P. 1
teoria haosului

teoria haosului

|Views: 315|Likes:
Published by seylaxeit

More info:

Published by: seylaxeit on Feb 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/08/2014

pdf

text

original

Elemente de teoria haosului

"
sã permitã înþelegerea acelor fenomene care au fost greu sau deloc inteligibile pânã acum. Este ca un voiaj într-un tãrâm necunoscut, plin de surprize, în care gândirea (raþionalã) trebuie sã lupte uneori cu „bunul simþ fizic” construit în decursul contactului vostru cu lumea exterioarã, de la cele mai fragede vârste, ºi întãrit de cãtre ceea ce aþi învãþat în ºcoalã sub denumirea de fizicã clasicã.

Putem spune, de la bun început, cã acest capitol va apela la maturitatea gândirii voastre. Vom încerca sã prezentãm ºi sã descriem fenomene pe care fizica le-a lãsat mult timp deoparte dar nu din cauza unei neglijenþe, ci din cauza complexitãþii fenomenelor ºi a lipsei unor teorii care sã permitã înþelegerea lor. Vom merge mai departe încercând nu doar simplu sã prezentãm fapte, ci sã ºi „construim” noþiuni ºi teorii care

A. Determinism ºi predictibilitate
A.1. Determinismul
Determinismul ºi predictibilitatea sunt aspecte ale modului de gândire al ºtiinþei moderne. Spunem cã un fenomen care s-a petrecut este rezultatul sigur al unui ansamblu de cauze, ºi cã dacã aceste cauze sunt prezente, fenomenul se va repeta în acelaºi fel. Astfel, determinismul poate fi considerat ca un principiu al ºtiinþei, principiu care afirmã cã aceleaºi cauze produc aceleaºi fenomene. Altfel spus, cauza este punctul de plecare al schimbãrii. Acest principiu a fost statornicit dupã ce Isaac Newton (1642-1727), P. S. Laplace (1749-1827) ºi ceilalþi fizicieni care au urmat (fig. 4.1-4.2), au arãtat cã miºcarea unui obiect (punct material sau ansamblu de puncte materiale) se va petrece la fel dacã condiþiile iniþiale sunt aceleaºi. În fizica clasicã (respectiv mecanica clasicã) se considerã cã dacã sunt cunoscute poziþia ºi viteza iniþialã a unui punct material, atunci traiectoria ºi deci orice alte mãrimi caracteristice (impulsul, energia) vor fi bine determinate la orice moment ulterior.

Fig. 4.2. I.Newton in filatelie

a.

b.

Fig. 4.1. Determinismul modern dezvoltat de cãtre I. Newton (a) ºi P. S. Laplace (b).

Un exemplu simplu este cel al aruncãrii sub un unghi (sau cazul particular al cãderii corpurilor la suprafaþa Pãmântului). Mecanica ne furnizeazã o serie de formule, pe baza legilor de miºcare, care ne permit sã spunem la orice moment ulterior unde se va afla obiectul (punctul material). Folosim în mod instinctiv acest principiu la oricare din jocurile care presupun aruncarea unei mingi (de fotbal, volei, tenis, biliard, popice etc.) dar ºi la atletism sau alte activitãþi practice. În toate aceste cazuri, învãþãm prin "#

antrenament ºi practicã îndelungatã sã controlãm poziþia noastrã iniþialã, astfel încât sã reproducem miºcarea perfect de fiecare datã, adicã sã fie controlabilã (deci predictibilã). Determinismul poate fi examinat numai cu referire la cauze fizice care îºi produc cu necesitate efectele. Spre exemplu, putem încerca sã aplicãm principiul determinismului la viaþa noastrã cea de toate zilele. Ne conducem în acþiunile noastre pe principiul determinismului: facem ceva care sã fie cauzã a unui eveniment dorit, sau care sã preîntâmpine un eveniment nedorit. Suntem destul de convinºi într-o mãsurã destul de mare cã o serie de acþiuni ale noastre vor fi cauze ale unor evenimente ulterioare. Generalizând aceastã afirmaþie, am putea spune cã întreaga noastrã viaþã poate fi determinatã de cauze mai mult sau mai puþin cunoscute. Cu alte cuvinte, suntem (uneori) convinºi c㠄noi ne facem viaþa”, adicã putem acþiona eficient astfel încât rezultatele sã depindã doar de noi. Suntem, altfel zis, agenþi liberi capabili sã facem anumite lucruri sau sã ne abþinem de la ele, în funcþie doar de opþiunea noastrã. Acest punct de vedere este cel al ideii de liber-arbitru, prin care acþiunile noastre sunt dictate

doar de voinþa noastrã. În opoziþie cu aceasta, ar fi ideea de determinism, prin care noi nu avem acces la toate posibilitãþile sau variantele, deoarece trãim într-o lume în care nu controlãm toate cauzele ºi prin urmare suntem „controlaþi” de cauze externe. Aceste aspecte sunt de naturã filosoficã iar rãspunsul la aceastã dilemã legatã de cât de liberi suntem sã ne controlãm acþiunile ºi cât nu, poate sã fie greu de precizat. Suntem însã siguri, mai ales dupã ce vom afla în ceea ce urmeazã, cã avem „norocul” sã trãim într-o lume în care avem control (parþial) asupra acþiunilor noastre ºi deci nu suntem sub influenþa unei predestinãri absolute, dar nici sub controlul absolut al liberului-arbitru. La aceasta contribuie într-un mod extrem de complex natura noastrã fizicã, chimicã ºi biologicã, dar ºi conceptele noastre morale, religioase, etice ºi structura socialã în care trãim. Este însã destul de sigur cã fenomenele descriptibile dupã legile naturii au caracter de inevitabilitate absolutã, adicã acele fenomene care se supun legilor naturii prezintã un determinism total. Vom vedea mai încolo care sunt limitele acestei afirmaþii, limite pe care ºtiinþa modernã lea desluºit în mare parte.

A.2. Predictibilitatea
Pe baza determinismului exprimat prin legile naturii ºi pe care oamenii l-au desluºit în decursul istoriei, ca urmare a cercetãrii fenomenelor naturale, putem face o predicþie a evoluþiei ulterioare a unui sistem fizic (cel mai simplu fiind punctul material). Pânã în cele din urmã aceastã capacitate de predicþie este ºi principala utilitate ºi valoare a ºtiinþei. Dezvoltarea fizicii moderne îºi datoreazã începuturile faptului cã a înþeles cã verificarea experimentalã a afirmaþiilor este fundamentalã. Printre precursori putem enumera pe Galileo Galilei (1564-1642), ºi R. Descartes (1596-1650), figura 4.3. Sã intrãm puþin mai în amãnunt în problema determinismului ºi mai ales a predictibilitãþii. Suntem obiºnuiþi, chiar dacã nu ne dãm seama întotdeauna, ca explicaþiile date de fizicã, sau de alte ºtiinþe, sã se bazeze pe modele „construite” de noi. Cu alte cuvinte, teoriile noastre surprind realitatea fizicã doar cu o oarecare precizie, limitatã de neglijarea, de obicei, a unor aspecte considerate neesenþiale. În aceastã situaþie, exactitatea predicþiei este ºi ea limitatã. Putem spune cã rezultatele predicþiei sunt doar aproximative. Aproximaþia fãcutã la construirea modelelor se va repercuta asupra aproximaþiei cu care se vor obþine rezultatele predicþiei. Soluþia pentru îmbunãtãþirea exactitãþii predicþiei constã în îmbunãtãþirea modelelor cu care lucrãm. Aceasta se poate obþine dacã fenomenele sunt mai îndelung ºi mai atent studiate. O altã cauzã a preciziei limitate a predicþiilor o constituie cunoaºterea doar cu aproximaþie a condiþiilor iniþiale ºi respectiv a valorilor mãrimilor care intervin în calculele predicþiei. Dacã îmbunãtãþirea modelelor este o operaþie de lungã duratã, obþinerea de date mai precise, mai exacte, este, în anumite limite, ceva mai uºor de realizat. Spre exemplu, putem face mai multe mãsurãtori asupra mãrimilor iniþiale, astfel încât sã reducem sensibil erorile de cunoaºtere a acestora. Dar ºi îmbunãtãþirea preciziei aparatelor de

a. Fig. 4.3. Galileo Galilei (a) ºi (b) R. Descartes.

b. 

"$

Din pãcate. Sã luãm un exemplu simplu. dar devine tot mai slabã. Cu toate acestea.mãsurã va conduce la o predicþie mai exactã. ºi anume cã putem creºte oricât de mult dorim precizia prognozelor. ea devine supãrãtoare. 4. v 2 = 2gh sau h = Dacã viteza iniþialã este mai micã sau mai mare ca aceea rezultatã din relaþia anterioarã.64 m. în cazul predicþiei vremii (prognoza meteorologicã). Unul dintre exemplele cele mai evidente este acela legat de predicþia vremii. spre exemplu. Pânã de curând aceastã afirmaþie nu a fost contestatã sau pusã la îndoialã. Dacã se presupune cã înãlþimea la care dorim sã ajungã obiectul este de 12. În cuvinte am spune cã dacã dorim ca un obiect sã fie aruncat astfel încât sã ajungã pânã la înãlþimea h. Ori. aceastã lipsã de precizie a predicþiei este neglijabil de micã ºi eroarea finalã este neimportantã din punct de vedere practic. Spunem atunci. g este acceleraþia gravitaþionalã iar h este înãlþimea.00 m/s2). Dar aºa cum am amintit. . dar cã în mod normal (condiþii iniþiale riguros fixate) aºa ceva nu s-ar fi întâmplat. Aceastã eroare poate fi micã sau mare. fie va depãºi înãlþimea h. Cu alte cuvinte. aºa ceva nu se obþine întotdeauna. putem sã controlãm fenomenul. o lunã.1 m/s a condus la o eroare de 16 cm. sã zicem cã putem neglija frecarea ºi cã obiectul aruncat poate fi considerat punct material).4. prezicerea vremii se face cu o aproximaþie destul de bunã doar pentru un interval de una-douã zile în avans. b. Condiþia iniþialã pentru aceastã problemã va fi deci viteza iniþialã necesarã unui obiect pentru a ajunge la înãlþimea h. ipotezã. Oare de ce? Iatã încã una dintre întrebãrile la care vom cãuta sã rãspundem în cele ce urmeazã. cel puþin pentru exemplul simplu de faþã. ºi cu toþii cunoaºtem relaþia faimoasã a lui Galilei (fig. dacã ne referim la o prognozã de mai lungã duratã. adicã a fost o întâmplare. unde se spune cã Galileo Galilei ar fi fãcut experimentele privind cãderea corpurilor în câmp gravitaþional (a) ºi un timbru care evocã pe marele om de ºtiinþã (b). Spunem cã o astfel de situaþie a fost nepredictibilã. Cãderea unui corp Cãderea corpurilor este studiatã la mecanicã de foarte mult timp. aceastã eroare îi poate fi fatalã! În alte situaþii. Suntem astfel conduºi la o concluzie destul de fireascã. Rezultã cã. atunci trebuie sã-i imprimãm o vitezã care se calculeazã din relaþia de mai sus. aceastã eroare este neglijabilã. adicã mai puþin precisã. ºi anume. 4. În ultimul timp (ultimii 40 de ani) s-a constatat cã afirmaþia de mai sus nu este corectã. spre exemplu. dupã cum este problema datã. Sã vedem ce eroare facem în privinþa predicþiei legate de înãlþimea la care va ajunge obiectul. obiectul fie nu va ajunge. Sã presupunem cã am greºit viteza iniþialã ºi aruncãm cu 15. cum ar fi o sãptãmânã.00 m/s (pentru simplificarea calculelor am ales pentru g valoarea de 10. "% a. Existã astãzi nenumãrate laboratoare ºi centre meteorologice peste tot pe Pãmânt. de la un incendiu. Am putea imagina o situaþie în care predicþia noastrã sã dea greº. se bazeazã toatã fizica clasicã. Dacã. cãci micºorând imprecizia în viteza iniþialã putem spune cã obiectul va ajunge cu bine la etajul al IV-lea. sã presupunem cã exact atunci când aruncãm apare o palã de vânt puternicã care deplaseazã obiectul sau îl duce mai sus (sau mai jos).80 metri (aproximativ etajul patru al unei clãdiri) este nevoie sã aruncãm obiectul cu viteza iniþialã de 16. sau. un an sau câþiva ani. Italia.9 m/s. Pentru unele dintre fenomenele de toate zilele. Modelul nostru este destul de corect (suntem la suprafaþa Pãmântului ºi.4) privind cãderea corpurilor: v2 (1) 2g unde v este viteza. aceastã predicþie este vitalã pentru soarta omului ºi totuºi eforturile nu sunt încununate de succese pe mãsurã. miza acestei aruncãri este ca un om de la etajul al IV-lea sã prindã o funie aruncatã de cineva de la sol pentru a se putea salva. Turnul din Pisa. Fig. Dar importanþa principialã este cã o eroare în condiþiile iniþiale poate conduce la o eroare de predicþie care uneori este gravã. o eroare de 0. pe baza experienþei noastre de toate zilele (uneori denumit bun simþ fizic) cã: mici variaþii ale condiþiilor iniþiale (erori) conduc la mici variaþii (erori) ale predicþiei finale! Pe aceastã prezumþie. de exemplu. Pânã la ce înãlþime va ajunge obiectul? Calculul direct ne dã 12. altfel spus.

