ORGANIZAŢII ECONOMICE

INTERNAŢIONALE

Conf.univ.dr. Anca Gabriela Ilie

Delimitări conceptuale. Tipuri de
organizaţii internaţionale (O.I.)

Asociere de state constituită printr-un tratat, având un
act constitutiv, organe comune şi personalitate juridică
distinctă de cea a statelor membre care o compun.

→ : 2 elemente:

- OI sunt create printr-un instrument

juridic

- orice OI dispune de personalitate juridică

Componente şi Organe ale O.I.

 Componente :
 normative: convenţii , convenţii de armonizare
a legislaţiilor statelor
 operaţionale
 Organe ale O.I.:
 organ deliberativ plenar
 organ deliberativ restrâns
 organ administrativ
 organe tehnice şi consultative
 eventual organe jurisdicţionale
Premisele apariŃiei şi proliferării O.I.

 Temenul de O.I. :
 1867 – James Lorimer
 1880 – Constantin Frantz
 1908 – Walter Schucking : “Organizaţiile lumii”
 1924 – Convenţia Ligii Naţiunilor
 Factori:
 necesitatea prevenirii războiului
 interdependenţele care apar în procesele de dezvoltare a
naţiunilor
 noile probleme cu care este confruntată societatea
internaţională
 Clasificarea O.I. – Criterii de
clasificare

• 1. Gradul de deschidere faţă de statele

lumii :
- organizaţii cu vocaţie universală
- organizaţii cu vocaţie restrânsă
Caracteristici comune ale organizaţiilor
cu caracter universal:
– Universalitatea
– Imperativele globalizării
– Eterogenitatea
Clasificarea O.I.

2. Sfera de acţiune :
- organizaţii omnifuncţionale (O.N.U.)
(O.N.U.),,
- organizaţii specializate ( instituţiile specializate din cadrul
Naţiunilor Unite)

3. Criteriul reprezentării:
- organizaţii interguvernamentale
- organizaţii neguvernamentale (ONG)

4. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre :

- organizaţiile de cooperare sau coordonare (OCDE)
- organizaţii integraţioniste (UE)
 Clasificarea O.I.

• 5. Nivelul de dezvoltare economică al ţărilor membre:

- organizaţii ale ţărilor dezvoltate (OCDE)
- organizaţii ale ţărilor în dezvoltare („Grupul celor 77”)

• 6. Criteriul geografic :
- organizaţii subregionale : Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR,
1991, compusă din: Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay), Asociaţia
Naţiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN, 1967,ţări membre: Filipine,
Indonezia, Malaezia, Singapore, Thailanda, Brunei)

- organizaţii regionale: Sistemul Economic Latino-American (SELA),

1975, NAFTA (North American Free Trade Agrement)

- organizaţii interregionale: O.C.D.E., Forumul de Cooperare

Economică pentru Asia şi Pacific (APEC), Organizaţia Ţărilor
Exportatoare de Petrol (OPEC)
 Clasificarea O.I.

 în funcŃie de obiectul de interes :

 ajutor umanitar; pace, securitate dezarmare; sprijin
pentru dezvoltare; drepturile omului;
 comerŃ şi alte activităŃi economice; bunăstare socială;

 cultură ; educaŃie şi cercetare; sănătate; servicii

sociale; mediu; legislaŃie ; filantropie şi voluntariat;
religie; afaceri, asociaŃii profesionale şi sindicate
 Clasificarea O.I.
 Corelare criteriul tip membri cu cel al
competenŃelor :
 rezultă o matrice cu patru tipuri de organizaŃii
internaŃionale:
Matrice cu patru tipuri de O.I.
OI cu competenţe OI cu competenţe comprehensive
comprehensive ridicate scăzute

Membri cu ONU UE
participare
universală

Membri cu OIM, OMC OPEC, Agenţia Spaţială

participare Europeană
restricţionată
Regiunile geografice după criteriile ONU.
Sistemul Naţiunilor Unite

COMPONENŢĂ: - Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)

- organele şi organismele proprii, cu caracter
permanent
- instituţiile (agenţiile) specializate, autonome.

A. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)

 creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost
semnată Carta ONU

 Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre,

2002 adera Timorul de Est + Elvetia, 2006 adera Muntenegru)

 membrii originari (51) şi membrii admişi

B. Organele ONU:

Adunarea Generală,
Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic şi Social (ECOSOC),
Consiliul de Tutelă,
Curtea Internaţională de Justiţie
Secretariatul.
Organele ONU
1. Adunarea Generală - organul cel mai reprezentativ al
ONU
 - iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea
cooperării internaţionale în domeniul politic,
încurajarea dezvoltării progresive a dreptului
internaţional, promovarea cooperării în domeniile
economic, social, cultural, învăţământ şi sănătate,
sprijinirea înfăptuirii drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale.
 - primeşte şi examinează raporturile anuale ale
celorlalte organe ale Naţiunilor Unite, precum şi
bugetul organizaţiei
Organele ONU
2. Consiliul de Securitate : menţinerea păcii şi securităţii internaţionale
- este alcătuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permanenţi: China,
Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10 membri
nepermanenţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pe criteriul distribuţiei geografice
echitabile : 5 din Grupurile regionale African şi Asiatic, 1 din Grupul regional est-
european, 2 din Grupul regional latino-american şi caraibian şi 2 din Grupul
regional vest-european.

3. ECOSOC - promovează cooperarea economică şi socială internaţională.

- alcătuit din 54 de membri, aleşi pe termen de trei ani.
 organe regionale subsidiare ale ECOSOC : cinci comisii economice:
♦ Comisia economică pentru Africa (ECA), sediul la Addis Abeba
♦ Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), sediul la Geneva
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP), Bangkok
♦ Comisia economică pentru America Latină şi Caraibe (CEPAL), Santiago de
Chile
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia de Vest (ECLA), Amman
Organele ONU
4. Consiliul de Tutelă – obiectiv principal : promovarea progresului
politic, economic şi social al popoarelor din teritoriile sub tutelă şi
evoluţia lor spre independenţă
5. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) : principalul organ judiciar
al ONU
- 15 judecători aleşi concomitent de Adunarea Generală şi
Consiliul de Securitate pe o perioadă de 9 ani
- Sediul CIJ este la Haga
6. Secretariatul este condus de secretarul general, cel mai înalt
funcţionar al organizaţiei
- 1 ianuarie 2007 – prezent: secretar general al ONU este Ban
Ki – moon (Coreea de Sud).
- 1997 – 2007 : Kofi Annan (Ghana)
 SEDIUL O.N.U.
 Sediul principal al ONU
este la New York + oficii
la Geneva, Viena şi
Nairobi
 Buget ONU – 4,19
miliarde USD ,
suplimentat cu 17 %
pentru 2008 – 2009 =
4.87 miliarde USD
Top 10 donatori Bugetul ONU
State membre Contribuţie (% bugetul UN)
SUA 22 %
Japonia 16,6 %
Germania 8,5 %
Marea Britanie 6,6 %
Franţa 6,3 %
Italia 5,0 %
Canada 2,97 %
Spania 2,96 %
China 2,66 %
Mexic 2,25 %
Alte state membre 23,908
România 0,07 %
Sursa Assessment of Member States' contributions to the United Nations regular budget for the year 2009,
http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=ST/ADM/SER.B/755
 Bugetul ONU
 Format din contribuţ
contribuţia statelor membre
 Ceiling rate redusă de la 25 % la 22 %
 Floor rate 0,001 din bugetul ONU
 LDC – plafon maxim 0,01 % din bg ONU
InstituŃii financiare
internaŃionale : FMI si Grupul
Băncii Mondiale
 Bretton Woods, în iulie 1944 – înfiinŃarea FMI si Băncii
Mondiale
 FMI - obiective principale :
 promovarea cooperării monetare internaŃionale;
 facilitarea şi creşterea echilibrată a comerŃului
internaŃional,;
 promovarea stabilităŃii cursurilor valutare şi evitarea
devalorizărilor monetare, ca mijloc de concurenŃă
internaŃională;
 contribuŃia FMI la stabilirea unui sistem multilateral de
plăŃi în ceea ce priveşte tranzacŃiile curente dintre Ńările
membre şi la eliminarea restricŃiilor valutare, care
stânjenesc dezvoltarea comerŃului internaŃional;
 oferirea Ńărilor membre de credite pe termen scurt şi
mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare
din balanŃele de plăŃi.
Conducerea F.M. I.
• 1) Consiliul Guvernatorilor - format din
reprezentanţii ţărilor membre
• 2) Consiliul de administraţie - format din 21
de membri
• 3) Directorul General (Dominique Strauss-
Kahn )
• România este membră a FMI din anul 1972
• 186 ţări membre (2009)
Ţară membră FMI Cotă de subscripţie
(milioane DST)
SUA 37.149
Japonia 13.312
Germania 13.008
Franţa 10.738
Marea Britanie 10.738
România 1030
Principalele funcţii ale FMI

