Adolescenta se ridică brusc din pat,trezită de vibraţia telefonului. Era mama.
Oare ar fi fost în stare să-i spună că menstruaţia i-a întarziat o săptămână?Desigur acest lucru se mai întâmplase şi în iunie,când era extrem de stresată din această cauză. Urma să înceapă munca,prima zi de ospătăriţă,sau ajutor de ospătăriţă,de parcă mai contează acum…Dormise atunci ca pe ghimpi întrebându-se dacă se va descurca. Numai că prima zi de muncă a coincis cu prima zi de menstruaţie din acea lună,iar pastile pentru stoparea durerilor de burtă nu avea la îndemână. Şi de unde să cumperi când aşa-zisa muncă era prestată pe o insulă,iar tot ce aveai nevoie ţi se aducea cu vaporul??Asta dacă aveai cunoştinţe,altfel…Şi atunci a pufnit-o plânsul,unul de durere. Nu avea cu cine să vorbească despre frustrările ei,iar regulile pe care trebuia să le respecte i se păreau atunci absurde. Aşa că şi-a făcut bagajele şi s-a întors acasă,cuprinsă de mândrie că a făcut această alegere,dar totodată şi de ruşine ,căci membrii familiei au privit această experienţă a ei ca pe un act de laşitate. Nu,răspunsul era simplu. Nu putea să-i spună mamei. Dacă i-ar fi spus că i-a întârziat menstruaţia probabil mama i-ar fi replicat”De ce mă,mamă nu ai fost şi tu mai atentă?De ce trebuia să-ţi strici viitorul?” I-a spus lucruri generale,iar când s-a încheiat conversaţia a deschis repede calculatorul şi a tastat pe Google „motive ale întârzierii menstruaţiei”. Principalul motiv era evident sarcina. Dar nu era cazul ei .Se gândi „Ar putea fi stresul,sau poate alimentaţia deficitară din ultimul timp,sau o deraiere hormonală,în nici un caz nu putea fi ceva grav,doar mi-am făcut analizele acum o lună,Ce dumnezeu!”.Se îmbrăcă în grabă şi plecă spre farmacie. Intră mai întâi la un supermarket şi se decisese pentru două periuţe de dinţi ,căci nu fusese în stare să aleagă doar una. Apoi făcuse cumpărături ca iaurt sau biscuiţi care erau deja alimentele obişnuite atunci când mergea la supermarket. Ieşi din supermarket şi intră într-o farmacie,unde ceruse un test de sarcină. Îl ceruse mai mult din curiozitate,nu văzuse niciodată unul „pe viu”. Observă privirea farmacistei. A privit-o cu milă. Poate că în mintea ei rula „Vai săraca fată,ce o să facă cu un copil la vârsta asta?”sau „Tinerii ăştia,sunt atât de neglijenţi!”. În timpul în care farmacista căuta într-un sertar un test de sarcină îi trecuse prin minte „Doamne, îţi imaginezi cât de nerăbdătoare trebuie să fie o fată care are motive să creadă că este însărcinată?Trebuie să aştepte câteva secunde până farmacista aduce testul,apoi încă cinci minute până află rezultatul. A plătit testul şi chiar a zâmbit când i-a mulţumit farmacistei. Apoi a intrat într-un aprozar de unde şi-a luat o rodie şi două banane. Când a ajuns acasă s-a grăbit să desfacă ambalajul în care se afla testul. „Vai,dar e minuscul,mai mic ca în filme!”îşi zise. Bineînţeles că a ieşit negativ. Nici nu avea cum să iasă pozitiv. Avea nevoie de testul acesta doar pentru a vedea cum arată şi pentru a scoate din lista cu motive ale întârzierii menstruaţiei,stresul. Adolescenta care a cumpărat un test de sarcină din curiozitate aş putea fi eu,dar ai putea fi şi tu,fiecare dintre noi ar putea fi ea…