C.

Trandafir

1990. Anul şarpelui orb

1 2
 C. Trandafir

1990. Anul şarpelui orb

(Jurnal din Provincie)

3 4
 Moto: „Nu eram nişte fanatici ai anticomunismului de
peşteră. Vedeam Comunism istoric, iar în comunişti –
oameni care pot să se preschimbe în Democraţi. În acest
sens scria [Gyorgy] Konrad despre Imre Nagy, iar Havel
Despre Frantisek Kriegel. Aşa că mai târziu, după 1989 nu
ne-a plăcut – nici lui Havel, nici lui Konrad, nici mie –
fundamentalismul radicalilor anti-comunişti, mai ales al
celor care în anii dictaturii fuseseră muţi ca peştele, iar
acum voiau să construiască spânzurători pentru
comunişti.”
(Adam Michnik)

5 6
 C. Trandafir
Memoria de rezervă (Argument)
Jurnalul acesta conţine un paradox: cineva nemulţumit de felul
lui de a fi, dezordonat şi inconsecvent, scrie zilnic şi telegrafic într-
un caiet început în 1974, continuă să consemneze puţin mai
detaliat în altele şi ajunge să noteze şi în ziua de azi. A fost o joacă,
a devenit un reflex condiţionat şi, parcă, o manie. Din îndeletnicire
strict personală pentru uzul strict personal, totalitatea dobândi
chipul unei „cronici de familie”, cu antene răsfirate în jur, şi,
începând cu anul 1990, s-a transformat în jurnal propriu-zis. Adică
scris pentru a putea fi publicat, dacă e nevoie. Nu m-am ferit
niciodată de banalităţi, le-am provocat, le-am înregistrat, mă
încântă mai mult decât jurnalele „de idei” şi decât jurnalele despre
lucruri şi întâmplări remarcabile. Ceea ce nu înseamnă că acestea
din urmă nu se strecoară, asta ţine de vedere şi de orizontul de
aşteptare. Ba observ că anul 1990 este chiar supraîncărcat cu
evenimente socio-politice, ca într-un fel de eliberare şi de
entuziasm civic.
Fără să fi ştiut mai înainte de la cineva şi voluntar, am transcris
ceea ce-am am observat, nesemnificativ. Acum înţeleg vorbele
bine chibzuite: „Sensul amănuntelor eşti chiar tu”. Un personaj al
aceluiaşi scriitor, Sorin Preda, glăsuieşte tot cu mult schepsis:
„Întotdeauna ne comportăm de parcă ne-ar fi teamă să nu uităm…
Aşa se face că povestim, că ţinem jurnale intime, ne construim în
jurul nostru ceva ce s-ar putea numi o a doua memorie, o memorie
de rezervă”. Şi o convorbire cu mine însumi, care s-a transformat
7 8
1990. Anul şarpelui orb
într-un dialog cu oricine altcineva.
Vederea e din Provincie, adevărat – o provincie „centrală”, şi în
consecinţă, vrând-nevrând, e predominată de aerul provincial, în
sensul geografic al cuvântului. Aşa s-ar explica de ce multe lucruri
nu interesează pe cei „dinafară”, decât dacă au şi ei un „ochi”
poftitor de imagini cu un oarece pitoresc al lor. În absenţa unui
titular de mare prestigiu, care să stârnească imediat curiozitatea
intimităţii sale, Jurnalul de faţă vine cu privirea (proaspătă, se
zice) a unui ageamiu chiar şi asupra unor întâmplări cu o mai
largă deschidere. Încât îşi îngăduie să se revendice ca o
minicronică a anului 1990, pornind de aici şi aruncând priviri cât
mai departe.
Eliminările indicate prin paranteză dreaptă […] nu
prejudiciază impresiile şi notaţiile la cald. Ele, eliminările, sunt sau
bagatele absolut intime (bune şi ele pentru ahtiaţii de indiscreţii),
poliloghii, repetiţii sau orori sentimental-moraliste. Au mai fost
efectuate unele îndreptări stilistice, care nu prejudiciază cu nimic
autenticitatea „originalului”. Ceea ce pare „literar” nu-i decât felul
meu de a scrie. Indicele de nume, necesare pentru studii şi
cercetări, au rostul aici nu de a sugera „bogăţia” referenţială, ci de
a oferi eventualului cititor posibilitatea de a se orienta unde vrea,
de a răsfoi cărticica în orice sens şi de a alege ce pofteşte
dumnealui.
 C. Trandafir

Prolog. 22-31 dec. 1989

În cartea-jurnal, 1989. Vedere din Provincie, am transcris
numai până pe data de 22 dec. Epilogul de acolo conţine numai câteva
notaţii dintr-o foarte zbuciumată perioadă, 22-31 dec. 1989. Anul 1990
urmează să fie, dacă va fi, cuprins în altă carte, la cerinţa vajnicilor
cetitori.
Jurnalul trebuie să cuprindă date exacte, aşa cum le-a perceput
diaristul atunci. Improvizaţiile ulterioare n-au nici o noimă…
Însemnările mele sunt din jurnalul ţinut şi în acele zile, entuziaste până
la naivitate, dar şi cu ceva discernământ specific unui spirit critic
veritabil. În tot cazul, acum nu-mi mai convin momentele frenetice, le voi
omite prin semnul […]. N-aş publica acest episod extrem de controversat
azi. Fiecare deţine „varianta” lui (a partidelor la care s-au îngrămădit
pentru avantaje de toate felurile), ba că a fost Revoluţie, ba că a fost
„lovitură de stat”. E tot o bulibăşeală ulterioară. Eu n-am decât jurnalul
acesta, aşa cum l-am scris atunci. Nu voi continua cu notaţiile de după
31 dec. 1989, decât mai târziu şi dacă voi fi solicitat cu mare abnegaţie.
A bonne entendeur, salut!
Ceea ce s-a şi întâmplat. Îmi face plăcere, dar riscul e mare şi tot
nu-mi displace.

9 10
 C. Trandafir
Ieşirea din subterană
22 dec. 1989, vineri. Pe la 12 noaptea, ca să mă aerisesc,
răsfoiesc ultimele gazete literare. Aici, treburile decurg în
tonalitatea împământenită. Un recital de poezie patriotică şi
revoluţionară adună poeţi de seamă: Florin Costinescu, Adi
Cusin, Ioana Diaconescu, Nicolae Dragoş, Ion Horea, Gheorghe
Istrate, Mircea Florin Şandru. La Buşteni, fu a XII-a ediţie a
manifestării „Poarta Bucegilor” cu tema „Patriotismul –
coordonată permanentă a literaturii române”. Au loc întâlniri cu
cititorii, simpozioane. Ion Rahoveanu scrie despre eroi şi înălţimi,
Dumitru Bălăeţ, „Soare pe pământ”, Victor Nistea, „Sub arc de
aur”. M-am săturat de „poezie”, notez dintr-un text în proză de
Al. S. – „Cuvântul de ordine pentru toate domeniile de activitate
din ţara noastră îl constituie în momentul de faţă calitatea.
Aceasta este una dintre marile idei cuprinse în documentele
adoptate de Congresul al XIV-lea al P. C. R. În raza ei intră nu
numai producţia de bunuri materiale, ci şi tot ceea ce se realizează
în cultură, «Este, de asemenea necesar – arăta tovarăşul Nicolae
Ceauşescu - să ridicăm mai puternic nivelul activităţii de creaţie
literară, artistică”. Această frază se cuvine să devină un memento
pentru toţi promotorii vieţii spirituale din România” etc. Iar în
lume, O mie şi una de nopţi devin film în regia Philippe de Broca,
rolul Şeherezadei, interpretat de Catherine Zeta-Jones. Donaţie
Puşkin de colecţii de documente şi cărţi. Regizorul filmului Rain
Man, Barry Levinson, pregăteşte un film nou, Familia, povestea
11
1990. Anul şarpelui orb
unor emigranţi în State între anii 1918-1960.
Mă culc la 2 noaptea, bineînţeles că n-am putut dormi decât cu
tranchilizante. La ora 5, deşteptarea dintr-un somn iepuresc,
chinuit. A fost noaptea cea mai lungă şi mai sinistră şi mai
dătătoare de nădejdi. De altfel, am spus şi repet: regimul nu mai
are nici o şansă, s-a prăbuşit iremediabil. Până acum era o
caricatură lugubră, acum e un cadavru. Deviza naţională e în
aplicare: „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!” Întreaga noaptea
a continuat carnagiul. Securitatea şi poliţia acţionează,
demonstranţii aşijderea. Morţi şi răniţi la spitalul Colţea. Poliţia îi
alungă pe cei care vor să acorde ajutor victimelor. Terenul
confruntării sângeroase: Universitate, Intercontinental, Magheru,
Piaţa Romană, Ştirbey Vodă. Nu se poate evalua numărul
morţilor. „Opera” magistrală, „cărţile” genialei lighioane au fost
făcute praf şi arse. Un corespondent spune că sunt mai mult de 20
de morţi. În faţa Ambasadei americane se află 9 morţi, tineri
împuşcaţi în cap. Unităţile de securitate şi de altă natură, cu
blindate, sunt mobilizate, dar se fac declaraţii că nu vor interveni.
La Arad, se intră în acţiune represivă . Focuri automate în centru
oraşului, pe Bulevardul Republicii. E de presupus că o grevă
generală va izbucni azi în toată ţara. Au început, chiar în
dimineaţa asta, la Budapesta. O petiţie arată că până acum
guvernul sovietic nu şi-a făcut datoria legitimă. Prea stau în
espectativă. Procesiune cu lumânări. Singurele agenţii care pot
încă să transmită de la Bucureşti sun TASS şi Taniug…
Nu mai pot să uit figura scălâmbă a tiranului, ieri, în balconul
CC, promiţând lucruri deşarte, huiduit, cu mâna rămasă
suspendată în neant, ca şi cum ar fi spus: „Ce-i cu asta, ce s-a-ntâmplat,
/ Ce-mprejurare mi te-a schimbat?” . Latră că va mai da o sută de
lei, două, trei, patru, că a luat măsuri să se dea mâncare (?) Şi ce
caraghios, împopoţonat în blănuri, peltic, speriat, tras de mânecă
de tovarăşi. Să râzi, să plângi? Să faci ceva să-l spulberi pe cel mai
12
 C. Trandafir
sângeros tiran din istoria românească? Lumea asistă înmărmurită
la cea mai înfiorătoare calamitate din Europa postbelică. Italia
adoptă oraşul-erou Timişoara. Nu reprimi libertatea unui popor
cu tancurile, spune Giulio Andreotti. „L’Unita” anunţă că
organizează o manifestaţie de protest împotriva dictatorilor.
Pagini întregi sunt dedicate insurecţiei din România. Manifestanţii
sunt chemaţi la Columna lui Traian. În Bucureşti se declară grevă
generală. Studenţii se solidarizează. Nu intervin decât trupele de
securitate. La Sibiu, în stradă, se află 20.000 de demonstranţi.
„Prinţişorul” a dispărut. Salve de ameninţare. Toată noaptea se
demonstrează, se trage, sunt ucişi doi bărbaţi şi un copil… Se
mişcă toată ţara […] La Bucureşti, postul de radio nu transmite la
ora 6! „Europa liberă” e în plină activitate. Aici e singura sursă de
aflat veşti „în direct” şi cu mare doză de veridicitate. De altfel, la
radioul şi televiziunea română demult nu se mai acordă vreun
dram de credibilitate. Minciuna stă cu odioşii la masă. Cele mai
funeste deformări ce s-au putut imagina vreodată. Münnchausen
e un bebeluş. Minciunile personajului sunt delicioase, ale
„Eroilor” sunt criminale […] Treizeci şi doi de morţi la Cluj! S-a
tras şi peste oameni paşnici, din elicoptere… Studenţii au ridicat
baricade din lăzi de gunoi şi din alte obiecte în faţa
Intercontinentalului. Pe străzi, patrulează tancuri. Bat clopotele,
femeile cu lumânări în mână şi cu lacrimi în ochi.
Culmea culmilor. A început radioul bucureştean, unde se
trăncăneşte despre grija pe care o poartă partidul, secretarul său
general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu etc. Se dă ştirea că ieri a avut
loc o mare manifestaţie a oamenilor muncii care şi-au exprimat
dragostea şi ataşamentul faţă de… Oripilant! Nesimţirea este
incalculabilă. Tovarăşul, cică, îl trimite pe ministrul Oprea la turci,
nu se înţelege prea bine de ce. Este condamnată intervenţia SUA
în Panama. Urmează muzică închinată partidului şi „Eroului”.
O altă „voce” anunţă cifre incredibile: 4632 morţi, 1800 răniţi,
13
1990. Anul şarpelui orb
nenumăraţi arestaţi […] Cel mai iubit fiu al poporului o fi dormit
în noaptea asta, legănat de vise? Totul e să nu se stingă flacăra!
Postelnicu, Vlad, Stamatoiu, Giani Bucurescu – slugoii dictatorului
– îşi pătează mâinile cu sânge… În Sighetul Marmaţiei a început
greva minerilor. România se află în stare de asediu. Dacă nu
încetează represiunea, începe catastrofa . Din perspectivă
câmpineană, cel mai tragic moment este moartea multor militari
tineri de la Unitatea din Câmpina, trimişi să apere aeroportul
Otopeni. Mare nenorocire! […].
Protestul românilor din diaspora, Eugen Ionescu, Emil Cioran
(!), George Emil Palade, dr. Ion Vianu, Nina Cassian. Mesaje
sfâşietoare: monstruozitate, exterminare, măcel, ucigaşi de trupuri
şi de suflete, stupoare, durere, solidaritate. O renaştere prin jertfă,
regenerare inevitabilă. „Clopotul libertăţii sună pentru libertatea
României”, sunt cuvintele unui senator american, în româneşte!
Repulsie profundă faţă de crimele barbarilor, arată alţi şi alţi
oameni, instituţii, asociaţii. „Cerem întregii comunităţi să
condamne regimul criminal de la Bucureşti” (Academia Româno-
Americană). Grevă generală la Arad. Sfâşierea stemei partidului,
armata să treacă de partea poporului, Ceauşescu să demisioneze
imediat! […] Simţim o încurajare de la distanţă. Dacă şi eu,
nevolnicul, mă simt în focul luptei, scriind aceste rânduri, mai ales
cu gândul şi cu inima… telepatic! La Sibiu, armata fraternizează
cu oamenii revoltaţi. Pentru numele lui Dumnezeu, armata
trebuie să fie alături de români. Mulţi, alături! Toată ţara
împotriva bandei de asasini!
Victoire pleacă la şcoala ei, Diana e programată să facă de
securitate la şcoala nr. 8. Să fie acolo la ora 7, pe întuneric, să
păzească şcoala de „huligani”… La Arad, Tg. Mureş, în
Maramureş, în Reşiţa, Cluj - manifestaţii de amploare. Intuiesc o
dirijare, nu poate di ceva absolut spontan.. Şi e bine să fie aşa. E o
garanţie de a continua şi de a obţine victoria…. În acest moment,
14
 C. Trandafir
armata a fraternizat cu demonstranţii, greva generală s-a declanşat
în mai multe oraşe. În mod normal, azi Ceauşescu şi clica ar
trebui să cedeze…. Demonstraţie şi în faţa Ambasadei române din
Berlin, cerând alungarea ambasadorului şi Kremlinului să
intervină pentru a pune capăt dezastrului. Guvernul vest-german
le cere concetăţenilor să vină în ţară. În Timişoara, puterea e a
muncitorilor. Un mesaj din ţară, din Caransebeş, cel mai
emoţionant de până acum, cheamă armată să acţioneze alături de
insurgenţi. Nemaipomenit! Azi se va întâmpla o minune!
Retragerea cetăţeanului N. C. mandatul etc., dreptul de cetăţenie
română, dezarmarea securităţii, arestarea lor, miliţia să rămână
numai cu armamentul necesar şi să-l folosească numai în scopul
combaterii infractorilor.. Puterea să treacă în mâinile armatei şi
poporului. Comandanţii de carieră să preia conducerea, nu
locţiitorii politici. Toate forţele care l-au apărat pe Ceauşescu să
renunţe şi să-l aresteze. Aoleu!... Aceasta pare o acţiune bine pusă
la punct, concertată de oameni mari şi de armată!
Soldaţilor care, la Arad, au fost puşi să tragă în studenţi, li s-au
dat… flori. Cuvântul de ordine: „Noi suntem poporul, armata este
cu noi!” Da, armata, cred eu, a ştiut dinainte de acest revers. Sunt,
probabil, „capi” şi în guvern şi în partid, sigur în armată! Nu pot
să mă înşel. Prea se potrivesc multe, pe care nici nu am timp să le
exprim acum. Nu poate fi nimic absolut spontan.. Greşelile
enorme ala lui C. sunt cultul deşănţat al personalităţii, pripeala de
a trage în mulţime şi luarea cu anasâna, ieri, a oamenilor pentru
„marele miting”, „organizat de oamenii muncii pentru a-şi
exprima sentimentul de preţuire pentru cel mai iubit fiu al
poporului” etc. Helas!
Vio s-a trezit pe la 8, mai devreme azi ca oricând. Mă asistă.
Acum e ora 9. Mi-am făcut baie cu apă încălzită pe aragaz… Dacă
nu cedează, oare, azi, se va întâmpla mâine sau poimâine
minunea?! La Cluj, ora 9,17, soldaţii şi ofiţerii trec de partea
15
1990. Anul şarpelui orb
răzvrătiţilor. La Timişoara, demonstraţie paşnică pentru
demiterea lui C., autorul genocidului din zilele acestea. Conduita
lui antiumană şi imorală va trebui sancţionată. Locul lui nu este în
fruntea ţării, ci după gratii… La Bucureşti, acalmie. CC al
partidului e înconjurat de tunuri! Elicoptere deasupra oraşului. La
Uzina 23 August nu se lucrează. Au venit în Capitală foarte mulţi
ţărani. Lupii au intrat în bârlog. Tunurile şi tancurile de afară nu
mai au decât o putere decorativă. Caraghios!
Ies în oraş să-mi iau salariul şi să fac probă la pardesiu. Nu se
poate să fac probă, că nu-i Lulu. N-am bonul, că mi-am lua
avansul dat de 700 de lei… Mă întâlnesc cu Mişu. La liceu, dau
peste un spectacol nostim, Biţă dându-i carnetul lui de partid
directoarei Ghiţă îmi vorbeşte despre „decretul” „preşedintelui”
în legătură cu „staţionarea”. „Care preşedinte?” întreb cu
nevinovăţie. Victoire, consoarta, mă caută şi mă ia acasă, să nu mă
împuşte cineva pe stradă! Cine? Securiştii!.. „Forţele” au deschis
focul asupra coloanelor care se îndreaptă spre centrul
Bucureştilor. Cum mai vine asta? Dar, surpriză enormă, la ora
12,30, de pe acoperişul C.C. un elicopter zboară cu cei mai iubiţi fii
ai poporului.
În sfârşit, Eroii au fugit!
……………………
Năpârcile au dat bir cu fugiţii. Crimă şi laşitate şi pedeapsă. Se
aude că din elicopterul cu care au tulit-o, i-au preluat o maşină şi
s-au pierdut pe la Titu, prin nişte adăposturi sofisticate! Doamne,
de n-ar scăpa peste graniţă!... Pe la orele 13, pătrund în
televiziunea română mai multe persoane, în frunte cu Mircea
Dinescu, Ion Caramitru şi Sergiu Nicolaescu şi anunţă într-o
euforie nestăpânită că dictatorul a fugit. Toţi lacheii lui, acoliţii
dictatorului au tulit-o care-ncotro.. Clanul cel mai tiranic din
lumea modernă s-a răspândit ca lupii încolţiţi…
16
 C. Trandafir
Pentru prima oară, consoarta începu să plângă la o asemenea
împrejurare socio-politică, e drept o răscruce de anvergură
istorică. Ea n-are treabă cu poltichia, dar în sufletul ei simte ceva
capital. E cu adevărat o surpriză extraordinară, fiindcă dumneaei,
consoarta, nu lăcrimează, de regulă, decât la filmele
melodramatice. Vecinul Anastasescu se urcă pe acoperişul
blocului, sare în sus cât este el de rotofei, flutură braţele şi strigă
din toţi rărunchii: „Victorie! Victorie!. De la Balcon, văd că
Anastasescu a coborât, e şi Sandrino, Mirică, nu-i Iosifescu, dintre
vecini, cobor şi eu. În stradă, în faţa Hotelului Muntenia, delir, dă
năvală lume multă, tineri în special, chiuie, strigă, sar în sus,
aplaudă, huiduiesc, se strâng în braţe, cântă, plâng, scandează:
„Olé, olé! Ceauşescu nu mai e!” Maşinile claxonează nonstop,
merg lent cu farurile aprinse, apoi se opresc, fiindcă nu mai pot
înainta. Zvonuri alarmante. Că vine armata de la Voila, Şcoala de
Miliţie, Batalionul de securitate de la Bălcescu […] Cu Gherasân şi
cu Carmen mergem cu puhoiul spre Casa Tineretului, pe traseu se
rup steagurile roşii, se dau jos portretele „Eroilor”, lozincile.
Trecem repede pe la Mişu, el e îngrijorat de fiu-său Iulică aflat în
Bucureşti […] La Casa Tineretului, miting mare, staţii de
amplificare, cu mai multe difuzoare, pusă în funcţiune de Marcel
Popescu. Reculegere în genunchi pentru victimele din ţară. Nu
mai ştim ce e cu noi. Sunt ţeapăn de emoţie. Ne îmbrăţişăm, ne
felicităm de parcă noi am fi fost implicaţi direct. Pe jos, portrete ale
„eroilor”, cărţi ale lor (?), rupte cu mâinile, călcate în picioare. La
balcon, recunosc doar pe Palade, soţul Drinei, pe ofiţerul Ion
Petrescu şi pe inevitabilul Biţă. Din păcate, între vorbitori sunt şi
chipuri dubioase, de arivişti notorii. Începe să miroase şi a „gaze”
puturoase […]. La întoarcere, Rodica mă acostează. E în extaz,
parcă în stare de ebrietate.
Cei mai înfocaţi merg spre partea nord-vestică a oraşului,
sfarmă geamurile, scot cărţile tovarăşului (şi altele) din vitrina
17
1990. Anul şarpelui orb
librărie, le fac zob. Ajung la Miliţie, se răfuiesc acolo, se deplasează
apoi la Primărie, urcă pe grilajul porţii, o tovarăşă strigă: „Măi,
copii, fiţi cuminţi ,măi, Tovarăşa vă iubeşte aşa de mult!” Alţii
sparg încuietorile, dau năvală, îi alungă pe unii, îi păstrează pe
alţii şi întemeiază un Comitet Provizoriu al Frontului Salvării
Naţionale. Rodica a fost la Consiliu, ăia la „Unitatea” ei, închinăm
o bere, îmi turuie aşa de multe, încât nu reţin nimic.
Acasă, cu alde Mirică în vizită, nu ne vine să credem, mâncăm
varză cu carne grasă. La Bucureşti, străzile nu pot prinde chipul
cuvântului. La orele 17, începe în Piaţa palatului o uriaşă şi
adevărată demonstraţie. După două cuvântări strangulate de avânt
şi de emoţie (Dumitru Mazilu şi gen. Guşe), manifestanţii sunt rugaţi
să aştepte în Piaţă până la constituirea Frontului Salvării Naţionale
[…] Deodată, începe să se tragă, de unde, în cine, nu se ştie.
Biblioteca Universitară e în flăcări. Întuneric, fum, gloanţe. „Armata
e cu noi!”. „Nu plecăm! Nu plecăm”. Revoluţie în stradă, revoluţie la
televizor şi la radio!!! Nemaipomenit! Prima revoluţie din lume care
se transmite la televizor! „Europa liberă”!, pe baricade. Se pare că în
noaptea asta nu doarme nimeni. Comandamentul principal e la
Televiziune. Formidabili oamenii din stradă şi cei de la Televiziune!
În stradă, comandanţi supremi şi spontani, Sergiu Nicolaescu şi Ion
Caramitru. Oare chiar „spontani”? Seamănă cu un scenariu tragic.
La Televiziune, în platou, conducător e unul cu ochelari, se zice că-i
directorul TV, dar nu cred, e un bun orator şi cu o mare prezenţă de
spirit, însă nu şi un grozav comandant. Dă directive prin radio şi TV.
La mare înălţime, îi recunosc pe George Marinescu, Victor
Ionescu, Paul şi nu mai ştiu cum. Armata pătrunde în Palat. O
voce patetică (n-am mai auzit şi nu voi mai auzi niciodată aşa
ceva) cheamă poporul în Piaţă: „Nu plecaţi, fraţi români! Aştept
de o viaţă acest moment. Nu trebuie să pierdem această Revoluţie!
Veniţi în Piaţă! Acum, ori niciodată! Jos asasinul! Jos călăul!. Jos
criminalul. Jos Guvernul! Armata e cu noi!”
18
 C. Trandafir
Se zice că au intrat în luptă „teroriştii”. Cruntă şi demenţială
crimă. Televiziunea este asaltată, radioul e pe punct de a fi cucerit.
Se fac apeluri disperate, bucureştenii vin să apere cu piepturile lor
televiziunea şi radioul. Armata e puţină. Se trage în popor cu arme
sofisticate. Intră în acţiune comandouri speciale instruite pentru a-
i apăra pe tirani. În toată ţara, dar mai ales la Timişoara e masacru.
„Măcel în piaţă!”, strigă crainicul, la Sibiu, la Arad etc. În
Bucureşti, canonadă. Se trage din ascunzători special făcute
anterior, roboţi supraantrenaţi ies din subterane.. Armata trece la
asalt. Cad victime, adevăraţii eroi ai României. Se spune că din
comandouri fac parte libieni, palestinieni. Tinerii în special revin
în piaţă şi iar sunt „primiţi” cu gloanţe […] Se cere ajutor armatei
de la Ploieşti, Focşani, Buzău, Râmnicul Sărat, Galaţi.
S-a constituit Consiliul Frontului Salvării Naţionale, din
componenţa căruia reţin pe Doina Cornea, Silviu Brucan, Ana
Blandiana, Mircea Dinescu, Petre Roman, Ion Iliescu, Dan Deşliu,
gen. Guşe, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu etc. Ion Iliescu
prezintă Programul. Excepţional. La televizor, Ioan Grigorescu, un
retor extraordinar, comentează. De la curaj şi încredere cad în cea
mai neagră deznădejde. Tensiunea atinge culmi paroxistice.
Comandantul armatei, gen. Guşe, spune că va cere ajutor ruşilor,
dar nu-i bine. Comandourile sunt superdotate, superinstruite...
„Securitatea” e în panică. La televizor e adus Nicu Ceauşescu,
hăituit, hămesit, mut. Acuzat că ar fi luat copii ostateci.
Programul televiziunii noastre e preluat pretutindeni, lumea
urmăreşte cu sufletul la gură […]
23 dec. , sâmbătă. Momentul culminant e pe la orele 3-4, când
pare că totul e pierdut , dar pătrund amfibii şi tancuri de la Ploieşti.
Armata e la înălţime, bucureştenii dau năvală în stradă, apără
punctele cele mai importante. Din ţară, vin veşti bune, de victorie
indiscutabilă. Sunt chemaţi şi ţărani din preajma Bucureştilor…
19
1990. Anul şarpelui orb
Programul CFSN e prezentat de mai multe ori. Crainicii au
răguşit, sunt epuizaţi, dar nu se dau bătuţi. Au pătruns pe
culoarele Televiziunii „terorişti”, care sunt capturaţi de armată.
Bucureştenii ies cu maşini, cu camioane, pe jos, în prăpădul de la
Palat şi Biblioteca Centrală Universitară […] Pe la 6,30 mergem la
culcare. Ele adorm, dar eu nici vorbă. Program la Radio „Europa
liberă”. Să zâmbim cu lacrimi în ochi, Victoriei. Acest sfârşit
reprezintă începutul unei noi ere în Istoria României!
Trăiască în veci România liberă! Parcă e de necrezut, trăiesc
într-un vis. Am senzaţia că am murit şi că aceste evenimente se
petrec în lumea „de dincolo” sau, în mintea mea frenetică, sunt pe
alte tărâmuri închipuite. Şi totuşi, e adevărat [...] Nu pot să stau în
casă, ies, nimeni pe stradă. Numai la colţul dinspre ABC, în faţa
Hotelului Muntenia e prietenul Râncu, profesor de istorie, galben
ca ceara, înspăimântat de ceea ce se petrece în ţară, zice el că nu-i
corect aşa ceva, că se va termina urât de tot, se va întoarce „El” şi
va fi prăpăd. Pun frica asta a lui pe seama unei gene originare…
La Primărie nu mă duc, aflu că e tulbureală mare, să se organizeze,
ce şi cum, să pună mâna pe conducere. Compun şi un Apel care se
„dă” la difuzoare, Comitet Orăşenesc Provizoriu, militari, gărzi
patriotice, muncitori, funcţionari, intelectuali. Aş vrea să mă
întâlnesc cu Sandrino, ajung până pe strada Mărăşeşti, figuri
necunoscute. Mă opresc la Ileana, comentăm şi „servim” vişinată.
Se vehiculează nume ca Motorca, Horeangă, Bercăroiu, Severin,
„Capone”, Fălcuţă, Petrescu, Cercel şi alţii pe care nu-i cunosc.
„Prietenul” meu, tovarăşul Paraschiv, primarul, este mătrăşit.
La Bucureşti, teatru de război. Reporteri cu condeiul,
magnetofoane, pelicula înregistrează scene de un dramatism
fierbinte. Ruine, flăcări, gloanţe, „terorişti”, „armata e cu noi”.
Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
Reţin câteva pasaje. 1) Abandonarea rolului conducător al unui
singur partid şi statornicirea unui aiste democratic pluralist; 2)
20
 C. Trandafir
Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie: 3) Ţara să se
numească România: 4) Restructurarea întregii economii naţionale
pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei, 5) Reorganizarea
agriculturii şi sprijinirea micii proprietăţi ţărăneşti. Oprirea
distrugerii satelor; 6) Reorganizarea învăţământului pe baze
democratice şi umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice;
7) Respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale;
8) Organizarea întregului comerţ al ţării, pornind de la cerinţele
satisfacerii cu prioritate a nevoilor cotidiene a populaţiei;
9) Promovarea bunei vecinătăţi, a prieteniei şi păcii în lume;
10) Promovarea unei politici interne şi externe subordonate
nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinţei umane… În ţară, pe ici, pe
colo se mai dau lupte. Din rândul populaţiei şi a armatei mai cad
victime. În Bucureşti, lupte de stradă în diverse zone. Televiziunea
şi radioul, în (e)misiune continuă […] Se întorc mulţi dintre cei
plecaţi sau expulzaţi peste graniţă. Avalanşă de mesaje, de
declaraţii directe. „Europa liberă” ne acompaniază masiv. Nimeni
nu ne mai poate smulge victoria, orice-ar spune scepticii şi defetiştii!
Este o colosală izbândă a poporului. Sunt eliberaţi din închisoare cei
ostracizaţi, cum ar fi Petre Mihai Băcanu et. comp. Băcanu parcă e
un şobolan cu mustaţă groasă. Apar numeroase publicaţii libere.
Am spus, parcă, D. R. Popescu a „renunţat” la preşedinţia Uniunii
Scriitorilor. Un grup de scriitori propun să se înfiinţeze Societatea
Scriitorilor Români, care să urmeze statutul conceput de fondatorii
ei, între care Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu.
După ce a plecat cu elicopterul spre Otopeni, s-a întâmplat ceva
şi dictatorul s-a îndreptat spre aeroportul militar din Boteni. A fost,
apoi, detectat la bordul unui autoturism ce se îndrepta spre Piteşti.
Cel mai mare geniu al tuturor timpurilor şi nevastă-sa sunt
hăituiţi… Este arestată Zoe Ceauşescu, odrasla alcoolică a
dictatorilor. Un reportaj o arată pe ea pusă pe fugă, la zid, două
javre care, se zice, erau hrănite cu carne pentru şniţele, adusă din
21
1990. Anul şarpelui orb
străinătate şi cântărite cu un cântar de aur (?!); tacâmuri din aur,
inclusiv cuţite (nu-i credibil aşa ceva), dolari mulţi (peste 90.000). Se
pătrunde în bârlogul aurit al tiranilor, din bulevardul Primăverii.
Opulenţă, obiecte luate samavolnic de la muzee, tuneluri, adăpost
antiatomic pentru ei doi., ramificaţii de fugă subterană, care ies în
lacul Floreasca, unde se află o motonavă rapidă […] Ajutor
internaţional pentru România eroică. Victoria românilor este
salutată, cu entuziasm, pretutindeni. Se deschid graniţele, năvală
mare la televiziune: Şobolanii sunt prinşi unul câte unul.
La Câmpina e găbuit fratele lui Postelnicu, un bişniţar cu
maşină ultramodernă, e purtat pe stradă cu un Kent într-o mână şi
cu steagul în alta şi se duc spre Consiliu. Biţă intervine umanitar.
Trec pe la librărie, pe la şcoală. Directoarea, cu televizorul deschis,
mă priveşte triumfător, îmi ştie bine pofta. Trebuie să merg la
Centrul de radiodifuziune, chemat de Biţă, coordonatorul, să
cuvântez. Sunt invitaţi mulţi oameni să zică o vorbă, două. Biţă a
răguşit, surescitat. Vine aici şi Gherasân, îmi spune să înfiinţăm o
publicaţie, că e momentul, ceea ce ne dorim de ani de zile. Zvonuri
neliniştitoare şi pe la Câmpina: Că vin trei taburi dinspre
Comarnic, că pe Muscel s-au aruncat gaze toxice, că pe la Floreşti
trec elicoptere silenţioase. Cea mai mare vâlvă o provoacă anunţul
dintr-o maşină de pompieri că apa de la Paltinu, de unde se
aprovizionează oraşul, e otrăvită. Merg cu bidonul tocmai la
izvorul de la „Lac” spre nea Vasile, str. Ion Heliade Rădulescu.
Noapte. Se fac apeluri către cetăţeni şi către membrii gărzilor
patriotice să se alăture armatei pentru lichidarea grabnică a
teroriştilor. Sunt adresate scrisori de adeziune de către Ministerul
Învăţământului, Ministerul Muncii, Consiliul Culturi ş. a.. Ţara
munceşte, luptă, îşi apără libertatea. „Libertate, te dorim, / Pentru
tine, noi murim!”
24 dec., duminică. Nu se mai ştie ziua exactă. Fiecare secundă
reprezintă un eveniment, fiecare minut – un moment istoric.
22
 C. Trandafir
„Scânteia poporului” apare cu articole fulminante. Ambasadorii
exprimă salutări şi promit ajutoare. Cristian Ţopescu revine la
televiziune.. Copiii din tabere sunt păziţi bine, se dau asigurări.
Luptele de stradă continuă [...] Merg la Gherasân pentru revistă.
Dorinţa amicilor mei, scribi, mi se pare ieşită din ţâţâni. Mergem
la Casa Tineretului, unde e o agitaţie năucă. Totul e răsturnat ca
într-o revoluţie bezmetică, scăpată de sub orice control. Într-o
cameră, mulţi inşi aţâţaţi urlă, îşi proclamă priorităţi. Niţă ţipă că
el a prevăzut primul căderea regimului, mă ia de martor şi mă
pupă bălos. Alţii tună împotriva lui Dan Teodorescu că s-a instalat
în fruntea Casei Tineretului. Ne retragem în sala de cenaclu şi
facem proiectul gazetei, Gherasân, Bebe Văleanu şi eu. Bebe e
ameţit, Gherasân ţine să începem cu colectivul de redacţie, pe
foncţii. Insist dă fie un număr de „redactori” trecuţi în ordine
alfabetică. Alegerea titlului ne ia mult timp, consumăm efort
invers proporţional cu importanţa faptului. Zeci de titluri, care
mai de care mai fistichiu. Rămânem la „Adevărul”, în perspectiva
numirii „adevărul social şi artistic”, o parafrază la celebra revistă
interbelică. Mergem la Consiliu şi obţinem „aprobarea”, dar să
venim cu „materialele” pentru a fi văzute! Cenzură? Admitem că
fiind în viforniţă,, e nevoie de prudenţă. Vin acasă şi scriu „partea
mea de vină”: Sentimentul etern al libertăţii. Merg, apoi, la „şambra”
gherasâniană să vedem ce au scris el, Bebe. Aici se află Adina, încă
o jună foarte înaltă, Sabdrino, Ghiţă (beat turtă). El, Ghiţă,
vociferează cu scrâşneli: „Şi cine o să vă conducă acum? Ana
Blandiana, Mircea Dinescu, Biţă?” Bebe le ia interviuri celor
prezenţi. În haită, plecăm la Comandament şi le prezentăm cele
trei articole pe care le avem şi ce vom mai scrie, le cerem şi lor să
scrie câte ceva, le prezentăm numele colectivului de redacţie: Ion
Bălu, Sandrino Gavriloaia, Gherasim Rusu, C. Trandafir, H. G. Văleanu.
Trecem pe la dl. Bălu, ne dă un articol, câte un pahar de vin şi… la
muncă, pe la casa cui ne are.
23
1990. Anul şarpelui orb
De fapt, ne „legăm” de televizor. Ultimele zvârcoliri ale tiraniei.
Mercenarii mai fac, încă, victime, dar istoria şi-a dat verdictul.
Toată noaptea, toată familia, la televizor. Zvon neconfirmat: că
dictatorul şi nevastă-sa au fost prinşi.
25 dec., luni. Ziua Crăciunului. Sărbătoare mai puţin
tradiţională şi foarte implicat în realitatea imediată […] Da,
năpârcile au fost prinse. Învierea Domnului, moarte dictatorilor!
Apune anul vechi, răsare Anul Nou! Aşteptăm cu sufletul la gură
să vedem ce se întâmplă. La şcoală, ora 9, avem întrunire pentru
alegerea unui Consiliu de conducere. Animaţie, „libertatea” face
ravagii şi în rândul oamenilor cu carte, fie ea, cartea, în unele
cazuri, extrem de puţină. În învălmăşeala asta, intervin şi, pedant,
spun replica lui Schiller, pe care o repet adesea: „Şi libertatea are
nevoie de stăpân”. Dna Pridie vrea să pună înregistrarea cu Doina
Cornea. Cunoaştem şi noi, ne-am adunat aici în sfântă zi de
Crăciun să facem treabă serioasă. (Apropo, Doina Cornea a vorbit
din inimă, dar incoerent, mai clar Dumitru Mazilu şi foarte
subliniat Silviu Brucan: Acesta a refuzat să deţină vreo funcţie mai
importantă în CFSN. Seamănă, la chip, cu Hruşciov, e un cap
politic, autorul unor poziţii împotriva ceauşismului. Au vrut să
pătrundă în emisie nişte intruşi şi el i-a repezit cât acolo ş.a.m.d.).
Să mă întorc la şedinţa noastră. Dl. Bălu spune că este
„indicaţia” să fie alese persoanele din vechea conducere, care au
experienţă…. Trebuie alese şapte persoane. În faţă, Biţă ne explică
ce fac „ei” la Conducerea oraşului, ca să fie bine. Deviază, apoi, pe
tema pericolului terorist. Când vede că s-a ajuns la nr. 7 pentru
Consiliu şi el nu e încă propus (eu am refuzat, la fel Lungu, Dabija,
Dascălu, Nichifor, Cobrea), Biţă se înalţă şi se autopropune. Dar
fiindcă nu-i corect, Dabija îl propune el. Votat! Încep să înţeleg
pericolul care urmează. Acasă, sunt invadat de Gherasân, Râncu
(?), Văleanu, Stanciu, Armaşu. Toţi, ziarişti! Îi rog să treacă la
24
 C. Trandafir
treabă, fiecare la masa lui de brad… Zeci de telefoane. Corina
Drăgan îmi spune că n-are ce căuta Văleanu la gazetă, că a fost
„turnător” şi altele. Carmen nu-l doreşte pe Râncu, fiindcă nu
iubeşte revoluţia, a avut la şcoala lor o dispută aprigă pe subiectul
acesta. Nae Stanciu telefonează de trei ori să-l „băgăm” şi pe el în
Colegiul redacţional. Vine Gherasân să ia textele şi să obţină
„aprobarea” de la Ploieşti! Treaba miroase a terebentină… Sunt
extenuat, n-am mai dormit de nu mai ţin minte…
Dar la televizor, tot felul de minuni, cea mai mare fiind judecata
„Eroilor” şi, se zice, s-a pronunţat sentinţa capitală, condamnarea
la moarte, şi confiscarea averii. Sentinţa e definitivă şi a fost
executată!!! Capetele de acuzare: 1) Genocid – peste 60.000 de
victime; 2) Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni
armate împotriva poporului şi a instituţiilor statului; 3) Infracţiunea
de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea
unor clădiri, explozii în oraşe etc.; 4) Subminarea economiei
naţionale; 5) Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de
un miliard de dolari depuşi la bănci străine…. Ni se oferă câteva
imagini la televizor, cum ies şobolanii dintr-o tanchetă, printr-o
gaură de jos, cum i se ia lui tensiunea şi, apoi, cadavrele lor lângă
un zid.. Ni se promite că vom avea un film mai lung, nu peste
multă vreme […] Televiziunea transmite imagini după imagini şi
un obsedant: „Peste puţin timp, vom transmite imagini de la
judecata călăilor”; „Vă rugăm să ne iertaţi, dar din motive tehnice
de developare etc. vom transmite mai târziu… În Piaţă, vocea de
stentor a militarului pe care nu ştiu cum îl cheamă. Revedem
incinta unde „activa” prinţişorul, La Sibiu, băuturi, ţigări, bikini…
Apeluri, moţiuni de adeziune la Program, reportaje în direct,
reportaj din Timişoara, morminte, răniţi, lumânări, slujbe,
rugăciuni. Un grup de tineri demonstrează paşnic în faţa redacţiei
„Scânteia poporului”, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la
folosirea unor şabloane compromise. Se schimbă denumirea în
25
1990. Anul şarpelui orb
„Adevărul” (ne-au luat titlul gazetei noastră!). Televiziunea e încă
sub protecţia armatei şi a poporului. Studenţii se apără şi apără
diverse sedii. Vigilenţă pe străzi, în instituţii, în blocuri, pentru
apărarea şi stârpirea ultimilor terorişti… Numeroase ajutoare
pentru români. Noi recunoaşteri ale CFSN, presa străină plină de
relatări ale situaţiei din ţara noastră.
26 dec., marţi. Tensiunea la apogeu. Nu ni se poate transmite
filmul judecării celor mai iubiţi fii ai popo’ului. Mă culc la 6,30
când se închide emisiunea. Adorm (cu Napoton) şi mă trezeşte
Gherasân la 8. Pleacă la Ploieşti. Îl sfătuiesc să colaboreze cu Nae
Stanciu, să nu-l elimine, e foarte energic, un „luptător până la
oboseală” (a celor din jur).
Nu mai adorm. E a doua zi de Crăciun. Duc cu Georgel carnea
pentru afumat la nea Gh. Stroe. Cezărică o cere pe Diana … de
soţie. Ehe, s-a schimbat tare modificarea vieţii! […] Asemenea
„minuni” au loc o dată la câteva sute de ani… Au fost arestaţi toţi,
Dincă, Bobu, Postelnicu, toată mafia.
Ies la poştă şi fac rost de foi „libere”, cu comunicatul
condamnării la moarte a cuplului tiranic… Focurile au încetat.
Sunt prinşi „terorişti”, alţii se predau, alţii se ascund… Merg la
Ghiţă să-i ascult impresia. N-a mai ieşit nici el de mult. „Cu ce
ocazie?”, mă ia repede. „Trecusem pe la poştă şi ţineam să te văd,
ce mai faci, ce mai spui”. Repetă mereu: „Cine o să vă conducă
acum, Ana Blandiana şi Biţă?” Îi răspund tăios. „Poate vrei să fie
tot Ceauşescu, dar el s-a isprăvit”. „Are urmaşi”. „Cine,
Postelnicu, Dincă, Bobu, Nicu?...” „Dar nu Biţă!” „Bineînţeles!” La
radio se anunţă că într-o parte a Bucureştilor vrăjmaşii trag. „Care
vrăjmaşi?” întreabă Ghiţă. Mă ridic să ies, îmi spune să vin mai
rar, îi răspund că nu mai vin deloc… Vine în schimb la noi acasă
Bebe Toma cu nişte vin şi cu poezii pentru gazetă! Stăm mult la
palavre. Telefonează Gherasân şi „glumeşte” că eu stau în pat şi
26
 C. Trandafir
am prins mucegai la cur, iar el a alergat toată ziua prin Ploieşti.
L-au eliminat (că a fost şi Văleanu) pe Stanciu…
Suntem anunţaţi iar că în seara asta vom vedea „procesul
criminalilor” şi împuşcarea lor. Până la orele 24 aşteptăm, când, în
sfârşit, vedem un spectacol funambulesc. După ce sunt scoşi prin
orificiul tabului, el cu căciula căzută până sub nas, ea bătrână şi
jumulită, Muma Pădurii. Procesul. Rechizitoriu violent. El spune
mereu că nu răspunde decât în faţa Marii Adunări Naţionale, că e
Preşedintele ţării, că e Comandantul Suprem al Armatei. „Nu
’ăspund. Ca cetăţeni, vă spun că popo’ul…”: „Nu-i adevărat,
minciună în fals!” „P’ovocă’i o’dina’e!” Ea. „Iaca, mi-aţi luat şi
titlul!”, „Dacă te-ar vedea colegii mei!” (Academicienii). El îşi
roteşte ochii scufundaţi în orbite, se uită la ceas, dă capul peste
spate. Ea strigă ţăţeşte, el o domoleşte. Şi iarăşi consultarea
medicală, şi iarăşi cadavrele lor lângă zid, cu ochii holbaţi, stinşi…
27 dec., miercuri. Revoluţia continuă, deşi focuri doar izolat se
mai aud, trase de cei care au pus mâna pe vreo armă şi fac
mascarlâcuri. E, însă, un avânt nemaipomenit, ca în filmele
sovietice despre revoluţia din octombrie 1917. Deosebirea e starea
euforică naturală. Ninge. La şcoală, o domnişoară bătrână, cu
maşină (!), profesoară de nu ştiu ce, „Oiţa”, i se spune, o cheamă
Toma, vrea să înfiinţeze un sindicat al cadrelor didactice şi caută
parteneri. Pe nea Vasile Lungu îl acceptă, că-i ca ea brebean, pe
Tibi Pătran nu-l cunoaşte, mă roagă să-i dau numărul ei de telefon
de la Brebu şi s-o sune. Pe Vali Dorneanu, secretarul, nu-l
primeşte, că i-a făcut o mulţime de şicane. Iaca ce mai aduce
libertatea. Va trebui multă vreme să învăţăm democraţia. În ţară,
multe familii îşi îngroapă morţii, răniţii gem în spitale, comisarii
poporului improvizaţi ies în frunte ca păduchii şi se bat cu pumnii
în piept. Cea mai mare primejdie pentru democraţie vor fi aceşti
arivişti profitori, poltroni, unii foşti colaboraţionişti. Nicolae
27
1990. Anul şarpelui orb
Manolescu scrie la gazetă despre „pericolul oportunismului”. Da,
se vede din cer. Vor putea fi compromise sacrificiile revoluţiei de
aceşti demagogi, muşte la arat? Se înfiinţează tot felul de
organizaţii, uniuni, comitete, consilii, gărzi. Se constituie un
Comitet Didactic pe oraş. Participă şi Diana, din partea şcolii ei,
unde este în Comitetul pe şcoală. Dinu Ispăşoiu e şef la oraş. Când
o întreb pe Diana ce a fost la adunare, spune că s-a vorbit de
conducerile şcolilor, de conducerea acestui Comitet Didactic, de
numirea ca şef suprem a lui Biţă.
Vin ajutoare de pretutindeni, mai ales din Franţa şi din
Bulgaria. La Alimentare s-au adus alimente, conserve, delicateţuri,
cafea, portocale, banane, lămâi şi alte fructe exotice, ţigări de tot
soiul, străine, Apolonia, BT, DS . Coadă imensă la parterul
blocului nostru. Vine şi Onea, cu o banderolă roşie pe braţul stâng,
face ordine, îşi umple sacoşa prin faţă, se duce la altă Alimentară
să organizeze şi acolo. În casă e cald, lumină, avem apă caldă. Dar,
mai ales, nu avem dictatură, miroase parfumat şi intens a libertate.
Apel al Frontului Democratic al Studenţilor din România…
Ambasadorul bulgar îşi exprimă bucuria pentru victoria
românilor. „Ceauşescu – mai diabolic decât Stalin”, declară un
deputat iranian. Relatări cutremurătoare ale atrocităţilor de la
Timişoara […] Ion Iliescu declară că nu a fost cerut ajutor militar
Uniunii Sovietice.
Revăd cu Vio „Procesul maimuţelor”. Chiar dacă nu intră în
normele cele mai stricte ale justiţiei democratice, împuşcarea celor
doi a fost legitimă, în circumstanţele actuale. „Teroriştii” au
renunţat abia după ce s-au convins că şeful lor suprem s-a
scufundat în tenebrele Iadului. Hotărâm să punem un nou titlu
gazetei noastre: EVENIMENTUL. Nae este la Ploieşti pentru
grafie, zincografie. Nu reuşeşte în ziua de azi, nu ştiu din ce
pricină… Decret privind trecerea Ministerului Apărării Naţionale
în subordinea Ministerului de Interne. Semnează Ion Iliescu şi
28
 C. Trandafir
Nicolae Militaru […] Crăciunul bucuriei, al durerii şi al renaşterii
noastre. Se filmează în biserici şi catedrale. Slujbe, colinde, colinde.
Inima omenirii, la unison cu inima viteazului popor român…
28 - 29 dec. Joi, vineri. […] La Tipografie. Nae aleargă în
neştire, aranjăm prima pagină. Ce greu merge. Tipografii de aici
fac treaba asta pentru prima dată. Ei n-au tipărit până acum decât
afişe şi invitaţii de nuntă. Se munceşte pe brânci. Nea Vasile, nea
Costică, tipografii., „Şeful” ţăcăneşte la maşină, pe ceilalţi nu ştiu
cum îi cheamă. Punem fiecare câte o sută de lei. Nae Stanciu cu
fiu-său (popă, elev la seminar) pleacă după mâncare şi beutură, că
tare ni-e foame şi sete.. Cu noi e şi Decebal Armaşu, energic, se
duce la Carmen, trimis de Gherasân, să obţină ceva slană, iar de la
nevastă-mea murături. Bebe Văleanu pune la dispoziţie o bucată
de brânză. Nae a făcut rost de patru sticle cu vin şi una de tzuica,
salam şi puţină şuncă. Vine şi Onea şi se apucă de mâncat cu o
viteză nebună. Gherasân îl ia în focuri, Nae îi zice, prieteneşte,
„tâmpit”, comisarul ameninţă că scoate el singur o… revistă în
care să povestească tot ce ştie el despre revoluţia din Câmpina. I se
percepe o sută de lei pentru prăpădul făcut în bucatele şi udătura
noastră. Pe cât e de „problematic”, pe atât e de mâncău. Mie mi-e
simpatic, are ceva deosebit, dar ceilalţi nu-l suportă, probabil
geloşi pe capacităţile lui paranormale. Încântaţi foarte de revistă,
dar arată ca o gazetă de perete, literă mare, urâtă, textele puse în
chenare…. Ninge, ninge. La încheiere, spectacol. Stanciu ia un braţ
de reviste, Bebe alt braţ şi o iau la goană spre domiciliile lor, ca să
nu le ude zăpada apoasă., care curge din cer.. Eu şi Gherasân
rămânem în urmă, înotând prin nămeţi. Nişte câini ne asaltează,
cad şi Gherasân se amuză. Acasă, adorm automat […] Din auzite
şi din citite, aflu de succesul enorm al EVENIMENTULUI…
Apar în ziare multe din caricaturile lui Mihai Stănescu. Vaclav
Havel este noul preşedinte al Cehoslovaciei. Viaţa intră în normal,
29
1990. Anul şarpelui orb
se poate spune, numai pe la Comenduire, şi la Câmpina, zarva
continuă., se bat cu pumnii în pieptul de aramă, îşi declară
întâietatea şi importanţa, dizidenţa faţă de regimul ceauşist, că
acum sunt nebuni după binele poporului,. Maculatura ceauşistă,
la retopit. Continuă memoriile lui Pacepa. Oiţa nu mai face
sindicatul. Funeraliile lui Vasile Milea. Unei străzi i se dă numele
lui. Se nasc copii în maternităţi. Scriitorii au fost la televizor.
Dinescu se exhibă. El, sireacul, ştie să scrie, nu să vorbească.
Întâmpinarea la FSN a lui Gyula Horn, ministru ungur al
afacerilor externe. Dumitru Mazilu îl primeşte pe trimisul lui
Mitterand, Georgina Dufoix. Ion Iliescu îl primeşte pe Herbert
Plaschke, ambasadorul RDG la Bucureşti. Gadaffi ne felicită
„călduros”. Un acolit al dictatorului, Ion Radu, încearcă să se
s in u cid ă. Z i ar i şt i s t ră in i l a „ Ad e v ăr ul ”. P o a te vi n ş i l a
„Evenimentul”…
30 dec., sâmbătă. Am dormit puţin, fireşte. Agitaţie mare,
pentru Anul Nou. Toţi aleargă după mâncare, beutură şi altele
nemaivăzute. „Evenimentul” încă se vinde ca pâinea caldă, cozi
interminabile. Sandrino, Ducu, Decebal pe traseu. Nu se mai
găseşte. Cineva dă zvon că se mai găseşte „la linie” şi un grup o ia
la goană în această direcţie….
Iau presă, ziare şi reviste. Şi literatura?! Reţin aici un articol al
lui Radu Enescu despre Mircea Dinescu, versuri de Ana
Blandiana, un eseu despre poezia acesteia de Marius Lazăr.
Octavian Paler, în dialog cu Radu G. Ţeposu, un articol al lui
N. Steinhardt, cronici la „Vară-primăvară” de Gabriela Adameşteanu.
„Piramida împădurită” de Ion Mircea. Ion Simuţ scrie despre
„Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti” de Ioana Em. Petrescu,
articole despre Creangă de Paul Emanuel Silvan, Marius Lazăr
şi… C.T. Mircea Maliţa, „Montesquieu şi spiritul istoric al
luminilor”. „Cultura la ora adevărului” în Tribuna”. Liviu
30
 C. Trandafir
Antonesei scrie „Competenţă şi abilitate”. Laurenţiu Ulici spune
că a primit un telefon de la un italian care zice: În Italia se spune
că revoluţia voastră e a patra revoluţie din istoria omenirii. Prima
a fost a lui Hristos, a doua a fost revoluţia franceză, a treia
revoluţia din octombrie şi a patra Revoluţia Română”….
S-a desfiinţat pedeapsa cu moartea. Lumea aşteaptă un nou
Nürenberg. Figuri de toate soiurile la televiziunea română. Mulţi
nespălaţi la propriu şi la figurat, nechemaţi, moftangii sau dornici
de a se băga în seamă […] Merg cu dna Ciută şi cu Luminiţa la
familia Stroe să luăm afumăturile. Au şi un vinişor trăsnet.
Georgel a dispărut, îl găsesc acasă la noi, cu încă un june, îmi
spune că Bebe Văleanu a fost bătut măr, are faţa desfigurată. Îi
telefonez doamnei Văleanu, iritată mă întreabă cine mi-a spus,
cine a aflat, de ce mi-a spus, de ce ştie toată lumea… Bebe declară
(nevestei lui şi altora) că a fost maltratat din cauza
„Evenimentului”, că vindea gazeta…Unii cred că ar fi luat
chelfăneală urâtă din cauza unor afaceri de-ale lui pe la Casa
tineretului, cu discoteca şi nu mai ştiu cu ce altceva….
Toată noaptea la televizor. Prima şedinţă a noului Guvern.
Problema copiilor străzii, orfanilor. Vin oameni la RV cu pâine şi
preparate din porc.!... Datorii imense, visteria goală. Ultimul gest
a l l ui Ma ne a Mă ne s c u: i - a s ă r ut a t mâ na l ui C e a u ş e s cu .
Preafericitul Părinte Patriarh e luat de barbă, cică a colaborat cu
dictatura. Ministrul sporturilor, Mircea Anghelescu, la prima
conferinţă de presă. Se cer informaţii în legătură cu aghiotanţii
insectelor otrăvitoare, care nu mai sunt: Marin Neagoe şi Ivan
Marian […] Oportuniştii dau năvală, vai ce mulţi şi hămesiţi sunt.
Au pus şi vor să mai pună laba pe „foncţii”. Se cere să nu se facă
Revelionul „în deplasare” şi să nu se folosească petarde.
Profesorul Ion Mânzatu vorbeşte cu simţire la televizor. Toată
presa internaţională e plină de veşti despre România şi de
caricaturi ale dictatorilor. Altă lume, altă viaţă…
31
1990. Anul şarpelui orb
31 dec., duminică. Alexandru telefonează de la Iaşi. Este
extaziat, i se pare un spectacol de vis. Caterina şi Ghiocel sunt la
Griviţa, tata e şi el în priză. Numai mama, ea cea mai isteaţă, e
„dincolo”. Ce-ar mai fi stat ea la televizor, ce revelion ar fi aranjat!
În „România liberă” e dată matricola elevei Petrescu N. Elena,
repetentă în anul şcolar 1929-1930. Aşa că „Acad, dr. ing., savanta
de renume mondial” nu avea decât patru clase, cu note minime.
Ceauşescu cu chipul lui Hitler. Poporul ar fi vrut o moarte mai
lentă, sadică, un spectacol al chinului… Consiliul câmpinean e în
forfotă disperată. După-amiază, la Bebe Văleanu […] La şcoală,
unde fac de gardă cu dna Dascălu, vine şi el, Mihai Dascal. Nu
vrea să facă un articol despre destinul cărţii, dă semne de nelinişte,
a fost secretar de partid pe la Minerva (?). Omul de serviciu de la
liceu ne citeşte fragmente din Biblie, vrea să ne convertească nu
înţeleg la ce sectă…
Bucate sărbătoreşti. Programul de Revelion la TV începe la ora
20. Ce s-a putut face în grabă. Selecţii retro, excepţional, cu marii
noştri artişti, cântăreţi, dansatori, umor. Nu mai închidem
emisiunea la 23,30 când apărea bâlbâitul. Iliescu comentează,
decent, despre revoluţia populară care a schimbat soarta
României. Altă viaţă, altă faţă. Liberi, liberi…
32
 C. Trandafir
1990
I. Ianuarie. Euforia şi bizareria
1 ian., luni. Un An Nou într-o eră nouă!.. Vreau să nu fiu
patetic, am detestat totdeauna simţămintele răvăşitoare. Dar e un
moment crucial în istoria noastră. Trebuie ceva detaşare, un jurnal
nu trebuie să fie o ieremiadă femeiască, o zburdălnicie băieţoasă.
Înseşi fetele, Diana şi Vio(leta) se bucură mocnit, se miră fără
zgomote. Aşa-i firea lor sau le-am imprimat, mama mai mult, eu
(teoretic) atitudine neutrală, dar am rămas cam expansiv. Ceva
umor mă mai salvează […] M-am născut în capitalismul
„sălbatic”, copilăria a fost o „tranziţie” pe care n-o înţelegeam ce
este. Îmi aduc aminte că învăţam religie, apoi am fost făcut
pionier. Am parcurs, apoi, patruzeci de ani de adolescenţă,
tinereţe şi maturitate, de „dictatură a proletariatului” şi a „iepocii
de aur”. Acum fu Revoluţie şi trecerea la un alt sistem, capitalist
(?), democratic (?). Ce urmează? Să fie orice, bine că s-a terminat
cu „cea mai frumoasă dintre lumi”. Experienţă, nu vorbă. Am
apucat să trăim clipe cu adevărat senzaţionale. Înălţătoare [...]
Avem şi zăpadă şi ger. Mai greu cu circulaţia. Avem căldură,
lumină, portocale… Culcarea a fost pe la 7, eu mă deştept, ca de
obicei, mai devreme decât toţi, pe la 10. Ascult la radio, trec la
televizor. Şi, tot ca de obicei, să fac o retrospectivă a anului trecut.
Anul trecut a fost un an unic în lume. A continuat masiv
procesul de restructurare. Estul se echilibrează, mai mult sau mai
33
1990. Anul şarpelui orb
puţin. Toate ţările (în ordine Polonia, Ungaria, RDG,
Cehoslovacia, Bulgaria – estul) îşi fac reforme mari. Schimbări
ameţitoare. Numai noi, în cătuşe. Ceauşescu se opune violent
oricăror reforme. Chinezii trag cu tunul în manifestanţi. Mama
moare în luna februarie. Pentru noi, pentru mine e o pierdere
incomensurabilă. Parcă mi s-a dărâmat fiinţa. Vio a terminat anul
al treilea la arhitectură, Diana a intrat în anul al doilea în
învăţământ.
Îmi cam pierdusem stăpânirea de mine, ceea ce sună cam rău
pentru cineva care mizează pe echilibru, mai bine zis pe judecata
lucidă, pe provocarea situaţiilor relaxante, ironie, umor, spirit
ludic. Ajunsesem, contre pied, irascibil în momente polemice, deşi
fac eforturi de când mă ştiu să fiu flegmatic, „olimpian” à la
Maiorescu, zâmbitor pe urmele lui Zarifopol, „imperturbabil”, pe
sfert, ca E. Lovinescu, spiritual ca toţi aceştia plus Oscar Wilde
(aşa îmi spune dl Grigoriu) şi Cioculescu. Vrabia mălai visează şi
calicul praznicul. Nimic din toate acestea nu e sau toate s-au
pulverizat. Ajunsesem la crize: „Vor pieri groaznic, să vă văd ce-o
să faceţi”?, am urlat către acoliţi, chiar şi către oameni pe care-i
preţuiesc (avocatul Marin, Titi Butoi, Mişu Cosmineanu).
Cunoştinţele nu mă mai suportă (nu-mi pasă), turnătorii mă
provoacă. Paranoic?
Nu, „clonţos”, am dat şi dau vina pe spiritul critic amplificat.
Îmi place sociabilitatea, mă înţeleg bine cu colegii, cu cenacliştii, cu
oamenii în general. Numai pe proştii aroganţi nu-i suport, pe
mitocanii în ultimul hal. Oază de conversaţie zilnică fu „Europa
liberă”. Prieten la distanţă, dna Svetlana Paleologu-Matta,
corespondent cu Adrian Marino şi cu o sumedenie de condeieri
[…] 1989 a fost Anul Eminescu, Veronica, Ion Creangă, o sută de
ani de la trecerea lor în nefiinţă. În simulacrele de comemorare s-au
băgat „geniile” dictatoriale […]. N-am reuşit să mă apuc de
studiul „Eminescu” din perspectiva tematică-mitologică, măcar că
34
 C. Trandafir
am adunat la notiţe, un vagon. N-a fost publicat nici ce am scris,
„Ion Creangă şi lumea ca spectacol”. Poate din cauză că planul
editorial era ridicol de restrâns. A fost şi „numele rău” de care mi-
a şoptit Valeriu Râpeanu. De la George Bălăiţă, Liviu Călin,
Mircea Ciobanu am rămas numai cu „admiraţia” de circumstanţă.
Am început noul an şcolar la cules de struguri, prune, mere,
cucuruz, la scos sfeclă şi la sortat cartofi. La şcoală, frig, în
Bucureşti Congresul al XIV-lea, la Timişoara a izbucnit răzmeriţa
şi dictatorii au fugit. Ţara e o imensă scenă cu milioane de actori…
2 ian., marţi. Rezumatul anului 1989 îmi arată că e cazul să-mi
surdinizez „sentimentele”, adică să pun batista pe ţambal. Să revin
la proiectul meu de observator care notează ce se întâmplă, ce află,
sine ira et studio, fără mânie şi părtinire. Numai aşa e posibil să văd
aproximativ corect, chiar dacă nu se poate scăpa total de
subiectivitate, e imposibil. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi să mă
păstrez în bună măsură nonpasional, obiectiv. Ştiu că pentru cei
care vor ajunge să citească aceste însemnări nu va fi nici o plăcere.
Ce fel de jurnal e acesta, fără ardoare pro sau contra, fără tensiune,
fără nimic picant, senzaţional? Totul aproape tern, de-o
monotonie care te pune pe fugă. Realităţile politico-sociale pe care
mi-am propus anul acesta să le cuprind într-o minicronică vor
rămâne pentru menirea principală a unui jurnal: aducerea-aminte. E
plăcut să priveşti în urmă, cu nostalgie şi uimire, nu mai vin cu
argumente de autoritate pentru ceea ce înseamnă cunoaşterea
trecutului pentru înţelegerea prezentului şi prospectarea
viitorului […]
Zi liberă în toate sensurile. Stăm în casă şi cu ochii cât cepele la
televizor. Presă nu avem, aud că muzeograful Onea, bunul meu
amic, nu-i lasă nici azi pe tipografi în pace, cică scoate el o fiţuică
de patru pagini, format mare, cu o cronică detaliată a „revoluţiei”
de la Câmpina. Ilie Murgulescu, fostul ministru al învăţământului,
35
1990. Anul şarpelui orb
a spus despre „Codoi” că a fost analfabetă sadea şi dă relaţii
despre Cabinetul 1 (al dictatorului) Se fac nişte precizări ale
general-colonelui Victor Stănculescu, ministrul economiei. Noi
imagini din timpul Revoluţiei, de la Timişoara, Sibiu, Bucureşti.
Fetele, Diana şi Vio, stau mult la televizor, abia pe seară ascultă şi
dumnealor puţină muzică bună. Greu putem lua legătura, pe
rând, cu cumnatul Gicu Fătu, cu fratele Alexandru şi cu Tase
Călin, ziarist acum la „Deşteptarea”. Toţi par a se simţi niţel
deranjaţi (de fapt, foarte ocupaţi, grăbiţi, problematici), intuiesc eu
cu logica mea afectivă. Pardon…
Viaţa în viteză. Graba strică treaba. Decret-lege privind
constituirea, organizarea şi funcţionarea Guvernului României.
Decret-lege privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor
politice şi a organizaţiilor obşteşti din România. Normalizarea
merge anevoios, discordia grabnic, în paşi gimnastici…
3 ian., miercuri. Am început să pregătim nr. pe 1990 a gazetei
noastre, „Evenimentul”. Ne întâlnim, ne agităm, noi „ziariştii”,
se calculează „veniturile financiare”. Marele Onea a tăbărât pe
băieţii de la Tipografia Schela, îl socotim un intrus, vanitos şi
lacom, şi-l tratăm ca atare. Bebe Văleanu şi Nae Stanciu încă mai
au de difuzat câteva exemplare din numărul anterior (tiraj 7000
de exemplare!). La şcoală domină animaţia, de mirare parcă-şi
ţine vântul respiraţia. Presa publică discursul de Anul Nou a lui
Ion Iliescu. Altă mâncare de peşte faţă de clămpăneala
„genialului Cârmaci”. In contul „Libertatea” depun mulţi
oameni mărinimoşi. Departamentul Securităţii Statului a fost
desfiinţat. Adrian Păunescu e dat în poze cu „Prinţişorul”,
toastând chercheliţi. Alte imagini, de haz şi de necaz.
Reproduceri cu savanta repetentă, o cioară pe care cineva o
vopseşte ţine în plisc o pancartă inscripţionată „Comunism”.
„Încă un palat comandat de o minte în delir: Palatul
36
 C. Trandafir
Pionierilor”. Destăinuiri despre Dincă Balcon, zis Ion Teleagă.
Dintre membrii CPE al PCR au fost arestaţi şi sunt în prezent
cercetaţi numai acei membri care au fost legaţi în mod direct de
măsurile represive şi abuzive. Ne vizitează, între alţii, Laurent
Fabius, preşedintele Adunării Naţionale a Franţei […] Adunările
publice sunt autorizate, ca modalităţi de manifestare a libertăţii
de opinie, doar după înregistrarea acestora la poliţie, pentru
ordine şi desfăşurarea normală a activităţii economice. Vine în
România vicecancelarul RFG, oaspete de elită. Românii, fiind
foarte curioşi din fire, ar vrea să ştie dacă au fost sau nu
înmormântate trupurile genialilor Conducători împuşcaşi. A luat
fiinţă Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România (AFDPR).
Silviu Brucan acordă un lung interviu televiziunii române,
reporter Carmen Dumitrescu. Declară că Gheorghe Apostol, unul
dintre semnatarii Apelului celor şase, i-a trădat pe ceilalţi cinci.
Exilat de Securitate la Dămăroaia, cu familia sa, Brucan a fost
protejat şi ajutat pe ascuns de toţi oamenii din cartier. Cristian
Ţopescu a revenit „la post”. Dirijează acum un excelent
„Caleidoscop”. Mihail Şora vorbeşte la televizor despre situaţia şi
perspectivele învăţământului românesc. N-am ce face şi expediez
un „program” preţios în legătură cu felul cum trebuie să arate
şcoala noastră de acum încolo…
4 ian., joi. Fiţuica lui Onea e monumentală. Scrisă în întregime
de el însuşi, vrea să devină „apropitar”, să beneficieze populaţia
Câmpinei şi buzunarul lui. Muzeul nu-i mai convine, l-a părăsit ca
pe o iubită infidelă sau rablagită. La tipografie, se spune că a
„bătut” 10.000 de exemplare a 3 lei bucata. Dintr-un condei, 30.000
de mangoţi. E ceva, calcul impecabil care îi irită pe Gherasân şi
Nae, nu mai puţin pe mine. Prindem în „Evenimentul” o aluzie,
suntem gingaşi cu marele patron de presă.
S-au împlinit două săptămâni de la Victorie. Aniversare,
37
1990. Anul şarpelui orb
desigur. Televizorul e cea mai grozavă fascinaţie a românului
casnic […] Ajutoare pentru România nu chiar de pretutindeni,
cum sună clişeul. La o „coadă” din Timişoara e prinsă o tânără
„teroristă”, burduşită cu cartuşiere şi pistoale. Ştire, cred, de
senzaţie. Reportaj de la Peleş. La ordinea zilei, SIDA. Dezvăluiri
palpitante despre „periculosul psihopat”, pe când trăia. Ion
Iliescu e invitat oficial în Ungaria, Petre Roman acordă interviu
unui ziar polonez. Eugen Ionescu promite că va vizita România.
Revista „Săptămâna” şi-a încetat apariţia, în locul ei pare-se că
foaia care se iveşte se cheamă „Azi”, sub conducerea Grupării
„Pentru dialog social”. Din această grupare, au luat cuvântul
Andrei Pleşu, Alexandru Paleologu, Ştefan Aug. Doinaş,
Octavian Paler. Amicul Cezar Damian a înregistrat fulminantul
text al lui Liiceanu, „Apel către lichele”, din care reproducem în
„Evenimentul” un fragment, iar aici o secvenţă: „Lăsaţi o
respiraţie mai lungă între ultimul omagiu pe care la-ţi scris, între
ultima şedinţă în care v-aţi exprimat entuziasmul pentru
realegerea la cel de-al XIV-lea Congres şi adeziunea grăbită pe
care aţi venit s-o daţi în zilele în care timişorenii nu terminaseră
să-şi îngroape morţii şi în care…” Tonalitatea e de Cântarea
României, poemul în proză al lui Alecu Russo, evident cu sens
invers, ca la Simion Ştefan sau la cronicari. Alături am pus un
pasaj din „Note aforistice asupra lichelei” de Paul Zarifopol, 1930.
„Licheaua reuşită ajunge totdeauna a fi «le monsieur en place».
Este, prin esenţă şi predestinare, preşedinte, director în Academii,
comisiuni, comitete şi comiţii. Pune adică laba pe orice funcţiune
pe orice funcţiune cu specialitate imprecisă, cu minimum de
obligaţii şi maximum de retribuţie, funcţiuni care se instituie fatal
în orice societate (…) Licheaua figurează mai cu seamă ca domn
important, care iscăleşte şi încasează”.
Se aude că Ilie Verdeţ ar fi vrut să facă un guvern după
fuga lui Ceauşescu, un guvern „fără Dăscălescu”. Dar şi
38
 C. Trandafir
Dăscălescu ar fi vrut să facă un guvern fără Verdeţ. Cazuri de
sustragere a „ajutoarelor. La televizor, hoţi în costum vărgat.
Bişniţarii au pus stăpânire pe zona Intercontinentalului […]
Din jumătate în jumătate de oră, chiar şi mai des, vin grupuri-
grupuri sau inşi singuri pe micul ecran şi-şi spun păsurile, îşi
exprimă adeziune, aduc pâine, flori, ţuică. Alţii critică, alţii se
constituie în partide, îşi expun „programele” care seamănă
până la detalii între ele. Cu aparatul de filmat prin vilele şi
palatele celor mai iubiţi fii ai poporului.
5 ian., vineri. Sunt atâtea vâltori că nici nu mai am timp să
notez consecvent, cum mi-am propus. De fapt sunt momente
când gata-gata să renunţ. Mi se pare din ce în ce mai inutilă
iniţiativa. Am citit multe lucruri bune, dar şi rele (mai puţine)
despre cei care ţin jurnal. Dacă n-aş fi căpătat deprinderea asta
cam maşinală şi, de acea, destul de „neserioasă”, m-aş lăsa
păgubaş. Lumea luptă-luptă şi eu… scriu. Antipatică situaţie. Dar
ce mă fac, oare, cu uitarea scrisă în legile omeneşti? Asta-i… Apoi,
mai există şi puzderie de presă, ce s-au înmulţit, Doamne,
„pobliciştii”, poate se alcătuiesc şi corpusuri de documente, sigur
se scriu cărţi în temă.…
Timpul se încălzeşte, avem lămâi, portocale (obţinute la cozi,
dar există încă), se fumează Apolonia, BT, DS şi alte minuni.
Există căldură în case, apă caldă, luminaţie. La Primărie,
deconturi, plăţi, deschideri de credite, încasări, pregătirea
bugetului, nu mai ştiu ce. La Bucureşti, zilnic apare câte o lege,
eventual două-trei. Iată şi „Contemporanul”. Din nou, figura lui
„Gavroche”, cum l-a botezat „Paris Match” pe băiatul înfăşurat în
tricolor la Revoluţie. Mihail Şora poartă un dialog despre şcoală,
animaţie printre elevi, cum vor fi ei, ce vor face. Apare Vărul
Shakespeare de Marin Sorescu, necenzurat. Renaşte cercetarea
pedagogică şi psihologică […]
39
1990. Anul şarpelui orb
Primul vânător al ţării n-avea nici o milă, ucidea cu arma cu
lunetă de la distanţe mici mistreţi, urşi, capre negre. „Prinţişorul”
prefera fazanii. Partidele se înmulţesc şi devin din ce în ce mai
„duşmănoase”. Televizor e supraaglomerat de fotogenici, Iliescu,
Roman, Mazilu, Brucan, Surdu – în prim plan. În decor sfumato,
Coposu, Raţiu, Câmpeanu. Aşa ceva mai rar…
6-7 ian., sâmbătă-duminică. La noi, timpul capătă tot mai mult
aură primăvăratică. În alte părţi a nins mult şi sunt troiene,
dificultăţi de circulaţie. Alegeri, peste tot alegeri. Vechiul Consiliu
al Frontului Orăşenesc e dizolvat. Nici nu avem cui să-i luăm un
interviu, de aceea ne limităm la ale noastre. Am pus la punct nr. 1
pe 1990. Tipografia nu ne mai serveşte, „are probleme”, probabil
câştigă mai bine de la alte surse… Neostenitul Nae Stanciu se
angajează cu afacerea asta complicată, la o tipografie din Ploieşti.
Sandrino nu are timp să ne ajute, e tot într-o mişcare browniană.
Se cam dă de partea tinerilor care, neputincioşi fiind, nu fac
altceva decât să cârtească. Doar Cristi Oprescu, fost secretar pe la
UTC, se oferă să „ajute”, dar toţi strâmbă din nas. Dan Preda, în
care ne-am pus multă speranţă, stă mai mult la Bucureşti, pentru
a prinde un serviciu, iar când vine în Câmpina, se duce să-l ajute
pe Onea la corectură.
Găsesc „România literară” nr. 1 pe 1990. „Gavroche” la loc de
frunte. Ştefan Aug, Doinaş scrie despre „Fazele revoluţiei
noastre”. „În sfârşit, toate iluziile sunt permise”, îşi închipuie
Andrei Pleşu. Alexandru Paleologu polemizează cu „slujitorii lui
Antihrist”, în faţă cu Patriarhul Teoctist. Octavian Paler scrie
despre „dificultatea de a fi liber”. Florin Iaru publică un lung
poem, „adio, la Galaţi”Alţi semnatari: Nicolae Manolescu (cronică
la „A cincia roată la căruţă” de V. Em Galan), pe Ion Băieşu îl
cutreieră imaginea tovarăşului Dulea, Gheorghe Grigurcu – temă
mare, „Moralitatea şi oportunism” (atenţie!), Gabriel Liiceanu
40
 C. Trandafir
despre „”putere şi libertate”, Adrian Marino şi „rănile revoluţiei
culturale”. Altă viaţă, altă faţă.
La Institutul Politehnic se ţine primul miting liber al studenţilor.
Principalele propuneri sunt: pentru îmbunătăţirea sistemului de
învăţământ superior şi pentru o viaţă universitară autonomă.
8 ian., luni. Alegeri şi la şcoală. Nu-i de înţeles de ce homo
politicus Biţă nu-i pe listă. Dl Ion Bălu e preşedintele frontului
nostru. Nea Vasile a obţinut 1 vot, eu 17, cu toate că am refuzat de
la început să fiu trecut pe listă. E ceva în neregulă şi în privinţa
Consiliului orăşenesc, Biţă, cel cu instincte de zoon politicon, pleacă
la Ploieşti, la Bucureşti. Şi a reuşit.
Scriu despre „nobleţea angajării cinstite”editorialul „Cuvântul
şi adevărul”, depre presa câmpineană de la origini până în prezent
(„Câmpina”; „Strada”, „Cucul Prahovei”, „Urmuz” etc) şi cum s-
a pus ea mereu în slujba adevărului. Cezărică crede că se află în
„era libertăţii”, George Râncu are „viziunea Unirii”, Nae cade în
extaz poetic, scriu versuri „simţitoare” Petruş Luncaşu, Vasile
Ilinca, Emanoil Toma, Ştefan Alexandru. Reproducem din Ion
Stratan Vagonul de cursă din ciclul „Ceferiada”. Ion Bălu scrie un
text comparativ-festivist, „Eminescu şi Creangă”, iar Gherasim
Rusu Togan „M. Eminescu şi B. P. Hasdeu”. Cităm pe Eminescu,
Geo Bogza şi Constantin Noica. George Severin alcătuieşte rubrica
„Sport” cu clasamentele de la sfârşit de an. Prof. dr. Emil Papahagi
(fratele lui Marian Papahagi) ne vesteşte că pentru oraşul
Câmpina „Crucea Roşie a oraşului Kehl din RFG, oraş situat pe
Rin, la numai 6 km de Strasbourg (sediul Consiliului European), a
luat iniţia tiva generoasă de a acorda un ajutor de urgenţă”. O
stradă din acest oraş se numeşte „Câmpina”.
9-11 ian, marţi-joi. Fermecătorul Nae ia „materialele şi le duce
la tipografia ploieşteană. La fel de interesantul Gherasân pleacă în
41
1990. Anul şarpelui orb
Ardeal, spune că se interesează de pământ, că le-a muncit cu
„mânile istea, fraţîî, muma şi tata, Moisă, care are găvanul
ochiului gol din război, sara îşi scoate ochiul de sticlă şi-l pune în
pahar” . Şi îşi arată mâinile groase ca nişte baroase, cu degete
scurte şi butucănoase (rime folclorice).
Pe unii vecini ai noşti, din bloc, îi interesează ce spune Ion
Iliescu la radio-televiziune despre situaţia ţării în prima
săptămână din 1990, pe cei mai mulţi îi captivează detaliile
privitoare la procesul de divorţ dintre Nicu şi Poliana Cristescu.
Studenţii nu mai doresc nici o măsură luată „de sus”. Prim-
ministrul român, Petre Roman se află la Sofia pt. a 45-a sesiune a
CAER. Ion Gheorghe Maurer mărturiseşte că l-a ajutat pe
Ceauşescu să urce în jilţ. Eugen Ionescu este extaziat de revoluţia
română. Actualei puteri din România nu i se poate cere să facă
totul şi într-un timp atât de scurt, declară Radu Câmpeanu.
„Unirea Tricolor” (Dinamo) vrea să devină echipa unei mari
iubiri, glăsuieşte Mircea Lucescu, la TV, antrenorii: Cârţu,
Ştefănescu, Iordănescu.
Victoire şi Diana sunt la Pechea, Vio e acasă şi se binoclează
toată ziua la televizor, pentru muzică bună, maxim o oră. Dacă nu
se potolesc cei care îşi bun brasardă roşie pe braţ şi se aşează în
faţă peste tot, le vom trece numele în numărul următor din
„Evenimentul” (aici îl trec pe fratele Onea, ceilalţi nu merită să
ocupe loc în jurnal). Ministrul Învăţământului răspunde cu
promptitudine la cererile studenţilor. Un deziderat mai vechi şi
îndreptăţit al câmpinenilor, înfiinţarea unui muzeu orăşenesc e pe
cale de a se înfăptui. Ziariştii de la „Evenimentul” propun ca sediu
pentru acest muzeu Casa cu lei de lângă Poliţia orăşenească […]
12 ian., vineri. Azi e zi de doliu naţional, slujbe, ceremonii
pentru morţii de la Revoluţie…
Spre seară, izbucneşte o manifestaţie spontană cam violentă, în
42
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Piaţa Palatului. Manifestanţii sunt extrem de nervoşi. Nu se multe intră în posesia unor indivizi care încep specula bieţilor
înţelege ce i-a stârnit şi nu-i clar ce vor pentru că sunt puhoi, nevoiaşi.
strigă, agită braţele, nu se sfiiesc să ţină în mâni sticle cu Tase îmi spune la telefon ceva despre „extaz”, „coşmar”, Mao
răcoritoare sau energizante, steaguri sfâşiate, suporturile de lemn T z e d u n , I ly a E h re n b urg , Eu g en I o ne s c u , „d r am a t i sm ul
şi alte obiecte contondente. Pe o tanchetă se urcă mai mulţi dintre evenimentelor”, „oportunism”.
ei şi ţipă indistinct, până vine Dumitru Mazilu, lansează în
microfon strigături: „Jos comuniştii!”, urmat de corul [Mai departe, însemnările au fost trecute pe coli separate care
protestatarilor, „Moarte securiştilor!”, însoţit de cuvântul s-au rătăcit. Regret, dar poate e mai bine aşa…]
„moarte” izbucnit din mii de piepturi şi repetat. Nu se mai
înţelege altceva decât „Să vină Iliescu!”, „Să vină televiziunea!”
Aproximativ 15-20 de minute în şir. Vio se nelinişteşte, Carmen
telefonează debusolată. Îi răspund că nu înţeleg ce e, o
manifestaţie mai dârză, aşa-i în democraţie, mai ales când nu
există poliţie şi jandarmerie organizate care să „protejeze” pe
manifestanţii spontani, neorganizaţi […]
„Să vină Iliescu!”, „Laşul!”, „Huoooo!”, şi ritmic: „Jos! Jos! Jos!”
Se formează o delegaţie, intră înăuntru (televiziunea priveşte
mulţimea învolburată şi-i însoţeşte pe delegaţi la tratative:
scoaterea PCR în afara legii, arestarea foştilor securişti şi nu mai
reţin ce […]

