30.

Liderismul Politic: esenţa, necesitatea funcţiile

Liderismul politic exprimă esenţa mecanismului real de realizare a politicii în societate, reprezintă
unul dintre mecanismele integrării activităţii de grup, direcţionînd activităţile acestuia.
Teorii cu privire la liderul politic:
1. Teoria caracteristicilor personale – determină persoane dotate cu anumite calităţi
2. Situaţională – aprecierea şi acceptarea de către societate a unui lider care este apt de a înţelege şi
de a acţiona în vedrea ameliorării situaţiei. Articularea de interese a maselor şi a liderului politic.
3. acceptarea procesului politic prin prisma acţiunii liderului politic, identificarea fenomenului politic
cu liderismul. Acceptarea liderismului ca element central al puterii.
Problema liderismului este abordată din 2 aspecte:
General-teoretic (la nivel de concepţii, teze istorico-filosofice şi politologice)
 Utilitar-practic (cercetări şi elaborarea recomandărilor practice).
Liderismul politic reflectă relaţiile şi procesele politice în structurile superioare ale puterii, fixează
raporturile de putere între subiectul şi obiectul politic. Pentru liderismul politic este caracteristică influenţa
personală a liderului asupra mentalităţii, conştiinţei, voinţei şi activismului politic al cetăţenilor.
Liderismul politic este prezentat prin 3 aspecte primordiale:
 Trăsăturile personale ale liderilor, calităţile: naturale, morale, profesionale
 Instrumentele şi mecanismele de realizare a procesului politic: partidele politice, organele,
aparatul birocratic, mijloacele de comunicare.
 Situaţia cu care se confruntă liderul care poate fi ordinară sau extraordinară, de criză.