 supravegherea politicilor financiar-

valutare
 asistenţa financiară
 Creditele acordate de FMI sunt pe termen
mediu (2 – 5 ani) sau termen lung (4 – 10
ani) şi se solicită garanţii specifice pentru
rambursare
 asistenţa tehnică
DST

 Create în 1969
 DST - valori de rezervă internaţionale care
servesc drept unităţi de cont şi drept mijloace
de plată utilizate de către statele membre ale
FMI
 DST-urile se constituie ca parte a rezervei
valutare oficiale a unui stat.
 - etalon monetar;
- mijloc de procurare de monede naţionale
convertibile
Operaţiuni de utilizare a DST
Obtinerea de valute prin tranzacţii bazate pe acord direct
între membri, chiar şi atunci când nu este necesară
finanţarea balanţei de plăţi
Incheierea de acorduri "swap" prin care un membru
poate transfera altuia DST in schimbul altui activ de
rezerva, cu exceptia aurului, cu obligatia de a restitui
valuta la o data viitoare si la un curs stabilit de comun
acord.
Efectuarea de operatiuni "forward" prin care o ţară
membră a FMI poate vinde sau cumpara DST cu
obligaţia plăţii la o dată viitoare în schimbul oricăror
active monetare, cu excepţia aurului, la un curs la
termen previzionat în momentul încheierii tranzacţiei
 Constituirea resurselor F.M.I.
 Fiecare ţară membră a FMI trebuie să
contribuie la resursele financiare cu o
anumită sumă, denumită cotă de subscripţie
sau cotă parte , care este exprimată în
echivalent DST
 Mărimea cotelor subscripţiilor se stabileşte
pornindu--se de la indicatori identici, ţinând
pornindu
de puterea economică a fiecărei ţări
 Formele de finanţare practicate
de FMI
 Tragerile ordinare (normale )
– Tranşe:
 a) tragerile în cadrul tranşei de rezervă - se
acordă automat, fără condiŃionări. Dimensiunea lor
este determinată de ponderea DST sau a devizelor
convertibile în totalul cotei-
cotei-părŃi a Ńării în cauză.
 b) tragerile în cadrul tranşelor de credit . O Ńară
recurge la astfel de trageri atunci când şi- şi-a epuizat
drepturile de tragere în cadrul tranşei de rezervă.
- patru tranşe de credit
credit:: 125, 150, 175 şi 200
% din cota – parte a Ńării în cauză.
Trageri ordinare - Transe

Transa de rezerva

Transa de credit 1 : 125 % din cota parte a tarii

Transa de credit 2 : 150 % din cota parte a tarii

Transa de credit 3 : 175 % din cota parte a tarii

Transa de credit 4 : 200 % din cota parte a tarii


aranjamente stand-by

facilităŃi de finanŃare extinsă

facilităŃi de transformare sistemică

facilităŃi de finanŃare compensatorii

facilităŃi de finanŃare a stocurilor tampon
________________________________
● New!! ● facilitati de precautie
Resurse alocate FMI în creştere , 2009

