SOCIETATEA COMERCIALA SI SOCIETATEA CIVILA

ASEMANARI.DEOSEBIRI.ASPECTE PRIVIND PERSONALITATEA

JURIDICA

I.Notiuni introductive

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra societatilor comerciale si asupra

societatilor civile si prin ce anume acestea se aseamana ori se deosebesc trebuie sa pornim
intai de la definitia data de Codul Civil, societatilor , deoarece aceasta reprezinta punctul de
pornire in problematica ce ne intereseaza.

Astfel, Codul Civil prevede in articolul 1491, ca “societatea este un contract prin care
doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele
ce ar deriva, iar art.1492 prevede ca orice societate trebuie sa aiba de obiect un licit si sa fie
contractata spre folosul comun al partilor, fiecare membru trebuind sa puna in comun bani,sau
alte lucruri, sau industria sa.”1

O incercare de definire a societatii civile ar fi aceea ca ”Societatea civila este contractul

prin care doua sau mai multe persoane(fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de celelalta,sa
puna in comun aportul lor material si (sau) de munca pentru a constitui un fond si sa desfasoare
impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun(beneficii sau alte
foloase), foloasele sau pierderile fiind imparite intre ele.”2

Insa in ceea ce priveste societatea comerciala, in lipsa unei definitii legale, definirea
acesteia presupune analizarea definitiei data de Codul Civil societatii si unele caracteristici ale
societatii comerciale asa cum rezulta ele din Legea nr.31/1990. Din aceste texte de lege se
desprind caracteristicile societatii comerciale, astfel incat putem afirma cu certitudine ca
societatea comerciala este o grupare de persoane, fizice sau juridice, avand la baza pactul
societar, de drept privat, dotata cu personalitate juridica, animate de intentia constituirii unor
aporturi si desfasurarii in comun a unei activitati comerciale (affectio societatis, ) prin savarsirea
actelor de comert, in scopul obtinerii si impartirii baneficiilor ce ar rezulta.

1
Nicoleta Tandareanu, Aspecte teoretice privind definitia si caracteristicile societatilor comerciale, Revista de
Drept comercial nr.4/2003,Bucuresti, ed. Lumina Lex, 2003,p.75
2
Fr. Deak, Tratat…op.cit.,p.453.

1
 In literatura de specialitate, societatea comerciala a mai fost definita ca o intreprindere,
pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv in vederea realizarii de
beneficii , ca subiect de drept autonom sau/si fara aceasta insusire, afectandu-i bunurile
necesare pentru a indeplini actele si faptele de comert specific obiectului de activitate. 3

Potrivit unei alte definitii, societatea comerciala este o grupare de persoane, constituita
pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se
inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul
realizarii si impartirii beneficiilor rezultate. 4

II.Asemanari.Deosebiri

Deosebirea principala intre cele doua forme de organizare, ce trebuie inca de la inceput
punctata se refera la personalitatea juridica.

Astfel, articolul 41 din Legea 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare 5,

prevede ca societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul
comertului. Personalitatea juridica este o caracteristica a societatii comerciale dar si un efect al
legii, toate societatile legal constituite fiind recunoscute ca persoane juridice.

“Consecintele personalitatii juridice constau in aceea ca societatea comerciala este un

subiect distinct de drept, cu o organizare proprie si ca are un patrimoniu propriu, diferit de cel al
asociatilor.”6

Cat despre societatea civila, se impune a fi evidentiat caracterul civil al contractului de

societate, deosebit de cel al societatilor comerciale infiintate in scopul efectuarii actelor de
comert. Personalitatea juridica nu-i este atribuita prin lege societatii civile, insa nici nu ii este
interzisa dobandirea acestei calitati.

Observam deci ca cele doua forme de asociere se deosebesc din punct de vedere al
personalitatii juridice, in sensul ca societatea comerciala, ca persoana juridica de drept privat
detine aceasta calitate, in vreme ce societatii civile legea nici nu ii ofera aceasta calitate insa nici
nu interzice dobandirea ei.