am putea sã avem probleme cu modul în care ne dãm întâlnire într-un loc ºi la un moment dat de timp. putem spune fãrã sã greºim cã fiecare „are timpul sãu” în funcþie de cum se miºcã (unul faþã de altul). Einstein. Realitatea este cã nici nu ne dãm seama cât de bine ºtiu azi fizicienii ºi oamenii de ºtiinþã sã se descurce cu „lipsa de predictibilitate clasicã”. a. s-ar putea sã nu ne gãsim la acelaºi moment în locul stabilit sau sã fim la momentul potrivit dar în locuri diferite! Începe sã apãrã o lipsã de predictibilitate dacã nu ºtim sã calculãm bine! În prima jumãtate a secolului al XX-lea. mai în glumã. asistãm la o schimbare treptatã a modului în care interpretãm fenomenele fizice. 4. Mecanica cuanticã ne aratã cã în domeniul atomilor. conform noilor idei. a apãrut o teorie a fenomenelor la scarã microscopicã: mecanica cuanticã. Sã încercãm sã o înþelegem. Cu alte cuvinte. dispozitivele semiconductoare ºi calculatoarele. aspectele pe care le vom descrie pe scurt în cele ce urmeazã vor scoate în evidenþã cea de a treia direcþie . În fond. radarul (fig. îºi pierde sensul. medicamentele. Mecanica cuanticã ne poate da valoarea acestei ºanse sub formã de probabilitate. Ca atare ea ne permite realizarea predicþiilor.3. Nu puteam scãpa de ea nici prin înmulþirea numãrului de mãsurãtori ºi nici prin mãrirea preciziei lor! În schimb. Mecanica cuanticã descrie fenomenele din domeniul microcosmosului ºi ne spune cã impredictibilitatea la acest nivel nu este întâmplãtoare (ca în exemplul cu pala de vânt) ci este intrinsecã fenomenelor. Fig. Începem sã ajungem la concluzia cã determinismul în sensul discutat în fizica clasicã. teoria relativitãþii (restrânse) dezvoltatã de o serie de fizicieni. gama. sau rezonanþã magneticã (fig. a. Ca exemple pot fi radioul ºi televiziunea. nucleelor sau particulelor. 4.A. imprecizia. În fine. catalizatorii. permite sã se prevadã tot ce se poate spune despre un fenomen fizic (adicã ne dã maximul de informaþie posibil) ºi cã prevederile ei sunt riguros confirmate de experimente. Spre exemplu. sistemele de poziþionare globalã (GPS). aceea a dispariþiei conceptelor de spaþiu ºi timp absolut.7) ºi lista poate sã continue încã mult înainte. cuptoarele cu microunde. b. 4. Mai în serios. telefonia mobilã (b) De la începutul secolului al XX-lea. Fig. o surprizã neplãcutã. determinismul suferã mari schimbãri. laserul. Aplicaþii ale noilor teorii: radarul (a).5). astfel cã în epoca începuturilor cãlãtoriilor spaþiale avem probleme cu modul în care se desfãºoarã evenimentele (mãsurate cu ceasornicele) pe Pãmânt ºi pe navele cosmice (interstelare!). Limitele predictibilitãþii Cele discutate mai sus aruncã o umbrã asupra capacitãþii noastre de predicþie a desfãºurãrii unor fenomene fizice ºi ne genereazã o insatisfacþie legitimã. Aceste schimbãri altereazã imaginea standard a gândirii noastre fizice. ºi în final organizatã într-o teorie coerentã de A.6-4. Lipsa de predictibilitate în sens clasic este un fapt care trebuie acceptat cu toatã neplãcerea pe care ne-o produce. predictibilitatea ºi "& Considerãm astãzi cã mecanica cuanticã.5. b. 4. Care sunt?! Fizica are altã faþã acum. Spre exemplu. cãci altfel nu este ºtiinþã! Existã trei mari puncte de cotiturã care au schimbat modul nostru de gândire în decursul secolului al XX-lea. ne spune cã predictibilitatea se realizeazã la nivel de calcul al ºansei ca un fenomen sã se petreacã. ne-a produs.6. nu are sens sã ne punem întrebarea „care este traiectoria unui electron în atom”. vopselele. ºtiinþa trebuie sã ne furnizeze predicþii cât mai riguroase. sistemele de diagnozã cu radiaþii X. spre exemplu. dispozitivele cu cristale lichide. Aplicaþii ale noilor teorii: calculatorul modern (a) ºi diagnosticul prin rezonanþã magneticã nuclearã (b). Cele mai convingãtoare argumente în acest sens sunt marea majoritate a dezvoltãrilor tehnologice moderne de care beneficiem acum.

tehnologii. sau teoria sistemelor dinamice neliniare. Fig. dar ºi o mai bunã ºi mai completã cunoaºtere a realitãþii. Încercaþi sã vã gândiþi ºi sã rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: Alte provocãri 1. 4. 6. În aceastã nouã direcþie sunt cuprinse diferite teorii. a ºtiinþei prezentului.10. sau de ce se ramificã? Fig. (b) Satelitul de urmãrire a Soarelui. cum ar fi debitul ºi viteza apei. b. ºi anume cã imaginea simplã sau cel puþin consideratã de cãtre noi ca fiind simplã a naturii se înlocuieºte cu una mult mai complicatã ºi uneori mult mai puþin familiarã nouã. ªtim cum se miºcã corpurile cereºti în jurul Soarelui (planete. Hartã meteorologicã a Europei: fronturi. care dã o lovitur㠄sub centur㔠noþiunilor clasice de determinism. asteroizi) dar ne este greu sã apreciem dacã vom fi loviþi sau nu de cãtre un asteroid. 4. care oarecum este supãrãtoare. comete. Trãsnet care loveºte un copac. teoria complexitãþii. Fig. sunt aspecte ale teoriilor mai sus enunþate. teoria turbulenþei º.6). ªtim cã râurile curg la vale. dar sigur mai corectã.d. cum sunt: teoria haosului. De ce? 4.8. erodarea malurilor dar nu ºtim de ce râurile prezintã meandre (fig. o ºi mai serioasã capacitate a noastrã de a descrie fenomenele ºi. colecteazã pâraiele ºi se varsã în râuri mai mari sau in mãri ºi oceane.9. în ultimã instanþã.11)? "' . ªtim ce înseamnã un trãsnet. Tot ce rezultã de aici este de fapt o ºi mai bunã cunoaºtere a realitãþii. ªtim în linii mari cum se formeazã norii (fig. 4. Nori cumulus. Putem descrie multe din comportamentele acestor râuri. De ce? 5. chiar dacã îl depistãm din timp ºi îi cunoaºtem poziþia ºi viteza la un moment dat.a. (a) Radiotelescoape.a. Teoria fractalilor. de a folosi acestea pentru a realiza produse. dar oare de ce au formele pe care le vedem? 3.m. 4. De ce (fig. dar de ce are el o forma în zigzag. Apare o perspectivã nouã. teoria percolaþiei. teoria catastrofelor. 4. SOHO.10)? Fig. predictibilitate ºi tot ce rezultã de aici. ªtim ce înseamnã un cutremur. 4. 2.7. de vreme frumoasã. În cele ce urmeazã vom face cunoºtinþã cu elemente ale acestor teorii ºi cu modul în care apar ele în viaþa noastrã de toate zilele. ªtim ce înseamnã o prognozã meteorologicã ºi ºtim multe despre atmosfera Pãmântului. dar ne este aproape imposibil sã-l prevedem. facilitãþi pentru viaþa de toate zilele. 4. dar ne este aproape imposibil sã prevedem vremea cu precizie.

în incintã domneºte un haos complet care defineºte echilibrul termodinamic. în interpretarea lui Boltzmann. presiunea este rezultatul ciocnirilor moleculelor cu pereþii. exprimã proporþionalitatea dintre presiune ºi temperaturã. iar dacã aceasta este raportatã la aria peretelui defineºte presiunea P din formula de mai sus. Atât timp cât ne vom referi la modele simple. În interpretarea lui Boltzmann.9. în care nici o vitezã. din punctul de vedere al lui Boltzmann. cu toate cã se bazeazã pe mecanicã. sau de intervenþia unor factori necontrolabili (aleatori) sau de lipsa unei teorii matematice adecvate. B. exemplele din manuale sunt alese astfel încât sã poatã prezenta rezultate pe care le putem observa ºi deci verifica în realitatea cotidianã. Meandre pe Amazon. Ceea ce este uimitor aici este faptul cã indiferent cum se ciocnesc moleculele din gaz. Ca atare. direcþie sau moleculã nu este privilegiatã. ci doar în medie. egalitatea dintre membrul din dreapta ºi membrul din stânga relaþiei nu este perfectã. Formula gazelor redã aspectul macroscopic al unor fenomene microscopice: ciocnirile succesive ºi la întâmplare ale moleculelor gazului din recipient (fig. predictibilitatea este asiguratã de utilizarea unor legii fizice date. Dacã acest echilibru nu existã.12. relaþia generalã a gazelor este o relaþie statisticã între valori medii. Din punct de vedere microscopic. relaþia de mai sus rãmâne valabilã! În realitate. celelalte ciocniri. fiecare ciocnire este la întâmplare. de mai sus. media în timp a variaþiei impulsului transferat de molecule la ciocnirile cu pereþii. 4. Acesta este aºa numitul haos clasic. ambele fiind mãrimi statistice medii. atunci nici temperatura ºi nici presiunea nu mai sunt mãrimi bune (valide) pentru a descrie starea gazului. sau de lipsa unor modele adecvate. 4. În acest scop. Legea generalã a gazelor de dã urmãtoarea expresie matematicã pentru parametrii care determinã starea gazului: P V = ν R T. adicã pe ciocnirile elastice dintre molecule (punctiforme) pentru care legile de conservare a energiei ºi a impulsului sunt valabile. Haosul molecular. aºa cum l-a vãzut Boltzmann. Presupunerea (ipoteza) fundamentalã a lui Boltzmann este aceea cã. Energia totalã cineticã. Variaþia de impuls în unitate de timp este o forþã. Ea exprimã astfel un determinism statistic ºi nu mecanic (clasic). Adicã. medie. Vom vedea cã fenomenele haotice de care ne vom ocupa nu intrã în niciuna din categoriile de mai sus. sã analizãm o situaþie pe care o cunoaºtem deja ºi anume. dificultãþi care sunt determinate de complexitatea fenomenelor. Determinism ºi impredictibilitate B. 4. Legea generalã a gazelor. ºi anume. comportarea unui gaz (ideal) aflat într-o incintã.Fig.10). a miºcãrii dezordonate a moleculelor (dintr-un mol de gaz) este. Încercaþi sã depistaþi acele elemente care ne fac dificil rãspunsul la întrebãrile de mai sus. Dacã însã luãm în considerare cele discutate anterior. În recipient domneºte astfel un haos. Sisteme impredictibile Ceea ce este important este sã nu se confunde aspectele pe care le vom discuta în continuare cu dificultãþile pe care le avem în studiul unor fenomene.1. De asemenea. putem avea momente Fig. dar în acelaºi timp este independentã de # . asemãnãtoare cu cele descrise în manualele standard. predictibilitatea este legatã ºi de precizia cu care dorim sã obþinem predicþia respectivã. o mãrime care poate fi mãsuratã macroscopic ºi a fost denumitã temperaturã termodinamicã.