13-14 ian., sâmbătă-duminică. Ne vizitează „Europa liberă”,

una dintre cele mai mari forţe ale revoluţiei române. A venit N. C.
Munteanu, îi vedem chipul, vocea e celebră. E simpatic la
înfăţişare ca şi la vorbă. În „România liberă” e fotografiat cu ţigara
în gură şi cu paharul în mână, în semn de salut. E şi P. M. Băcanu,
cu mustaţa stufoasă à la Schopenhauer, mic, slab şi frumos ca un
şobolan opărit. Întrebare. Ce va face de-acum înainte „Europa
liberă?” […]
Am găsit însemnările rătăcite, scrise pe hârtii izolate,
hieroglific…
Din ajutoarele trimise de prieteni de peste graniţă, cele mai

43 44
 C. Trandafir
II. Februarie-martie. Fără vâsle
1 febr., joi. La şcoală, oarece dezmăţ, mai ales în pauze când
elevii dau muzica la maximum pe culoar. La noi, e încă întipărită
tradiţia liceului de mare ţinută. Dar cei mai slabi de înger se
inspiră de la televiziune şi de pe la celelalte licee şi e o fojgăială
„revoluţionară” ca-n filme. Lume în schimbare, „democratică” şi
„liberă” (fără să se ştie ce înseamnă astea). Chiar unii profesori,
speriaţi sau călăuzitori, îi stimulează. Ornarea veche, devastată, n-
a fost înlocuită cu una nouă. E mizerie. Libertatea se manifestă şi
prin chiul. Cu unele excepţii, unde profesorii sunt bine apreciaţi şi
continuă să facă lecţii serioase. Şi la obiectele pentru bacalaureat,
mai cu seamă. Nişte elevi de la „N. Grigorescu”, fac întruniri
(„Criterion”!, fără să ştie ce înseamnă asta cu adevărat). Aşa se
explică şi indecenţele de la clasă, când merg la ore.
Vine Gherasân, mă ia la Tipografia de la „Schelă”, la meşterul
Chirobocea, fost elev de-al meu la seral. Aici e şi Bebe Văleanu,
agitat şi sobru. Tiparul avansează la revista noastră. Mergem,
apoi, la dl. Petruş Luncaşu, cu ţuici şi cu politichie. E zbucium cu
temperanţă. Gazda, om blând de altminteri, pledează sfios pentru
rege, ţărănişti şi liberali. Bebe e anticomunist. Neajungându-ne
desfătarea, ne orientăm către „Parapet”, aici cu mai mult aplomb.
Martorii la proces. Telefon de la Sterian Vicol, tatonează orientări,
cere colaborări, întâlniri la Galaţi.
2. febr., vineri. La ore până la 13. Acasă citesc presă grămadă,
nu mă mai pot desprinde până la 18. Nu reţin aici decât bătălii
45
1990. Anul şarpelui orb
libere şi democratice, majoritarii sunt „fesenişti”, minoritarii zeci
de partiduleţe caraghioase şi două-trei mai temeinice. Nu intru în
amănunte, că sunt şi alte chestii de consemnat, mai umane. Iată,
conspectez din Sociodinamica culturii, Condiţia umană, Universul
cărţilor, Robert Escarpit – De la sociologia literaturii…. Diana are ore
la seral, nesimţitul Beul o tratează cu ticăloşii. Doru Victorian îmi
ţine cele două ore de la seral. Eu trag barca pe uscat.
Mă întreţin cu un domn prezentabil, cu barbă tunsă scurt, Ion
Badea. Îmi aduce versuri de-ale sale. E bun, dom’le! Unele sunt
haik-uri, altele poezii scurte fulgurante. De invidie, Diana îmi arată
două povestiri trăsnet, de-ale ei. Ce plonjare ludică în fantastic! De
bucurie, citesc din Memorii de Mircea Eliade şi citez: „În mijlocul
anului, după o scurtă pregătire, am dat un examen cu Locusteanu
şi am fost transferat în cursul modern. La despărţire, Banciu mi-a
spus: - După doi an şi jumătate de Real, trebuie să fii printre
latiniştii D-tale. Cel mai bun matematician. Nu uita că matematicile
se învaţă şi la Modern, deşi numai o oră pe săptămână. Dacă nu vei
fi la înălţime, te las corigent. S-a ţinut şi de data aceasta de cuvânt”
3 febr., sâmbătă. La ore, dirigenţia e cea mai antrenantă, chiar
dacă la obiect (româna) metoda dezbaterii continuă să facă
minuni. „Educaţia” de la dirigenţie nu-i nici morală, nici politică,
nici în dorul lelii. Cum e? Nu-i loc de spus. E bine. Feţii mei nu vor
să se mai termine, deşi sunt a XII-a, „criterionoiştii”. Le citesc şi
câteva fragmente din Memoriile lui Eliade: „Prin clasa a VI-a (le
explic cum era atunci cu clasele, n.m.), aveam deja vreo 500 de
volume, majoritatea din Biblioteca pentru toţi, Minerva, şi Lumea.
Dar aveam şi cărţi mai scumpe: Souvenirs entomologiques a lui
J. H. Fabre, Die Insekten a lui Brehm, tratatele de chimie, „clasicii
transformismului”, aproape tot ce găsisem din Bibliothèque
scientifiques, volumele cu copertă de la Flammarion sau din
Bibliothèque philosophique de la Felix Alcan. Mama îmi dădea
46
 C. Trandafir
săptămânal o mică sumă, de buzunar, dar nu mă refuza niciodată
când îi spuneam că aş vrea să-mi cumpăr o carte mai scumpă.
Adesea, mă ruga să nu-i spun nimic tatii. Războiul îi sărăcise şi ca
să ne poată ţine la şcoală, închiriaseră aproape toată casa. La
început, chiriaşii au fost doi profesori francezi, membri ai Misiunii
Culturale, apoi nişte funcţionari unguri de la o societate din
Transilvania, în cele din urmă de la Camera de Comerţ italo-română.
Aşa l-am cunoscut pe Giovanni Costa, tocmai în perioada când
învăţam italieneşte. Datorită lui, mi-am putut comanda toate
cărţile italieneşti de care credeam că am nevoie”.
Trec pe la librărie, nu-s decât „fetele”, frumoase şi
respectuoase. Le tachinez că nu ştiu cum să se poarte în libertate.
Mă solicită să le spun eu cum ar trebui şi mă supun dorinţei
dumnealor. Că sunt vestale şi că e cazul să întreţină focul etc.
Nu sunt în stare să lucrez cum mi-am propus, presa m-a prins
în tentaculele ei, captiv ca un… „Traduc” poetic (cu textul în
ruseşte alături) din Vîsoţki, tradus mot-à -mot de Victorian ruseşte.
Fac un „Mozaic” vesel şi o poştă a redacţiei tot cam la fel (vezi
Evenimentul anul II, nr. 3). La televizor, imagini, vorbe, solemnităţi,
comicării involuntare, protest împotriva televiziunii. Un Iuga
bărbos revendică, o oră, să fie televiziunea liberă.
A luat fiinţă la Câmpina Partidul Naţional Liberal, situat în
strada Karl Marx nr. 30, având program zilnic între orele 15-20.
Preşedintele provizoriu al organizaţiei orăşeneşti este avocat
Ştefan Viţelearu, secretară Corina Drăgan. Deocamdată, n-au
„program”. Cică e cum au spus Brătienii… „Considerăm că
precizările făcute în ziarul «Adevărul» din 31 ianuarie 1990 la
rubrica «Pentru dialog» în care s-a publicat declaraţia domnului
Radu Câmpeanu, preşedintele P.N.L., au înlăturat şi ultimele
confuzii ce au rămas ca urmare a mitingului din 28 ianuarie”. Am
aflat că PNL-ul câmpinean numără 5 membri. Le dorim să se
înmulţească, dacă vor să fie bine.
47
1990. Anul şarpelui orb
S-a împlinit ceea ce îşi doresc dintotdeauna intelectualii şi literaţii
din spaţiul mirific al Văii Prahova (care sunt legiune): editarea unei
publicaţii intitulate, în tradiţie hasdeiană, REVISTA NOUĂ. A adus-
o Florin Dochia la Casa de cultură, iau un exemplar acasă şi citesc cu
interes. Trec aici colectivul redacţional: Ion Dan Nicolescu,
Constantin Hârlav, Ion Stratan, Florin Toma, Florin Dochia, Ioan
Mihai Cochinescu. Trăind şi nemurind, vorba lui Creangă, vom auzi
numai de bine? A mai apărut, miercuri 31 ianuarie, LUCEAFĂRUL
(serie nouă?, săptămânal literar-artistic al Uniunii Scriitorilor.
Redactor şef – nici că se putea mai bine decât atât – Laurenţiu Ulici
– Criticul tinerilor scriitori de atâta amar de vreme, omul care a pus
pe Nobel contra Nobel, Preşedintele tuturor juriilor literare din ţară,
hidalgo-ul în expansiune italiană, neîntrecutul jucător de şah, bridge,
table şi ţintar… („Toţi cititorii-şi pun o întrebare / În legătură cu
acest mister: / E patronată de-un luceafăr, oare, / Sau e sub zodia lui
Lucifer?”). În „România literară” a reapărut rubrica, de succes,
Ochiul magic, prilej pentru acelaşi Citron să scrie un catren: „Dac-ar
vedea-o Alecsandri, / Rebreanu şi-alţii, s-ar mândri; / Însă ar fi,
desigur, tragic / S-o vadă ei cu… ochiul magic!” Nr. din 1 februarie
arată măsura acestei prestigioase reviste. Semnează aici nume de ţi-
i mai mare dragul:. E. M. Cioran, Ion Caraion, Monica Lovinescu,
Herta Müller, Ion Negoiţescu, Kovács Albert, Mircea Iorgulescu,
Emil Hurezeanu, Ana Blandiana, Al. Paleologu, Octavian Paler,
Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Alexandru George, Geo
Dumitrescu, Ion Pop, Val Gheorghiu… Suntem mereu ameninţaţi
cu apariţia „revistei” verva, a incredibilului Onea. Prietenul nostru
e „dulce”: infatigabil şi irefutabil!
4 febr., duminică. Vreme primăvăratică. Dar stau în casă şi tot
conspectez, de data asta pentru Creangă. Pentru revizia cărţii din
1989, netipărite. Mai robotesc şi la materiale pentru gazetă. Aduce
şi Cezar text, despre „Convergenţă”, democraţie pluralistă, oho,
48
 C. Trandafir
apropierea între sisteme (W. Bukingham, P. Sorokin, Raymond
Aron, A. Touraine , D. Bell, Georges Burdeau, A. Künzle). Stanciu
dă telefon de la Ploieşti şi mă vesteşte că „Prahova liberă” ne laudă
foarte. Onilă a dispărut în ceaţă. Vedem un film cu un savant care
a „făcut” un om. Pygmalionul! România-Algeria, 0-0.
Zadarnic s-au agitatără atâta profitorii de emulaţiune, viguroşii cu
sălaş în furtună. Mica-mare înţelegere s-a produs: constituirea
Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN). Orice s-ar
spune, e nevoie de conciliere şi dialog pentru a putea organiza şi
consolida noile structuri „democratice”. Desigur, nu asistăm la o
idilică şi nezdruncinată îmbrăţişare, e numai un fel de coincidentia
oppositorum. Între platformele partidelor există atâtea apropieri, încât
mai degrabă se poate vorbi de „consens”, cu termenul lansat de
„emanatul” Iliescu. E drept, sunt cinci degete la o mână şi nu
seamănă nici unul cu altul. Dar aparţin aceleiaşi mâini. Nu-i bun
împăciuitorismul, dar haosul e mai păgubos. Sunt accidente de
tranziţie, dar ar fi păcat să domnească discordia. Şi ca să nu se creadă
că sunt părtinitor (cu cine?), voi da cuvântul lui Dan H. Oprescu:
„Înainte de a invoca exerciţiul libertăţii, cred că mai curând ar trebui
evidenţiată lipsa de încredere. Timpul scurs după 22 decembrie a
transmis tuturor sentimentul tulburător al unei descătuşări limitate
(…) O propagandă a fost efectiv înlocuită prin alta. Totul pare menit
să ne bage bine în cap că«impetuozitatea şi animaţia unor izbucniri
naturale nu sunt altceva decât erezia unor minorităţii needucate
politic (…) Întreaga evidentă abilitate argumentatorie şi întreaga
inteligenţă şi capacitate a domnilor Iliescu şi Roman nu vor putea
niciodată suplini acest rest de bună credinţă şi francheţe încă
nematerializate”. Şi tânărul Dan C. Mihăilescu în Neofanatism: „Îl
întâlnim peste tot. Pasivitatea de ieri – radicalismul de azi. Obedienţa
mioapă a trecut în intransigenţă oarbă, tăcerile mocnite au devenit
locvacitate mitraliantă (…) Una este răspunsul dat cu fermitate
exceselor diferitelor partide (există şi o legitimitate a violenţei în faţa
49
1990. Anul şarpelui orb
violenţei) şi cu totul altceva este lupta împotriva ideii de opoziţie (…)
Unitatea naţională e, desigur,o utopie, dar una benignă. Însă a crede
în omogenitatea fiecărei structuri sociale este o aberaţie şi de-a dreptul
un pericol. A vede în toţi tinerii nişte derbedei, în toţi muncitorii nişte
inculţi, în toţi intelectualii nişte mercantili neputincioşi, în toţi ţăranii
nişte hrăpăreţi ş.a.m.d. este o mare greşeală”. „Şu, pe negândite, s-a
ivit veninoasa intoleranţă. Noi am făcut revoluţia – spun muncitorii.
Noi am făcut revoluţia – spun studenţii. Noi am făcut revoluţia –
spun ostaşii. Şi toţi sunt tineri şi toţi uită că revoluţia au făcut-o toţi,
umăr la umăr, cot la cot, pentru ca toţi să fie liberi şi mulţumiţi.
Dar iată că o categorie socială este pentru moment mulţumită, pe
când alta, nu; şi solidaritatea minunată din primele zile dispare şi
face loc unui raţionament cel puţi eronat dacă nu aberant: dacă noi
suntem mulţumiţi şi voi nu sunteţi, atunci voi sunteţi împotriva
noastră, a ţării, a revoluţiei” (Dan Munteanu).
5 febr., luni. Cinci ore, una la literatură universală: Orientul
antic. Acasă, vin fetele la consultaţie. Adina nu vine. Tulburări -
zaveră, dar noi ne pregătim pentru admitere la facultate. Laura e
cea mai bună dintre ele, din toate punctele de vedere [...] La
Redacţie, Nae Stanciu e „vesel”, Gherasâm e nervos că nu-i „ies”
banii. Facem sumarul şi macheta pentru nr. din februarie.. Încă un
episod din serialul „Zile şi nopţi”, polonez. Telefon şi de la Viorel
Dinescu şi-mi spune despre „Porno-Franco”, „Porco-Franco”.
Prietenul are umor mult, maliţios peste poate.
Livius Ciocârlie aduce „Glose la Cioran”, Florin Manolescu scrie
despre „generaţia războiului” (Geo Dumitrescu), Cornel Mihai
Ionescu: „Orfismul tăcerii în poezia lui Wolf Aichelburg”, Ştefan
Agopian, o proză delicioasă: Fric., iar Maria Luiza Cristescu, Îngerii
maculaţi… 150 de ani de la naşterea lui Maiorescu. Eugen Ionescu
despre Însemnări zilnice de Titu Maiorescu: „Un jurnal, un document,
îmi pare mai mult interesant, mai expresiv decât o operă de artă care
50
 C. Trandafir
nu este decât un document ornat sau un document scos în afară de
viaţă”. Z. Ornea scrie despre Casa din Strada Mercur 1, Sediul Junimii
bucureştene şi locuinţa familiei Maiorescu: „Am mai apucat această
casă. Prin anii cincizeci aici funcţiona – tristă ironie! – o instituţie
politică (era sediul raionului U.T.M. I. V. Stalin) şi o frecventasem
adeseori (odată cu N. Labiş). Foarte tânărul Horia Gârbea (prezentat
de Laurenţiu Ulici) publică un text pentru teatru, „Bolnavul
încercuit”. Monica Spiridon: „Postmodernismul mereu pe tapet”.
Poezii de Günter Grass, Wystan Hugh Auden, de poeţi francezi
contemporani, Pierre Vandrepote, Peter Kral (în traducerile lui Petre
Stoica şi Constantin Abăluţă). Să tot citeşti, nu doar politichie. Şi un
poem de Miroslav Holub, Pe scurt despre teoria relativităţii: „Albert
Einstein, discutând - / (cunoaşterea e descoperirea / celor ce trebuie
spuse) – discutând deci / cu Paul Valéry / a fost întrebat: //
Domnule Einstein, cum vă păstraţi / ideile? Le scrieţi îndată / ce v-
au venit? Aşteptaţi / până seara ? Sau dimineaţa? // Albert Einstein
răspunse: / Monsieur Valéry, / în meseria noastră ideile sunt atât /
de rare, încât măcar una de ai / cu siguranţă n-o s-o mai uiţi / Nici
peste un an” Şi „Sport” de Fănuş Neagu, un fragmenţel numai:
„Iarna dă geană prin geană, se apropie reluarea campionatului şi
Federaţia de fotbal se face că n-aude cererea multor iubitori al acestui
sport pentru a desfiinţa echipa Flacăra Moreni, suită în divizia A de
Postelnicu. Umbra criminalului semianalfabet, făcut iepure pe hotar
de ocnă, ne va sta în spinare la fiecare meci al Flăcării. De părerea
noastră sunt şi o parte din jucătorii echipei”.
6 febr., marţi. Merg la Policlinică. Prea târziu. Obţin totuşi
biletul de intrare nr. 2 pentru mâine. Cu Victoire aranjăm presa,
capsăm, legăm. Îi scriu doamnei Paleologu cuvine jubilative. Cu dl
Z. Ornea şi cu dl. Vârgolici sunt sobru. Adina renunţă la filologie,
vrea acum psihologie, ceea ce e foarte bine. Cezărică vine cu idei:
să scriem în Franţa. Vedem piesa (indescifrabil) de Maurice
51
1990. Anul şarpelui orb
Druon, cu Ştefan Iordache, Rodica Tapalagă, Octavian Cotescu.
Nu pot scrie aici decât: Excelent […] Partide la televizor, de toate
neamurile. Demonstraţie organizată de Sindicatul din Televiziune
condus de Iuga bărbosul. Cer eliminarea lui Aurel Dragoş
Munteanu, şeful de la televiziune […]
Cum trebuie să arate un cotidian, după opinia conului
Paleologu? „În general, nu avem exerciţiu şi ştiinţa libertăţii presei.
Aceasta e o artă, este o ştiinţă, este o profesiune care se învaţă în
timp şi se acumulează prin experienţă. Mai întâi, ziarul
independent, ziarul mare, e un ziar nu de patru pagini, ci de cel
puţin douăsprezece pagini, care trebuie să aibă toate rubricile, şi
cele de scandal, şi cele de fapte diverse, şi cele de reclame, şi,
bineînţeles, articole de fond, ştiri, relatări etc.” Televiziunea
română (a început să fie privită de unii chiorâş) a prezentat în
ultima vreme trei mari „spectacole”: pitorescul tulbure al
demonstraţiilor, magnificenţa patinajului artistic (mă-nebunesc,
maman!) şi grotescul procesului în adânc de noapte. În meciul cu
Algeria, Hagi a fost eliminat din joc, pe bună dreptate, vedetism.
Finalmente, formaţia noastră a câştigat cu 0-0! Descoperim cu
plăcere că insul cu fiţuica („Câmpina liberă”) ne numeşte „colegii
de la Evenimentul”! Colegi cu marele poblicist? Noi suntem nişte
ageamii care scoatem în comun o modestă publicaţie, fără „vervă”.
Colegii domniei sale sunt Eminescu, Arghezi, Teodorescu-Branişte,
N. D. Cocea, Pulitzer, Vadim Tudor, Nicolae Dragoş. Am preluat
rubrica Sport (Suporter): „Mult iubita noastră echipă naţională de
fotbal, calificată la festinul suprem, se pregăteşte intens. Până
una-alta, se lasă – în mod strategic, pesemne – chelfănită de echipe
de club, din Pisa, Marsilia. Vorba venerabilului nenea Zaharia
Trahanache: „Într-o soţietate fără prinţipuri, trebuie şi niţică
diplomaţie”. Ştim noi ce facem: le întunecăm vigilenţa adversarilor
de pe gazon şi, când ei se vor lăsa pe-o ureche, le umplem căruţa
cu boabe. Aşa că rămâne să mai adunăm experienţă de la algerieni,
52
 C. Trandafir
Insulele Feroe, Avântul Şotrile (…) Dar până atunci, ne aşteaptă, cu
braţele deschise şi cu zâmbetul pe buze, Mundialul 1990, Italia. Hai
România!... Şi mai este şi returul campionatului intern. Şi mai sunt
şi PETROLUL, şi POIENIŢA!...
7 febr., miercuri. La Policlinică obţin certificat, la parohie
palavre (politice, religioase, şcolare) cu Protopopul Costică, om
înalt de vreo 1,90, tânăr, frumos. La librărie, pun cărţi deoparte
pentru zile albe, de la poştă (dna Elvira) iau presă de toate soiurile,
destul de soioase… Vine Laura cu o sticlă de vişinată […]. Mişu
mă încântă şi mă corupe, mergem „Sus” şi ne preocupăm cu
câteva „coniace” mici şi cu ciorbă de burtă. Acasă lucrez şi…
adorm! Ciudăţenie! Serbarea Dianei, Cezărică e manager. Meciul
de fotbal München-România (2-1). Hagi înscrie golul nostru.
Scriu despre polemică şi pamflet, Am terminat de tradus
(tradittore, cu Doru Victorian) din Vladimir Vîsoţki (zece ani de la
moartea poetului-cântăreţ, căsătorit cu Marina Vlady. „O, morţii
noştri nu ne lasă în necaz, / Eroii noştri stau ca santinelele… /
cerul se-oglindeşte în pădure şi în iaz - / Şi-n copaci străluminează
stelele. // Loc ar fi fost cât trebuie-n bordei, / Timpul, cu el, mai
lesne se înfruptă… / Acum visez sihastru şi fără de temei / Şi-i tot
aştept întoarcerea din luptă” (1963). Avem text şi de la Hristu
Cândroveanu (Descinderi în noapte), publicăm în serial Amintiri de
Mircea Eliade, Schimbarea zodiei de Lucian Blaga. Ştefan Unatinsky
găseşte „repere ale normalului la Neptun”. Gherasân invită la
„decriptări” ale cărţii lui Nicolae (Ştefan?) Baciu, Ialta şi
crucificarea României din ciclul Căderea Europei
Care mai e situaţia din şcolile câmpinene?, mă întreb şi răspund
cam nemulţumit. Tot Gherasân ne informează că în zilele de 29-31
ian. 1990, mesageri ai oraşului francez Epinal şi ai întregii văi ai
Mosellei, au adus oraşului Câmpina şi unor sate din împrejurimi,
un frăţesc ajutor, constând din alimente, medicamente,
53
1990. Anul şarpelui orb
echipament medical. Ziaristicul nostru arată cum au fost primiţi
solii, cu pâine şi sare, fireşte, dă nume galice şi ţine un discurs.
Serbăm ziua de naştere a Dianei. Cu modestie înţeleaptă…
8 febr., joi. Deşteptarea la 5. Lâncezesc, în timp ce ascult
Radioul. Toată ziua citesc de toate, de la ziare şi reviste, la
fragmente din cărţi pe care le conspectez. Viaţa socială e plină de
mişcări haotice, politichia incendiară, divergenţe ce riscă să
explodeze. Mihai Lupoi, cel care a chemat armata la revoluţiune
(?), a fost destituit din funcţia de ministru al Turismului. Îi facem
lui Cezărică „Legitimaţie” la ziar şi „Delegaţie” pentru a merge la
Ambasada franceză. Diana e foarte angajată în luptă, merge la ore
şi dimineaţă şi după-amiază. Victoire întârzie, e la Carmen. Mă
mir ce discută, că soaţa n-are treabă cu chestiunile socio-politice de
care e foarte interesată Carmen.
9 – 10 febr. vineri – sâmbătă. […] Vine Gherasân, vorbeşte mult
şi cu accent transilvan despre Nae Stanciu, despre hârtia obţinută
de la francezi şi despre… Vasile Paraschiv. Apoi stau mult la
televizor, şedinţă mare (numeric şi ca timp) de constituire a CFSN.
Spectacol de bâlci. Îmi place, ca şi marelui Nenea Iancu. Unde eşti,
nene, să-i vezi? Putere, bani, bătălia broaştelor cu şoarecii
(Batracomiomahia), fără umor […] Plouă toată noaptea , autumnal
[…] Tot plouă. Asta nu-i împiedică pe Diana şi Cezărică să plece
la Bucureşti, la Biblioteca Americană, la un seminar cu delegaţia
Institutului Naţional pentru Problemele Internaţionale, organism
al Partidului Republican din SUA şi reprezentanţi ai partidelor şi
mişcărilor politice nou înfiinţate în România.
Am dormit prost, lucrez prost. Toma aduce nişte cârpe, o
farfurioară şi o biblie, nu spune în ce calitate, dar se înţelege bine
că e propagandist pe la nu ştiu ce sectă. Purtăm o discuţie hazoasă
pe tema confraţilor în politichie, şi o controversă pe temă
54
 C. Trandafir
religioasă. Reiese că n-are treabă cu secta decât în măsura în care
are un ce profit. Amicul e aşa de ipocrit, încât dacă n-ar avea şi
ceva umor, ar fi numai o secătură absolută. Îi imită, caricatural, pe
Biţă, Gherasân şi Nae. Nu merge nimic bine: nu-i nici un fel de
presă, sunt singur, fac baie şi încerc să dorm, nu se poate,
Conspecte şi caleidoscop la televizor. Nu mai plouă. Concertul de
la Viena, prima parte: Placido Domingo, Ileana Cotrubaş, Viorica
Cortez, Mariana Nicolesco.
11- 12 febr., duminică, luni. Vio în vacanţie. Ea e cu televizorul,
eu definitivez textul despre umorul lui Creangă (Râsul popular)…
Întâmplări mărunte, cu Stanciu şi Văleanu, cu Stan şi Bran, un
episod din romanul foileton. De bulibăşeală politică a început să mi
se acrească. La şcoală vâlva se acutizează. Pare că nu mai e nevoie
de învăţătură. La clasele mele încă ţin bine aproape. Nu fac nici un
fel de compromis, iar docimologia e folosită cu schepsis. Darurile
second-hand devin agasante şi prilej de japcă. Întreprinzători fac
rost şi pe spezele lor şi de alte şi întemeiază „buticuri”, chioşcuri,
tarabe. Din folclorul copiilor: „Iliescu să rămână, / Dar să nu mai
dea din mână!” Doina Cornea, simbolul naţional al rezistenţei
împotriva dictaturii ceauşiste, solicită comunităţii internaţionale să
suspende ajutoarele acordate României şi clauza naţiunii celei mai
favorizate (v. La Tribune de Geneve). Întrebat de un reporter de la
Expres: „Care consideraţi că ar trebui să fie platforma
intelectualului în actuala conjunctură?”, Eugen Simion răspunde:
„Deocamdată, asist la desfăşurarea de forţe în Parlamentul nostru
provizoriu. Citesc ziarele şi remarc fulgerătoarele metamorfoze ale
unor conştiinţe româneşti. Ieri vorbeau despre «marele cârmaci»,
azi jură pe democraţie. Am impresia că bătrânul Caragiale nu a
fixat numai un stil al comediei, dar şi al existenţei noastre
naţionale. Oricum, vreau să precizez că a da un milion de lei din
bugetul naţional fiecărui partid (partiduleţ cât unghia, n. m.) mi se
55
1990. Anul şarpelui orb
pare aberantă. Asta nu înseamnă că nu am speranţa că democraţia
românească va învinge. Cum? Iată o temă pe care ar merita să o
discutăm, dar nu acum”. Oui, monsieur Eugen Simion! James Backer,
secretarul de stat american, în vizită la Bucureşti, e asaltat de
partiduleţe şi rugat, act istoric de generozitate, să nu se mai acorde
României „confiscate” clauza naţiunii celei mai favorizate.
13 febr., marţi. Un an de la moartea mamei…Plec la Bucureşti. E
vreme primăvăratică. Îmbulzeală cum nu s-a mai văzut. Ar trebui
timp şi spaţiu să mă mir ca Dinicu Golescu sau ar fi nevoie de talent
ca să-i imit pe Caragiale tatăl şi fiul. Şi încă este iarnă, e drept,
primăvăratică, dar ce va fi la primăvară-vară-toamnă!.. Urmele de la
cutremur s-au îmbogăţit cu cele din decembrie ’89. Incendieri,
dărâmături, găuri de armament. În troleibuz, înghesuială şi
murdărie ca în trenul personal. Pe acelaşi traseu, Gară-Universitate-
Magheru, cotit la Muzeul Literaturii, unde e Flavius. N-am uitat să
trec pe la Librăriile Eminescu şi Sadoveanu, obicei vechi. Văd chipul
şi mai jerpelit al Universităţii, intru pe culoar, nu-i decât o doamnă
babă la un panou, trec şi pe la Arhitectură, e mai „deschis”, dar se
cunoaşte c-a fost răzmeriţă. Trec pe lângă Patriciu, cunoştinţă mai
veche, îl salut. În partea dinspre Piaţa Universităţii afişe, grafitti în fel
şi chip, caricaturi, lozinci, înjurături, obscenităţi. Dezolant. Dar e
libertate şi „democraţie originală”. Flavius e mai rătăcit ca niciodată,
parcă şi pupilele i s-au dereglat. Îmi spune cum a fost el la revoluţie,
îl ironizez că nu are nici o rană, cum şi acum luptă pentru o nouă
revoluţie, că tot comuniştii şi securiştii sunt la putere. Mă fac că nu
înţeleg. Care Putere? Mormăie nişte nume despre care n-am auzit
sau am auzit dar numai atât. Bem câte o votcă mare, cu apă minerală
[…] La BAR, în sala mare din dreapta, cărturari puţini şi în vârstă.
Nu cunosc pe nimeni. Altădată, mai erau domnii Micu, Datcu,
Cazimir, doamna Crina Decuseară, mai veneau şi ieşenii (dintre
cunoscuţi, Dan Mănucă, Remus Zăstroiu). Clădirea Televiziunii are
56
 C. Trandafir
semne de rea purtare, iar în stânga şi în dreapta, cum merg spre Casa
Scânteii, blocuri ciuruite. La Casa Scânteii (pardon, Casa Presei
Libere), tot cunoscuţii cu sau fără mustaţă: d-nii Dimisianu,
Ungheanu, prietenii Ulici, Chirilă, Kivu. La întoarcere, pe Calea
Victoriei, îl recunosc pe Ion Dichiseanu, e cu cineva, îl salut şi el
răspunde zâmbind profesional, cearcănele i s-au amplificat. În
Librăria Minerva, repede-repede, găsesc Dialoguri literare de Şerban
Cioculescu. Athenée Palace e jumulit, Comitetul Central ca după
bătălie, vizavi, clădiri schilodite, Biblioteca Universitară mutilată.
Pluteşte, parcă, fum dens deasupra Bucureştilor… Lume, gură-
cască, cu probleme ca mine şi răvăşită, murdară…
14-16 febr., miercuri-vineri. La şcoală din nou. Ore de
dimineaţă şi de după-amiază. Îi povestesc lui Doru ce am văzut la
Bucureşti. Cezărică aduce „documente” cu norvegieni!? Preocupări
intense, inclusiv „Maiorescu” pentru „Contemporanul”, solicitat de
urgenţă. Olimpiada e în fierbere… Militaru e schimbat cu
Stănculescu… Demonstraţii la televiziune. Petru Popescu îl
intervievează pe Iuga […] La Casa de cultură şi la „Lac”, împreună
cu năzdrăvanul Nicolae Stanciu. Iau Scriitori români de azi, IV, de
Eugen Simion. Mă prind de carte, pe sărite citesc despre Iorgu
Iordan Dinu Pillat, Grigore Hagiu, Eugen Uricaru, Mircea
Nedelciu. Şi de ici, şi de colo… Opriţi timpul, clipa asta
minunată!... Timpul trăirii. Cu Bebe Văleanu, la Tipografie şi la
„Parapet”. Amici vechi şi noi: Mişu şi Florin Cosmineanu, cu finul
lui Mişu, alte figuri surâzătoare [...] A sosit „Evenimentul” şi e
mare zburdălnicie cu difuzarea. La Bebe acasă, Unatinski,
Gherasân, şampanie. Şedinţă parlamentară mai civilizată.
Gherasân e cu finanţele. Nu mai pot lucra decât vag, cu fetele la
televizor, totul e captivant, deşi parcă e numai o repetabilă povară
[…] Reproduc din „Evenimentul” o epigramă a dlui Luncaşu. Unui
politician: „Stupidul calcul te îmbată / Ca fumul gloriei pe Nero, /
57
1990. Anul şarpelui orb
Dar din vedere se constată / Că tot ce spui… egal cu zero!” Curaj
postrevoluţionar în literatură, că în ziaristică e mai mult dârzenie.
Cron, mai cuminte, despre „Contemporanul”: „Creadă orişicine
cum o vrea / De-i ca vinul, ori ca altceva: / E-o revistă fără de
pereche, / Şi contemporană, dar şi veche!” În Capitală a apărut
săptămânalul „Evenimentul”! Colegii capitalişti au neglijat
provinţia în privinţa botezării pruncului dumnealor. Oricum,
„Evenimentul” de la Câmpina va fi totdeauna cu două luni înainte.
18 febr., duminică. Încă o zi de relaxare. Trebuie să merg la şcoală
pentru Olimpiadă la literatura română (clasa a IX-a: 1) Caracterul
latin al limbii române, 2) Structura nuvelei „Alexandru Lăpuşneanu”;
clasa a X-a: 1) Poezia iubirii şi a naturii la Eminescu, 2) Un fragment
din Creangă pentru comentat (jocul); clasa a XI-a: 1) Să se
caracterizeze Dionis, 2) comentariul unui fragment din „O făclie de
Paşti”; clasa A XII-a: Tema geniului la Eminescu şi Macedonski, 2)
Comentaţi „Slova de foc şi slova făurită”. Stau la şcoală, e un fel de a
spune, până la orele 13. Onilă a făcut o „gaşcă” de specialişti pentru
a edita revista „verva”, obsesia noastră, „verva şi conserva”.
În Bucureşti, altă demonstraţie de protest mai aspră decât cea
din 28 ianuarie. Sunt rupte cordoanele de militari, sparg
geamurile şi uşa de la Guvern şi protestatarii pătrund în interior.
Lozinca mobilizatoare: „Jos Iliescu!” Dezolant. Stăm mult pe
baricade, luptăm la televizor. Ok! Hoch! Yes, sir! Jos pălăria!
Filmul „Undeva, cândva”, cu Christopher Reeve, Jeane Seymour,
Cristopher Plummer, ne scoate din vijelie revoluţionară şi ne
introduce într-o lume de superbă ficţiune, „romantică”, dramatică
şi de iubire mirifică. Tânărul dramaturg Collier este abordat de o
femeie în vârstă, îi dăruieşte un ceas cu medalion unde e o femeie
răpitor de frumoasă. Mai târziu când tânărul ajunge pe o insulă
exotică, într-un hotel descoperă aceeaşi fotografie. Începe
povestea, căutarea, întâlnirea şi…
58
 C. Trandafir
19 febr., luni. Până merg la ore, la 10, bat la maşină texte pentru
„Evenimentul” următor. Dăscălimea năucită de protestul de
aseară. Spun că ne aşteaptă zile ca în Liban, că românii se apropie
greu de democraţie, nu ştiu cu ce se mănâncă asta. Lupta se dă
împotriva comuniştilor de la conducere de către ceilalţi
„democraci” care nu sunt la putere. Părerea mea? Nu i-am iubit
niciodată pe comunişti şi acum îi detest, dar pe poftitorii de a le
lua locul nu-i cunosc, îi ştiu numai pe magnificii de aici. Şi-apoi
nu-i obiectivul acestui jurnal de a pătrunde iţele încâlcite ale
politichiei. El, jurnalul, observă, atitudinile să se deducă. Dar e
posibil aşa ceva?
La Consiliu, are loc o întrunire cu minerii din Valea Jiului, care
au venit să apere Guvernul, dacă poliţia nu-i în stare. Cer linişte să
poată „munci în pace”, cer ei. Ameninţă că vor veni iar dacă
răbufneşte anarhia. Şi mai dau şi sfaturi: „bucureştenii să treacă la
treabă pentru reorganizarea şi consolidarea ţării”, iar „Ministerul
de Interne şi al Apărării Naţionale să asigure liniştea publică”.
Incredibil ce se întâmplă”! Simţul umorului cu care mă laud vrea
să cedeze? Turneul din Anglia al echipei de fotbal Steaua
(dragostea mea) a avut o vervă extraordinară: nimeni n-a vrut să
joace ce ea. Ca să nu se spună că au fost chiar de pomană pe
malurile Tamisei, băieţii au pus de două-trei „miuţe”.
Filarmonica din München ne oferă, sub bagheta lui Sergiu
Celibidache, daruri muzicale: Verdi, Richard Strauss, Brahms,
Bruckner, Wagner. Totuşi lumea asta e frumoasă!
20 febr., marţi. Ziua noastră metodică, a profesorilor de
română, dar plină de acţiuni. Deşteptarea la ora 6 şi activitatea
non-stop până la 15, pentru revistă, pe care o pun la punct. Cred
că aici e vorba şi de spirit ludic. Pentru mine, nu-i nici o ambiţie,
colaborez la multe reviste din ţară, am publicat cărţi la edituri
59
1990. Anul şarpelui orb
mari. Vin Gherasân şi Stanciu să ia macheta şi textele pentru
tipografie (17.000 ne-au luat! Voi reveni). Controverse politice,
condamnare a minerilor, atacuri la CFSN. Tu rămâi la toate rece,
cu o baie relaxantă […]
Diana are un tânăr elev la meditaţie. Nae Stanciu distribuie
vreo 300 de exemplare ale revistei în câteva minute, ceea ce n-am
făcut noi în cinci zile… Marx ne-a învăţat că comunismul (scuzaţi!)
poate triumfa numai în ţările capitaliste dezvoltate. Lenin a spus:
comunismul poate învinge şi în ţările slab dezvoltate. Honecker a
demonstrat: comunismul poate fi învingător numai într-o
jumătate de ţară. Jivkov a demonstrat cum comunismul poate ieşi
învingător într-un singur sat: Praveţ. Ceauşescu a dovedit că,
sigur, comunismul se poate construi numai cu o singură familie
(din „Moftul român”, an I, nr. 1).
E ziua de naşterea a fermecătoarei Vio. Vai, ce-a crescut
mititica! Ne distrăm cum putem. Fetele mai cuminţi, cu şampanie,
eu mai viguros, şi cu ajutorul câtorva tării.
21 febr., miercuri. Nicolae Manolescu scrie în „România liberă”
că manifestaţia a fost „normală”. Vinovată e Televiziunea. Mai
declară criticul că nu face nici un fel de politică, numai literatură.
Totuşi, intelectualii trebuie să facă politica literaturii, cum spunea
Ion Heliade Rădulescu! Care literatură/cultură nu-i de clasă. Ce-ar
fi să faci o politică anume, când pe scenă sunt vreo 30 de formaţiuni.
Şi în vremuri ca acestea (şi ca acelea de sub totalitarism), indiferenţa
nu-i bună deloc. Excesele sunt păgubitoare, că s-a împărţit ţara în
zeci de fâşii. Duşmănia pare să înece România. Altceva e
multipartitismul modern, care nici nu trebuie să fie câtă frunză, câtă
iarbă. Acum e o harababură, lucrurile se vor aşeza. Câte partide
sunt în statele civilizate? Două în SUA, trei în Anglia, puţine de tot
(nu ştiu câte) în Franţa, Italia, Suedia, Olanda, Norvegia, Finlanda…
Dar pe noi politichia ne omoară.
60
 C. Trandafir
M-am luat cu vorba şi am uitat că militez pentru spiritul
polemic şi pamfletar, dar nu suport dictatura cuiva,….. nici
violenţele nătânge, dezbinarea veninoasă, după cum nocivă tare
este împăcarea oportunistă. De aceea, mai bine merg cu Gherasân
şi Florin Cosmineanu la „Nina Bardezi”. După-amiază, la Casa de
cultură, ne amuzăm. Mare comèdie, ce spunea şi cum spunea un
om de teatru din Câmpina despre Biţă cum umblă ca un….. cum a
renunţat la catedră şi, acum, este „liberal”, vicepreşedinte. Despre
Gherasân care pretinde fortissimo pământ, vreo 20 de ha. Şi
despre Stanciu, ţărănist, care strigă cu vocea lui de trâmbiţă
slogane religioase. Cu Nae Stanciu, mergem la minunea aceea
numită „Lac”.
Vio a plecat la Bucureşti.
22 febr, joi. S-au împlinit două luni de la începutul decisiv al
Revoluţiei. Calciu declară că n-a zis nimic despre răsturnarea de
guvern. Ameninţă că va informa presa occidentală. Nişte membri
ai uni formaţiuni oculte lansează un apel cu ameninţări teribile. Să
te cruceşti, nu alta!
Onilă ne trimite, prin dl. Bălu, o ţidulă să i-o publicăm în
„Evenimentul”, conform „dreptului la replică”: „Grupul de
intelectuali, oile albe, vă salută: Be-he-he-heee-even”. Îl vom da la
„Poşta redacţiei”. Nae îmi aduce După Socrate de Ioan Buduca, să-i
fac recenzie pentru „Contemporanul”. De unde până unde?! Tot
Nae vrea să reducem „Mozaicul” şi să introducem mărimile
oraşului. Şi o replică dură la adresa „Evenimentului” ot Bucuresci, al
lui Paul Tutungiu. La cenaclul Casei de cultură. Nu insist, că e numai
umor involuntar, cu producţii „pe noua linie”. Moşii şi mucoşii. Mai
pasabile sunt epigramele. A telefonat Vio dă la Bucuresci, e bine, îi
spun să-mi şi scrie ce e pă la ei, etudianţii. Am primit alimente de la
„Comenzi”. Durerea de la ceafă e de la tensiune, desigur.
Demonstraţie la Timişoara, cer demiterea lui Iliescu şi Chiţac.
61
1990. Anul şarpelui orb
23 febr., vineri. Dna Gabriela Teodorescu mă invită la Ploieşti
în Comisia de organizare a Olimpiadei. Trec pe la Gherasân şi-l
invit ca şef la corectură, că Inspectoratul nu poate fără el. Îl anunţ
şi pe dl. Bălu, cum mi-a spus dna Teodorescu, dar dânsul e deja
anunţat. Excelent!
Fac rost de presă, iau peşte marinat şi de… ţelină. Citesc „Scriitori
români” de Perpessicius (5, ed. 1990). ŞI presa. Unele ziare ţipă de
„huliganism”. Altele se arată încântate. Mitinguri, demonstraţii,
greve (inclusiv greva foamei, de vreo cinci zilei, în faţă la I.M.F. fac
grevă foamei cei care nu au fost admişi în 1989). La Iaşi, copiii
protestează că li s-a luat teatrul de păpuşi. Ei au scris pe o pancartă:
„Andrei Pleşu FSN = Manea Mănescu PCR”. Alte placarde:
„Mihai Şora = Ceauşescu”, „Iliescu = Ceauşescu”, „FSN = PCR”.
24 febr., sâmbătă. Puah, ce cald e! Temperaturi de peste 18-20
de grade. Deşteptarea la 5,30. La Ploieşti, cu o dubă, vreo 20 de
„olimpici”. Dl. Bălu şi eu suntem admişi în cabină. Subiectele au
fost făcute de „găzari”, umblă vorba că le-au anunţat elevilor
participanţi din urbe. Zvonuri! Presupun că e mâna dlui Bălu,
structuralist înfocat. Eu sunt un fel de şef la a XII-a şi nu ştiu nimic
despre asta. Aduc numai obiecţii la formulări. Ifose: „rostiri”,
„diegeză”, „semnificat”, „semnificant”. Clasa a IX-a: 1) Comedia.
„O scrisoare pierdută”, 2) Structura nuvelei „Alexandru Lăpuşneanul”;
clasa a X-a: 1) Liric, epos şi rostire în opera lui Creangă (impropriu!),
2) Comentaţi versurile (din „Luceafărul”); clasa a XI-a: 1) Ceva
pretenţios în legătură cu fantasticul la Eminescu, Creangă şi
Caragiale (!), 2) Comentarea unui text de T. Vianu despre
„Sărmanul Dionis”; clasa a XII-a: 1) „Absolutul la Eminescu” (!) şi
2) Versuri din Bacovia şi Blaga, de comentat. Manevre.
Mă aduce târziu acasă, cu maşina lui, Giurgincă de la Breaza.
Mă relaxez cu Teleenciclopedia şi cu Filmul „Asul aşilor”, Jean-Paul
62
 C. Trandafir
Belmondo în rolul de antrenor de box al echipei Franţei la
Olimpiada din 1936. Ajută pe nişte evrei, un copil mai ales, şi face
tot felul de giumbuşlucuri, inclusiv cu Hitler şi cu soră-sa.
Ţara e în fierbere. Ziariştii s-au înmulţit grozav. Unii n-au
şcoală, ca în anii 60. Cică Paul Tutungiu fuse un cântăreţ al
ceuşiadei. Nu pot să adorm de oboseală: Pastilele, artificialele…
25-26 febr., duminică, luni. Vine, vine primăvara. Păsările
călătoare se întorc la cuiburi: Mihaela Mihai (sora lui Doru
Stănculescu?!), Nicolae Covaci, Sergiu Celibidache , marele nostru
concetăţean, ne spune că „talent este peste tot, dar ştiinţă nu. Mulţi
confundă muzica cu sunetul. Sunetul e o otravă dacă îl
întrebuinţezi ca sunet. Este vorba de o trecere de la sunetul
material la sunetul spiritual”. Ce vorbe în potopul de zbierături!
Statuia marelui Stalin a fost dislocată din faţa Bibliotecii Publice
din Ulan Bator. Prof. A. Palaghiţa ne dă un text despre istoria
şcolii din Câmpina, de unde preiau un citat (V. A. Urechia, Istoria
şcoalelor, IV, 1902): (În 1817 se cerea) «…să se orânduiască
învăţători români la toate oraşele celor 12 judeţe şi să li se dea leafă
fiecăruia 250 taleri pe un an, iar la cele 7 oraşe, adică Târgovişte,
Câmpulung, Ploieşti, Câmpina, Urziceni, Găieşti şi Roşiori de
Vede, aflătoare în eparhia Sfintei Mitropolii, P. Sf. Sa Mitropolitul
să fie însărcinat cu aşezarea unor profesori capabili”. Iar în
testamentul căminăresei Maria Bujoreanu, stăpâna unei moşii la
Câmpina se stipula, în 1827: „… pentru cheltuielile cele
trebuincioase peste an, la şcoala ce am făcut în Câmpina, la vechea
biserică din han, am orânduit venitul cu deosebit înscris, care are
a se urma întocmai precum acolo orânduim”. Tempi passati.
Cezărică scrie scrupulos cum fu la seminarul despre valorile
democraţiei de la Biblioteca Americană. De la cele 32 de partide
înscrise până acum la noi au fost aprox. 50 de reprezentanţi.
Dl W. D. Harris îi învaţă cum politica e ştiinţă şi artă. Râsul lumii!
63
1990. Anul şarpelui orb
Gherasân, greco-catolic, laic, deplânge soarta coreligionarilor.
Apoi facem o „băută” de răsună Valea Prahovei. Morţii cu morţii,
viii cu viile.
27-28 febr., marţi, miercuri şi toată luna Martie, fără notaţii în
jurnal, nu mai sunt decât câteva informaţii (subscrise) din „Evenimentul
social şi artistic”. Ce s-a întâmplat cu marea mea consecvenţă nu ştie nici
pământul, dacă nu ştie nici diaristul. Mie îmi pare rău.
Pâinea noastră cea de toate zilele continuă să fie crudă, cenuşie,
nisipoasă şi fărâmăcioasă. Unde sunt brutăriile de altădată?, se
întreabă nostalgicii. A apărut Partidul Liber-Schimbist (PLS) sub
conducerea prof. Ştefan Cazimir, care în curând va edita
„Răcnetul Carpaţilor”. Platforma e sobră: Dacă nu am avea gaşca
noastră, am adera şi noi la alta. Nicolae Manolescu arată cum e să
ai atitudine nefiind nici al unui partid: se răfuieşte cu
Televiziunea, scrie în „România literară” despre Omul de bronz,
alias Lenin, şi redactează „Ochiul magic”, un fel de „Mozaic” al
nostru, îi pune la punct pe Iulian Neacşu, Gelu Antemir (?), E. V.
Gugui (?). Narcis Zărnescu, colegul şi concitadinul nostru
bucureştinizat, fost redactor al „Săptămânii”, este redactorul şef al
revistei „Oblio” (Partidul Naţional Democrat). Ion Stratan a fost
cooptat în colectivul de redacţie al revistei „Contrapunct”.
Demonstraţii zilnice, conflicte de stradă. Iureşul se înteţeşte,
campanie electorală la sânge. Lucian Vasilescu, colaboratorele
nostru (Autoportret cu tine, Poem după natură), are un moto
exclusivist după Boris Vian: „Există doar două lucruri: dragoste şi
muzica. Restul s-ar cădea să dispară, căci restul e hâd”. „Mansarda
era acum numai a mea, plină numai cu lucrurile mele. Între pat şi
masa de lucru, o măsuţă pe care păstrasem colecţiile de reviste –
Ziarul Ştiinţelor Populare, Revista muzicală, Orizonturi şi altele (…)
Deasupra măsuţei prinsesem în perete, cu pioneze, copii după
64
 C. Trandafir
fresce tombale egiptene, executate cu diferite cerneluri; urme ale
entuziasmului cu care citisem cărţile lui Maspéro şi Alexandre
Moret. Sub măsuţă, o lădiţă cafenie în care-mi păstrasem
corespondenţa cu prietenii, caietele deja scrise şi, la fund, de tot,
camuflat ca să nu-l descopere tata, jurnalul”.
Şi cum zice Gherasân, „vocea unei profete. Martha Bibescu”:
„Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până
acum, va fi luat în seamă. Din această ţară, trecută sub tăcere, vor
răsuna cântece şi muzică. Neamul acesta va renaşte şi lumea se va
mira ca de o minune să afle, în sfârşit, tot ceea ce el posedă în
conştiinţa universală”.
4 martie, duminică. La Casa de cultură are loc vernisajul celei
de a IX-a expoziţii personale a pictoriţei Margareta Brateş, pictură,
acuarelă, desen. S-a născut în 1911 în Bucureşti. Urmează
Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l ca profesor
pe Jean Al. Steriade. Din 1942, se stabileşte la Câmpina, în oraşul
îndrăgit de Grigorescu, Luchian şi Sava Henţia. În cea actuală, o
adevărată explozie de culoare, poezie a peisajului, a florilor.
Câteva titluri. „Primăvara la Câmpina”, „Căpiţe la Brebu”,
„Ţărancă din Rucăr”, „Lalele albe”, „Flori de măceş”. Prezintă
Şt. Dumitrescu.
Cella Delavrancea (fiica lui Barbu Ştefănescu Delavrancea şi
preferata lui I. L. Caragiale) are venerabila vârstă de 102 ani,
talent muzical strălucitor şi optimism pilduitor: „Mulţumesc lui
Dumnezeu că mi-a îngăduit să trăiesc iar mândria tineretului şi
a poporului viteaz, care scapă ţara de ruşine şi de povara unei
dictaturi criminale. Plâng pierderea atâtor vieţi! Sângele lor
limpezeşte pământul patriei umilit de distrugerea onoarei şi a
credinţei. Mă rog Domnului să pot citi noile manuale de istorie
în şcoli”.
Duminică am plecat la Bucureşti. Poveste cu suspans şi happy
65
1990. Anul şarpelui orb
end. La ora 14 m-am dus la autobuz, în centru. La 14,30 a venit
mult doritul mijloc de locomoţie. Ne-am înghesuit, strivindu-ne.
Nărăvaşa „măgăoaie” nu se urneşte, fiindcă multe persoane se
află pe scară. La 14,37 plecăm. Inima îmi bate puternic în piept.
Mai prind, oare, trenul de 15? Ajungem „la linie”. Stupoare. Un
tren „face manevre”, adică stă şi blochează trecerea. După 10
minute, se îndură să plece, dar noi suntem sfârşiţi. Mai sunt cinci
minute până la plecarea trenului din gară, iar de mers cu
autobuzul vreo 7-8 minute. Ajungem la destinaţie când orologiul
indică 15,05… Norocul nostru că trenul are întârziere 15 minute.
Sunt Fericit!
Primii au fost tot timişorenii. Studenţii care au colaborat cu
Securitatea s-au spovedit în faţa colegilor. Asemenea „destăinuiri”
au mai fost făcute. Ar trebui să le ia exemplu puzderia de lucrători
la cooperativa Ochiul şi Timpanul. Cei mai mulţi s-au înscris în
partide politice, în conducerea lor chiar, ca să lupte împotriva
comunismului şi Securităţii. Ce spuneţi, amicii mei?
31 mart., sâmbătă. Azi e zi scurtă, dar eu tot supraîncărcat cu
treburi sunt. Ne agităm cu minunata noastră revistă. Ne-am mutat
la Câmpina cu Tipografia şi Nae Stanciu „asistă” cum ne
zbuciumăm. Gherasân a plecat iar la „Sâghii”, Bebe Văleanu face
fiţe. De fapt, declară că se retrage din redacţie. Unitate! Unitate!
[…] Politica e pe planul întâi. Ion Raţiu e acuzat că a vrut să vândă
Transilvania! Lupta politică e mai mult decât grotescă. Sciziune la
liberali, succese FSN-niştii, care au declarat că nu se constituie în
partid. Mare, mare zbatere după conflictele tragice de la Tg. Mureş.
Ca ziarist şi din convingeri de natură intelectual-morală, nu mă
dau cu partidele. E bine ca scriitorii să aibă simpatii, dar să
păstreze, când scriu, echidistanţa necesară. O literatură politică
părtinitoare nu face decât să reediteze prostiile proletcultiste de
prin anii 50 şi „ataşamentul” de mai departe…
66
 C. Trandafir
III. Aprilie. Intrarea în tunel
1 apr., duminică. Ele, domniţele, sunt la Poiana Braşov, eu
singur acasă. Să continui de-ale cetitorului şi-ale scribălăului, dar
nu prea se poate, e vreme frumoasă, mă simt uşor după
spectacolul de ieri cu retragerea „confraţilor” de pe aliniamente.
Cu bestialităţile de la Tg. Mureş s-a lămurit, nici nu prea mă
interesează, e libertate să facem ce ne taie capul. Facă-se! Mai bine
merg la meciul de fotbal Poiana-Steaua Mizil. Pe traseu, iau presă
(s-a mai potolit lumea de-atâta ziaristică). Politichia e încă
furibundă cu accente cam demenţiale…
Una din porţile principale de intrare în oraş, Autogara, este
poluată în toate sensurile. Indivizi coloraţi, murdari şi suspecţi au
instalat aici tarabe şi autoremorci. Muzică de un prost gust
desăvârşit,murdărie, obiecte mizere, jecmăneală, naivii cad pradă,
poliţia nu există. Crucea primitivă şi pancarta umilă din centrul
oraşului fac imagine tristă cu imaginea ceasului electronic.
La stadion, lume cunoscută în general. Echipa e mai puţin de
recunoscut, ne dezamăgeşte îndeajuns: chelfăneală cu 0-1! Abătuţi din
cale-afară, în frunte cu dl. Spulber, ne îndreptăm spre ocine. Ne aşteaptă
mângâierile de la televizor, duminică, de! Încăierarea e spectaculoasă,
tragi-comică. Totuşi aşa este: românaşii au haz şi provoacă necaz. Toţi
vin din comunism şi se acuză reciproc. Vin dumnealor din excursiune,
au pierdut „Isaura” (două episoade începând cu ziua de azi). Nu
putem sta până la sfârşitul filmului „Domnul Klein”, cu Alain
Delon şi Jeane Moreau. Dar e cald şi au apărut ţânţarii, la mine mai
ales. Mă războiesc zadarnic cu unul. Sanepidul nu-i cu noi!
67
1990. Anul şarpelui orb
2 apr., luni. Ultima săptămână a trimestrul al doilea. Încărcată
peste măsură, ca de obicei… Va trebui să renunţ la o clasă. De trei
săptămâni am câte 27-28 ore pe săptămână, strivitoare. Şi încheieri
de situaţie, care presupun o mulţime de angarale. Unii încă dau
teze, rămâneri în urmă cu notarea. Diriginta de la a IX-a C,
ingineră (!) TCM, îi pune în discuţie pe profesori, ca în Senat.
Despre mine spune că nu le „dictez” şi că sunt prea exigent. Elevii
au nevoie de notiţe după dictare ca să aibă după ce „învăţa”
(memora). Replica mea e cam răutăcioasă.
Tipografia merge foarte greu, se defectează, o repară unul cu
greutate… Nr. 6 e în general consacrat lui Nichita. Vineri şi
sâmbătă a fost la Ploieşti mare întrunire pentru „Fundaţia Nichita
Stănescu”. O elevă de-a noastră a participat acolo şi n-a adus
nimic! Aşa că pagina 5 va fi cu poza poetului şi cu versuri ale lui.
La Tg. Mureş n-au încetat ostilităţile. Ungurii nu se liniştesc,
românii nu întorc şi celălalt obraz. Victima minoritarilor noştri
maghiari e un Mihăilă Cofariu, cel puţin numele sună strict
româneşte. Sunt chestii mai subtile […] S-a înfiinţat al 70-lea
partid politic. Nene Iancule, eşti cu noi! Deviza Partidului Liber
Schimbist: „Caragiale e cu noi” Ca glumă e bună, dar de la sublim
la ridicol nu-i nici un pas. Furaţi de peisajul vieţii politice nord-
danubiene, am înfiinţat şi noi un „partid” (mişcare, comitet,
comiţiu, asociaţie, front, sindicat, formaţiune, confrerie,
întovărăşire, trib, şirag, clan, gaşcă, clică, şleahtă, tagmă,
bisericuţă, cârd, liotă, ciopor, ciurdă, echipă, familiuţă,
încrengătură, neam, seminţie…), cu numele lui de botez P.A. T.
(Partidul Adversarilor Tuturor) – mai traduc într-un fel: Partidul
Amanţilor Tineri. Nu a aderat decât nea Vasile Lungu, profesorul
de matematică. Dl Dabija nu a fost şi nu vrea să fie în nici un
partid. Refuză categoric şi serios. La partidul „Numele
trandafirului” a răspuns pozitiv numai Umberto Eco. În numele
68
 C. Trandafir
globalizării. Neserioşi, cele 70 de partide chiar îşi varsă sângele pe
arena bătăliei electorale.
Procesul lui Nicolae A. Ceauşescu, general locotenent. Ce grade
mari au avut şi mai au unii români cu clase nu prea multe! E
Nevinovat! Roman foileton: „Sânge şi orhidee”, american, cu Kris
Kristofferson, Jane Alexander, Sean Young, José Ferrer, Susan
Blakely, Harvey Koster, Henry Bal. În 1937, în Hawai patru
băştinaşi găsesc la marginea drumului o femeie dezbrăcată şi
aproape moartă. O duc la spital şi dispar imediat să nu dea
declaraţie şi să fie suspectaţi că au maltratat o femeie albă. Dar aşa
vor hotărî autorităţile, că ei sunt vinovaţii…
3 apr., marţi. Fiind zi metodică, mă ocup de revistă, merge din
ce în ce mai greu. Au fugit „ziariştii”, am mai rămas io şi
Gherasân, şeful şefilor, omul cu finanţele, cu hârtia. Foarte harnic
şi priceput în ipostaza de colaboratore: Cezărică Damian.
Colaboratori sunt, românii s-au născut poeţi şi pricepuţi şi la alte
forme literare. Rebusiştii predomină scena: Petruş Luncaşu. Gh.
Ispăşoiu, Ion Miclescu, Petre Băneşti – maeştri în toată legea.
Gherasân e scriitor total, Văleanu pohet, poheţii răsar de unde nu
te aştepţi, de la dl doctor Moruzi la elevi ca Dragoş Zisopol.
Istoricul George Râncu scote în relief contribuţia mareşalului
Antonescu în războaiele de reîntregire. Acum iar s-a defectat
linotipul. Cei doi lei-paralei mergem la Consiliu şi vorbim cu dl
Pelceac, preşedintele Frontului şi cu dl Biţă, vicepreşedintele. Ne
promit sprijin, nu se ştie cum [...]
Primim de la doamna Svetlana Paleologu-Matta un pacheţel cu
„şocolată” şi bombonele. Scrie tinereşte, ne invită în Elveţia, vorba
vine. Mă întreabă ce mai face Adrian Marino. Îi mulţumesc de
invitaţie, îi scriu ce e pe la noi, că dl Marino este extrem de ocupat
cu politica (ţărănistă parcă, semne de fanatism, deşi scrie că
poziţia de centru este cea mai bună), nici nu mai vrea să audă de
69
1990. Anul şarpelui orb
literatură.
Din nou la dl Pelceac, de data asta cu Bebe Văleanu, Chirobocea
(Nae Stanciu şi Unatinski vin la finalul tratativelor). Dl. Preşedinte
face o scrisoare la „centru” pentru unirea tipografiilor.
Acasă la Bebe, ziaristică, politică şi ţuică. Din discuţia politică
reiese că n-au auzit de „Ţiganiada”. Hilaritate! Părerea mea nu
interesează, se zice că e prea teoretică, ei vor ceva concret. Nae
Stanciu e entuziast de dimineaţă şi îşi susţine formaţiunea
ţărănistă cu o retorică radicală. Şi-l face de râs pe Bebe, care-l
priveşte întrebător şi-şi ridică des ochelarii pe nasul mic şi strâmb.
Unatinski e cu minorităţile şi regalist. Nu reiese ce hram poartă
Bebe. Fonfăie fragmente de propoziţie incoerente.
Frumosul Berzea e încântat că public (în serial) „Scrisori din
America” de la o amică de-a lui (două trei vorbe de-ale ei şi
compus textul de mine, de-o autenticitate infailibilă). De la poştă
iau nişte reviste pe care Ambasada Germaniei i le expediază
Dianei, prin nu ştiu ce combinaţie.
4 apr., miercuri. Ore multe şi obositoare. Corectarea tezelor şi
extemporalelor e cel mai neplăcut lucru. Le restitui caieţelele.
Diana îşi face nişte documente pentru a pleca la Călimăneşti. Meci
de fotbal Dinamo-Anderlecht, în semifinalele Cupei Cupelor..
Meciul are loc la Bruxelles, jucăm bine, dar fără tendinţe de atac,
ci mai mult bazat pe pase care-i fac pe belgieni spectatori. Primim
un gol. Eliminare Klein […] S-a stins din viaţă Lev Iaşin, unul
dintre cei mai mari fotbalişti ai tuturor timpurilor, supranumit
„păianjenul negru”. Diego Maradona a fost amendat de clubul
său, A. C. Napoli cu 4000 de dolari (o nimic toată pentru el), după
ce fusese nu de mult „sancţionat” cu 14.000 de dolari. Absenţe de
la antrenamente, aroganţă. Şi se mai compară cu Pelé! Bietul
Dumitru Graur şi cu un operator de televiziune s-au călătorit în
Italia, să „vadă” stadioanele din Bari şi Napoli, gazdele noastre
70
 C. Trandafir
din vară la Mundial. Au conversat şi cu câţiva fotbalişti, „piticul
atomic” n-a voit să le acorde nici o privire.
Răzbunare faţă de „epoca-lumină” în Câmpina noastră: e cald
ca în „Cuptor” de Bacovia, dar caloriferele sunt fierbinţi, nu poţi
să pui mâna pe ele în acord cu becurile publice care „ard” ziua în
amiaza mare. Şcolile generale câmpinene anunţă că au înfiinţat un
sindicat „liber” al Învăţământului şi se adresează tuturor
profesorilor de la licee dacă vor să se afilieze şi ei. Nu vor. E mâna
vreunui activist care n-are ce face la ore. N-or fi Dinu Ispăşoiu,
Toma sau Nuţa? Cred că presa „diversionistă” incită când anunţă
abia acum că în ziua de 7 ian. 1990 postul de radio maghiar din
New York, acuza Ungaria în Comunicatul său că n-a intervenit cu
armată, în timpul Revoluţiei române, în scopul de a ocupa
Transilvania şi de o „realipi” Ungariei. Ca să vezi!
5 apr., joi. Ore şi mai multe. Trei inşi şi trei inse au indicat
scorul exact Anderlecht-Dinamo (1-0) şi câştigă concursul dotat cu
bani de la ceilalţi care au pierdut, o nimica toată.
Apare „Evenimentul” nr. 6. Împreună cu Gherasân şi doi
tipografi, mâncăm mici şi bem vin la „Parapet”. Un domn erudit
face de râs revista noastră. Zice că e un „colaj”. Întrebat ce
înseamnă „colaj”, răspunde cu seninătate: „literatură greoaie”.
Panoramic. Primăvară foarte veselă. La patiseria „Bucegi” s-a
dat ordin ca berea să fie servită între orele 10 şi 14. E bine, acum
sunt liberi elevii şi muncitorii de la schimbul II. Suntem în plină
primăvară şi Bulevardul seamănă cu o pădure devastată.
Cartierele oraşului sunt pline de praf, gunoaie, containere
deversate. Sediul FSN e chiar la parterul nostru, într-o încăpere
de 2/3. Cel al PNŢ, în plin centru (vital). Celelalte formaţiuni,
nu se ştie. De la gară la Băneşti, nici o sursă de apă. Lupta de
clasă se ascute.
Abia aştept vacanţa să mă apuc de treabă. Telefoane de la
71
1990. Anul şarpelui orb
Galaţi: ce hotărâre am luat în legătură cu catedra de la
Universitate. N-am luat. Ne vizitează prieteni de la Chişinău
(Vladimir Beşleagă, Dumitru Matcovski) în frunte cu I. Oprişan.
Acasă la dl Teodor Onea, om de treabă şi încă verde. Aici e şi
marele adversar întru gazetărie, Octavian Onea. Ne batem pe
umăr, mi-e simpatic, dar tot capiu e.. Oprişan doarme la noi. Se
plânge că merge greu cu „jurnalul literar”. Mă îmbie să dau
concurs la catedra de la Universitatea bucureşteană. Thank you!
6 apr.,vineri. Consiliu profesional pentru acordarea notei la
purtare elevilor „cu probleme”. Obicei prost, de pe vremea
dictaturii, acum mai democratic, zice-se, cu participarea unor elevi
„liberi” la Consiliu. Ba între ei, unul Gâlă, chiulangiu şi
impertinent, corigent la română şi matematică.
Clocot electoral. Un Brătianu face dizidenţă la liberali. „Dacă ar
ajunge Câmpeanu la putere, ar instaura cea mai feroce dictatură
din Europa”. Nu mai apune! Liderul penelist pare paşnic. Ion
Raţiu e jovial, un domn fercheş , agreabil. Ion Iliescu politician
versat, împăciuitorist, zâmbeşte cu gura până la urechi, stârneşte
deopotrivă cea mai aprigă antipatie (bine organizată) şi cea mai
largă simpatie. Brucan e vizionar, ştie multe, dubios. Petre Roman,
cult, diplomat, dă iama în bibilici. Cele mai rele de muscă se
emoţionează în felul lor: „Nu vrem bani, nu vrem valută, / Vrem
ca Roman să ne…”. Altele mai cuminţi tânjesc: „mă emoţionează
până în mijlocul palmelor!” Ceilalţi de prin faţă, fac zgomot mare,
dar sunt şterşi din toate punctele de vedere. Butoaie goale date de-
a dura. Scuze.
Amicii au dispărut. Gherasân iar pleacă în Ardeal. Un om care
îşi iubeşte atât de mult locul de obârşie – mutat în Câmpina pe
vecie! E singurul care mai citeşte cărţi, ceilalţi numai ziare. Numai
pe Costică Radu îl mai întâlnesc, vesel, bâlbâit, prietenos. Cum să
nu ne cinstim la „Parapet”. Ghiţă Badea (Corbul) a intrat în
72
 C. Trandafir
pământ. Îi ura pe toţi, acum i-ar împuşca pe toţi. Alde Biţă,
Ciupală, Palade, dintre cunoscuţi, sunt în politică până la gât.
7 apr., sâmbătă. Spaniolii au trimis la şcoala noastră ajutoare în
îmbrăcăminte second-hand. Elevii noştri, mai selecţi, nu poftesc, fac
mofturi. Nepotul Lefter ia un pulover şi o giacă. Pentru Vio iau o
rochie fistichie, o fustă pantalon şi o fustă obişnuită drăguţă. Sper
să se amuze.
Nae, în piaţă, le arată difuzorilor anemici cum se procedează:
„Luaţi Evenimentul! Evenimentul! Evenimentul de la Câmpina!
Adrian Păunescu mort în Ambasada sovietică!” Cumpărătorii se
năpustesc puhoi. „Luaţi Evenimentul! Adrian Păunescu şi-a
deschis local la Breaza! Lambadaaaaa! Lambadaaa!” În gazetă nu
se scrie despre aşa ceva […] Îl pierd, umblă zbrehui. Acasă
primesc telefon de la nevastă-sa, din Ploieşti. „A dispărut de
câteva zile. Şi-i bolnav de inimă!”, se tânguie dumneaei.
Vine Vio şi pleacă împreună cu Diana la Călimăneşti. Rămân cu
Adina şi se bucură de atenţia din „Evenimentul”.
8 apr., duminică. Floriile. Mi-am propus să lucrez toată această
vacanţă, dar constat că nu pot nici măcar să scriu în jurnal cât şi ce
trebuie. Să zicem că azi e duminică şi Floriile. Semne de dublă
sărbătoare. Lumea se aprovizionează intens, se găsesc alimente,
nu prea multe, oricum în condiţii mai civilizate. Victoire face
mâncare, Vio arde gazul, ba acolo, ba dincoace la televizor. Fata
asta are o patimă cu imaginile şi imaginaţia.
Mergem la Flori, fina noastră. Au televizor în culori şi, ca de
obicei, mâncare multă şi băutură diversă. Ne simţim excelent, fina
harnică şi frumoasă, finul Caisă (Dan), nici una, nici alta. Numai
pimitor şi bun tovarăş de voie bună. Moda Miss-lor: Miss-Fotbal
(Cerasela Anghel), Miss-Dunărea (o clujeancă), o Miss (nu ştiu
care), va merge într-o excursie în Franţa (ploieşteaca Niţă). Vom
73
1990. Anul şarpelui orb
organiza şi noi Miss-Evenimentul!
Acasă, cu Vio, scriem şase afişe pentru Miss-Evenimentul
(marţi 10 aprilie, ora 17, Casa Tineretului). S-au prezentat pentru
participare 7 fete, una mai frumoasă decât alta. Ca regizor, le dau
indicaţii preţioase şi un chestionar cu 50 de probleme de cultură
generală. La asemenea afront, două se retrag. După marele
Congres al Partidului Liber-Schimbist (si dă-i, si luptă!), stimabilii
se duc în pelerinaj la Ceşmegiu, la statua patronului Nenea Iancu
să-l informeze despre marea ispravă. Caragiale le-a pus mâna pe
creştet şi le-a declamat: „Bravo naţiune! După lupte seculare care
au durat aproape trei luni, iată visul nostru împlinit. Am luptat şi
am progresat: ieri obscuritatea, azi lumina! Ieri bigotismul, azi
liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele
progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!” „Curat
constituţional!” au răcnit din rărunchi liber-schimbiştii şi s-au dus
la sediu, unde e şi redacţia oficiosului „Răcnetul Carpaţilor”.
Restul gazetarilor se înarmează până în dinţi, cu sângele în priviri,
în numele democraţiei dâmboviţene, bahluiene, begaiene şi alte
fluvii naţionale.
9 apr., luni. Vio pleacă la Bucureşti. Conducând-o la gară, îi
spun că musai să-mi telefoneze şi chiar să-mi scrie cum merg
treburile la capitalişti. Taciturna se codeşte. E rece. Până acum a
fost foarte cald. E şi secetă, vrem ploaie! Domnul nu-i cu noi, se
odihneşte după Revoluţie sau are treabă cu alţii. Telefon de la
Diana. Şi la Călimăneşti e rece.
De la Secţia Câmpina a PNŢ – c. d. primim un text foarte serios,
despre istoria partidului într-o pastilă. Onilă s-a făcut „apropitar”.
Părea că dăduse ortul popii şi dintr-o dată a răsărit el ca pasărea
pupăză din propria-i căptuşeală, uzând de aceeaşi „vervă”. E mort
după cultură şi după money, money, money. Normal, legea aspră
a profitului. Colac peste aceeaşi pupăză de mai sus, alături de
numele său cel scump, în colectivul de redacţie îi trece pe bieţii
74
 C. Trandafir
Ioan Alexandru, Pavel Balmuş, Vladimir Beşleagă, Geo Bogza,
I. C. Chiţimia, Victor Crăciun, Ion Horaţiu Crişan, Vasile
Malaneţchi, Vasile Leviţchi, Andrei Strâmbeanu, Vasile Tărăţanu,
Mihai Ungheanu. Monumentalul patologic ne-a făcut praf de
invidie! Ion Iliescu, emanatul, a depus o coroană de flori la
Mormântul Eroilor Revoluţiei din Timişoara. Nu se ştie cine i-a
dat foc. Coroanei de flori. Ziaristul Nae Stanciu cu fiu-său, Dragoş,
iau cadouri de la catolici, au şi ei nevoie de promovare.
Filmul „Iisus din Nazaret”, cu Robert Powell, Valentina
Cortese, Cristopher Plumer, Anthony Quinn, Rod Steiger şi alte
nume de rezonanţă. Un fel de superproducţie cu Iisus. Minunată
poveste!
Studioul electoral. O mamă dilie şi-a făcut fiul sonat lider de
partid (Partidul Naţional Progresist). Şeful are 19 ani, n-a fost la
şcoală, are maşină, maică-sa îi face rost de june pentru
împerechere.
Regele Mihai vrea să vină în ţară să-şi vadă strămoşii…
10 apr., marţi. Victoire pleacă în excursie cu elevi de-ai ei şi cu
Florin Cosmineanu. E frig rău, şi plouă, şi ninge, şi ninge, şi plouă.
M-au invitat, dar prefer Câmpina şi Miss-Evenimentul. Cu Bebe,
la tipografie, nu merge treaba, nici n-au început. Trecem pe la
domnul Luncaşu, tot politichie şi ţuică. Ţuica e straşnică, discuţiile
anoste, ei sunt partizani (pars-partis), eu lupt pentru independenţă,
cinste, dreptate, adevăr, democraţie, unitate în diversitate (vorbe
goale, idealism în gura unui spirit critic) […] La Bebe acasă, numai
ceva gustare şi tot ţuică, fără politică.
Îmi iau versurile şi mergem spre Casa Tineretului Liber.
Concursul de preselecţie pentru Miss-Evenimenul. Câteva fete şi
mai mulţi gură-cască. Eu cu Bebe şi dr. Moruzi, jurizanţi ca la mari
concursuri. Una din fete e cam goală, alta foarte vopsită, iar Mirela
e cea mai arătoasă. Facem poze, bărbaţii nu vor, eu sunt obligat, ca
75
1990. Anul şarpelui orb
şef al întâmplării artistice.
Plouă. Ne adăpostim la „Muntenia” […] Obţinem două texte de
la dl. Mircea Pelceac, preşedintele CPUN Câmpina, despre cererea
de locuinţe, reglementată de… etc., despre ajutoarele din
străinătate, discuţia cu ICSM Câmpina şi cu Întreprinderea de
panificaţie, privind proasta calitate a pâinii, despre amplasarea
statuii lui N. Grigorescu şi construcţia unei şcoli în exerciţiul
bugetar 1990…
11 apr., miercuri. Mă trezesc prea dimineaţă. Vreme rece,
umedă. Bebe a dispărut niciunde. Îi dau „scheme” lui Chirobocea.
Facem paginile 1 şi 6, scriu „Consultări pentru bacalaureat şi
admitere la clasa a IX-a” (Literatura veche şi Creangă - „Amintiri
din copilărie”)…Vin excursioniştii degeraţi. Noroc e că soaţa
doarme oriunde şi oricât. Arată proaspătă şi îngheţată.
Revista „22”, serioasă, a Grupului pentru Dialog Social se
întristează sub conducerea lui Stelian Tănase, om tulbure, fără
dram de echilibru […] Folclor din Piaţă: „Moşule cu papion, / Dă-
te jos de la balcon!” Ion Raţiu a fost propus de PNŢ- c. d. să
candideze la preşedinţia ţării (nu Ioan Alexandru, cum se
preconiza). Riposta FSN: „Iliescu-apare, / Soarele răsare”.
Electorale în trombă, bombă după bombă până ce sucombă.
Din memoriul către CPUN şi Guvernul României adresat de
Timişoara: „Toate dosarele întocmite de securitate în timpul dictaturii,
pe bază de denunţuri politice şi dovezi de activitate anticomunistă, să fie
înaintate cetăţenilor. Până ce fiecare dintre noi nu-şi va avea în mână
propriul dosar de Securitate, nu vom avea sentimentul real că am ieşit
din epoca Ceauşescu (…) Cerem publicarea în presă a listei
informatorilor şi colaboratorilor pe întreprinderi şi instituţii. Să-i
cunoaştem, să-i judecăm moral, să-i iertăm şi să le dăm posibilitatea de a
se reabilita. Numai în felul acesta va dispare definitiv climatul de
tensiune şi suspiciune din interiorul colectivităţilor”. Rămân partidele
76
 C. Trandafir
fără membri!.. Amicii şi cunoscuţii au aflat de cerinţa asta, malefic
o propun „dezbaterii” în grupul ziariştilor câmpineni. Sunt de
acord, dar întrunirea pe această temă nu are loc, deocamdată, din
lipsă de cvorum. Suntem numai trei lulele…
12 apr., joi. „Am fost informatorul Securităţii”, declară unul,
fără să-şi dea numele. Aveau nume conspirative, primeau soldă.
De aia aveau ăştia bani la teşcherea?! […] Dan Iosif e comparat cu
Romulus Zăroni. Religia – o frază pe buzele tuturor demagogilor
oportunişti, farisei. La televizor şi în alte părţi – altă lume, feţe
bisericeşti. E Săptămâna Mare. Vacanţă. Emulaţie. Politică la
sânge. Într-adevăr, românii pun în politică o pasiune fără margini.
Îmi telefonează Carmen şi spune că a câştigat pariul: a venit
Gherasân. El zice că are multe să-mi povestească. Aştept cu
înfrigurare…
Nu apare la timp „România literară”. Nicolae Manolescu, în
polemică acerbă cu „Baricada”. Extrem de neinteresant. Punctul 8
din Proclamaţia de la Timişoara: „Se interzice pentru primele trei
legislaturi consecutive candidatura pe orice listă, în alegerile
centrale şi locale, a foştilor activişti comunişti şi a foştilor ofiţeri de
Securitate. De asemenea, se interzice foştilor activişti ai PCR
candidatura pe aceeaşi perioadă, la funcţia de Preşedinte al
României” […] Multe mitinguri, multe proteste, mulţi
propagandişti de partid, mulţi bişniţari, foarte puţină muncă. Un
Corneliu Buzinschi (şi câţi ca el!) Tună şi fulgeră împotriva
„disidenţei nomenclaturii”, ce-o fi însemnând asta? Dr. Ion Coja ia
apărarea Transilvaniei cea „râvnită de unguri”. FSN îşi ia ca
emblemă trandafirul albastru. Altă lozincă la modă: „Competenţă
şi valoare, / Criterii de guvernare”. Guvernul Roman a împlinit
100 de zile […]. Doru Braia, rudă cu Mia Braia? „Iisus din
Nazaret”. Robert Powell e întruchiparea perfectă
(cinematografică) a lui Cristos…
77
1990. Anul şarpelui orb
13 apr., vineri. Vinerea Mare. Prima oară când se vede că
Vinerea este Mare. Noi pătimim din cauza „Evenimentului”, că
nu-l tipăresc, au pe rol o fiţuică de la Sinaia: „Cumpătul”. Au plătit
bine, nu ca noi, aşa că rămânem mai apoi. La Bebe, cu Gherasân,
ne povesteşte în două-trei fraze cum fu, cu pământu’, cu fraţîî, cu
tatăl Moise, orb din război, are găvanul ochiului gol, cu
„autorităţâle”, „no, mă, pe toţ îi doare în cur”. Pe masă ţuicile curg
râu…
Social-democraţia: „Precizăm că nu-l (re)cunoaştem pe domnul
Cunescu şi nu-l vom sprijini în compromiterea social-democraţiei.
Interviu cu Ion Caramitru, vicepreşedintele CPUN şi preşedinte al
Uniunii oamenilor de teatru din România. Retorism. În tumultul
străzii, bişniţari, ţigani, sindicalişti, activişti, poeţi rataţi, ex-
maiori. „Dimineaţa” lui Al. Piru e… fesenistă. Timişorenii nu prea
sunt de acord cu Proclamaţia de la Timişoara! Temeri pentru
inflaţie. Un fel de neoterorism moral. Răzvan Teodorescu,
preşedintele RTVL, declară că televiziunea este imparţială, el
personal nu e de partea niciunei formaţiuni politice, e de partea
democraţiei. Era aşteptat regele Mihai, dar nu va mai veni, oprit
pe aeroportul de la Zürich la hotărârea CFSN. Vin numai două
fete de-ale lui. Vine şi Vio.
14 apr., sâmbătă. Mergem, eu şi Gherasân la Casa de cultură,
apoi la Consiliu să tratăm iar cu autorităţile, în special cu dl.
Pelceac. Agatha e liberală, o invit la Miss-Evenimentul,
cochetează, aprobă dacă o popularizăm în „Evenimentul” pe
maică-sa, şefa Partidului Republican din Câmpina… În colaborare
cu vicepreşedintele Biţă, mergem la un coniac, se ataşează Ghiţă
Badea şi Dan Preda, nedespărţiţi, Castor şi Pollux.
La televizor, rugby Italia - România (îi învingem), doamna
Istrati (filmată, simpatică) despre soţul domniei sale, Panait Istrati.
„Studio electoral” şi ultimul episod din „Isus din Nazaret”.
78
 C. Trandafir
Apropierea nu-mi aparţine. Componentele familiei se hotărăsc să
meargă la Înviere cu finii Pătrşcu. Hristos a înviat!
15 apr., duminică. Prima zi de Paşti. Presa e politică şi
religioasă. Îi duc lui Bebe şi lui Gherasân nişte texte. Atmosferă
destinsă. Ne îndrăgim ca fraţii. „Doamne, ajută!”, grăieşte
ardeleanul lăcrimând, la fiecare păhăruţ. Nu ştiu dacă la greco-
catolici e Paşti, tac, ne adresăm urări de sănătate şi fericire […]
Plecăm, cu autobuzul, la ora 12, spre sudul Moldaviei. În gară
la Ploieşti, mă plimb cu Vio, vreau să-i cumpăr ceva, dar nu sunt
decât bagatele numite, incorect politic, „turcisme-ţigănisme”. În
tren, toată lumea conversează sau se ceartă pe motive politice.
Până la insulte şi crize de nervozitate. Cei mai cu unor se amuză
discret sau prea evident.
Din gară, vorbesc la telefon cu Gicu, şi Gina, soţia lui, cumnaţii
mei. Şi cu Vicol, cel mai mare poet gălăţean. Nu ne vom putea
întâlni miercuri, zice, pentru că el pleacă la Conferinţa Scriitorilor.
Spre Pechea, în autobuz, o fostă elevă dă fidele informaţii
politice din târgul-comună, unde s-au născut soţia şi Vio. Soacră-
mea, văduvă dintotdeauna, e în mare vervă. Bigotă, îşi face cruci
cât mai des şi apăsat.
16 aprilie, luni. La iubitul prieten Titi Costin, soţul Caterinei,
rudele noastre. Nu ştiu de ce dragul Titi se arată ostracizat. Vine
la noi. Soacră-mea, fiică de negustori pecheni, are băuturele, ne
serveşte cu „un vişinat”.
Cu Vio, plecăm la plimbare şi în vizite. Prima dată, îl întâlnim
pe Vicu Cazacu, profesor de sport, nas prea mic, ochi prea rotunzi,
un vinişor prea bun. Acasă la nea Ionel, vărul meu. Tanti Săndica
pleacă pe la finii lor cu „de împărţit”, noi ne ospătăm cu cozonac,
ouă roşii, miel nu mai putem. Apoi, ajungem la colegul Lucică
Trifan, profesor de limba rusă din 1963 aici, la liceul din Pechea.
79
1990. Anul şarpelui orb
Stau la bloc, la etajul 1! El, un bărbat mai frumos decât Alain
Delon, zâmbeşte diafan şi tace. Ea, Viorica, este expansivă, nu pot
s-o depăşesc la sporovăială. Subiectele principale: şcoala şi politica
la Pechea. La domnul Drăghici, fostul meu profesor şi coleg, iar
ouă, iar vin. Profesorul e splendid. Păr alb, de pe la 40 de ani,
sprâncene dese negre, ochi rotunzi, vioi, seamănă cu Radu
Câmpeanu. Tot politică, la ordinea zilei, ca tot românul. Sunt cam
fesenişti şi el şi Lucică. De altfel pe aici, mai toţi sunt cu Ion Iliescu
şi cu Petre Roman…
Plecăm la Griviţa, sat mare şi frumos, cu oameni negospodari şi
gospodari. Tata, sora Caterina, nepotul Ghiocel. De-atâta efort,
adorm la televizor.
17 aprilie, marţi. Tata e cam supărat că nu plouă. Abonat la
„Adevărul”, merge spre stânga. Domnul Căpraru, învăţătorul
meu, după care a fost la pârnaie, arată vajnic. Parcă nu-i vine să
creadă, câte a pătimit. Schimbăm repede subiectul şi trecem la
arte. E pictor autentic, nu diletant. La literatură îi întrece pe mulţi
dintre profesorii de specialitate […]. Nea Victor de la magazin e
pilit, îmi dă 2 kg. de zahăr, 2 litri de ulei şi alte mărunţişuri. Ca şi
cum aş face o anchetă socială, îl întreb cu cine votează şi-mi
răspunde scurt: „cu p… mamei lor”; „Nu vă supăraţi dom’
profesor, vă ştiu om de viaţă, simpatic, scriitor, hi, hi, hi, hă, hă,
hă!”. Îl asigur de toată preţuirea mea. Mă întâlnesc cu Nelu Stan,
profesor de sport, e şef la fesenişti. În deal la Talea (Dumitraşcu)
Preda, profesor de filosofie la Tulcea, acum jurnalist. Dar a plecat.
Dom’ Marin Preda, Marin Borşan, fost contabil la CAP,
Gheorghică Neamţu (are chioşc, diverse), sunt oameni „luminoşi
şi sensibili”. Aşa le spun eu şi râd de se prăpădesc. Nu mă iartă
cu politichia, parcă suntem la Poiana lui Iocan, deşi eu nu-i
provoc. Se binedispun pe seama lui „Căposu” şi „Raţu”. De
Câmpeanu n-au auzit…
80
 C. Trandafir
Cu maşina lor destul de veche, vin ieşenii, în mare vâlvă,
fratele Alexandru şi cumnata Lili. Caterina se duce cu „de
împărţit”. Fratele îi înjură delicat pe „măscărici”. Se pare însă
că e de dreapta (?), fiindcă sudalmele se îndreaptă către FSN.
Dar renunţăm repede la subiect, că avem multe alte de vorbit şi
de făcut…
18 apr., miercuri. Unii merg la Tecuci, la un „procest”, Victoire
la plimbare, Lili prepară mâncăruri, e specialistă. Eu, obicei prost,
citesc presă, manevrez televizorul din timp în timp. Tata
„lucrează” prin curte, prin grădină, pâş, pâş… Returul meciului
de fotbal Dinamo-Anderlecht. Mă tulbură mai mult decât se
cuvine. Arbitrul olandez ne anulează un gol, nu acordă o lovitură
de la 11 m. , înscriu belgienii. Descalificare cu ajutorul acestui
cioclu, conaţional cu antrenorul echipei Anderlecht.
Vin în mare vervă, călătorii. Era s-o piardă pe Mona, căţeluşa
albă şi pufoasă. Consoarta pune la poştă bani Dianei şi pleacă la
Pechea…
___________________
De aici încolo, până pe data de 4 mai, jurnalul nu mai
consemnează nimic. În schimb, sunt scrisorile de la Vio, din
Bucureşti, şi Mozaicul întocmit de mine în gazeta câmpineană
„Evenimentul social şi artistic”. Reproduc mai departe parţial,
ceea ce cred că reprezintă oarecare interes pentru o vedere din
Provincie cu extindere mai largă. Alte surse nu folosesc, pentru
că aici e vorba totuşi de un jurnal personal.
Din scrisoarea Vio(letei): „Am ajuns cu bine la Bucureşti.
Aglomeraţia e mai mare decât a fost vreodată. Avem mâncare din
belşug, colegele de cameră au adus şi ele tot felul de preparate
pascale. Facem „chefuri” cu bunătăţi şi cu cola. Mi-ai spus să
81
1990. Anul şarpelui orb
povestesc despre atmosfera generală şi specială de aici, de la
Facultatea noastră „arhitectonică”, aşa cum îi zici tu (devine
sentimentală!) Mă uit în ochii oamenilor, să văd dacă s-a schimbat
ceva în expresia lor. Sunt mai deschişi, mai sinceri, mi se pare, că
s-a petrecut marele eveniment din decembrie... (Nu aşa, îi spun la
telefon: imagini concrete, atitudini concrete…).
Din Mozaic. Sterie Corina, elevă la Şcoala generală nr. 2 din
Câmpina (prof. Râncu Emilia) a obţinut locul I la faza naţională a
Olimpiadei de istorie. E o recidivă a profesoarei, căci acelaşi loc a
fost obţinut în 1988 eleva sa Fodac Florina.
Walt Whitman previne: „Rezistaţi cât mai mult, supuneţi-vă cât
mai puţin. Cine acceptă supunerea fără să întrebe, va fi cu
deosebire robit. Odată cu desăvârşire robită, nici o Naţiune, Stat
sau localitate de pe pământ nu-şi mai dobândeşte în veci
libertatea.
Întrebăm. S-a desfiinţat Sanepidul, căci mizeria din jurul
blocurilor e de groază. Pe str. Maramureşului, între blocurile de
garsoniere, proprietarii caselor din apropiere îşi depozitează
gunoaiele şi reziduurile de la porci şi coteţele de păsări în
apropierea zidurilor. Mirosuri pestilenţiale, roiuri de muşte şi de
ţânţari au invadat locuinţele. Dar Primăria şi IGO-ul ce zic?
A apărut recent „Evenimentul de Râmnicu Vâlcea”. Le place
ziariştilor din România acest cuvânt: evenimentul. N-ar fi exclus să
mai existe în ţară publicaţii astfel botezate. Lipsă de informaţie şi
de imaginaţie. Pentru că „Evenimentul de la Câmpina s-a născut
primul, pe 25 decembrie 1989. Dar ei nici nu vor să publice
evenimente cu adevărat, ci informaţii locale, înştiinţări,
comunicări, anunţuri vânzări-cumpărări, matrimoniale şcl.
82
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Folclor jurnalistic senzaţional: John F. Kennedy trăieşte. Pe 24 apr., mare spectacol, lume, lume, buluc, muzică,
Gloanţele trase asupra lui în 1963 nu au fost fatale. Preşedintele se animaţie, concurente superbe la Miss, juriul cel mai competent
lasă congelat şi, acum, după 27 de ani, se încearcă aducerea lui posibil, două ore de reprezentaţie non-stop, s-au impus
treptată la viaţă. Astăzi, celebrul preşedinte american ar fi avut 73 următoarele splendori de pe aceste meleaguri: Mirela Toma, Nagy
de ani, dar va arăta ca de 42 de ani câţi avea în ziua atentatului de Izabela, Monica Dumitrescu, Ruxandra Ilie.
la Dallas.
„Profesor” scrie: „Ne-au invadat ploieştenii cu tot felul de
momeli. Liceul forestier şi-a declarat deja adeziunea la un sindicat
judeţean, în dauna unui sindicat profesional local”. Gelozie
sindicală. Sindicalită.
Hagi (intervievat de „Europa liberă” în legătură cu posibila lui
plecare la un club italian – Juventus, Fiorentina, A.C. Milan,
Napoli), declară că se simte bine la Steaua. Dacă va merge la vreo
echipă din „calcio”, o va face după participarea echipei naţionale
la Coppa del Mondo. Apropo de acest subiect drag nouă,
Cămătaru, acum suplu ca un balerin, spune că echipa României
este printre cele mai tinere şi mai talentate dintre cele care
participă la marele festin. Vom trece, spune el, de grupă şi vom
ajunge în optimi.

P.N. L. Câmpina se adresează tuturor „oamenilor de bine” să se

înscrie în acest partid şi să continue „revoluţia”. Deocamdată sunt
330 de membri, printre cei de frunte numindu-se. Ing. Neguţoiu
Adrian, ec. Maria Ichim, ec. Mihai Ciornei, prof. Ion Ghica, prof.
Ion Drăgan, ing. C. Chiţu, ing. Mircea Pelceac.