• 250 mld USD (deja în gestiunea

Fondului) x 3 = 750 mld USD
• 100 de miliarde dolari - Japonia
• statele UE - 100 miliarde dolari
• 50 mld alţi parteneri
• 250 mld USD de la NAB (New Arrangements to
Borrow)
● NAB + GAB (General Arrangements to Borrow) –
aranjamente de creditare între FMI şi ţări sau
instituţii care vor să suplimenteze resursele Fond.
Resurse alocate FMI în
creştere , 2009
● martie 2009, Conf Dar El Salaam
(Tanzania) : imprumut de concesiune =
subventionarea ratelor dobanzii la creditele
efectuate de cele mai sarace tari (5 - 6 mld
USD)
● “+” inca 250 mld USD = resursele
disponibile la FMI ale tarilor sale membre
ParticipanŃi GAB şi sumele alocate
Participanţi Suma alocată (DST)
1983 - 2008
Belgia 595
Canada 893
Germania (Bundesbank) 2380
Franţa 1700
Italia 1105
Japonia 2125
Olanda 850
Sveriges Riskbank (Suedia) 383
Swiss National Bank 1020
Marea Britanie 1700
SUA 4250
Total 17000
Arabia Saudită (credit 1500
suplimentar)
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
 ParticipanŃi NAB şi sumele alocate
• 26 state • Total 34000 DST
• Australia, Austria, Chile,
Belgia, Canada,
Danemarca, Germania,
Finlanda, FranŃa, Hong
Kong, Italia, Japonia,
Koreea, Kuweit,
Luxemburg, Malaezia,
Olanda, Norvegia, Arabia
Saudită , Singapore,
Spania, Suedia, ElveŃia,
Thailanda, Marea Britanie,
SUA

http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
Grupul Băncii Mondiale
• 1944, la Bretton Woods (S.U.A.) – FMI +
BIRD
• „Grupul Băncii Mondiale” :
– BIRD
– Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) ,
1956
– Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare
(AID) , 1960
– Agenţia de Garantare Multilaterală a
Intestiţiilor (MIGA) , 1988
Sediul Băncii Mondiale - Washington
 Principalele obiective ale B.I.R.D.
 sprijinirea reconstrucŃiei şi dezvoltării
Ńărilor membre
 încurajarea investiŃiilor străine private,
prin intermediul garanŃiilor oferite sau
participării la împrumuturi de capital
 stimularea dezvoltării echilibrate de lungă
durată a comerŃului internaŃional şi
menŃinerea unor balanŃe de conturi
echilibrate
 ajutarea Ńărilor membre în efortul de
trecere de la economia de război la
economia de piaŃă
 B.I.R.D.
B.I.R.D. - 185 de ţări membre
1947 – Adunarea Generală a ONU i-a acordat
statutul de instituţie specializată a ONU
Conducere :
• Consiliul Guvernatorilor
• Administratorii Executivi
• Preşedintele (1 iulie 2007 Robert B. Zoellick )
• Consiliul consultativ
• Comitetele de împrumuturi
 Resursele financiare ale BIRD
 contribuŃiile la capital ale statelor membre şi resurse
atrase
 Principala sursă de capital pentru împrumuturi a Băncii
Mondiale o constituie pieŃele financiare internaŃionale,
care acoperă aproximativ 85% din resursele sale
 O altă sursă de fonduri pentru BIRD destinate
împrumuturilor, o constituie beneficiul său net care
provine, în principal, din dobânzile şi comisioanele
percepute la împrumuturile acordate.
 Rata dobânzii la creditele BIRD - 5,2%, scadenŃa 15 –
20 de ani , perioada de graŃie fiind de minimum 5 ani.
Corporaţia Financiară Internaţională
(CFI )
179 de membri
Susţine dezvoltarea economică a
activităţilor sectorului privat
CFI realizează investiţii de capital în
întreprinderi private din sectoarele
cheie ale ţărilor în dezvoltare
Scadenţa împrumuturilor: 3 - 13 ani

166 membri

IDA este cel mai important organism din
lume în furnizarea de asistenŃă tehnică şi
resurse financiare ieftine, efectuând, în
acelaşi timp, investiŃii în proiecte
fundamentale pentru dezvoltarea
economică şi a resurselor umane

Scopul principal al IDA - reducerea
sărăciei prin promovarea unei dezvoltări
economice sustenabile în zonele cel mai
slab dezvoltate ale lumii

