Sunteți pe pagina 1din 20

Impozitele directe.

Impozitele indirecte
Impozitele directe
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor
de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la
anumite termene dinainte stabilite. Ca regula generala, impozitele indirecte nu pot fi
repercutate asupra altei persoane. Impozitele directe constituie forma de impunere nu
doar cea mai veche si mai simpla, ci si forma de impunere care poate asigura echitatea
fiscala. Indiferent ca este pe venit sau pe avere, acest tip de impozite are o incidenta
directa, adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul.

O caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea ca, de regula, acestea au


un cuantum si termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si, ca atare, pot fi cunoscute
din timp de catre contribuabil.

Impozitele directe se manifesta sub doua forme: impozite reale si impozite personale.

Impozitele directe reale se caracterizeaza prin aceea ca aici obiectul impunerii se


defineste in mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe cladiri,
pe pamant, pe activitati industriale, comerciale, pe capitalul imobiliar sau banesc,
impozitul funciar etc. Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori si de
aceea, de multe ori, sarcina suportata de platitor nu este echitabila, netinandu-se seama de
capacitatea platitorului de a realiza venit si de a plati impozite. Din aceste motive s-a
trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.

Impozitele personale se definesc prin aceea ca, la asezarea lor se tine seama si de
situatia personala a platitorului (conteaza nu doar veniturile si averea dar si obligatiile
personale etc). Cel mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul global.

Impozitele personale imbraca in principal doua forme: impozitele pe venit si


impozitele pe avere.

Impozitul pe venit

Impozitele pe venit sunt acele impozite la care platitorul (una si acceesi persoana cu
suportatorul) sunt persoana fizica sau juridica care realizeaza venit.

Modul de asezare si perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice difera de cel


pe venitul persoanelor juridice si de aceea le vom analiza separat.

Astfel, impozitul pe venit imbraca doua forme principale:

• impozitul pe venitul persoanelor fizice;


• impozitul pe venitul persoanelor juridice.

1. Impozitul pe venitul persoanelor fizice


In practica finantelor publice se cunosc doua modalitati principale de asezare a
impozitelor directe in raport de tratamentul veniturilor:

a) impunerea separata a fiecarui tip de venit realizat din surse si locuri diferite;

b) impunerea globala ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de


sursa acestora.

2. Impozitul pe venitul persoanelor juridice(impozitul pe profit)

Platitorii de impozite persoane juridice sunt societatile comerciale de orice tip,


companiile nationale si regiile autonome, adica toate organizatiile cu scop lucrativ.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice imbraca urmatoarele forme:

• impozitul pe profit;
• impozitul pe dividende;
• impozitul pe venituri din vanzarea activelor.

Dintre acestea, impozitul pe profit este cel mai important avand in vedere ca profitul
este principala forma de venit a societatilor comerciale.

In sens, larg profitul reprezinta diferenta dintre veniturile unui agent economic
realizate din activitatile pe care le desfasoara si cheltuielile aferente obtinerii lor.

Obiectul impunerii este profitul anual impozabil care este reprezentat de diferenta
dintre veniturile obtinute de agentul economic intr-un an fiscal si cheltuielile deductibile
aferente efectuate. Daca exista si cheltuielile nedeductibile acestea nu pot fi scazute din
venituri, ci se insumeaza acestora in vederea determinarii profitului anual impozabil.
Impozitul pe profit se obtine prin aplicarea cotei de impunere asupra bazei de impozitare
astfel determinate.

Cota de impunere in Romania este de 25% insa exista si cateva exceptii:


-pentru profitul obtinut din activitati de export cota de impunere este de5%;
-pentru baruri si cluburi de noapte se plateste o cota aditionala de 25%;
-pentru profitul Bancii Nationale cota este de 80%.

Cote de impozite in diferite tari ale Europei

· Slovacia: A introdus o cota unica de 19%, atat pentru impozitul aplicat veniturilor
persoanelor fizice, cat si pentru impozitul pe profit, care a fost redus de la 25%. Inainte
aplica un sistem progresiv de impozitare a veniturilor cu cinci cote intre 10% si 38%.
· Estonia: Cota unica de 26% pentru impozitarea veniturilor va fi redusa la 20% pana in
2007.
· Letonia: Cota unica de 25% la impozitul pe venit. Impozitul pe profit redus de la 22% la
15%.
· Lituania: Cota unica la impozitul pe venit de 25%. Impozitul pe profit a fost redus la
15%.
· Ungaria: reduce impozitul pe profit de la 18% la 16%.
· Polonia: reduce impozitul pe profit de la 27% la 19%. Discutii pentru introducerea unei
cote unice de impunere a veniturilor persoanelor fizice, de 18%.
· Austria: va reduce impozitul pe profit de la 34% la 25%.
· Rusia: Cota unica la impozitul pe venit de 13%. Angajatii nu platesc contributii sociale.
· Ucraina: va introduce o cota unica de 13% pentru impozitul pe venit.