Electorale democratice. Coroana de flori depusă de Ion Iliescu

la Timişoara a fost arsă, Ion Raţiu este bruscat la Buzău, Darie
Novăceanu este molestat la Bucureşti, ziarul „Adevărul” este ars
în Piaţa Universităţii, slogane „Cine este fesenist, / Este prost sau
securist”

83 84
 C. Trandafir
IV. Mai. Gustul amar al democraţiei neaoşe
4 mai, vineri. La tipografie îl găsesc şi pe responsabilul sinaiot
de la „Cumpătul”. N-are treabă cu ziaristica. E de pe alte tărâmuri
„Evenimentul” e în cumpănă, aşteaptă. Nici nu este aici
linotipistul. Fotograful Iancu, tânăr foarte serios, ne face nişte
reproduceri cu celebre picturi-nud, ademenitoare.
Pregătirea pentru banchetul clasei a XIII-a seral, mă ajută
Diana. La ora 15 plecăm cu autocarul la Poiana Braşov. Ghid e
dl colonel (sic) Duminică. Mihaela Pridie e cu copiii ei, Mihăiţă
Lăpuşneanu, adjunctul, soţii Năstase, soţii Preda, soţii Gane (el
dirigintele). Popas la mănăstirea „Sinaia”. Ajungem la Poiană,
hotel Şoimul, cu Mihăiţă în camera 408. Fiind televizor (cum să
nu?), vizionăm tenis România Anglia. Segărceanu câştigă. La
masă, apoi, cu băieţii şi fetele ne bucurăm de tinereţe şi libertate.
La ora 1 merg la odihna binemeritată. Voi dormi ca pruncul după
atâta zvăpăială. Dar Mihăiţă sforăie demult ca o trompetă
hodorogită. Nu reuşesc să-l potolesc. Aşa că mă apuc de o carte.
Nu pot citi. Vai şi-amar de cheful meu. De necaz, îl scol pe coleg
la ora 5. Mă boscorodeşte, dar îl înţeleg şi conversăm despre
mersul învăţământului românesc în democraţie. Tema lui
preferată. Chiar ajunge să se enerveze.
5-6 mai, sâmbătă-duminică. Televizorul arată că la Brăila,
Radu Câmpeanu şi peneliştii sunt şicanaţi, molestaţi. Eu, necăjit
dar încrezător în viaţă, mă plimb de unul singur prin staţiune, de
la 8 până la ora 9, când toţi sunt proaspeţi şi plini de voie bună,
puşi pe gustări şi alte chestii. Unii pleacă la socrii dlui Gane, eu
85
1990. Anul şarpelui orb
merg la „Favorit” unde are loc Congresul ziariştilor. E aici şi
Ministrul Turismului, nu vreau să-i reţin numele. Provincial, nu
cunosc decât câteva figuri, mai ales după nume şi fotografii.
Narcis mă instruieşte, umblând printre grupuleţe aflate în picioare
sau la măsuţe. Prospecte, proiecte, obiecte, scheme, dileme,
sisteme […]
La ora 16, începe banchetul propriu-zis. La banchet ca la
banchet: mici discursuri, „mulţi ani trăiască”, mesele şi frapierele
pline, muzică, dans. Fără pereche, îmi permit să fiu afabil cu
Adriana, mai ales că nici nu-i eleva noastră. Şi ea e fără partener,
frumuşica. „Zeii în hohote lungi se porniră cu toţii… / Astfel ei de
cu seară şi până în zorii zilei / Benchetuiau…” De fapt, până la ora
23 e spectacolul festiv şi dansant. Într-o cameră, cu familia Gane,
Năstase şi ghidul dl Duminică. Ne distrăm în continuare, de data
asta şi cu politichie. Nefiind motive de controverse, talentul meu
histrion se manifestă prin diferite tipuri de discursuri, însoţite de
urări, toţi într-un glas: trăiască libertatea şi democraţia! Le atrag
atenţia că nu-i de glumă…
Ghidul îmi asigură o cameră unde să dorm singur, nu înainte
de a urmări Eurovizion. Câştigă Toto Cutugno. Morfeu e o zeitate
formidabilă.
Duminică (ziua) nu e prea frumoasă. Rece, dar se poate juca
fotbal. Eu mă simt excelent. Am dormit nu mai puţin de 6 ore,
nemişcat! Mă plimb, mă relaxez. Iar masă comună, lungă, iar
dansuri. Adriana e timidă, Petreasca, urâtă. Poze.
La 12 plecăm şi facem diferite popasuri. Domnul colonel,
ghidul, este formidabil, ştie multe, se descurcă admirabil. Târziu
acasă, adorm tun, atipic. Şi o constatare pentru insomniaci: numi
când eşti odihnit, dormi bine….
7-8 mai, luni-marţi. Păcat că echipa noastră de tenis a pierdut
la mustaţă calificarea în Cupa Davis (3-2), Cosac nu-i de-ajuns.
86
 C. Trandafir
Pentru spectacol, Năstase-Ţiriac […].
Plouă. Manifestanţii se întărâtă rău. Unii sunt de speţă joasă şi
hoţi în toată regula, strecuraţi printre cei care manifestă electoral,
ca să le strice şi mai mult faţa. Diana, trecută pe lista de
conducători fesenişti. Eroare. Ele n-au fost niciodată, niciunde
membre. N-au vrut, inspirate de firea lor şi de mine […] Proces la
Timişoara, alde Coman, Pacoste şi o boxă întreagă. Prima parte
din filmul „Şatra” lui Loteanu, cu Svetlana Toma şi Grigore
Grigoriu. Tari de tot românaşii moldoveni.
Ziua partidului unic şi biruitor. Sărbătoresc în Piaţa
Universităţii „golanii”, cum le-a zis Ion Iliescu, supranume
adoptat cu mândrie. Ziarul „Azi” iese negru pe alb cu o
„declaraţie de adeziune” la Securitate, de prin 1966, a lui Radu
Câmpeanu! Presa noastră liberă e de partide şi nu mai e credibilă.
Trebuie să ai cap propriu şi limpede, o bună posibilitate de
înţelegere şi de selecţie. Fără spirit critic nu poţi fi decât plastilină.
La Tipografie, „lucrăm” mai bine de o oră, rămâne în
continuare Gherasân. Onilă şi-a spânzurat fiţuica în geamuri, cu
lipici sau scotch… Cică Iliescu nu se poate întâlni cu reprezentanţii
manifestanţilor din Piaţa Universităţii, nu se înţeleg asupra orei, el
vrea ziua, ei vor seara. Petre Roman e în compania elevilor care nu
vor să mai susţină bacalaureatul, după vacarmul social din anul
şcolar 1989-1990.
Victoire şi Diana merg la spectacolul de la Casa de cultură, cu
Stela Popescu şi Arşinel. Răzvan Teodorescu de la Televiziune este
ameninţat brutal de cine? Se zice că sunt Arhangheli Mihaili! Nu
iau de bun tot ce se scrie şi se spune. Dar mai ştii? În chestii de astea
sunt inocent… Ion Raţiu e întrebat dacă vor (ţărăniştii) ca armata să
ia puterea. „Dacă e nevoie”, grăieşte venerabilul. Mulţi electorali,
candidaţi pentru Parlament. Un sondaj prezentat la televiziune
arată un procent de 80% pentru FSN şi Iliescu. Partidul Revoluţiei
Române cere să se respecte art. 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
87
1990. Anul şarpelui orb
Teatru „Hagi Tudose”, cu Constantin Rauţchi. Ce mare e acest
actor, despre care (iar) se spune că trage prea mult la măsea şi de
aceea e bolnav…
9 mai, miercuri. Ziua Victoriei. Manifestări în toată ţara ca
odinioară… 95 de ani de la naşterea lui Blaga. Bebe mă invită în
juriu la Miss-Disco. Refuz, pune o jună, Nicoleta Rusu, să mă
momească. Nu-i cu putinţă.
Mi se iau ziarele de pe masă, la cancelarie. Lecţii viguroase, cum
este „G. Călinescu, romancier”. Consiliu profesoral, două ore,
dezbateri de tot soiul, unele ridicole. Se îngrămădesc mulţi la
vorbărie. Nu şi nea Vică Gavriliţă care clipeşte des. Obicei străvechi:
cu Victorian, Banu, Florică Năstase, nea Vasile la „Parapet”.
Feseniştii dau puhoi la Ploieşti, unde a venit Ion Iliescu:
„Iliescu, nu uita, / Noi suntem de partea ta!”, „Iliescu, nu ceda, /
Noi pe tine te-om vota”. Şi tot aşa… Gheorghe Zamfir la televizor:
„Aicea este ţara mea / Şi neamul meu cel românesc, / Aicea eu să
mor aş vrea, / Aicea vreau eu să trăiesc”. Cei din Piaţa
Universităţii procedează ca la cenaclul Flacăra cu sens invers:
„Noi de-aicea nu plecăm, / Nu plecăm acasă, / Până nu ne
câştigăm / Libertatea noastră”. Cântă, strigă din rărunchi, bat din
palme, dansează, se aşează în genunchi, în fund, se înalţă spre cer,
se prind de mâini şi se desprind şi bat pământul tropotind nu prea
uşor… Raţiu şi Câmpeanu îi cer lui Iliescu să renunţe la
candidatură, că, dacă o face el, renunţă şi ei […]
Meciul din Cupa Cupelor, Sampdoria-Anderlecht (2-0, goluri
înscrise de Gianluca Viali). Ne-au răzbunat italienii pe cioclul
olandez…
10-11 mai, joi-vineri. Frumoasă zi joi. Mă irit la Tipografie,
linotipul se strică din cinci în cinci minute, ei tipăresc programe de
fotbal pentru Moreni. Corectez toate paginile, nu putem apărea
88
 C. Trandafir
nici mâine, cum ar fi fost normal. Nae vinde monografia Câmpinei
în piaţă, Gherasân e supărat pe el, va pleca din Câmpina şi vrea…
plata. Şi pe Onilă pe care, spune, l-a atacat verbal. Punem în
discuţie schimbarea casetei redacţionale… Zincurile au ieşit
mizerabil.
Campania electorală e neaşteptat de dură. Piaţa Universităţii
vuieşte, vacarm. Cer amânarea datei alegerilor. Se face o
contramanifestaţie de asociaţia nu ştiu cum (ce care susţin ca data
alegerilor să rămână 20 mai). Plastic şi sperios scrie Ana
Blandiana: „Feţe congestionate de duşmănie, ochi ieşiţi din orbite,
pumni bătuţi spasmodic prin aer, degete încleştându-se şi
încercând să linşeze, priviri negre de ostilitate, voci gâtuite de
isterie, ură dezlănţuită, ură incapabilă să se mai ascundă,, să se
mai stăpânească, să se mai întrebe (etc.) În mijlocul acestei mări
cataleptice convulsionate de uri iraţionale, câteva insule de
insomnie: Piaţa Operei din Timişoara, Piaţa Universităţii din
Bucureşti şi cei – atât de mulţi şi atât de puţini – care s-au
solidarizat cu ele…”
Regele Mihai, decent la televiziune, dar parcă are un cartof în gură.
Filmul „Alegerea unui preşedinte”. Se luptă doi pentru scaun,
unul este intolerant, altul (Henry Fonda) nu vrea să recurgă la
manevre incorecte şi-şi oferă voturile unui al treilea…
Dar viaţa literară ce mai face? Oarecum. „Convorbiri literare”
are program clar, exprimat de amicul Al. Dobrescu, red. şef:
„Când soarta democraţiei e în pericol, scriitorul să-şi lase la o parte
proiectele artistice, să coboare în piaţa cetăţii şi să vorbească. Nu
răspunderile artistului au întâietate, ci acelea ale cetăţeanului au
întâietate”. Ca să vezi! Altfel, revistele se mai ocupă de literatură,
dând „cezarului” politic ce-i al Cezarului: România literară,
Luceafărul, Steaua, Transilvania, Contemporanul, Viaţa
Românească. Zece ani de la moartea lui Marin Preda (scriu Eugen
Simion, Valeriu Cristea, Al. Ştefănescu). A încetat din viaţă, la
89
1990. Anul şarpelui orb
vârsta de 78 de ani, Paulette Goddard (partenera şi soţia lui
Chaplin, apoi soţia lui Erich Maria Remarque).
12 mai, sâmbătă Am visat urât (că a murit tata), mă deştept
tulburat. Victoire şi Diana pleacă la Bucureşti să se întâlnească în
primul rând cu Vio şi în al doilea cu noile magazine şi cu mişcarea
revoluţionară din Capitală…
Am primit de la Facultatea de litere invitaţia de a mă prezenta
să susţin miercuri prelegerea, în vederea concursului pentru
ocuparea postului de Conferenţiar la Catedra de „Istoria literaturii
române”. Nu pot concura dacă acesta e, de fapt, postul lui Florin
Manolescu, un om şi cu carte şi cu inimă mare (conducătorul
ştiinţific al tezei de licenţă a Dianei, iar acum şi al tezei lui Dan
Preda). Apropo, Dan şi-a schimbat lucrarea despre avangardism
cu una despre Zarifopol. Nu concep, nu-i rezonabil să concurez cu
Florin Manolescu pe postul său! Scriu acest lucru la Secretariatul
Facultăţii, ca să-şi facă dumnealor treburile, miercuri, cum e bine.
(Preşedintele Comisiei e dl. prof. Dumitru Micu, cunoştinţă mai
veche şi a mea). Am cale liberă la Galaţi, unde pot obţine şi o
locuinţă şi să ne mutăm în oraşul nostru (de la Dunăre).
Vin două eleve de-ale mele, Nistorică Oana şi Nilă Lora, care
vor susţine probe pentru admiterea la clasa de filologie (treapta a
doua). Fete harnice şi pe deasupra frumoase. Se împlineşte
previziunea mea (proastă?) că va sosi o vreme când „umanioarele”
vor birui. La Liceul „Nicolae Grigorescu” (şi la toate marile licee
din ţară) reapare secţia filologică. N-au venit ziarele, dar vine
Adina, E ziua ei de naştere. Stă mult şi bine…
Se înmulţesc accidentele rutiere, bişniţa şi actele de
criminalitate. E o zbatere penibilă. La „Agenda electorală”, tot
felul de neghiobii. O muscă îi chinuieşte rău pe crainici. Acel
Brătianu se dă politician serios, decent, clarvăzător, bine
intenţionat.
90
 C. Trandafir
Teleenciclopedia şi filmul „La revedere, prietene!” (cu Alain
Delon şi Charles Bronson, Bernard Fereson, Stéphane Bony,
Brigitte Fossey), spectacol de Varietăţi, România-Basarabia (Vor
veni…). Lituania, Letonia şi Estonia îşi dau mâna pentru obţinerea
independenţei şi pentru a contracara blocada sovietică. Diana a
venit la ora 23, mami a rămas să o sforăie pe Vio, la căminul ei.
13 mai, duminică. Îi telefonez lui Flavius la Bucureşti. E
surescitat, virulent politic, îl chem la raţiune, suferinţa lui devine
atroce. Să se însoare, şi sigur se va linişti, mototolul. Îi fac un
slogan ah hoc: Fără inteligenţă viaţa e foarte tristă. Şi Bebe e
„disident”, nu se înţelege în ce cauză, acum pleacă la Costineşti cu
miss-urile alese de el.
Ajung la meciul Poiana-Prahova. (80 de minute conduc
adversarii noştri şi numai în 6 minute înscriu poienarii trei
goluri!… Trec pe la Gherasân să-l consolez. Trece printr-o acută
criză de conştiinţă, o dramă a derutei, inexplicabilă. „No, mă, mi-am
dat şi chimeşa de pe mine, îmi dau şi cioarecii şi izmenele, nu’ş ce
mai vor, bag brişca în ei…” „Cine, fratele meu orb?” Mormăie
nişte nume & sume şi epuizăm nişte păhăruţe.
Iliescu, Câmpeanu şi Raţiu n-au ajuns la o înţelegere să renunţe la
candidatura pentru prezidenţiale. Ba, se implică mai cu foc.
Becker ia bătaie la tenis de la un spaniol aproape necunoscut, în
finala din chiar ţara sa (RFG). Vine Victoire şi ne povesteşte de la
Bucureşti, cum a fost la Neluşa, naşa ei de botez, la Petre Buruiană,
fostul meu coleg, profesor de arabă şi altele. A fost şi în Piaţa
Universităţii, şi ieri, şi aseară, şi azi. Zice că e promiscuitate,
mizerie, au arborat portretul lui Eminescu sub care au scris
„golan”. Nu cred, e sensibiloasă dumneaei, îi explic că mitingiştii
nu pot fi eleganţi şi chipeşi, aşa se întâmplă în ţările democratice,
confruntări dure. N-ai văzut filmele „capitaliste”, când se ciocnesc
ei de sar scântei? Intelectualii de frunte ai ţării (Gabriel Liiceanu,
91
1990. Anul şarpelui orb
Gabriel Andreescu, Ana Blandiana, Petru Creţia, Ştefan Aug.
Doinaş, Stelian Tănase şi toţi de la GDS) sunt alături de aceşti
manifestanţi pentru democraţie, or fi „paraziţi”, dar „sublimi”.
Degeaba fac eforturi, nu poate concepe aşa ceva, nu înţelege
subtilităţile democraţiei. Şi doar nu-i comunistă, fesenistă,
securistă, e o simplă profesoară de română la V-VIII, navetistă…
Vedem împreună „Doctor Fischer din Geneva”, by Graham
Greene cu James Mason, Alan Bates, Greta Scacchi. Alan are o
mână beteagă, o întâlneşte pe ea, fiica doctorului, se căsătoresc,
tatăl e un mizantrop, care vrea să pedepsească mai ales pe bogaţii
lacomi, dar ajunge la inumanitate, fata moare, doctorul va suferi o
înfrângere în orgoliul lui bestial, după ce dă şi el o lecţie lăcomiei
oribile. Până la fantastic! Am uitat de toate cele ale lumii de faţă.
Moralist, îi şoptesc sobru consoartei: „Vezi, e în mai multe feluri…”
14-15 mai, luni-marţi. Adorm târziu şi mă trezesc dimineaţă. În
tot cazul, pentru un insomniac e „bine”, un fel de reglementare
prin ocupaţii mai lejere. Nu mă atinge nici forfota politică
paroxistică, iau distanţa necesară, estetică.
Iar li s-a defectat măgăoaia tipografică, iar întârziere. Corectez
pagina 3. Poate apare azi, cum sună anunţul publicitar. Mi-a
stricat dispoziţia. O recapăt la şcoală, la clasă şi în cancelarie, cu
Doru şi Gelu.
Prezenţa unor membri GDS la televizor e interpretată în presă
în mai multe feluri, două esenţiale: pe de o parte, au fost magnifici
(„magie a cuvintelor simple”), adevăraţii domni ai democraţiei,
luciditate, raţiune, gândire limpede şi profundă; pe de altă parte,
acuzaţii politicianiste, procese de intenţii, refulări, mistificări
grosolane, ridicoli […]
În sfârşit, apare revista noastră, adevărat ca o naştere, cu
dureri. Arată bine, cel puţin hârtia de bună calitate. „Patron” , de
data asta, Lucian Blaga, poezii ale lui (şi 9 mai 1895), comentariu
92
 C. Trandafir
Viorel Cernica. Silviu Cratochvil scrie despre originea denumirii
localităţii Câmpina.
În Parlament vorbeşte bine Andrei Pleşu. Consideră că toţi
românii sunt marcaţi de ceauşism, inclusiv apucătura lozincilor
versificate, de tipul: „Iliescu nu uita, / Noi pe tine te-om vota”,
„Iliescu-preşedinte / Şi va fi ca înainte”; „Răţoi-vulpoi” ş.a.m.d.
Cu dl. Muscaliuc, nea Vasile şi încă doi veterani la „Victoria” –
politică şi delicatese. Şeful ţărănist de aici i-a promis marelui
contabil că-l face proprietar,asociat cu un american. Omul este
extaziat de perspectivă. Îl dezumflă ceilalţi domni. „Să mă creadă
ei aşa de fraier!?” se întreabă mirat proprietarul. Pe urmă,
sărbătorim, la Tipografie, apariţia Evenimentului. (Nu se mai
aude nimic de „Evenimentul” lui Paul Tutungiu - „securistul de
Bucureşti”, cum îl mângâie Cezar Ivănescu […]
16 mai, miercuri. Elevii de la a X-a A se miră că trebuie să
citească şi „Ion” şi „Moromeţii”. Cei mai mulţi sunt de o
infantilitate nostimă, deşi unii au peste 1,75 înălţime.
La „Fântâna cu Cireşi” (restaurantul „Muscel”), lume multă
cunoscută, un fel de adunare electorală, asortată tot cu de-ale
gurii. Cu Mişu, ajungem la dl. Lupaşcu (interbelic). „Nene, aşa îi
spune Mişu, d-ta care ai şi experienţa necesară, care ai şi suferit
pentru concepţiile politice, cu ce partid votezi acum?”. Dom’
Lupaşcu, brusc, parcă un pic speriat: „Pentru nici unul, nene, prea
vor toţi să-mi dea… pământ!”
„Lovesc tare! Îi voi distruge! Voi fi necruţător!” Aşa ameninţă
viteazul Onilă, cel cu „verva şi conserva”. Ştiindu-se ce forţă
enormă are, i se răspunde cu om parafrază după Topârceanu: „Vrei
să ne spânzuri, va să zică? / Când am aflat, în adevăr, / Îţi dăm
cuvântul că de frică, / Ni s-a zbârlit un fir de păr!”
A venit şi Vio acasă. Depune că la ei la Arhitectură e grevă […]
93
1990. Anul şarpelui orb
17 mai, joi. Ies după presă. Coadă cum n-a fost vreodată. Lume
în excitaţie, veselie şi izbucniri primare. În aşteptarea marelui
spectacol al întâlnirii dintre cei trei candidaţi la preşedinţie,
palpitaţiile se simt chiar fără vorbe.
Mergem la datoriile noastre didactice. Şi dăscălimea e în
fierbere. Plouă. Au început să aranjeze secţiile de votare.
La „şambra” lui Gherasân (e şi Unatinski, ţărănist implacabil),
unde facem macheta, „sumarul” numărului următoare al
„Evenimentului”, ocupaţia noastră de bază. El pleacă iar în
Ardeal, iar i s-a îmbolnăvit cineva, cred că se eschivează de la vot
şi bine face. El, am mai spus, trăieşte o dramă a incertitudinii,
propaganda violentă îl sufocă, el e om paşnic, cu scaun la cap, e
naţionalist ca toţi ardelenii…
La confruntarea televizată, cei trei lei-paralei. În faţă, Radu
Câmpeanu, Ion Iliescu, Ion Raţiu (alfabetic). De partea cealaltă,
Răzvan Teodorescu, Emanoil Valeriu, Victor Ionescu. Trei ore
durează reprezentaţia. Oameni civilizaţi, nu sunt „răi”.
Programele lor sunt aplaudabile: pentru democraţie. Câmpeanu,
sobru, puţin nervos. Iliescu scapă câteva formulări şedinţomane.
Raţiu, zâmbitor, nonşalant, pomeneşte cum s-a întâlnit cu Carter.
Prin telefon, se cere prelungirea discuţiei. Într-adevăr, e captivantă
pentru noi cei care n-am mai văzut asemenea întâlnire. Nici în
filme, deşi am văzut „Alegerea unui preşedinte”. Această întâlnire
ar fi fost, poate, mai potrivită cu vreo două săptămâni mai înainte
spiritele s-ar mai fi potolit, bezmeticii nu şi-ar mai fi făcut atâta de
cap. Dar aşa e ritualul.
18 mai, vineri. Devotat întocmirii măreţului „Eveniment social
şi artistic”. Se vede că aşa mi-e dat: scrofulos la datorie. Nu şi la
cea cotidiană. Paradox. Duc 80% din texte la Tipografie. Amicii
lucrează la o „publicaţie” de la Băicoi, se numeşte „Noi” şi
rimează. Peste noapte, au devenit ziarişti. Vai de pădurile noastre!
94
 C. Trandafir
Adică, ei contribuie la aranjarea treburilor politice în ţara asta.
N-ar fi rău dacă ar fi bine, dar politică fără cultură nu se poate, sau
se poate face mult rău […]
Telefon de la Vicol. Îmi cere imperativ să-i dau colaborare, zice
iar că mă face membăr al Uniunii. Să-i trimit de urgenţă cărţile
mele şi două-trei recomandări etc. Marţi să merg la Bucureşti, să
fac rost de referinţe etc. Dragul de el, mă iubeşte la nemurire…
Manipularea e forţa electorală de bază. Vicleşugurile sunt ca un
bumerang. Dar nu există altfel de propagandă electorală
multipartinică. Dacă ar fi mai civilizat, bine ar fi, mai târziu
probabil…
19 mai, sâmbătă. Sâmbăta nu se mai fac ore. Nici Tipografia nu
lucrează. Textele duse ieri vor intra în atenţie marţi.
Iau presă cu braţul. Sigur, nu sunt comentarii la prestaţia celor
trei prezidenţiabili. Aşa-i rânduiala. Deşi totul pare liniştit, se
resimte mare freamăt, la chioşcurile cu presă, la piaţă, la
alimentară, pe stradă.
Respiro. Chiar dacă, în astfel de momente atitudinea pare de
babă care se piaptănă…..Vreme ploioasă, picură. Merg totuşi la
meciul de fotbal Poiana-C.S. Botoşani (1-0, înscrie Stan). Mereu cu
acelaşi domn Spulber, cu opinii inatacabile, şi gruparea noastră
ascultătoarea pe drumul lung şi plăcut al întoarcerii.
Şi a fost finala Cupei Dinamo - Steaua. Partidă de zile mari, joc
palpitant, cu o evoluţie spectaculoasă a scorului, zece goluri (6-4).
Fără şase titulari, Steaua fără şase titulari a fost strânsă des în
corzi, dar a renăscut tot de atâtea ori, dând o replică de echipă
reputată. Între timp, vor avea loc finalele din cupele europene la
fotbal. Dar de aici noi lipsim, în schimb italienii, fraţii noştri de la
Râm, sunt peste tot şi n-ar fi exclus să câştige toate trofeele.
Selecţionabilii naţionalei noastre s-au retras să-şi umple piepturile
cu mult aer şi să se întocmească într-o echipă care va avea un
95
1990. Anul şarpelui orb
cuvânt de spus la marea confruntare… După Blaga, patronul
revistei este Arghezi şi pentru că pe 21 mai împlineşte 110 ani:
„Scriu aici, uituc, plecat / Ascultând glasul ciudat / al mlaştinii şi
livezii / Şi semnez: Tudor Arghezi”. Profesorul Gh. Luncă face o
„radiografie a dictaturii”, iar Cezar Damian scrie despre „Statul de
drept şi societatea civilă”, termeni care trebuie să intre în
conştiinţa românilor.
Vedem filmul „Fabricantul de sticlă”, cu Humphrey Bogart şi
Audrey Hepburn.
20 mai, duminică. Duminica orbului şi a primelor alegeri
democratice în ultima jumătate de secol. Zi istorică. Vio nu a
plecat, poate să voteze aici. De la ora 6 se strânge lumea să
participe la eveniment. Se fac „cozi” interminabile, ca la
Alimentarele din epoca de aur. Primii din familie la vot, la ora 8,
eu şi Diana, apoi Victoire şi Vio. Zeci de ziarişti la Câmpina (mii în
ţară) şi observatori. La primul sondaj (România-RFG), avantaj
Frontul şi Iliescu.
Film serial, poliţist (Steeve McQuinn). Îi învinge pe toţi,
evident. La fiecare început de oră, timp de 15-20 de minute se dau
imagini de la urne, din ţară. Afluxul nu mai conteneşte. În studio,
Victor Teodoru şi Florin Mitu, la centrul de sondaj, Florin Bănescu.
Între timp, mai putem face şi altceva, să mâncăm, să ne
îmbăiem, să citim, să vedem „Isaura”, fetele chiar se plimbă.
Se face ora 23 şi încă nu s-a încheiat votarea. Sondajul îl situează
în frunte pe Ion Iliescu (peste 80%), pe locul al doilea pe Radu
Cămpeanu (aprox. 10, pe al treilea Ion Raţiu (aprox. 4%). FSN,
peste 66%.
21 mai, luni. Sfinţii Constantin şi Elena. Alegerile au fost
fraudate, zic perdanţii. Au fost schimbate urne, au fost puşi să
voteze morţii […]. La şcoală şi la tipografie, de mâine începe
96
 C. Trandafir
treaba. Cu Doru Victorian, Dinu Ispăşoiu şi Banu, la o plimbărică,
deviem la Doru acasă. Fac xcinste cu ocazia zilei onomastice,
primesc flori şi mici cadouri simbolice.
Acasă vin finii Pătraşcu şi familia Mirică, vecinii. Masă frugală
cu ce se poate. În fundal, fotbal (Egipt-România, 0-1, gol
Cămătaru), filmul „New York, New York”, muzical de Martin
Scorsese, cu Lisa Minelli şi Robert de Niro, Lionel Stander.
În timpul numărătorii voturilor, se confirmă sondajul. Unii se
bucură, alţii sunt trişti. Această diferenţă de scor este suspectă,
alfabetul democraţiei e greu, ca o naştere. Cu jubilaţii ceauşiste sau
cu ură şi violenţe, tunelul care duce spre lumină e lung şi
prăpăstios […] Dar eu nu sunt analist, politolog, sociolog,
vizionar, nici măcar perspicace, ci simplu observator de la
provincia cea mică…
Fetele pleacă la Bucureşti cu Mirică.
22-23 mai, marţi-miercuri. De la tipografie la „Parapet” cu
Bebe, Dan Preda, Kili, nea Stelică, fac cinste de ziua onomastică
[...] „Dreptatea” spune că alegerile au fost trucate. În Piaţa
Universităţii Ministrul Justiţiei este luat la trei-păzeşte şi bruscat,
acesta se refugiază la Intercontinental. Carmen şi Olivia în vizită,
damele hotărăsc să nu facem politică. Şi se face cu vehemenţă. La
televizor, „Femeile vesele din Windsor”. Eu sunt cu Anda la
consultaţie, pe teme de literatură şi limbă română.
Două teze, a X-a A şi a XI-a A. Dezbateri în legătură cu
banchetul la clasele a XII-a. Duc „zincurile” (Caragiale, Arghezi) la
tipografie. Aici e şi Gherasân, supărat foc pe toată lumea, că mama
lui e bolnavă, că Frontul are prea mare avantaj, că m-am purtat
aspru cu Carmen, că… La „Nina Bardezi” lucrurile se simplifică.
Telefon de la poetul Rică Vicol, să-i fac o postfaţă. Aprob
pozitiv şi rămâne în coadă de peşte.
La televizor, oameni de diverse categorii, nu-s mulţumiţi de
alegeri, au fost împrăştiate manifeste prin Bucureşti. Profesorul
97
1990. Anul şarpelui orb
Mânzatu adoptă o voce blândă.
Petrolul învinge pe braşoveni acasă la ei (2-3), Argentina
câştigă meciul cu Israelul (1-2), naţionala noastră a plecat în Belgia.
Finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal: A.C. Milan-Benfica
Lisabona (1-0, gol înscris de Rijkaard). Şi astfel, toate cupele
europene au intrat în vitrinele italienilor.
24 mai, joi. Ascult Europa liberă, prietenii mei de peste zece
ani. Românii n-au o conştiinţă politică (deocamdată), sunt
manevrabili. La şcoală multă tevatură, despre malversaţiunile
politicienilor. Declaraţie „bombă” face Exc. Sa Al. Paleologu,
ambasadorul român la Paris, se declară „ambasador al golanilor”.
Cu Berzea şi Kili la un coniac: naţiunea română e nenorocită,
moldovenii sunt nişte dobitoci, mai răi decât animalele. Dacă ar
avea o putere, ar lovi cu harapnicele în plebea gregară, ar trage cu
mitraliera […] Parcă citează din „Dreptatea”: „popor de dobitoci”,
pasiv, obedient, somnolent, manipulabil, conservator, laş,
amnezic, resemnat, sclav al burţii, constitutiv ignorant, trădător. Îi
acuză pe americani că ne-au vândut iar, pentru că n-au făcut
declaraţii de votare frauduloasă.
Azi e Înălţarea. Morţii noştri sunt cinstiţi cu veneraţie.
Manifestaţie de protest împotriva rezultatului alegerilor.
Profesorul de istorie Zaharia desluşeşte conflictele politice la
români. Conferinţă de presă, Răzvan Teodorescu. Ce-i în ziare, nu
mai preiau observaţii care se bat cap în cap, să le zboare creierii.
Mai bine să mai punem mâna pe carte, să mai privim prin
revistele literare. În „Adevărul literar şi artistic”, texte limpezi de
Eugen Uricaru, Alex Ştefănescu, Florin Mugur. În „România
literară”, N. Manolescu e mai calm, „votul a fost mai mult unul
sentimental decât unul politic”, „Viitorul nostru depinde acum de
doi factori opuşi. Unul este felul în care îşi va ţine F.S.N.
promisiunile de democratizare politică şi de libertate economică.
98
 C. Trandafir
Al doilea este capacitatea opoziţiei de a-şi crea, în anii ce vin,
formaţiuni politice în stare să ofere o alternativă valabilă”. Şi
criticul se „bucură”, chipurile, că Ion Iliescu a folosit cuvântul
„golani” şi nu „porci” sau „câini”, cum ar fi sunat… şi citează
dintr-un „incalificabilă tabletă”. De ce n-a făcut Socrate politică?
Maria-Luiza Cristescu răspunde citându-l pe Socrate însuşi. Nu-l
mai reproduc. Căci despre literatură e vorba. Pe mâine…
25 mai, vineri. Jurnalul are şi un dezavantaj: dacă îl ţii chiar
zilnic, se repetă, devine extrem de monoton […] Din nou, cu
„Evenimentul”, ore, ochelarii de soare de la dl. Nanu, cumpăr
zarzavaturi, legume (şi roşii, castraveţi, ciuperci!). Cu Gherasân şi
Titi Butoi, numai o bere la Grădina „Muntenia”, unde au început
şi muzicanţii să tune.
Azi s-au dat rezultatele votării (Ion Iliescu – 85,07%, Radu
Câmpeanu – 10,6 %, Ion Raţiu - 4,29%; FSN (67,02%), UDMR
(7,20%), PNL (7,06 %), PNŢ (2,50%). Dar despre literatură era
vorba. Aşa se şi întreabă ancheta României literare: „Literatura,
încotro?” Răspund îngrijoraşi şi încrezători: Radu Tudoran,
Nicolae Breban, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Mihai
Ispirescu, Constanţa Buzea, Platon Pardău. Versuri (ample) de
Magda Cârneci şi Emil Hurezeanu, Eugen Simion despre Cugetările
lui G. Ibrăileanu, Alex. Ştefănescu despre romanul Valul şi stânca
de Gabriel Chifu. Geo Bogza, din Trapez: „Fiu al unui arhitect, m-aş
fi încumetat să fiu arhitect. Fiu al unui aviator m-aş fi încumetat
poate să fiu aviator. Fiu al unui poet, nu m-aş fi încumetat să fiu
poet”. Fragment din Nopţi albe şi zile negre de N. Carandino,
despre Iuliu Maniu. Ion Pop îl intervievează pe Michel Déguy,
poetician şi filosof, fragment din Patimile după Piteşti de Paul
Goma. Scurte informaţii despre „celibatarul Mark Twain”,
scrisorile lui Nabokov, o sută de omonimi ai lui Shakespeare în
Marea Britanie (!) Nu-i interesant?
99
1990. Anul şarpelui orb
26 mai, sâmbătă. Eliza mă ajută să iau repede presa la o coadă
mare, sigur aş sta mult şi nici n-aş mai „apuca”. Trecere scurtă cu
Bebe Văleanu pe la tipografie, nu e nimeni aici.
La televizor (ce sursă ciudată!) se desfăşoară „procesul” lui
Nicu Ceauşescu. Slăbit, cu gura strâmbă ca taică-su, ochelari, tuns
scurt, în haine civile. I se dă voie să stea pe scaun, fiind după
operaţie. Neagă cu unele „scăpări” se exprimare: „el însăşi”, „moniţie”,
n-a făcut nimic rău. Când aude de „genocid” se crispează a râde […]
Telefon de la conu’ Mihăescu (cel mai apropiat coleg şi prieten
al meu de la facultate), a candidat ca senator la liberali. Vrea să mă
mobilizeze în luptă alături de el, de liberali, ştiind ce viziune clară
am şi forţă de convingere. El vrea să fie senator, iar eu
propagandist. Încerc să-l lămuresc că eu nu sunt şi nu voi fi cu nici
un partid, ci cu nişte considerente cam laxe: libertate, democraţie,
cultură. Ca scriitor şi ziarist nu pot fi de-o parte sau alta, ci pentru
ceea ce cred că e normal pentru toţi, voi acţiona totuşi, fără
încrâncenare dar cu polemică acid-ironică şi cu pamflete împotriva
politicianismului, a pornirilor dictatoriale, a violenţei şi inculturii
etc. etc. Pentru că mi-i prieten, îmi cer iertare şi agrementez cu
oralităţi mai populare […] Altfel, totul e lamentabil, la graniţa
fanatismului. M-a luat gura şi pixul pe dinainte…
Să trec la banalităţi. Lungă emisiune de după-amiază,
culminând cu meciul de fotbal Belgia-România (golurile noastre în
a doua repriză, Rednic şi Lăcătuş) şi un documentar „tele”,
„Castelele lui Dracula”, care a participat la festivalul de la
Auxerre. Continuă procesul beizadelei cu audierea martorilor.
Târziu, citesc (tot presă ca fraierul), obosit, nu pot adormi decât
foarte greu şi superficial.
27-28 mai, duminică-luni. Plouă. Umblu la telefon, nu găsesc
nici pe Oprişan, nici pe Vicol, dau, însă, de Flavius. E „dărâmat”
că au clacat ţărăniştii. Acum el, zice, fost strivit de dictatură,
100
 C. Trandafir
protestează în Piaţa Universităţii. Nu voi putea dormi la el marţi,
când voi merge la Bucureşti, fiindcă locuinţa lui e o paragină, mai
rău decât un depozit bombardat.
Poate găsesc un loc în revista noastră şi pentru un interviu al lui
Mircea Dinescu, dar cotidianului Libération. Scurte fragmente
aici: „Dacă alegerile ar fi avut loc acum două luni, partidele
istorice ar fi obţinut mai multe voturi. Intelectualitatea a făcut o
greşeală susţinând spectacolul cabaret din Piaţa Universităţii, care
a împins în braţele F.S.N. oameni care nu-şi fixaseră încă
preferinţele pentru alegeri. Este absurd să dai lecţii de demnitate
afişându-ţi dispreţul pentru marea masă a poporului…”; „În Piaţa
Universităţii intelectualii au deschis gura în faţa ziariştilor
occidentali, dar au întors spatele clasei muncitoare. Această
revoluţie de bulevard pe bază de Lambada nu are ecou în rândul
populaţiei”; „Intelectualii afirmă ca masa, poporul este prost.
Afirmaţie care constituie o mare greşeală. Nu putem importa, cu
ajutorul domnului Raţiu, un alt popor”.
Văd, cu Diana, filmul „Metroul” cu Isabelle Adjani şi Christopher
Lambert.
Apare, după un efort de o zi întreagă, „Evenimentul”.
Consultaţii, organizarea banchetului. Îi telefonez lui Oprişan şi-i
anunţ descinderea în Bucureşti, pentru recomandări şi interviuri.
29 mai, marţi. Plouă. Am pierdut umbrela şi plec la Bucureşti
cu ziar deasupra capului. În autobuz, Cerasela, Bebe, Niţă de la
Casa Tineretului. Trenul vine la timp, dar e supraaglomerat. Stau
cu Bebe pe culoar, la fereastră, fumăm şi discutăm ba despre
revistă, ba politicale. Ajungem repede, luăm autobuzul care ne
duce până la Universitate. Piaţa se autonumeşte acum a
„Golanilor”. Vorba lui N. Manolescu: dacă Iliescu le spunea
porci sau câini? Corturile din faţa Teatrului Naţional sunt
plumburii din cauza ploii. „Golanii” (de ambele sexe) stau în
101
1990. Anul şarpelui orb
corturi, aşteptând soarele, culcaţi pe pleduri, acoperiţi cu pături,
cu cafele sau sucuri, fumează. Cei care nu stau acoperiţi se joacă
table, barbut, cărţi, alba-neagra. Afară sunt vânzătorii de ziare,
ţigări, şi tot felul de mărunţişuri, gen talcioc. Caricaturi,
Pancarte: „Noi gândim, nu muncim” (replică la zicerea „Noi
muncim, nu gândim”), „Jos Iliescu!”, „Jos comunismul!”,
„FSN=PCR=KGB” […]
Bebe şi cu Niţă rămân la „Liberali”, eu merg la Vio, căminul de
pe str. Rosetti, fătuca doarme la ora 9, cealaltă colegă de cameră
lucrează! Se înalţă din scutece, se aranjează şi gustăm ceva, nu
vrea să mergem la vreun bufet.
La Uniunea Scriitorilor nu s-a deschis bufetul pentru clătit
gura. Îl caut pe Oprişan la BAR, îmi schimb viza pe permis. Ajung
la Flavius, ne bucurăm de revedere, vreau să dau un telefon, vine
Fănuş Băileşteanu şi face scandal că umblăm la telefon, că are
copii… E prima oară când îl văd, sper să fie şi ultima. La US,
bufetul s-a deschis şi s-a umplut. Ni se aprind fălcile politice.
Flavius e patetic, Fănuş masiv, Dan Deşliu figură de majordom,
Chişu neschimbat, Prelipceanu foarte înalt, Simona Cioculescu
(…), Uricaru, copil masiv . La Cartea Românească, aceeaşi
problemă: nu-i Mircea Ciobanu. Prin Cişmigiu, la Gambrinus,
bere, Flavius, la bord cu cevaşilea, se dedă la filipice.
Plecăm. Oprişan m-a invitat la restaurantul „Dorobanţul”,
unde se află cu Vasile Malaneţchi, cu fiul lui Victor Crăciun şi un
alt român moldovofil. Molcomi. Flavius mă duce iar în Piaţă,
acum s-a înseninat puţin afară. Îmi face o demonstraţie de cum
demonstrează el, strigă tare că pe Iliescu îl cheamă de fapt Ilievici,
că Roman este evreu spaniol, Cazimir Ionescu mongol…
Din nou la Vio, din nou la „Dorobanţul”. Plouă, plouă. Prietenii
mă aşteaptă, intrăm într-un salon mare, rezervat, dansatoare cu
vagi umbre de îmbrăcăminte. Un grup de turci se îmbată (nu
ştiam că turcii beau alcool), aruncă bani, sticle, sar ospătarii şi
102
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

evacuează sala. Plecăm şi noi, 250 de căciulă. Cu prietenul Oprişan Îmi fac timp să citesc şi să scriu: Alecsandri şi Eminescu.. Mihai
spre apartamentul lui, departe… Zamfir îi face „o lectură afectuoasă” bardului de la Mirceşti. Ion D.
Sârbu: „L-am văzut pe Blaga plângând”. „În labirint, cu paharul
30 mai, miercuri. Astea da nimicuri, dar de prin ’80 mă dedau clătinat, amarnic, / lupul, adult (pentru / care iei 300 de lei dacă
la banalităţi (chiar dacă nu fantastice), în ciuda festivismelor, / îl împuşti), cu ghearele lui / tocite pe găurile cucutei, fluierând
tonurilor înalte, zbieretelor, aplauzelor şi invectivelor. a / pagubă // hm!.. dar tu, cu centură de purpură, plecată / în
Amicul-gazdă doarme încă, eu citesc „Jurnalul Naţional” nr. vizită / la bunica…” (Liviu Ioan Stoiciu). Asta nu-i poezie socială,
21. La telefon, dl. Crohmălniceanu spune că nu acordă interviu nu-i aşa? Nu există literaturi mici (Erich Wolfgang Skwara).
absolut nimănui, cel puţin un an. Îmi scrie o recomandare, am
nevoie de trei.
Îmi dă recomandare şi interviu Al. Piru, ne cunoaştem de la
Bacău, de la Câmpina. Şi Mircea Ciobanu, care e la Cartea
Românească şi promite că va publica „Amplitudinea lecturii”,
cartea mea, „marginalizată” de vechiul regim odios.
Trec pe la Piaţa Universităţii să cumpăr presă, din pasaj. O
zguduitură violentă, cutremur. Toţi o luăm la fugă spre ieşiri. Sus,
Vio şi o colegă de-a ei, speriate. Lumea a ieşit în stradă, circulaţia
s-a blocat,, poliţia încearcă să degajeze măcar bulevardul.
Magnitudinea, 6,8. Mă despart de Vio şi plec la Câmpina.
Noaptea, pe la 3, un nou cutremur…

31 mai, joi. Lumea îngrijorată. Ce-o fi cu atâtea zgâlţâieli? După

ore, sărbătorim apariţia unui nou nr. de revistă „social artistică”,
nr. 11, cu Eminescu în frunte. O reproducere (Cupidon încingând-o
pe Andromeda” de Johsua Reynolds) e aşezată incorect.
Politichia dă semne de liniştire. Piaţa mai zumzăie. Elevii se
pregătesc de banchete, de încheierea anului şcolar la ieşirea din
văgăună şi intrarea în tunelul înflăcărat. Memento: „Secretul
democraţiei este în ultimă instanţă un secret al proporţiilor şi
constă în înţelepciunea de a nu da nimănui o parte de putere atât
de mare încât să poată naşte ispita de a o lua în întregime. Un
secret care, după cum se vede, se învaţă greu” (Ana Blandiana).

103 104
 C. Trandafir
V. Iunie. Jocul şi infernul
1-3 iun., vineri-duminică. Nu mai văd feţe senine, toţi sunt
puşi pe harţă, încrâncenaţi – şi a început vara. Şi elevii sunt
stresaţi, ştiu ce-i macină. Dar la literatură sunt, în general,
netulburaţi. Doar că îi interesează notele acum la sfârşit de an
şcolar. Unde mai e veselia, umorul („specific românesc”)? Cu
Doru Victorian (mai ales să fie cu noi şi Gelu Luncă) ne mai
relaxăm, dar şi el, Doru, se îngrijorează de starea limbii ruse,
obiectul lui. Îl liniştesc, are şi româna, la V-VIII merge de
minune…
Poate azi şi mâine să ne fie cu bucurie. Mergem cu seraliştii
(XIII D) la mare, unde are loc banchetul. Ghidul nostru e tot dl
colonel Duminică, cel care a fost la Poiana Braşov cu noi. Ştie tot,
face de toate. Ne-a luat în „diligenţă” (autocar) bere, pusă bine la
„cramă”. „Vizitiul (Rusu) e şi el om vesel. Facem un popas, apoi
altul mai îndelung la „Privighetoarea”. Partenerul meu (sau eu al
lui), Doru, glumeşte tot timpul. Constanţa, Mamaia, Saturn
punctul terminus. La hotel „Diana” e închis, ne cazăm la „Hora”,
eu în camera 209 cu „iubitul” Victorian. Dar armeanul preferă
mult genul feminin, le boscorodeşte, nici nu mă lasă să aţipesc
după baie.
Vreme închisă, trebuie să facem turul Litoralului. Şi tot plouă,
nu ne piere cheful, pe mine ploaia mă destinde. Doru mă poartă la
hotelul vecin, unde are multe cunoştinţe. Şi începe banchetul
propriu-zis, adică masa festivă. Profii vin primii, absolvenţii après.
Fetele foarte gătite, lasă gura apă, fac ochii bulbucaţi. Cerasela,
mini, are picioare splendide, sâni apetisanţi, top-model. Mihaela
105
1990. Anul şarpelui orb
are o rochie vaporoasă, de pe alte meleaguri, primită „la pachet”.
Maître d’ôtel, dl Duminică, ba ajută şi la servire şi la debarasare.
Nepoata d-nei Preda, directoarea, dansează cel mai bine Lambada.
Dl Preda ţine la mine de la începutul începuturilor, acum mai
mult, ca s-o „trec” pe Diana. Doamnele profesoare Pridie şi Şerban
se scapă la politică, sunt tratate cu refuz. Sorin Modrogan şi Doru
Gheorghiţă (şeful clasei) se travestesc în dame. Se dansează mult,
distracţie, nu glumă […]
Autobuzul ne duce până la debarcader. Plecăm în promenadă
pe Dunăre, Tulcea, Brăila, Galaţi. Discursuri la microfon, veselie,
spre admiraţia celorlalţi pasageri aflaţi în minoritate. La Galaţi,
plimbare pe faleză. Ne preia autocarul nostru şi urmează drum
lung, epuizant. Mihăiţă şi Doru (româna şi rusa) dorm zdravăn,
nici nu aud cântecele zvăpăiate ale mulţimii…
4 iun., luni. Ziua mea de naştere. Iar spectacol la şcoală: ”Mulţi
ani trăiască”, flori, cărţi, îmbrăţişări, pupături.
Iar iau presă multă (Contrapunct, Zigzag, Expres, Cuvântul, 22,
Baricada, Dreptatea, România liberă). Mă împinge o curiozitate
feminină sau una intelectuală? […]
Felicitări de la prieteni şi cunoştinţe: Adina, Dan Preda,
Sandrino, Gherasân, Bebe, Nae, vecinii Mirică, Iosifescu de la I,
geograful Anastasescu de la IV, dl Tătulescu, Mişu, Costică Radu,
maistrul Ion Chirobocea…
Acasă nu lungim „sărbătoarea”. Dumnealor la serialul „Părinţi
şi fii”, eu nu l-am urmărit, aşa că mă îndeletnicesc cu ziare şi
reviste. Reţin numai „Ochiul magic”, N. Manolescu contra Dan
Zamfireascu („rapsod al cultului personalităţii”, critic al „agenţilor
occidentali” Raţiu şi Câmpeanu); răspunsul dlui Corneliu Coposu
dat lui Dorin Tudoran, „remarcile” Ruxandrei Zamfirescu
referitoare la comentariul lui N. M. prilejuit de apariţia la televizor
a lui Gabriel Liiceanu. Prefer Fragmente critice de Eugen Simion şi
106
 C. Trandafir
cronica literară a lui N. Manolescu despre Pe culmile disperării de
Emil Cioran. Şi… proza lui Cornel Ungureanu. […]
5-7 iun., marţi-miercuri-joi. Bebe îmi arată o machetă pentru
„Evenimentul estival”, o înşiruire de rebusuri şi caricaturi, plus un
serial SF (sau poliţist). Nu-i cazul. Dispută Gherasân-Văleanu.
Bebe vrea să „tragă” revista la Casa Tineretului, unde e şef, şi s-o
transforme într-un buletin al cenaclului (care nu există).
Fetele de la consultaţie au un fel aparte de a fi. Hermina are 26
de ani, arată de 18 şi nu se pricepe de fel la gramatică. Anda şi
Mioara sunt bune, bune, dar prea sfioase.
„Îngerii” din Piaţa Universităţii se întărâtă mai abitir. […]
Seară de teatru: „Omul care a văzut moartea”, cu Petre
Gheorghiu, Coca Andronescu, Florin Zamfirescu, Mihai Dinvale,
Mişu Fotino.
Din nou, telefon de la Rică Vicol, solicită „prefaţa”, nu zice
nimic despre numerele din Porto-Franco care mi se cuvin.
Onorariu? Nici pomeneală. „Evenimentul” se clatină. Lupte
intestine. Difuzarea nu mai merge cum mergea, financiarul
Gherasân fierbe, Nae dă telefon şi recomandă să-i publicăm pe
preoţii de la care el a perceput o sumă mare de bani…
Vremea se încălzeşte văratic […] Iliescu, Roman şi Victor
Stănculescu sunt la Moscova pentru…Tratatul de la Varşovia.
Vine Vio acasă, dar va pleca mâine pentru sesiunea de
examene. Îmi face portretul dormind în fotoliu (o glumă pentru
„Evenimentul”, cu legenda: „UN redactor în plină acţiune”). Trec
pe la Protoierie să iau un text pentru revistă. Nimeni nu se
grăbeşte. Nici cei de la Moscova, unde domină zâmbetul inefabil
şi interminabil al lui Iliescu.
Cine e inspectorul Tomescu pe linie de teatru, de care se plânge
Radu Băieşu? Cică el, Ştefănescu şi d-na Creţu sunt din clanul
Tamarei Dobrin. Despre A.E. Baconsky n. 1925) scriu cu
107
1990. Anul şarpelui orb
profesionalitate Gabriela Omăt şi Eugen Simion. „Opoziţia,
instituţie indispensabilă” (Walter Lippman). Ossip Mandelstein,
Valéry Larbaud, Wole Soyinka, Salman Rushdie, Camus – unde
sunt poeţii de altădată, care asigurau jurnalului meu ode ceauşiste
de un umor gigantic?
8-9 iun., vineri-sâmbătă. Deschiderea festivă la Coppa del
Mondo, Italia! Ar fi fost bine să vedem color, că e şi Diana.
Spectacol grandios, cu dansatoarea, mingi uriaşe, manechine. Sunt
aici preşedintele Italiei, Argentinei, Braziliei, Camerunului, prim
ministrul României Petre Roman […]
Cea mai mare surpriză a tuturor timpurilor fotbalistice,
Camerunul învinge Italia, în deschidere, 1-0! Maradona a
îngenuncheat…
Cică au fost descoperiţi bandiţii aceia care au violat o femeie, au
maltratat-o şi au scris pe spatele ei „Jos Iliescu” ?! Adevăr sau
diversiune? Oricum, nelinişte generală.
Vedem filmul „Domnul”, cu Jean Gabin, Lisellote Pulver,
Mireille D’Arc, Philippe Noiret… Citesc presa, dumnealor se
culcă, nu pot adormi ca toată lumea normală…
Şi trebuie să merg la foto Zisopol, cum s-a fost stabilit, să fac
poză pentru panou. Şi nu e „faţa” mea cea mai bună, după
insomnia de astă-noapte. Noroc că maestrul Zisopol o mai
„reperează”. Nepotul din clasa a XII-a E (Filologie), unde sunt
diriginte, îşi aranjează echipamentul pentru banchet, Diana merge
la cununia colegei sale Dana Năstase. Dorm o jumătate de oră şi-s
bun de benchetuială. Transmisiune de la Roland Gaross. Pilotul
elicopterului cu care au fugit dictatorii face mărturisiri la
televiziune, se dă erou. Seamănă la fason cu „tătucu”.
Începe ceea ce aşteptăm cu sufletul la gură, primul nostru meci
la Cupa Mondială după 20 de ani. Sunt singur şi nu-mi convine, să
fi fost măcar Diana, emoţiile s-ar mai fi redus. Avem şi nişte
108
 C. Trandafir
indisponibilităţi: Dan Petrescu, Iovan, Hagi suspendat pentru jocul
acesta… În prima repriză, sovieticii sunt mai activi, Lung salvează
în trei rânduri, dar înscrie Lăcătuş! În repriza a doua mai marcăm
o dată (Lăcătuş – lovitură de le 11 m.). De-acum încolo, derută în
tabăra ruşilor, jocul este total la discreţia băieţilor noştri. Gică
Popescu, Lăcătuş, Sabău bagă spaima în apărare adversarilor.
Ratăm patru ocazii mari, din 7, 10, 6, 11 m. Nu-mi convine deloc
această imprecizie sau uşurinţă, nici nu ştiu cum să-i spun.
Tot azi se deschide prima sesiune a Parlamentului României. Îl
disting pe Ion Raţiu la deputaţi, zâmbăreţ. Afară, manifestaţie: jos,
o nouă revoluţie, sânge, armata să treacă alături de ei. La armată
se depun jurăminte, a trecut de partea puterii neocomuniste.
Strategie perdantă […]
Banchetul are loc la Cantina „Petrolului”, cântă formaţia
„Meteor” […]
Începând cu ora 22, vedem meciul Italia-Austria (1-0), fapt
pentru care soţia pleacă acasă. Abia pe la 7,30 nu retragem şi noi.
10-11 iun., duminică-luni. Vine Mişu să ne ia la Meliceşti. Nu
pot, merge numai Diana… Nuţa apare s-o lămurească pe Victoire
să meargă la ruşi, de unde să aducă… îmbrăcăminte! În Parlament
neînţelegere. Ioan Alexandru s-a rugat în genunchi pentru „pace”.
Democraţia, după 50 de ani de totalitarism, trebuie învăţată…
Alte meciuri: Emiratele Arabe Unite-Columbia (0-2), Brazilia-
Suedia (2-1), RFG-Iugoslavia (4-1), înregistrare Cehoslovacia-SUA
(5-1). Văd direct Costa Rica-Scoţia (1-0). Campionatul surprizelor
colosale. Iar târziu în noapte, Anglia-Irlanda (1-1).
Manifestanţii şi guvernaţii nu ajung la nici o înţelegere…
12-13 iun., marţi-miercuri. Dar noi nu mai citim o carte, oameni
buni? Ce-i cu depravarea asta? Ore, gazeta, vin invadatorii. Mai
întâi, Sorin Modrogan cu care fac exerciţii „teatrale”. Se pregăteşte
109
1990. Anul şarpelui orb
pentru regie. Nu înţelege că numai cu un regizor poate ajunge la
regie… Pe sus, cu taxi-ul, la altă agapă de sfârşit de an seral: dl.
Năstase, Lulu Panait, Laurenţiu Pană şi alţii. Elevii de clasa a VIII-a
de la şcoala nr. 1 dansează Lambada… Meciuri, meciuri la
Mondiale […]
În Piaţa Universităţii, meci mai contondent, intervin forţele de
ordine şi-i expulzează pe protestatari. Dascălii (nu toţi) se bucură
de „iniţiativa mai hotărâtă a legii”. Vin „băieţii” (între 20-30 de
ani) de aseară şi repară de zor şi cu spor robinetele şi prizele.
Telefon de la Vio, zice să fim liniştiţi că ea e în siguranţă. De ce
spune asta? N-am mai fost atenţi la întâmplări naţionale. În Piaţa
Universităţii, între Universitate şi Arhitectură incendii, ard autobuze,
maşini, fum, alergături, ciocniri, imagini terifiante. La Televiziune,
devastări, sechestrări, se întrerupe emisiunea. Poliţia nu intervine. Se
face apel la populaţie pentru sprijin!? După ceva timp, se reia
transmisiunea, o casetă înregistrată din elicopter arată un Bucureşti în
flăcări şi fum, clădirea Poliţiei… Ion Iliescu cere ca „elementele
democratice să ia atitudine faţă de atacurile extremiste etc. […]
Se reia transmiterea meciului de fotbal Argentina-URSS, foarte
important pentru grupa noastră. Dasaev nu joacă, Pompidou este
accidentat şi înlocuit cu Goicoichea. Argentinienii înscriu în prima
repriză…
În pauză, imagini din interiorul Televiziunii; devastări, distrus
cabinetul medical, geamuri sparte… Au venit grupuri de
muncitori, cer ordine, militari răniţi, oameni bandajaţi… Toată
noaptea asalturi asupra Ministerului de Interne, sediul poliţiei,
Casa de Modă (?), pentru lucruri scumpe cărate cu braţele şi cu
maşinile. Aşa se vede: fanatism, vandalizare, huliganism.
Coborâre în Maelstrom. Un anotimp în infern […]
14-15 iun., joi-vineri Crainicii de la Europa Liberă spun că
acestea sunt semne ale democratizării, că Opoziţia acţionează
110
 C. Trandafir
legitim. Dar oare e mâna Opoziţiei? Românii nu înţeleg asta, n-au
văzut aşa ceva decât în filmele de groază. Poliţia română e „timorată”.
Ion Iliescu cere populaţiei bucureştene ajutor. Debandadă.
Se aude că vin minerii şi vin. „Spectacolul” e degradant, nu se
poate povesti. […]
Totuşi fotbalul îşi continuă spectacolul. Azi joacă România cu
Camerunul. Şi aici ne paşte eşecul. Camerunezii înscriu de două
ori, noi o dată prin Balint. Hagi, modest…
Minerii au instaurat spaima şi ordinea cu bastoanele şi cu
lopăţelele. Vorba vine. Au scotocit prin locuri obscure, caută
„armament”.
Vio vine acasă, minerii au pătruns şi în cuibul lor, Arhitectura.
Nu vrea să ne spună mai mult domnişoara sau n-are ce să mai
spună. Are reacţii retractile, dar nu anxioase. Ba chiar e liniştită
sau simulează. E modul ei de a se detaşa.
Încheieri de situaţii la şcoală. Scurt Consiliu profesional. Se
aude că minerii au plecat în Valea lor…
O mică agapă cu elevii de la a X-a A, la Satul de Vacanţă. Borza
fizicul, Victorian rusul, nea Vasile matematicul, prof.-ingineră
Apostol, câţiva părinţi ai elevelor, muzică, gustări, demonstraţii
de dans. Peisaj extraordinar. Ne plimbăm şi cu o drezină, din
păcate nea Vasile îşi fracturează (scrânteşte) piciorul. Plouă, îmi
place când plouă. Ne întoarcem acasă cu un autobuz.
16-17 iun., sâmbătă-duminică. Din partea conducerii Uniunii
Scriitorilor: „PROFUND tulburată de evenimentele grave care au loc în
aceste zile pe străzile Bucureştiului, conducerea Uniunii Scriitorilor din
România îşi exprimă îngrijorarea faţă de violenţa, din orice parte ar veni
ea, care a luat proporţii cu totul dăunătoare ideilor de democraţie, cultură
şi civilizaţie. Apelăm cu toată seriozitatea la instaurarea unui climat de
înţelepciune şi dialog pentru curmarea tensiunii conflictuale şi a
instigărilor care favorizează această stare de lucruri, fiind convinşi că
111
1990. Anul şarpelui orb
numai echilibrul politic şi social, atitudinea conciliantă şi respectul
libertăţilor individuale pot oferi o soluţie pentru ieşirea din criza în care
ne aflăm”. Etc.
Prea multă agitaţie. Trebuie să merg la şcoală să închei nişte
situaţii. Dl. Gâlă, şef la „Prahova liberă”, îmi aduce zincuri. Sterian
Vicol îmi solicită nişte „lucrări” de urgenţă… Stau la televizor într-o
stare de sfârşeală. Ion Raţiu a fost vizitat de mineri acasă şi bruscat.
Radu Câmpeanu militează pentru pace. Se aud „ştiri” despre arme,
droguri, bani falşi, 6 morţi, mulţi răniţi. Şi festival de meciuri de
fotbal. „Colombo” mă încântă, adorm numai cu două pastile.
Merg la Uzina electrică, unde e un domn Manta care ne face
tablou (clasa a XII E). Trec pe la dl Petruş Luncaşu şi pe la Zisopol.
Un film cu Rod Taylor, cum prind ei nişte bandiţi care au pus
stăpânire pe un tren… Copilării din parte-mi.
În „Ochiul magic”, N.M. versus E. Barbu, Corneliu Vadim
Tudor. „Există în oportunism o latură pozitivă?”, întreabă Bujor 1)
„Oportunismul Nedelcovici. Răspunde explicabil: 1950-1964”, 2)
„Oportunismul naiv: 1964-1971”, 3) „Oportunismul ruşinii:
19711989”. După umila mea părere, nu există nici un fel de
oportunism pozitiv. Ion Simuţ, la obiect cu mitul biografic
eminescian: „Un mod de a fi în lume”. E frecvent în pagini Tudor
Cristea şi consemnez că după câte ştiu e omul nostru din provincia
mică. „Eugen Ionescu: „Imaginaţie nu înseamnă evaziune. A
imagina înseamnă a construi, a face, a crea o lume”. Yes! Prietenul
Dustin Hoffman e delicios deghizat în damă, „Tootsie” (iar
partenera Jessica Lange, premiul Oscar!). Doi avocaţi belgieni
avansează ipoteza că Molière (autorul de comedii) a „copiat” după
Corneille (autorul de tragedii); („Mizantropul” = „Cidul”).
Fantezie pură.
18 iun., luni. Victoire se duce la Ploieşti, Diana la şcoală, Vio
rămâne cu Oana, la 12 pleacă la Bucureşti, eu la Tipografie.
112
 C. Trandafir
Linotipistul Tică e bolnav, la un medic din Sinaia.
Ajung la „Mon Jardin”. La o masă, Georgel Ciută şi un fin de-al
lui, la alta, liberali în frunte cu Biţă şi Kili, la alta ţărănişti. Georgel,
fesenist furios, se ceartă cu adversarii, abia îl stăpânesc să nu ia
bătaie!
Meciul România-Argentina. Tensiune, calcule. Dacă pierdem,
ne-am ras. La fel şi Argentina, campioana mondială en titre. Un
meci egal ne-ar plasa pe noi pe locul al doilea. La treabă, băieţi:
Lung, Klein, Andone, Gică Popescu, Rednic, Rotariu, Lupescu,
Hagi, Sabău, Lăcătuş, Balint. Luptă ai noştri ca leii, până în
minutul 70 când, la un corner, un cap argentinian înscrie.
Dezamăgire sfâşietoare. Ai noştri se năpustesc şi, în minutul 75,
Balint înscrie! Delir. Tot oraşul izbucneşte în strigăt: Goooool! Dar
mai sunt 15 minute, şi argentinienii nu concep să fie pe locul al
treilea, necalificabil. În acest timp, URSS înscrie de patru ori în
poarta camerunezilor. Titanic, menţinem scorul egal. Ne-am
calificat în optimi!… Într-un avânt patriotic, stradalii manifestă
gălăgios până spre ziuă… Concomitent, la televizor se transmite
şedinţa Parlamentului. Se ia hotărârea constituirii unei comisii
parlamentare care să investigheze gravele incidente din 13-14
iunie. În Piaţă încă mai sunt turbulenţi, probabil şi pentru a serba
victoria fotbalistică a României.
Ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, cere să se aprobe
soluţionarea legală a situaţiei conflictuale.
19 iun., marţi. Ascult Europa liberă. Reiese că toată lumea este
împotriva României, fiindcă s-a săvârşit o grozăvie de către
guvernarea ceuaşisto-comunistă […] Compun pentru „Evenimentul”
Coppa del Mondo - Mozaic. Victoire pleacă la Ploieşti cu dosarul
ei de transfer însoţit de un bileţel pentru inspectorul şi poetul
(colaboratorele nostru) Ion Dumitru. La Tipografie Chirobocea
nu-i, Tică n-are nici un spor, Gherasân ţine să introducă un text în
113
1990. Anul şarpelui orb
locul altuia cules. Prea devreme se răceşte treaba cu gazeta
noastră. Reapare „România liberă”, acelaşi ton de la Europa
Liberă. „Adevărul” e opinie contrară.
Vine Sorin Modrogan actorul-regizorul, apoi Anda Lopătaru
pentru consultaţie. Şi Diana ajută şcolerii, un băieţel, apoi două
fete. Sunt anunţat să merg mâine, ora 8, la Liceul nr. 2, pentru
examenul de bacalaureat. Meciul de fotbal RFG-Columbia. Atacă
dezlănţuiţi sud-americanii în frunte cu „blondul” Valderama (nu
ştiam că Gulitt e sudist!). Dar vest-germanii sunt deja calificaţi…
Presa italiană şi nu numai ea apreciază superlativ prestaţia echipei
noastre, astă-noapte. Vine Vict. de la Ploieşti, nu era acolo poetul
Ion Dumitru (Deşirna). Vedem „Stâlpii societăţii”, cu Victor
Regengiuc, Gina Patrichi, Irina Petrescu, Silvia Popovici, George
Cozorici, Virgil Ogăşanu, Alfred Demetriu, Marcel Iureş, Marian
Hudac, Traian Stănescu, copilul Brătilă.
20-21 iun., miercuri-joi. Examenul de bacalaureat, scris.
Subiecte: 1) Evocarea artistică a satului în Ion sau Răscoala de Liviu
Rebreanu, 2) Versurile: „Ce-ţi pasă ţie, chip de lut…”, comentariu.
Sunt în ambele comisii de la liceul nr. 2. E şi Diana într-o comisie,
şi dna Stănciulescu… Până la corectură, după-amiază, trec pe la
Tipografie, pe la dl Luncaşu, pe la Uzina Electrică pentru tablou
şi-i las fotografiile profesorilor […]
Din nou la corectură. Cel mai mare spor îl are Diana, se
serveşte „Havana” Relaxare acasă cu politichie. GDS e foarte
supărat pe guvernamentali. Se mai spune că rectorul de la
Arhitectură este implicat în mişcările revoluţionare din Piaţă.
„România literară” s-a scumpit (7 lei) .
N. M. (cu care îmi permit să votez, deşi mi-am propus să fiu
echidistant, numai împotriva fanatismului de oriunde ar veni el)
presupune trei scenarii: 1) cel al oficialităţii („a conspiraţiei, a
tentativei de lovitură de stat, organizată din timp de forţe de dreapta”,
„de tip legionar, neo-fascist, iar în spatele bandelor de huligani care au
114
 C. Trandafir
incendiat sediul poliţiei şi au devastat clădirea televiziunii s-ar afla
organizaţii politice din ţară, intens sprijinite, moral, material şi chiar
logistic din exterior”); 2) cel al Opoziţiei - o parte a ei („că FSN însuşi
a pus la cale atât manifestarea din 13 cât şi reprimarea din 14-15, pentru
a discredita principalele partide, presa lor, presa independentă şi pe
intelectualii disidenţi. Totul n-ar fi decât un plan de preluare a puterii
într-o singură mână, spre a se grăbi instalarea unui regim neocomunist”;
dar „e dificil de crezut că un partid care abia a ieşit victorios din alegeri
– şi ce victorie! - , ar dori să suprime o opoziţie mult prea slabă spre a fi
realmente jenantă, şi aceasta cu preţul unui scandal internaţional de care
n-avea absolut deloc nevoie acum”); 3) o variantă a scenariului dintâi,
cu elemente împrumutate din cel de-al doilea, („forţe iraţionale din
FSN şi chiar din unele grupări din opoziţie” „ar putea fi la originea
tentativei de destabilizare a puterii…,prin specularea şi manipularea
nemulţumirii anumitor pături sociale, îndeosebi a tineretului studenţesc,
a unor categorii de intelectuali, ca şi a unor radicali anticomunişti”).
22-23 iun., vineri-sâmbătă. Iarăşi la corectură. Jalnic. Plouă. La
cabinetul dl dr. Preda. „Evenimentul” pe piaţă. A rămas numai
Gherasân cu difuzarea, enervat (dosădit) rău, publicaţia are zilele
numărate. Dl. Duminică susţine cu infinită discreţie să am grijă de
loaza de fiu-său, la oral. (Dar dacă nu „ia” scrisul?). Belgia-Spania,
joc frumos (1-2); Islana-Olanda (0-0), se va trage la sorţi pentru
stabilirea locului. Noi vom juca ori cu Olanda, ori cu Irlanda…
Zi de odihnă. Diana pleacă la banchet cu elevii lor de-a VIII-a.
Ce-oi mai fi făcând vio cu „arhitecturalii” ei? Noroc că are colege
de cameră cumsecade, fete liniştite… Ajung pe la „Cotul Donului”
cu dom’ Muscaliuc. Aici lucrează cumnată-sa Rodica şi o prietenă
de prin Tulcea. Avem prioritate, mai ales că lipoveanca vrea să
vină la seral şi s-o „introducă” pe soră-sa la zi. Acasă, la dl
Muscaliuc, soţia sa ne face saramură de peşte.
Acasă e şi Nuţa, îmi arată că în „Adevărul” scrie că Flaviu
115
1990. Anul şarpelui orb
Sabău, bunul meu coleg, a fost prins în Piaţa Universităţii cu
aparate de înregistrat, cu un cuţit şi cu alte „ustensile de atac”. Îi
dau telefon şi-i citesc din ziar. E prăbuşit. Neagă. E ceva dar nu
cred că într-atâta. Un om aşa de fin, ca o fată mare de sfios, ajunge
într-o asemenea situaţie?
Ştefan Agopian observă că în Parlamentul ţării nu au întrat
scriitori „disidenţi”, ori nu au participat (Blandiana, Doinaş,
Deşliu), ori nu au obţinut voturile necesare: Paler, Dinescu,
Liiceanu, Pleşu, Stelian Tănase, Creţia. În schimb, au intrat
Daniela Crăsnaru, Al. Piru, Romulus Vulpescu, C. Sorescu
Camerun-Columbia în optimi. Câştigă camerunezii. Maradona
spune că sunt „vrăjitori”. Erou. Roger Milla, de vreo 34 de ani. I se
va face statuie în Camerun. Cânt împreună cu Diana: „O iubesc pe
Clementina, / O fată din Camerun, / Are ochii ca cicoarea / Şi
obraz ca de lăstun”.
24-25 iun., duminică-luni. Cu amicul Vicol, să-i dau un
interviu pentru Porto-Franco, o „prefaţă” pentru volumul lui
selectiv. Ultimul test ca fata dlui Carzol de la Telega. Oboseală,
mărunţişuri, „Escrava Isaura”, instalarea Preşedintelui Iliescu,
constituirea Guvernului. Două meciuri formidabile: Brazilia-
Argentina (0-1), RFG-Olanda (2-1). Carriocas joacă mai bine samba
decât tangou, dar câştigă acesta din urmă. Maradona e fluierat tot
timpul de torinezi, e faultat, nu face mai nimic, dar geniul e geniu,
dă o pasă strălucită lui Caniggia şi acesta îi execută pe brazilieni,
care au fost superiori. Lazaroni, antrenorul, va fi „ghilotinat”.
Samba se transformă în doliu. Urmează „artileria grea” a lui
Beckenbauer şi „portocala mecanică”.. Rijkaard şi Völler sunt
eliminaţi. Klinsmann, excepţional, înscrie şi Brehme (11 m gratuit
pentru olandezi). Modeşti, Gulitt şi Van Basten.
Asta e bucuria. Iar umorul, de la lucrările de admitere la
Treapta I şi de la bacalaureat. Reproduc aici numai câteva
116
 C. Trandafir
„monstre” din vreo 50 câte am colectat. Bacalaureat: „George care
este iubitul Anei îl omoară pe Ion şi astfel romanul se sfârşeşte cu
bine”; „Ion moare până la urmă într-o moară de apă aruncat de
Belşug care îl prinsese la Ana”; „Florica e o fată drăguţă cu ochi
albaştrii”; „Mihai Eminescu contemplă aceste versuri ca şi cum
chipurile oamenilor ar fi de lut”; „În romanul Răscoala poetul
Liviu Rebreanu descrie ca acţiune următoarele. Pe o moşie era un
boier care viola toate fetele de pe moşi fete care au rezistat până la
un punct după care nemaiputând s-au răsculat”; „În romanul
Răscoala este descrisă răscoala ţăranilor începută de Gh. Doja
continuată de Horia, Cloşca şi Crişan şi înăbuşită în sânge în 1907
deoarece aceştia au fost traşi pe roată”; „Versul Ce-ţi pasă ţie chip
de lut se referă la chipul galben şi moale”; „Mihail Eminescu este
unul dintre poeţii universali ai literaturii române de după primul
război mondial”; „Vasile Baciu este deznădăjduit apelează la Ion
ajungând la un consens”; „Femeia este imaginea înfierbântată al
unui prototip nerealizabil”; „Versurile dovedesc că Cătălina n-a
avut nimic cu Hiperion”; „tatăl lui Ion fuseseră un ţăran care se
căsătorise cu Zaharia”.
25 iun., marţi. Politica se axează pe atacuri viscerale ale
Opoziţiei şi ale unei „puteri din umbră”, în frunte cu intelectualii
cei mai activi ai ţării (Nica Leon, Nicolae Cerveni, Dumitru ,
Marian Munteanu, Dumitru Mazilu, Dinu Patriciu) şi cei mai
„dotaţi” (f. mulţi). Imperative: arestarea şi judecarea lui Ion Iliescu,
Răzvan Teodorescu, Emanoil Valeriu pentru genocid, o nouă
revoluţie pentru constituirea unui stat cu adevărat democratic…
Începe meciul din optimi România Iranda. Apare şi Gherasân,
dar el n-are a face cu fotbalul, stă bine mersi, pentru că a venit, la
taclale şi la bere cu familia feminină… Nu joacă Lăcătuş. Meci
dramatic, suntem mai bun decât adversarii noştri, se vede de la o
poştie sau aşa văd eu, subiectiv, dar nu înscriem şi recurgem la
117
1990. Anul şarpelui orb
proasta tactică a temporizării. Cămătaru, Balint şi Răduciou nu-s
în formă. Hagi, singur şi individualist, îi bombardează pe
irlandezi dinafara careului. Aşa ajungem la prelungiri şi la lovituri
de pedeapsă. Hagi, Rotariu, Lupu şi Popescu înscriu. Dar ratează
Timofte. Şi aşa Timofte intră în istoria fotbalului şi ai noştri se
întorc acasă [...]
26-27 iun., marţi-miercuri. Amintiri şi reflecţii ale lui Lucian
Boz despre Ion Vinea, fragment din proza Gemenii de portul Mircea
Cărtărescu. Fără pedanteria urâtă, notez nişte nume găsite chiar azi
pe traseul revuistic-literar artistic: Akira Kurosawa, Marguerite
Duras, Georges Simenon, Puşkin, Henry Roth, Simone Signoret,
Boccaccio, Stefan Heym, Rossini, Giovanni Papini, Eugen Ionescu,
Nichita Stănescu, N. Steinhardt, Alexandru Ivasiuc, Geo Bogza,
Ana Blandiana, Mircea Zaciu, Constantin Ţoiu, Ioana Ieronim,
Mircea Ciobanu etc. etc. Din păcate, literatura actuală e înăbuşită
de traduceri kitsch, documentul expulzează ficţiunea, critica
literară aşteaptă alte vremuri sau cedează definitiv. Esteticul? O
nefericire, o mistificare veche, acum e nevoie de o „est-etică”, de o
nouă morală politică. Totuşi au fost şi mai sunt şi modele pe lumea
asta, artistice şi nu numai. Putem merge înainte, inclusiv cu
banalităţile noastre de toate zilele, nicicum cu fanatism şi violenţe.
Spun asta că se ţipă şerpeşte aici şi către Occident: „ni s-a furat
revoluţia”, „noua revoluţie culturală comunistă a pus stăpânire pe
ideologie”, dar mai ales pentru că prietenii francezi ne fac de râs,
ca să nu mai spun de unguri. Păcat.
Două meciuri, Spania-Iugoslavia (1-2), vai sărmanii iberici,
Diana ţine cu plavii, şi Anglia-Belgia: 1-0 în prelungiri, ultimul
minut!
Preşedintele Iliescu l-a desemnat pe Roman prim-ministru, să
facă Guvernul. Scandal în presă, în Parlament, discordie între
persoane în orice loc s-ar afla, decizii de a lupta „cu ghearele”.
118
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Trec pe la şcoală, pe la Gherasân şi cu el pe la „Nina Bardezi”, prin mai multe ţări. Totuşi săptămâna pe care o încheiem ne-a mai
unde e şi „Don Pasquale”. La librărie, „Evenimentul” e căutat, dar adus la graniţele normalităţii, fără de care nimic nu-i posibil.
nu înţeleg ce se întâmplă cu difuzarea. Roman a propus un moratoriu pe următoarele şase luni, pentru ca
guvernul să se poată concentra asupra programului. Se pare că
28-29-30 iun., joi-vineri-sâmbătă. Reuşesc să pun la punct înşişi adversarii politici recunosc calitatea echipei de tehnocraţi.
plicul pentru Vicol. Gherasân zice că „nu mai mere” cu gazeta Premierul a şi plecat la Innsbruck, la altă reuniune.
noastră […] Asalturi asupra Inspectoratului şcolar pentru Gicu ne anunţă că vine luni la noi, cu Virginica şi cu băieţelul
repartiţii. Georgel (fesenistul) e cu Berzea (ţărănistul) la o halbă lor. Călduri foarte mari.
cu bere. Îi felicit, ne amuzăm pe chestia asta. Iau de la poştă un
pachet cu extrase ale textului meu despre Creangă din „Memoriile
Academiei”, expediat de prietenul şi harnicul I. Oprişan.
La şcoală, comentarii pro şi contra în legătură cu programul
Guvernului prezentat de Petre Roman în Parlament. Şi despre cei
22 de miniştri. Mai toţi au doctoratul şi sunt relativi tineri. Glumă:
„Nici nu mai e nevoie de policlinică la ministere dacă toţi sunt
doctori”. Petre Roman (e şi ziua lui azi) pleacă în Elveţia, la o
reuniune, să mai pudreze faţa şifonată a României, ţară săracă,
singură. Cassandrele văd numai negru înaintea ochilor.
Scrisori de la soră-mea şi de la iubitul Tase. Tase care ne invită
la nunta feciorului său, Alexandru (Ducu), pe 6. 7, 8, iulie. Dar
urmează examenele de trepte. Şi tare m-aş duce la Bacău, si văd pe
miri, mai cu seamă pe socrii mari!. Îmi închipui ce ţintă solemnă
va avea scriitorul la nuntă, dacă şi în baie stă în poziţie de drepţi…
Primul ministru însuşi a recunoscut că la originea provocărilor
care au dus la incidentele sângeroase din 13-15 iunie a stat fosta
securitate. Mircea Zaciu: „Adevărul, documentul netrucat intră în
contradicţie cu esenţa totalitarismului”. „Numai discursul
adevărat face posibilă tăcerea autentică” (Martin Heidegger).
Alberto Sordi a împlinit 70 de ani. „Îmi simt vârsta dintr-un singur
punct de vedere: nu mai pot vrea planuri de lungă durată, nu mai
pot spune peste zece, cincisprezece ani… Rămân totuşi realist”.
Doina Cornea, Mihai Băcanu, Octavian Paler se află în turneu