# . adicã vom avea relaþia p2 = mgx (3) 2m unde p = m • v este impulsul obiectului. este reprezentatã în continuare. cãci energia totalã se conservã. Spaþiul fazelor C.4 s p(kg m/s) 1. Pentru clarificare sã luãm câteva exemple. Traiectoria în spaþiul fazelor pentru cãderea unui corp. A descrie miºcarea urmãrind energia cineticã (impulsul) ºi energia potenþialã (poziþia) este convenabil.în care membrul drept sa fie mai mare sau mai mic ca cel din dreapta. 4. vom desena graficul impuls – distanþã. ºi mai ales rãspunsul la întrebarea: va intersecta acest asteroid traiectoria Pãmântului? Dacã da. Avem imediat imaginea nepredictibilitãþii asteroizilor ºi deci dificultatea de a prezice traiectoria lor pe termen lung. Ne putem imagina aceastã situaþie realizatã în cazul a trei corpuri reale: Soare. când anume? Fig.2 s 10 1. Ca sã descriem aceastã miºcare în spaþiul fazelor. intrã în câmpul celor douã corpuri.1. Traiectoria.6 s 1. De exemplu. g este acceleraþia gravitaþiei iar x este distanþa parcursã de corp de la lansarea pe verticalã. Jupiter ºi un asteroid. Cele douã corpuri masive A ºi B se considerã ca fiind fixe (ºi sunt ºi punctiforme.14.11. într-o reprezentare impuls-poziþie se poate urmãri mai bine starea. Cãderea este verticalã ºi dacã luãm originea în punctul de la care lãsam corpul sã cadã vom avea axa ox vertical în jos. vom scrie ecuaþiile de miºcare (sã zicem pentru o miºcare în plan) pe axele ox ºi pe oy ºi din cele douã ecuaþii vom elimina variabila timp. 20 2. Dacã dorim sã vizualizãm traiectoria miºcãrii unui corp. care cade de la 20 m la suprafaþa Pãmântului (g = 10 m/s2) acest grafic este prezentat în figura 4. 4. energia cineticã este determinatã de viteza (impulsul) obiectului iar energia potenþialã de poziþia obiectului. respectiv energia obiectului. Spaþiul fazelor Spaþiul fazelor este un mod de a vizualiza starea unui sistem. Astfel.14. a) Cãderea unui corp descrisã în spaþiul fazelor Relaþia care descrie cãderea unui corp leagã spaþiul descris de corp în cãdere de timp. (2) 2 Dacã neglijãm frecarea. iar ecuaþiile spaþiului ºi ale vitezei vor fi 1 x = gt 2 ºi v = gt . Descrierea comportamentului haotic. Un alt obiect mult mai mic.5 s 0 0 5 10 x (metri) 15 20 Fig.8 s 15 x = 19 m x = 20 m x = 21 m 1. În fizicã se lucreazã cu reprezentarea miºcãrii în planul impulscoordonatã din urmãtorul motiv: orice miºcare mecanicã poate fi urmãritã ºi ca o succesiune de modificãri ale energiei cinetice ºi a energiei potenþiale.0 s 1. notat cu a. pe tot parcursul cãderii energia totalã (mecanicã) se va conserva. Aspecte haotice în miºcarea a trei corpuri sub influenþa forþelor gravitaþionale se poate vedea în figura 4. Pe de altã parte. în imagine sunt desenate mai mari pentru a le putea vedea mai uºor). În spaþiul fazelor vizualizãm nu traiectoria corpului (adicã dependenþa coordonatei x de coordonata y) ci dependenþa impulsului de coordonatã.13 ºi care a fost obþinutã folosind un program de calcul al miºcãrii corpurilor în câmp gravitaþional. Miºcarea haoticã a trei corpuri C. Acest aspect defineºte o relaþie (o lege) statisticã (clasicã). pentru un corp de 1kg. cu totul neaºteptatã ºi deci imprevizibilã.0 s 5 0.

ordonate de la stânga spre dreapta. Aria elipsei este datã de formula Aria = π • a • b. π • a2). Spre deosebire de traiectoria în spaþiul fazelor pentru cãderea corpurilor. Se observã cã parcurgerea traiectoriei în spaþiul fazelor se face prin stãri succesive. pe grafic s-au prezentat pe lângã traiectoria în spaþiul fazelor a corpului care cade de la 20 m ºi cea a cãderii lui de la 19 m sau 21 m pentru a putea compara traiectoriile în spaþiul fazelor.Stãrile succesive ale corpului care cade sunt parcurse de la pozitia iniþialã (x = 0) la cea finalã (x = 19 m. b) Oscilatorul liniar simplu descris în spaþiul fazelor. Dacã ne amintim de expresiile energiei cinetice ºi energiei potenþiale pentru un oscilator. (se observã cã pentru cerc a = b ºi formula se transformã în relaþia cunoscutã pentru aria cercului. Punctul P. obþinem: E tot = E cin + E pot = p2 kx 2 + = 1. Dacã dorim. este o elipsã. Oscilatorul liniar armonic. (7) k Deci. ecuaþia care descrie o elipsã: 2E tot ºi b = 2mE tot . (5) 2mE tot (2E tot / k ) Aceastã relaþie care pare complicatã este. Oscilaþia prezentatã în coordonatele x – t ºi traiectoria în spaþiul fazelor ºi pentru oscilator. traiectoria în spaþiul fazelor pentru miºcarea oscilatorie (neamortizatã).15. 4. 20 m ºi 21 m) ºi vizualizate pe curba traiectoriei în spaþiul fazelor. Aceastã descriere se face astfel în spaþiul fazelor iar elipsa se numeºte traiectorie în spaþiul fazelor. cu aceste coordonate. Dacã introducem expresiile pentru a ºi b în relaþia pentru aria descrisã de traiectoria elipsei în spaþiul fazelor obþinem: a= m (8) k Dacã ne amintim cã pentru un oscilator armonic frecvenþa este datã de relaþia: Aria = 2πE tot 1 k (9) 2π m atunci aria descrisã de traiectoria oscilatorului în spaþiul fazelor va fi: υ= x2 y2 + = 1 . Miºcarea oscilatorie în graficul spaþiu-timp ºi în spaþiul fazelor. vedem cã cele douã au aceeaºi formã matematicã în care putem sã recunoaºtem cele douã semiaxe a ºi b: Fig. 4. una fiind x (chiar coordonata de poziþie a obiectului legat de arc) ºi alta y (adicã impulsul pe care-l are acest obiect în miºcare). Dacã ne uitãm la ecuaþia elipsei ºi la ecuaþia obþinutã anterior pentru oscilator. de fapt.16. din aproape în aproape. (6) a2 b2 unde x ºi y sunt cele douã coordonate ale unui punct pe elipsã iar a ºi b sunt cele douã semiaxe ale elipsei (fig. Aceastã observaþie va fi importantã pentru analiza de mai târziu. putem marca pe traiectorie ºi unele momente de timp (calculate din ecuaþia de miºcare) astfel încât sã putem urmãri ºi momentele stãrilor în succesiunea lor (pe grafic sunt trecute în fracþiuni de secundã). 4. în fiecare moment. 4. # .15). un punct P de pe elipsã este caracterizat prin douã coordonate. O proprietate interesantã se poate vedea dacã calculãm aria acestei elipse. Fig. De asemenea. în graficul impulscoordonatã se numeºte punct figurativ ºi ne descrie prin miºcarea lui pe elipsã stãrile pe care le parcurge obiectul în decursul oscilaþiei lui în timp.16). 2mE tot 2E tot sau ºi mai aproape de ce dorim sã vedem: p2 x2 + = 1. Oscilatorul este prezentat mai jos (fig. (4) 2m 2 Dacã rescriem aceastã relaþie scoþând în evidenþã impulsul ºi coordonata ºi împãrþim prin energia totalã. legea de conservare a energiei se scrie astfel: p 2 kx 2 + = const. respectiv o curbã închisã.

Miºcarea oscilatorie amortizatã în graficul spaþiu-timp ºi în spaþiul fazelor. 4. sau rechini ºi creveþi). cãci odatã ce oscilatorul pierde energie. la fel ca ºi amplitudinea vitezei obiectului. Atractori Dacã analizãm puþin ultimul rezultat. traiectoria în spaþiul fazelor este o curbã #! . Sã presupunem cã undeva existã o zona limitatã în care coexistã doar douã tipuri de vieþuitoare. Pentru acest caz echilibrul se realizeazã atunci când punctul figurativ ajunge în originea sistemului de coordonate. 4. observãm cã traiectoria oscilatorului amortizat în spaþiul fazelor aratã cã punctul figurativ se deplaseazã ºi în final ajunge în centrul sistemului de coordonate. Cum interpretãm aceste grafice? În graficul a. spre exemplu. aºa cum am vãzut pânã acum. Sistemul vânãtor-vânat. adicã este un oscilator amortizat (aºa cum sunt toate oscilatoarele reale care nu sunt întreþinute). presupunând cã ºi rechinii ºi creveþii se înmulþesc sau mor normal. – dacã aria trebuie sã rãmânã constantã. atunci elipsa care descrie miºcarea va avea o arie mai mare sau mai micã. În acest caz.18. oscilatorul pierde energie. Sistemul vânãtor-vânat (oi – lupi pe o insulã. Graficul (calitativ) al evoluþiei populaþiilor celor douã specii este dat în figura 4. Din prima observaþie putem înþelege uºor ce se întâmplã dacã. pe cele doua axe sunt puse: x – numãrul de creveþi.17. Se spune cã acest punct (final) este un punct de echilibru. Pentru o populaþie iniþialã datã de creveþi ºi de rechini. rechini ºi creveþi. În realitate. atunci frecvenþa de miºcare ºi energia totalã rãmân proporþionale. 1. forma traiectoriei în spaþiul fazelor va fi doar aproximativ elipticã. C.17). 4.2. adicã originea coordonatelor spaþiului fazelor. Fig. prin creºterea sau descreºterea proporþionalã a semiaxelor. Si iatã problema: care este dinamica populaþiei de rechini ºi creveþi? Prin dinamica populaþiei se înþelege modul în care variazã în timp numãrul de rechini ºi numãrul de creveþi. Acest rezultat este normal. Fig. (10) υ Aceastã relaþie remarcabil de simplã ne aratã o serie de lucruri care meritã observate: – dacã energia totalã creºte sau scade. Aria = deoarece pierderea de energie (continuã) se va resimþi prin continua micºorare a celor doua semiaxe ºi traiectoria va fi de gen spiralã (fig. cu o ratã (numãr de naºteri sau de morþi în unitate de timp) care depinde de condiþiile de viaþã: numãrul creveþilor (n1) creºte atunci când numãrul rechinilor (n2) descreºte ºi reciproc.E tot . Oscilaþia prezentatã în coordonatele x – t ºi traiectoria în spaþiul fazelor ºi pentru oscilatorul amortizat. sau în acest caz un punct atractor. Rechinii mãnâncã creveþii. pare sã nu aducã ceva important în înþelegerea mai profundã a evoluþiei unui sistem. pânã ce obiectul se opreºte. Punctul de oprire este x = 0 ºi v = 0.18. Descrierea în spaþiul fazelor a dinamicii evoluþiei unui sistem. dacã sistemul este mai complicat descrierea în spaþiul fazelor poate sã evidenþieze aspecte care altfel ar fi greu de observat. y – numãrul de rechini. amplitudinea oscilaþiilor scade. Valorile dau situaþia momentanã printr-un punct în spaþiul fazelor. evoluþia sistemului în spaþiul fazelor (modele de competiþie). Sã analizãm un caz relativ simplu ºi uºor de înþeles calitativ.