171 membri

Scop: atragerea de investiŃii străine în scopuri
productive în Ńările în curs de dezvoltare
Uniunea Europeană
 Bilateralism în relaŃiile
economice externe
• Actul Acordurilor Comerciale (1934)
din SUA : Principiul reciprocităŃii
bilaterale a concesiilor vamale
• Negocierile şi concesiile bilaterale
iniŃiate şi practicate de SUA - prim
pas în calea comerŃului exterior
• clauza naŃiunii celei mai favorizate.
Regionalism în relaţiile
relaţiile economice
internaţionale
Tendinţe în comerţul internaţional
internaţional::
– Globalizarea pieţei
– Crearea de organisme economice regionale

● Regionalizare şi globalizare - tendinţe

complementare : realizarea de grupări
regionale facilitează şi grăbeşte liberalizarea
internaţională a comerţului
Regionalism în relaţiile
relaţiile economice
internaţionale
 Valuri de integrare economică şi de
regionalizare a comerŃului internaŃional:
– 1- prima etapă a regionalizării
comerŃului internaŃional (primul
val) a debutat în anii ’60 în Europa, prin
crearea ComunităŃilor Europene
– 2 – lea val : mijlocul anilor ’80,
principal iniŃiator SUA.
 Europa – în fruntea concepŃiei
integrării în organizaŃii regionale

• Argumente:
– Uniunea Europeană: 27 Ńări membre: Belgia,
Olanda, Luxemburg, FranŃa, Italia, Germania,
Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Portugalia,
Spania, Austria, Finlanda, Suedia, Cipru, Cehia, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,
Slovenia, Bulgaria, România.
Europa

 AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb

(EFTA) – Tratatul de la Stockholm (1959):
ElveŃia, Islanda, Lichtenstein, Norvegia
 Zona de Liber Schimb din Europa Centrală
(CEFTA) – ianuarie 1993: membri fondatori
Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria + Slovenia,
România (1997), Bulgaria (1999), CroaŃia
(2003).
 CEFTA este cel mai important acord multilateral
de comerŃ liber din centrul şi sud - estul Europei
Europa
• Noul Acord CEFTA semnat la Bucuresti în dec. 2006, de
România (retras), Bulgaria (retras), Albania, Bosnia şi
Hertegovina, Croaţia, Macedonia, Republica Moldova,
Muntenegru şi Serbia
• 19 dec. 2006 , summit “Getting closer to Europe”, Bucureşti
• Iniţiativa Central Europeană (ICE) – organism economic
subregional constituit din iniţiativa Italiei (1989) . ICE
curpinde state membre UE, non-membre UE şi NATO.
– State membre ICE: Austria, Cehia, Italia, Polonia,
Slovacia, Slovenia , Ungaria, România, Bulgaria ,
Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Macedonia,
Serbia, Muntenegru; Republica Moldova, Belarus,
Ucraina
– 1 ian – 31 dec : Romania la presedintia ICE
• Organizaţia de Cooperare Economică în regiunea Mării
Negre (CEMN – 1992). Membri: Albania, Bulgaria, Grecia,
România, Turcia (membri fondatori), R. Moldova, Rusia,
Ucraina ,Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.
Multilateralism
Factori :

• accentuarea liberalizării schimburilor comerciale

• dezvoltarea pieţelor de capitaluri
• internaţionalizarea producţiei şi a distribuţiei STN
• dezvoltarea comerţului cu servicii
• intensificarea fluxurilor de ISD
• comunicaţii rapide şi de transport, ce facilitează legăturile
economice între zonele şi economiile planetei
• formarea de grupări economice cu grade diferite de integrare a
pieţei, capitalurilor, serviciilor, forţei de muncă
• extinderea economiei de piaţă la nivelul economiei mondiale
Forme simple şi forme complexe ale
integrării economice
 zona de comerţ liber: integrarea a 2 sau mai multe ţări,
înlăturându-se barierele comerciale dintre ele
 uniunea vamală : se înlătură barierele vamale în comerţul
dintre ţările membre şi se adoptă un tarif vamal extern
comun faţă de celelalte ţări nemembre
 piaţa comună, adică integrarea în care, pe lângă evidenţa unei
uniuni vamale, se asigură libera circulaţie a bunurilor şi
serviciilor, persoanelor şi capitalurilor între ţările
membre
 uniunea economică: pe lângă elementele specifice pieţei
comune, se realizează un anumit grad de armonizare a
politicilor economice naţionale
 uniunea politică (idealul), apare un nou stat ce înglobează
ţările integrate, cu politici economice supranaţionale, instituţii
comunitare, Constituţie proprie.
 UNIUNEA EUROPEANA
– Inceputul cooperarii
• 1925 - Aristide Briand
• 1945 – Winston Churchill : “Noi trebuie sa construim un
fel de State Unite ale Europei”
• 1948 – Uniunea Vamala a Beneluxului (Belgia,
Olanda, Luxemburg)
• 18 aprilie 1951: Tratatul de la Paris (Belgia, Olanda,
Luxemburg, Franta, Germania, Italia) – crearea CECO
(Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului)
• 25 martie 1957 – Tratatul de la Roma : EURATOM si
CEE : crearea unei piete comune, instituirea celor "4
libertati de circulatie”
 Largirea Uniunii Europene