119 120
 C. Trandafir
VI. Iulie. Vară fierbinte cu pâclă
1-3 iul., duminică-marţi. Ce mai e pe la Câmpina? Avem
Sindicat liber în învăţământ. Avem şi echipă de dans acrobatic
(instructor Ninel Ghica), şi formaţie rock, „Paralela 45”.
„Evenimentul cultural şi artistic” totuşi se învârteşte... Pâine cu
gust suspect, de azbest, bere Azuga, fabrica de suc de lângă
brutărie a expirat Ce mai doresc câmpinenii? Pace, fabrică de
lactate, şcoală la Turnătorie, a doua staţie de benzină, un
complex hotelier pe Muscel. Caniculă. Cu Mişu Cosmineanu, la
plimbare spre Fântâna cu Cireşi. Nu-l putem lua şi pe nea Vasile
Lungu, e cu piciorul în ghips. Loc mirific în suferinţă de
renaştere…
Tot cu Mişu, se adaugă Florin şi Gharasân, ajungem la marele
politician Alin Ciupală, şeful PSD Câmpina. Bărbat înalt, ochi
albaştri, nas drept, amabil, plin de cărţi rare, cel mai dotat în
privinţa asta. În biblioteca lui e ca un sanctuar. În grădină, colţ
de rai, vin de calitate superioară, ademenire la PSD-Cunescu. E
aici şi o mare căpetenie pesedistă fin Bucureşti. Discutăm,
fireşte, politică. Bucureşteanul ne relatează de la evenimentele
tragice din 13-15 iunie: „ La un moment dat, plecăm din Piaţa
Universităţii la Ministerul de Interne şi ne întoarcem înapoi. Ne
hotărâm să mergem, organizat, la sediul poliţiei, iar de aici ne-
am întors la Arhitectură… Mai mulţi manifestanţi se duc la
Televiziune, strigă nu ştiu ce şi se întorc, de acolo, în Piaţă…”
„În plimbare?” întrebăm noi, ziariştii. „Da şi au protestat
împotriva neocomuniştilor, păcat de sângele vărsat, a
121
1990. Anul şarpelui orb
televiziunii care a minţit, a manipulat poporul”. „Dar ieşeau
flăcări şi fum”. „Înscenare, au dat foc la cauciucuri şi la o maşină
veche să arate că «golanii» sunt huligani” […]
Examene la treapta I. Sunt în tandem cu Dinu Ispăşoiu, la
Energetic. Gigi Gaman ne stimulează de la frigider… Vin
oaspeţii de la Galaţi şi numai eu şi Georgel ne deplasăm la
Telega, aşteptaţi cu fervoare. În maşina dlui Anei ajungem la dl
Carzol. Aici se petrec fapte care ne cutremură, ca la marile
aniversări…
Pentru că suntem prinşi în examene, oaspeţii pleacă „în
lume”, pe Valea Prahovei, Sinaia, Buşteni, Predeal şi se întorc la
ora 17. Sunt obligat să le „consult” pe Anda şi Cristina. Gicu şi
Virginica joacă table pe balcon. La ora 21 vedem prima
semifinală Italia-Argentina. Înscrie Schilacci, egalează Caniggia.
Prelungiri şi lovituri de la 11 m. Italia plânge, Argentina râde.
Maradona a ratat 11 m!
4-5 iul., miercuri-joi. Terminăm de corectat, după aceea şi un
litru de coniac. Aduc acasă „perle” de la treaptă şi le citesc
actoriceşte, cu suspansuri. Aici trec parţial: Treapta I (subiecte:
„Despărţirea lui Nică de satul natal” şi comentariul strofei a
doua din poezia „Vara” de George Coşbuc): „Ion Creangă este
unul din marii poeţi români după eliberare”; „Copilele îşi saltă
poalele în vânt în semn de pace”; „Legătura dintre om şi natură
este violentă”: „În poezia Vara poetul introduce şi mei cu
zâmbetul lor melancolic şi blana care simbolizează căldura”; „Pe
tot parcursul lecţiei Nică pare vesel cu ajutorul metaforelor şi
comparaţiilor”; „Un băiat face mişto de moş Luca că calul lui era
foarte slab”; „Nu putea să-şi părăsească comuna unde a copilărit
toată viaţa lui”; „Coşbuc are privirea unui om beat fermecătoare
şi liniştită”, „Când a plecat Nică din satul lui na mai avut cu cine
să se joace decât cu Eminescu”; „”Poetul face legătura dintre urs
122
 C. Trandafir
şi bârlogul său şi copil şi sânul mamei”; „Ion Creangă a fost
prieten cu N. Labiş şi şi-a petrecut vacanţa la Socola”; „Lui
Eminescu îi place să se ducă în codru să se întindă în iarbă şi să
asculte cum îi sună apa în cap”; „Eminescu e tot cea dat mai
mult fundul Moldovei”; „În sat erau multe şcoli privatizate de
preoţi”; „Poezia Vara este foarte frumoasă şi aşezată pe două
coloane”; „Nică întâlneşte multe obiective în faţă. La Beleşti se
opreşte cu câteva idei”; „Mama este frământată de greutăţile de
peste ea”; „Mama îl trimite la moş Luca să vadă dacă este apt de
drum”; „Ia spus lui moş Luca că caii lui nu pot merge că cară un
drob de sare”, „G. Cojbuc se simte cel mai bine în sezonul
estival” Etc.
A doua semifinală, RFG-Anglia. Spectacol. Se ajunge tot la
lovituri de la 11 m. Câştigă refegiştii. E incorect sistemul acesta
cu loviturile de la 11 m. Să pierzi dintr-o greşeală emotivă, te
cuprinde o tristeţe iremediabilă. A greşit şi „butoiaşul
atomic”…
Ultima fază a examenului e cea mai neplăcută. Sumedenie de
rubrici, adunări, împărţiri, tabele, fără nici o eroare, că se
anulează! Mă Ajută Diana şi juna şi drăguţa laborantă Roxana.
Nepoţelul de la Galaţi se joacă. Viaţă pierdută.
Cu greu pot fi determinat să voiajăm la Fântâna cu Cireşi.
Ajungem şi la Plaiul Câmpinei, prin păduri, la Satul de Vacanţă,
la Liliana Pârvu. E prea mult pentru o fiinţă umană, cum mă
consider…
6-7 iul., vineri-sâmbătă. Rudele pleacă. Sute, mii de fiţuici în
care se defulează talente propagandistice. Oralii elimină venin
sau dulcegării. Glumeţii îşi fac loc cu greutate. Iliescu într-o
discuţie cu Roman: „Măi dragă, tu să spui că au venit singuri!”.
Andrei Cornea îi supără pe cei de la Ambasada Venezulei din
Bucureşti, i se ripostează inteligent: „Stereotipiile, clişeele, în loc
123
1990. Anul şarpelui orb
să lumineze conştiinţa românească, nu pot decât să o împingă şi
mai mult în întunericul din care se părea că a ieşit începând cu
16 decembrie 1989”.
„Scrisorile deschise” , interviurile, jurnalele au devenit o
modă, adevărată furie. Cele mai căutate sunt cărţile scriitorilor
noştri din diaspora, cele mai citite ale unor autori „de succes”.
Cine sunt „nouăzeciştii” şi ce vrea ei? Astea discutăm noi,
cenacliştii, vreo 10 minute la întâlnirea „festivă” de intrare în
vacanţă după atâta inactivitate. Puţini, dar buni. În rest, se spun
epigrame, rondeluri vesele, după ce Bebe citeşte o poveste
vânătorească. Întreb de ce nu se mai scriu ode, imne şi, în
amintirea recentă a acestor avântate lirisme, le citesc emfatic
poemul
Primăvara epocii de aur
Sunt douăzeci de ani cât douăzeci de veacuri
De când o primăvară fără de sfârşit
Ne-mpodobeşte ţara şi inimile noastre
Din cauza Conducătorului iubit.
Si primăvara încă-i mai frumoasă
Când ne surâde EA, fără egal,
Soţie credincioasă şi mamă iubitoare,
Savantă de renume mondial.
Îl va iubi de-a pururi toată ţara,
Toată suflare cu-o dragoste nebună,
Că ne-au adus pe lume primăvara
Şi EL şi EA, pe rând sau împreună!
Îmi cer scuze pentru emoţie şi cenaclul îşi încheie semestrul
triumfal la „Valea Prahovei” cu diverse tării şi slăbiciuni.
Mari demonstraţii şi pe la bulgari. Petăr Mladenov e obligat
124
 C. Trandafir
să demisioneze. În Polonia, program de austeritate, la noi tot
felul de acte sociale, parazitism, obrăznicie, furt, bişniţă,
devastări (o livadă cu vişini şi caişi), incendieri (un magazin, un
siloz), violenţă, violuri. Noi credem presa. La Câmpina e linişte,
doar ţigănismele sunt înfloritoare şi înţepăturile de stânga şi de
dreapta.
Partida pentru locurile III şi IV: Italia-Anglia. Câştigă
preferata noastră, eu, Diana şi Vio (căci a venit şi dumneaei
acasă). Studenta mai are examene, le va pregăti la domicilíu…
8-9-10 iul., duminică-marţi. A început Congresul PCUS.
Suntem cu ochii pe ei. Multe speculaţii, mari agitaţii. Se vorbeşte
despre schimbări radicale, răsturnarea lui Gorbaciov, ba chiar
ultimul Congres al PCUS.
Vrem să mergem la Băile Telega, dar vremea s-a răcorit şi
începe să plouă. Stăm în casă, Vio „studiază” după metoda
„ardegazorum”, eu – la fel. N-am mai citit o carte ca lumea de
prin decembrie. Presa şi televizorul, surse fundamentale de
(in)cultură. Filmele şi câteva spectacole de teatru mai contribuie
cu ceva la luminarea minţii. Grupul „Divertis” ne amuză
cu…terorişti. Comic superb. Dar se creează noi locuri în
învăţământul superior, la teatru (îl anunţ pe Modrogan),
cinematografie, arte plastice. Se înfiinţează şi o universitatea
ecologică particulară, rector un anume Drymer.
Sergiu Cunescu declară: „noi nu ne vom reorienta politica”.
Marea finală, RFG-Argentina. Eu ţin cu RFG ca ţară
europeană şi pentru că sud-americanii au câştigat tot timpul la
mustaţă. Chiar nemţii câştigă cu un gol în prelungiri, lovitură de
la 11 m. (arbitru mexican), lovitură care nu prea s-a justificat.
Per total, nemţii au fost îndreptăţiţi să câştige. Mathäus a înscris,
el cel mai bun jucător.
La băile de la Telega cu Diana, Vio rămâne la studii leneşe.
125
1990. Anul şarpelui orb
Mă întorc la Câmpina, ora 16, 30, să mă întâlnesc cu Nae, care
nu vine…
În „Amfiteatru”, I. Negoiţescu scrie despre N. Steinhardt.
Unele publicaţii (Baricada, Zig-zag, Phoenix, Expres) imaginează
scenarii thriler, fantastice-fanatice. Invadatorii de la Televiziune
au fost nişte „gură-cască” brutalizaţi de nu se ştie cine.
Vio continuă să se pregătească. A mâncat sâmburi de caise şi
s-a cam „intoxicat”, dar îşi revine, arată chiar foarte bine. Nu-i
arde de învăţat cum nici mie să aplaud la priveghi. Preferă să
converse cu mine pe teme politice! Surprinzător.
11-12 iul., miercuri-joi. De la bilunar, „Evenimentul” apare
lunar şi un timp se opreşte […] Furtuni, tornade, grindină în
judeţele Bistriţa-Năsăud şi Tg. Mureş. Ucrainienii se desprind
de „matcă”. Cresc preţurile, se scumpesc benzina, hârtia.
Conflict în PNL - Câmpeanu şi cei mai în vârstă îi
exmatriculează pe cei mai tineri. Aceştia, tinerii, ies pe sticlă şi
blamează PNL-ul. Confederaţia sindicală „Frăţia” acordă vot de
încredere programului guvernamental. URSS reduce
exporturile la petrol. Mihai Lupoi a cerut azil politic în Elveţia.
La Letea, muncitorii au intrat în grevă, hârtia în criză. „Vatra
Românească” (aici o fi Gherasân?) organizează manifestaţie pe
străzile Capitalei pentru „drepturile elevilor din Ardeal”,
ostracizaţi, zice-se de maghiari. Legea privind reorganizarea
ministerelor şi salarizarea funcţiilor din guvern. Un senator
liberal, Voica, se declară victima unui atentat […]
Căldură mare, dinamică socială. Lumea se transformă
văzând cu ochii. În Albania au loc operaţiuni cosmetice în sânul
conducerii comuniste. Cartierul diplomatic din Tirana e
înconjurat de poliţişti. Congresul de la Moscova continuă
spectaculos. Cine va fi şeful PCUS: Gorbaciov, Ligaciov, Lech
Wałęsa se irită de guvernarea Tadeusz Mazowiecki. Primul vrea
126
 C. Trandafir
să candideze la alegerile prezidenţiale, să se situeze în fruntea
protestelor sociale…
În „România literară” nr. 27, Ion Iliescu acordă un lung
interviu lui Nicolae Manolescu. Trebuie citit, nu povestit. Scuze,
parafrazez şi spicuiesc la maximum, deci simplificator:
Întrebare: Care a fost cel mai de preţ capital politic al
dumneavoastră? Răspuns: Cred că am rămas cel cunoscut nu de
mult, unii şi-au mai schimbat părerea, sper să fie numai o
chestiune conjuncturală. Întrebare: Credeţi că se poate realiza
un anumit consens în privinţa strategiilor de dezvoltare sau,
invers, vor continua tendinţele contradictorii? Răspuns:
Diferenţele de opinii şi confruntările de idei constituie regula
jocului într-o veritabilă democraţie. Dincolo de aceste orientări
politice diverse, este imperios ca obiectivele de interes naţional
să se constituie într-o platformă de acţiune comună a tuturor
celor interesaţi în progresul societăţii româneşti. Întrebare:
Credeţi că regimul actual a putut să adauge vechilor clivaje
altele, specifice? Răspuns: Regimul actual s-a născut împotriva
regimului totalitar, deocamdată se observă, cel puţin, libertatea
de expresie. Aşa se face că acei care au un complex al lipsei de
curaj de odinioară să exprime opinii proprii, atitudini
independente, vor acum să-l acopere printr-o exacerbare a
exprimării „curajoase”. Ei recurg la opoziţie de dragul opoziţiei.
Procesul de construcţie a unui regim democratic este foarte
complex, în cazul nostru exploziv. Întrebare: Ce spuneţi despre
zilele de 14 şi 15 iunie, când inclusiv gazetarii erau căutaţi de
echipe mixte de mineri şi poliţişti pentru a fi pedepsiţi?
Răspuns: Se va discuta mult pe tema aceasta, dar nu se va
ajunge la o concluzie valabilă dacă se va despărţi efectul de
cauză, 14-15 de 13. Observare: Discursul cu rebeliunea
legionară din 13 iunie n-a mai fost susţinut aidoma, s-a mai
nuanţat. Răspuns: Da, am avut de-a face nu cu o rebeliune
127
1990. Anul şarpelui orb
legionară, ci cu o acţiune de tip legionar, prin violenţă şi
fanatism, cu intenţia de destabilizare politică, având ca
precedente 12 şi 28 iunie, 18 februarie. Este absurd să se afirme
că guvernul a pus la cale totul; unde e logica acestui
raţionament, ca guvernul să-şi creeze singur dificultăţi grave
după o victorie netă? […] Discuţia se întinde pe cinci pagini de
revistă, despre pericolul fundamentalismului, nevoia de un
(utopic) partid al incoruptibililor care să reducă tot mai mult
venalitatea, despre necesitatea unui schimb larg de idei, încă
despre manifestările din Piaţa Universităţii („Golaniada”),
despre procesul şi condamnarea Ceauşeştilor, despre terorişti,
despre nevoia de presă liberă…
50 de ani de la pogromul din Dorohoi. Prăbuşirea
inexplicabilă a unei aeronave AN24. Multe cazuri de tâlhărie.
Tunelul infernal. Ar trebui căutată şi găsită o cale care să arate a
normalitate. Dacă aşa arată noul sistem, oamenii se vor sătura
repede, urmează ceva urât, nedemocratic. Deşteaptă-te,
române!..
13-14-15 iul., vineri-duminică. Iertare, aseară eram mofluz.
Eu obosesc, mai ales că nu mă recuperez prin somn, dar îmi
place să cred că dramul de umor mă ajută decisiv […]
Gorbaciov reales în calitatea de secretar general.
Conservatorii atacă. A murit John Evans, considerat cel mai
bătrân om din lume (113 ani). Cred că sunt şi mai bătrâni pe
lume, dar nu-s cunoscuţi. Tragere la sorţi în Cupele europene,
Dinamo-Saint Patrick (Irlanda), Steaua-Glenteran Belfast,
Petrolul-Anderlecht (!), Universitatea Craiova - Partizan Tirana,
Poli Timişoara – Atletico-Madrid (?). Comunicat: Nu există
cadrul legal pentru înfiinţarea de Universităţi private. Guvernul
conservator ungar este supus criticilor aspre ale opoziţiei lor.
Nu-şi rup coastele, nu-şi varsă sângele. „Grupul celor 7” se
128
 C. Trandafir
întâlneşte cu Bush. Un Iakovlev îl acuză pe Gorbaciov că i-a
furat ideea Perestriokăi.
Vine Muscaliuc şi mă ia în…Deltă. Mergem, de fapt, în
comuna Carcalău din judeţul Tulcea dincolo de Măcin, la
familia Condrat, socrii lui Fane care o ţine pe Katia, sora
Maruşkăi care a dat examen la treapta a II-a în Câmpina şi n-a
făcut absolut nimic. Se face rost de foarte multă bere (48 de
sticle), plecăm pe la ora 22 şi mergem, şi mergem, patru inşi în
noapte, cu maşina…
La ora 3 suntem la destinaţie. Lipovenii stau foarte bine şi
sunt extrem de primitori. Chef, mă culc pe la 5, ei pleacă la
pescuit. La 8 merg şi eu la Dunăre. Dl Muscaliuc a prins… un
peştişor. Rămâne mai departe, eu cu Fane şi cu şoferul (Adrian
Ancuţa) ne întoarcem acasă, privim la televizor spectacolul de
ziua naţională a Franţei.
Mă simt mai bine, profit de borşul de peşte (un ceaun de 15
l), de saramură, peşte prăjit cu mujdei. Au aflat că fiică-sa a
căzut cu 3,20 şi fac haz de necaz. Condrat ne dă câte un peşte
mare de 4 kg pentru acasă. Eu m-am mai odihnit, dar dl
Muscaliuc nu, moţăie, oprim la Brotăcei, la Buzău, pe la popasul
de dincolo de Băicoi. Aici e un lac şi dumnealor se apucă iar de
pescuit. Vreo 3 ore. Nici un peşte.
16-18 iul., luni-miercuri. Diana mi-a luat presa literară.
Citesc la orizontală. Spicuiesc în jurnal. Dan Deşliu îi înfruntă pe
Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor („gunoieri”). Cu citate
din opera acestora. Eugen Florescu este luat la refec de N.M. (de
fapt, „discursul de esenţă totalitară”). Empatici, Alex.
Ştefănescu apropo de proza lui Ion Băieşu şi G. Dimisianu faţă
de cei 60 de ani ai lui S. Damian. Just şi bine scris eseul lui
Nicolae Breban, „Răzbunarea în literatură”. „Teatrul şi proza lui
Asachi” (fragment din Istoria critică a literaturii române de
129
1990. Anul şarpelui orb
Nicolae Manolescu). Interviul lui cu Iliescu, publicat pe 5 iulie a
turnat gaz pe foc. Mulţi-puţini sunt cuprinşi de o tristeţe
iremediabilă. Revoltă în gânduri şi-n simţiri… Dylan Thomas,
portret în oglindă. Caietele Annei Ahmatova conţin numeroase
notaţii despre Nicolai Gumilev, poetul dispărut în mod tragic,
tatăl unicului copil al Ahmatovei.
Un parlamentar francez ajunge la Jilava unde e Marian
Munteanu. Nica Leon e ras pe cap şi urlă sărmanul de atâta
nedreptate şi incultură. Ligaciov înfrânt absolut. La Kremlin se
iscă o demonstraţie neautorizată. Conferinţă de presă a
premierului Petre Roman, caută un mod de conciliere cu
programul său apreciat, după câte înţeleg, de multă lume. „Cei
24” s-au întâlnit la Bruxelles, nu ne acordă „ajutoare”. Cobele
autohtone au vizibilitate şi audibilitate mai bune[...]
Trec pe la Tipografie, unde treaba merge alene, la uneltele
vechi de pe vremea lui Pazvante Chiorul se adaugă indolenţa
„maiştrilor”. Cu dl Muscaliuc trecem pe la poliţie pentru un
„caz” demn de prezentat în „Evenimentul”. Un anume Cârjan
face matrapazlâcuri, acum o facere dubioasă cu pepsi […]
De la Liceul Mecanic iau solda pentru corectare, normă
dublă, 3000 lei (Diana 1000). Se cuvine o întrunire cu amicii la
„Parapet”, care răsar ca la comandă: Mişu şi Florin Cosmineanu,
Biţă, Gherasân cu o cunoştinţă a lui. Lichide asezonate cu
politică fără măsură. Şi aveam atâta treabă, dar e concediu,
domne.
19 iul., joi. Vremea e închisă, dar călduroasă. O consacru în
întregime maldărului de jurnale care s-au adunat de trei zile de
când nu am mai avut răgaz. Citesc despre modelul suedez
social-democrat. Aşa mai vii de-acasă! Vom ajunge noi la stadiul
acesta, după 50 de ani de totalitarism şi după locul (geografic) şi
firea noastră, când va zbura porcul. Nu-s sceptic, dimpotrivă,
130
 C. Trandafir
dar ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă mă pune pe gânduri. Nu
mai spun de elita autoproclamată, GDS şi alte grupuri şi
grupuleţe luptă vârtos cu bumeranguri. Piaţa Comună nu ne
acordă sprijin, cum s-ar cuveni. Petre Roman glăsuieşte la Paris
cu Mitterand şi cu primul ministru Michel Rocard. Ministrul de
externe Roland Dumas observă că nu e de nici un folos ca
România să fie izolată. De partea noastră se mai situează
italienii, spaniolii şi chiar grecii. Este publicată o scrisoare a d-nei
Margaret Thatcher, „doamna de fier”, către Ion Raţiu, unde se
arată foarte nemulţumită faţă de români şi încântată de familia
Raţiu. E o chestie personală, se bănuieşte că e o „auto-scrisoare”.
Silviu Brucan se distanţează de FSN şi de Guvern. Are el
schepsisul lui, că-l duce mintea. Invitatul TV este Adrian
Severin din partea Guvernului, o doamnă (domnişoară) din
partea PNL. Primul vorbeşte despre măsurile guvernului pentru
însănătoşirea economiei ţării. Dar cu hârtia ce ne facem? E drept
că se face o risipă groaznică, cum n-a fost şi nu va mai fi.
Liberala e mânioasă de ruptura „grupului Patriciu” din PNL.
Îi telefonez, acasă, lui Grigore Răcaru, şef pe la Universitatea
gălăţeană, fost coleg de grupă cu mine. Nu-i în zonă, e numai
soţia lui. Pentru a obţine un număr de telefon într-un oraş e o
adevărată aventură. Nae a făcut zincuri cu Alecsandri. Suntem,
din nou, cover country în presa occidentală. L’Express titrează pe
copertă: „La grande désilusion”. În Criterion (revistă de arte,
litere şi filosofie), oho, interviu cu Eugen Ionescu, Mircea
Eliade - inedit, estetica interbelică a lui Noica, un eseu de
Dumitru Stăniloaie („Ironia şi umorul românesc”), Delacroix,
Brâncuşi şi problema avangardelor europene de Vintilă Horia.
Nici o deziluzie cu aşa ceva. Restul e tăcere. Iar „Criterionul”
întemeiat de Bălu pe aici, îndrumător din umbră al lui fiu-său
şi acesta al unui cuib de elevi (care nu ştiu ce înseamnă asta), ar
fi o chestie rizibilă dacă n-ar fi dezgustător. Adio, Europa? Nici
131
1990. Anul şarpelui orb
vorbă… Apostazia din „România literară” nr. 27 înteţeşte
nervii. Dacă n-ar fi vorba de un critic mare şi inteligent, l-ar
trimite la ghilotină. Eugen Simion nu-i mare şi, dacă e
„apolitic” de stânga, e luat în pleasnă?
20 iul., vineri. Un ţânţar sau doi mă chinuiesc toată noaptea,
în zadar alerg după ei, lovesc în dreapta şi în stânga, se ascund
vampirii. Încerc cele mai subtile stratageme, ultima fiind
mutarea în camera de alături. Greu prin firul subţire,
inconsistent, care se rupe des. Plouă. De la „Energetic” iau
retribuţia pentru „treaptă”, parcă mă simt mai viguros. Mă
instalez la o masă, înarmat cu „corectura”. La „Cotul Donului”,
„băieţii” se distrează straşnic, mă alătur, citim „monstrele” de la
„treaptă” […] Victoire A fost să cumpere carne, nu se ştie de
unde a luat-o, probabil de la Predeal, că n-a stat decât şase ore.
„Pachete de legi” unul după altul. În „România liberă” e
reprodus un text din publicaţia iugoslavă „Politika”, în care se
spune că România e pe drumul cel bun”. Tot pe drumuri, în
America, se află Doina Cornea şi Mihai Băcanu, convorbind cu
preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa et comp. Prin Franţa,
umblă Petre Roman, „cocoşeii” ne au cel mai mult la inimă.
S-a întors „Xantipa” la „Azi”. Încă mai sunt secrete de la
Malta, pentru care doi diplomaţi cehoslovaci sunt expulzaţi din
Olanda. Mari mişcări cu economia de piaţă, cu privatizările,
ecouri de fond al evenimentelor din 13-15 iunie.
„Una este să vrei să fii fals şi alta să nu poţi să fii cu adevărat”
(Sf. Augustin). „Întrucât un politician nu crede niciodată ce
spune, este surprins când alţii îl cred” (Charles De Gaulle).
Cristian Popescu se supără pe clişee, Ioanid Romanescu se
aşează „la caprele cuvintelor, tânărul Horia Gârbea scrie ba
teatru, ba proză, ba comentarii la cărţi (acum despre Călin
Vlasie, Mihai Eraclide, Viorel Marineasa), Mircea Martin o
132
 C. Trandafir
girează pe Daniela Moraru, sibiancă, studentă la Medicină,
Laurenţiu Ulici – pe Radu Andriescu. Fragmentul din
„Labirintul interpretărilor” de Nicolae Balotă îl are în vedere pe
Augustin Buzura. Mircea Eliade la Svarga-Ashrám cu Mac
Linscott Ricketts, Ion Simuţ comentează „La anii treizeci” de
Eugen Uricaru, Z. Ornea despre Ilarie Chendi […] Vreau să
spun că în România, la vreme de război democratic, se mai
găseşte şi altceva decât politică şi bagatele de la Câmpina.
Filmul sovietic „Zilele de lucru şi de sărbătoare ale Serafimei
Petrovna”. Interesant. Ruşii ştiu să facă filme, „gogoliene”,
„cehoviene”, cu personaje banale în ambianţă cotidiană.
21-22 iul., sâmbătă-duminică. A început procesul CC-ului şi
guvernului Dăscălescu. Unii nu s-au prezenta din motive de
boală (ex. Constantin Dăscălescu). Avocatul Stănculescu îşi face
meseria, contestă nu ştiu ce, îl recuză pe judecător. Procesul va
fi reluat pe 23 iulie. Liliana Pârvu ne-a adus peste două kg. de
peşte proaspăt.
Vio vine şi ea astăzi, Diana merge la nunta altei colege (Mon
Jardin). În „România mare” durităţi amuzante ale lui Vadim
(„Popa Tokes”). Televiziunea română îi prezintă pe cei cinci
„Mister Coppa del Mondo”: Baggio, Răducioiu, Maldini,
Berthold, Giannini.
Membrii Asociaţiei „21 Decembrie” aprind lumânări şi se
închină la Monumentul Eroilor. Studenţii participă la o nouă
demonstraţie azi, că nu li s-au rezolvat doleanţele din 13 iulie. O
întreb pe Vio cum s-a întâmplat şi mă dezamăgeşte că ea (şi nici
colegele ei) nu participă la demonstraţii.
Toată familia la filmul „Caravane” (cu Anthony Quinn,
Jannifer O’Neil, Michel Sarazin). Cam tras de păr. Filmul şi
sportul au rămas (de pe vremea lui C.) lumina sufletească (şi
mintală!) a provincialului. Bărbaţii mai au şi crâşma. Acum
133
1990. Anul şarpelui orb
politica, iar domniţele dezbaterile lungi între ele.
Dumnealor dorm mult, eu prefer să scriu epistole (la modă!)
şi un scenariu. Petre Roman spune cum s-a zbătut la Paris să
contracareze bălăcăreala compatrioţilor noştri.
Fetele pleacă la Tuşnad. Mă vizitează dl Lupaşcu, doreşte să
devină membrul al Uniunii Scriitorilor. În Piaţa Operei se
demonstrează pentru Marian Munteanu şi „Jos Iliescu”. Se
spune că un oficial străin i s-a adresat preşedintelui cu „domnule
Jos Iliescu”.
Azi, un fenomen rar: eclipsă totală de soare, filmată din avion,
în Finlanda. Un film copilăros, „Călătorie fantastică”, în corpul
unui om pentru a i se face operaţie, se joacă şi Raquel Welch.
Vorbeşte matematicianul Mihai Botez, fostul disident
autentic.
23-24-25 iul., luni-miercuri. Iar m-a răvăşit un ţânţar. Nu
exagerez, nu-s ipohondru, dacă e un ţânţar în oraş, la mine vine.
Am mai spus, la o întâlnire scriitoricească, două autobuze
încărcate, la o cherhana, m-au coşit ţânţarii, nimeni nu s-a mai
plâns. Dovezi palpabile, umflăturile produse de înţepături. A
fost o mirare […] Consoarta pleacă la Pechea, eu rămân singur.
De la librărie cumpăr o carte despre „învăţare” şi alta despre
„Bucureşti la început de secol XX” de Ion Bulei. După popasul
cu Mircea Dabija şi dl Luncaşu, acasă bat la maşna de scris un
text „Ştefan Petică” pentru „Porto-Franco”. Îl expediez lui Ion
Chiric. Şi, în fine, citesc „Bucureşti…”
Am de lucru chestii serioase şi nu mă pot debarasa de drog:
presa. Aşa se face că pierd timp mult, la Tipografie, cu
Gherasân, cu dl Tătulescu la „Mon Jardin”. Restaurantele (şi
Grădina) se închid de vineri seara şi se deschid luni. Marfa o
dau bişniţarilor la suprapreţ şi aceştia o vând la un preţ şi mai
mare. O bere de 7 lei o dau cu 10, iar „comercianţi” o vând cu
134
 C. Trandafir
15-20 de lei. Dl Tătulescu strigă să i se restituie cele 42 de ha ale
lui tatăl său […]
Demonstraţie de protest a „Cămăşilor albe”, studenţi şi cei ce
se mai adună, pe baricadă e şi dl Mihail Şora. UDMR susţine sus
şi tare că România nu mai trebuie să se numească „stat unitar”.
În Parlament se hotărăşte ca ziua de 1m Decembrie să fie ziua
naţională a României.
Vin fetele de la Tuşnad. S-a umplut casa. Hărmălaie ca la
demonstraţie, ospăţ şi filmul „America, America” de Elia Cazan,
cu Stathis Giallelis, Frank Wolf, Elena Karam, Lou Antonio
(Actori necunoscuţi. Elena Karam n-o fi Ileana Caraiman?)
26-27 iul., joi-vineri. Gata, a răsărit gazeta noastră. Bebe
Văleanu sugerează că va distribui el o parte, ia un teanc şi-l duce
la Casa Tineretului. „Naşul” Mişu mă invită la finul Rusen, e şi
profesorul Nichifor, comandantul meu de la Convocarea
militară.
Domniţele sunt acasă, imediat tragem către un film, „Suhul
aurului” de Dan Piţa, cu Eliza Petrăchescu, Ernest Maftei, Lucia
Boga, Dora Ivanciuc, Liviu Rozorea. Realism clasic. George
Pruteanu pamfletează, „Acuz”, în „Contrapunct”. Pamfletez şi
eu. Suntem răi, veninoşi, incorecţi, brutali [...]
Merg la Muzeul Grigorescu, să văd dacă se pot distribui
câteva exempălare din „Evenimentul”. Ajung şi la Şcoala de
Poliţie, locotenent-colonelul Olteanu e supărat că au făcut
„elevii” dumnealor demonstraţie. Îl consolez că mitingurile
astea au devenit un gest reflex fără nici un ecou. Imitaţiile n-au
niciodată valoare. Ca viitori poliţişti, la şcoală, nu sună bine,
într-adevăr.
La Telega, cu Mişu, duc doamnei Foidaş 500 de exemplare de
la gazeta noastră, cu un articol-reclmă despre Miraculoasele Băi de
la Telega.”Această apă face minuni” (Marie Ladany, Laussane);
135
1990. Anul şarpelui orb
„Mi-a rămas în suflet. Vreau aici o căsuţă” (Dieter Schneider,
RFG);; „Aceste băi n-au asemănare nicăieri în lume” ((d-na
Bencard H.D.M.);”După 12 băi, nu m-a mai durut coloana
vertrebală, genunchii şi umărul drept. Am fost la mare, la Felix,
dar aici sunt cele mai bune băi” (Dr, Ion Rândaşu); „Am avut
prilejul să cunosc numeroase locuri turistice din ţară şi din
străinătate. Mărturisesc, la Telega m-am simţit cel mai bine”
(Aristotel Bunescu); „Îmi place, dincolo de orice,peisajul.
Natura se îmbină armonios cu această unică sursă de sănătate”
(Leopoldina Bălănuţă). Pariez cu Mişu şi Doina că Mihaela va
intra la Filologie. Cu Ion Chirobocea, Tică şi Laurenţiu de la
Tipografie, le fac puţină curte cu bere.
Pictura lui Joshua Reynolds, „Cupidon încingând-o pe
Venus”, e reprodusă invers în gazeta noastră! Un grup de
navetişti protestează împotriva mijloacelor de transport precare.
Invocă şi „arealul autohton” al frumuseţilor naturale nebănuite:
Valea Doftanei, Brebu,, Valea telegii, Poiana Câmpina, Bobolia,
Proviţa, Măgureni. În Grădina „Muntenia”, jos în coasta
Hotelului „Muntenia”, lângă blocurile cu opt etaje, lăutarii fac
nopţi albe oaspeţilor şi locuitorilor din imediata apropiere.
28 iul., sâmbătă. Cozi uriaşe la pâine. N-am scăpat de
peisajul naţional şi social al „cozilor”. Umblând după pâinea
noastră ce de toate zilele, ajung până la coasta „Lacului” spre
Muscel, la nea Vasile . I s-a scurtat ghipsul sub genunchi, stă în
pat şi citeşte. E profesorul de matematică, excelent, care citeşte
cel mai mult „probleme” de cultura generală […]
Bat la maşina de scris textul despre Eminescu pentru
„Memoriile” Academiei, coordonate de I. Oprişan., colegul de
liceu şi prieten la cataramă. Îmi telefonează Mihaela Gavrilescu,
şefa clasei mele, şi-mi vesteşte că a intrat la Litere. Una la mână.
Să vedem mai departe.
136
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Mişu insistă să particip la întâlnirea cu Sergiu Cunescu şi
Stănescu de la sediul lor, al PSD. Suntem vreo 10-12 persoane.
Cunescu e un om liniştit. În schimb, Alin Ciupală şi av. Marin
fac un tărăboi ca la miting: pogrom, linşaj, revoluţie. Sergiu
Cunescu spune cum a vorbit dânsul cu Ion Iliescu şi că acesta
are… umor. Se repede Ciupală: „Ce umor? Totală lipsă de umor,
rânjeşte, ucide, minte, trebuie adus în faţa tribunalului, acuzat
de genocid, împuşcat, el e devină, nu Ceauşescu!”. Discursul
pesedist e fascistoid. Eu şi finul Rusen dăm bir cu fugiţii. Detest
violenţele din ce parte ar veni, fără să fiu conciliant. Spiritul
critic refuză deopotrivă ferocitatea şi indulgenţa bleagă. Şi Alin
Ciupală a fost activist PCR, muzeograf la Doftana. Avocatul
Marin e în vârstă, a pătimit teribil de pe urma fostului regim […]
Doina îmi telefonează că Mihaela a intrat la Litere! A doua la
mână. Doina plânge, se duce după Mişu să-l scoată de la
întâlnirea sângeroasă. Sergiu Cunescu, obosit la culme, venea de
la Braşov, a plecat şi el înainte de finala apoteotică.
Nu mai are loc gala finală a Festivalului de la Iurmala, unde
am fost şi eu, la unica ieşire din ţară, URSS. În loc, se transmite
spectacolul de la Mundial, cu Jose Carreras, Placido Domingo şi
Luciano Pavarotti – dirijor Zubin Mehta. Grandios. Filmul
„Şotron” (Hopscotch), cu Walter Matthau şi Glenda Jackson.
spre talcioc, un pod se prăbuşeşte din cauza afluenţei, un mort şi
70 de răniţi. Slabă prezenţă la Referendumul din Ungaria pentru
a se hotărî cum trebuie ales Preşedintele, de parlament sau prin
alegeri generale […] Domniţele la musical-ul, „Mary Poppyns”,
de Robert Stevenson, cu Julie Andrews, Dick Van Dyke…
A murit Feticu, linotipistul. N-are mai mult de 35 de ani ,
„aranjasem” pregătire cu fetiţa lui pentru a intra la liceul
„Grigorescu”. Trei decese la Tg. Mureş […] A avut loc mitingul
studenţilor de la Iaşi împotriva Guvernului şi a lui Ion Iliescu. E
vreme frumoasă, umblu după mărunţişuri, ziare, reviste (şi
Manuscriptum), roşii, zarzavat. Scrisori de la Grigore Răcaru şi
Radu Mihăescu de la Porto-Franco.
În Peru a câştigat prezidenţialele Alberto Fujimori în dauna
lui Mario Vargas Llosa…

29-30 iul., duminică-luni. Începe un motocros zbârnâitor. Ies

la balcon, lume puhoi, concurs în toată legea. Bâzâie de nu se
mai aude om cu om. Continui să bat la maşina de scris. Dar vin
Doina şi Mişu, n-au stare, e duminică. Prietenul Stan Lucian cere
nişte „Evenimente” pentru poetul-inspector Ion Dumitru
(Deşirna). Au venit vecinii Mirică de la mare, au adus peşte, ne
invită la ciorbă şi saramură.
A murit Bruno Kreisky. Juniorul nostru la tenis a câştigat
campionatul european. Accident grav la Tg. Mureş, , în drum

