Sunteți pe pagina 1din 4

O privire catre Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza, personalitate de seama a vietii politice romanesti, din secolul al XIX lea,
face parte din randurile marilor luptatori pentru constituirea statului national modern, alaturi de
Mihail Kogalniceanu, Costache Negri,Vasile Alecsandri, Ion Ghica, C. A. Rosetti, fratii Ion si
Dimitrie Bratianu si altii, avand un rol important chiar inainte de alegeri, prin activitatea
desfasurata.
Domnul Cuza se trage dintr-o veche familie moldoveana din partile Falciului,care „a dat multe
jertfe pentru treburi politice” 1. S-a nascut la 20 martie 1820,la Barlad,iar o buna parte din copilarie
si-a petrecut-o la Barbosi,in Husi.Tatal sau, Ioan Cuza, a ocupat diferite dregatorii si a detinut
multe mosii. Mama lui, Sultana, a fost de origine greco-italiana. Stia limba greaca, „de la ea a
invata-o si Cuza,copil fiind”.2 Domnitorul a avut un frate,Dumitru, mort de tanar,si o
sora,Sultana,careia i-a aratat o afectiune deosebita.
A invatat,pana in 1831 la Iasi,apoi la Paris,unde si-a luat bacalaureatul in litere.Il atragea
medicina,dar „spectacolul salii de disectie il facu sa renunte” 3 si sa se inscrie la drept. Nu a ispravit
insa facultatea,in schimb a devenit membru al Societatii Economistilor din Paris 4 .Atragator si plin
de farmec,este invitat la multe petreceri boieresti din „dulcele targ al Iesilor”.La una dintre
ele,Cuza a cunoscut pe aceea care avea sa-i devina curand sotie: Elena Rosetti. La 30 aprilie 1844
s-a casatorit cu ea.Desi casnicia lui n-a fost una dintre cele mai reusite,caci domnitorul nu s-a
dovedit a fi un sot prea statornic,intre ei s-au pastrat totusi intodeauna relatii respectuoase.Ea este
cea care ii salveaza imaginea,adoptandu-i fii nelegitimi si linistind apele din politica interna pe
cand lui ii scapa controlul din maini.
Ca membru al Asociatiei Patriotice, Cuza a participat, inca inainte de 1848, la intalnirile
care aveau loc la Manjina, la conacul lui Costache Negri, unde veneau nu doar revolutionari din
Moldova ci si din Tara Romaneasca, printre ei fiind si Nicolae Balcescu; intalnirile constituiau un
prilej pentru moldoveni si munteni de „a se cunoaste de aproape, de a se stima , a se iubi , a pune la
un loc sperarile lor, a face proiecte marete pentru renasterea Patriei comune, a se intelege pentru
formarea opiniei publice in tara” 5, asa cum ne spune Vasile Alecsandri.
Cuza a participat in mod foarte activ si la desfasurarea revolutiei din Moldova, fiind
prezent la Adunarea de la hotelul “Petersburg”, din Iasi, de la 27 martie 1848. In casa lui
Alexandru Mavrocordat, de pe Dealul Copoului, unde a fost organizata rezistenta, Alexandru Ioan
Cuza impreuna cu alti revolutionari, este arestat in seara zilei de 29 martie, apoi trimis la Galati
pentru a fi predat turcilor, la Macin. Cuza, insa, reuseste sa scape la Braila si pleaca in Transilvania
cu pasaport austriac, unde alaturi de alti revolutionari moldoveni participa la Adunarea Nationala
de pe Campia Libertatii de la Blaj. Sub influenta adunarii romanilor transilvaneni, revolutionarii
(intre care se afla si domnul Cuza ) au elaborat la Brasov, la 12/24 mai 1848 un nou program
revolutionar ”Printipiile noastre pentru reforma patriei”, in care era inscrisa si unirea celor doua
principate .
De aici, din Transilvania, Cuza a plecat in Bucovina, unde impreuna cu Costache Negri,
M. Kogalniceanu, Petrache Cazimir si alti revolutionari, a facut parte din Comitetul revolutionar
moldovean de la Cernauti. Din insarcinarea acestuia, Kogalniceanu a elaborat al treilea program
al revolutiei din Moldova, in care Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca era considerata drept
“cheia boltei fara care s-ar prabusi tot edificiul national”. 6
Unirea era percepută ca un remediu miraculos contra tuturor relelor de care suferea ţara.
Si aceasta pentru că Unirea nu era privită doar ca un act in sine, prin realizarea sa nu s-ar fi
rezolvat de la sine „problemele” esentiale ale societăţii romanesti, ci ca un garant al „ rupturii” cu
trecutul şi punct de plecare al „ trenului” reformelor. Vasta operă reformatoare, infaptuită în cei
sapte ani de domnie a lui Cuza, avea să confirme din plin acest adevar axiomatic.
Contopirea celor doua tari a devenit si o problema de interes european deoarece ea a
reprezentat prima punere in aplicare a pricipiului nationalitatilor. Intrucat Marile Puteri nu au fost
de acord cu unirea celor doua Pricipate sub un singur domnitor,fortele politice unioniste au decis
alegerea aceluiai domn in ambele tari. Cel hotarat a fost tocmai Alexandru Cuza,pentru ca el
prezenta garantia ca va indeplini conditia de a fi doar domnitor interimar,urmand sa paraseasca
functia cand imprejurarile o vor cere,sacrificandu-si orgoliul personal in favoarea interesului
national.Prin dubla alegere s-a înfăptuit Unirea Moldovei cu Valahia, constituindu-se astfel statul
naţional român. Domnitorul Alexandru a devenit astfel „domnul unirii”, simbolul Unirii, Unirea
insasi.
Cuza a fost recunoscut oficial ca singurul domn al Principatelor în martie 1859, de către
reprezentanţii Franţei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei şi Angliei. Tot în acelaşi an şi-au dat acordul
Austria şi Turcia. După tratative anevoioase, în decembrie 1861, Turcia a recunoscut unirea
completă, cu acordul puterilor garante, dar numai pe timpul vieţii lui Cuza.
In momentul alegerii sale ca domn,Cuza era comandantul intregii armate moldovene. Era si
un om popular; demisia sa rasunatoare din postul de parcalab de Galati il facuse cunoscut in
intreaga tara si atrasese asupra sa si atentia cercurilor diplomatice.Era un om simpatic si
inteligent,avand replica prompta si ascutita.Chiar si slabiciunile sale erau privite de catre