 1973 – “Europa celor 9”: adera

Danemarca, Marea Britanie, Irlanda
 1981 – “Europa celor 10”, Grecia
 1986 – “Europa celor 12”, Spania si
Portugalia
• Actul Unic Vest European : “spatiu fara frontiere”
in cadrul CEE
 1993 – Tratatul de la Maastricht:
CEE ⇒ UE
Tratatul de la Maastricht

Principii:
– Subsidiaritatea, codecizia,
solidaritatea
 Criterii monetare si fiscale de
convergenta:
– Stabilitatea preturilor (inflatia 1.5 %)
– Finantele publice (deficitul bugetar 3%)
– Ratele de schimb (+1, -2,25 % fata de Euro)
– Rata dobanzii (2 %)
 Tratatul de la Maastricht
 cei trei piloni ai Uniunii Europene:
 Comunităţile Europene:
Europene: PAC, piata interna , Uniunea
vamala, politica structurala, pol comerciala, cetatenia
europeana, UEM, politica bugetara
 Colaborarea în politica externă şi de securitate (PESC)
 Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie
penală : trafic de droguri, arme, carne vie, terorism,
crima organizata, coruptie
Tratatul de la Amsterdam

Semnat la 1 oct 1997, intra invigoare

la 1 mai 1999
Revizuie si completeaza Tratatul de la
Maastricht
 Tratatul de la Lisabona
• Modificari:
– Dupa intrarea lui in vigoare (1 dec 2009),
majoritatea calificata se va extinde si la alte
domenii (Ex: imigrare si cultura).
– Numarul membrilor Comisiei Europene ar
putea fi redus de la 27 la 18, incepand cu 2014
– infiintarea functiei de Inalt Reprezentant al
Uniunii Europene pentru afaceri externe si
politica de securitate
– Tratatul de la Lisabona modifică Tratatele de la
Roma şi Maastricht, oferind UE un nou cadru
juridic
Tratatul de la Lisabona
 Trei categorii de competenta pentru UE:
- Competenta exclusiva – in domenii precum
uniunea vamala, politica comerciala si de concurenta
numai UE are putere legislativa
- Actiuni de sprijin, coordonare si complementare –
in domenii ca educatia, cultura, industria, numai UE
poate sa sprijine statele membre (acordand finantari,
spre exemplu)
- Competenta comuna – mediul, transportul si
protectia consumatorilor, atat Uniunea Europeana cat
si statele membre au putere de legiferare, fara a uita
insa de principiul subsidiaritatii.

1 mai 2004 – “Europa celor 25”, adera 10
state : Cipru , Cehia, Malta, Ungaria,
Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, Slovacia,
Slovenia

25 aprilie 2005, Strasbourg – semnarea
Tratatului de aderare cu Romania si Bulgaria