137 138
 C. Trandafir
VII. August. La porţile Orientului balcanic
1 aug., miercuri. „Într-un jurnal trebuie să transcrii tot ce
observi, să nu te laşi intimidat de amănunte, de lipsa lor aparentă
de sens. Nici amintirile, în definitiv, nu au vreun sens. Sensul lor
eşti chiar tu” (Sorin Preda, în „Plus-minus”, 1988).
Opoziţia se plânge că Puterea pune beţe în roate în difuzarea
presei lor. Am băut vin roşu, sunt marcat şi de moartea lui
Constantin Feticu (Tică), linotipistul de 37 de ani, şi de aceea
resimt tensiunea crescută. Am comandat coroană şi cu Gherasân
mergem la înmormântare, la Valea Doftanei. Să-ţi plesnească
inima, nu altceva! Nu trec pe la Policlinică, acasă stau la
orizontală, nu citesc nici presă, privesc în tavan [...]
La o nouă confruntare, Opoziţia îi reproşează preşedintelui
Iliescu: 1) intoleranţa faţă de Opoziţie; 2) boicotarea sistematică a
presei independente: 3) subminarea campaniei electorale şi a
alegerilor (Patriciu spune că alegerile au fost pierdute din cauza
propagandei „neghioabe”); 4) războiul dus împotriva elitei
intelectuale; 5) refuzul dialogului cu protestatarii; 6) menţinerea
neschimbată a foste procuraturi; 7) inventarea organelor de
represiune… Jana Morărescu alcătuieşte o scrisoare deschisă
adresată lui Ion Raţiu şi „prietenei” cu care se laudă „Mister
Papillon”: Margaret Thatcher. Cei care au căzut la ASE
stigmatizează, ameninţă că dau foc la Instituţie. Se întâlnesc
Eduard Şevarnadze şi James Backer. Jelio Jelev a fost ales
Preşedintele Bulgariei.
139
1990. Anul şarpelui orb
2-3 aug., joi-vineri. Tensiunea este aşa de mare, că mă tem. Nu
dorm, prefer să stau treaz. Merg totuşi la cardiologie: 20/12. Din
fericire, electrocardiograma arată bine. Dr. Popovici are o
problemă cu băiatul lui, vrea să-l mute la altă clasă. La „gardă”,
injecţii cu magneziu, cu nu mai ştiu ce, pastile. La orizontală, citesc
presa. O, România (Aurel Dragoş Munteanu) conduce Consiliul
de Securitate.
Plouă. Adorm.
Irakul invadează Kuweitul. Parlamentul român, în vacanţă, nu
şi Comisia de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie. Primăria dă
autorizaţie să se construiască pe teritoriul mânăstirii Văratic
„localuri”, mai precis, cârciumi.
Merg din nou la Policlinică, e foarte amabil dr. Popovici despre
care gurile rele spun că e… „nebun”! Reţetă: clonidină, nefrix,
rudotel. Nu mă pricep, dar parcă sună a pastile pentru reglarea
capului, nu a inimii. Gherasân e supărat foc – şi eu – că Văleanu
ţine ascuns la Casa Tineretului teancul de 1500 de reviste
„Evenimentul”. Opinia publică internaţională e oripilată şi
revoltată la culme de invadarea Kuweitului. Alte manifestări ale
celor care n-au intrat la facultăţi.
Citesc romanul „Dealul” de Mircea Mihai (gălăţean).
Generalul Iulian Vlad e trimis în judecată pentru complicitate la
genocid. E ziua de naştere a lui Mircea Druc, prim-ministrul
Republicii Moldova. Adrian Păunescu (în „Strada”): „Nu e
nevoie să ne omorâm unii pe alţii, că murim şi aşa”. Stă acasă,
adversarii luptă cu „umbra” lui. Dar Păunescu nu poate să
hiberneze (şi vara!) în vizuină multă vreme, el e făcut să
trâmbiţeze, să bată toba. O revistă, „Charlot”, publică o pagină de
femei goale şi un poem (inedit!) de Nichita Stănescu. Amicul
Mircea Muthu are tema lui predilectă: literatura şi mentalitatea
orientală. Umberto Eco: Il pendolo di Foucault, despre ezoterism şi
viaţă. Spectacol de ficţiune şi erudiţie. Jean Baudrillard:
140
 C. Trandafir
„Televiziunea nu cunoaşte zi şi noapte. Ea est veşnică.
Televiziunea reprezintă spaima noastră de întuneric, de noapte,
de cealaltă parte a lucrurilor”; „Ce este trist cu inteligenţa
artificială este că ea este lipsită de artificiu şi în consecinţă de
inteligenţă”; „Un comentariu negativ îţi poate da mai multă
satisfacţie decât adularea, cu condiţia să izvorască din invidie”.
4-5 aug., sâmbătă-duminică. Clonidina are efect soporific. Nu
voi mai folosi somnifere. Din partea Uniunii Scriitorilor:
„Conducerea U.S. şi unii membri ai Comitetului Director şi al
Consiliului Uniunii, au avut o întâlnire cu Preşedintele Republicii,
domnul Ion Iliescu, în cadrul căreia i s-a expus situaţia gravă
actuală a culturii naţionale, a cărţii de literatură şi a publicaţiilor
literar-culturale, din pricina obstacolelor continue în obţinerea
spaţiului tipografic, hârtiei şi a unor condiţii normale de difuzare.
A fost depus un Memoriu în acest sens, solicitându-se soluţii
urgente şi eficiente”. Livius Ciocârlie îşi reia jurnalul. Al. Dobrescu
de la Convorbiri literare apune că nu înţelege nimic din ceea ce se
publică în gazeta „22”. Hannah Arendt: „Adevărul, mereu înfrânt
când se opune făţiş puterii, oricare ar fi ea, posedă o forţă proprie;
orice combinaţie ar încerca deţinătorii puterii, ei sunt incapabili să
descopere sau să inventeze un substitut viabil. Persuasiune şi
violenţa pot distruge adevărul dar nu-l pot înlocui”.
Neserios, văd serialul poliţist „Pe străzile din San Francisco”,
cu Michael Douglas etc. Irakienii în expansiune, aproape de
Arabia Saudită. Interviu cu Ion Hadârcă, vicepreşedinte al
Frontului de Unitate Naţională al Republicii Moldova… La Cluj,
cei respinşi la medicină cu media sub 7,95 fac greva foamei,
pretind să li se acorde şi lor locuri ca la Sibiu, unde s-a intrat cu
media 7,15. Varietăţi cu Radu Gheorghe, Silvia Dumitrescu, Dana
Berţa, Loredana Groza, Cezara Dafinescu, Oana Sârbu, Ion Albu,
regia Titus Munteanu.
141
1990. Anul şarpelui orb
Mă simt ca în zilele mele normale, puţin cam tulbure după
clonidină. Telefon de la Viorel Dinescu, aranjăm întâlnirea de
duminica viitoare de la Galaţi. Din Album duminical, reţin
apariţia la Chişinău a primului abecedar cu litere latine. Irakul dă
să se retragă din Kuweit când saudiţii intră în alertă. A murit
Ettore Maseratti, la 96 de ani, şeful fabricii de automobile pentru
curse. Călduri mari, incendii în Toscana. Ia foc şi un cargou
francez, Saint Clair.
6-7 aug., luni-marţi. Lunea nu apare presa, nu ies din bârlog.
Nu reuşeşte nici prietenul Gherasân să mă scoată, cu toate
insistenţele: „No, mă, eşti în vacanţie, nu sta în cortel cu c… în sus,
că s-ar putia să prinzi mucegai. Merem să biem şi noi o ţâră”. Când
să continui pamfletul, apare finul Dan, nici el nu-i mai
convingător. Pun la punct „documentele”, pentru a începe
lucrurile esenţiale: rescrierea lui „Creangă”, „Amplitudinea
lecturii” („Starea şi mişcarea”), scenariul, romanul. Cam mult.
Vorba mamei, Dumnezeu s-o ierte: „Face planul ca ţiganul şi
porneşte pe la anul”. Mi s-a înfundat urechea stângă. Saddam
Husein pune un guvern marionetă în Kuweit, iar Bush se supără
tare, anunţă sancţiuni drastice, Cuba se opune. Francisc Vaştag
câştigă titlul mondial la categoria lui. Ministrul de externe al
Coreei de Sud vine la Bucureşti […]
Pentru sectorul cultură adăugăm o piesă de Tudor Popescu,
„Transmitem în direct”, cu Dorel Vişan, Şerban Ionescu, Rodica
Mandache, Magda Catone, Emilia Popescu, Valentin Uritescu,
Virginia Mirea, Valentin Teodosiu. Actorii, de linia întâi, piesa
pasabilă şi mai mult decât atât.
Preşedintele Pakistanului a demis-o pe doamna Benazir Bhutto,
premierul, a suprimat şi Parlament, din cauza corupţiei. Mari
puteri au orientalii din cel mai înalt vârf! Aventura militară
irakiană continuă. Pe la noi să vedem ce mai urmează.
142
 C. Trandafir
Deocamdată, Georgel mă presează cu telefonul, să ne întâlnim să
„vorbim” cu Tibi Pătran pentru o loază corigentă. La Policlinică,
doamna Uţa surâde, dl dr. Popovici îmi consultă tensiunea: 15/8.
E bună. Iau de la poştă revista Dianei, „Prisma”. Program
administrativ, gospodar de ocazie […]
S-au împlinit o sută de ani de când a fost construită clădirea
Primăriei din Bucureşti. Primarul Ciurel cuvântează cu mândrie şi
arată ce speculă grozavă e prin Bucureşti. În ţară sunt temperaturi
de peste 30 de grade, la Câmpina e oarecum răcoare, nu cred să fie
mai mult de 22 de grade la prânz.
8-9, miercuri-joi. Mă amuz cu Paul Grigoriu, la radio: „Au
trecut, iată, 14 minute de când noi ne lăudăm că e ora 6”,
„Radiodifuziunea română vă întreţine speranţele, pentru toţi care
speră Timpuri noi” (e o formaţie de muzică uşoară). Umblu. De la
librărie cumpăr „Avangarda română” de Ion Pop, pe la şcoală aflu
că tabloul de promoţie nu-i gata. Gherasân spune că pleacă în
Bulgaria cu Carmen […] Am prins drag de program (pogrom)
administrativ: arde mâncarea pe aragaz, bat covorul de-l rup, spăl
batistele mele. La Reflector, abuzurile unor mărimi în comuna
Axinte Sever, Tökes se răneşte în accident de maşină, Irakul nu se
retrage, embargo şi mari deplasări de forţe americane.
Plec la Bucureşti, de mult îmi doresc. În gară, pleacă spre
Bulgaria numai Carmen cu mama ei, le-a condus Gherasân şi
bătrânul Gherovici. Până la Ploieşti mergem în picioare. La
Universitate, pe liste, le detectez pe fetele „mele”. Prietenul
Oprişan îmi spune, la telefon, să ne întâlnim la BAR. Deocamdată,
numai ghinioane. Mircea Ciobanu nu-i în localitate, e cald şi pe
Magheru nu găsesc răcoritoare, Ulici nu e la „Luceafărul”. La
BAR, iau două cărţi („Spaţii literare” de Valeriu Cristea şi „Ion
Creangă” de Zoe Dumitrescu-Buşulenga). Nu vine prietenul
Oprişan La Muzeul Literaturii, Flavius îmi dă de înţeles că eu l-aş
143
1990. Anul şarpelui orb
fi „turnat”. Fanatic şi mârşav totodată! Crede că aşa cum este el
pot fi şi eu!…Cum e posibil? Caut să-l lămuresc de enormitatea
bănuielii. Nu-i clar unde l-am „turnat”: la Bucureşi, la Câmpina, la
poliţie, la securitate, la „partid”, la Muzeul Literaturii? Eu
consemnez „indiscreţii” în jurnalul intim, dar nu ajunge la el nici
musca. Pare să accepte, spune cum a încasat o bătaie soră cu
moartea. E bolnav şi ridicol, săracul… Să mergem să bem ceva, îl
refuz, am 20 de zile de când nu mai pun limba pe alcool. La
editura Minerva nu-i nimeni (august, totuşi, provincialul nu ştie
asta?), la „Eminescu” îl găsesc numai pe Adrian Angelescu. De la
librăria Minerva iau cartea lui Mircea Scarlat despre Creangă. Pe
trotuar şi în pasaje, staţionează tineri, unii fac greva foamei că n-au
intrat la facultăţi […]
10 aug., vineri. […] Tot singuratic, fac o ciorbă cum m-a învăţat
Eliza. Gust detestabil. Mă gândesc la tata. A împlinit 82 de ani în
iunie, e singur (vecin cu sora Caterina), dar se descurcă, are chiar
talent în privinţa gastronomiei. Şi e sănătos. Aşa se arată, deşi în
iunie spunea, cu umorul lui sec, că a trăit prea mult, că setul acela
de farfurii e al nostru, câmpinenii. A cedat vechitura de frigider
unor vecini…
Petre Roman relatează cu cine s-a „întreţinut”, numai primi-
miniştri, că în septembrie vom dobândi ceea ce ni se cuvine. În
„Adevărul” e o statistică surprinzătoare, potrivit căreia „revoluţia
tinerilor” din decembrie a fost mai mult a maturilor: au fost 9 victime
în rândul studenţilor, 10 la sută au fost străini, mai mulţi elevi, restul
de 90 la sută, oameni de peste 30 de ani. Cei mai mulţi, muncitori […]
Pe un ţărm eşuează sinucigaş zeci de balene, fenomen inexplicabil.
Refuz cu gingăşie vişinata vecinului Mirică. A fost aleasă conducerea
FRF: 1) Preşedinte de onoare, Mircea Anghelescu, 2) Preşedinte
executiv, Mircea Sandu. Recital Mirabela Dauer.
Proiectul Legii Presei stârneşte numeroase comentarii.
144
 C. Trandafir
Calomniile, atacurile la persoană, denunţurile, vulgaritatea s-au
înmulţit, efect al tensiunilor sociale şi politice, rod al democraţie şi
bumerang pentru ea însăşi. Pentru prima dată citesc un fragment
(tradus de Mihai Ursachi şi Magda Teodorescu) din romanul
Dracula al lui Bram Stoker. A doua ecranizare a Lolitei de Vladimir
Nabokov. Rolff Liebermann, 80 de ani: „Am fost totdeauna, din
convingere, un om angajat social Când eram foarte tânăr, m-am
situat la stânga. Raporturile au devenit ceva mai reci în momentul
când ruşii au atacat prin surprindere Finlanda.. Atunci, idealurile
noastre au fost puse sub semnul întrebării, dat angajarea socială a
rămas. Nu am aparţinut niciodată unui partid. Cred însă că arta se
situează la stânga. Ea zdruncină convenţiile. Nu există artă fără
provocare – Schiller, Goethe, Beethoven, revoluţionari neliniştiţi…”
11 aug., sâmbătă. Nu mai fumez de 11 zile, iar până atunci destul
de puţin. Se şi simte abstinenţa, dorm mai bine. E şi linişte. Cumpăr
un pepene de 4kg, 40 de lei. Merg să iau epigramele de la dl
Luncaşu, e în pat cu cataplasme […] Telefon de la conu’ Mihăescu,
colegul de grupă, vine să mă convertească la liberali, măcar că eu i-
am spus de mai multe ori că nu voi mi fi niciodată membru de
partid. La televizor, de pe malul Atlanticului vorbeşte Nadia
Comăneci cu Aristide Buhoiu. Nu pot să cred statistica din presă,
prea mulţi morţi ai Revoluţiei, prea exacte cifrele, prea discrepante:
1) elevi, preşcolari, 58; 2) studenţi, 9; 3) muncitori, tehnicieni, 518;
4) intelectuali, 38; 5) fără ocupaţie, 127; militari, 139; militari în
termen, 134; străini, 7. Bărbaţi, 957; femei, 72; sub 15 ani, 17; între 15-
20 de ani, 170; între 30-50 de ani, 378; peste 50 de ani, 113. Total: 1030.
Terorismul politic face ravagii: Trujillo – Bogota – Gavilla.
Ministerul Învăţământului nu vrea să facă nici o concesie pentru
cei care vor să intre la facultăţi cu medii mici, peste numărul
planificat de locuri.
145
1990. Anul şarpelui orb
12-13 aug., duminică-luni. În Golf, conflictul se înteţeşte, nici
vorbă ca Irakul să se retragă din Kuweit. La reuniunea statelor
arabe se cere retragerea imediată şi necondiţionată a invadatorilor.
Americanii umplu Arabia Saudită, turcii sunt pe picior de război
cu Irakul, Israelul concentrează trupe la graniţă. Numai Libia şi
mai nu ştiu cine aprobă Irakul pentru salvarea islamului de
americani şi sionişti […]
La noi, propaganda nu e în vacanţă. Mişună tot felul de figuri
patibulare, paraziţi, bişniţari, hoţi. Nu-i vorbă că lumea
cumsecade predomină, dar parcă sunt într-o stare de nelinişte [...]
Nu l-am găsit toată dimineaţa la telefon pe Viorel Dinescu, dar
pornesc spre Galaţi. În gară aştept trenul vreo oră şi jumătate şi
plec, în sfârşit, cu rapidul, la 14,25. Nu-i Viorel în gară, nici în faţă
la „Dunărea”. Întâlnire, în schimb, cu Victoire şi cu Rică Vicol.
Mergem la cofetărie, ne cazăm la Gicu. Prima etapă a Diviziei A la
fotbal. Nu pot să dorm de un sforăit din adâncul fiinţei […]
Nu-l găsesc pe Viorel, dar pe Grig Răcaru da. E cam ciudat, ne
invită la „Continental”, depănăm amintiri din facultate, se
confesează că are probleme familiale. Locul meu la Facultatea
gălăţeană e dorit de toţi, în funte cu amicii universitari şi
conducători mult iubiţi, Valentin Ţurlan şi Dumitru Tiutiuca.
Întâlniri cu scriitori, vizită la Poligrafie unde este editura Porto-
Franco […]
Din nou, întâlnire la Griviţa cu tata, fratele Alexandru, cumnata
Lili, sora Caterina, nepotul Ghiocel.
Piesa de teatru „Birlic” de Tudor Muşatescu şi Sică
Alexandrescu, teatrul din Braşov, în rolul titular cu Costache
Babii, excelent.
14-20 aug, marţi-luni. Vara la ţară. Cu de toate şi absolut
neimportante, nimicuri nici într-un caz dificile. Fleacuri bune
pentru un roman pastoral-democratic […]
146
 C. Trandafir
Instalăm „biroul” în grădină sub umbrar, cu hârţoage diverse…
La bostănărie, unde mergem în plimbare, şi acasă sunt pepeni din
belşug şi consumaţie în exces. Facem plajă, eu neghiobeşte că
trebuie să fiu doftoricit cu comprese şi alifii. Înflăcărarea
organismului. De sfânta Maria vine soacră-mea (Maria), ei
sărbătoresc, eu stau sub tratamente, înfăşurări cu prosoape ude,
ceaiuri, pastile, somn […]
Aproape de vindecare, mă retrag în grădină, dumnealor se
cinstesc cu ţuică, mănâncă pui la grătar, beau bere… E aşa de cald,
că nu mai pot sta în grădină cu Mona (căţeluşa mică-mică, albă),
intru în casă şi văd filmul „Căruţaşul Heuschel”, după Gerhart
Hauptmann, cu Wolfgang Reichmann.
Vine Nicu, rubedenie cu noi (acelaşi nume), gard în gard, tânăr
vesel, nu se dă în lături de la un păhăruţ-două. Mama lui
(văduvă), fraţii şi surorile sunt „pocăiţi”. El e în vacanţă singur cu
mama lui şi se simte bine în compania noastră. Îi place mai mult
de Alexandru, vorbăreţ şi cu destul umor. Se dau la politică,
rezultă că Alexandru e „golan”, împotriva Puterii feseniste, a votat
„pentru contra”. Nu reiese dacă Nicu e „membăr” pe undeva, dar
se contrazic în termeni şi atitudini. Îmi solicită arbitrajul şi explic
repede (nu agreează prelegeri dăscăleşti), că un arbitru este
neutru, că fiecare joacă aşa cum se pricepe şi cum ar trebui, că de
obicei în ţările cu democraţie veche şi avansată nici un candidat nu
câştigă din primul foc, e o finală şi-l alegi pe cel mai bun, tăindu-l
pe celălalt etc. Restul participanţilor la dezbatere declară că nu-s
împotriva nimănui, doar soră-mea nu-l suportă pe Dică Căluian
(nu din cauza cacofoniei), de pe aceiaşi uliţă, care se dă cel mai
deştept, e cu ţărăniştii, care nu-s ţărani, şi a lipit pe gard afişe cu
„Ochiul”. Lili, sfioasă, nu recunoaşte că a votat cu maghiarii, deşi
e unguroaică, Alexandru spune pe ton agresiv că n-a votat cu
nimeni şi că nu va vota vreodată cu „idioţii” ăştia. Aruncă o vorbă
mai spurcată pe care nu o reproduc aici din jenă, n-am ajuns încă
147
1990. Anul şarpelui orb
să mă dezinhibez…În acest timp, Saddam Hussein e ameninţat cu
lichidarea, americanii şi alte forţe se înmulţesc în Arabia Saudită,
Alexandru proroceşte izbucnirea, în curând, a celui de al treilea
război mondial. Apoi adoarme şi sforăie ca un şacal, dacă aceştia
sforăie. Noi ceilalţi vedem filmul „Înghiţitorul de săbii” de Alexa
Visarion (după Sahia), cu Mircea Albulescu, George Constantin,
Victor Rebengiuc, Ştefan Iordache, Mitică Popescu, Ştefan Sileanu,
Leopoldina Bălănuţă, Tamara Buciuceanu, Gelu Nuţu, Dinu
Manolache. Toţi unul şi unul.
Tata trebăluieşte, ei (fratele, soţia, sora, cumnata) se duc la
Tecuci să se plimbe, să cumpere de-ale lor şi presă pentru mine.
Este extrem de cald. N-au găsit reviste literare, „ce crezi că
tecucenilor de asta le ard?” Îmi aduc ziare şi reviste umoristice
care mă fac să suspin: „Rezon”, „Papagalul”, „Scaiul”, „Bing-
bang”, „10 hohote de râs” […] Ţânţari şi alte gângănii, cald, „acolo
era să mor / de urât şi de-ntristare, / Beat de soare / Şi pârlit
îngrozitor”. Nici vorbă. E minunat acasă, în satul nostru
postcomunist. Au devastat totul: fermele, sediile CAP, livada cea
mare, copacii (pădurea de la Blăjeri e ferfeniţă), instalaţii, sistemul
de irigaţie, dalele şi ţevile.
Pe 18 e chiar niţel răcoare. Chiar îmi face impresia că avansez
ceva în treabă scriptologică. Înseilez despre receptarea lui Creangă
– dezvolt capitolul. Universitatea de Vară de la Vălenii de Munte.
Îl vedem şi-l auzim pe Iorga, cuvântează şi preşedintele Iliescu,
cred că e şi Costică Radu pe acolo, nu lipseşte de regulă. Apoi,
„Jack Spintecătorul”. Plouă.
Încerc să-l conving pe Alexandru să mă ducă la Câmpina cu
limuzina lui. Nu se dă bătut. Maşina lui e obosită, La Iaşi o face pe
taximetristul, câştigă „bini”, n-are nici un fel de autorizaţie.
Victoire pleacă la Pechea. Irakienii nu pleacă din Kuweit. Şi
Iordania declară embargo. Arabii comuni sunt pentru „Războiul
sfânt” al lui Saddam Hussein care le cere femeilor din Irak să
148
 C. Trandafir
cedeze toate bijuteriile. Restul e de partea Consiliului de Securitate
unde noi „dirijăm” prin Aurel Dragoş Munteanu. Nu-i clar de ce
străinii, presa germană în special se referă la un puch iminent al
armatei române. Armata dezminte. Festivitatea promoţiei la
Academia Militară. La PNŢ se fac unele restructurări.
Tata şi cu mine suntem bucuroşi că plouă. Nepotul, absolvent
de liceu, nici gând n-are să se pregătească de vreun examen. Vrea
să rămână la ţară, visează la întemeierea unei „Societăţi” de
construcţii. Ne supărăm toţi pe el, nici că-i pasă, acum e bostănar.
Întocmesc o recenzie la cartea lui Mircea Scarlat (Dumnezeu să-l
ţină în pază) despre Creangă. Vine la noi Ticu Lupuşor, adventist,
„poet” la cenaclul „Perpesicius” din Brăila şi Poiana Mărului,
unde e şef Marcel Crihană. Avem cunoştinţe comune de la Brăila.
Îmi citeşte o poezie, vrea să le citească şi pe celelalte, evităm, şi
discutăm despre afaceri, vrea să facă un atelier foto, cu legături
pretutindeni unde sunt fraţi adventişti, mulţi prin Prahova. Ne va
vizita în curând La Câmpina şi ne va face zeci de poze […]
Alexandru şi Ghiocel se duc iar la Tecuci după cumpărături şi-mi
aduc presă nouă şi, surpriză mare, o ”Românie literară” de la
prietenul pot Dionisie Duma.
Mă gândesc la amicul Tase când citesc cum se plânge Marcel
Marcian că n-a fost adjudecat pseudonimul „Clement” pentru
Bacovia. Ba şi prietenului Theodor Codreanu i se ripostează că
face din Edgar Papu un „persecutat”, când de fapt Theo nu vrea
altceva decât să apere protocronismul. Transcriu din textul Anei
Blandiana: „Citim cu toţii zilnic kilograme de insulte, murdării şi
monstruozităţi revărsate peste o listă, selectată cu grijă, de nume
schingiuite, transcrise scălâmbăiat, supuse deriziunii şi batjocurii,
fără să fi adus nici cel mai firav argument în sprijinul acuzaţiilor
lansate, fără să răsară nici un muşchi pe obrazul neruşinării
absolute. Pentru ca o calomnie să prindă, să fie crezută,
acceptată,reluată, lansată la bursa ordurilor, nu mai e nevoie
149
1990. Anul şarpelui orb
demult ca ea să fie, cât de slab, înrădăcinată în real, ca ea să
pornească de la un cât de infim grăunte de adevăr. Ura se
înmulţeşte demult prin seminţe sintetice, logica e socotită demult
o noţiune neglijabilă şi exclusă din socoteli”. Gheorghe Grigurcu
scrie, plastic şi neologistic, despre poetul Virgil Mazilescu, Iar
Elena Zaharia-Filipaş despre „Zmeura de câmpie”, romanul lui
Mircea Nedelciu. Doamna Crina Bucşan s-a consacrat de mult
Iuliei Hasdeu, acum despre zilele ei pariziene. Postume de Marcel
Gafton, omul nostru de la Pechea. Yves Bonnefoy prezentat şi
tradus de Ştefan Aug. Doinaş. Într-o clinică din Paris a încetat din
viaţă Georges Conchon, scriitor de Premiul Goncourt.
La televizor văd, în emisiunea „Gong”, cum Andrei Şerban
pune în scenă la „Naţional” o trilogie grecească. La Muzeul
Istoriel Literaturii Române s-a deschis o „cafiné”, cu spectacolul
dat de trupa de „clovni” a lui Mihai Mălaimare. Marian Papahagi
vorbeşte, admirabil desigur, despre autonomia universitară,
despre universităţile particulare. Vedem un spectacol, „Iaşii în
carnaval”, la Cluj, în regia lui Victor Ion Frunză.
21-22 aug., marţi-miecuri. […] Mă pregătesc de plecare.
Hotărârea mea irevocabilă produce stupoare, sunt acuzat de
labilitate comportamentală. Autobuzul spre Galaţi opreşte extrem
de des, uneori la poarta cuiva, la Smârdan se opreşte de tot.
Trebuie să luăm „ocazii”. Şi-i o căldură toropitoare. N-o cunosc
decât pe dna educatoare Drăguş. Cu diverse mijloace de transport,
ajung la „Mioriţa”, nu cunosc pe nimeni, trec strada la red.
ziarului „Viaţa liberă”. Aici e Radu Macovei şi Katia Nanu, care
depune mare atenţie pe prezenţa mea, deşi se spune că e prietena
frumosului Radu. O invit la Câmpina, va veni, zice, o aştept cu
interes. A venit şi Viorel Dinescu de la Bucureşti. Are vin bun,
ciudă pe Vicol şi ironii generale. El pleacă spre satul lui, eu spre
urbea cea mai însorită din Europa. La coborârea din tren, îl
150
 C. Trandafir
întâlnesc pe deputatul Palade…
Florin Daia mă asigură că mi-a luat el presa cât am lipsit. Uită
s-o mai aducă. Librăriţele mă ispitesc cu cărţi, dna Alexandu, la
şcoală, a difuzat puţine „evenimente”, dl Şuliuc îmi scoate dopul
din ureche, la Policlinică. Acum aud mai bine decât trebuie. Diana
e la şcoala ei (!), Vio la televizor şi la radio (!), Victoire la
cumpărături, huse pentru fotolii, un covor mare, o mochetă. Cea
mai mare plăcere din viaţa ei e să cumpere […] În acest timp,
Cristian Popescu scrie un text incitant: „Cum l-a omorât George
Bacovia pe Gheorghe Vasiliu”, iar Tase „bacovistul” nu ştiu ce mai
scrie,probabil adună fişe. Deocamdată, un prim fragment din
„Criza spiritului”, de unde extrag un citat: „Zeii, cu bunăvoinţă,
ne dau fără a ne cere nimic în schimb, un prim vers; dar noi trebuie
să-l modelăm pe cel de-al doilea care trebuie să se armonizeze cu
celălalt spre a nu fi nedemn de fratele său supranatural. Toate
resursele experienţei şi ale spiritului nu sunt de prisos pentru a-l
face comparabil cu versul care ne-a fost dat în dar”.
Demonstraţie la Bucureşti, „sublimii” se stabilesc în Piaţa
Universităţii, „la locul nostru”. Festivalul de muzică uşoară
„Mamaia”, prezintă Octavian Ursulescu, regia Titus Muntreanu.
23-24 aug., joi-vineri. „Polemizez” cu Florin Iaru şi Octavian
Paler în „Acţiunea”, despre care dânşii n-au habar. Am început să
scriu „Jurnalul unei adolescente”. Mă ajută şi ele, în special Diana.
Treabă grea, dar vom învinge.
La Actualităţi, Petre Roman conversează cu un deputat
american. Participă şi Augustin Buzura. Societatea se animă. Un
tânăr de 19 ani înfige cuţitul într-un bătrân şi ia banii. O
domnişoară se dă drept cadru medical, intră în case, mai ales la
bătrâne, le dă diazepam până la toropire şi deces, le sustrage ce
vrea din casă. În Golf e cea mai mare concentrare de forţe militare
de la al doilea război mondial încoace. Rezistenţa kuweitiană atacă
151
1990. Anul şarpelui orb
Ambasada irakiană din Kuweit. Palestinienii sunt de partea lui
Saddam, israelienii promit că va vi vai şi amar de Irak dacă atacă
ţara lor. Mărturii despre 23 August. „Poetica intimităţii” de Eugen
Simion continuă, jurnal, Simone de Beauvoir. Nicolae Manolescu
se pronunţă în legătură cu „proza” lui Noica „Rugaţi-vă pentru
Alexandru”. Doina Uricariu publică o convorbire realizată, în ziua
de 4 mai, cu regele Mihai: „Românii trebuie să cunoască
adevărul”; „Dar eu spun că o ţară fără un trecut nu poate să aibă
un viitor”.
În seara asta, concurs de creaţie la Mamaia. În Piaţa
Universităţii, noi ciocniri, arestări. Ne place mult Laura Stoica din
Târgovişte, cu melodia „Dă, Doamne, cântec”, şi mai aplaudăm pe
Adrian Enache din Galaţi. Diana şi Vio rămân în faţa ecranului
mic mult timp.
25-29 aug., sâmbătă-miercuri. Scriu un articol despre Al.
Paleologu, „Boierul marxist”. Memoria peliculei: Marin Preda la 50
de ani. Ne pregătim pentru campionatul european de atletism de la
Split. Scene cu pictorii care strivesc sub picioare un trecător, opresc
circulaţia, lovesc maşinile cu roşii, pepeni, fructe, ouă, pietre.
La concursul de creaţie ne încântă „Ave Maria” de Cornel
Fugaru în interpretarea lui Gabriel Cotabiţă. Nunta de la Grădină
mă canoneşte până târziu în noapte, când mă ut în camera fetelor,
jos, pe o salteluţă. Lupte de stradă, bătălii în presă. N-am primit
răspuns la scenariu, nici măcar confirmarea de primire. Finala
concursului de creaţie şi interpretare de la Mamaia: I Laura Stoica,
II Adrian Enache, II Alina Perletta Toma. La compoziţie: „Ave
Maria”.
Saddam Hussein ia nişte ostateci, se filmează cu ei […] Mirela
Roznoveanu obţine interviuri din America (acum de la Virgil
Namoianu), România e condusă de un „stat poliţist”. Seară de
teatru, „Un domn bine” de Walter Hasenclover, cu Dan Condurache
(excelent), Anca Sigărtău (nostimă, drăguţă, cam plinuţă), Rodica
152
 C. Trandafir
Mandache (năzdrăvană), Iarina Damian, Silviu Stănculescu, Dan
Puric, Sorin Gheorghiu.
Bat la maşina de scris „Agresivitatea ca atitudine critică”
(Dobrescu versus Maiorescu). Suntem sclavii filmelor, în lipsă de
alte posibilităţi de relaţii cu artele. Acum, „Miercurea cenuşii”, cu
Elisabeth Taylor, Helmut Berger, Keith Axter, Henry Fonda. Ea,
bătrânică, merge la institutul d înfrumuseţare, îşi aranjează
splendid figura, oho, dar soţul tot n-o mai iubeşte. Articolul
despre Lucian Raicu îl expediez la „România literară”, special lui
N. Manolescu. Să văd dacă e receptiv. La inteligenţa lui, ar trebui
să fie. Compun şi o replică pentru Gheorghe Grigurcu.
Nuţa vine şi ne povesteşte ce a făcut ea prin Belgia, despre
obiecte mecanice sexuale. Ele fac ciocolată pentru Vio care pleacă
pe 1 sept. În URSS. Se adună Parlamentul pentru a comemora 50
de ani de la Diktatul de la Viena. Iau cuvântul Radu Câmpeanu,
Victor Surdu, Domokos Geza, Dumitru (preşedintele „Vetrei”).
Fotbal URSS-România. Ruşii îi primesc foarte rău pe ai noştri şi
noi îi răsplătim, le dăm două „boabe” (Lăcătuş şi Lupescu).
30-31 aug., joi-vineri. Mergem toţi patru la Meliceşti
(Melisburg, cum îi spune Mişu). Florin are un bidon, s-ajungă. Ei
adună pere pentru ţuică (prune nu prea s-au făcut), noi urcăm pe
cărăruie, prin tufiş şi arbori, culegem mentă, găsim alune, nucile
nu-s de soi, mâncăm mure, urcăm până la biserică. Aici e şi
cimitirul, şi şcoala. Sărim pârleazuri ca la cursa cu obstacole. După
masa de rigoare, Mişu se culcă, noi mergem la „Crucea
domnitorului” […]
Discursuri despre unitatea naţională, manifestaţii paşnice în
ţară, mai aspre în Piaţă. Primarul Ciurel dialoghează cu
„sublimii”. „Cele ce se petrec acum în Piaţa Universităţii mi se par
un avertisment de care trebuie să ţină seama, în egală măsură, atât
guvernul cât şi opoziţia. Manifestaţiile tulburi politice, spontane
153
1990. Anul şarpelui orb
sau nu, se cuvin analizate cu atenţie, întrucât ele dovedesc atât
slăbiciunea partidului de guvernământ cât şi a partidelor de
opoziţie” (Cristian Teodorescu). În sfârşit, am intrat în posesia
revistei „Tribuna”, red. şef, Augustin Buzura. Mai aflu de aici
mărturii despre Nichifor Crainic. „Prind” „primăvara Neagră” de
Henry Miller (zece povestiri). Yes, Cristian Popescu: „În timpul lui
Ceauşescu era imposibil să nu faci politică. Da-ul sau nu-ul politice
echivalau cu cele morale. Dacă stăteai la coadă, dacă te-nghesuiai
în tramvai, dacă sorbeai din nechezol, dacă te uitai (la televizor),
dacă auzeai (la radio), dacă trăiai – făceai politică. Adică erai de
partea lui Ceauşescu. Toată tinereţea mea am făcut politică. I-am
făcut într-un fel sau altul jocul lui Ceauşescu. Şi m-am săturat.
Gata! Pentru mine asta a însemnat schimbarea istorică: începând
cu anul 1990 pot, în sfârşit. Să nu mai fac politică” („Greaţa”, la
rubrica „Antipolitica”). Deci, antipolitică…
Brucan şi Militaru acordă interviu în „Adevărul”, de unde
rezultă că ei au avut un rol mare în organizarea disidenţei
anticeauşiste.
Finala campionatului european de atletism. Noi, mai la urmă.
Inclusiv Sorin Matei care s-a deranjat la coapsă.
154
 C. Trandafir
VIII. Septembrie. Toamnă gri, toamnă gri
1-2 sept., sâmbătă-duminică. Prima zi de toamnă. La „Petrol”
pentru examenul de „treapta I”. În comisie suntem patru persoane,
două echipe: eu, dna Ilie, Dinu Ispăşoiu şi prof. Matei. Spre
amintire, iată subiectele. 1) Caracterizarea lui Tudor Şoimaru din
romanul „Neamul Şoimăreştilor de Mihai Sadoveanu, 2) Strofă din
„Plugarii” de Octavian Goga, comentariu; 3) Se dă textul:
„Împăraţi pe care lumea n-a putut să-i mai încapă / Au venit şi-n
ţara noastră şi-au cerut pământ şi apă”. Se cere: a) sublinierea şi
felul predicatelor; b) să se împartă fraza în propoziţii şi să se arate
felul lor; c) să se analizeze morfologic şi sintactic: „pe care”, „i”, „şi-
n ţara”; d) să se alcătuiască o frază în care „de” să introducă şi altfel
de propoziţie; e) Să se scrie familia de cuvinte a substantivului
„pământ”. Mişu, Badea şi Chiriacescu mă abordează cu prietenie.
De-ale noastre. Vio pleacă la Bucureşti şi, de aici, în Rusia.
Dan Preda ne invită la nuntă. La atletism abia de luăm o medalie
de argint, la săritură în lungime. Costică Radu mă invită la Casa
de cultură, servim vin şi povestim despre sexul frumos şi slab…
Englezii dau imagini cu incendiul de la sediul Partidului
Socialist din Bulgaria, spun că autorii sunt români, apoi îşi cer
scuze de eroare. Nuntă mare, ţânţari mulţi.
Meciul de fotbal Poiana-Oţelul Galaţi (2-2). Brucan şi Militaru
îşi primesc porţia de bobârnace pentru „disidenţa” lor
anticeauşistă. Preşedintele Iliescu pleacă în Iugoslavia, noi la
filmul „Tootsie”, cu formidabilul Dustin Hoffman. O comedie
spumoasă, el joacă în travesti rolul unei actriţe care
155
1990. Anul şarpelui orb
impresionează, dar (ei) nu-i convine că e totuşi o mască (=
minciună). Diana e în voiaj pe Valea Prahovei.
3-4-5 sept., luni-miercuri. După multă corectare, ultima
întâlnire cu Anda înainte de examen […]
Jacques Cousteau a venit la noi să vadă Delta noastră, care ar fi
în mare pericol. Masacru în Libia. Bush şi Gorbaciov se pregătesc
să se întâlnească la Helsinki. Boris Elţîn cere demisia guvernului
Rîşkov. Victoire merge pentru prima oară la noua ei instituţie
şcolară. Teatru TV, „Mincinoasa” de Bricaire şi Lasayagues, o
comedie a unei trupe franceze, cu multe glume dar şi cu excese fără
piper.
Din nou la corectură, din nou relaxare cu amicii la un han
spre Valea Doftanei. Grupul de americani care ne vizitează
crede că e bine la noi şi că vom primi clauza. Gherasân a venit şi
povesteşte despre sejurul din Bulgaria: e bine, sărăcie, românii
(trei sferturi „romi”) cară tot peste graniţă. Nu-i iese din minte
că e nevoie să facem ceva mai productiv decât „Evenimentul” de
unde nu iese nici un beneficiu: o librărie, un anticariat, o
prăvălie. „Nu vez’, mă, toţ’ să căpătuiesc, iar noi tragem mâţa de
coadă” […] Carmen e mândră de „realizărili” din Bulgaria,
acolo se înaintează, aici dăm înapoi. Incendiul, mai spune ea, a
fost o diversiune, socialiştii şi-au dat foc sediului. Ea e
„bulgăroaică”, dar numai atât?
Presa relatează despre vizita preşedintelui Iliescu în
Iugoslavia şi despre întâlnirea premierului Roman cu suedezii.
Comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor di 13-15 iunie
se deplasează pe Valea Jiului. Răsculaţii de la Săpânţa îi iau ca
ostatici pe doi trimişi ai Parlamentului. Am mustrări de
conştiinţă faţă de sterilitatea mea de cititor şi scrib.
Ce-o fi făcând Vio pe la Kiev?
156
 C. Trandafir
6-7 sept., joi-vineri. Ostatecii de la Săpânţa au fost eliberaţi.
Oamenilor ăştia cu „Cimitirul vesel” le-a intrat în cap că ei sunt
mai deosebiţi, au ei o condiţie şi o vizibilitate aparte… Saddam
Husein cere „popoarelor arabe” să lupte împotriva celor care au
trădat „cauza arabă”. E un apel care denotă disperarea.
Octavian Paler ia atitudine împotriva englezului Michel Castex,
autoeul unei cărţi despre Revoluţia română: „O minciună mare
cât secolul”, cu ideea că revoluţia n-a fost decât o cacealma, un
complot.
Scriu şi-i expediez lui Sergiu Adam la „Ateneu” articolul
„Romanul şi continuitatea”. În Republica Moldova, Basarabia,
mari necazuri cu găgăuzii şi „nistrenii”, asmuţiţi pe de lături.
Mircea Snegur şi Mircea Druc se întâlnesc cu Gorbaciov. O ieşi,
poate, ceva bun. Lui Jaruzelski i se cere demisia. Nu, zice
polonul, nu voi ceda presiunii străzii, trebuie o soluţie
democratică. Prof. Mânzatu dă amănunte despre „tragicul
episod” de la Tg. Mureş, stârnit şi aţâţat de etnicii maghiari. Ora
filmului politic. „Sentinţă suspendată”, polonez. El, în 1949,
antistalinist se ascunde în pivniţă la Ea. Au un copil, stă acolo
ani în şir până moare Stalin şi e reabilitat. La dezbatere nu-l
recunosc decât pe Eugen Simion.
La librărie, doamna Cocoş, şef, susţine să o ajut pe fiica sa
pentru facultatea de litere. Vrabia mălai visează. La şcoală, îl
admir pe Stelu Mărunţelu, prof. de istorie, se face împărţirea
catedrei: XI A, XI B, XI C (filologie, aici voi fi diriginte), XII A.
Interesant, Diana iar se duce la o nunta unei colege, la Beliş.
După consultarea unei fătuci pentru limbi străine (probleme de
limbă română), scriu la romanul-jurnal. Explodează o uzină în
Făgăraş, se deplasează acolo primul ministru. La vamă,
întreprinzători de toată mâna duc (ce duc?) peste hotare.
Femeile, fetele mai ales, îi preferă pe turci, obiecte, valută.
Cristina a stat acolo, la un patron, mult timp, s-a întors plină de
157
1990. Anul şarpelui orb
lucruri şi de aur spre satisfacţia lui Florin, soţul…
8 sept., sâmbătă. Vremea se menţine mohorâtă. Ţârâie. În
ţară plouă mai bine. Ascult emisiunea literară la „Şopârliţa”,
Gelu Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca vorbesc despre
literatură şi politică, despre revistele „Steaua”, „Astra” şi altele
[…] Observ minimum minimorum lumea politică, fac antipolitică.
Bush se îndreaptă spre Helsinki, cercul de fier se strânge în jurul
Irakului. Lumea are nevoie de URSS, zice Gorby. În Peninsula
Coreeană continuă negocierile pentru unificarea Coreei…
Se dau sancţiuni dure echipei Rapid care a făcut-o de oaie:
suporterii rapidişti au pătruns pe stadionul din Piteşti, au
agresat, au fost luaţi în rânci, arestări În loc de aerul tare al
democraţiei, avem gustul amar al democraţiei. Ne vom pricepe,
oare, vreodată, cum devine chestia cu democraţia? Că nu poate
exista aşa ceva fără cultură şi civilizaţie?. Pornind de la cultura
şi civilizaţia noastră, care a fost, şi îmbogăţind-o cu exemple ale
marii culturi şi civilizaţii planetare, occidentale înainte de toate.
Scuze.
Vremea se mai înseninează. Diana e în nuntă mare prin
Transilvania. Anul Alecsandri a ajuns la apogeu (comentarii de
Mircea Anghelescu, Ioan Holban, Cristian Teodorescu, Ileana
Ene, Ion Munteanu, Valentin Silvestru ş. a.). La Uniunea
Scriitorilor avu loc Colocviul traducătorilor de literatură
română. Au deschis Andrei Pleşu, ministrul culturii, şi Mircea
Dinescu, preşedintele U. S.
Meridianele umorului şi ale cântecului. E prea mult ca să
notez. Vedem filmul „Doamna judecător”, cu Simone Signoret,
şi fiindcă la „Grădină” e nuntă în draci, mă culc în dormitorul
Dianei.
9-12 sept., duminică-miercuri. Bat la maşină multă vreme
158
 C. Trandafir
din romanul-jurnal. Pentru odihnă, filmul „Arest preventiv”, cu
Lino Ventura, Guy Marchand, Romy Schneider. Vine Diana
frântă de oboseală. Ea, ca mine, nu se poate odihni în deplasare.
Eu nici acum, din cauza nunţii (ca la nuntă populară) de la
„Mon jardin”. În sufragerie circulă ţânţarii, mă aşteaptă.
La nea Vasile Lungu, în vizită, cu colegii Dabija, Borza,
Cobrea, Gavriliţă, Mihăileascu. Aere piciorul în ghips de multă
vreme. Vorbe, vorbe, didactice şi politice, afecţiune bahică. Aşa-
i la noi în provincia cea mică. Acum mai avem televizorul. Se
vede că organismul cere unele escapade, aşa ajung la Gherasân,
la Ghiţă, la cabinetul lui Bâlcan pentru o plombă. Nu văd piesa
de teatru „Hanul enigmelor” de Marica Beligan, doar ascult ce
povesteşte Vasile Gogea despre demonstraţia de la Braşov, la
care au participat personalităţi politice precum Ana Blandiana,
Marian Munteanu, Stelian Tănase…
Citesc mai toată ziua „Creaţie şi morală” de Marin Preda.
Doar două pagini mi pot bate la maşina de scris. Şi s-o admir pe
Ludmila Gurcenco (în modestul film „Aplauze, aplauze”).
În ţară lucrurile s-au mai aplanat, vin străinii (puţini) să se
intereseze de cooperare. „România Mare” dă cu barda.
Privatizări rizibile. La o emisiune televizată, nişte elevi cer
imperios ca în drepturile lor să intre şi acela de a-i schimba pe
profesorii lor, că, zice unul, „nu s-a schimbat nimic de la
Revoluţie încoace”. Prejudiciabil la sentimente este meciul de
fotbal Scoţia-România. Transmite Cristian Ţopescu, înscrie
Cămătaru şi pierdem cu 2-1.
13-14 sept., joi-vineri. Un consiliu profesoral de început de
an şcolar e mai animat. Nimereşte greşit fata care vrea
consultaţie la limbi străine, n-aş face nici la limba română dacă
n-am duce aşa lipsă de venituri. Amuzant: o caricatură îl arată
pe un senator american cerând ca jumătate din salariu să li se
159
1990. Anul şarpelui orb
plătească în… lei.
„Războiul sfânt” a intrat în criză. Embargo de pretutindeni.
Ministrul de externe irakian se duce la Moscova să ceară sprijin,
dar i se cere pace în Golf […]
Iar începe moda veche cu Consfătuirile. Harababură.
Nimeresc în sala mare de la Casa de cultură, stau o vreme (cu o
carte pe genunchi) şi mi se şopteşte că acolo sunt educatoarele,
consfătuirea noastră e la sala mică… Ziua de naştere a
consoartei, „distracţie” cu familia Mirică. Transcriu din
„România Mare”: „Am putut urmări cu multă plăcere la
televizor un interviu acordat în limba lui Dante de dl Petre
Roman unui post de televiziune italian. După câte ştim, tânărul
nostru prim ministru mai vorbeşte, ca pe apă, franceza, engleza,
spaniola, rusa. De ce o fi domnia-sa mai puţin intelectual decât
„gânditorii” de la GDS, sau liicenii şi palerii noştri, care nici
româneşte nu ştiu ca lumea? Ce-au ei cu băiatul acesta, sunt
ofticaţi că nu i-a ales destinul pe ei? Nu te lăsa Petrică tată, nu te
uita la invidioşii ăştia, dă-i înainte tot aşa!” Câţiva intelectuali
nu se lasă mai prejos, elegant-polemic („grotesc”, „nomina
odiosa”) , dar şi mai verde româneşte („duhoare”, „împuţind
aerul”)… „Puterea indică un drum cu totul diferit decât
barierele alegerii; şi anume, tunelurile şi canalele subterane şi
invizibile ale vieţii” (Emerson). Florin Manolescu scrie delicat şi
profund despre „corosivele” lui Creangă. Dan Mănucă, coleg şi
prieten cu Remus, e din ce în ce mai activ publicistic.
„Maiorescu şi perspectiva deontologică” e cea mai recentă
contribuţie publicistică a sa,la cei 150 de ani de la naşterea
marelui critic (merită, de data acta, calificativul). În temă sunt şi
I. Negoiţescu, Aurel Martin, Teodor Vârgolici, Ştefan Aug.
Doinaş, Dan C. Mihăilescu („Viaţa Românească”). Filmul
pakistanez „Partizanii internaţionali” are ca erou principal pe
scriitorul Salman Rushdie, autorul Versetelor satanice. El este
160
 C. Trandafir
prezentat ca un ucigaş al musulmanilor, fiind secerat de un
fulger la sfârşitul filmului.
15-16 sept., sâmbătă-duminică. Nu mai am chef de nimic. Îmi
iau familiuţa şi mergem la Fântâna cu Cireşi. E timp frumos,
găsim cunoştinţe, bere şi natură cât vezi cu ochii.
Acum am putere să mai citesc şi să mai mâzgălesc papirusul.
Şi pentru că e week-end, ba o Teleenciclopedie, ba „Străzile din
San Francisco”, ba varietăţi internaţionale şi – se putea altfel? -,
ba Actualităţi. Suntem totuşi oameni ai timpului nostru […]
Victoire, Diana şi dna Mirică se duc în târg la Băicoi… Între
timp. Soseşte Vio de la ruşi, îmi povesteşte pe scurt ce a făcut pe
la ei: Ermitaj, Muzeul Puşkin, clădiri vechi şi noi, magazine. O
întreb dacă a avut vreo întrevedere cu Gorbaciov. Mi-a adus trei
cărţi, lame de ras, pastă de dinţi. Ei şi-a luat pliante şi cizme cu
zorzoane, iar maică-si şi soră-si – nici nu mă interesează.
Nu se putea fără un film, mai cu seamă o ecaranizare: „Marile
familii” după romanul lui lui Maurice Druon, cu Michel Piccoli,
Jean-Pierre Aumont, Georges Marchal. Mai mult nu spun decât:
formidabil.
Citesc din romanul „Suplinitorul” de Romulus Dianau.
Scriitorul Alex. Leo Şerban intră adânc în prezent şi găseşte că
totalitarismul continuă” : „Istoria de până acum a Frontului este
aceea a unei crase incompetenţe, la toate nivelurile. Este
suficient să luăm ca exemplu <epitomul> culturii comuniste,
produsul de vârf al acestui sistem (mă refer la primul ministru)
pentru a înţelege că nu se poate spera nimic în sensul acesta”.
Instructiv cu deosebire este serialul „Intelectualii şi puterea
politică de azi” sub semnătura lui Ion Caraion. La literatură îl
citesc pe Ştefan Agopian şi-l descopăr pe Filip Florian. Julien
Green a împlinit 90 de ani.
161
1990. Anul şarpelui orb
17 sept., luni. Deschiderea anului de învăţământ. Un nou
mod, fără discursuri tembele, fără prea multe chestiuni
colaterale, cu Te Deum al preoţilor. De-ar vedea tovarăşul
Ceauşescu ce se petrece, s-ar sinucide. Se anunţă diriginţii,
clasele şi repartizează manuale (aici e jale). În drum spre Şcoala
nr. 2, mă întâlnesc cu Cezar Damian (Cezărică) şi-i spun că, orice
s-ar întâmpla, el rămâne comentator la „Evenimentul”, care are
probleme grele. Chiar ne apucăm de numărul următor după
această insuportabilă pauză. Vorbesc scurt cu directorul
Diaconu despre schimbarea de clasă a elevului Popovici. Îi
comunic medicului şi-mi consultă tensiunea: 15/9. „Firma” mea
de meditator cu succes de sută la sută îmi provoacă
nemulţumiri, o voi compromite prin refuz sistematic.
Alexandru Bârlădeanu nu-i român, n-are studii
academicianul („Expres”), Iliescu e „ţigan bulgar”, Roman (de
mai multe naţii). La Strasbourg a fost şi dl Radu Câmpeanu,
unde a solicitat să fim onoraţi „eşalonat”. La Constanţa, docherii
fac grevă. Asociaţia „Timişoara”, în frunte cu Vasile Popovici,
organizează un miting de protest faţă de deformarea
contribuţiei lor la Revoluţie. Piaţa Comună a hotărât, la
Bruxelles, semnarea acordului cu România. Avocatul nostru,
Franţa. Vestea o transmite Gianni de Michelis.
Diana se culcă mai devreme, e obosită, pune prea mult suflet
şi efort. Vio se uită la „Antoniu şi Cleopatra”, teatrul din Cluj,
cu Gina Patrichi şi Anton Tauf.
18 sept., marţi. Politichie matinală. Totuşi, programul de
ajutor pentru ţările est-europene ne exclude, deocamdată.
Anglia şi Olanda atârnă mai greu. ÎN Aula Academiei se discută
despre coeziunea europeană. Sunt aici ministrul Adrian Năstase
şi Corneliu Mănescu. La Palatul Cotroceni, întâlnire între
preşedinte şi o delegaţie a sindicatului „Frăţia”. S-a reluat
162
 C. Trandafir
procesul foştilor membri CPEX acuzaţi de genocid. Ţările
occidentale îi expulzează pe militarii irakieni acreditaţi pe lângă
ambasadele irakiene care, şi acestea, sunt limitate, suspectate,
puse pe ducă. Mitterand şi Kohl îşi exprimă consensul în
privinţa Golfului şi a Europei, doresc să nu se ajungă la război,
Uniunea Sovietică să reuşească în reformele sale. Racheta
Columbia întârzie să decoleze din cauza unei mase de aer rece.
Elevii de la clasa filologică sunt firavi, îi cunosc din anii
trecuţi, vom „înainta înainte”, cu siguranţă. M-am hotărât să
limitez filmele, pofta de imaginar şi de alte lumi, în favoarea
lecturii şi a romanului-jurnal.
La noi, la Câmpina, zice Primăria -„centrul vital”, „oraşul nu
stă pe roze”. Este condamnabilă atitudinea pasivă şi chiar „de
frondă” a conducerilor unor întreprinderi şi instituţii, ca urmare
a autonomiei de drept pe care şi-au obţinut-o. Noul primar, dl
Eugen Bucur, şi vechiul şi simpaticul secretar, dl Paul
Moldoveanu. Priorităţi: locuinţe, aspectul edilitar-gospodăresc,
autoaprovizionarea. Răbdare şi calm, căci cu răbdarea treci
marea…
19-21 sept., miercuri-vineri. Plouă. A început procesul
primarului de la Săpânţa. S-a decis: SUA va organiza Olimpiada
din 1996. Protocolar, ambasadorul SUA la Bucureşti, Green jr.,
declară că e încântat de poziţia României. La Snagov are loc azi
întrunirea miniştrilor pentru Reformă din Europa estică. Şi
plouă.
Meciuri de fotbal în Cupele europene […]
Senatul şi-a reluat activitatea în sala Omnia. Şi Camera
Deputaţilor – şase articole în discuţie, amendamente. Ion Iliescu
îl primeşte pe Vadim Zagladin, discută şi chestiunea întâlnirii
cu Gorbaciov. Tot el, se întâlneşte cu ambasadorul RFG, privind
relaţiile bilaterale, şi cu o somitate italiană. Dl Ion Raţiu se
163
1990. Anul şarpelui orb
călătoreşte la Stasbourg. Ioan Alexandru conversează cu
Alexandru Stark. Bulgaria, Polonia şi România cer ajutor
Japoniei, ca urmare a pierderilor pricinuite de embargoul
irakian. Război civil în Liberia. Nicu Ceauşescu a fost
condamnat la 20 de ani detenţie.
Vremea se înseninează, dar a murit Ioana Radu. Deodată s-a
făcut frig.
Cam tânjesc, nu prea mai am forţă. Mă remontez cu ideea că
sunt „sportiv” şi am în proiect lucruri frumoase de îndeplinit. Şi
mai sunt personajele din carte aproape de mine, deşi Diana stă
prea mult la şcoala ei. Victoire e chemată la Ploieşti de şefa ei s-
o numească… şef. Vio citeşte, se lasă şi ea de prea mult „serial”
(„Familia Guldenburg”). Nu mai pot citi şi (ciudat) adorm în
condiţii optime.
22-23 sept., sâmbătă-duminică. Se împlinesc azi nouă luni de
la Marea Revoluţie din Decembrie 1989. Comemorări. Guvernul
se întruneşte şi discută probleme economice, comerţ, strategii,
structuri, mecanisme, turism, privatizare. Şi Polonia vrea să
trimită un grup militar în Golf. Premierul Lukanov declară că
există pericolul unui război civil în Bulgaria.
A murit antrenorul Ardeleanu.
Veşti de la „Europa liberă”. N-am scăpat de obişnuinţă […]
Dan Petrescu reproşează ziariştilor de la „Dreptatea”, lui Viorel
Ştirbu, că se pronunţă „după ureche” în legătură cu Muzeul
Literaturii. Ion Lăcustă trece la roman şi Eugen Simion
comentează „Calendarul de nisip”. În urmă cu 20 de ani, 1970,
Eugen Ionescu public piesa Jeux de massacre. Premoniţie genială?
Consemnare în „România literară”: „La Câmpina apare bilunar
EVENIMENTUL SOCIAL ŞI ARTISTIC. În nr. 11 (dar de ce anul
II ?), un articol despre Vasile Paraschiv, «un supravieţuitor al
terorii», cu unele date noi. Din păcate, articolul e nesemnat”.
164
 C. Trandafir
Am răspuns: „Anul II, pentru că e anul II. Nu vă vine să credeţi
că am apărut în 1989? Articolul e o continuare a unui serial şi e
semnat cu iniţialele G.R.T.” Sean Connery a împlinit 60 de ani, a
fost paznic, artist de circ, detectiv, a vrut să fie fotbalist, a jucat
în roluri mici şi, apoi, Vronski din „Ana Karenina”. Steven
Spielberg consideră că Sean Connery este cel mai atractiv bărbat
al zilelor noastre.