Impozitul pe avere

Impozitul pe avere imbraca trei fome principale:

a. impozit aspra averii propriu-zise;


b. impozit asupra circulatiei averii;
c. impozit aspra cresterii averii.

a) Impozitele asupra averii propriu-zise au ca obiect, in general, proprietatile imobiliare


(terenurile, cladirile, etc) si activul net. Acest tip de impozite se plateste fie din profitul
adus de avere, fie din alte venituri ale contribuabilului. In acest ultim caz, spunem ca
acesta este un impozit pe substanta averii si se intalneste rar, din cauza ca determina
scaderea materiei impozabile, adica a averii respective. O problema esentiala o constituie
evaluarea averii. Aceasta poate fi facuta fie pe baza declaratiei contribuabilului, fie
potrivit unor documente ce atesta dobandirea averii, fie conform unor norme fixate de
autoritatea publica, fie in baza unei expertize.

b) Impozitul asupra circulatiei averii se plateste ca urmare a trecerii dreptului de


proprietate de la o persoana la alta. Aceste impozite sunt reprezentate de:
-impozite pe vanzarea averii (baza de impunere o reprezinta valoarea vanzarii);
-impozite pe succesiuni;
-impozite pe donatii.

c) Impozitul asupra cresterii averii are ca obiect plus-valuta imobiliara, castigul de capital
si averea dobandita in conditii cu totul speciale (spre exemplu imbogatitii de razboi).

Pentru Romania, Deputatul PSD Mugurel Surupaceanu a depus la Biroul Permanent al


Camerei o propunere legislativa pentru instituirea din 2010 a impozitului anual de 0,5%
asupra valorii nete a averii persoanelor fizice care depaseste pragul de 500.000 euro

Averile mari si foarte mari sunt impozitate suplimentar in mai multe state din Europa,
printre care Franta, Elvetia, Liechtenstein sau Norvegia. Atat procentele de impozitare,
cat si valorile de la care acestea se aplica variaza de la stat la stat.
Astfel, in Franta, taxa de solidaritate aplicata pentru activele de peste 770.000 de euro
variaza intre 0,55 % si 1,80 %. Procentul din urma se aplica pentru activele a caror
valoare depaseste 16,02 milioane de euro. De la calcularea ei sunt excluse, printre altele,
drepturile de autor, colectiile de arta si veniturile din pensiile private.
In Elvetia, taxa anuala pe avere este perceputa la nivelul fiecarui canton. Rezidentii
platesc anual taxe pe avere in functie de totalitatea bunurilor pe care le detin in Elvetia.
Cei care nu sunt rezidenti platesc o taxa pe avere anuala pe bunurile derivate de la
intreprinderile si imobilele situate in Elvetia. Indivizii a caror avere este sub un anumit
prag sunt scutiti de la plata acestei texe. Taxa anuala pe avere se situeaza in jurul
procentului de 1,5 % in majoritatea cazurilor.
In tarile nordice se inregistreaza unele dintre cele mai mari taxe pe venituri. In
Danemarca este impozitat suplimentar orice venit anual mai mare 45.000 de euro, pentru
care se aplica un impozit pe venit de 59%, in timp ce in Suedia taxa pe venit variaza intre
31%, pentru venituri anuale mai mici de 23.000, si 56%, pentru toate veniturile care trec
de 374.000 coroane, echivalentul a 366.000 euro.
In Rusia, taxa pe avere se refera in special bunurilor imobile. Astfel, locuintele a caror
valoare este mai mica de 12.000 de dolari sunt impozitate cu 0,1%, in vreme ce pentru
orice locuinta mai valoroasa de 20.000 de dolari se plateste un impozit de pana la 2%.
Un sistem asemanator de impozitare a averilor este practicat si in Ungaria. Vecinii
nostri sunt obligati sa plateasca o taxa de lux pentru orice locuinta mai valoroasa de 100
milioane forinti, echivalentul a 375.000 euro. Aceasta taxa se aplica suplimentar fata de
impozitul pe cladiri datorat autoritatilor locale.
Pe de alta parte, in Uniunea Europeana exista si state in care taxa pe avere a fost
eliminata. Un exemplu in acest sens este Grecia, stat in care nu mai exista o astfel de taxa
inca de acum un an de zile.
In aceeasi categorie se incadreaza si Luxemburgul, unde rezidentii si nerezidentii nu
mai sunt supusi unei astfel de taxe din ianuarie 2006.