3
Octavian Capatana, Societatile comerciale, editia a II-a, actualizata si intregita, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
1996, p.62.
4
Stanciu D. Carpenaru-Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti ,2002 ,p.153
5
Legea nr. 302/2005, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 164/2006, Legea nr. 441/2006, Legea nr. 516/2006, OUG nr.
82/2007, OUG nr. 52/2008 (publicata in MOF nr. 333 din 30/04/2008), Legea nr. 284/2008 (publicata in MOF nr.
778 din 20/11/2008).
6
Nicoleta Tandareanu, Aspecte teoretice privind definitia si caracteristicile societatilor comerciale, Revista de
Drept comercial nr.4/2003,Bucuresti, ed. Lumina Lex, 2003, p.79

2
 Cele doua forme de asociere se deosebesc nu doar din punct de vedere al personalitatii
juridice ci si din punct de vedere al obiectului societatii.

Daca societatea comerciala are ca obiect savarsirea unuia sau a mai multor acte de
comert obiective, dintre cele prevazute de art.3 Cod Comercial sau de alte legi speciale, in ceea
ce priveste societatea civila, aceasta poate fi constituita in conditiile dreptului comun, in diverse
domenii de activitate, doar daca nu opereaza operatiuni comerciale. Astfel, art.5 din Legea
51/1995 prevede ca profesia de avocat se poate exercita nu numai in cabinetele individuale ci si
in cadrul unei societati civile profesionale sau cabinet asociate. De asemenea profesia de medic
poate fi exercitata si in cabinete grupate sau asociate ori in forma societatii civile medicale.

De asemenea se remarca si caracterul lucrativ al celor doua forme de organizare.

Caracterul patrimonial este de esenta societatii civile deoarece membrii ei urmaresc obtinerea
de foloase patrimoniale, pe care sa le imparta intre ei. Societatea comerciala, ca specie a
societatii se constituie de asemenea cu scopul de a imparti beneficiile activitatii comerciale
desfasurate, asociatii participand in aceeasi masura si la pierderile acestei activitati (clauzele
leonine prin care un asociat si-ar rezerva dreptul de a participa numai la beneficii fara a suporta
si pierderile, sunt interzise in societatile comerciale).

Daca aruncam o privire si asupra actelor ce stau la baza celor doua forme de asociere
remarcam si aici o serie de similitudini dar si unele deosebiri ce urmeaza a fi detaliate in cele ce
urmeaza.

Am precizat in randurile de mai sus ca la baza societatii civile sta contractul de societate
civila ori, in unele lucrari, apare si termenul de pact societar, in vreme ce societatile comerciale
au la baza actul constitutiv.

Observam deci, atat in ceea ce priveste actul constitutiv cat si pactul societar ca ambele
sunt acte multilaterale (cu exceptia statutului societatii unipersonale cu raspundere limitata).

De asemenea cele doua acte se aseamana si in ceea ce priveste caracterul oneros.

Asociatii, atat cei din cadrul societatii comerciale cat si cei din cadrul societatii civile, urmaresc
obtinerea unui profit.

Si caracterul comutativ este intalnit atat la actul constitutiv cat si la contractul de

societate civila , asa incat fiecaruia dintre aociati ii revin drepturi si obligatii certe si determinate
ca intindere in raport cu societatea. Contractul de societate civila este si ramane un contract
comutativ chiar daca pe langa beneficii s-ar inregistra (si suporta) pierderi, el nedevenind
aleatoriu.

3
 O particularitate a contractului de societate civila este caracterul intuitu-personae. Fiind
o societate de persoane, increderea reciproca are un rol determinant. Nici un asociat nu poate
ceda drepturile pe care le are in societate si nici nu isi poate substitui o alta persoana sau asocia
la societate o terta persoana, fara acordul unanim al asociatilor. De aceea, de regula, la moartea
unuia din asociati, sociatatea inceteaza.

Spre deosebire de contractul de societate comerciala, societatea civila este un contract

consensual , ce se incheie valabil prin simplu acord de vointa al partilor , fara a fi supus vreunei
forme speciale.

