ASERTIVITATEA

Definiţie. Un comportament asertiv este un mod de interacţiune cu alte persoane care permite
susţinerea drepturilor proprii în condiţiile respectării drepturilor celorlalţi.
Asertivitatea aduce de cele mai multe ori anumite beneficii, dar acest lucru nu înseamnă faptul
că persoana poate obţine întotdeauna ceea ce îşi doreşte.

Iată câteva situaţii în care este recomandată asertivitatea:

• încercarea de a obţine respectul şi înţelegerea unei persoane

• intracţiunea cu ceilalţi într-o manieră matură, fără a fi defensiv, agresiv, ostil etc.
• confruntarea în abordarea problemelor, dezacordurilor între persoane
• susţinerea drepturilor proprii concomitent cu respectarea drepturilor celorlalţi
• găsirea unei soluţii de tipul „câştig – câştig” în rezolvarea unei probleme sau a unui
conflict interpersonal

Există trei tipuri de comportament:

1. Comportamentul pasiv, nonasertiv.
Persoana tinde să nu îşi exprime sentimentele şi opiniile, permiţându-le altora să decidă în
locul lor, deoarece îi este teamă de reacţia lor şi de situaţia de a fi respins sau criticat.
Coincide cu soluţia „tu câştigi – eu pierd”.
Exemple de răspunsuri pasive: „O, nu-i nimic”, „Sigur, nu doresc asta.”, „Te las pe tine să
decizi”.

2. Comportamentul agresiv
În acest caz, persoana are reacţii emoţionale exagerate, pe baza unei interpretări greşite sau a
omiterii intenţionate a unui aspect adus în discuţie de altcineva. Coincide cu adoptarea soluţiei
de tipul "eu câştig - tu pierzi" şi poate duce la ostilitate sau la o atitudine defensivă a celuilalt.
Persoana ia decizii în locul celuilalt sau fără a estima impactul pe care îl are decizia asupra
lui.
Exemple de răspunsuri agresive: „Eşti nebun!”, „Fă cum îţi zic eu!”, „Eşti culmea!”, „M-am
săturat de tine”. Acest gen de răspunsuri se bazează pe sarcasm, ameninţări, insultă,
învinovăţire, etichetare negativă etc.
3. Comportamentul asertiv
Este un mod de a comunica ceea ce gândeşte, simte şi doreşte persoana în cauză prin
susţinerea propriilor drepturi, respectând părerea celorlalţi. Este o modalitate activă, non-
agresivă de abordare a situaţiilor, permiţând celorlalţi să ia decizii proprii, să aibă anumite
beneficii şi să îşi exprime la fel de liber gândurile şi sentimentele.
Presupune găsirea unei soluţii de tipul "eu câştig – tu câştigi”, astfel încât sunt recunoscute şi
respectate drepturile ambelor părţi, în vederea găsirii unei alternative care să aibă în vedere
beneficiul fiecăruia.
Exemple de răspunsuri asertive: “Cred că ar trebui ca noi să...”, “Mă simt jignit atunci
când...", “Mi se pare nedrept în ceea ce mă priveşte”, “Mă poţi ajuta?”, “Multumesc pentru
ajutor”.
Câteva sugestii pentru un comportament asertiv

• fă-ţi cunoscute propriile dorinţe şi sentimente

• exprimă-ţi sentimentele în legătură cu o situaţie, fără a-i ameninţa pe ceilalţi şi
utilizând mesaje la persoana I:
Exemplu : Mă simt.........(emoţia) atunci când........ (comportamentul care te deranjează)
pentru că......... (impactul pe care îl are comportamentul asupra ta)

• oferă celeilalte persoane ocazia de a-şi exprima propriile păreri

Componentele nonverbale care însoţesc comportamentul asertiv :

• contact vizual şi expresie facială care să exprime interes şi o atitudine atentă, centrată
pe ceea ce spune cealaltă persoană
• postura : dreaptă, eventual uşor aplecată în faţă (în poziţia şezând, dacă celălalt este de
asemenea aşezat) sau în picioare, cu sprijin pe ambele picioare (dacă cealaltă persoană
stă şi ea în picioare)
• distanţa – trebuie să fie cea normală pentru o conversaţie
• gesturi specifice unei conversaţii obişnuite
• vocea – trebuie să aibă un ton care să reflecte mai mult focalizarea pe conţinutul
mesajului transmis decât pe emoţii.