Impozitele indirecte
Alaturi de impozitele directe orice tara apeleaza si la cele indirecte care imbraca forma
impozitelor pe cheltuieli (pe consum).

Pentru a pune in evidenta continutul si necesitatea impozitarii indirecte se impune


compararea diferentelor ce exista, atat din punct de vedere stiintific, cat si juridic-
administrativ, intre cele cele doua mari categorii de impozite: directe si indirecte.

Din punct de vedere stiintific, o prima deosebire reiese din aceea ca, daca in cazul
impozitelor directe obiectul acestora il reprezinta existenta venitului/averii, in cazul celor
indirecte obiectul impunerii il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.

O a doua diferenta intre cele doua tipuri de impozitare rezida in incidenta si


repercursiunea lor, adica a modului in care impozitele afecteaza pe cineva si ceva.

Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o alta diferenta importanta intre


cele doua categorii de impozite.
Impozitarea indirecta prezinta marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu
un profit, un venit, o avere ci o circulatie, o vanzare, o cumparare, un consum. Un alt
avantaj este rapiditatea perceperii impozitului si in acelasi timp este si mai putin
costisitoare decat impozitarea directa.

Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezinta inechitatea fiscala, pe de o


parte, ca urmare a proportionalitatii cotei de impunere, iar, pe de alta parte, din cauza
faptului ca nu tine seama de situatia personala a platitorului.

Principalele categorii de impozite indirecte sunt:

• taxele de consumatie;
• taxele vamale;
• monopolurile fiscale;
• taxele de inregistrare si de timbru.

Taxele de consumatie

Cea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte o reprezinta taxele de


consumatie. Poarta denumirea de taxe dintr-o simpla obisnuinta, in fond acestea sunt
impozite in sensul ca sunt obligatorii, nu presupun o contraprestatie si sunt fara o
destinatie speciala.

Taxele de consumatie se aseaza in doua moduri: fie ca taxa generala pe consum –


taxa pe valoarea adaugata -, fie ca un impozit (taxa) special asezat numai pe vanzarea
anumitor bunuri – accizele.

1. Taxa pe valoarea adaugata (TVA)

Forma sub care exista in prezent taxa generala de consumatie este taxa pe valoarea
adaugata (TVA).

Taxa pe valoarea adaugata (impozitul unic incasat fractionat cum mai este denumit) se
calculeaza asupra cresterii de valoare, adaugata de fiecare agent economic care participa
la ciclul realizarii unui produs sau la executarea unei lucrari care intra sub incidenta
acestui impozit.

Platitori de TVA sunt toti agentii economici care vand produse, executa lucrari sau
presteaza servicii.

Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrarilor si a serviciilor


la preturile de facturare.

Materia impozabila este suma globala a vanzarii.

Suportatorul este consumatorul final.


În Romania sunt în vigoare 3 cote de TVA:

• cota standard: 24%


• cote reduse: 9% şi 5%.

Rate ale TVA

Ţări din afara UE


Ţări din UE

2. Accizele

Distinct de TVA in toate statele exista taxe speciale de consumatie care "lovesc"
numai anumite produse. Accizele sunt aceste taxe speciale de consumatie si se aseaza, de
regula, pe vanzarea acestor grupe aparte de produse.

In prezent, aceste grupe speciale de produse care fac obiectul accizelor sunt reprezentate,
in principal, de bunurile care dauneaza sanatatii si de produsele considerate de lux.

Spre exemplu, in tara noastra se platesc accize pentru urmatoarele grupe de produse:

• alcoolul etilic alimentar, derivatele sale si orice alte bauturi alcoolice;


• produsele petroliere (exceptie face pacura);
• produsele din tutun;
• alte produse si grupe de produse: cafea, bijuterii (cu exceptia verighetelor),
autoturisme, parfumuri, blanuri naturale, articole din cristal, ape minerale, armele
de vanatoare si de uz individual.