1 ianuarie 2007 – “Europa celor 27”, adera
Romania si Bulgaria

Drapelul, imnul, deviza, moneda unica, Ziua
Europei

sarcini :

promovarea dialogului de securitate şi
gestionarea crizelor ca sarcini de bază
destinate stabilirii şi/sau menŃinerii păcii

crearea de sisteme de cooperare militară
bazate pe constrângeri reciproce

promovarea standardelor democratice şi
respectarea drepturilor omului ca scopuri
în sine;

promovarea securităŃii prin mecanisme
economice

Analiza statutului şi rolului OIS : durabilitate şi
eficienŃă

OIS – comunităţi de securitate – 1957, Karl
Deutsch

Caracteristici:
 -inexistenŃa planurilor militare ale unui membru faŃă
de ceilalŃi;
 -existenŃa unor valori politice compatibile;
 -existenŃa capacităŃii guvernelor de a reacŃiona rapid
şi fără violenŃă, la problemele ce intervin în
desfăşurarea activităŃii;
 -existenŃa unui comportament predictibil al tuturor
membrilor;
 -existenŃa unor programe comune de instruire

„liniaaranjamentelor regionale de
securitate” – Fulvio Attina

sistemele de alianŃe opuse - formele de
securitate colectivă - parteneriatul de
securitate regională - comunităŃile de
securitate cu un grad slab de integrare -
comunităŃile de securitate puternic
integrate.
Criza / crizele financiare
Panica bancherilor – 1913
• Nu exista FED (Sistemul băncilor centrale din SUA)
• Exista J.P. Morgan Chase – 1823
• Falimente bancare
Crahul din 1929
 Crahul din 1929
• Crahul financiar din 1929 a aruncat Statele Unite în cea
mai neagră criză economică din istoria lor
• 29 oct. cea mai mare panică la Bursa din New York,
valoarea acŃiunilor scăzând cu 10 până la 15 miliarde de
dolari.
– datorie publică mare, supraproducŃie, bogăŃie distribuită
inechitabil, probleme în sistemul bancar şi în agricultură.
– şomajul a crescut de la 3,2 la 24,9 %
– Băncile nu mai aveau lichidităŃi şi, până în 1933, peste 5.000
au dat faliment.

Preşed. SUA - Herbert Hoover
(1929 – 1933)

Preşed. Democrat Franklin Delano
Roosevelt (1933 -1945) : „Nu trebuie să
ne fie teamă decât de teama însăşi.”
 New Deal (Noua Orientare) : implicare fără
precedent a autorităŃilor statului în economie
şi în societate
 principiul ce urma să stea la baza politicii sale
externe: buna vecinătate
Criza petrolieră, 1973
 Criza petrolieră, 1973
Evoluţia preţului petrolului 1861 - 2006
Crize majore
1) 1973 - Organizatia Tarilor Arabe Exportatoare de Petrol a oprit furnizarea
petrolului catre tarile care au sprijinit Israelul in razboiul purtat cu Egipt si Siria.
Atunci, barilul de petrol a ajuns la 12 dolari.

2) 1979 si a fost determinata de revolutia din Iran. Atunci, Arabia Saudita si

tarile membre OPEC au crescut productia pentru a acoperi criza, dar pretul a
crescut pe fondul temerilor din piata.
3) Anul 1990 a adus o alta crestere a pretului petrolului pana la valoarea de 40,4
dolari/baril din cauza razboiului din Golf. Criza a durat sase luni si a pornit dupa
ce Saddam Hussein a cerut incendierea campurilor petroliere din Kuweit.
4) 2003 - prezent, pretul petrolului a crescut de la 25 dolari la 78,4 dolari/baril.
Este considerata a patra criza si are drept cauze dezvoltarea tarilor asiatice care
si-au sporit consumul, programele nucleare ale Iranului, programul inarmarilor
derulat de Coreea de Nord si uraganul Katrina.

 4 dec 2008 : 44,45 USD / baril

Criza asiatică
 2 iulie 1987, Thailanda
a pus în circulaţie baht-
ul
 Pierderea încrederii
cuprinde apoi
Indonezia, Malaezia,
Filipine, Coreea,
Taiwan, Singapore si
Hong Kong
 1988 – criza din Rusia