contemporanii sai cu ingaduinta. Caci nu a dispretuit niciodata un pahar de vin si omagia frecvent
sexul frumos.
Pe de alta parte,nu era un om ambitios,doritor de a face,cu orice pret,cariera .I se cunostea
firea dezinteresata.Patriot si cu idei largi,liberale,nu era insa un radical,cu idei extremiste. 7 Astfel
ca, la auzul alegerii sale ca domn in cele doua Principate,veste care a avut un extraordinar ecou pe
toata intinderea pamantului romanesc, a fost primit cu mare bucurie. Mihail Kogalniceanu, care
ramasese in capitala in asteptarea sosirii domnului,ii scrie acestuia: „Situatia este
magnifica.Poporul e beat de entuziasm. Inca de azi orasul e in sarbatoare.Toata lumea a iesit in
strada.”. Intr-adevar,a doua zi, o imensa multime a intampinat pe Cuza.8
O data cu primele zile de domnie,se iau masuri in legatura cu recunoasterea dublei
alegeri,trimitandu-se delegatii la Constantinopol si mai multi purtatori de cuvant pe langa monarhii
si guvenele Puterilor garante. Apoi se incearca remediarea grelei situatii economice si financiare a
noi tari de sub carma. O realizare in primii doi ani de domnie a fost infiintarea Universitatii din
Iasi.
Alaturi de lupta dimplomatica dusa mai intai pentru recunoastere alegerii sale,apoi pentru
Unirea deplina, a stat permanenta preocupare de a apara si a intari autonomia tarii.
Intâmpinand rezistenta guvernului si a Adunarii legiuitoare, alcatuite din reprezentanti ai
boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in infaptuirea unor reforme burgheze,Alexandru
Ioan Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, guvern care
realizeaza in decembrie 1863 secularizarea averilor manastiresti. Dizolva apoi, in mai 1864,
Adunarea legiuitoare. In acelasi an,domnitorul supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua
constitutie si o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga. Pe 14
august tot acelasi an decreteaza si legea rurala conceputa de Kogalniceanu, care, cu toate limitele
ei, a reprezentat un moment insemnat in dezvoltarea capitalismului, caci desfiinta iobagia
multiseculara.
In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate codul civil si codul penal, legea pentru
obligativitatea invatamantului primar. A fost dezvoltata,de asemeni, si armata nationala.
La 11/23 februarie 1866 domnitorul a abdicat. Despre acest act, care a deschis calea aduce-
rii în ţară a lui Carol I şi a transformării Principatelor Unite în regat un lucru este cert: pierderea
sprijinului partidelor i-a fost “fatală”. “Monstruoasa coaliţie”, după cum a fost denumită în acea
vreme, l-a împins pe Cuza spre abdicare. Motivele sunt multe. Reformele iniţiate de domnitor, re-
formele spre o Românie modernă, nu erau întru totul pe placul marilor boieri ori a marilor lati-
fundiari. Linia politică adoptată de Cuza a deranjat şi ea. Poziţia de forţă pe scena politică a nou-
formatului stat pe care Cuza si-a dorit-o, si chiar si-a asumat-o în unele momente, nu-i putea lăsa
indiferenţi pe politicienii vremii. Lovitura de stat din 2 mai 1864, reusită cu ajutorul lui Mihail
Kogalniceanu, poate fi considerată “picatura care a umplut paharul” fată de politicienii liberali si
conservatori, puternicii vremurilor de atunci .9
Dupa semnarea actului de abdicare,fapt care a avut loc la orele 5 dimineata,Cuza,imbracat
in haine civile,a fost scos din palat,trecand printre doua randuri de soldati intorsi cu spatele pentru
a nu-l vedea pe fostul domn – atat de mare era teama de o eventuala reactiune a ostasilor,suit intr-o
trasura si dus la casa unui om de al lui C.A. Rosetti. 10 Singura sa dorinta fost sa plece cat mai
repede posibil din tara,si a reusit.In momentul cand a plecat din capitala,domnul Cuza a gasit in
patriotismul sau puterea de a face urmatoarea urare:”Sa dea Dumnezeu sa-i mearga tarii mai bine
fara mine decat cu mine”,si a incheiat prin cuvintele: ”Sa traiasca Romania!”11
Ajunge in Austria,la Viena. Achizitioneaza aici o vila intr-un cartier rezidential.Dupa o
sedere de mai bine de un an in strainatate,domnitorul a dorit sa se intoarca ca simplu cetatean.In
acest scop trimite o scrisoare lui Carol I,dar dreptul de a se stabili in tara ii este refuzat ,principelui
fiindu-i teama ca tronul sa nu-i fie luat,iar carma statului pierduta.Teama sa a fost bine
intemeiata,caci in tara au avut loc multe manifestatii pro-Cuza. 12 Domnul,insa,a continuat sa stea in
strainatate pana la sfarsitul vietii sale.
La 12 mai 1873,Cuza sosea in Germania; starea sanatatii sale nu era prea buna.La 1 si
jumatate noaptea,la 15 ale lunii, inima sa,obosita, a incetat sa mai bata.Pierea,astfel,departe de
tara,unul dintre cei mai mari fii ai ei.Trupul celui disparut dintre cei vii,a fost dus la
Ruginoasa.Cand trenul mortuar opri in gara,o multime imensa era de fata.
Noi nu putem pastra pentru el decat respect.Ne aplecam cu admiratie inaintea
patriotismului sau.Caci a manifestat competenta si devotament fata de tara ,a condus cu o
demnitate si un dezinteres ce i-au asigurat un loc statornic in inima poporului si-n istoria
acestuia.A parasit tronul cu discretie,ultimele sale ganduri indreptandu-se tot spre tara a carei
fericire a pus-o mai presus de ambitii si interese individuale sau de grup.
In fata mormantului de la Ruginoasa, devotatul Mihail Kogalniceanu a spus:”Nu greselile
lui l-au rasturnat,ci faptele lui cele mari.Acestea sunt nepieritoare.Ele chiar opresc
moartea.Alexandru Ioan I nu poate sa moara;o dovedesc lacrimile ce se vor varsa de oriunde se
vorbeste romaneste. Vesnica lui amintire nu se va stinge din inimile noastre si ale fiilor nostri.Si
cat va avea tara asta o istorie,cea mai frumoasa pagina va fi cea a lui Alexandru Ioan Cuza”.13