Intrucat valoarea contractului depaseste limita prevazuta in art. 1192 C.Civil, se cere ad
probationem un inscris, fie el si sub semnatura privata, in care sa se mentioneze partile si
aportul lor social, scopurile societatii, repartizarea beneficiilor si pierderilor, durata societatii,
numele administratorilor etc.

Actul constitutiv al societatilor comerciale se incheie insa in forma autentica, de unde se

denota si caracterul solemn al acestuia. Cerinta solemnitatii este pretinsa ad validitatem in
scopul atentionarii asociatilor cu privire la consecintele importante ale actului precum si pentru
asigurarea liberei exprimari si a certitudinii consimtamantului. Desi solemn sub aspectul cerintei
de forma, actul constitutiv este consensual sub aspectul cerintei de fond, a libertatii si nealterarii
vointei exprimate de persoanele care se asociaza, in privinta tuturor clauzelor acestui act.

In consecinta sunt nule si fara efecte juridice actele constitutive care nu s-au incheiat in
forma autentica7.

Cat despre aporturile asociatilor, trebuie sa distingem daca este vorba despre societate
civila ori despre cea comerciala, intrucat exista o serie de distinctii.

In cadrul unei societati comerciale aportul la constituirea capitalului social reprezinta o

obligatie individuala a fiecarui asociat, nefiind posibila promisiunea unui aport ce va fi adus de o
alta persoana. Obligatia de aport la capitalul social este prevazuta pentru toate actele
constitutive. Legea 31/1990 face distinctie intre aportul subscris si cel varsat (liber). Aportul
subscris reprezinta manifestarea de vointa a asociatului prin care el se obliga sa contribuie la
constituirea capitalului social. Aportul varsat consta in predarea aportului subscris. Aportul la
capitalul social se poate materializa in numerar, in bunuri sau in creante, spre deosebire de
societatea civila unde, vom vedea in randurile de mai jos, aportul poate imbraca si alte forme.

Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme a societatii

comerciale (art.16, L 31/1990).

7
Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Vol.1, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p.250

4
 Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau marirea capitalului social,
insa sunt permise in cadrul societatilor comerciale aporturile in natura (la toate formele
societatii comerciale) dar si aporturile in creante, ce au regimul juridic al aporturilor in natura,
nefiind admise la societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica si nici la societatile in
comandita pe actiuni si societatile cu raspundere limitata.

In ceaa ce priveste societatea civila trebuie sa facem distinctia intre aportul social si
patrimoniul social. Art. 1492 alin.2 C.Civil dispune ca “fiecare membru al societatii trebuie sa
puna in comun sau bani, sau alte bunuri, sau industria sa.” Aceasta “punere in comun” pentru a
alcatui fondul societatii reprezinta aportul social.

Aportul social poate reprezenta o suma de bani, caz in care daca suma promisa nu a fost
depusa la termenul stabilit, asociatul debitor datoreaza de drept dobanzi pentru acea suma, din
ziua scadentei, fara a fi nevoie de o punere in intarziere, datorand daca este cazul si daune
interese in completare.

Aportul social poate consta si in unele bunuri, a caror transmitere trebuie sa

indeplineasca toate conditiile de fond si, daca este cazul, de forma. Asociatul ce aduce un astfel
de aport, rapunde pentru evictiune dar si pentru viciile ascunse, intrucat aducerea bunului
echivaleaza cu o vanzare. Legea permite aportul bunurilor si numai in folosinta lor, spre
exemplu uzufructul8.

Spre deosebire de societatea comerciala, unde nu este permis, in cadrul societatii civile
este posibil ca aportul social sa fie adus si prin prestarea unei anumite munci pentru societate.
Prestatiile in munca, aduse ca aport social, trebuie realizate personal de catre asociat, nu prin
alte persoane, straine de societate, dat fiind caracterul intuitu-personae al contractului de
societate.

Totalul aporturilor sociale ale asociatilor constituiti reprezinta patrimonial social comun,
propriu societatii, distinct de patrimoniul fiecarui asociat. Acest patrimoniu are o afectatie
speciala si constituie o proprietate comuna pe cate parti.