graþie acestor modele.m. Ca atare. Curba logisticã Dacã dinamica de competiþie este destul de dificil de verificat sau prelucrat cu metode simple (având nevoie de un aparat matematic de calcul ceva mai evoluat). numãrul de creveþi va creºte º. Acest model este extrem de util pentru a determina dinamica populaþiei funcþie de condiþiile existente ºi permite prognoza evoluþiei populaþiilor identificând factorii de care aceastã dinamicã depinde ºi putând astfel controla sistemul. In istorie. În acest scop. Fenomenul este oscilator (figura b). magnetizarea se va modifica. se înmulþesc ºi mor în mod natural. Un exemplu din fizicã este cel al magnetizãrii ºi demagnetizãrii unui material feromagnetic (de exemplu. sã vedem de cine depinde creºterea sau descreºterea acestui numãr. Dacã acum creºtem sau descreºtem intensitatea câmpului magnetic extern. Dacã existã mulþi rechini. putem gãsi mai uºor ºi mai sigur modul de a echilibra ºi însãnãtoºi ecosistemele prin echilibrarea speciilor conlocuitoare. Se spune cã avem de a face cu un atractor. se împuþineazã numãrul de creveþi. Descriem aceastã situaþie printr-o dinamicã a numãrului de iepuri care existã pe insulã la un moment dat. Fig. se obþine o curba închisã denumitã curbã de histerezis (fig. însã pot avea forme sau arii închise de ele. creºteri necontrolate ale unor specii în dauna altora. Curba de histerezis este un exemplu tipic de evoluþie a unor procese în competiþie (ordonare-dezordonare. indiferent de populaþia iniþialã. considerat ca o transformare de fazã) ºi explicã dinamica de magnetizare. Existã astfel douã tendinþe în competiþie: magnetizarea materialului.d. Din aceste douã #" tendinþe rezultã o stare intermediarã de magnetizare a corpului. Atractorul se caracterizeazã printr-o formã bine definitã a traiectoriei în spaþiul fazelor ºi care se atinge la echilibru indiferent din ce zonã (a spaþiului fazelor) porneºte evoluþia sistemului. Sã presupunem un model simplu. dar nu armonic (adicã nu (figura c). adicã variaþia lui x în timp. Acum. determinatã de temperatura diferitã de zero K. respectiv nu are o singurã frecvenþã caracteristicã). atât timp cât au ce mânca (iarbã) ei trãiesc. curba la care se ajunge la echilibru (cea care urmeazã tot timpul aceeaºi traiectorie în spaþiul fazelor) se stabilizeazã ºi mai ales nu depinde de valorile iniþiale ale populaþiilor. putem însã sã exemplificãm un astfel de caz utilizând chiar ºi un simplu calculator de buzunar. o astfel de dinamicã este de aºteptat. au produs dezechilibre ecologice. Aceastã comportare este foarte des prezentã în ecosistemele animale. Dar este interesant de evidenþiat cã în unele condiþii ale dinamicii de interacþie sinusoidal.19. Dar ca urmare a acestei scãderi. Un material magnetic are în constituþia lui dipoli magnetici care se pot orienta în câmp magnetic. Fie acest numãr x. Deoarece existã destulã iarbã pe insulã. de valori diferite dintre cele douã specii.a. agitaþia termicã. sub influenþa unui câmp magnetic extern ºi demagnetizarea lui. va trebui sa „construim o ecuaþie” care dupã rezolvare sã ne spunã ce se întâmplã cu numãrul de iepuri. Curba de variaþie în timp a magnetizãrii se numeºte curbã de magnetizare sau demagnetizare iar atunci când câmpul magnetic extern creºte ºi descreºte periodic. Pentru alte valori iniþiale ale populaþiilor. Pentru a scrie ecuaþia care descrie evoluþia numãrului de iepuri. oþel). producând fenomenul de magnetizare.19). sau a intervenþiei umane în necunoºtinþã de cauzã. înseamnã cã numãrul de iepuri care vor apãrea dupã o generaþie (consideratã ca unitate de timp) va fi proporþional cu numãrul de iepuri existenþi în generaþia anterioarã. 4. situaþia oscileazã pe aceeaºi traiectorie în spaþiul fazelor (figura d). idealizat: pe o insulã trãiesc în pace niºte iepuri.închisã ca în cazul oscilatorului armonic: cele douã populaþii cresc sau scad în numãr alternativ. mai ales în cele relativ izolate. În acelaºi timp. 4. 2. Curba de histerezã care scoate în evidenþã cã magnetizarea ºi demagnetizarea unui corp feromagnetic se fac pe drumuri diferite 3. Dar în acest caz rechinii nu mai au ce mânca aºa cã numãrul lor scade. care nu au acolo nici un duºman. Experiment pe calculator. Vom scrie acest lucru astfel: x 2 − x1 = cx 1 (11) t 2 − t1 . datoratã agitaþiei termice. cautã sã dezorganizeze acest sistem de dipoli cu tendinþa de ordonare sub influenþa unui câmp magnetic. curbele închise se regãsesc. În general când într-un sistem existã cel puþin douã tendinþe contrarii în competiþie.

Din modul în care s-a ales variabila X.05 0.05. Relaþia ne aratã cã la fiecare generaþie populaþia de iepuri creºte cu cantitate cx1τ. Motivul acestor alegeri este neesenþial pentru a descrie ce se întâmplã în acest caz.d. Spaþiul fazelor în acest caz se reduce la urmãrirea succesiunii stãrilor dupã fiecare generaþie. 4.01 0 20 40 Generatii 60 80 100 Fig.1.000 de iepuri! Modul de creºtere studiat se numeºte exponenþial.d.5.m.m. vor avea în curând o problemã: nu vor mai avea ce sã mãnânce.8% iar unitatea de timp este anul! Puteþi sã vã calculaþi singuri creºterea depozitului bancar în timp dupã acelaºi model ca ºi cel de sus. ecuaþia care descrie variaþia populaþiei poate fi scrisã (dupã unele modificãri matematice la urmãtoarea formã: X = 4λX(1 – X). Atunci când puneþi banii la bancã aveþi parte de o astfel de creºtere.60401 º. 4. Datele obþinute pot fi trecute pe un grafic ca cel ce urmeazã (fig. populaþia va descreºte.20. (12) evoluþia se poate calcula ºi interpreta simplu. Evoluþia exponenþialã a populaþiei Se vede de aici cã pentru un coeficient de creºtere de 0.01×1010×1 = 1020. Înseamnã cã dupã prima generaþie vom avea o populaþie de x 2 = 1000 + 0. ea poate sã ia valori între 0 ºi 1. ºi c = 0. dupã 100 de generaþii populaþia ajunge la 1. Acest coeficient este în realitate foarte mic. generaþia anterioarã cu x1 ºi generaþia care apare cu x2): x2 = 1010 + 0.a. Aceastã ecuaþie se citeºte aºa: creºterea (x2 – x1) populaþiei în unitatea de timp. 1. iar c este o constantã. Dacã se rescrie ecuaþia de mai sus astfel: x 2 − x 1 = cx 1τ . Pentru exemplificare vom alege x1 = 1000. se terminã iarba! Populaþia de iepuri va suferi de foame iar creºterea se va încetini.Aici (t2 – t1) = τ. În aceastã situaþie creºterea populaþiei este absolut vertiginoasã. Coeficientul λ se mai numeºte parametru de control deoarece pentru acest model. Ar fi normal sã considerãm cã în medie apare dupã o generaþie mãcar un iepure la doi iniþiali.5x10 5 1.20). la o generaþie. iar λ joacã rolul coeficientului de creºtere. el controleazã schimbarea dinamicii de creºtere a populaþiei. populaþia creºte.6 generaþii! ## . mai departe 1040. la o astfel de creºtere exponenþialã. (13) unde X este acum populaþia exprimatã sub formã relativã la maximum de populaþie posibilã (X = 1 este valoarea maximã. Creºterea este foarte rapidã la coeficienþi de creºtere mai mari. x1 este numãrul de iepuri din generaþia iniþialã.5x10 5 c = 0.03 c = 0.301.0x10 Populatia 5 x0 = 1000 c = 0. Dar ce se întâmplã de fapt cu populaþia noastrã de iepuri? Iepurii. În generaþia urmãtoare vom avea (ºi vom nota totdeauna. Acest model este valabil la orice sistem de populaþii sau mãrimi a cãrui creºtere în unitate de timp este proporþionalã cu populaþia dintr-o generaþie anterioarã. iar X = aratã populaþie nulã). Cum se þine cont în model de acest efect de modificare a coeficientului? Se poate considera cã acest coeficient scade odatã cu creºterea populaþiei astfel încât de la o anumitã populaþie maximã (limitã) populaþia nu va mai creºte (adicã c devine egal cu zero). x2 este numãrul de iepuri din urmãtoarea generaþie.3 sau 15. populaþia rãmâne constantã în timp. Dacã se þine cont de acest efect.a. este proporþionalã cu numãrul de iepuri din generaþia anterioarã. Daca c este > 0. adicã coeficientul c va scãdea. sau x 2 = x 1 + cx 1τ .01. adicã un coeficient de 50% (= 0. Putem sã facem calculul cu un simplu calculator de buzunar.05? Înseamnã apariþia de 5 iepuri din 1000 iniþiali. dar pentru un coeficient de creºtere de numai cinci ori mai mare. Ce înseamnã un coeficient de 0. Este evident cã discutând de generaþii. vom avea stãri pe care le putem defini la o generaþie sau alta ºi nu vom putea discuta despre o „generaþie” fracþionarã. Dacã continuãm calculele vom obþine pentru generaþiile succesive urmãtoarele cifre pentru populaþie: 1030.04 c = 0.5).000. Dupã un timp de calcul vom vedea cã populaþia începe sã creascã tot mai rapid: este normal cãci creºterea se accelereazã pe mãsurã ce numãrul de iepuri creºte º. Coeficientul c este o constantã care indicã (descrie) viteza de creºtere a populaþiei. Ecuaþia de mai sus se numeºte ecuaþie logisticã ºi descrie acest caz al cantitãþii limitate a resurselor alimentare (iarbã) ale iepurilor de pe insulã.01. c = 0. dupã 100 de generaþii populaþia devine mai mare de 2500 de iepuri. doar cã la bancã coeficientul de creºtere este de obicei de ordinul a 3% . – unitatea de timp (generaþia).01×1000×1 = 1000 + 10 + 1010 iepuri. la fiecare douã generaþii consecutive. dacã c este < 0. cum ar fi 2. Sunt necesare doar 10 generaþii pentru a ajunge la o populaþie de 150.105 = 150. iar λ poate avea orice valoare între 0 ºi 4. τ. Dacã c = 0.

fig. 2. 3. În graficele care urmeazã se vede modul în care variazã populaþia de iepuri funcþie de timp.21. a).21. 4. 4. d). Fig. #$ .21. a. 4. Evoluþia conform modelului logistic.21. 4.Prin urmare.21. c. b. 4. Evoluþia conform modelului logistic. pentru diferite valori ale parametrului de control. e.00 (comportament haotic. 4. 4. 4. Graficele corespund la un parametru de control care au valorile l = 0. Evoluþia conform modelului logistic. Fig. pe graficul succesiunii stãrilor se vor reprezenta puncte care reprezintã starea la acel moment. iar liniile care unesc stãrile nu au nici o altã interpretare decât de a ne permite urmãrirea mai lesnicioasã a evoluþiei de la o stare la alta. Evoluþia conform modelului logistic. fig. Fig. e). Fig. 4.21.20. Calculul poate fi fãcut ºi cu un simplu program scris în BASIC: FOR I=1 TO 40 X=LAMBDA*X*(1-X) PRINT X NEXT Fig. Evoluþia conform modelului logistic. vom obþine pentru modelul logistic urmãtoarea desfãºurare de evenimente descrise în spaþiul fazelor. b. 3.52 (stare staþionarã cu perioada 4. Dacã efectuãm calculele dupã acelaºi model ca cel anterior. d.20 (stare staþionarã cu perioada 2). Cele douã tabele dau rezultatele evoluþiei sistemului logistic pentru trei valori ale lui λ. fig.21.9 (prezintã a scãdere continuã spre zero. 4.60 (stare staþionarã cu perioada 1) (fig.21.