Prezentam selectiv, cateva produse accizate in alte tari:

• Franta: vinul, cidru, berea, apele minerale;


• Germania: tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale;
• Marea Britanie: spirtul, berea, tutunul, uleiurile minerale

Platitorii accizelor sunt agentii economici care importa produsul respectiv pentru vanzare,
producatorii sau vanzatorii acestuia. Ca si in cazul TVA, suportatorul este insa, cel care
cumpara produsul respectiv, adica consumatorul final.

Situatie comparativa privind accizele in statele membre U.E.

Alcool etilic (bauturi spirtoase, inclusiv rachiuri din fructe)

Statul membru Nivel standard de accize Nivel accize mici distilerii


(eur/hl alcool pur) (eur/hl alcool pur)
Nivelul minim=550 euro/hl
alcool pur
Romania 750,00 475,00
Bulgaria 562,43 281,21
Cipru 598,01
Slovenia 694,79
Italia 800,01
Spania 830,25 726,54
Slovacia 939,38 469,69
Ungaria 976,62
Austria 1000,00 540,00
Portugalia 1001,35 500,67
Luxemburg 1041,15
Cehia 1081,10 542,57
Letonia 1163,45
Lituania 1278,96
Estonia 1291,06
Germania 1303,00 730,00
Grecia 1308,00
Malta 1400,00
Polonia 1466,63
Franta 1471,75
Olanda 1504,00
Belgia 1752,24
Danemarca 2010,62
Marea Britanie 2803,38
Finlanda 3580,00
Irlanda 3925,00
Suedia 5154,93

Bere

Statul membru Nivel standard Nivel standard Nivel de accize Nivel de accize
de accize de accize mici berari mici berari
(eur/hl/grad (eur/hl/grad (eur/hl/grad (eur/hl/grad
Plato ) alcoolic ) Plato ) alcoolic)
Nivelul Nivelul
minim=0,748 minim=0,748
euro/hl/grad euro/hl/grad
Plato alcoolic
Romania 0,748 0,43
Cipru 4,78
Slovenia 6,86
Franta 2,64 1,32
Letonia 2,04
Lituania 2,46
Estonia 4,92
Finlanda 23,60 2,00
Suedia 17,07
Irlanda 19,87 9,93
Marea Britanie 20,39
Danemarca 6,82
Malta 0,75 0,37
Bulgaria 0,767 0,38
Germania 0,787 0,661
Luxemburg 0,7933 0,7933
Spania 0,91 2,75
Cehia 0,979 0,881
Grecia 1,36 0,68
Slovacia 1,65 1,22
Belgia 1,7105 1,6857
Austria 2,00 1,80
Polonia 2,03 2,22
Ungaria 2,23 0,37
Italia 2,35 0,00
Portugalia 24,26 12,13
Olanda 40,82 37,76
Vinuri linistite
Statul membru Nivel standard de accize
(euro/hl produs) Nivel minim = 0
euro/hl de produs
Romania 0,00
Bulgaria 0,00
Italia 0,00
Spania 0,00
Portugalia 0,00
Germania 0,00
Austria 0,00
Luxemburg 0,00
Malta 0,00
Cipru 0,00
Grecia 0,00
Slovenia 0,00
Slovacia 0,00
Ungaria 0,00
Cehia 0,00
Franta 3,45
Polonia 46,72
Belgia 47,09
Letonia 56,41
Lituania 57,34
Estonia 66,47
Olanda 68,54
Danemarca 123,32
Suedia 221,86
Finlanda 257,00
Marea Britanie 264,96
Irlanda 476,06
Vinuri spumoase

Statul membru Nivel standard de accize


(euro/hl produs) Nivel minim = 0
euro/hl de produs
Romania 34,05
Bulgaria 0,00
Italia 0,00
Spania 0,00
Portugalia 0,00
Austria 0,00
Luxemburg 0,00
Malta 0,00
Cipru 0,00
Grecia 0,00
Slovenia 0,00
Franta 8,53
Polonia 46,72
Ungaria 50,49
Letonia 56,41
Lituania 57,34
Estonia 66,47
Slovacia 79,66
Cehia 95,46
Germania 136,00
Belgia 161,13
Danemarca 164,33
Suedia 221,86
Olanda 233,70
Finlanda 257,00
Marea Britanie 339,37
Irlanda 656,18
Bauturi intermediare
Bauturi fermentate spumoase
Benzina fara plumb
Motorina utilizata drept combustibil pentru motor
Electricitate
Tigarete

Taxele vamale

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a interventiei statului in
comertul international. Aceasta interventie a statului in economie se realizeaza pe doua
cai: direct si indirect.