Referitor la functionarea societatilor trebuiesc trecute in revista aspecte privind

raporturile dintre asociati si societate, administrarea societatii, impartirea foloaselor si
suportarea pierderilor societatii, precum si modul in care acestea isi inceteaza existenta, toate
acestea intr-un mod succinct bineinteles, deoarece aceste teme pentru a fi clarificate necesita o
larga dezbatere si o amanuntita analizare.

Pe durata functionarii societatii, asociatii au datoria sa-si indeplineasca obligatiile si sa-si

exercite drepturile cu buna credinta si cu grija fata de treburile societatii, fiind raspunzatori fata

8
Ileana Mutiu, Contractele civile, p.188

5
de ea pentru daunele provocate in mod culpabil, chiar daca prin alte alte sau fapte au adus
foloase societatii, daunele nu se pot compensa cu foloasele.

In cadrul societatii comerciale, fiecare asociat este indreptatit sa primeasca partea sa din
beneficiu stabilita prin actul constitutiv, numita dividend. De regula aceasta parte din beneficiu
este stabilita in proportie cu cota de participare la capitalul social dar asociatii pot conveni si
stabilirea unei alte cote-parti din beneficiu9.

La fel este si in cadrul societatii civile, in care scopul urmarit este realizarea de beneficii,
de castiguri de natura materiala, dar nu neaparat baneasca. Daca nu s-a determinat prin
contractul de societate partea de castig ce va reveni fiecarui asociat, aceasta se va stabili in mod
proportional cu aportul social(art.1511 C.Civil), mai precis cu valoarea acestui aport. Daca
aportul social a constat in prestarea unor servicii ( deci in munca ) partea de castig se va lua dupa
aportul cel mai mic. Acelasi principiu se aplica si in ce priveste pierderile, care trebuie suportate
de toti asociatii in proportie cu aporturile lor. Codul Civil declara nule contractele prin care un
asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor si contractele in care unul sau mai multi asociati sa
fie scutiti de a participa la pierderi( clauza leonine).

Dat fiind faptul ca, in principiu, societatea civila este lipsita de personalitate juridica, in
relatiile cu tertii ea nu se infatiseaza ca subiect de drept distinct iar pentru obligatiile contractate
raspunde doar asociatul contractant. Daca acesta a actionat in baza unui mandat sau cand din
actul incheiat a rezultat un profit pentru societate, cocontractantul creditor poate urmari atat
fondul social cat si patrimonial personal al asociatilor in raport cu numarul lor si nu proportional
cu aportul lor, fara ca raspunderea sa fie solidara, daca aceasta nu a fost prevazuta in contract.

Cat despre administrarea societatilor, putem afirma ca reprezinta indeplinirea actelor

necesare pentru realizarea scopului urmarit de societate.

Administratori ai societatilor comerciale pot fi atat persoane fizice cat si persoane

juridice. Administrator persoana fizica poate fi doar o persoana fizica cu capacitate deplina de
exercitiu iar in cazul in care este ales drept administrator o persoana juridica, drepturile si
obligatiile acesteia se stabilesc printr-un contract de administrare care va stipula pe langa altele
si o persoana fizica, drept reprezentant permanent. In lipsa unor prevederi contrare in actul
constitutiv, administratorul trebuie sa fie cetatean roman. Administratorii sunt obligati sa ia
parte la toate adunarile societatii.

Administrarea societatii civile poate fi incredintata uneia sau mai multor persoane,
asociati sau neasociati10.

9
Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Vol.1,Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p.337
10
E.Safta Romano, Unele aspect mai importante ale contractului de societate civila, revista Dreptul nr.2/1992, p.30

6
 Daca administrarea s-a incredintat unei singure persoane, ea va indeplini toate actele ce intra in
continutul notiunii de administrare fara a cere acordul asociatilor, daca nu sunt afectate de dol.

Administratorul unic, desemnat prin contractul de societate nu poate fi revocat fara o

cauza legitima, iar cel numit ulterior incheierii contractului poate fi revocat ca simplu mandatar,
prin votul majoritatii asociatilor.