sã evolueze ºi sã ajungã acolo unde este acum. mici variaþii ale condiþiei iniþiale (x = 19. 4. Efectul se mai poate enunþa astfel: mici variaþii ale condiþiilor iniþiale datorate. dar comportamentul sistemului în acest regim este impredictibilã. Motivul pentru care Pãmântul a fost în aceastã situaþie favorabilã a fost determinat de faptul cã la un moment dat.22) se ilustreazã grafic evoluþia a douã sisteme (a. sã se stabilizeze. Sensibilitatea la condiþiile iniþiale Cât de importantã este aceastã observaþie poate fi înþeleasã din urmãtorul exemplu. poate sã conducã în viitor la modificãri dramatice ale stãrii vremii. evoluþia celor douã sisteme se diferenþiazã în atât încât nu se va mai putea face nici o predicþie a evoluþiei lor viitoare. b) practic identice ce pornesc din aceleaºi condiþii iniþiale. ºi astfel viaþa a putut sã aparã. Efectul se mai numeºte efect de sensibilitate la condiþii iniþiale. ar fi avut variaþii drastice. dar aceastã evoluþie este predictibilã ºi deci utilizabilã practic. predictibilitatea este inexistentã în sensul cã mici variaþii ale condiþiei iniþiale schimbã complet evoluþia ulterioarã a sistemului. Captarea Lunii a stabilizat axa de rotaþie a Pãmântului permiþând o evoluþie lentã. Spune cã avem de a face cu haos determinist. Marte sau Venus. 20 sau 21 m) evident modificã evoluþia sistemului. În imaginea urmãtoare (fig. Aceastã caracteristicã este uneori denumitã efect de fluture. Cuvântul determinist provine de la faptul cã avem o ecuaþie matematicã corectã care descrie sistemul. depinzând de valoarea parametrului de control. evoluþia acestui sistem poate fi predictibilã sau impredictibilã. ne putem aºtepta ca în anumite #% . în altã parte de pe glob. 4. Valorile îngroºate scot în evidenþã diferenþele de evoluþie între cele douã cazuri. b) Evoluþia sistemului este foarte puternic dependentã (mai ales în regiunea corespunzãtoare unui parametru de control mai mare decât cel critic) de condiþia iniþialã. Dacã un asemenea efect dramatic se poate produce chiar ºi în cazul unui sistem simplu.52 evoluþia sistemului devine nepredictibilã! Câteva concluzii importante se pot extrage din acest experiment (matematic) simplu: a) Cu toate cã starea sistemului este descrisã de o ecuaþie simplã ºi foarte bine definitã (ecuaþia logisticã). undeva pe glob. Ceea ce este evident de aceastã datã este faptul cã pentru λ = 4. aºa cum constatãm cã existã pe Mercur. Dupã un timp mai mult sau mai puþin scurt. la parametrii de control λ > 3. Pentru orice sistem fizic neliniar. Se ºtie astãzi cã evoluþia vieþii pe o planetã (de exemplu Pãmânt) este condiþionatã de stabilitatea climaticã pe intervale de timp foarte mari (timpi geologici sau planetari).35. c) Cauza acestei sensibilitãþi la condiþiile iniþiale ºi care are ca rezultat o comportare impredictibil a sistemului este datã de natura neliniarã a sistemului în cauzã. Altfel miºcarea planetelor în jurul Soarelui ar fi fost destul de impredictibilã ºi de haoticã astfel încât pe termen lung clima nu ar fi fost stabilã. Pãmântul a captat Luna. S-a ajuns azi la concluzia cã Pãmântul a putut fi leagãnul vieþii deoarece clima a fost relativ stabilã pe o mare întindere de timp.22. atunci pentru sisteme mai complicate acest efect trebuie sã fie cu siguranþã prezent. la scarã cosmicã de timp. descoperit de cãtre Edward Lorenz (un meteorolog care a studiat sistemul atmosferic ºi care a dat un model simplu de atmosferã pe baza cãruia a presupus cã se pot face prognoze meteorologice mai precise). de exemplu. sistemul se comportã haotic.4 iar al doilea corespunde evoluþiei pentru X0 = 0. S-a observat cã alte planete nu au beneficiat de o astfel situaþie. bãtãii de aripi a unui Fig. spre exemplu. pentru valori ale parametrului de control mai mari decât o valoare criticã. Sã comparãm acest rezultat cu cel obþinut pentru exemplul analizei cãderii corpurilor. dar stabilã a climei. Acolo. In cazul unui fenomen care urmeazã un model de tip logistic. fluture.Primul tabel corespunde evoluþiei sistemului care pleacã de la valoare iniþialã X0 = 0.

pentru început. o situaþie simplã la prima vedere. De obicei. Un copil cu experienþã poate controla perfect aceastã miºcare. sau pentru ca un bec sã lumineze etc. care corespund modificãrii centrului de greutate #& Fig. trebuie sã primeascã încontinuu energie din exterior (ca atunci când fierbem mult timp mâncarea care necesitã o preparare la o temperaturã constantã.23. Traiectorii în spaþiul fazelor pentru miºcarea leagãnului. Se constatã însã cã ele nu sunt neglijabile. deci cu cât energia furnizatã sistemului este mai mare. Un exemplu clasic ºi destul de simplu este cel al oscilaþiilor unui pendul mai complex. atunci când ne suim în el îl scoatem din echilibru ºi astfel ne balansãm. atunci când ne-am dat în leagãn. Efectele de neliniaritate se simt cu atât mai mult cu cât aducem sistemul mai departe de echilibru. sã rãmânã în starea respectivã. în esenþã. astfel în cât cei mai curajoºi se pot da ºi peste cap.3. 4. 4. Doar aproximaþiile simple sunt liniare ºi predictibile. Aceste sisteme sunt deci sisteme disipative.condiþii el sã treacã într-un regim de haos determinist astfel încât evoluþia lui ulterioarã sã nu mai poatã fi prezisã. Leagãnul este. Fizica leagãnului. Este vorba de experienþa simplã pe care am avut-o în copilãrie. De exemplu. În orice caz. Insistãm asupra faptului cã nepredictibilitatea evoluþiei sistemului nu este determinatã nici de complexitatea sistemului. Fig. Rolul dinamicii neliniare este sã indice limitele pânã la care aproximaþiile pot da rezultate predictibile. este un exemplu tipic de sistem neliniar! Menþinerea oscilaþiilor presupune în acest caz aducerea sistemului departe de echilibru. în mod normal.24) se poate recunoaºte descrierea oscilaþiilor în spaþiul fazelor. dar care ridicã unele întrebãri serioase dacã examinãm situaþia mai în amãnunt. Studiul dinamicii neliniare a fenomenelor poate sã dea rãspuns la aceastã întrebare. În acest scop ºtim sã folosim o serie de miºcãri. trebuie scos din starea de echilibru (fig. O schiþã clarificatoare ne va ajuta. C. nici de necunoaºterea exactã a legii de evoluþie ºi nici din cauze de calcul matematic. 4. un oscilator real are nevoie de un supliment continuu de energie pentru a-ºi menþine oscilaþiile. Este necesarã cunoaºterea precisã a sistemului ºi luarea în considerare a acelor aspecte care prezintã neliniaritate. chiar dacã aparent aceste efecte (sau termeni în ecuaþiile sistemului) sunt neglijabile. Dar pentru a întreþine balansul. adicã sisteme care pierd energie (spre exterior). Un sistem se numeºte departe de echilibru dacã se gãseºte într-o stare care. . Pentru ca un corp încãlzit. Sisteme departe de echilibru Majoritatea sistemelor care pot prezenta fenomene descrise ca haos determinist sunt sisteme departe de echilibru. un pendul în care ne putem „da”. Analiza fizicã a acestei miºcãri nu este deloc simplã. unele sisteme prezintã impredictibilitate chiar pentru o evoluþie pe termen scurt (cum ar fi fenomenele meteorologice) sau pe un termen lung (cum sunt cele de naturã cosmicã). d) Deoarece majoritatea sistemelor reale sunt neliniare (ºi nu ne referim la modelele liniare folosite pentru studiul simplificat al fenomenului) aspectele de haos determinist sunt prezente peste tot. nu poate sã subziste fãrã o intervenþie din afarã. Rezultã cã este nevoie sã ºtim pânã în ce moment putem conta pe o predictibilitate acceptabilã ºi de la ce moment nu mai avem aceastã posibilitate. În schimb.).24. trebuie sã-i furnizãm energie. pe elipsele desenate. Din fizicã ºtim cã pentru ca un pendul sã se punã în miºcare.23). Cum o descriem? În graficul de mai sus (fig. Impredictibilitate este de natur㠄organic㔠adicã rezidã în natura lucrurilor sau a fenomenelor însãºi. Ce înseamna asta? Sã analizãm. ºi care permit chiar amplificarea miºcãrii. nici de cunoaºterea imperfectã a condiþiilor iniþiale. 4.

corespunde oscilaþiei în jurul verticalei. din asocierea a mai multor pendule simple ca. Trei variante de pendule multiple.26 se prezintã un pendul dublu. Pendulul dublu Un exemplu clasic ºi destul de simplu este cel al oscilaþiilor unui pendul mai complex (format. Oscilaþia din jurul punctului B. De aceea el are pe axa orizontalã valoarea unghiului care poate sã creascã indefinit. dupã ce copilul s-a rotit odatã în jurul punctului de rotaþie.26. În acest caz. În graficul de mai sus elipsele descriu oscilaþia leagãnului pentru amplitudini relativi mici (curbele 1 ºi 2). 4. figurã denumitã în limbaj sportiv „gigantica”. acestea sunt singurele puncte de repaus. în douã poziþii diferite de miºcare. unghiurile q1 ºi q2 putând sã varieze complet haotic în timp. Cazul acesta se poate întâlni atunci când la un concurs gimnastul realizeazã la bara fixã multe rotaþii. peste 3600. 4. Traiectoria 3 care trece prin punctul C se numeºte separatrice. 4. cãci pendulul aflat în aceastã poziþie se va dezechilibra la cea mai micã perturbaþie ºi se va duce spontan spre A sau B.Cele douã variabile ale graficului sunt unghiul ϕ ºi variaþia în unitate de timp a acestui unghi. evoluþiile a ºi b). privind traiectoria lui în spaþiul fazelor? În primul rând. Imagine a haosului determinist. desfãºurarea evenimentelor va diferi. La douã reluãri succesive ale oscilaþiilor (pe figura 4. Atractori stranii Am vãzut cã evoluþia oricãrui sistem dinamic se poate descrie în spaþiul fazelor dacã avem setul de ecuaþii care #' . Acest punct se numeºte punct de ºa. care sã ducã la creºterea continuã a unghiului de rotaþie. Toate acestea au fost necesare pentru a putea descrie în spaþiul fazelor o miºcare mai complexã.27. iar variaþia lui în timp joacã rol de impuls (generalizat). de exemplu. de exemplu. cu capul în jos a fost atinsã în punctul C. Unghiul joacã rol de coordonatã de poziþie. Dar dacã copilul din leagãn doreºte sã-ºi facã un balans mai mare el se poate da peste cap (curbele 3 ºi 4). Fig.25). este aceea obiºnuitã la un pendul. Suntem în cazul haosului determinist.26. ceva mai complicat decât cel al unui pendul simplu. Miºcarea este haoticã deoarece nu putem prevedea poziþiile succesive ale celor douã pendule. posedã o miºcare care se încadreazã în aºa numitul haos determinist. Fig. Punctele A ºi C pot fi de repaus doar dacã pendulul nu se miºcã de loc (nu are energie cineticã). In figura 4. unghiul poate sã aibã valori mai mari decât 3600 ºi deci graficul trebuie sã permitã descrierea acestui caz. Este necesar sã utilizãm variabila unghi deoarece oscilaþiile sunt mari ºi deci nu putem aproxima miºcarea cu aceea a unui oscilator liniar. Poziþia vertical. Fig. Punctele A ºi B sunt puncte de echilibru stabil ºi reprezintã finalul sistemului lãsat sã evolueze liber (sã disipeze toatã energia). Surpriza cea mare este faptul cã acest sistem. Pentru un pendul în miºcare. variaþia unghiularã este nulã. cãci separã zonele în care oscilaþia este limitatã de zonele în care oscilaþia este nelimitatã (unghiul ϕ poate sã creascã indefinit). Oscilaþia din jurul punctului A. în figura 4. observãm cã doar în punctul C (ºi toate cele echivalente). Punctul C este un punct de echilibru instabil. Pendulul dublu în douã momente de oscilaþie. Sã prezentãm un astfel de caz. Punctele A ºi C se numesc centre sau puncte fixe.25. Traiectoriile 3 ºi 4 din spaþiul fazelor indicã aceastã situaþie în care se pot face un numãr mare de rotiri. Ce putem sã spunem despre evoluþia acestui sistem.

