Apariția hinduismului

Hinduismul, poate în masură mai mare decât ori ce altă religie, reprezintă o colecție de mai
multe credințe religioase. Conceptele spirituale ale triburilor ariene nomade ce au invadat
continentul indian s-au amestecat cu dogmele ce prevalau în Valea Indusului, formând o
religie unică în sensul că, spre deosebire de altele nu are un intemeietor singular, bazându-se
în schimb pe o confederație de zeități locale.

Hinduismul a apărut pe parcursul mileniului al doilea precreștin, probabil pe parcursul anului

1500 i.Hr., fiind fondat de casta brahmanilor, formată din preoți. Potrivit credinței hinduse,
casta reprezintă un atribut înnăscut,fără de care un om nu-și poate găsi locul în societate și nu
se poate căsători. Chiar și în prezent brahmanii sunt singurii hinduși care au dreptul de a citi
din Vede, imnurile, versetele, incantațiile și tratatele ce datează din perioada invaziilor ariene
și care sunt fundamentul invățăturilor hinduse. Upanișadele, lucrări elaborate pe baza Vedelor
reprezentau un compediu de speculații metafizice și filozofice puse in circulație în jurul
anului 900 i.Hr.

Aceste texte conțin instrucțiuni asupra modului de viață al unui adept al hinduismului.Potrivit
textelor Vedice, destinul unui hindus este determinat de toate acțiunile sale și de consecințele
acestora de-a lungul fazelor succesinve ale existenței. Destinul său este numit Karma. O viață
corectă în prezent constituie garanția unei existențe mai bune mai târziu. O viață vicioasă în
prezent va avea drept consecințe reincarnarea intr-un animal inferior. Acest ciclu continuu al
nașterii și morții este incheiat doar atunci când sufletul atinge o stare de perfecțiune, printr-o
viață ideală.

Hinduismul este una dintre puținele religii ce divinizează animalele,deși adorarea animalelor
are o importanță mai mică decât proslăvirea divinității ce călărește animalul respectiv.
Uciderea vacilor și a păunilor este strict interzisă de către hindușii credincioși. Această religie
a fost modificată în ultimul secol prin adoptarea unor elemente creștine. În prezent numărul
adepților hinduismului este estimat la peste 450 de mil.

Religii hinduite
Religiile hinduite se manifestă în multe forme.

Concepția de salvare a religiilor hinduite comportă două direcții diferite:

• credința într-o divinitate impersonală, în cadrul căreia salvarea este considerată ca o

eliberare din iluzia lumii fizice (naturale), urmată de unirea cu realitatea ultimă, după
care, aidoma unei picături de apă în ocean, individul se pierde în absolut și astfel
încetează să mai existe, și
• credința într-o divinitate personală, în care salvarea este privită ca o eliberare din
lumea fizică, destinul sufletului fiind unirea cu un zeu, în ipostază personală.

Mișcarea Hare Krishna

Această religie hinduită, bazată pe credința într-o divinitate personală, are ca doctrină
mântuirea prin efortul propriu, care constă, în principal, în abstinența de la comiterea „celor
patru păcate primare”: practicarea jocurilor de noroc; consumul băuturilor alcoolice;
practicarea relațiilor extraconjugale și plăcerea actului în afara procreației; consumul cărnii
de orice fel, pentru a nu se reîncarna ca animale sau ca oameni pasibili morții prin accidente.
Alimentația trebuie să constea în lapte, iaurt, nuci și fructe. Religioșii își rad părul, lăsându-și
o codiță, de care vor fi ridicați la cer de către zeul Krishna.[necesită citare]

Meditația transcedentală
Religia, de origine hinduită, are în frunte pe Maharishi, adică guru, marele maestru, care în
urma convingerii lui George Harrison și, ulterior a celorlalți componenți ai formației Beatles,
de a practica meditația transcedentală și moda hippie, a reușit întemeierea unei noi secte:
Maharishi Karma Yoga, care înseamnă unirea (yoga) cu brahma(n).