24-25 sept., luni-marţi. Doru Năstase la Palma de Mallorca.
Saddam Husein atrage atenţia americanilor asupra unui război
fulger. El spune că ocuparea Kuweitului este definitivă şi
ireversibilă. Arabii toţi răsar din cort, se întâlnesc la Teheran,
iranienii şi sirienii cer imperativ retragerea Irakului acasă. Criză
economică mare în Grecia, în stare să se transforme în criză
naţională (Constantin Karamanlis). Tentativă de asasinat (pusă
pe seama irlandezilor) asupra d-nei Tatscher, în vizita sa la New
York. Cei de la Ploieşti o pun e Victoire şefă la Clubul şcolar. În
sfârşit, Vio iese la plimbare, cu o fostă colegă a ei, poveste
ciudată care merge în „roman”. Mă sună Florin Dochia de la
„Revista Nouă” din Ploieşti, îmi spune că au mai pus treburile
la punct, că vor apărea mai regulat, acum numerele 3-4, vor fi
sponsorizaţi. Că-mi fac rubrică permanentă, că e bine să intru în
colectivul de redacţie etc. Să mai vedem, m-ai luat prea repede,
să mai cujetăm. Dar nu merge, îmi dau seama. Dacă aveam 30 de
ani…
Economistul („de renume mondial”) Anghel Rugină vine din
America şi vrea să-şi aducă sprijinul. O comisie formată din zece
persoane pleacă la Strasbourg.
Mă necăjeşte tare maşina de scris, text prost, urât. Plouă.
Plouă torenţial […] Am ameţeli, am obosit.
26 sept., miercuri. Dionisie Şincan se miră de abundenţa
165
1990. Anul şarpelui orb
presei (câtă frunză, câtă iarbă), de libertatea ei. Probitate nu
trebuie? Peste tot, numai demonizare, hăituială. Mai bine
„negativism” decât festivismul de care greaţă mare s-a
sedimentat în noi. Dar şi mai bine ar fi dacă ar funcţiona, în loc
de injurii golăneşti, polemismul şi chiar pamfletul de tip
arghezian sau reportajul bogzian sau foiletonul interbelic.
Hotărât lucru, libertatea presei e bună, dar se cuvine înţeleasă
libertate în sensul ei adânc, nu să mergi gol pe stradă şi să
urinezi în plin centru public.
La Strasbourg, azi, comisia noastră parlamentară face eforturi
pentru a obţine statutul de observator special. Ministrul
finanţelor, Teodor Stolojan, semnează la New York un
document bancar de aderare a României la Corporaţia
mondială. Anton Vătăşescu conduce o comisie economică la
Moscova. Şi turcii vin la Bucureşti în stabilirea de relaţii
economice. Ambasadorii Allan Green jr. şi al Spaniei, şi o
delegaţie „Amnisty International” la Cotroceni. Saddam
Hussein ameninţă iar că va face praf şi pulbere America […]
Maşina de scris mă ţine pe loc. O duc la reparat, se zice că
persoanele de aici sunt neserioase, dramatizez ca să fac
impresie. Victoire a fost numită directoare la Clubul şcolar. Vio
a vrut să plece la Bucureşti pentru cămin, dar nu găseşte cheia
de la camera lor. E la Diana care e la şcoală. Cristoiu e mazilit de
la „Zigzag” şi pus în frunte Adrian Păunescu. Iau „Luceafărul”,
slăbuţ. Reţin dialogul cu Radu Tudoran (Sânziana Pop), „cel mai
citit prozator român al sfârşitului de mileniu”. La numai 35 de
ani (neîmpliniţi) s-a stins din viaţă poetul Aurel Dumitraşcu,
frumos tânăr, frumoasă poezie.
Meciul România-Polonia (2-1, golurile noastre, Ovidiu Lazăr
şi Badea). Olimpicii noştri de la Ploieşti îi înving pe cei polonezi
(2-0). Poiana - CSM Suceava: 2-1 […]
166
 C. Trandafir
27-28 sept., joi-vineri. A încetat din viaţă Alberto Moravia
(83 de ani). Adio, „Ciocciara! Ion Iliescu pleacă în SUA. Comisia
parlamentară de anchetă „13-15 iunie” îşi continuă
interogatoriile cu generalul Chiţac şi Diamandescu. Sunt chemat
să iau maşina de scris, reparată, de fapt curăţată (200 de lei!). Şi
profit de bunăvoinţa ei. Aş profita mult şi bine, dacă un grup de
jurişti nu m-ar pofti la vecinul jurist Şercău, la palavre şi
udătură […]
Petre Roman s-a întors din Belgia, unde a fost invitat de
ministrul Jaques Delorme, preşedintele în exerciţiu al CEE
(comunităţii economice europene […]
Vine Vio de la Bucureşti, au aranjat camera la cămin, e jale cu
cazarea. Lucrez în forţă, 80 de pagini la maşina de scris. Diana
stă toată ziua la şcoală, mai ales că anul acesta are definitivatul.
Eugen Barbu a fost eliminat din Uniunea Scriitorilor. Interviu
amuzant cu prozatorul şi cu Mircea Dinescu (confruntare
separată). Eugen Barbu, mare scriitor, susţine că-i patriot, o fi,
naţional-ceauşist, n-a fost la US de vreo 30 de ani…, ba a fost o
dată, replică zgubiliticul, cu o geantă în care avea „documente
de la Securitate”… „Numesc postmodernism un fenomen în
esenţă contradictoriu, în mod decis istoric şi în chip inevitabil
politic” (Linda Hutcheon). Eugen Simion scrie despre
„deşerturile” lui Buzzati), iar Nicolae Manolescu despre cartea
lui Dan Petrescu, „Tentaţiile anonimatului şi alte eseuri”. Vreau
să spun că şcoala critică de bază îşi continuă acţiunea. O
combinaţie de tip G. Dimisianu, Alex Ştefănescu, Ion Simuţ. Pe
aliniamente, Mircea Horia Simionescu, Ştefan Aug. Doinaş,
Alexandru George. E bine, există continuitate. Dar literatura
noastră de ficţiune intră într-o criză impardonabilă faţă cu
documentul, esteticul faţă cu eticul […]
29-30 sept., sâmbătă-duminică. Ne vizitează preşedintele
167
1990. Anul şarpelui orb
Bulgariei, premierul Italiei (Giulio Andreotti), preşedintele
Turciei. Solojan, la FMI (Fondul Monetar Internaţional). Sunt
mai mult decât ageamiu la chestii economice şi financiare. Nici
că-mi pasă. Şi marxismul doar ne învaţă că „materialitatea”
primează faţă de toate celelalte. Anton Vătăşescu, în drum spre
ţară, se opreşte la Chişinău şi convorbeşte cu Mircea Druc. Se
semnează pactul de cooperare economică şi culturală româno-
francez (sau invers). Ion Cristoiu publică o scrisoare literară
de… Zoe Ceauşescu, îi face un portret ca la mama lui. Dar,
deocamdată, „disidentul” şi „revoluţionarul” Cristoiu a trecut
pe tuşă, în locul lui vine Adrian Păunescu. Ce ţi-i şi cu presa asta
„liberă”, revin ceauşiştii şi se înmulţeşte paroxistic presa de
scandal.
Vreme frumoasă. Nu mi-am îndeplinit norma la „roman”. În
vizită (pentru Diana, bag seamă) vine un june pleşuv, cam
răgălios, zice că-i student la Politehnică, ar putea să-şi mai
cumpere nişte ţoale, probabil că e sărac, dar fumează ţigări
multe şi scumpe […] Telefon de la Cezar Damian, îmi anunţă o
întrevedere, vrea să dea un concurs pentru Centrul de presă al
Ministerului. Interesant. Şi eu aş fi făcut gestul acesta dacă eram
mai tener. „Din dragoste pentru Ivy”, cu Sidney Poitier.
168
 C. Trandafir
IX. Octombrie. Există nervi de toamnă
1 oct., luni. Am spus că politica nu mă interesează decât ca
observator: aud, văd, notez, nu-i timp de comentarii. Ca fenomen al
realităţii umane. Nu mă lasă inima să nu consemnez în jurnal ce se
întâmplă în ţară şi în lume în acest an zbuciumat de început de
lume nouă, nu zic mai bună. Ştiu însă că dacă e „democraţie” (fie
şi „originală”), e sau va fi mai bine, nu s-a descoperit până azi
altceva mai de Doamne-ajută. Se afirma despre comunism că e
societatea cea mai bună posibil, „pe culmile cele mai înalte” – şi s-
a înţeles cât de grozavă e: totalitarism. Asta nu înseamnă că
tentaţiile dictatoriale nu-şi vor mai arăta colţii […]
Constat că exagerez cu cronica evenimentelor „mari” într-un
jurnal intim ceea ce nu miroase a bine. Ce dacă e demonstraţie în Irak
şi cei prinşi sunt pedepsiţi aspru? Ce dacă premierul Rîşcov arată că
lucrurile stau foarte rău la ei? Mai degrabă să bag de seamă că se
anunţă mare eveniment câmpinean: „adunarea generală a
reprezentanţilor salariaţilor din Casele de cultură care au aderat” etc.
Directorul, Constantin Radu, ne atrage atenţia să consemnăm
minunea asta. Şi să remarc, iarăşi, că Diana, firavă, face exces se
conştiinciozitate. Că a reînceput sesiunea de toamnă a Cenaclului,
unde citesc Vasile Ilinca, Thalia Muşat, epigramiştii, Noemi Pavel:
„Roua dimineţii / mi-a scăldat gleznele / într-o mare de speranţă. /
Glasul pădurii / şi-a pierdut păsările / în albul de ger. / Noaptea cea
lungă / s-a transformat în floare / iar eu lângă ea…”
Meteorologic, frumos. Vio se pregăteşte şi pleacă la studenţia
dumneaei. Azi, la Ateneu se întâlneşte Comitetul Olimpic naţional,
unde participă şi Juan Antonio Samarange. De mult vreme nu m-am
169
1990. Anul şarpelui orb
mai întâlnit cu prietenul Onea. Ne mirăm cât de bine ne înţelegem noi
doi. Zâmbete largi, priviri dulci. Îmi permit numai să-i spun, amical,
că n-are vână de ziarist. Mă înţeapă o albină şi mi se umflă mâna ca a
unei doamne supraponderale. De la librărie, iau „Balanţa” de Ion
Băieşu şi „Tentaţia anonimatului” de Dan Petrescu. Vine Cezărică
Damian şi discutăm mult despre concursul pe care vrea să-l susţină
la ziaristică. Diana „n-are timp” să-i vadă ochii albaştri.
2 oct., marţi. Mă ademenesc Actualităţile, sunt, cum s-ar spune,
un om al timpului meu. N-am ce face. Iată, se reiau lucrările
Parlamentului. Şi, cel mai mare eveniment, se semnează
documentul pentru unificarea Germaniei. La miezul nopţii se va
da semnalul unei noi Germanii. Delegaţia Românie, condusă de
Adrian Năstase, participă la această Conferinţă pentru Europa,
dezarmare, noi relaţii ş. a. Lina Ciobanu neagă orice fel de
vinovăţie. Se fac mari pregătiri pentru serbarea Germaniei Unite
de la miezul nopţii. Ieri s-a semnat la Bonn tratatul cu Uniunea
Sovietică de retragere a trupelor sovietice.
Se aude că în ţară e vânt şi plouă, aici e timp frumos, merg într-o
bluză la şcoală. Totuşi cerul se înceţoşează. În „România Mare”,
C.V.T., Eugen Barbu et comp nu se lasă, se războiesc nemilos cu
ungurii, cu Liiceanu, Paler, Manolescu, apără securitatea ţării, declară
Revoluţia din ’89, din Timişoara, o năvală a vandalilor sub impulsul
„agenturilor”. Îl iau de „barbă” pe Vasile Popovici.
3 oct., miercuri. Prima zi a Germaniei Unite. Serbarea a început la
ora 0. Preşedinte este Richard von Weitzecher, cancelar Helmut Kohl.
Un stentor citeşte fără nici un regret necrologul RDG. Telegrame de
felicitări din toată lumea. Petre Roman cu Samarange. Mitterand
procedează la remanierea guvernului Roquart […]
Şi plouă. Dan Deşliu vorbeşte la televizor, nervos, îi atacă pe
Eugen Barbu şi Vadim. Se enervează şi mai tare când reporterul îl
170
 C. Trandafir
întreabă: „Asasinarea culturii a fost numai sub Ceauşescu, nu şi mai
înainte?” Întâlnire cu Gherasân şi cu Cristi Oprescu, dezbateri literare
şi „energizante” (cu măsură). Returul Cupelor europene, Steaua dă 5
boabe irlandezilor, Craiova abia un gol albanezilor, Anderlecht se
mulţumeşte să le acorde două goluri ploieştenilor. Ascult meciurile
Dinamo-Dublin (1-1), Atletico-Poli (1-0 în min. 88). Doamne, ce de
timp se duce pe apa Sâmbetei…
4-5 oct., joi. Ion Iliescu se întâlneşte la ONU cu Javier Perez de
Cuèllar şi cuvântează la tribună. Trimite un mesaj lui Von
Weitzecher. Petre Roman expediază şi el telegramă lui Kohl, îl
primeşte pe ambasadorul Germaniei şi discută despre ţelurile noi
Germanii, o nouă Europă. Gorbaciov trimite un emisar în Irak pentru
a-l convinge pe Saddam să plece din Kuweit cât mai repede. […]
Intru în raiul-infernul hârţoagelor. La şcoală, beneficiez de
prezenţa lui nea Vasile şi a lui Mişu, are ore de istorie la noi, aranjat
la patru ace. Prima oră la a XI-a B, noua mea clasă, ore multe per total,
peste norma didactică. Înnorări în nord, temperaturile maxime 15-25
de grade. A venit Vio şi, nu înţeleg de ce, mă bucur.
Actualităţi. Nu reţin decât că s-a întors Iliescu, că de el s-au
îndrăgostit madam Thatcher şi Audrey Hepburn (Auzi:
„fermecător”!). Că Adrian Năstase se înfăţişează cu alocuţiune la
întâlnirea „celor 77” (?) de la New York. Că Bush e satisfăcut de
reducerea armamentului convenţional în Europa. Că alegerile
parlamentare din Germania vor avea loc pe 2 decembrie, - o
Germanie Unită nu va fi niciodată un pericol pentru nimeni…
6-7 oct., sâmbătă-duminică. Vio continuă lecţiile (autodidactice)
de franceză, se gândeşte la viitoarele călătorii. Cu engleza stă bine, la
fel cu italiana. Descopăr un nou foarte bun prozator, Horia Ursu. Din
„Vatra” menţionez modul isteţ al lui Al Cistelecan de a scrie despre
lucruri serioase, textele consacrate lui Mircea Vulcănescu şi paginile
171
1990. Anul şarpelui orb
de jurnal ale lui Mircea Zaciu şi Livius Ciocârlie… Gazetele
„Minerva” (Bistriţa), „Porto-Franco” (Galaţi)„Argeş”, „Convorbiri
literare”, la locul lor menit din cer, autori vechi şi noi care nu lasă
domeniul vraişte: Cornel Moraru, N. Oprea, Mihai Dinu Gheorghiu,
Daniel Corbu, Viorel Dinescu, Ion Chiric, Sterian Vicol (aceştia doi
din urmă, scriitori de-ai noştri, din popor, de la Galaţi). Agopian e
subtil, ca Arachelian. Sfaturi de la sosia mea, Dustin Hoffman: „Pe cei
care aspiră să devină actori i-aş sfătui, în primul rând, să citească în
fiecare zi câte o piesă. Să caute să nu locuiască în marile oraşe. I-aş mai
avertiza că în America 90 la sută dintre actori sunt şomeri şi cel mai
îngrozitor lucru pentru un actor este să se trezească dimineaţa
conştient că nu-şi poate dovedi talentul, pentru că nimeni nu-i oferă
această posibilitate”. Două precizări: Dustin e mai în vârstă şi mai
scund, alţii susţin că Al Pacino e mai aproape de mine. Eu aş vrea să
seamăn cu Umberto Eco.
Zi călduroasă, de vară. Demonstraţie cu Nica Leon în frunte
(lozinci anticomuniste, antiiliesciene), film cu Edmond O’Brien şi
Pamela Britton („Sosit mort”), întâlnire la New York Năstase-
Şevadnadze. Când aude de ţară la New York, un român plânge, o
recunosc pe Nina Cassian, un domn se recomandă Camil Petrescu,
fiul lui Camil Petrescu… E ceva cu „Scutul Deşertului”, austriecii
sunt chemaţi la urne, englezii propun ataşarea lirei de moneda
europeană.
8-9 oct., luni-marţi. Am visat scene din prima tinereţe, la Griviţa,
suplinitor (pe semne fiindcă înainte de a veni Moş Ene, citeam
„Suplinitorul”, modest), cu Valeriu şi Corneliu Popa, Cuţa, Angela,
Virginica, Talea Preda. O, tempora! Nostalgic atât cât pot eu să fiu…
Pe Câmpia Libertăţii de la Blaj a fost înscăunat Arhiepiscopul şi
Mitropolit greco-catolic, Alexandru Todea. În Austria, câştigă
socialiştii lui Franz Wranitzki. O elevă de la a XII-a A se mărită. Fetele
nu vor să mă mai ajute la „roman” (chestii cu adolescenţa), mă decid
172
 C. Trandafir
să fac două volume şi temporizez. Îmi permit chiar să merg la vecinul
Mirică şi să executăm câteva mişcări paharnice [....]
Iar şedinţe ale Parlamentului (economie, acte normative,
cultură, fonduri UTC, legea contenciosului administrativ, proiecte
de lege, banca europeană, aprovizionarea populaţiei, oho).
Întâlniri cu o delegaţie britanică-evreiască, comisii ale drepturilor
omului, în cadrul Tratatului de la Varşovia (Bucureşti), din 1968
România nu a participat niciodată la manevre. Studenţii sunt în
grevă din cauza lipsei de locuri în cămine. Cancelarul Franz
Wranitzki cere intrarea în comunitatea europeană. Premiul Nobel
pentru medicină revine la doi americani. OK!
Diana lucrează la o planificare de vreo zece zile! Nu-i a bună.
Junele se prezintă la meditaţie, vor musai să intre la facultăţi. Filmul
spaniol „Stupul”, neorealism italienesc, povesteşte despre o casă de
randez-vous şi cu nişte oameni săraci. Un criminal ucide în câmp trei
femei după ce le violează (pe rând) şi le ia bijuteriile.
11-12 oct., joi-vineri. Un domn, semnează ca elevii: Teodorescu
Alin, trimite o scrisorică în care şi exprimă ataşamentul faţă de
revista noastră şi „stupoarea” că lipseşte de câteva luni. „Ce s-a
întâmplat? Vi se pun piedici, care e cauza?”
Anton Vătăşescu: situaţie economică dificilă, nu se munceşte,
nu sunt condiţii pentru un salt. Corneliu Coposu a plecat la
Londra unde are loc Congresul Partidului Conservator. Itzak
Shamir începe consultări în vederea elucidării cauzelor care au
provocat gravele incidente din Ierusalim. Irakienii susţin că fac o
rachetă periculoasă, iar Pakistanul se laudă că deţine tehnologii
pentru producerea armei nucleare. Deh!
Îi scriu lui Constantin Vremuleţ, şef la „Porto-Franco” (editură), în
legătură cu romanul-jurnal. El e un bun prozator şi îl sfătuiesc să nu
citească manuscriptul. La dispensar, Dianei nu-i găseşte vena să-i facă
injecţie. E slăbită, mi-e milă de ea, dna Iosifescu, vecina, va rezolva cu
173
1990. Anul şarpelui orb
înţepătura. La o şedinţă cu părinţii de la a XI-a C, „Ascuţita”
organizează un ”protest” împotriva directoarei, că i-a „mutat” pe
elevi după-amiază, şi împotriva mea, că sunt prea exigent […]
Dan Hăulică e numit ambasador român la UNESCO. De la
Casa de cultură, Costică Radu mă asigură de două bilete la un
spectacol de varietăţi.
Premiul UNESCO pentru drepturile omului i se acordă lui
Vàclav Havel. Liviu Ioan Stoiciu şi tovarăşii săi combat tare la
„Contrapunct”.
Octavio Paz primeşte premiul Nobel pentru literatură pe 1990.
13-14 oct., oct., sâmbătă-duminică. Am visat. Eram cu un grup de
prieteni, necunoscuţi, ba afară, ba înăuntru unde m-am aşezat pe un
pat, să mă culc. La un moment dat, unul dintre ei numai zâmbet şi
extrem de vioi, vorbeşte cu toţi, se îndreaptă către mine şi discutăm
nu ştiu ce. E mai „tras” la faţă decât îl cunosc de la televizor. E Ion
Iliescu. Afară. El se urcă pe o motocicletă îmi face semn cu mâna
(„Iliescu să rămână, / Dar să nu mai dea din mână”), zâmbeşte
extrem de larg şi bag seama că, de fapt, e Ion Raţiu, cu papionu-i în
picăţele, demarează brusc şi dispare pe drumul de ţară…Tot în vis,
văd mormântul lui Zarifopol şi pe cruce un text pe care nu-l pot citi,
dar recunosc semnătura mea… Răsare o femeie şi pornim pe coclauri
într-un loc necunoscut, cu unele mici indicii că e Pechea. Când
desluşesc mai bine, văd că femeia e Margaret Thatcher, cea care
spusese în realitate că nici într-un caz nu se poate „trata” cu Saddam
Hussein […] Treaz, mă întărâtă faptul că m-am zărghit politiceşte. De
ce nu l-am văzut şi nu am vorbit cu Dan Hăulică?!
Dan Preda la Matinal. Se simte că e începător. Va progresa, că e
ambiţios şi bine dotat.
Consoarta îmi ia „România literară”. „Cazul Eugen Barbu” de
Nicolae Manolescu, în loc de cronica literară. E aici şi „Dosarul unui
plagiat”, Incognito (André Malraux, K. Paustovski, Ilia Ehrenburg,
174
 C. Trandafir
Mihail Kolţov) Mă delectez cu „Prepeleacul” lui Constantin Ţoiu:
„Intelectualii în politică, se ştie, vânează himere: himere superbe de
care omenirea are atât nevoie în mersul ei către perfecţiune, însă
realitatea, realitatea, această nevastă acră şi cicălitoare, cu viziunea ei
meschină şi imediată, de azi pe mâine… În preajma conflictului
ruso-turc ce se apropie, singurul care rămâne lucid, este un politician
de mare fineţe, un manevrator subtil. Brâncoveanu, înţeles şi el cu
partea creştină, însă judecând totdeauna la rece situaţia. Un
Kissinger bizantin”. Ehe, „Bătălia canonică – de la critica americană
la cultur română” de Virgil Nemoianu. Nasc şi românii oameni. Şi
Soljeniţîn într-un articol din presa sovietică: „Ceasul comunismului
a sunat, dar edificiul de beton nu s-a prăbuşit. În loc să ne eliberăm,
riscăm să fim zdrobiţi de ruinele sale”.
Ele s-au culcat. Văd filmul „Drumul spre Santa Fe”, cu Erol Flyn
şi Olivia de Haviland. Adorm bine!
15-16 oct., luni-marţi. Nu cumva încep să mă vindec de insomniile
străvechi şi continui? În tot cazul nu voi ajunge vreodată să dorm
precum ciubotele mondiale. Proaspăt, încep treburile în forţă.
Deocamdată, corectură. Mă ajută şi Diana. Un capitol întreg îl bat la
maşina de scris, până acum – 140 de pagini. După cele şase ore la
şcoală, revin cu acelaşi spor neobişnuit, în ipostază de scrib […]
Abia pe înserate trec la registratură. A încetat din Viaţă, la New
York, dirijorul Leonard Bernstein în vârstă de 72 de ani. La Catedrala
din Iaşi, sărbătoare grandioasă de ziua Sfintei Parascheva. Tinerii
studenţi de la Academia de Poliţie (!) depun jurământul, con
participazzione estraordinare di Petre Roman şi Doru Viorel Ursu. Se
propune ca numele Academiei să fie „Alexandru Ioan Cuza”. Irakul
se arată dispus să poarte un război de durată, muncitorii noştri de
acolo se află sub protecţie. Alegeri municipale în Ungaria, alegeri în
Grecia, pregătiri pentru prezidenţialele din Polonia. Vin la noi nişte
japonezi şi canadieni, pe probleme de economie. […]
175
1990. Anul şarpelui orb
Teatru, „Amadeus”,cu Radu Beligan Răzvan Vasilescu şi Irina
Mazanichis. O minunăţie!
Altă minune: Lui Mihail Gorbaciov i s-a acordat premiul Nobel
pentru Pace!
Şi meciul secolului la şah: Kasparov-Karpov. Gari declară că
vrea să demonstreze că-i cel mai mare şahist al tuturor timpurilor.
Spectacolul e fascinant. Gasparov a sacrificat regina!
17-18 oct., miercuri-joi. Da, la Casa de cultură are loc adunarea
culturalilor democraţi, în frunte cu amicul Costică Radu.
Comitetul director: Preşedinte, Constantin Şovre (Caransebeş),
Prim-vicepreşedinte, Florin Dochia (Ploieşti), Secretar, Constantin
Radu (Câmpina). Diana şi Vict. se duc la analize, apoi vine acel
student pleşuv. Meciul de fotbal România-Bulgaria îl văd la finul
Dan Caisă. Prestând un joc foarte bun, echipa noastră… pierde cu
3-0! Şi tineretul a încasat-o, la Ploieşti, cu 1-0.
Peste 2000 de militari britanici ajung în Arabia Saudită. Gorbaciov
face eforturi pentru a stopa conflictul din Golf, să nu degenereze în
război. Ion Iliescu la TIB, Petre Roman prezintă programul de
reforme în Parlament. Grevă animată la Panificaţie. Piaţa Comună
oferă 4,5 milioane de dolari pentru orfanii din România.
Bineînţeles că Diana stă mult la şcoala ei, că au şi o şedinţă. Îl caut
pe Gherasân, ne întâlnim cu Cristi Oprescu la o halbă şi stabilim
apariţia „Evenimentului” după trei luni de întrerupere. Renaştem
odată cu conflictul româno-ţigănesc din localitatea „Mihail
Kogălniceanu”, nelegiuiri,, cuţite, topoare, furci, incendieri.
De la cenaclu, reţin un catren cu rime foarte bune:
În vremuri critice sau calme,
Nici nu mai ştii sorocul cum ni-i;
Cei ce băteau cândva din palme
Acuma bat vârtos cu pumnii!”
Petru Dumitriu scrie că „România nu este o insulă”. Dorli Blaga
176
 C. Trandafir
se plânge de spusa lui Eugen Barbu cu „asemănările de destin”
între el şi Lucian Blaga. Dan Deşliu acuză „insanităţile” lui
Păunescu, N. M. denunţă manipulările sondajelor. „Ficţiunea-
nonficţiunii” se numeşte un amplu „fragment critic” despre Ion
Creangă, sub semnătura lui Eugen Simion. Fragmente dintr-un
interviu al lui Eugen Ionescu apărut în revista US din Serbia:
„Lumea este o minune îngemănată cu orori”.
19-20 oct., vineri-sâmbătă. Vreme caldă cu cer variabil, la
Bucureşti 9 grade, aici 15-18. Telefon de la sora Caterina, tata s-a
„opărit” lucrând la cazanul de ţuică. Se simte rău ca după arsuri,dar
îşi va reveni, e „tare”. Nepotul „a căzut” la examenul pentru şcoală
postliceală. Cred că nici nu s-a dus la examen, el vrea să devină
„patron”. Analizele Dianei au ieşit bine şi se duce la Bucureşti, la Vio,
să se plimbe. Telefon de la Tase, zice să-i trimit orice pentru publicat
în „Sinteze”, gazeta domniei sale. Nu am nimic, decât roman-jurnal.
Să-i expediez un fragment însoţit de poza Thaliei Muşat, ceea ce şi fac
numaidecât. La ore, mai destins. Interesant, elevilor le place
„Sărmanul Dionis”, ca proză, şi cum este comentat textul.
Miting mare la Timişoara împotriva comunismului, a lui Ion
Iliescu şi a guvernului. Bush promite ţărilor din est ajutor pentru
consecinţele Golfului şi-l primeşte p Evgheni Primakov Ministrul
Itzak Shamir alertează în legătură cu pericolul palestinian şi al altor
arabi. Au fost condamnaţii infractorii şi profanatorii de la Tg. Mureş,
care au rupt drapelul românesc de la statuia lui Avram Iancu. La
Facultatea de Litere din Bucureşti, sub portretele lui Vianu,
Călinescu, Cioculescu, afişele anunţă un concurs de „urlete”.
Victoire pleacă la Pechea, vine Gherasâm în chestia revistei, apoi
vine „Trenul groazei”, un film ca să sperie copiii, îl recunosc pe Telly
Savalas. Şi plouă cumplit…
21-23 oct., duminică-marţi. Am rugat-o pe Vict. să treacă şi pe la
177
1990. Anul şarpelui orb
Griviţa, să aflu exact ce-i cu tata. Vremea se va răci. Acum plouă. Pele
împlineşte azi 50 de ani. La mulţi ani Nascimento! Îi scriu lui Tase, de-
ale noastre, publicistice. Îl întreb şi cum e cu politichia şi răspunde
evaziv. Totdeauna a fost extrem de prudent, adică înţelept şi fără haz.
Acum dă de înţeles că se implică..
Congresul Sovietului aprobă programul guvernului de trecere la
economia de piaţă. Cică sunt „mari recorduri” la TIB şi ecouri
nemaipomenite. Petre Roman şi Andrei Pleşu, alţi miniştri români se
află în Luxemburg pentru a semna tratatul CEE, Piaţa Comună. Ion
Iliescu, în concordie cu biserica. În Liban e asasinat un ministru şi
toată familia lui, pe motiv că l-au sprijinit pe Michel Aoun, cel mai
reputat disident al lor. Ion Ţiriac sponsorizează iniţiativa pentru
ocrotirea copiilor orfani.
Manifestaţie la împlinirea a zece luni de la Revoluţia din
Decembrie, lozinci anticomuniste şi antiguvernamentale. E mai
rece, mai multă ploaie, lapoviţă, ninsoare. Havel cere dizolvarea
Tratatului de la Varşovia.
Nu pot lua legătura cu Alexandru să aflu de situaţia lui tata.
Vine Diana, târziu, de la şcoală, vedem împreună filmul „Roata
Norocului”, cu Marlene Dietrich, George Kennedy, Mel Ferrer, un
fel de western.
Vremea nu s-a liniştit. La radio se comentează seara culturală
de la Paris, prilejuită de reluarea relaţiilor cu UNESCO.
Cuvântează Dan Hăulică. Spectacol Enescu, „Medeea”- regia
Andrei Şerban [...] Dar, la radio, şi vocea cântăreţei Jennifer Rush!
Se reia, la Curtea Supremă, procesul de la Timişoara. În Republica
Moldova sunt mari seisme, separatiştii fac urât.
A încetat din viaţă, la vârsta de 78 de ani, Patrick White, laureat
al Premiului Nobel pentru literatură în 1972. Îl sun pe Sandu
Brezeanu, coleg de limba română, şi spun că s-a acordat premiul
Heimito von Doderer (pasiunea sa) lui Robert Menasse, aşa că e
cazul să se lase păgubaş.
178
 C. Trandafir
24-25 oct.,miercuri-joi. Primul lucru pe care îl fac dimineaţa (pe
la 5) e să ascult radioul, să notez în jurnal: s-a votat, cu majoritate
de voturi, legea societăţilor comerciale, o „lege de şomaj”. Petre
Roman a vorovit cu Mitterand care ne-a asigurat că vine anul
următor în România. Tot sprâncenatul nostru premier a vizitat
sediul NATO de la Bruxelles. Şi Secretarul general, Werner,
„ameninţă” că vine la începutul anului 1991 la Bucureşti. La
rândul său, Andrei Pleşu se întâlneşte cu omologul său francez
care, şi acesta, va veni în vizită la noi […]
Mai citesc din „Sâmburele înflorit” de revoluţionarul Apostol
Gurău, un prozator de rang superior, dar rătăcit rău în politichie.
Am citit şi recenzia pozitivă a lui Val Condurache la această
carte… Vreme rece, rece, Victoire care sosi spune că pe la Galaţi e
vreme polară. Oho, Sindicatul învăţământului din Câmpina şi-a
ales şi el conducerea: Rodica Popescu - lider, vicepreşedinţi,
Maxim Blank, Virgil Rusu, Elena Brezeanu, Constanţa Buruiană,
Gherasim Rusu. Ne aşteaptă timpuri luminoase…
Mircea Snegur vorbeşte despre primejdia „dispariţiei”
Republicii Moldova. Marş de protest în faţa Ambasadei sovietice
din Bucureşti, împotriva Rusiei care învrăjbeşte naţionalităţile
moldovene. Se aniversează al 45-lea an al ONU. La Viaţa
parlamentară rosteşte discurs un senator de Galaţi, îl zăresc şi pe
Palade al nostru, pe Radu Câmpeanu […]
26-27 oct vineri-sâmbătă. Azi, de sfântul Dumitru, îl felicit pe
directorul Dianei, amicul meu, Gavrilescu. Zero grade. Nu am cea
mai bună dispoziţie… La ore, mă arăt forte. Apoi cu cei mai apropiaţi
„băieţi” ne „fezandăm” niţel, ne păstrăm pentru diseară.
Sinteza politică! Parlamentul nostru protestează faţă de
tentativele de dezmembrare a Republicii Moldova, prin crearea
„republicilor” găgăuze, transnistrene. La Cluj, prima convenţie a
179
1990. Anul şarpelui orb
forurilor antitotalitare. Nu se mai află picior de cetăţean român în
Kuweit. Au dat bir cu fugiţii şi din Irak. Macedonenii se supără că
n-au fost băgaţi în seamă la Conferinţa Statelor balcanice. Naveta
Atlanta a trecut cu bine testele, e gata de lansare a unui satelit care
să „vadă” peste tot, în Golf mai cu seamă.
Aranjez cu Dorneanu să mergem la Protopopul Dumitru
Costică, deasupra Comarnicului. Îi scriu lui Alexandru, cumpăr
un album şi mergem împreună cu soţiile noastre la aniversarea
sfinţiei sale. Mai vine familia Andreescu (popa şi profesoara) şi
petrecem până târziu în noapte. Povestea e delicioasă […]
Asta nu mă împiedică să iau cunoştinţă, la lumina zilei, cu ce se
petrece în ţară şi în lume. Sinteza sintezelor. Economia merge prost, o
delăsare cvasitotală. Adrian Severin se dedă la interviuri. Bucălatul
ochios e deştept. În Albania, ia sfârşit întâlnirea miniştrilor de externe,
vorbeşte Adrian Năstase. Petre Roman primeşte o delegaţie
guvernamentală suedeză. Păi, ştiri numai de la Putere? Dan Preda la
radio, nu mai e „disperat”, parcă degajă destindere. Liderii găgăuzi
sunt dispuşi să renunţe la secesiune, să dialogheze cu Chişinăul.
Antitotalitarii de la Cluj au dărâmat statuia ostaşului sovietic.
Preşedintele Societăţii „Timişoara”, George Şerban, crede că
Securitatea funcţionează ca în „epoca de aur”.
Actualitatea culturală, la „Europa liberă. Monica Lovinescu
relatează despre scriitorii noştri care s-au întâlnit la Aix-en-Provence.
După 50 de ani, Bucarest est! N-am avut noi dizidenţi, dar a fosto
straşnică „rezistenţa prin cultură”. Pomelnic: Doinaş, Paleologu, Ion
Pop, Lucian Raicu, Romulus Rusan, Mihai Sin, Dumitru Ţepeneag,
Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Octavian Paler, Gabriel Liiceanu,
Nicolae Manolescu, Gelu Naum, Ov. S. Crohmălniceanu, Ioan
Groşan, Paul Goma, Mircea Martin, Mircea Iorgulescu, Florin Iaru…
Cică din bloc de gheaţă au ajuns în baltă. Rilke ar fi murit din cauza
unor trandafiri pe care-i culegea ca să-i dăruiască. Nica Leon şi-a
făcut un guvern personal.
180
 C. Trandafir
28-29 oct., duminică-luni. Vreme schimbătoare cu cer noros.
Totuşi e mai cald. Mihaela Gavrilescu telefonează şi vesteşte că e
bine. Diana vorbeşte cu Vio la telefon, a avut de lucru la proiect
etc. Nici un semnal de pe la noi, nu mai ştiu nimic despre tata. E
cazul să merg acolo, la faţa locului.
Chiar că m-am intoxicat de socio-politică (Manifestări de
solidaritate cu moldovenii de peste Prut la Bucureşti, Iaşi, Constanţa,
Bacău. În Polonia a început dezbaterea electorală, şase candidaţi, prin
tragere la sorţi primul e Wałęsa. Lucrările de la Timişoara,
„Democraţia şi drepturile omului”, continuă pe secţii. Sunt aici
Adrian Marino şi Mihai Ursachi care cere să fie adus în faţa justiţiei
„cetăţeanul Iliescu”. Prima linie aeriană directă România - New York.
Mihail Gorbaciov a sosit la Paris venind din Spania).
La noi în Câmpina e răcoare, Gherasân şi Nae Stanciu (înfăşurat
într-un pulover alb şi gros de lână, cu gulerul pe gât, parcă-i Henrik
al VIII-lea) mă convoacă la alcătuirea definitivă a revistei.
Concetăţenii sunt fericiţi, discordiile funcţionează bine, conducătorii
ne dau informaţii pe care le trecem în gazetă. Fireşte, cel mai bine ne
înţelegem cu politicianul Biţă, participant şi la „ieşirile” noastre
sportive. Sunt şanse să se primească în curând, prin prietena oraşului
nostru, dna Ann-Mari din Elveţia, utilaje necesare pentru
salubrizarea urbei luminoase.
In girum imus nocte et consumimur igni (Noaptea mergem în cerc
şi suntem consumaţi de foc). Să citim vorba latinească de la coadă la
cap! E tare! „Unii oameni spun atât de des contrariul a ceea ce
gândesc, încât câteodată nimeresc exact ceea ce ascund” (Rivarol).
Florin Manolescu îl numeşte pe Ion Stratan „un Urmuz liric”.
30-31 oct., marţi-miercuri. […] Se aşteaptă alte ploi. Cerul e
acoperit cu ceaţă, mare umiditate. Alături de Gherasân (mă
copleşeşte, seamănă cu Florin Piersic), ducem macheta la Tipografie.
181
1990. Anul şarpelui orb
Am rezolvat-o şi pe asta. Eşuăm la Nina Bardezi, unde sunt personaje
ilustre ale urbei, ironicul Gheorge Stanciu de la „Petrol”, ţeapănul
Alin Ciupală, Doru Victorian. Cel mai frumos e Doru, armeanul, şi
ceilalţi doi au staturi impozante. Dar am consultaţie cu „studentele”,
vine şi tatăl uneia dintre ele, militarul Zahanagiu (fost elev al meu la
seral, mai mare decât mine), iacătă-l şi pe Gherasân, vreau să ne
simţim bine, fără politică, şi ne simţim…
Dar se poate să nu vedem că aburii vin de la fierbere? E anul
şarpelui (cu clopoţei, orb, şarpele casei, de baltă, alergător, cu rât,
de copac, de mare, şarpele-indigo, jartieră, negru, regal - mănâncă
alţi şerpi). Transportul e blocat în mai multe judeţe din cauza
grevei, declarată acum ilegală. Preşedintele Iliescu („nea Ion”) s-a
întâlnit cu şefii unor partide din cele vreo sută: Corneliu Coposu,
Radu Câmpeanu, Victor Surdu, Claudiu Iordache (pohetul). Între
altele, au discutat despre situaţia din Moldova. Probleme
ecologice controversabile cu fraţi bulgari, alde Jelev. Huseinii îşi
continuă atrocităţile. Salman Rudhdie a mai scris o carte, nu tace,
în ciuda fundamentalismul.
Cluburile de fotbal în mişcare cu privire la unui meci, dacă se
adună şi „mercenarii” la Roma, unde are loc meciul Brazilia-Restul
lumii, la împlinirea celo 50 de ani ai lui Pele. La spectacol se află
mărimi precum Sofia Loren, Romina Power, Al Bano, Amstrong (cel
de pe lună), Nana Mousscouri, prima soţie a lui Pele, actuala Miss
Brazilia 1990). E şi pentru propagandă electorală, Pele candidează la
preşedinţia Braziliei. Scorul, 1-2, un gol înscris de Hagi […] Aranjez
cu dl. Spulber să scrie rubrica de sport, iar Cristi Oprescu pe cea
muzicală. Mie îmi revine „Alecsandri 100”. Trec pe la librărie, s-au
scumpit mult cărţile, un roman 40-60 de lei bucata. Iau de la poştă
plicul de la marele critic, istoric literar, ziarist în tranziţie, pletosul
Tase. Sunt 3 numere ale publicaţiei sale „Sinteze”, cu proza şi chipul
Dianei, cu un interviu al meu: „Sunt un sudist”.
182
 C. Trandafir
X. Noiembrie. Un anume fel de bătălie
1-2 nov., sâmbătă-duminică. Suntem la mijlocul toamnei şi
febra politică zgâlţâie lumea, nu mai puţin Câmpina, unde nu sunt
demonstraţii de stradă, dar hârjoneli partinice cât pofteşti şi nu
pofteşti. Doamnele Drăgan, Carmen, Nuţa sunt mai patetice, se
dedică trup şi suflet formaţiunilor îndrăgite, opuse celorlalte
detestate. La masculini, nu se mai pune problema aşa de veninos,
ei se cinstesc şi polemizează la aceeaşi tarabă. Eu, pe lângă
stimulent al disputelor, am rămas cu o bubă scriptologică. Mi-a
intrat în cap că trebuie să fie „cronicar al clipei”. Măcar pentru
anul acesta.
Încerc o selecţie draconică. De astăzi se pune în aplicare
liberalizarea preţurilor, hotărâre care stârneşte un potop de
adversităţi. Parlamentul votează o lege pentru ocuparea funcţiilor
prin concurs, potrivit competenţei. Ar însemna, adaug, că jumătate
din posturi ar trebui să rămână vacante la un concurs absolut corect.
Se omagiază, azi, 62 de ani de la înfiinţarea Radiodifuziunii române.
Dintre ţările est-europene, nouă şi Albaniei „Cei 21” nu ne acordă
sprijin economic. Din punctul meu de vedere (scuze), vina o poartă
deopotrivă Puterea şi Opoziţia. După atâta bătaie cât au luat
jumătate de veac, acum se bat între ei ca chiorii. Repet, consens total,
nu se poate şi nu-i bine, contrariile se întâlnesc. Măcar în vremuri de
reconstrucţie. Cum e posibil să fie atâta duşmănie? Unii urlă că s-au
săturat de România […] În codul penal pakistanez se introduce
pedeapsa cu moartea pentru cei care îl supără pe Mahomed!
Vremea s-a încălzit şi-i senină. În meciul de şah Kasparov-Karpov,
183
1990. Anul şarpelui orb
scor 4-4. Lucrez pentru comanda implicatului Tase, de la cea mai
bună foaie din ţară, „Sinteze”. Nişte bucăţele publisticoide. A
venit Vio (marele eveniment al microclimatului nostru). Zice că va
cădea guvernul şi ea îl admiră (mai puţin acum decât în
decembrie) pe Roman cel sprâncenat. Deocamdată, ele se uită la
filmul „A fost odată un ticălos”.
Ascult radioul, caz rar, împreună cu consoarta. Presupun că pe
dumneaei o interesează numai persoana mea, întrucât ce
„trăncănesc ăştia” se scrie şi la ziar, se aude şi se vede şi la
televiziune. Liberalizarea preţurilor nemulţumeşte pe braşoveni şi
bucureşteni, habar n-am cum devine asta. Petrică susţine că
liberalizarea va crea convulsii, dar sunt măsuri pentru a stopa
deraparea. Ambasadorul SUA la Naţiunile Unite arată că vor fi
confiscate fondurile Irakului din străinătate pentru
recompensarea statelor care au avut de suferit de pe urma
tensiunii din Golf. Tensiuni între ortodocşi şi greco-catolici, de aia
e necăjit, pe semne, Gherasân. Acestui bărbat neverosimil nu poţi
să-i dai de capăt. În Transnistria se produc mari tulburări, situaţia
e foarte încordată. Adevărat sau nu, Gorbaciov se arată îngrijorat,
vrea păstrarea integrităţii Republicii Moldova.
În ţară mai plouă pe alocuri, la Bucureşti şi pe aici, temperatura
oscilează între 10 şi 19 grade C. Numai că La Bucureşti sunt şi
demonstraţii […] Am o stare de somnolenţă, aşa mi se întâmplă
când prind noaptea o bucată de somn mai bună. După ore, vine
gigantul Sandu Brezeanu la mine, vine şi vecinul Iosifescu să-i dau
„România Mare”, pe care n-o am.
3-4 nov., sâmbătă-duminică. Dimineaţă citesc orbitoarele
„Sinteze” şi din cartea lui Apostol Gurău, fac un plan al capitolului
de roman care a mai rămas. Încerc să prind Iaşii, pe Alexandru.
Zadarnic. Mie nu-mi spun ce e cu tata din două motive, parcă am
mai spus: ori e foarte bine, ori e foarte rău (şi nu vor să-mi creeze
184
 C. Trandafir
stări deprimante, pe un fond hipersensibil la veşti nefericite).
Scriu în jurnal. Monomania nu mă iartă. La Câmpina nu se
întâmplă mare lucru, confruntări locale şi minimale. Reduc la
maximum. Petre va efectua o vizită la Bonn, la invitaţia lui Kohl.
Năstase se întâlneşte cu ungurii şi face, bineînţeles, declaraţii. Mircea
Snegur se întreţine cu Gorbaciov şi cere, de la televiziunea
moscovită, restabilirea ordinii în Basarabia. Vernisajul Expoziţiei
Brâncuşi la New York. S-a aprobat înfiinţarea a peste 100 de societăţi
comerciale. Se acordă un credit de 300 milioane de dolari pentru
centrala atomică de la Cernavodă, continuare a proiectului canadian.
Vreme răcoroasă, dar nu friguroasă. Diana iar se pregăteşte de
o nuntă, la Buzău. Drăguţa Vio iese cu mămuca ei şi ambele fac
diverse cumpărături. Manifestanţii strigă, fluieră, guvernanţii dau
din colţ în colţ. Eu şi Vio vedem filmul „Magnificul” cu Jean-Paul
Belmondo şi Jaqueline Bisset.
Iese un soare ca mierea (poetic!), bună vreme pentru o excursie.
Egal şi nul, la Ploieşti şi aici (Poieniţa). Georgel aduce pe un
părinte şi pe copilul lui minune, să văd dacă e bun de ceapa ciorii.
[…] În sfârşit, telefon de la Alexandru, tata e încă în spital, dar e
vindecat. Nici el nu s-a dus la spital, la Galaţi, i-au luat carnetul de
conducere… Vine Diana de la nuntă, zice că se mărită cu băiatul
acela. Mi se pare cam pripită treaba, eu am râs n-am spus nimica…
5-7 nov., luni-miercuri. Mitinguri de solidaritate cu românii de
peste Prut, la Bucureşti şi Sibiu. Vor fi scoase la licitaţie toate
spaţiile comerciale şi turistice. Pentru stabilirea ordinii şi liniştii
publice, Ministerul de Interne ia hotărârea să intervină pentru
repunerea circulaţiei în drepturile ei, să se introducă prerogativele
statului de drept. Snegur strânge hăţurile. Belgia şi Olanda solicită
o întâlnire de urgenţă a celor 12 din Comitetul Economic European
(CEE) pentru a determina Bagdadul să-şi revină în simţiri.
Se anunţă ploi în Banat, Crişana şi Maramureş. Valorile termice
185
1990. Anul şarpelui orb
sunt pozitive. La noi e soare şi bine, totuşi timpul se va mai răcori.
O conduc pe Vio la autobuz pentru plecarea la Bucureşti şi, fără
nici un efort, dau peste Doru, Georgel, Ghiţă Corbul şi Dan Preda.
Manifestaţie în Piaţa Universităţii, ritm bine pus la punct.
Intervine poliţia.
Regret că nu am vigoarea de povestitor a cronicarilor noştri. Dau
vina pe existenţa prea multor evenimente la ordinea zilei, unele nu
atât de importante, într-un timp limitat. Totuşi jurnalul nu e o
cronică nici un roman, el dacă nu înregistrează şi banalităţile, oricât
de anoste, dacă nu cade adesea în truisme şi repetiţii, nu se cheamă
jurnal. […] Se constituie o comisie unită guvern-sindicate, Roman e
contestat de Opoziţie că n-a fost confirmat de Parlament. Se reiau
audierile privitoare la evenimentele din 13-15 iunie. Controverse
Ceontea-UDMR. Gorbaciov va întreprinde o vizită în Germania,
problema externă acută rămâne tot cea din Golf. Vremea se mai
înfrigurează. După şapte ore în Camera Deputaţilor, se adoptă
Legea referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă. Adrian
Severin se duce în Franţa pentru a prezenta programul de reformă.
Năstase la Roma cu Gianni de Michelis. Ungaria e prima ţară fostă
comunistă, care e primită în Consiliul Europei. Presa independentă
anunţă apariţia Alianţei Civice (AC), care reuneşte sub tutela ei
diverse grupări, cum ar fi, de pildă, Asociaţia 15 noiembrie din
Braşov, Solidaritatea Universitară.
Telegrame sovieticilor cu ocazia lui 7 Noiembrie, ziua lor
naţională. Paradă militară la ei, SS25 ar fi cea mai grozavă armă
militară…
8-9 nov., joi-vineri. Sfântul Mihai. Parlamentul discută despre
preţuri, pro şi contra. Abuzuri de preţuri, preţuri umflate ilegal,
aşezarea preţurilor pe o bază reală, măsuri luate în pripă. La
lucrările Parlamentului participă şi o delegaţie parlamentară
australiană. Iar s-au adunat câteva sute de persoane pe carosabil,
186
 C. Trandafir
poliţia îi „apără”.
La manifestaţia de la Moscova cineva trage două focuri de
armă, teroristul este imobilizat, unii poartă portretul lui Stalin, se
strigă „Jos mâna de pe Lenin!”. Ripostează „radicalii” în frunte cu
Boris Eltîn, care cer „jos comunismul”. Backer la Moscova cu
Şevardnadze. Wałęsa spune că va renunţa la conducerea
„Solidarităţii”, după alegerea sa la preşedinţia ţării.
La Bucureşti, minus 3 grade, la noi 4-6 dimineaţa. Nu mai
vorbesc despre catastrofa Dinamo-Sporting Lisabona. Incalificabil.
Mă asistă la oră dna Gabriela Teodorescu de la Inspectoratul
şcolar. „Noapte de decemvrie” de Macedonski, la a XII A. Elevii,
foarte buni. O conduc pe dna inspectoare la autobuzul pentru
Breaza, îi este frig, insp. şef Nica îi zburătăceşte prin judeţ. Ion
Dumitru e pe la şcolile generale. Pe Diana n-o asistă pentru că va
veni la inspecţia pentru definitivat.
Ia naştere firma-consignaţie „Pelsev” (Pelceac & Severin).
Prima minune capitalistă în urbea Magului Hasdeu. Ion Iliescu
pleacă la Tokio, participă la sărbătorirea încoronării împăratului.
Agenţia Tass: Dictatură militară? La Paris, sub conducerea lui
Michel Rocard, reuniunea miniştrilor pentru reforme în estul
Europei, participă Adrian Severin şi Eugen Dijmărescu. La
alegerile prezidenţiale din Irlanda o femeie, dna Robinson, are
prima şansă. O sută de ani de la naşterea lui Charles de Gaule.
Demonstraţie la Timişoara împotriva preţurilor.
Telefon de la Alexandru din Iaşi: Tata a murit!
10-13 nov., sâmbătă-marţi. Alexandru a mai apucat să-mi
spună că „i-a stat inima”, Caterina, sora noastră, e la Galaţi să-i ia
trupul neînsufleţit de la spital. Om în putere chiar la 82 de ani, n-a
fost nimeni lângă el să încerce o resuscitare…Am, ca şi în cazul
mamei, sentimentul că nu-i adevărat. Pierdere a controlului
realităţii […]
187
1990. Anul şarpelui orb
…………………………
14-16 nov., miercuri-vineri. La Galaţi, trec pe la Universitate,
discuţii fructuoase cu Valentin (Ţurlan) şi cu Mitică (Dumitru
Tiutiuca). Neapărat să vin din primăvară la catedră, să intru în
funcţiune, cu sun simulacru de perfecţionare. Facem, eu şi şeful de
catedră Mitică, „un plan” al temelor de istoria literaturii române.
Scriu un articol la „Viaţa nouă” cu modul în care s-a produs
decesul la Spitalul judeţean, nici măcar nu l-au anunţat la timp
familiei. La editură cu Vremuleţ, Mircea Mihai, Radu Mihăescu,
Ion Chiric. Ajungem la „Mioriţa”, ei pleacă la Tecuci, eu rămân cu
Frosin şi Gurău, de aici la gară…
Trei ani de la revolta bravilor braşoveni, preambulul revoluţiei
noastre. Mitingul Alianţei Civice, nonviolent. La liceul „Petrol”,
Gherasân e îmbufnat că „l-a costat scump să acopere nişte
câştiguri”. Nu mă pricep deloc la afaceri. La Bucureşti, o delegaţie
a ţărilor estice şi alta vest-germană, acorduri cu Pactul de la
Varşovia pentru dezarmare. Şi o delegaţie a Parlamentului
European. Demonstraţii la Braşov, Bucureşti ş. a. m. d.
Reprezentanţi ai braşovenilor („15 noiembrie”) vin în
Parlament, cer ca justiţia să-i reabiliteze moral şi material pe
luptătorii anticomunişti de la Braşov din 1987. În capitala noastră
se deschide o secţie de presă a Parlamentului European. Ia fiinţă
PSM sub preşedinţia lui Ilie Verdeţ, fost prim-ministru comunist.
Miniştrii ţărilor baltice sunt oaspeţi ai guvernului francez.
Lucrez toată ziua fără prea mare spor. Diana pleacă la Bucureşti
într-un autobuz coordonat de Doru Victorian. Îi duce gustări Vio(letei).
17-20 nov., sâmbătă-marţi. Am inima grea. Un acut sentiment
al vinovăţiei. Iau diazepam!? […] Primarul Ştefan Ciurel
demisionează. Elţîn cere demisia guvernului Rîşcov, Gorbaciov –
agitat. Victoire doarme… E o stare a ei normală, şi din cauze
188
 C. Trandafir
autumnale, şi din cauza tensiunii mici.
La sediul UNESCO se găsesc vorbe bune şi pentru România,
„très positif”. Timpul s-a încălzit aşa de mult, caloriferele fierbinţi,
încât trebuie să dau drumul la geam. Ascult un concert Demis
Russos şi răsfoiesc ziare. Tase scrie în „Sinteze” cu multă prudenţă
despre violenţă.
Nemulţumiri, crâcneli la apariţia noului partid (PSM) de esenţă
comunistă. Se cere dârz interzicerea lui, feseniştii sunt vinovaţi de
apariţia lui etc. Viorel Nicolae Oproiu este instalat nou primar al
Capitalei. Toate mărfurile găsite în stocuri vor fi confiscate, puse la
vânzare cu preţurile vechi […] Coroanele de flori depuse la
monumente, semnul crucii făcut cu exces de zel, zâmbetele largi,
îmbrăţişările de operetă – toate acestea nu pot ascunde setea de
putere. Toţi vor puterea. Populism, naţionalism, iluzii spulberate.
Soluţia cea mai corectă este alternanţa democratică, separarea
puterilor. „O ceas cu cuc o ceas cu cuc / ce iute mai trec anii / În
goana vântului se duc” (Ştefan Baciu).
Marin Sorescu e tradus în limba albaneză (vol. „Vino să-ţi spun
un cuvânt”). În urmă cu 10 ani murea la Paris Roland Barthes,
accidentat de un camion când traversa strada…
21-24 nov., miercuri-sâmbătă. Cald, până la 15 grade, dar,
dimineaţa, zero grade la Băneasa şi 5 la Filaret .PSM susţine că n-are
de-a face cu comunismul. I-auzi! Miting fesenist, iese cu
ciomăgeală. Organele de ordine privesc ca la teatru. Margaret
Thatcher n-a obţinut majoritatea ca lider al partidului conservator.
Fac figură de pieţar, iau gogonele pentru murături, ceapă…
Ion Iliescu e la Conferinţa de la Paris, Gorbaciov, Gonzales,
Mitzotakis… Petre Roman pleacă pentru cooperări în ţările latino-
americane (Columbia, Uruguay, Argentina). Urmează vizita lui
Adrian Severin în Germania şi Marea Britanie. Membrii asociaţiei
„21 decembrie” manifestă împotriva puterii, strigă, ameninţă, se
189
1990. Anul şarpelui orb
închină, spun rugăciuni în genunchi. Aparatul de ordine nu face
faţă terorismului, traficului, prostituţiei. Şi la Ploieşti se
întemeiază o demonstraţie de protest împotriva preţurilor […]
Lucian Pintilie povesteşte cum a făcut filmul „De ce trag
clopotele, Mitică?”. Cică Raportul în Parlament al lui Virgil
Măgureanu, şeful SRI, a făcut senzaţie, acuză în dreapta şi în
stânga. Atenţie la Ungaria şi la alte „Agenţii”. O ţară democratică
are nevoie de un serviciu de securitate foarte puternic.
Evenimentele din 13 iunie au fost „opera extremiştilor”. Veşti rele
de la Moldova cu „republica Nistreană”. Bush serbează cu oştenii
americani Ziua Recunoştinţei. Saddam spune că nu va război, dar
dacă va fi nevoie, vor lupta cum numai arabii ştiu să lupte.
Cald cum nu s-a mai văzut. Moţăi ataşat de „Contemporanul”,
„Convorbiri literare”, „Luceafărul”.
La Bucureşti, Simpozion internaţional pentru dezvoltare în
sud-estul Europei, progres constituţional, justiţie independentă,
pentru o nouă securitate în Europa. Devansarea alegerilor în aşa-zisa
republică nistreană, îngrijorare, apel al lui Snegur pentru legalitate.
Lucrez. Mă asistă Ţuca-Vio. Victoire pune murături, vine
„mirele” cu un ranţipliu nou până în pământ. Zice că e „ţărănist”,
că a protestat multă vreme în Piaţa Universităţii, se miră că mă
culc aşa devreme, pe la 12 noaptea. Diana merită mai mult, măcar
un liberal…
25-27 nov., duminică-marţi. Conducerea PNŢ, la mormântul
lui Virgil Madgearu cel suprimat de legionari. Îl întreb pe „ginere”
cine a fost Virgil Madgearu şi zice că nu le are cu istoria. Miting la
Reşiţa, anticomunist, antiprezidenţial şi antiguvernamental. Se
recomandă ignorarea alegerilor ilegale ale separatiştilor
transnistreni, să se păstreze calmul, că nimeni nu-i va recunoaşte.
Ciocniri la Sofia între opoziţie şi proguvernamentali. Bush aprobă
şi-i felicită pe englezi pentru suplimentarea forţelor în Golf, dar se
190
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