iar fenomenele capãtã altã comportare. De obicei. 4. b) Dacã însã încercãm sã urmãrim temporal succesiunea de stãri vom avea o mare surprizã. Sistemul nu poate sã se gãseascã decât în colecþia de stãri din figurã. în care sunt prezentate succesiuni ale stãrilor. $ Tot ceea ce am discutat pânã acum este valabil pentru sistemele care sunt departe de echilibru.”. Acest gen de comportare a condus la termenul de straniu ºi este caracteristic multor sisteme dinamice neliniare ºi mai ales unor sisteme departe de echilibru. efectele neliniaritãþii nu se vãd ºi de multe ori considerãm cã sunt sisteme „cuminþi”. Fig. Un exemplu din multele existente este aºa numitul sistem Hénon. Dacã acest sistem corespunde sau nu cu un sistem fizic. . Am putea spune cã noi trãim într-o lume fizicã în care energiile implicate sunt relativ mici. astfel încât putem sã definim un sens de mers (evoluþie) pe traiectoria din spaþiul fazelor. Am putea spune. Traiectorie în spaþiul fazelor pentru un sistem de tip Hénon. indiferent de condiþiile iniþiale. Cum mergem la energii mai mari cum ele încep sã se vadã. dând doar sistemul de ecuaþii de plecare.29. iar efectele neliniaritãþilor nu se vãd.24 este prezentat sistemul Hénon ca sistem de ecuaþii de tip iterativ (ca ºi curba logisticã) precum ºi o porþiune din evoluþia din spaþiul fazelor a sistemului. Din multe experimente s-au tras o serie de concluzii. dacã el este foarte aproape de echilibru. Succesiunea stãrilor este total aleatoare. Ceea ce se întâmplã puteþi vedea în figura 4. 4. Sã ne amintim de traiectoria elipticã în spaþiul fazelor a oscilatorului armonic. prin analogie. predictibilitate. Numim aceste traiectorii atractori stranii ºi vom vedea de ce sunt „stranii”. Este doar rezultatul faptului cã sunt aproape de echilibru.descrie sistemul. ºi aici apar fenomene neaºteptate atunci când energia creºte. Acolo putem gãsi totdeauna succesiunea de momente care sunt ordonate. cã la fel cum în teoria relativitãþii apar fenomene neaºteptate când ne apropiem de viteza luminii. comune pentru nenumãrate cazuri. Experimentul pe calculator nu este un simplu calcul. unde pe traiectorie au fost indicate punctele (stãrile) în succesiunea lor. unul dupã altul. indiferent de valorile iniþiale ale variabilelor x ºi y. Este un experiment de tipul „sã vedem ce se întâmplã dacㅅ. Dupã ce oamenii de ºtiinþã au descoperit proprietãþile curioase ale unor sisteme dinamice descrise prin ecuaþii simple (cum ar fi curba logisticã) au dezvoltat o direcþie nouã în matematicã ºi în fizicã ºi anume experimentul pe calculator. dar mulþimea stãrilor va fi mereu aceeaºi. Pentru majoritatea s-au descoperit ºi fenomen fizice care pot fi explicate cu ajutorul lor.28. Fig. S-au fãcut nenumãrate astfel de experimente. rãmâne de vãzut.28. Traiectorii în spaþiul fazelor pentru sistemul Hénon. Este altceva.29. În figura 4. Faptul cã toate stãrile sistemului se gãsesc pe acele curbe. Se observã lipsa oricãrei ordini în aceastã succesiune. chiar dacã sistemul este neliniar. Câteva dintre cestea sunt urmãtoarele: a) Sistemul Hénon parcurge stãrile din spaþiul fazelor pe curbe de forma indicatã în figura 4. Este ca un fel de „realitate virtualã”. Studiem sistemul în spaþiul fazelor calculatorul face toate calculele. aratã cã ele sunt singurele traiectorii stabile ale sistemului. cu alte cuvinte. iar noi încercãm sã interpretãm rezultatele. dupã numele celui care l-a studiat. uneori total neaºteptatã. Avem. sau o simplã modelare sau vizualizare a unui fenomen. numerotate în ordine crescãtoare. În realitate nu este aºa. Acest lucru nu se întâmplã cu traiectoria multor sistem dinamice reale. în sensul cã poþi sã-þi construieºti un sistem fizic dupã cum doreºti.

Face rotocoale.30. Fig. brusc. se lasã sã curgã continuu un firiºor de apã. dar nici atât de dezordonatã ca a moleculelor dintr-un gaz! Aceastã transformare (care face parte dintr-o categorie largã de transformãri numite de ordine-dezordine) poate fi înþeleasã doar în cadrul teoriei haosului. Sensibilitatea la condiþiile iniþiale: exemplu pe masa de biliard a. de fapt. Fumul de la o þigarã (a) ºi jeturile galaxiei 3C449 (b).30 b) reprezintã exemple interesante. vaporizare. adicã este extrem de bine organizatã. 4. dar nu ca aceea din miºcarea mecanicã. Dacã micºorãm mult înclinarea plãcii de sticlã ºi dacã firicelul de apã este în adevãr foarte slab. Este un exemplu tipic pe care-l vedem uneori ºi la râuri. 4. chiar haoticã.30b). Este un alt fel de miºcare ordonatã. Un exemplu frumos este cel al meandrelor pe fluvii prezentat la începutul capitolului (fig. La un moment dat. vom observa cã traiectoria lui va începe sã ºerpuiascã! Un exemplu simplu de tranziþie de la miºcarea deterministã (predictibilã) la una nepredictibilã.) la fel se schimbã ºi aici starea de miºcare (adicã caracterul ei): de la laminar trece la turbulent. aºa cum pare la prima vedere. Curgerea este laminarã în sensul obiºnuit folosit la curgerea unor fluide. ºi aici apariþia meandrelor este necesarã din motiv de dinamicã haoticã. Pe mãsurã ce urcã. Fumul de þigarã se urcã datoritã densitãþii mai mici a aerului cald.30 a) sau cele douã jeturi ale unei galaxii (fig. Fig. b. Nu ºtim precis nici când ºi nici cum se va duce firicelul de apã! 3.Alte provocãri Schimbarea de stare de la curgerea laminarã la cea turbulentã este un alt exemplu de sistem haotic.31.4 Meandre pe Amazon). Starea turbulentã nu este. 4. Aceste meandre nu sunt determinate de accidente de teren ºi nu sunt întâmplãtoare.30a). Ca ºi în cazul fumului sau a jeturilor prezentate. jetul („fuiorul”) de fum începe sã curgã dezordonat. 4. Sã facem un experiment simplu. Firiºorul va curge în josul plãcii de sticlã ºi ne aºteptãm sã meargã direct în jos. aºa cum se schimbã starea de agregare (la topire. a miliarde de molecule. Caracterul universal al fenomenelor haosului determinist poate fi vãzut pe structura jeturilor observate la unele galaxii din spaþiul cosmic (figura 4. total asemãnãtoare ca formã cu cea a fumului de þigarã (figura 4. coerentã. Ce anume a determinat ca miºcarea laminarã sã se transforme în una turbulentã? Cauzele sunt mult mai profunde ºi. Pe o placã de sticlã bine curãþatã ºi puþin înclinatã. Nu este întotdeauna aºa. solidificare etc. Se spune cã trece într-o curgere turbulentã. vârtejuri ºi începe sã se disperseze în spaþiu. viteza lui creºte. Douã traiectorii ale unei bile de biliard pe o masã specialã. 4. Vârtejurile presupun miºcarea coordonatã. $ . Fumul de þigarã (fig. Fenomenul poate fi înþeles calitativ astfel.

derivat la rândul sãu din verbul „frangere” (a sparge. Noþiunea de dimensiune Cuvântul „geometrie” provine din limba greacã de la Ge = Pãmânt ºi metro = a mãsura. artã. respectiv se pot trasa. parcele dreptunghiulare de teren. duc dupã un timp la traiectorii total diferite.32.32).K. calculatoare ºi multe alte domenii. oricât de micã ar fi diferenþa dintre cele douã loviri. aºezat vertical. În acest scop. 4.. Cu toate cã obiecte fractale au fost descoperite încã de la sfârºitul secolului al XIX-lea (1872. Noþiunea centralã a geometriei este congruenþa. Obiectul fractal poate fi desfãcut în pãrþi care sunt fiecare similare cu obiectul original. Pantera. tehnologie. În geometria dezvoltatã de cãtre Euclid. De aici a apãrut necesitatea de a reîmpãrþi terenul între oameni. 4. care derivã din latinescul „fractus”. Picturã egipteanã (aprox. Sã luãm ca exemplu masa din figura 4. Un fractal are o infinitate de detalii. a face bucãþi.33.) în care se prezintã operaþia de mãsurare a terenului. a zdrobi în fragmente neregulate). 1400 î. se spune cã douã figuri sunt congruente dacã ele sunt legate între ele prin relaþii de reflexie. Spre exemplu. Mãsurarea terenurilor (suprafeþelor de pãmânt) a fost una dintre primele activitãþi umane care au cerut mãsurãtori de precizie. Pentru aceasta foloseau „frânghia cu noduri”.b). pe inundarea periodicã (primãvara) a malurilor lui. Geometria fractalã este astfel acea ramurã a matematicii care studiazã proprietãþile fractalilor. de laturi 3. rotaþie sau translaþie. Weierstrass. Geometria este o parte a matematicii care se ocupã cu relaþiile spaþiale dintre figuri ºi a fost introdusã de cãtre Thales. . Conceptul de similaritate utilizat în matematicã Fig. D. Noi îi vom studia în contextul fizicii. altele pot avea unul sau mai multe obstacole în centru. 1904Helge von Koch) ele au fost recunoscute abia în 1975 ca reprezentând un domeniu nou în matematicã de cãtre B. din acelaºi punct. Elemente de geometrie fractal㠖 o incursiune în lumea formelor Un fractal este un obiect geometric care este neregulat sau discontinuu la orice scarã l-am privi ºi care este „fracturat” într-un mod specific. $ Compararea ºi „transformarea” geometricã a terenurilor a fost astfel bine dezvoltatã în antichitate (fig. 4 ºi 5. S-a constat cã nenumãrate fenomene pot fi descrise folosind aceastã geometrie iar fractalii ºi-au gãsit aplicaþii în ºtiinþã.Mesele de biliard pot fi de diferite forme. adicã triunghiul lui Pitagora. Cu alte cuvinte. Cu o astfel de frânghie se pot nota pe teren unghiurile drepte. unele care diferã prin spaþiul în care sunt definite: geometria planã sau euclidianã. Mandelbrot a inventat cuvântul „fractal”. dupã inundaþia care evident ºtergea orice urmã de frontiere între terenuri. Fig.31 care are în centru un obiect cilindric. Se constatã practic ºi se demonstreazã matematic cã douã loviri practic identice (a. sau prin modul în care se definesc transformãrile geometrice. care se prezintã într-o succesiune care se repetã. civilizaþia egipteanã s-a bazat pe fertilitatea vãii Nilului. altele pot fi ovale.Hr. dupã un timp diferenþele vor creºte astfel încât traiectoria finalã nu poate fi prezisã. Existã mai multe tipuri de geometrii. economie. la orice scarã. egiptenii aveau un corp de slujbaºi care mãsurau ºi arendau terenurile în fiecare an. Este un exemplu simplu de sensibilitate la condiþii iniþiale. care avea lungimea de 12 unitãþi (pãrþi) ºi cu care se putea construi un triunghi dreptunghic.1. D. 4. Mandelbrot care le-a denumit fractali. Unele pot fi dreptunghiulare cum sunt cele clasice. geometria pe o sferã etc. Similaritatea este un concept extrem de important în geometrie.

Dar oare cum aþi raþionat? Aduceþi-vã aminte din matematicã ºi explicaþi motivele pentru care douã triunghiuri sunt asemenea (fig. Dacã alegem sã reprezentãm spaþiul printr-un sistem de axe (de exemplu rectangular . este mai precis decât acela utilizat în vorbirea curentã. Prin definiþie. spaþiul respectiv (1.29. Spunem cã discutãm despre un spaþiu unidimensional (curba). Cu ajutorul coordonatelor se poate descrie uºor traiectoria unui obiect în spaþiul fizic. luat ca origine. cartea Elementele în ediþii ceva mai noi. se poate spune cã o curbã este o succesiune (densã) de puncte „puse cap la cap”. În toate cazurile. plane. exprimatã în lucrarea lui denumitã Elementele (fig. Este un mod intuitiv de a înþelege structurile geometrice. 4. cele trei numere de care avem nevoie pentru a stabili poziþia unui punct în acest spaþiu se numesc coordonate ale punctului.34? Care este similarã cu prima? Evident cã aþi ghicit.Fig. cãci ne putem miºca pe trei direcþii independente: înainte sau înapoi. Spunem. cã o suprafaþã este compusã din curbe puse una lângã alta.36).cartezian). 4. cercuri. $! . Triunghiuri asemenea. 2 sau 3-dimensional) este complet umplut. 4. printre altele.35. pânã la punctul considerat. în sus sau în jos. dimensiunea 1 unei curbe. aveþi un desen al unei pantere. De aici. avem nevoie de douã numere. 4. bidimensional (suprafaþa) sau tridimensional (corpul).34 „Transformãri” geometrice suferite de pantera anterioarã. cã noi trãim într-un spaþiu tridimensional. Fig. iar un corp este o suprapunere de suprafeþe puse una peste alta. dintre cele patru prezentate în figura 4. iar dacã dorim sã stabilim poziþia unui punct în spaþiu sunt necesare trei puncte. linii. Puteþi sã recunoaºteþi pantera similarã cu ea.35) ºi aplicaþi raþionamentul la problema cu panterele.33. Spre exemplu. cum ar fi: puncte. Acest numãr va indica distanþa pe curbã de la un punct de pe curbã. Printre aspectele fundamentale introduse de cãtre Euclid a fost ºi noþiunea de dimensiune. Dacã însã dorim sã stabilim poziþia unui punct în plan. 4. Desen care imagineazã portretul lui Euclid alãturi de imagini ale operei lui. la dreapta sau la stânga. Ce înseamnã dimensiune geometricã (concept introdus de cãtre Euclid) ºi relaþia cu numãrul de grade de libertate ale unui sistem? Ne-am obiºnuit ca în viaþa de toate zilele sã aproximãm formele care apar în naturã prin noþiuni geometrice abstracte. Euclid a atribuit dimensiunea zero unui punct. Aceastã atitudine este un punct central al geometriei lui Euclid. dimensiunea 2 unei suprafeþe ºi dimensiunea 3 unui corp. Fig. adicã nu rãmân locuri „goale”. Toate figurile geometrice sunt aºadar mulþimi de puncte care sunt mai mult sau mai puþin conectate între ele. corecte. Aceastã carte reprezintã de mai mult de douã mii de ani nu numai fundamentele geometriei dar ºi un exemplu de teorie axiomaticã: se pleacã de la axiome alese ca fiind evidente ºi se deduc de aici toate consecinþele logice. în figura 4. Putem completa aceastã imagine cu ideea (dezvoltatã ulterior) cã dacã încercãm sã stabilim poziþia unui punct pe o dreaptã avem nevoie de un numãr (coordonatã).