Pe cale directa statul poate interveni, fie prin masuri cantitative asupra importurilor
sau exporturilor (este vorba de contingentari, prohibitii etc), fie prin reglementarea
schimburilor. Interventia directa ridica probleme destul de delicate, deoarece poate
conturba relatiile dintre state si poate avea efecte paguboase asupra raporturilor
economice in perioadele urmatoare.
Interventia indirecta se realizeaza prin taxele vamale, adica prin impozitarea
schimburilor internationale. Ceea ce se impune este valoarea in vama a produselor care
fac obiectul tranzactiei externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este
prevazuta prin lege.

Deoarece taxele vamale sunt multiple ca numar, ca mod de asezare si fiecare avand
efecte diferite, pentru a elabora o politica vamala corespunzatoare intereselor generale ale
statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata dupa cel
putin patru criterii:

a. in functie de sensul fluxurilor comerciale;


b. dupa modul de fixare;
c. dupa modul de percepere al taxei;
d. dupa scopul instituirii taxelor vamale.

a)In functie de sensul fluxurilor comerciale regasim:

• taxe vamale de import;


• taxe vamale de export;
• taxe vamale de tranzit.

b)Dupa modul de fixare taxele vamale pot fi:

• taxe vamale autonome;


• taxe vamale conventionale;
• taxe vamale autonom-conventionale;
• taxe vamale asimilate.

c)Dupa modul de percepere al taxei intalnim:

• taxe vamale ad valorem;


• taxe vamale specifice;
• taxe vamale mixte.

d)Dupa scopul instituirii taxelor vamale regasim:

• taxe vamale cu scop fiscal;


• taxe vamale cu scop protectionist;
• taxe vamale cu scop preferential;
• taxe de sanctiune.

Ansamblul taxelor vamale ale unei tari se constituie in tariful vamal. Tariful vamal
stabileste modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in parte. Practic
este reprezentat de o lista vamala care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comertului
international si contine precizari precise privind modul de percepere al taxelor vamale.
Monopolurile fiscale

Prin monopol fiscal se intelege dreptul statului de a produce si/sau comercializa, in


regim de exclusivitate, anumite produse.

Veniturile realizate stat din monopolurile fiscale sunt reprezentate de profitul obtinut
din activitatea de productie sau comercializare in regim exclusiv si de taxa cuprinsa in
pretul de vanzare incasat de la consumatori. Practic, acest impozit (taxa) fixat asupra
pretul de vanzare si care se include in acesta, se numeste monopol fiscal.

Taxele de inregistrare si timbru

Aceste taxe sunt obligatorii numai in cazul in care cetateanul solicita un serviciu din
partea statului.

In prezent exista o multitudine de astfel de taxe si cateva dintre ele le vom prezenta
mai jos.

Taxele judecatoresti si notariale sunt printre cele mai des intalnite si se platesc pentru
diferite procese. Taxele notariale reprezinta o taxa datorata bugetului statului pentru
diferite inregistrari.

Pe langa taxele de inregistrare mai exista si sase tipuri de taxe de timbru: timbrul
literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric si al artelor plastice, care alimenteaza
diferite fonduri publice destinate sustinerii unor activitatidin domeniul culturii etc.

Deosebit de taxele de inregistrare si de timbru mai exista si diverse tarife, ca de


exemplu:

• tarifele pentru servicii prestate de Oficiul National de Cadastru;


• tarifele pentru servicii prestate de Oficiul de Autorizare si Control in Turism etc.

Bibliografie:
1. Văcărel Iulian, Finanţe publice , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992.
2. Florian Bercea, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2002.
3. Bran Paul, Relaţii financiare şi monetare Internaţionale, Editura Economică ,
Bucureşti, 1997.
4. Vasile Radu, Monedă şi politică fiscală, Editura Uranus, Bucureşti,
1994
5. Cerna Silviu, Sistem monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică ,
Bucureşti, 1996.