manifestă pretutindeni pentru evitarea războiului. Neaşteptat, în Anglia prim-ministru este John Major. În
Niţă Petre mă sună la telefon şi-mi spune că are pe soţia lui la „Luceafărul”, infantilisme politice, la pupitru Agopian. Călin
seral, mă invită să-i văd „ferma”. Şi-o văd. Vlasie: parodie acidă în „Contrapunct”: „Ismail Barbu şi Vadim
Comemorarea lui Nicolae Iorga, 50 de ani de la moartea lui Turnavitu”. Din păcate, încă nu ştiu despre Călin Vlasie.
tragică. Inclusiv la reuniunea celor două Camere. Se discută şi Se iau măsuri pentru asigurarea aniversării civilizate a Zilei
despre ceremoniile care vor avea loc de 1 Decembrie. Radu Naţionale. Deputaţii constată că la Ministerul de Interne dotarea e
Câmpeanu şi Ion Raţiu îşi exprimă speranţa unei unităţi de voinţă precară. Vine Cezar Damian şi-i dau nota pentru „Tineretul liber”.
la Alba Iulia. Ioan Alexandru se înflăcărează până la explozie. „Un raport pentru (ne)liniştea noastră” se intitulează replica
Vremea caldă, cerul variabil, izolat burniţează. La „şambra” lui semnată N.M. cu privire la Raportul SRI prezentat de Virgil
Gherasân pentru numărul din decembrie al „Evenimentului”. Măgureanu în Parlament. Petru Dumitriu priveşte „Viitorul
Diana şi cu Vio se pornesc la Bucureşti. Nicolae Manolescu începe României”.
comentariul la „epopeea” Levantul de Mircea Cărtărescu, iar Plouă. Ninge…
Eugen Simion scrie despre volumul „Interiorul unui poem” de
Ştefan Aug. Doinaş. Ştefan Cazimir publică un lung studiu-eseu
despre „N. Iorga şi profilul spiritual al popoarelor”. Pentru Tase:
În revista „Polemici” (nr.6) de la New York un anume Al. Buican
scie un amplu „esseu”, „Posteritatea lui Bacovia şi <Istoria> lui
G. Călinescu. Demolare a lui Călinescu.
Filmul „Robii” după Somersett Maugham, cu Bette Davis şi
Leslie Haward. Eu am văzut şi varianta cu Kim Novak şi Laurence
Harvey.

