Farsa necredincioasei oglinzi cu litera mica

nisipul este inghesuit cu foc in goale priviri. pendulind treaz

dupa multa vreme de liniste si spulberare. aluneca framintat
in sentimente neputincioase. devine pre mare orizontul pentru
fiinta mea.

tu, iubito, monoatomic cromatica esti cei doi pereti. in

stinga si in dreapta. Prabusita ca o soapta trista in scuturarea
tacerii.

pirjolesti albe straturi din noi. umane mirosuri de lut.

trecind in umbra singele din vene surprins transparent in oglinda. intri asurzitor in fluid si
circuli cu viteza
aliniata prin noaptea care putea sa doarma. franjurata
in curbe, luna se rostogoleste ancorata sub senzatii pe buze.
nu mai esti muza. esti kamikadze incalzindu-te sub
brazii urecheati de ploile acide. esti un deget satanic
transformat in realuri ce m-apasa sufocant pe fiecare
petic de ceata invesmintata in pioni de roca
nedezlipiti de trup.

Plictiseala

imi pun CD-ul auriu

legat de git
pe git.

imi cinta el.

in timp ce trec
prin fata unei porti
o baba spune:
le auzi cum cinta?
cine?
pasarelele!

Nimic incrustat pe clipe de lemn

hai sa ne zgiltiim si sa urlam un pic. e de cutremur

mersul meu, e de nimic. ma zvint, ma simt cit mai
pamintesc, dar inca n-am murit.

mai pun un pas, inca unul. dar in glas nu sosesc.

e drumul meu cotit sau patruns in clipe zaresc.
risipit, instalat in lume raul.

nici nu-mi pasa de mine scriind ca port un nume.

nu-mi fac iluzii, cine-a vazut sensul unui punct
farime? si poate ca plinsul pornit din noi m-ar urni.
dar somnul in bezna, agresiv, m-ar ademeni.

am realizat de mult ca pentru-o astfel de strivire

n-o sa existe-n veci alternativa. nu port o paranoie
atinsa-n amintire. caci curg in gol, tot gravitind
saminta creativa.
(in noaptea cutremurului din octombrie)

Texte publicate in nr. 7-8/2005 al revistei Dincoace de pod, pe cind era elev in clasa a XI-
a la Liceul Teoretic Pogoanele