forma suprafeþei de undã etc. suprafaþa de contact trebuie sã fie destul de mare. arii sau volume. 4. de la 10 cm. ghemul este reprezentat printr-o bilã tridimensionalã. Ca un prim exemplu. Sã considerãm un ghem de sfoarã cu diametrul de 10 cm. luarea în considerare a situaþiei reale complicã enorm problema.D. . Un contact electric trebuie sã aibã o rezistenþã electricã cât mai micã pentru cã altfel se încãlzeºte ºi se stricã. Fig. capacitate a unui condensator. imaginea în ea va fi destul de clarã. La scarã microscopicã. dacã nu. Unde intervine faptul cã o suprafaþã este rugoasã? Iatã câteva exemple: la curgerea fluidelor prin þevi (rezistenþa la înaintare ºi fenomenele de cãdere de presiune de la uzina de apã pânã la locuinþa noastrã). În figura 4. problema se simplificã în mod corespunzãtor. 4. Ea depinde de condiþiile de observare. fie la o suprafaþã fãrã grosime º.30. Dar dacã dorim ca fizica sã explice fenomenele lumii reale va trebui sã nu neglijãm unele aspecte ºi sã nu simplificãm lucrurile. aceastã imagine va fi neclarã ºi distorsionatã. prin simplificarea lui „scap㔠tocmai esenþa fenomenului. atunci când avem o oglindã. Pe de altã parte.m. acesta este perceput ca un ansamblu de fire. În acest scop. De exemplu.38 (cu a ºi b au fost notate cele douã suprafeþe ale contactului). observat mai de aproape. sã considerãm un corp real care este mãrginit de o suprafaþã realã. Dacã facem contact între douã astfel de suprafeþe este limpede cã aria realã de contact este foarte micã (fig. de fapt. Cum calculãm rezistenþa electricã a unui astfel de contact? Putem modela destul de bine suprafaþa de contact ca în figura 4. la frecarea de alunecare a corpurilor (de la frânele maºinilor la lagãrele care trebuie sã fie cât mai perfecte. Pe mãsurã ce ne apropiem. Dupã cum spunea. forma este „aparenþa exterioarã a corpurilor”.1 mm firul este perceput ca un obiect cilindric ºi totul devine tridimensional.a.38.37). putând fi identificat cu o linie (dimensiunea sa efectivã este 1).38). la o distanþã de 0. Fig. ghemul este asimilabil cu un punct (dimensiunea sa efectivã este 0). suprafeþele $" corpurilor reale. contactul este prost. Unde intervine geometria în fizicã? În general. De ce trebuie sã studiem ºi suprafeþe care nu sunt „perfect” plane? Pentru cã ele sunt. de la realizarea sculelor de tãiat pânã la hârtia de ºmirghel. cum este în cazul mãrimilor: densitate. dar uneori pentru o rezolvare mai simplã putem sã nu o luãm în considerare. fie la o linie fãrã grosime. ghemul se reduce la o serie finitã de atomi punctiformi ºi redevine 0 dimensional! Deci. dimensiunea efectivã a ghemului se schimbã: la o distanþã de 10 mm. Modelul scoate în evidenþã cã numai în anumite puncte cele douã suprafeþe sunt realmente în contact. la contactele electrice de la întrerupãtoare etc. la fel ºi forþa cu care sunt strânse cele douã suprafeþe metalice în contact. rezistenþã electricã a unui conductor. Limitele geometriei euclidiene Pentru a înþelege dificultatea întâmpinatã în definirea intuitivã a dimensiunii sã luãm urmãtorul exemplu. care cu siguranþã nu este perfect planã. Existã nenumãrate probleme de fizicã în care elementele geometrice sunt necesare pentru a calcula lungimi. Aceste suprafeþe care nu sunt perfect plane. de exemplu. 4. dacã ea este destul de planã. Model de contact electric care evidenþiazã contacte în puncte discrete. de exemplu. mersul razelor de luminã printr-o lentilã sau prismã. în încercarea de descriere a unui fenomen. Oare putem neglija faptul cã una dintre feþele unui corp nu este perfect planã? Uneori da.2. reducândul fie la un punct material.d. 4. esenþial. având firul de 1 mm grosime.37 se aratã (exagerat) un profil de suprafaþã realã (rugoasã). De la 10 m distanþã. în fizicã se ignorã forma obiectului. Dar dacã suprafaþa nu este perfect planã. Descartes. În multe cazuri geometria intervine profund. Elementele unei suprafeþe rugoase. se numesc rugoase (fig. Astfel. expresia matematicã a traiectoriei unui obiect în miºcare. Sã luãm ca exemplu contactul electric. dimensiunea efectivã a unui obiect oarecare nu are o valoare fixã. Existã multe cazuri care scot în evidenþã faptul cã uneori. alteori nu. Cum calculãm rezistenþa? Vom vedea cã un model fractal poate conduce la rezultate bune.

Fig. facilitate de hãrþi din ce în ce mai detailate. cu laturi din ce în ce mai mici. definit simplu. pe lângã valoarea numericã gãsitã trebuie specificatã ºi scara utilizatã la mãsurãtoare.40. Harta þãrmurilor unei insule ºi dependenþa perimetrului de lungimea unitãþii de mãsurã. înscris în cerc. Aproximarea unui cerc cu poligoane regulate înscrise (sau circumscrise). Pentru curbe fractale (perimetrul þãrmurilor insulelor) tinde spre infinit! Dar. contrazicând practic însãºi ipoteza de bazã a mãsurabilitãþii: lungimea mãsuratã a coastelor a rezultat a fi cu atât mai mare cu cât unitatea de mãsurã era mai micã. se constatã cã nu orice obiect mãsurat „se lasã supus mãsurãrii”.D. 4. astfel încât numãrul de laturi ale poligonului care aproximeazã insula sã fie: λ N(L) = λ L–D = D . Atunci. ce suprafaþã internã are plãmânul (adicã suprafaþa de contact a plãmânului cu aerul. cu o valoare dependentã chiar de numãrul laturilor poligonului N(L): P(L) ~ N(L)L O aproximare mai bunã se face dacã L scade. trebuie folositã o scarã cât mai micã (poligon de laturã cât mai micã) (fig. Analiza ne spune deci cã pentru a minimiza eroarea. Pentru o serie de poligoane înscrise în cercul de mãsurat. limita este chiar valoarea cunoscutã: P = 2πR (P fiind perimetrul cercului). Pentru cazul poligoanelor regulate lungimea tinde cãtre 2πR. Sã calculãm lungimea cercului aproximându-l prin perimetrul unui poligon regulat de laturã L. ºi anume: λ reprezintã lungimea coastei mãsurate iar D este dimensiunea ei fractalã. nu au format un ºir convergent spre o limitã finitã. Lewis Richardson a efectuat la începutul În cazul mãsurãtorilor unor corpuri reale. Lungimea cercului va fi aproximatã (prin lipsã). În acest caz. Surpriza mare a lui Richardson a constat în observaþia cã aproximãrile din ce în ce mai bune ale perimetrului. Richardson a propus o formulã empiricã pentru calcularea perimetrului insulei. este finitã ºi diferitã de 0. care se manifestã la toate scãrile de observaþie. sau a unitãþii de mãsurare.2. Pentru a înþelege mai bine ce înseamnã un fractal sã luãm ca exemplu o figurã euclidianã elementarã. 4. Geometria fractalã Formele studiate în geometria fractalã sunt caracterizate printr-o complexitate intrinsecã. de exemplu. ajungem la concluzia uimitoare cã $# . ºi deci are sens sã discutãm despre valoarea perimetrului. (15) L (unde L reprezintã lungimea laturii poligonului. 4. arãtând cã existã întotdeauna douã constante λ ºi D.32. de o neregularitate fundamentalã. Situaþia se prezintã la fel atunci când studiem. adicã dacã coarda se apropie din ce în ce mai mult de arcul subîntins. Fig. de laturã h. rotunjitã ºi aproximatã fie cu un cerc fie cu o elipsã. fie cu o altã formã geometricã euclidianã) nu poate fi determinat. secolului al XX-lea mãsurãtori ale perimetrului coastelor unei insule (fig. Concluzia a fost cã perimetrul liniei frânte a coastelor insulei reale (nu una idealizatã. doar dacã limita ºirului de mai sus existã. lungimea liniei poligonale va fi datã de: P(L) = LN(L) P(L) = LλL–D= λL1 – D (16) Mandelbrot a gãsit o semnificaþie geometricã pentru constantele λ ºi D care intervin în formula empiricã de mai sus. Dacã se fac mãsurãtoarea ºi calculul respectiv. cercul de razã R. ca locul geometric al tuturor punctelor egal depãrtate de centru.40).39). putem scrie cã: L1 > L2 > L3 > … > Ln ªi obþinem ºirul de aproximãri: P1(L1) < P2(L2) < P3(L3) < … Pn(Ln) Se spune cã obiectul analizat este mãsurabil. 4.

Astfel de cazuri se întâlnesc frecvent în realitate ºi cu siguranþã nu pot fi tratate prin fizica obiºnuitã. 4. Fig. un “nou” iniþiator. Dacã dividem un segment de linie de lungime 1 în N pãrþi similare. Generarea curbei Koch prin iteraþie. 4. Din nou. Examinând cele trei relaþii. Exemplu de curbã fractalã Curba lui Von Koch a fost imaginatã în 1904 de matematicianul suedez Helge Von Koch. (17) ln(1/ k ) Pentru obiectele din geometria euclidianã aceastã dimensiune este un numãr întreg. Apoi. Un cub poate fi considerat ca fiind format din opt copii ale lui (cubuleþe).42. Ds (unde prin indicele s am specificat dimensiunea de similaritate). D = lim⋅ k →0 ln N (k ) (18)  1 ln   k  Dacã se repetã acest proces. astfel încât putem scrie în general cã: N kDs = 1. Proprietãþile de scalare ale obiectelor geometriei euclidiene. În acest caz. se aplicã asupra fiecãrei pãrþi rezultate din operaþia iniþialã (fig. sã fie înlãturatã partea centralã ºi în locul ei sã se punã un triunghi echilateral fãrã bazã.42). avem de-a face cu un mod de „împachetare” a unei suprafeþe care într-o zonã micã cuprinde o arie enormã. fiecare de lungime micºoratã de k ori (factor de scalã). 4. vom obþine relaþia N k2 = 1. care se repetã la nesfârºit). Generarea sa implicã alegerea unui iniþiator (dreapta). fiecare scalat cu 1 (lungimea laturii). Ds = Fig. Sã scriem mai exact aceastã proprietate de scalare ºi care ne poate lãmuri mai exact noþiunea de dimensiune. Utilizând aceeaºi logicã. se obþine o linie poligonalã închisã cu laturi de lungime din ce în ce mai $$ . suportul a 4 „imagini” micºorate ºi aºezate dupã aceeaºi regulã. adicã segmentul este compus din N pãrþi similare. fiecare scalat cu 1 (lungimea laturii). 0. a obiectului geometric. Un pãtrat poate fi considerat ca fiind format din patru copii ale lui (pãtrãþele). divizând latura cu factorul k. Dacã facem aceeaºi operaþie la un pãtrat de arie unitate. Un segment de line poate fi considerat ca fiind de exemplu format din douã copii similare ale lui. în acest caz. Dacã logaritmãm aceastã expresie obþine o formulã pentru determinarea dimensiunii: ln(N ) . observãm cã exponentul lui k este în fiecare caz o mãsurã a dimensiunii de (similaritate).41. adicã suprafaþa de arie unitate este compusã din N pãrþi (auto)similare scalate cu factorul k=1/N1/2 . atunci lungimea segmentului va avea proprietatea cã N k = 1. legea impune ca dreapta sã fie divizatã în k = 3 pãrþi egale. adicã cubul de volum unitate este format din N pãrþi (auto)similare scalate cu factorul k=1/N1/3. 1. În geometrie. Concret. sensul noþiunii de dimensiune este legat de modul în care sunt descrise proprietãþile de similaritate ºi de scalare (transformare de scalã) ale unei forme geometrice. intervine procesul reversiv care presupune aplicarea legii pe fiecare segment de dreaptã rezultat. a unei legi de construcþie ºi a unui proces de iteraþie (se mai numeºte ºi recursiv. ºi aºa mai departe. vom obþine pentru un cub de volum unitate o relaþie asemãnãtoare: N k3 = 1. cele 4 segmente devin. Aceastã operaþie dictatã de legea aleasã. 2 sau 3. fiecare scalat cu 1/2. constituindu-se într-un frumos exemplu de curbã continuã fractalã. fiecare în parte. fiecare parte fiind scalatã cu factorul k=1/N. fapt specific unei structuri fractale.aria plãmânului nostru este ceva mai mare decât a unui teren de tenis.