28-30 nov., mercuri-vineri. Îl primim (eu şi Luncă) pe

inspectorul-poet Ion Dumitru şi-l plasăm, la inspecţia pentru
Diana, de la Şcoala nr. 8. Onorariu de la „Sinteze”. Sărmanul Tase,
ce se mai străduieşte, parcă-l văd meticulos şi moale! Inspecţia a
decurs în condiţii excelente. Răgaz la „Muntenia” cu inspectorul,
Gherasân şi Mişu. Acasă, Florin C. mă aşteaptă şi mă ia cu anasâna
la avocatul Şercău, vecinul dedesubt…
Reluăm legăturile cu Vaticanul. Senatul marchează unirea
Bucovinei cu patria mamă, manifestare populară la Suceava, în
acest sens […]

191 192
 C. Trandafir
XI. Decembrie. Şarpele cu clopoţei
1 dec., sâmbătă. Pentru prima dată, Ziua Naţională a României. De
la Alba Iulia răzbat colinde. Aici, azi, e un adevărat templu.
Ceremonial, salve, Te Deum, serbări, artificii. Iau cuvântul: Ion Iliescu,
Corneliu Coposu (proştii şi canaliile huiduiesc), Sergiu Cunescu, Radu
Câmpeanu (liber, emoţionat şi emoţionant), Viorel Faur, udemeristul,
tătarul, Claudiu Iordache, Ciontea, Victor Stănculescu… Alţii (borfaşii)
cer „demisia” Preşedintelui şi a Guvernului. De Ziua Naţională, caz de
sălbăticie. O mai fi pe undeva aşa ceva? Dacă o ţinem aşa, rele vremuri
ne aşteaptă. A nu se confunda ţara cu idioţii şi fanaticii… Serbări
pretutindeni, Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Sibiu. Declaraţia
Parlamentului. Sub patronajul Academie şi a Ministerului de Interne
are loc o sesiune de comunicări la Cluj, în legătură cu Marea Unire.
La Câmpina e cald. Vin peţitorii, familia Pâslaru de la Balta
Albă. Stăm de vorbă, „petrecem” toată după-amiaza. Ca tot
românul în sărbătoare, vedem un film, „Cuibul viespilor” după
„Gaiţele”, cu Tamara Buciuceanu, Gheorghe Dinică, Coca
Andronescu, Marin Moraru etc.
Ei se culcă, eu ascult ştirile şi notez numai atât: Irakul respinge
ultimatumul, manifestă şi ei împotriva rezoluţiei, se vor organiza
întrevederi până la 15 ianuarie pentru a se obţine retragerea din
Kuweit, Gorbaciov şi-a amânat cu o zi vizita în Republica
Moldova, găgăuzii şi nistrenii n-au venit în Parlament, Biserica
Catolică cheamă să se voteze în favoarea lui Lech Wales, demisia
lui Lukanov…
2-4 dec., duminică-marţi. Oaspeţii pleacă, rămâne numai
193
1990. Anul şarpelui orb
tenerul pleşuv. Ninge cu fulgi mărunţi, temperatura e peste zero
grade, apă pe jos. Fac o recenzie pentru Viorel Dinescu. Slogane
din „Dreptatea”: „Iliescu, ce mai stai, / Vine regele Mihai!”,
„Demisia, demisia, / Ca la Sofia!”, „Revelion / Fără Ion!”
Consoarta are premoniţii: „Sameni vânt, culegi furtună”.
Nu mai ninge. Îmi pare rău. Tenerul pleacă, peţita rămâne […]
Victorie decisivă a lui Helmuth Kohl. Bush întreprinde o vizită în
America Latină. Mzowieczki cere să fie sprijinit Wałęsa, apoi să
formeze un partid de opoziţie. Civilizaţie. Nava cosmică sovietică
pleacă în cosmos, e şi un ziarist japonez, care a şi început să
transmită veşti. Ministrul Năstase s-a întors de la New York, în
interviu spune că se va merge „spre un dialog constructiv, de
substanţă”. Confruntări în Parlament pe tema 1 Decembrie (se
învinovăţesc unii pe alţii, chemări la concordie). Ionel Săndulescu
cere demisia guvernului. Bat procesul-verbal de la inspecţia Dianei.
Vreme rece, senină. Întâlnire cu tataie Pietcu îmi povesteşte ce
barbar s-au purtat feseniştii (şi ceilalţi, adaugă) la Alba Iulia. La
şcoală, destindere cu nea Vasile, Doru şi conu’ Mihăiţă pe teme
mai sărbătoreşti.
Alte ştiri anunţă întâlniri ale lui Iliescu cu reprezentanţi ai
diasporei, plus prinţul Ghica. Ministrul american al apărării cere
ca Saddam să fie sancţionat numaidecât. Jelio Jelev e desemnat
drept primul om al Bulgariei.
5-6 dec., miercuri-joi. Îl visez pe moş Simion, fratele lui tata,
care se preschimbă, fantastic, în diverse chipuri. Şi într-o capră
care spune că „nu-i în viaţă, în altă parte”…
A fost ziua minerilor, Sfânta Varvara. Alte decrete, alte legi,
şedinţă de politică externă. Doru Viorel Ursu şi-a încheiat vizita în
Spania, Eugen Dijmărescu şi delegaţia pleacă în Italia, iar Răzvan
Teodorescu şi delegaţia, în China. Bush umblă prin America de
Sud, în Argentina e linişte după lovitura militară. În Uniunea
194
 C. Trandafir
Sovietică, un grup de „deputaţi ai poporului” cere instituirea stării
de urgenţă, expulzarea din Dumă a balticilor, a moldovenilor, cere
ajutorul armatei pentru salvarea patriei (sic). Resortisanţii
albanezi fug în Iugoslavia. Dl Iuga e tot în greva foamei…
Sporeşte aspectul hibernal, fulguieşte, ninge. Pentru prima dată,
clasa de Filologie mă irită. Gherasân îmi aduce paginile 1 şi 4 din
„Evenimentul” pe decembrie. Eugen Ionescu: „Sunt foarte bucuros
şi vă mulţumesc că jucaţi piesa mea Ce formidable bordel! la
Bucureşti. Vă rog, de asemenea, să mulţumiţi celor doi traducători,
Florin Nicolau şi B. Elvin, pe care nu-i cunosc şi vă doresc mult
succes…Vă rog să credeţi în sentimentele mele amicale”. Despre
Virgiliu nu s-a spus totul. Dovadă, Colocviul internaţional de la
Gubbio, unde s-au întâlnit mari latinişti din multe ţări.
7-8 dec., vineri-sâmbătă. A nins şi a plouat toată noaptea.
Acum, plouă mai straşnic. Mă simt vinovat faţă de tata, cum am
fost şi faţă de mama. N-ar fi trebuit să-i iau la Câmpina? Au fost ei
în spitale mari, la Iaşi şi la Galaţi, dar soră-mea n-a putut să se ţină
în preajma lor, cred că au fost lăsaţi în voia sorţii […]
În loc să scriu la carte, mă ocup, ca de obicei, cu nimicuri. Iau
presa „toată”, iau şi solda şi ajung la tipografie. Mai este numai
pagina 3 şi - gata. La Casa de cultură facem repetiţiile. La Club,
dna directoare, consoarta, îmi arată cabinetele, interioarele, n-am
fost până azi pe-aici. Merg şi la ore, după cum Diana ia calea
Bucureştilor, iar Victoire umblă pe la Breaza. Vine murată. La
maşină bat câteva pagini, iar din Câmpina şi din ţară sunt aşa de
multe ştiri, că abia mă abţin să nu consemnez câteva:
Anticipând sărbătorile, Belgia şi-a retrimis emisarii cu două
misiuni: oficializarea înfrăţirii oraşului Renaix (Ronse) cu
Câmpina şi acordarea de ajutor umanitar destinat sistemului de
învăţământ şi sanitar. Şefului delegaţiei, Jean-Marie Hosped, i se
acordă diploma de cetăţean de onoare al oraşului nostru. Crucea
195
1990. Anul şarpelui orb
Roşie din Kehl, oraşul-frate, aduce două TIR-uri la Spitalul
orăşenesc şi la liceul „Petrol”. Aşa avem, prin Gherasân, hârtie
pentru gazeta noastră.
La Santiago de Chile, George Bush e întâmpinat cu aplauze:
„Go home!” şi cu intervenţia în forţă a Poliţiei. Echipajul
cosmonauţilor acordă interviuri „de sus”. Delia Budeanu,
frumoasă şi acră, îl ironizează pe Emanoil Valeriu, Anca Fusariu îl
intervievează pe dl Iuga, bărbosul revoltat.
Noi vedem filmul „Anna Karenina”. Soţia, hipersensibilă,
plânge cu două rânduri de lacrimi.[…] Bătăi în uşă. Lulu de la 8 are
probleme cu robinetele, doarme şi se inundă pe tot palierul.
Reflexul nu-mi dă pace: presă, radio […] „Climatul de
înţelegere” pune în discordie puterea şi opoziţia în Parlament.
Programe şi proteste, suspiciuni, tensiuni, responsabilităţi civice.
Radu Câmpeanu nu-i de acord cu tentaţia puterii în GDS şi în
Alianţa Civică. „Acţiunea politică a luat-o înaintea gândirii politice”
, decide „oracolul de la Dămăroaia”. Irakul eliberează ostaticii, dar
nici gând să se retragă din Kuweit. Naveta Columbia „vede” ceva
rar prin galaxii, găuri foarte negre. Legea funciară, în Parlament.
Tensiune enormă, Guvernul se ţine într-un fir de aţă ori aşa pare.
Cezar Damian vrea din tot sufletul să devină ziarist, aranjăm
un articol. Are stofă.
9 dec., duminică. La şcoală, mişcări didactice liniştite, ca ale
unui lac bătut de vânt. Încă puţin la maşina de scris, spre încheierea
„opului” romanesc. Iubitul Costică Radu întrevede o existenţă
luminoasă a gazetei noastre, să treacă sub patronajul Ligii
culturale. Gherasân se teme că poate pierde frâiele financiare, care
sunt deja ofticoase. Primăria se plânge de alte angarale, e în pragul
bilanţului, de unde reiese că serviciile către populaţie şi
aprovizionarea sunt „îngreunate”. Conducerea ICSM-ului „ia
decizii ferme” în privinţa spaţiilor excedentare, solicitanţilor li se
196
 C. Trandafir
pun beţe-n roate. Primarul Bucur şi vicepreşedintele Cautiş sunt de
acord ca toate spaţiile nefolosite, de pe raza oraşului, să fie date în
folosinţă diversă, locuitorilor. Multe spaţii din urbe au devenit
gropi de gunoi, cuiburi de infecţie. Dar solicitările de locuinţe nu se
adresează Primăriei, ci conducerii întreprinderilor şi instituţiilor,
cu aportul sindicatelor etc. „Ştirişti” noştri scriu despre preotul
Ioan Robescu de la Lunca-Mare, „omorât de securitate”. Dar ei
sunt şi literaţi get-beget, compun versuri şi proză (Doina Ilie,
Gherasim Rusu Togan, Mih. Lupaşc), scriem despre Nichita,
Creangă. Teodor Victorian traduce din Bulat Ocudjava („Cum Ivan
Ivanîci a fericit o ţară întreagă”). Ce mai vorbă lungă, e o dinamică
politică şi culturală cum n-a mai fost vreodată pe lume.
Socio-politichie? Scurt, că timpul costă bani, tot am căzut
pradă, ca un muscoi în plasa păianjenului. Studenţii conduşi de
Marian Munteanu protestează ultimativ: Demisia! Primăria
Capitalei nu mai aprobă demonstraţii, marşuri („concertate”)
pentru mâine Radu Câmpeanu s-a întors din Elveţia, a vorbit în
numele ţării, Regele Mihai a fost invitat la Timişoara cu prilejul
zilei de 22 decembrie. În Golf sporesc ostilităţile, comasări de
trupe, ostatecii americani eliberaţi, în Serbia-Muntenegru au loc
primele alegeri democratice de după război. În Polonia, ultimul
tur de scrutin, 58% pronostic în favoarea lui Wałęsa. Furtună de
zăpadă în Anglia, oprirea circulaţiei şi a electricităţii. De ce nu
ninge puţin şi la noi? Numai „furtuni” de scandaluri? Luna
decembrie era cea mai frumoasă pentru mine şi, cred, pentru toţi
românii, sărbători, omăt, vacanţă… Îmi place mult când ninge.
10 dec., luni. Anghel Rugină susţine că propunerea sa de
reformă economică e cea mai bună cale. El cere să se dea o
proclamaţie pentru lămurirea populaţiei. Victorie categorică a lui
Lech Wałęsa. Astăzi se încheie la Bucureşti Conferinţa asupra
drepturilor omului. La Sinaia ia sfârşit Convenţia PNL-aripa
197
1990. Anul şarpelui orb
tânără. Convenţia de la Cluj o alege staroste pe Doina Cornea,
alături e marele teoretician literar şi european Adrian Marino.
Liga studenţilor îşi termină şi ea lucrările la Timişoara, obiectiv
principal: grevă generală. Şevarnadze şi Backer, la Huston, dezbat
reducerea armamentului strategic. Piaţa Comună se pregăteşte să
acorde ajutor alimentar Uniunii Sovietice. În acest timp, cei doi
cosmonauţi ruşi, plus japonezul, se întorc pe pământ.
Un front de aer cald face temperaturile pozitive. Mergem la
tipografie, eu şi Gherasân, luăm numărul pe decembrie al
„Evenimentului”. Dl Bălu (dânsul nu are nimic în acest număr) se
retrage din colectivul de redacţie al revistei noastre, dar ştim de ce.
Se deduce că nu e de acord că Gherasân s-a autointitulat
„redactor-şef”, era mai bine democratic, apoi nu-i în spirit
gazetăresc să apari cu mai multe semnături în acelaşi număr, de
acord, şi mai cred că nu-i convine „orientarea” care nu prea se
orientează politic unde vrea dânsul. Mie cel mai mult îmi palce
cum scrie Viorel Cernica, de exemplu, „Însemnare despre măsura
umană a limbii”. Cumpăr „Roza vânturilor” de Nae Ionescu şi
„Gog” de Giovanni Papini. Mă precipit la citit […]
11-12 dec., marţi-miercuri. Azi se întâlnesc cele două camere să
dezbată tulburările din ultima vreme (?) şi proiectul de Constituţie
[…] Irakul susţine că nu va ceda nici o palmă de pământ din
Kuweit. Slobodan Miloşevici câştigă alegerile în Iugoslavia.
Năstasae e în Grecia pentru contracte. Premiile Nobel au fost
remise ieri la Stocholm, iar cel pentru pace, la Oslo. Povesteşte nea
Vasile că şi studenţii gălăţeni de la Politehnică vor intra în grevă
generală. Ce revendică?, întreabă reporterul un student care
răspunde cu un „ă” prelung. Mă priveşte ironic, că-s gălăţean şi
fiindcă intenţionez să merg acolo ca profesor asociat.
Încălzirea continuă, nu mai plouă, corectez teze… Seara, filmul
(nu scapă!) „Câştigul surpriză”, cu James Stewart şi Paulette Colbert.
198
 C. Trandafir
Noaptea plouă iar, fără oprire. Notez dimineaţă ce-am văzut
aseară la actualităţi şi ascult în zori la radio, am ziarele şi revistele
la îndemână. Iată, brevis: Comisia de redactare a Constituţiei
(Iorgovan, Lăzărescu explică „secretele” importantei iniţiative. În
Senat, televiziunea e luată la refec, 25 de salariaţi au cuvântat şi 15
senatori. În Camera Deputaţilor, comisia financiară comentează
drepturile eroilor martiri. Bogdan Baltazar mi poartă cuvântul
despre colaborări financiare, bancare, îmbunătăţiri funciare şi
economice ş.a.m.d. Liga studenţilor din Timişoara declară gravă,
organizează pichete, studenţii de la Tirana demonstrează
împotriva ultimului bastion stalinist.
Plouă, plouă uneori în rafale, în Bucegi ninge viscolit. A apărut
primul număr al revistei”litere”, editat de Cartea Românească.
Excelente traducerea „Recviem pentru un vechi cadavru” de
Vintilă Horia şi „Cearta sufletului cu trupul” de Pavel Chihaia.
Zâmbire: Immanuel Kant a fost femeie!
13-14 dec., joi-vineri. Ieri, în Parlament, Adrian Severin
răspunde la interpelări, în special privitor la redresarea
economică. Doina Cornea a întemeiat un „Front antitotalitar”,
reclamă demisia guvernului şi constituirea unui „comitet
dirigent”.Tot ieri, Parlamentul a votat legea funcţionării
Ministerului de Interne şi legea suspendării cetăţeniei române
celor care aduc prejudicii ţării. A început Congresul Alianţei
Civice. Eşec în discuţiile dintre cele două Corei. Congresul
Partidului Naţional Creştin de la Chişinău al Mihai Carp, deputat
PNL. Demisionează din partidul său şi devine „independent” în
Cameră. Greva studenţilor continuă, „pichetele” nu îngăduie
intrarea la cursuri. Dl Mihai Şora, ministrul învăţământului, spune
că totul se petrece paşnic. Vio vine acasă. Bagdadul e de acord ca
Bacher să viziteze Irakul pe 12 ianuarie. E cam aproape de 15!
Slobodan Miloşevici, noul prezidente al Serbiei, cere consens
199
1990. Anul şarpelui orb
pentru ieşirea din impasul constituţional. Îi fac o vizită lui nea
Norel Manea la invitaţia sa prietenească. La politică e feroce.
„Trebuie lichidaţi, împuşcaţi, spânzuraţi”. Iepuraşii au devenit
hiene, viermii s-au transformat în vipere. Lichidăm şi noi mai
multe pahare cu un vin nemaipomenit.
Visez urât, un sinistru, apocalipsă, ca în „Guernica”. Mă
trezesc imediat şi mă amuz pe seama coşmarului, înseamnă că
sunt impresionabil, efect al discuţiei cu nea Norel. Că ploaia nu-i
cauza, cum susţine consoarta. Îi expediez lui Ion Chiric, pentru
„Porto-Franco”, textul solicitat. Ultimul episod din „Anna
Karenina”, cu Nicole Piaget (Anna), Robert (?) Wilson (Vronski).
Victoire îşi şterge lacrimile pe furiş…
15-16 dec., sămbătă-duminică. Mă trezesc pe la 4 şi nu mai pot
adormi. Citesc „România literară”. Dan Deşliu adresează „Scrisoare
deschisă către Nicolae Ceauşescu”, patru coloane de revistă. A fost
disident: „Am avut un prieten de tinereţe, inginerul Gheorghe
Ursu, activist, cândva, în organizaţia universitară Bucureşti. A fost
schingiuit de nişte securişti zeloşi, mai acum trei ani, pentru că
scrisese ceva într-un jurnal intim. A murit sub tortură, domnule
preşedinte, cum –a mai întâmplat şi cu alţii, nu puţini.. dar ca Doina
Cornea, care n-a făcut decât să-şi apere dreptul la opinie, garantat
de constituţie, cum fac şi eu, chiar în acest moment?” (9 martie
1989). Henriette Yvonne Stahl, „Amintiri despre Iorga şi Enescu”.
Gheorghe Crăciun. „O femeie de carne, o femeie de fum”.
Vreme caldă, umedă şi plângăcioasă. Marian Munteanu a fost
ales preşedinte al Alianţei Civice; vor urma, prin rotaţie,
Baladiana, Băcanu, Manolescu, Stelian Tănase, Şora, Iuga.
Declaraţie a Departamentului de Stat al SUA la aniversarea unui
an de la Revoluţia română: pace, nonviolenţă, prosperitate,
întărirea democraţiei. Nicu Vlad nr. 1. Cei mai buni antrenori de
fotbal ai lumii: Beckenbauer, Milutinovici, Bilardo. Cei mai buni
200
 C. Trandafir
fotbalişti: Lothar Matheus salvatore Schilaci, Diego Maradona.
Întâlnirea Comisiei pentru cultură şi mass-media a Parlamentului
cu părţile în divergenţă ale televiziunii.
Cu două pastiluţe am dormit şapte ore. Câteva partide din
opoziţie se întrunesc şi fac o alianţă pentru un guvern de coaliţie
care va salva ţara de la pierzanie. Timişorene organizează o
sărbătorire proprie a unui an de la victoria Revoluţiei, programul e
publicat în „Adevărul”. Vreme neguroasă, încât trebuie ţinut becul
aprins. Nu-i frig. Aş vrea să ningă. Fac o recenzie dublă la recentele
cărţi ale lui Ion Chiric şi Ion Panait. La televizor, imagini de la
rebeliunea legionară. Imagini cu Liviu Rebreanu de prin 1930!
Dezvelirea statuii lui Mihail Săulescu, alo Predealul! Transmisiune
de la Timişoara, oraşul erou, împotriva celor de la putere, inclusiv
Parlamentul. Manifestanţi vin în Piaţa Universităţii, intervin
scutierii şi deblochează. La Chişinău, Adunarea Poporului
proclamă Republica Moldova, autonomă.
17-18 dec., luni-marţi. Manifestările comemorative de la au
continuat cu veche Timişoara, azi va fi zi de doliu. Rosteşte un
discurs Petre Roman, respinge „suflarea pustiitoare”, va rămâne
„partener cu înţelepciune”. Nu va ceda, va rămâne pentru a-şi
îndeplini mandatul. În Piaţa Unirii din Iaşi, adunarea sprijină
„solidaritatea cu cauza sfântă” a Republicii Moldova,
independenţa ei. Bagdadul nu doreşte să abordeze serios dialogul,
Bush e dispus să meargă la Bagdad. La nevoia noastră de imaginar
adăugăm, în primul rând, filmul. Cel văzut aseară şi-a plasat
acţiunea în Transilvania. Eroul, John Moriz (Anthony Quinn),
căsătorit cu Suzaba (Virna Lisi) trece prin mari avatarii: e luat
drept evreu (jandarmul care o jinduia pe Suzana îl declară aşa) şi
trimis la săparea unui canal. Evadează cu un grup de „vrei ai săi”
în Ungaria. E trimis ca „ungur” în Germania, e socotit exponent
tipic al germanismului din secolul al XV-lea şi-i făcut SS-ist. Îi
ajută pe prizonieri să evadeze, soţia e forţată să divorţeze, Traian,
201
1990. Anul şarpelui orb
fiul popei, (Sergio Reggiani) , e împuşcat, germanii sunt înfrânţi,
Quinn ajunge la Tribunalul de la Nürnberg, doi ruşi au violat-o pe
Suzana, are un copil de doi ani, pe lângă cei doi băieţi ai lui
„Iankel, Janos, Johan”. E absolvit de vină, soseşte „acasă”,
fotografiile ziaristului, zâmbetul larg al lui Johan salvatorul.
În Parlament e comemorată revoluţia care a izbucnit în
decembrie la Timişoara, e condamnat „mitingul” de ieri pentru
reacţii grobiene şi bestiale. Altercaţii, Dumitraşcu, Radu, Ceontea,
dur Patriciu împotriva lui Radu Câmpeanu, acesta nu replică dar
se desolidarizează de Cerveni. Iliescu, Roman, Claudiu Iordache,,
Radu Câmpeanu se întâlnesc în ideea de a se forma un guvern de
concentrare naţională. Problema e ce vor spune celelalte 80 de
partide,peste 100 de asociaţii care,”nepolitice”, vor puterea. Se
aplaudă constituirea Republicii Moldova…
19-20 dec., miercuri-joi. Alianţa Civică cheamă la miting pe 21
decembrie, paşnic, în haine negre. Werner, secretarul NATO, ne
urmăreşte evoluţia (involuţia), vrea să ne ajute. Occidentale spun
că ajutorarea Moscovei are ca scop asigurarea păcii în Europa.
Data de 3 ianuarie a fost desemnată ca data limită întâlnirii dintre
Saddam şi James Bacher. Bush ameninţă că dacă nu există o
înţelegere, vor ataca Irakul, nu ca în Vietnam, ci va fi o lovitură
rapidă şi fatală […]
Îi scriu lui Mache Vremuleţ în legătură cu noua mea idee de a
face două părţi din cartea mea. Kasparov-Karpov: 11-9. După ore,
închei situaţiile, acasă citesc „Iubirea şi Occidentul”, cartea lui
Denis de Rougemont. Ticu Dumitrescu citeşte un text prin care
afirmă că n-a fost şi nu este legionar, că-i dă în judecată pe cei care
au spus asemenea enormitate. Primarul capitalei cheamă la
raţiune, la demonstraţii comemorative decente. În Parlament,
proiectul legii funciare. Zgomotul şi furia.
Dan Preda ciripeşte la radio, sumarul presei. În „gospodăria”
noastră nu se face nimic constructiv, după o lună nu a fost
202
 C. Trandafir
vânturată varza. Trimit felicitări, le scriu lui Alexandru şi
Caterinei, nu pot merge la praznicul de sâmbătă, deşi mi-ar face o
mare plăcere, explic motive credibile… Fulguieşte nervos şi
mărunt. Ninge toată ziua aşa, fără să se depună. Diana stă toată
ziua la şcoală, devotament cam tălâmb. În Luceafărul, Agopian e
acid, Dan C. Mihăileascu trage în stilul lui sincopat, care va să zică
– dialogal, conversativ; în scris băiatul, că verbal are un mare
defect de pronunţie a cuvintelor. Dar el e scriitor, nu orator.
21-22 dec., vineri-sâmbătă. Adorm repede, dar mă deştept la
ora 2. Readorm după o oră cu aerisire, ceai şi diazepam. Aflu că la
Timişoara fu manifestări dure. Claudiu Iordache huiduit, fluierat,
îşi depune, simbolic, mandatul. Proteste vehemente ale feseneului.
În Parlament altercaţie pe subiectul legii funciare. Restituirea
lăcaşelor greco-catolice, cred că spre liniştea ciufutului Gherasân.
Ştire-bombă. Şevardnadze şi-a prezentat ieri demisia, pentru a
se opune, astfel, dictaturii sovietice. Îşi exprimă gratitudinea faţă
de Gorbaciov, acesta dezaprobă hotărârea marelui premier, voia
să-l numească vicepreşedinte al Rusiei. Toţi politicienii democraţi
din lume regretă enorm. Gorbaciov se întâlneşte cu deputaţii din
Republica Moldova şi-i asigură că va declara nule „republicile”
găgăuză şi nistreană.
Profesorul Anghel Rugină, de pe la Tecuci de baştină, a fost ales
membru de onoare al Academiei Române.
Avem consiliu profesoral, apoi încep elevii cu colindele,
conduşi de fata lui Sandu Brezeanu… Acasă la noi e Gherasân,
povesteşte despre circul făcut în biserică de Ciupală şi Onea la
înmormântarea lui Dan Rădulescu, spre stupefacţia părintelui.
Onea plânge urlând, Ciupală incriminează „puterea comunistă” […]
„România literară” a crescut la 10 lei. „Cui i-e frică de Alianţa
Civică?”, întreabă N. M. Puterii actuale, îşi răspunde. Premiile
Ateneu: Z. Ornea, Laurenţiu Ulici, Nicolae Dabija şi Leo Butnaru,
203
1990. Anul şarpelui orb
Eugen Uricaru şi Cristian Teodorescu. Unde ne sunt scriitorii, se
întreabă altcineva. Răspund şi eu într-un articol ce se mai întâmplă
cu condeierii în anul de graţie 1990. Şi pronostichez cu scepticism.
Lucian Pintilie. „Trist an şi solda-i mică”.
Vreme senină. Diana pleacă la Balta Albă. La telefon vorbesc cu
Tiutiuca şi-mi spună că postul „meu” nu-i dat publicităţii.
Un an de la Victoria revoluţiei. În ţară, aniversări, comemorări,
coroane, parastase, recitaluri de colinde, tulburări stradale. Aşa-i la
înghesuială. Are loc dezvelirea unui monument la Cimitirul Eroilor.
23-25 dec., duminică-marţi. Primim telefoane şi ilustrate cu
urări de "Sărbători fericite". Şi vom mai primi, după câte ne dăm
seama... Azi, facem şi noi acelaşi gest sufletesc şi sărbătoresc.
Pentru cunoştinţele cele mai apropiate, rude, prieteni. În plus, eu
dau şi câteva telefoane, dintre care le menţionez aici, pe cele către
admirabilii Tase Călin, zis Padre, şi Remus Zăstroiu, zis Grecul. Zi
de odihnă, scriu o recenzie. Mă supăr pe Vio, nu vrea să scrie nimic
pentru „jurnalul Calliopei”, personaj din romanul-jurnal. Vin
copiii cu Moş Ajun. „Ne daţi, ori nu ne daţi?”. Nici Adina nu vine
să dea o mână de ajutor, vreau să aflu psihologia adolescentelor.
Cel mai bun este tot un film: „Poveste din Philadelphia”, cu
Katherine Hepburn, James Stewart şi Carry Grant.
Bună dimineaţa la Moş Ajun. Minus 40 de grade în vestul SUA,
15 persoane şi-au pierdut viaţa. La noi e rece (aici minus 4-5
grade), în special în Transilvania e rece, în Moldova sunt înnorări.
Lucrez la maşina d scris, Victoire şi Vio merg în piaţă şi cumpără,
din belşug, carne de pasăre şi de porc. Gherasân a plecat iar în
Ardeal, ne spune Carmen, ţărănistă foarte mâhnită. O
compătimim. Ne promite un molid. Vin elevii mei de la a XI-a cu
colinda. Înseninare. Colinde pretutindeni în ţară. Ştirile sunt
numai externe, protagonişti Gorbaciov şi Saddam. Primul e
împuternicit să facă ordine în republici, al doilea ameninţă că
primul atac va i împotriva Israelului. Şi când te gândeşti că muţi
204
 C. Trandafir
sunt de partea Irakului, te apucă uimirea interogativă…
Crăciunul. Vreme frumoasă, dar rece. Apel la pace şi dreptate
de la Patriarhul Ierusalimului. Victor Babiuc, ministrul justiţiei,
comunică un apel al primului ministru: să fie identificaţi şi
pedepsiţi toţi marii vinovaţi ai „epocii de aur” şi din timpul
revoluţiei din decembrie. Slujbă de Crăciun la Patriarhia Română.
Politrucii sunt reduşi la tăcere, nici un ziar, nimic la radio, la
televizor despre ei. Vio aranjează bradul (molidul). Luminaţii în
oraş, colinde, colinde…
26-27 dec., miercuri-joi. Regele Mihai şi soţia sa au venit în ţară
cu un avion privat. I se cere returnarea dacă a venit neoficial, fără
vize. Cei mai mulţi se îngrijorează până la înspăimântare de
această „rezolvare” Nu caracterizez situaţia, vreau doar să spun că
ţara se adânceşte în discordie, ceea ce e trist. Apeluri de pace,
dialog, raţiune. Scandări: „Iliescu de Crăciun / Este porcul cel mai
bun”… Boris Elţîn cere ca Vinerea Mare şi Crăciunul să devină zile
de sărbătoare la sovietici.
În afară Golful atrage cel mai mult atenţia […]. Se instituie
proiecte de legi în Republica Moldova, pentru trecerea la
economia de piaţă.
Vine Diana cu amorezul ei după ce au trecut prin Bucureşti. La
Actualităţi, discuţii de part et d’autre despre nefericita întâmplare
cu regele. Pe ecran, „Melba”. La citit, pagini din „Roza vânturilor”.
Iarnă nu foarte rece cu urme de zăpadă. Cam minus 2 grade, cel
puţin la Bucureşti. Tinerii pleacă la munte, Predeal sau Poiana
Braşov, le recomand Pârâul Rece. India acordă ajutor în grâu
sovieticilor! Parlamentul de la Chişinău stabileşte zilelele naţionale,
sărbătoreşti, care sunt în general religioase, fără 7 Noiembrie.
Gorbaciov îl propune pe Ghenadi Ianaev ca vicepreşedinte al
Uniunii Sovietice. Slovenia şi-a declarat independenţa, dar nu se
desprind de Iugoslavia. Kasparov şi-a adjudecat iarăşi titlul de
205
1990. Anul şarpelui orb
campion mondial la şah. „România liberă” deplânge expulzarea
regelui. Alte fiţuici (republicane!) îl prezintă pe fostul suveran ca pe
un invadator. Care a pătruns forţat în ţară.
Vizită a Mihaelei Gavrilescu, a Monicăi Zahanagiu, Victoire e
pe la Dida şi, apoi, la finii Pătraşcu.
28-29 dec. Vineri-sâmbătă. Vremea se încălzeşte, pe alocuri
plouă, în alte părţi ninge. Producţie „dublă”, dar aprovizionarea
tot suferă. 28% din suprafaţa ţării a trecut în proprietatea ţăranilor.
În direcţia Golfului se îndreaptă noi trupe americane. Atacul va fi în
februarie. Se acordă lui Gabriel Andreescu premiul pentru
Drepturile omului. După presă şi… margarină. Mă scufund în ziare
până apare Gherasâm şi Florin Daia. Acţiunea principală, manevrarea
unor păhăruşe, dezbatere de fond: venirea în ţară a regelui,
expulzarea lui. „Fraudulos!”, „legitim!”, cu argumentaţie savantă…
Ministrul de interne trebuie să informeze cum a „pătruns”
regele în ţară. La Cotroceni, se întrunesc cei care au făcut parte din
primul CFSN. Nu vin Doina Cornea, Ana Blandiana, Domokos
Geza, Ion Caramitru, Gabriel Andreiescu […] Suntem primul
importator al SUA şi al treilea exportator. Teodor Stolojan prezintă
proiectul de buget pe 1991. Prinţul Paul de Hohenzolleren e în
ţară, pe la Ţigăneşti, Curtea de Argeş, la mormintele strămoşilor.
Israelul se teme de atacul Irakului prin Iordania.
Plouă. De fapt, ninge apos. Au fost desemnaţi marii noştri
fotbalişti. 1. Gică Popescu, 2. Iosif Rotariu, 3. Dan Petrescu, 4.Ionuţ
Lupescu, 5. Lăcătuş, 6. Rednic, 7. Hagi (?), Lung, Timofte. Ar fi fot
bună o ninsoare ca lumea, şi ar fi nins dacă era puţin mai rece. La
Teleenciclopedia, Victor Hugo, amorez până la moarte. Contraziceri
acerbe pe tema regelui. La Cotroceni, toasturi cu membri ai
ambasadelor
Un policier cum „monştrii” Alain Delon, Jean Louis Traitignant,
Renato Salvatori.
206
 C. Trandafir

30-31 dec., duminică-luni. Fetele au schiat epuizant, acum trag

pe dreapta, să se recupereze. Ultimele şedinţe pe anul cestea ale
Parlamentului, Senatul se va întruni pe 3 ianuarie 1991, ia Camera
Deputaţilor pe 7. Spiritul sărbătorii la români se intensifică paralel
cu jocul politic. Speranţe, bucurii, dezamăgiri, tristeţi. Wałęsa a
propus un tânăr de 39 de ani în demnitatea de prim ministru. Ieri s-
au comemorat 57 de ani de la asasinarea lui I. G. Duca. Anglia
trimite spre Golf portavionul Invincibles. Romanul îmi ia mult
timp, dar lucrez cu plăcere. Iubesc povestea. Literatura fără poveste
e ca nunta fără lăutari. La Cluj, Doina Cornea se află în fruntea unor
manifestanţi. „Jos Iliescu!”, „Jos Guvernul!”, „Trăiască regele!”
Scandări: „Re-ge-le Mi-hai!”, „Mi-hai!” Filmul „Cineva acolo sus mă
iubeşte” despre Rochy Marciano, cu Paul Newan.
Mă amuz, la radio, cu Paul Grigoriu şi Octavian Vintil. 31 dec.
este ziua din an care îmi place cel mai mult. Aş vrea să ningă […]
Americanii fac tot ce e posibil pentru rezolvarea paşnică a
conflictului din Golf. Parlamentarii români se întâlnesc cu liderii
sindicali de la Timişoara, care îşi expun nemulţumirile. Primarul
general al capitalei discută cu Ministerul de Finanţe despre
construcţii de locuinţe. Ies cu Victoire în oraş. Mai întâi, scriu în
condica de la centrala termică: „Pe 30 şi 31 dec. a. c. n-a fost
căldură şi apă caldă. Ca pe vremea lui Ceauşescu. E cineva
interesat ca treburile să nu meargă bine tocmai în aceste
momente?” Şi mai jos mă iscălesc. Citeţ. Trecem pe la Rodica,
întâlnire cu Mişu Cosmineanu, ne plimbăm, e vreme frumoasă.
Conjuncţie cu doftanistul Ciupală şi Bebe Văleanu, politici până în
pânzele albe […]
Ciudăţenie. Adorm la prânz o oră. Înseamnă că mai pot lucra şi
să particip la Revelion ca în prima tinereţe. Se poate face baie!
Începem Revelionul în trei şi continuăm la noi şi la familia
Mirică, uşă-n uşă, nici nu le mai închidem. Programul la televizor
ne însoţeşte masa plină. Pupături, hăulituri, bubuituri, artificii…

207 208
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Bălăeţ, Dumitru - 10
Bălăiţă, George – 34
Bălănuţă, Leopodina – 133, 145
Bălu, Ion – 23, 40, 59, 60, 61, 129, 195
Beckenbauer, Franz – 114, 198
Indice de nume Bercăroiu, Victor – 19
Beşleagă, Vladimir – 71, 74
Bhutto, Benazir - 139
Abăluţă, Constantin - 49 Bibescu, Martha – 63
Adjani, Isabelle - 99 Bârlădeanu, Alexandru - 159
Agopian, Ştefan - 49, 114, 158, 168, 189, 200 Blaga, Dorli - 173
Ahmatova, Anna - 127 Blaga, Lucian – 51, 61, 86, 90, 94, 102, 173
Albulescu, Mircea – 145 Blandiana, Ana, 18, 22, 25, 29, 46, 87, 90, 101, 114, 116, 146, 156, 177, 203
Alecsandri, Vasile - 46, 102, 129, 155, 179 Blank, Maxim - 175
Alexandru, Ioan - 74, 75, 107, 160, 188 Bobu, Emil – 25
Anastasescu – 16, 104 Bogart, Humphrey - 94
Andreescu, Gabriel - 90, 203 Bogza, Geo – 40, 74, 97, 116
Andriescu, Radu - 130 Bonnefoy, Yves - 147
Andronescu, Coca – 105, 190 Botez, Mihai - 131
Antonescu, Ion – 68 Breban, Nicolae – 97, 127
Arghezi, Tudor – 50, 94, 95, 162 Brezeanu, Sandu – 175, 181, 200
Aron, Raymond - 47 Bronson, Charles - 89
Arşinel, Alexandru – 85 Brucan, Silviu – 18, 23, 36, 38, 71, 128, 151, 152
Auden, Wystan Hugh - 49 Bucur, Eugen – 160, 194
Bucurescu, Giani - 13
* Bush, George – 126, 139, 153, 155, 167, 174, 187, 188, 191, 193, 198, 199
Backer, James – 136, 184, 195 Buzea, Constanţa – 97
Bacovia, George – 61, 148, 188 Buzura, Augustin – 130, 148, 151
Badea, Ghiţă (Corbul) – 22, 25, 26, 71, 77, 152, 156, 183
Baggio, Roberto - 131 *
Balotă, Nicolae - 130 Calciu-Dumitreasa, Gheorghe – 59, 130
Barbu, Eugen – 163, 166, 167, 171, 173, 189 Camus, Albert - 106
Barthes, Roland - 186 Caragiale, Ion Luca – 54, 61, 64, 67, 73, 95
Bates, Alan - 90 Caragiale, Mateiu - 54
Baudrillard, Jean - 137 Caraion, Ion – 46, 158
Băcanu, Petre Mihai – 20, 42,118, 130, 197 Caramitru, Ion – 15, 17, 18, 77, 203

209 210
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Carandino, N. - 97 Conchon, Georges – 147

Carreras, Jose - 134 Condurache, Dan - 149
Carter, Jimmy - 92 Condurache, Val - 175
Cassian, Nina – 13, 168 Constantin, George - 145
Cautiş, Gheorghe - 194 Coposu, Corneliu – 38, 104, 169, 178, 190
Cazan, Elia – 132 Corbu, Daniel - 168
Cazimir, Ştefan – 55, 62, 188 Cornea, Doina – 18, 23, 53, 118, 130, 195, 196, 197, 203, 204
Călin, Constantin (Tase) – 35, 36, 42, 117, 146, 148, 173, 174, 179, 181, Cornea, Andrei – 121
186, 188, 201 Cortez, Viorica - 53
Călin, Liviu - 34 Cosmineanu, Florin – 56, 59, 74, 128
Călinescu, G(eorge). – 86, 174, 188 Cosmineanu, Mihai – 33, 56, 119, 128, 204
Cărtărescu, Mircea – 97, 116, 188 Costa Giovanni - 45
Câmpeanu, Radu – 38, 41, 45, 71, 78, 79, 83, 85, 86, 89, 92, 97, 104, 110, Costică, Dumitru (Protopop) – 51, 176
124, 150, 159, 176, 178, 188, 190, 193, 194, 199 Cotabiţă, Gabriel - 149
Cârneci, Magda – 97 Cotescu, Octavian - 50
Ceauşescu, Nicolae – 10, 12, 13, 14, 16, 25, 27, 30, 31, 33, 37, 41, 58, 60, Cotrubaş, Ileana - 53
75, 134, 151, 158, 167, 197, 204 Cousteau, Jacques - 153
Ceauşescu, Nicu – 18, 98, 160 Crainic, Nichifor - 151
Ceauşescu, Zoe - 21, 164 Cratochvil, Silviu Dan – 91
Cernica, Viorel – 91, 195 Crăciun, Victor – 74, 100
Chaplin, Charles - 88 Crăciun, Gheorghe - 197
Chifu, Gabriel - 97 Crăsnaru, Daniela - 114
Chiric, Ion – 132, 168, 185, 197, 198 Creangă, Ion – 30, 33, 40, 46, 53, 56, 61, 75, 117, 120, 139, 140, 141, 145,
Chirilă, George - 55 146, 157, 173, 194
Chirobocea, Ion – 43, 69, 75, 104, 111, 133 Creţia, Petru – 90, 114
Ciobanu, Mircea – 34, 100, 101, 116, 140 Cristea, Valeriu – 87, 140
Ciobanu, Lina - 166 Cristea, Tudor - 110
Ciocârlie, Livius – 48, 138, 168 Cristoiu, Ion – 163, 164
Cioculescu, Şerban - 55 Crohmălniceanu, Ov. S. – 101, 177
Ciupală, Alin – 72, 119, 134, 178, 200, 204 Cunescu, Sergiu – 77, 119, 123, 134, 190
Cioran, Emil – 13, 46, 48, 105 Cutugno, Toto - 84
Ciută, Gheorghe (Georgel) – 25, 30, 111, 117, 120, 140, 182, 183
Cochinescu, Ioan Mihai - 46 *
Codreanu, Theodor – 146 Dabija, Mircea – 24, 67, 132, 156
Cofariu, Mihail - 67 Dabija, Nicolae - 201
Comăneci, Nadia – 142 Damian, Cezar – 37, 68, 94, 158, 164, 166, 189, 193

211 212
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Damian S. – 127 *
Damian, Iarina - 150 Eco, Umberto – 68, 137, 168
Dascal, Mihai - 31 Eliade, Mircea – 44, 51, 129, 130
Dauer, Mirabela - 141 Elţîn, Boris – 153, 186, 202
Davis, Bette - 188 Eminescu, Mihai – 30, 33, 40, 50, 56, 61, 89, 101, 102, 115, 120, 121, 134,
Dăscălescu, Constantin – 37, 130 141
Déguy, Michel - 97 Enache, Adrian – 149,
Delacroix, Eugène - 129 Evans, John - 126
Delavrancea, Cella - 64
Delon, Alain – 66, 78, 89, 203 *
Deşliu, Dan – 18, 100, 114, 127, 167, 173, 197 Fabre, J. H. - 44
Dietrich, Marlene - 174 Fătu, Gheorghe - 35
Dimisianu, Gabriel – 55, 127, 164 Fereson, Bernard - 89
Dincă, Ion – 25, 35 Ferrer, José - 68
Dinescu, Mircea – 15, 18, 22, 29, 99, 114, 155, 163 Ferrer, Mel – 174
Dinescu, Viorel – 48, 139, 143, 147, 168, 191 Feticu, Constantin /Tică) – 135, 136
Dobrescu, Al. – 87, 138, 150 Florian, Filip - 158
Dochia, Florin – 46, 172 Fotino, Mişu – 105
Doinaş, Ştefan Aug. – 37, 39, 90, 114, 147, 157, 164, 177, 188 Fossey, Brigitte - 89
Dorneanu, Valentin - 26, 176 Florescu, Eugen - 127
Douglas, Michael - 138 Fonda, Henry – 87, 150
Drăghici, Alexandru - 78 Frosin, Constantin - 185
Druon, Maurice - 50, 158 Frunză, Victor Ion - 147
Druc, Mircea – 137, 154, 164 Fugaru, Cornel - 149
Dumas, Roland - 128 Fujimori, Alberto - 135
Dumitrescu, Carmen – 36
Dumitrescu, Geo – 46, 48 *
Dumitrescu, Monica – 82 Gafton, Marcel - 147
Dumitrescu Silvia - 138 Gaman, Gheorghe - 120
Dumitrescu, Şt. – 64 Gavriliţă, Vladimir – 86, 156
Dumitrescu, Ticu - 199 Gavriloaia, Sandrino – 16, 19, 23, 29, 39, 104,
Dumitrescu-Buşulenga, Zoe - 140 Gaulle, Charles de – 130
Dumitriu, Petre – 173, 189 Gârbea, Horia – 49, 130
Dumitru, Ion (Deşirna) – 111, 112, 135, 184, 188 George, Alexandru - 46
Duras, Marguerite - 116 Gheorghe, Radu - 138
Gheorghiu, Mihai Dinu - 168

213 214
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Gheorghiu, Petre - 105 Holub, Miroslav - 49

Gheorghiu, Val – 46 Horea, Ion - 10
Ghica, Ion – 82, 119 Horia,Vintilă – 129, 196
Ghica, prinţul [Ioan Grigore] - 191 Hurezeanu, Emil – 46, 97
Goddard, Paulette - 88 Hussein, Saddam - 145
Goethe, Johan Wolfgang - 142 Hutcheon, Linda - 164
Goma, Paul – 97, 177
Gorbaciov, Mihail – 123, 124, 126, 153, 154, 158, 160, 167, 172, 177, 181, *
182, 183, 185, 186, 190, 200, 201, 202 Ianaev, Ghenadi - 202
Grass, Günther - 49 Iaru, Florin – 39, 148, 177
Graur, Dumitru - 69 Ibrăileanu, G(arabet). - 97
Green, Julien - 158 Ierunca, Virgil - 155
Green jr, Allan – 160 Iliescu, Ion – 18, 27, 28, 29, 31, 35, 37, 38, 41, 42. 47, 53, 57, 60, 71, 74, 75,
Greene, Graham - 90 79, 82, 85, 86, 89, 91, 92, 94, 97, 99, 100, 105, 106, 108, 109, 114, 115,
Grigorescu, Ioan – 18 116, 121, 124, 127, 131, 134, 135, 136, 138, 145, 152, 153, 159, 160, 163,
Grigorescu, pictor N. – 63, 75 167, 170, 172, 173, 174, 177, 178, 184, 186, 190, 191, 199, 202, 204
Grigorescu, liceul N. – 43, 88, 135 Ilinca, Vasile – 40, 165
Grigorescu, muzeul N. - 133 Ionescu, Cazimir - 100
Grigoriu, Paul – 140, 204 Ionescu, Cornel Mihai - 48
Grigurcu, Gheorghe – 39, 147, 150 Ionescu, Eugen – 13, 37, 41, 42, 49, 110, 116, 129, 161, 173, 191
Groşan, Ioan - 177 Ionescu, Gelu – 155
Groza, Loredana - 138 Ionescu Nae - 195
Gurău, Apostol – 175, 181, 185 Ionescu, Şerban - 139
* Ionescu, Victor – 17, 92
Hadârcă, Ion - 138 Iosif, Dan - 76
Hagi, Gheorghe – 50, 51, 82, 107, 109, 111, 116, 179, 203 Iordache, Claudiu – 178, 190, 199, 200
Hagiu, Grigore - 55 Iordache, Ştefan – 50, 145
Havel, Vaclav – 5, 29, 170, 174 Iorga, Nicolae – 145, 188, 197
Haward, Leslie - 188 Iorgulescu, Mircea - 46, 177
Hăulică, Dan – 170, 175 Iovan, Ion - 107
Hârlav, Constantin – 46 Ispirescu, Mihai - 97
Heidegger, Martin - 117 Istrati, Panait - 77
Henţia, Sava - 63 Ivănescu, Cezar - 91
Hepburn, Audrey – 94, 167
Hepburn, Katherine - 201 *
Hoffman, Dustin – 110, 152, 168 Jackson, Glenda – 134

215 216
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Jaruzelski, Vojciekh – 154 *

Jelev, Jelio – 136, 178, 191 Macovei, Radu - 147
Maiorescu, Titu – 33, 49, 150, 157
* Maftei, Ernest - 132
Karpov, Anatolie – 172, 180, 199 Malaneţchi, Vasile – 74, 100
Kasparov, Garry – 172, 180, 199 Malraux, André - 171
Karamanlis, Constantin - 161 Maniu, Iuliu - 97
Kohl, Helmuth – 166, 167, 182, 191 Mandache, Rodica – 139, 150
Coster, Harvey - 68 Manolescu, Florin – 48, 88, 178
Kral, Peter – 49 Manolescu, Nicolae – 27, 39, 46, 58, 62, 76, 96, 99, 104, 105, 124, 127, 149,
Kreisky, Bruno - 135 150, 157, 164, 166, 171, 177, 188, 197
Kriegel, Frantisek, 5 Maradona, Diego – 69, 106, 114, 120, 197
Kristofferson, Kris - 68 Marin, (Avocatul) – 33, 134
Marineasa, Viorel - 130
* Marinescu, George – 17,
Lambert, Cristopher - 99 Marino, Adrian – 33, 39, 68, 177, 195
Lange, Jessica - 110 Martin, Aurel - 157
Lăpuşneanu, Mihai - 83 Martin, Mircea – 130, 177
Lăcătuş, Marius – 98, 107, 111, 115, 150, 203 Maseratti, Ettore - 139
Lefter, Ion Bogdan - 97 Matcovski, Dumitru - 71
Lenin, Vladimir Ilici – 58, 62, 184 Matei, Sorin - 151
Leviţchi, Vasile - 74 Matthau, Walter - 134
Liebermann, Rolff - 142 Mazilescu, Virgil - 147
Liiceanu, Gabriel – 37, 39, 89, 104, 114, 166, 177 Mazilu, Dumitru – 17, 23, 29, 38, 41, 115
Llosa, Mario Vargas – 135, Mazoviecki, Tadeusz - 124
Loteanu, Ion - 85 Mănescu, Manea – 30, 60
Lovinescu, Eugen - 33 Mănescu, Corneliu - 159
Lovinescu, Monica – 46, 155, 177 Mănucă, Dan – 55, 157
Lucescu, Mircea - 41 Mânzatu, Ion – 31, 95, 154
Luchian, Ştefan - 63 McQuinn, Steve - 94
Luncaşu, Petruş – 40, 43, 56, 68, 74, 110, 112, 132, 142 Mehta, Zubin - 134
Luncă, Gheorghe – 94, 103, 188 Michelis, Gianni de – 159, 183
Lungu, Vasile – 24, 26, 67, 119, 156 Michnik, Adam - 5
Lupaşcu, Mihai (Mih) – 91, 131 Miclescu, Ion - 68
Lupoi, Mihai – 52, 124 Micu, Dumitru – 55, 88
Mihai, Mircea – 137, 185

217 218
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Mihai, Mihaela - 61 Nedelciu, Mircea

Mihai, (Regele) – 74, 77, 87, 149, 191, 194, 202 Neguţoiu, Adrian - 82
Mihăescu, Alexandru – 98, 142 Nicolaescu, Sergiu – 15, 17, 18
Mihăescu, Radu – 135, 185 Nicolesco, Mariana - 53
Militaru, Nicolae – 28, 55, 151, 152 Nicolescu, Ion Dan - 46
Miller, Henry - 151 Niro, Robert de - 95
Miloşevici, Slobodan – 195, 197 Noica, Constantin – 40, 129, 149
Minelli, Lisa - 95 Nistorică, Oana - 88
Mirică, Ion – 16, 17, 95, 104, 135, 141, 157, 169, 204 Novăceanu, Darie - 82
Mitterand, François – 29, 128, 159, 166, 175
Mitu, Florin - 94 *
Mladenov, Peter - 122 Omăt, Gabriela - 106
Modrogan, Sorin – 104, 108, 112, 123 Oprescu, Cristian – 39, 167, 172, 179
Moldoveanu, Paul – 160 Oprescu, Dan H. - 47
Moraru, Cornel - 168 Oprişan, I(onel). – 71, 98, 99, 100, 101, 117, 134, 140
Moraru, Marin - 190 Onea, Octavian – 27, 28, 34, 35, 36, 39, 41, 46, 71, 166, 200
Morărescu, Jana - 136 Onea, Teodor - 71
Moruzi, (Doctorul) – 68, 74 Ornea, Z(igu) – 49, 50, 130, 200
Mugur, Florin - 96
Munteanu, Aurel Dragoş – 50, 137, 146 *
Munteanu, Dan - 48 Pacepa, Mihai - 29
Munteanu, Marian – 115, 127, 131, 156, 194, 197 Pacino, Al - 168
Munteanu, N(icolae). C(onstantin). – 42 Palade, George Emil - 13
Munteanu, Titus - 138 Palade, Gheorghe – 16, 72, 148, 176
Muscaliuc, Pavel – 91, 113, 126, 127, 128 Paleologu, Alexandru – 37, 39, 46, 50, 96, 149, 177
Muthu, Mircea – 137 Paleologu-Mata, Svetlana – 33, 50, 68,
Müller, Herta - 46 Paler, Octavian – 29, 37, 39, 46, 114, 117, 148, 154, 166, 177
Papahagi, Marian – 40, 147
* Papahagi, Emil - 40
Nabokov, Vladimir – 97, 142 Pardău, Platon - 97
Nanu, Katia - 147 Patriciu, Dinu – 54, 115, 129, 136, 199
Naum, Gelu - 177 Paustovski, Konstantin - 171
Năstase, Adrian – 159, 166, 167, 168, 176, 182, 183, 191 Pătran, Tiberiu – 26, 140
Năstase, Doru – 83, 84, 108, 161 Păunescu, Adrian – 35, 72, 137, 163, 164, 173
Năstase, Florică - 86 Pelceac, Mircea – 68, 69, 75, 77, 82, 184
Năstase, Ilie - 85 Pele, do Nascimento – 174, 179

219 220
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Petrăchescu, Eliza – 132 136, 160, 170, 188

Petrescu, Camil - 168 Rauţchi, Constantin - 86
Petrescu, Dan – 106, 161, 164, 166, 203 Răcaru, Grigore – 129, 135, 143
Petrescu, Ioana Em. - 30 Râncu, George – 19, 24, 40, 68
Petrescu, Ion – 16, 19 Râpeanu, Valeriu - 34
Pârvu, Liliana – 121, 131 Rebengiuc, Victor – 145,
Piersic, Florin - 178 Remarque, Eich Maria - 88
Piru, Alexandru – 77, 101, 114 Rivarol, Antoine de - 176
Piţa, Dan - 132 Roman, Petre – 18, 37, 38, 41, 47, 71, 76, 79, 85, 100, 105, 106, 116, 117,
Pleşu, Andrei – 37, 39, 60, 91, 114, 155, 174, 175 118, 121, 127, 128, 130, 131, 141, 148, 153, 157, 159, 163, 166, 167, 172,
Pop, Ion – 46, 97, 140, 177 174, 175, 176, 181, 186, 198, 199
Pop, Sânziana - 163 Romanescu, Ioanid – 130
Popescu, Cristian – 130, 148, 151 Rocard, Michel – 128, 184
Popescu, Dumitru Radu - 20 Rugină, Anghel – 162, 194, 200
Popescu, Gică – 107, 111, 116, 203 Rush, Jennifer - 175
Popescu, Marcel – 16 Rushdie, Salman – 106, 157
Popescu, Mitică - 145 Russos, Demis - 186
Popescu, Petru - 55 Rusu-Togan, Gherasim (Gherasân) – 16, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 28, 29, 36,
Popescu, Stela – 85 40, 43, 51, 52, 53, 55, 58, 59, 60, 62, 63, 65, 68, 70, 71, 76, 77, 85, 87, 89,
Popescu, Tudor - 139 92, 95, 97, 104, 105, 111, 113, 115, 117, 124, 128, 132, 136, 137, 139,
Popovici, Silvia - 112 140, 153, 156, 167, 172, 175, 177, 178, 181, 185, 188, 192, 193, 194, 195,
Popovici, Vasile – 137, 140, 159, 166 200, 201
Postelnicu, Tudor
Preda, Dan – 39, 77, 83, 88, 95, 104, 152, 171, 176, 183, 199 *
Preda, Dumitraşcu (Talea) – 79, 168 Sabău, Flavius – 107, 111, 114,
Preda, Marin - 79, 87, 149, 156 Samarange, Juan Antonio - 166
Preda, Sorin – 7, 136 Sandu, Mircea - 141
Primakov, Evgheni - 174 Sârbu, Ion D. – 102,
Pruteanu, George - 132 Scarlat, Mircea – 141, 146
Puşkin, Alexandr Sergheievici – 10, 116, 158 Schiller, Friedrich – 23, 142
Scorsese, Martin - 95
* Segărceanu, Florin - 83
Radu, Constantin – 71, 104, 145, 152, 165, 167, 172, 193 Severin, Adrian – 128, 176, 183, 184, 186, 196
Raicu, Lucian – 150, 177 Severin, Georgică (Biţă) – 15, 16, 19, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 40, 53, 59,
Rahoveanu, Ion – 10, 68, 72, 77, 111, 128, 177, 184
Raţiu, Ion – 38, 65, 71, 75, 82, 85, 86, 89, 92, 94, 97, 99, 104, 107, 110, 128, Shakespeare, William – 38, 97

221 222
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Shamir, Itzak – 169, 174 Şovre, Constantin - 172

Sileanu, Ştefan - 145 Ştefănescu, Alex – 87, 96, 97, 103, 127, 164
Simion, Eugen – 46, 53, 54, 55, 87, 97, 104, 106, 129, 149, 154, 161, 164,
173, 188 *
Simionescu, Mircea Horia - 164 Tănase, Stelian – 75, 90, 114, 156, 197,
Simuţ, Ion – 30, 110, 130, 164 Tărăţanu, Vasile - 74
Snegur, Mircea – 154, 175, 182, 187 Tătulescu, - 104, 132
Soljeniţîn, Alexandr - 171 Tatcher, Margaret – 128, 136, 167, 170, 186
Sordi, Alberto - 117 Teodorescu, Alin - 169
Spiridon, Monica - 49 Teodorescu, Cristian – 151, 155, 200
Spulber, Cristian – 66, 93, 179 Teodorescu, Dan - 22
Stalin, Iosif Visarionovici – 27, 49, 61, 154, 184 Teodorescu, Gabriela, 60, 184
Stan, Lucian - 135 Teodorescu, Magda - 142
Stanciu, Nicolae (Nae) – 24, 25, 26, 28, 35, 39, 47, 48, 52, 53, 55, 58, 59, 65, Teodorescu, Răzvan – 77, 85, 92, 96, 115, 191
69, 74, 177 Tiutiuca, Dumitru – 143, 184, 201
Stander, Lionel - 95 Tökes, Laszlo – 140
Stark, Alexandru - 160 Toma, Florin - 46
Stănculescu, Victor – 34, 55, 61, 105, 130, 190 Toma, Svetlana - 85
Stănescu, Nichita – 67, 116, 137 Topârceanu, George - 91
Stăniloaie, Dumitru - 129 Trifan, Lucian - 78
Steiger, Rod - 74 Tudoran, Radu – 97, 163
Steinhardt, N(icolae). – 30, 116, 123 Tudoran, Dorin - 104
Stoica, Laura - 149 Tudor, Corneliu Vadim – 50, 110, 127
Stoica, Petre - 49 Tutungiu, Paul – 60, 61, 91
Stoker, Bram - 142
Stoiciu, Liviu Ioan – 102, 170 *
Stolojan, Teodor – 162, 203 Ţiriac, Ion – 85, 174
Stratan, Ion – 40, 46, 62, 178 Ţoiu, Constantin - 116, 171
Ţopescu, Cristian – 22, 36, 156,
* Ţurlan, Valentin – 143, 185
Şevarnadze, Eduard – 136, 195
Şerban, Alex. Leo - 158 *
Şerban, Andrei – 147, 175 Ulici, Laurenţiu – 30, 46, 49, 55, 130, 140, 200
Şerban, George - 176 Ungureanu, Cornel - 105
Şincan, Dionisie - 162 Uricaru, Eugen – 55, 96, 100, 130, 200
Şora, Mihail – 36, 38, 60, 132, 196, 197 Ursachi, Mihai – 142, 177

223 224
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

Ursu, Doru Viorel – 111, 172, 191 Zamfir, Mihai - 102

Ursu, Gheorghe - 197 Zamfirescu, Dan – 104
Ursu, Horia - 168 Zamfirescu, Florin - 105
Ursulescu, Octavian - 148 Zamfirescu, Ruxandra - 104
Zarifopol, Paul – 33, 37, 88, 170
* Zăstroiu, Remus – 55, 157, 201
Valeriu, Emanoil – 92, 115, 193 Zisopol, Dragoş – 68, 106, 110,
Vasilescu, Lucian - 63
Vaştag, Francisc - 139
Vanderpote, Pierre - 49
Văleanu, George (Bebe) – 22, 23, 24, 26, 28, 30, 31, 35, 43, 53, 56, 65, 68,
69, 98, 105, 132, 137, 204
Vătăşescu, Anton – 162, 164, 169,
Vârgolici, Teodor – 50, 157
Ventura, Lino - 155
Viali, Gianluca – 86
Vicol, Sterian – 43, 78, 93, 95, 98, 105, 110, 114, 117, 143, 147, 168
Victorian, Teodor (Doru) – 44, 45, 51, 86, 95, 103, 109, 178, 185, 194
Vişan, Dorel - 139
Vîsoţki, Vladimir – 45, 51
Vlad, Iulian – 13, 137
Vlady, Marina - 51
Vremuleţ, Constantin – 170, 185, 199

*
Wałęsa, Lech – 124, 184, 191, 194, 204
Weitzecher, Richard – 166, 167
White, Patrik - 175
Wilde, Oscar - 33
Wranitzki, Franz - 169

*
Zaharia-Filipaş, Elena - 147
Zaciu, Mircea – 116, 117, 168
Zagladin, Vadim - 160
Zamfir, Gheorghe - 86

225 226
 C. Trandafir 1990. Anul şarpelui orb

SUMAR

Memoria de rezervă (Argument) / 7

Prolog, 22-31 dec. 1989 / 9
Ieşirea din subterană / 11
1990
I. Ianuarie. Euforia şi bizareria / 33
II. Februarie-Martie. Fără vâsle / 45
III. Aprilie. Intrarea în tunel / 67
IV. Mai. Gustul amar al democraţiei neaoşe / 85
V. Iunie. Jocul şi Infenul / 105
VI. Iulie. Vară fierbinte cu pâclă / 121
VII. August. La porţile Orientului balcanic / 139
VIII. Septembrie. Toamnă gri, toamnă gri / 155
IX. Octombrie. Există nervi de toamnă / 169
X. Noiembrie. Un anume fel de bătălie / 183
XI. Decembrie. Şarpele cu clopoţei / 193
Indice de nume / 209

227 228