nutritie

Guta este data de un exces de acid uric in sange, ceea ce poarta numele de hiperuricemie. Ea se
manifesta printr-o criza acuta (criza de guta), prin depunerea de cristale de urat (sare a acidului
uric) in zonele subcutanate (tofi gutosi) si prin afecatre renala.

Hiperurcemiile sunt sindroame caracterizate prin cresterea concentratiei sangvine a uratului

monosodic (sare a acidului uric). Se disting trei forme esentiale din punct de vedere anatomo-
clinic si anume: hiperuricemia asimptomatica, criza acuta de guta si guta cronica.

CAUZE SI FACTORI DE RISC IN GUTA

Excesul de acid uric in sange poate fi dat:

de un exces de productie plecand de la metabolismul protidelor (substante organice azotoase); un
defect in eliminarea urinara; asocierea celor doua cauze de mai sus.
In guta primara, adesea este implicat un factor familial, genetic, care provoaca tulburari
enzimatice la nivelul metabolismului purinelor (compus organic din acidul uric). Sedentarismul,
obezitatea, alcoolismul si factorii alimentari (aici un rol important il are carnea de vanat,
maruntaiele, carnea de oaie, miel) joaca un rol favorizant evident.

In cazul gutei secundare, excesul de acid uric din sange este dat de un exces de distrugere a
nucleoproteinelor celulare prin:
intoxicatie cu plumb; hemopatii (maladia Vaquez, leucemie, tratamente citolitice); anemii
hemolitice; arsuri pe suprafete intinse; anumite tratamente cu diuretice sau corticoizi;
insuficienta renala. la copii, maladia Lesch-Nyhan, glicogenoza de tip I .
In 90% din cazuri, guta este o boala masculina, primul atac aparand in jurul varstei de 35
ani. La femei guta, nu apare decat dupa menopauza.

SIMPTOMELE MALADIEI

Criza acuta de guta survine la omul tanar brutal in plina noapte. Prima articulatie afectata este
degetul mare de la picior, dar uneori sunt afectate si glezna sau genunchiul. Adesea, pacientul se
plange de anumite stari care preced criza precum: oboseala, stare pseudo-gripala, cefalee etc.

Uneori exista o cauza declansatoare precum: microtraumatism local, oboseala, o interventie

chirurgicala.
In timpul crizei, articulatia este inflamata, rosie, calda, umflata, foarte dureroasa si impiedica
pacientul sa doarma.

Bolnavul are impresia ca are piciorul prins intr-o cursa de soareci si nu poate sa calce. Durerea
este atroce, uneori se asociza stari febrile (38 grade C), agitatie, transpiratii. Spre dimineata criza
se calmeaza, iar repetitia crizelor de guta in fiecare noapte constituie accesul de guta. La inceput
crizele sunt mai rare, pe parcurs devenind din ce in ce mai dese. Aceste crize cedeaza cu ajutorul
colchicinei si a antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Guta cronica se caracterizeaza prin deformarea articulatiilor. Cele mai afectate sunt mainile,
picioarele, gleznele si genunchii.

In cazul hiperuricemiei asimptomatice, care clinic este muta, diagnosticul poate fi pus
intamplator, cu ocazia unor investigatii biologice, ce include si dozarea acidului uric.

REGIMUL IN GUTA

Pe langa tratamentul medicamentos specific, este foarte important sa se respecte anumite masuri
igieno-dietetice, regimul jucand un rol esential.
Astfel, trebuie inceputa o cura treptata de slabire pentru obezi (alimentatia trebuie sa fie
hipolipidica si hipocalorica):

Cura diuretica: trebuie sa beti mai mult de doi litri de lichide pe zi (apa minerala sau plata). In
cazul in care transpirati mai mult in timpul zilei (prin activitate fizica sau caldura in timpul verii),
trebuie sa consumati mai mult de trei litri pe zi. Se pot consuma de asemenea si sucuri de lamaie
sau portocale.

Deoarece prin alimentatie si lichide se urmareste si alcalinizarea urinii (este de dorit un pH cat
mai aproape de 7) este bine sa va urmariti si aciditatea urinara. Acest lucru il puteti face cu
ajutorul unei harti reactive la pH introdusa in urina proaspata.

Alimentatia trebuie sa fie saraca in purine, in proteine in general (mai putin de 0,5g/kg
corp/24 ore), bogata in lichide si in legume si fructe.

CE AVEM VOIE SA MANCAM

Alimente care trebuie suprimate:

maruntaie de vitel; sardine, hering, icre, sardele; sosuri de carne, prajeli si vinuri; mezeluri, carne
de vanat; carnea tanara in general (vitel, curcan); creier; ciuperci; branzeturi fermentate;
maioneza, crème si sosuri grase; ciocolata, cacao.

Alimente al caror consum trebuie limitat:

alte carnuri in afara celor de mai sus, peste (100 g/zi), crustacee, scoici; legume (mazare, linte,
spanac); oua, lapte si produse lactate.
Este permis puiul o data pe zi, sase zile pe saptamana si bineinteles medicatia asociata.

Guta
Generalitati

Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase
secundare inflamatiei articulatiilor. Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura
locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei. Fara tratamentul
corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care pot cauza
leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa
in randul populatiei de sex masculin.