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Note:
1 Constantin C. Giurescu , „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1970,p 61
2 Ibidem, p 63
3 Ibidem, p 65
4 Ibidem, p 65
5
Documente privinâd Unirea Principatelor, VI. Corespondenţa diplomatică franceză (1856-1859), Bucureşti, 1980.

6
Documente privinâd Unirea Principatelor,VII. Corespondenţa diplomatică engleză (1856-1859), Bucureşti, 1984.
7 Constantin C. Giurescu , „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1970,, p 71-72
8 Ibidem, p 77
9 Jurnalul National Online din 10/02/2008 , Costin Anghel, „Abdicarea lui Cuza”
10 Constantin C. Giurescu, „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1970,p 386
11 Ibidem, p 391
12 Ibidem, p 454
13 Ibidem, p 461
Bibliografie
 Constantin C. Giurescu, „Viata si opera lui Cuza Voda”, Ed. Stiintifica,
Bucuresti, 1970
 Dumitru Ivanescu, „Alexandru Ioan Cuza in constiinta posteritatii”, Ed.
Militara, 1973
 Corneliu Leu, „Romanul noptii de februarie”, Ed. Militara, Bucuresti, 1983
 Marin Mihalache, „Cuza Voda”, Ed. Tineretului, 1967
 „De la Dragos Voda la Cuza Voda” - Legende populare istorice romanesti

Elevi: Damian Oana,Timofti Iuliana


Colegiul National „Gh. Rosca Codreanu”,Barlad
Profesor: Brasoveanu Elena