De – unul pentru scãri:  1 n exemplu.26185… (20) ln3 Dacã operaþia aceasta se duce la infinit se obþine o curba Koch care are o serie de proprietãþi interesante: – are lungime infinitã. . De asemenea. – este frântã în toate punctele ei. Odatã gãsitã valoarea lui D. . Sã evaluãm dimensiunea sa fractalã folosind formula anterioarã: D = lim ln N (k ) ln(3 ⋅ 4n ) (ln3 + n ln 4) = lim = lim = n k →0 n →∞ n →∞ 1 ln3 n ln3 ln     3 n →∞ 1 1 1 1 . Împãrþim aceastã unitate în 2 pãrþi 1 egale. Curba obþinutã dupã o infinitate de iteraþii este un exemplu tipic de curbã denumitã fractalã. Se observã cã dupã fiecare iteraþie lungimea curbei creºte. numãrul de unghiuri creºte.micã. ºi se    ln3 n ln 4   1 ln 4  (19) lim  lim +  = n →∞  +   n ln3 n ln3   n ln3  D= ln 4 = 1. din care (n2) sunt ocupate de pãrþi ale obiectului de analizat. pânã la limita rezoluþiei de care dispunem. dependent de scarã: n1 n 2 n 3 n 4 . O metodã practicã de evaluare a unitãþii proprii (md) unei structuri fractale este cunoscutã sub denumirea de „box counting”. aceasta tinde la ∞ . numãrul caracteristic determinat la acea scarã). atunci acel obiect este fractal. Fig. …. Împãrþim din nou 1 fiecare pãtrat în patru pãrþi egale (scara ) ºi se obþin 16 4 domenii. care face ca precizia sã creascã foarte mult. 4. se poate identifica obiectul. dar lungimile laturilor se micºoreazã ºi toate acestea întrun raport de autosimilaritate. caracterizat de valoarea determinatã. Mn. Se obþin deci douã ºiruri: reprezintã într-un sistem ortogonal plan. adic㠓numãrarea cutiilor”. . numãrul de laturi ale liniei poligonale ºi lungimea totalã a curbei creºte. fracþionarã. Procedãm asemãnãtor. ca fiind fractal sau nu. Metoda box counting aplicatã la curba Koch. Fractalii pot fi înþeleºi ca fiind mulþimi speciale de puncte (din anumite spaþii metrice). Sã presupunem cã avem o curbã datã desenatã într-un plan. M2. Construcþia este perfect regulatã ºi.43.   4 n 1    4      . doar la limitã curba frântã obþinutã este cu adevãrat fractalã. atunci obiectul analizat este de tip euclidian. M2 ⋅  . la scara . – fiecare parte a curbei seamãnã cu întregul. Dimensiunea fractalã a obiectului va fi numeric egalã cu panta dreptei trasatã de punctele M1. Se spune cã toate curbele obþinute în iteraþiile succesive sunt curbe pre-fractale. …. Dacã D este foarte aproape de 1 sau 2. M 1 ⋅  . . dar suprafaþa delimitatã de ea are arie finitã. . se obþin. de coordonate logaritmice. Dacã D are valoare intermediarã. 1  2 n 1     2      1 n2  . care se diferenþiazã de alte $% . 4.43). 2 4 8 16 – ºi unul pentru numãrul de domenii ocupate raportat la numãrul total de domenii. La limitã. Aceastã metodã este uºor de aplicat cu ajutorul calculatorului. Putem sã alegem dimensiunea maximã a obiectului (curbei) ºi sã construim un pãtrat care conþine obiectul de analizat. dupã fiecare trecere de la un nivel la altul. Lungimea laturii acestui pãtrat poate fi consideratã unitatea de mãsurã.… 4 16 64 256 Se considerã un punct M care are coordonatele M (scara. . etc. Un exemplu de mãsurare a lui D cu aceastã metodã este prezentat mai jos (fig. Curba Koch nu este rectificabilã (adicã nu poate fi aproximatã cu ºir finit de segmente). 4 domenii din care doar (n1) 2 sunt ocupate de structura analizatã.

cãci densitatea hârtiei este constantã iar grosimea $& . Faptul cã un fractal are proprietãþi geometrice deosebite se poate vedea ºi din urmãtorul experiment. Una dintre coli se taie ca în figura 4. la care puteþi obþine o copie mãritã.39. 32. Dimensiunea fractalã este un numãr care cuantificã gradul de neregularitate ºi de fragmentare a unei structuri geometrice sau a unui obiect din naturã.44. Prin decupare se obþin coli tot mai mici care au mase în raportul ariilor lor. Se obþin o serie de bile din coli mototolite. ceea ce avantajeazã mãsurãtoarea). b Figura 4. Nu vã fie fricã sã le strângeþi cât puteþi de tare! Veþi obþine un ºir de bile tot mai mici. ºi utilizaþi metoda box counting. Sã observãm cã aceastã arie este proporþionalã cu masa hârtiei.47.47. Copiaþi imaginea frunzei.46). mulþimi de puncte prin faptul cã dimensiunea lor este fracþionarã.48. Autosimilaritatea frunzei de ferigã se poate vedea prin existenþa unor replici în miniaturã a frunzei pe fiecare rãmuricã. 1.45). Imagini cu vopsele ºi figuri obþinute la îndoire. Veþi obþine o figura simetricã cu un contur neregulat. 3. Se mototolesc toate pãrþile obþinute. Luaþi o coalã de hârtie A4 ºi puneþi pe centrul ei puþinã vopsea de ulei sau eventual acuarelã. sau o altã frunzã (fig. unitãþi. 16. 4.46. adicã 64. (dacã gãsiþi una în naturã o puteþi copia utilizând o maºinã de copiat de tip Xerox. 4. apãsaþi cele douã pãrþi în contact ºi apoi dezlipiþi-le. 8. Relaþia diametru – masã pentru hârtia mototolitã. Graficul log-log care permite determinarea dimensiunii fractale prin calcularea pantei dreptei obþinute. Fig. Apoi îndoiþi hârtia în douã. Fig. adicã au dimensiunea neîntreagã. Figura 4. perfect pentru noþiunea de autosimilaritate. Se iau douã coli de hârtie de format A0. inclusiv coala A0. Una dintre colile A0 se lasã neatinsã iar cealaltã se decupeazã ca în figurã. …etc. Determinaþi dimensiunea fractalã pentru o frunzã de ferigã. Frunza de ferigã este un exemplu natural. 4. ca în figura 4.2. 4. Obiect fractal obþinut prin procedeul descris. Mãsuraþi diametrul acestor bile ºi scrieþi-l într-un tabel în care treceþi ºi aria colii din care a fost realizatã bila. Exersaþi metoda box counting pe aceastã figura dupã ce vopseaua s-a uscat (fig.

grecii antici au descoperit cã pentru acesta pot utiliza fracþia! Ei considerau cã orice numãr zecimal poate fi scris precis printr-o fracþie. spre exemplu. noi nu putem în principiu sã cunoaºtem decât aproximativ poziþia (unui punct pe un segment de dreaptã). Aspectul esenþial care caracterizeazã sistemele haotice este comportarea neliniarã care face ca modificãri mici în condiþiile iniþiale ale unui experiment (sau ale unei situaþii din lumea realã) sã poatã avea consecinþe extrem de importante. Ei au dezvoltat ideea cã un segment de dreaptã conþine un numãr infinit de puncte. Fig. pentru hârtia albã o pantã de 1. Din pãcate (pentru ei) aceastã iluzie s-a lovit de faptul cã existã numere care nu pot fi scrise ca o fracþie. Haosul determinist exprimã fenomenul de comportare nepredictibilã care apare în sisteme guvernate de legi strict deterministe.49. Într-un sistem nehaotic (adicã în unul liniar) erorile sunt. erorile. Astfel încât. Acest aspect era cunoscut ºi de cãtre gânditorii din Grecia Anticã.48. cãci ar trebui sã cunoaºtem acel numãr cu o precizie datã printr-un numãr infinit de zecimale. de asemenea. Ca atare. prezente. Ca atare. a defini o poziþie pe dreaptã (adicã coordonata ei. Imaginea bilelor de hârtie mototolitã. în aceste cazuri. ºi ele se cumuleazã în timp.Alcãtuiþi un grafic în care sã treceþi valorile log(masã) funcþie de log(diametru). Fig. Mãsurãtorile indicã. astfel încât liberul arbitru este o iluzie. Aceastã situaþie nu apare ca urmare a incapacitãþii noastre de a efectua mãsurãtori cu o precizie oricât de bunã. Datele pentru experimente cu douã tipuri de hârtie de densitãþi diferite. cresc rapid în timp. de la un moment dat încolo nu mai suntem în stare sã prevedem comportarea viitoare a sistemului. Sinteza capitolului Determinismul este o gândire filosoficã care afirmã cã toate acþiunile (inclusiv cele umane) sunt predeterminate de evenimente anterioare. Cu alte cuvinte. Tabelul 1. aceste numere se numesc iraþionale.21. cum spunem noi azi). 4. Graficul log(masã) – log(diametru) pentru ghemotoacele din hârtie albã.21 ceea ce corespunde la o dimensiune fractalã de 2. cu toatã bunãvoinþa ºi ingeniozitatea. determinate de impreciziile în cunoaºterea condiþiilor iniþiale. dar rãmân rezonabil de mici (limitate) astfel încât putem face o predicþie mai mult sau mai puþin exactã. astfel încât. Datele pentru douã tipuri de hârtie experimentatã de noi (albã ºi maro) sunt date ca exemplu în tabelul 1. presupune a face o aproximaþie la valoarea realã. Rezultã cã problema predictibilitãþii se poate aplica doar la sisteme liniare la $' . ei la fel. Veþi obþine o linie dreaptã ca în figura 4. 4.49.

Sisteme impredictibile. Aceste exemple aratã limitele predictibilitãþii aºa cum am înþeles-o în fizica de pânã acum. Pentru a înþelege aceastã nouã situaþie. Este important sã se ºtie cã astãzi existã multe definiþii pentru noþiunea de dimensiune. În teoria lui Newton. natura a fost imaginatã ca un Univers ceasornic. cel puþin nu în sensul clasic al cuvântului. iar haosul care se observã are alt caracter ca de exemplu haosul molecular. Se constatã cã în naturã ºi în tehnicã existã sisteme a cãror evoluþie în timp este deterministã dar impredictibilã. Limitele predictibilitãþii sunt parþial legate de faptul cã utilizãm modele care sunt evident imperfecte ºi limitative. Am examinat de asemenea o serie de situaþii în care sunt îndeplinite condiþiile de apariþie a comportamentului haotic. sunt curbe plane sau spaþiale. Aceastã situaþie se observã mai ales la sisteme aflate departe de echilibru. care merge perfect. Determinismul ºi predictibilitatea ne asigurã cã în anumite condiþii putem prevedea ºi spune exacte evoluþia în timp a unui sistem fizic. comportamentului unui sistem fizic se descriere utilizând un nou concept spaþiul fazelor. Dar dificultãþile noastre în a descrie fenomenele dinamice nu se opresc aici.care imprecizia (principialã) asupra condiþiilor iniþiale nu afecteazã capacitatea noastrã de predicþie pe termen lung. Teste % . Atractorul descris în spaþiul fazelor. De la spaþiul curb al relativitãþii generale la geometria fractalã. ca un obiect poate fi autosimilar în mai multe moduri (relativ la diferite tipuri de transformãri) ºi cã nu orice fractal poate fi definit recursiv (prin iteraþii). ele au proprietãþi care nu pot fi descrise prin geometria euclidianã. Concluzia este aceea cã natura în sine nu este de fapt deterministã. sau suprafeþe care constau din pãrþi similare cu întregul (Paul Pierre Lévy – 1938). S-au produs modificãri în înþelegerea noastrã asupra geometriei spaþiului în care trãim. Descrierea comportamentului unui sistem fizic utilizând traiectoria punctului figurativ în spaþiul fazelor ne dã un supliment de înþelegere a comportamentului sistemului. care exprimã comportarea aleatoare a moleculelor întrun gaz. caracterizeazã comportamentului stabil sau instabil al unui sistem fizic. Figuri autosimilare.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->