George Soros - criza
subprime “este o
criză provocată de
mâna omului şi din
cauza unui crez
greşit, care
gravitează în jurul
ideii că piaŃa are
capacitatea de a-şi
corecta singură
propriile excese”
 Criza subprime
a izbucnit din cauza titlurilor imobiliare
neperformante care erau comercializate de
agenti pe pietele de capital, in portofolii
practic nu se mai stia cine detine proprietatea
cumparata pe credit neperformant
creditele subprime - activele financiare create
prin „împachetarea” împrumuturilor acordate
persoanelor cu bonitate îndoielnică şi care
implicau un nivel ridicat de risc.
Criza financiară 2005 - prezent
 Cum a început ?
– America anului 2005. Aproape orice
cetatean, indiferent de veniturile sale,
putea visa la o casa. Daca un client nu
se putea califica pentru un credit sau
avea dificultati in obtinerea unui
imprumut pe cale normala de la o
banca, atunci creditele „subprime“
rezolvau toate problemele.
Criza financiară – Cronologie - 2007

• Februarie 2007 - In Statele Unite se

inmultesc restantele la creditele acordate pe
segmentul „subprime“.
– Bancile anunta ca nu mai acorda credite
– Sunt anuntate primele falimente ale unor banci.

• August 2007: Pietele de capital se

prabusesc, confruntate cu riscurile privitoare
la o propagare a crizei, iar bancile centrale
intervin, ca sa sustina lichiditatea.
Criza financiară – anul 2008
• 22 ianuarie 2008: Federal Reserve (Fed), coboara dobanda cheie cu
trei sferturi de puncte, la 3,50%. Fed a coborat apoi, pana la sfarsitul
lui aprilie, dobanda cheie pana la 2%.

• 17 februarie: Banca britanica Northern Rock este nationalizata de

guvern.

• 11 martie: Marile banci centrale din lume fac eforturi concertate ca sa

calmeze pietele de credit.
•
16 martie: Banca JPMorgan Chase anunta preluarea bancii de investitii
Bear Stearns la pret scazut si cu ajutorul financiar al Federal Reserve.

• 7 septembrie: Trezoreria americana pune sub supraveghere bancile

ipotecare Freddie Mac si Fannie Mae, oferindu-le astfel timp sa-si
restructureze finantele, dupa ce le-a garantat datorii de 200 miliarde
dolari.
Criza financiară – anul 2008
 15 sept.: Zi neagra pentru
toate bursele din lume.
 Banca de investitii Lehman
Brothers, a patra din lume, da
faliment. 260 de mii de
angajati raman pe drumuri.
 Bank of America, anunta
preluarea Merrill Lynch, a treia
banca mondiala de investitii.
 Actiunile tranzactionate pe
bursele din Londra, Paris sau
Frankfurt inregistreaza scaderi
de aproape 5 procente.
 Socul financiar se simte si la
Bucuresti , moneda nationala
se depreciaza, iar euro trece
de pragul de 3,60 lei

16 septembrie: Fed si guvernul american
nationalizeaza American International Group (AIG),
amenintat de faliment, si ii acorda un ajutor de 85
miliarde dolari, in schimbul a 79,9% din actiunile sale.

18 septembrie: Banca britanica Lloyds TSB preia
concurentul sau HBOS, amenintat de faliment.

19 septembrie: George W. Bush lanseaza un apel la
„actiune imediata“ in ceea ce priveste planul de salvare a
bancilor, ca sa evite o agravare a crizei din Statele Unite.

23 septembrie: Dezbaterile Adunarii Generale a Natiunilor
Unite de la New York sunt dominate de criza financiara.

28 septembrie: In Europa, Fortis este nationalizat de
autoritatile belgiene, olandeze si luxemburgheze. In Marea
Britanie este nationalizata banca Bardford & Bingley.
 Criza financiară – anul 2008
3 octombrie 2009: Momentul cheie in
economia americana si cea mondiala.
• Varianta revizuita a planului Bush
este adoptata. Una dintre
modificarile prevazute de lege
este cresterea valorii depozitelor
bancare garantate de stat. Acestea
se vor mari, temporar, de la
100.000 la 250.000 de dolari.
Statele Unite vor pompa 700 de
miliarde de dolari in sistemul
financiar american, in incercarea
de a inchide criza financiara.
7 octombrie 2009: La mai putin de-o
saptamana dupa ce guvernul american a
dat ajutor AIG pentru a scapa de
faliment, compania si-a trimis directorii
executivi intr-o vacanta de lux la un
resort din California, pentru care au
cheltuit 440.000 de dolari.