CauzeSus

Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este
deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut
sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a
hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati
in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale
de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti factori incriminati in
etiologia bolii si anume:
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic

Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:

- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a
celulelor maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu
ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ

Boli cronice, grave, precum:

- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar
unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul
(afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine),
anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la
acest nivel).
Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom
Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei
care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.

Factori de riscSus

Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie).
Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie
prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut
ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism,
folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare

Guta si afectiunile asociate acesteia

Exista o serie e afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta, decat la
restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit
clar acest lucru. Se crede ca guta are factori de risc comuni cu alte afectiuni (obezitatea,
hipertensiunea arteriala si hipertrigliceridemia). Acesti factori sunt de asemenea factori de risc
pentru anumite afectiuni, precum:
- diabetul zaharat
- bolile renale
- arterioscleroza (ingrosarea arterelor)
- boala cardica.

SimptomeSus

Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul
articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de
obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul
urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de
guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii
tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)

Simptomele gutei pot varia, astfel incat:

- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie
chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii.
Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu
alte forme de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor,
coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.

In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a
depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la
picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile
piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa
apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita
olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara).

Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta.
Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul
articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei,
amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si
bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare
de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii
miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau
picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si
tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si
spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta
poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile
genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei
articulatii.

EvolutieSus

Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp in
care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de
guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se
intensifice. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura
locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un interval de cateva zile,
simptomele cedeaza sau chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile.
Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai
multe ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul
atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca
exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.

Exista 4 stadii evolutive a bolii:

Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent,
simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.

Stadiul 2: artrita gutoasa acuta

- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul
unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator
generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la
nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei,
prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar
pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic

In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa
devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de
asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de
asemenea mai mult.

Stadiul 4: guta tofica cronica.

Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care
insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca
guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data
cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al
gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi
sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile.
Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati
imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul
radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul
articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome,
precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila
de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala
asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ
rar intalnit in clinica

Consult de specialitateSus

Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.

Medici specialisti recomandatiSus

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:

- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul.

Expectativa vigilentaSus

Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea
antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia
simptomelor. Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a ridicarii membrului
afectat.
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta.
Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de acid
uric.

Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de atacul de
guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si poate
produce leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie medicamente
care pot scadea nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de complicatii neplacute.

InvestigatiiSus

Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid
articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate
acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in
special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza
diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in
sange, pentru formularea diagnosticului.

Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:

- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina

Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si
picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari
radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri,
nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente
de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei
modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila
in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.

TratamentSus

Tratament - Generalitati

Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia
recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal.
Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile
acesteia.

Tratament initial

Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele
bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de
guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului
de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament.
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati
normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu
toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange
si poate declansa un eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric,
facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat
in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine),
care pot creste concentratia acidului uric in sange
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu
facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care
elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina.
Este important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor
tratamente medicamentoase complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.

Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric
in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati
normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a
medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a
acestuia.

In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange,
nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in
sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul
acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a
concentratiei acestuia.

Tratament de intretinere

Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc mare
sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este acela de a
scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea
identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).

Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii tratamentul

corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta
necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor
atacurilor acesteia.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului
de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament.

Tratament in cazul agravarii bolii

Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza simptomele
si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10 ani, putem spune
ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil
articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub
forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include
administrarea obligatorie a medicatiei specifice.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului
de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate
scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate
cauza diformitati.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care pacientul are o
concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se depoziteaza la nivelul articulatiilor si
este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita
urmatoarele:
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca aplicare
locala a unei pungi cu gheata.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate
inrautatii simptomatologia.

Optiuni de medicamente

Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac parte
medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem, roseata si
caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este
administrata medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa
previna atacurile recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu
disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava
simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor
recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si
valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de
durata.

Tratamentul atacului de guta

Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice

hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau
allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In
acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.

De retinut!

Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea

tratamentului.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament,
pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia
simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul
atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin
sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de
guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece
aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai
grav.
Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza
tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata
viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel
recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna
perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au
tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga
decat atacurile precedente. Exista mai multe studii medicale care au ca si scop descoperirea unor
noi tratamente pentru guta.

Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
- losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din
clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si efect
hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade grasimile
din sange, trigliceridele si lipidele cu densitate mica). Fenofibratul are de asemenea ca si efect si
eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are
capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule
usor absorbabile

Tratament chirurgical

Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin
administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani si
nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul
articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi,
produc deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este
recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

Alte tratamente

Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in

tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica
asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul
antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara
metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).

ProfilaxieSus

Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt asimptomatice
pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a preveni
recurentele acesteia
- scaderea in greutate
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat.

De retinut!Sus

Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa identifice
cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a sanatatii
generale si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata necorespunzator, unele
afectiuni sau administrarea unor medicamente. Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4
saptamani de la debutul atacului de guta, pana sa inceapa administrarea medicatiei specifice
pentru guta.

Este recomandata aceasta abordare, deoarece administrarea precoce a medicatiei poate determina
dislocarea depozitelor de acid uric din alte zone ale organismului, cu cresterea nivelului seric de
acid uric si agravarea simptomelor.
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei articulatii mari,
medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate astfel diminua simptomele.

Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa primul atac de
guta, cu toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a prevenii recurentele si
complicatiile tardive.