Incetarea societatii civile are loc atat prin acordul partilor cat si in cazurile expres
prevazute de lege. Codul Civil prevede cazurile de incetare a societatii civile si anume:

-la expirarea termenului pentru care a fost constituita

-in caz de imposibilitatea de indeplinire a obiectivului sau de realizare a scopului
societatii

-la moartea sau declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre asociati

-punerea sub interdictie sau survenirea insolvabilitatii ori a falimentului unuia dintre
asociati
-prin vointa expresa, exprimata de unul sau mai multi asociati, de a nu mai continua
societatea
-pieirea lucrului ce urmeaza a fi adus ca aport social(adica inainte de aducerea lui
efectiva la fondul comun)

Cat despre societatile comerciale, acestea iau sfarsit prin dizolvare. Aceasta reprezinta
modalitatea juridica de incetare a existentei societatii comerciale. Este o procedura ce comporta
doua faze: dizolvarea, urmata de lichidare.

Numai dupa parcurgerea primei faze se poate trece la cea de a doua. Lichidarea se
dispune de adunarea generala, competenta sa numeasca si lichidatorii.

Principalele operatiuni ale lichidarii societatii comerciale sunt urmatoarele :

-inlocuirea administratorului cu lichidatorii

-predarea gestiunii

-terminarea operatiunilor comeciale

-stabilirea activului si pasivului

-intocmirea si executarea bilantului final

-radierea societatii din Registrul Comertului

7
 Preluarea gestiunii de catre lichidatori, de la administratori, se face pe baza de inventar
si bilant. Odata cu primirea inventarului si a bilantului, lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa
pastreze patrimonial societatii, impreuna cu registrele si actele acesteia. Intreaga activitate a
lichidatorilor este sub controlul cenzorilor. Lichidatorii reprezinta societatea in litigiile in curs,
urmaresc silit pe debitorii societatii si incaseaza creantele acesteia, transforma in numerar
bunurile din patrimonial societatii. Printre altele, lichidatorii sting datoriile societatii fata de
creditorii acesteia, dar si creditorii pot urmari silit aceste datorii atat in contra societatii cat si in
contra asociatilor. Printre creditorii societatii se numara si asociatii care au dreptul la restituirea
aportului varsat insa plata acestor drepturi se poate efectua numai dupa stingerea pasivului
social fata de ceilalti creditori. Lichidarea se incheie in cel mult trei ani de la data dizolvarii.

Registrele si actele societatii se depun la unul dintre asociati ori la Registrul Comertului
iar dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din Registrul
Comertului, insa radierea se poate face si din oficiu, moment ce marcheaza incetarea existentei
societatii comerciale11.

III.Concluzii

Din cele prezentate mai sus, reiese faptul ca diferenta principala intre cele doua notiuni
analizate consta in personalitatea juridica, in sensul ca o societate comerciala va detine
intotdeauna aceasta calitate (de la data inregistrarii in Registrul Comertului si pana la incetarea
existentei), in timp ce nu putem afirma acelasi lucru despre societatea civila. Desigur ca
diferente se remarca si la nivelul infiintarii, functionarii si incetarii existentei, societatea
comerciala avand o reglementare mai bogata si mai exacta, asa incat exista anumite conditii de
forma (actul constitutiv trebuie incheiat in forma autentica), conditii cu privire la aportul
asociatilor la capitalul social (in cadrul societatii civile este permis aportul in munca) iar
incetarea existentei acesteia survine in urma unei proceduri elaborate si strict reglementata.
Caracterul intuitu-personae este prezent doar la contractul civil de societate, nu si la actul
constitutiv, insa cele doua forme de asociere se aseamana in caracterul lor lucrativ, oneros,
comutativ dar si in modul de impartire al beneficiilor si suportare a pierderilor, in lipsa unor
intelegeri contrare, in limitele premise de lege.

11
Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p.405

8
BIBLIOGRAFIE

Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Vol.1

Ileana Mutiu, Contractele Civile

Revista de Drept comercial, nr.4/2003

www.dreptonline.ro

www.rubinian.com