Minunatele Tehnici ale Pisicii Bătrâne

(poveste)

Se spune că a existat odată un spadasin pe nume Shoken. Casa lui era agresată de un
șobolan uriaș, care făcea foarte multe stricăciuni, chiar și în timpul zilei. Pisica lui Shoken nu
era nici pe departe la fel de mare ca și șobolanul, și după ce a fost mușcată de acesta, dispărea
terorizată imediat ce îl vedea. Shoken a cumpărat mai multe pisici de luptă din târgul local, în
speranța că acestea îi vor veni de hac, dacă se vor lupta în grup. Le-a dat drumul prin casă, și
ele s-au îndreptat imediat către colțul în care se afla șobolanul, care le aștepta. Șobolanul le-a
sfâșiat însă una după alta și le-a învins pe toate.
Mâniat de eșecul lamentabil al pisicilor sale, mestrul s-a decis să taie șobolanul în
două cu lama sabiei sale. Deși era un spadasin foarte bun, el nu a reușit însă să lovească
animalul, care făcea salturi mari prin aer, mișcându-se fulgerător, astfel încât maestrul se
trezea cu el în spate tocmai când îl ataca. Exasperat, Shoken a renunțat la luptă și s-a decis să
apeleze la sfatul Uimitoarei Pisici Bătrâne, care trăia în satul alăturat.
Când proprietarul acesteia a adus-o pe Pisica Bătrână, Shoken a rămas uimit cât de
obișnuită arăta aceasta, dar și de vârsta ei înaintată. Totuși, el și-a spus: ”Încercarea moarte n-
are”, după care i-a dat drumul pisicii în camera în care sălășluia șobolanul. Imediat ce a văzut
pisica apropiindu-se, șobolanul a înghețat de teamă. Pisica s-a apropiat nonșalantă, l-a prins
de gât și i l-a adus lui Shoken.
În aceeași noapte, celelalte pisici s-au adunat și i-au oferit Pisicii Bătrâne locul de
onoare. Ele i-au spus: ”Suntem toate bine cunoscute pentru îndemânarea noastră în prinderea
șobolanilor, inclusiv a nevăstuicilor și a castorilor, iar ghearele noastre sunt la fel de ascuțite
ca și foarfecele. Totuși, nu am putut face nimic împotriva acestui șobolan. Cum ai reușit tu să
învingi acest șobolan uriaș? Te rugăm, împărtășește-ne secretele artei tale”.
Pisica Bătrână a râș și le-a răspuns: ”Ei bine, sunteți cu toții încă tineri, și deși ați
căpătat ceva experiență în luptele cu șobolanii, mai aveți multe de învățat. Înainte de a începe,
spuneți-mi cel fel de antrenamente ați primit”.
O pisică neagră a făcut câțiva pași înainte și a spus: ”Eu am fost crescută într-o familie
specializată în antrenarea pisicilor pentru luptă. Am fost învățată cum să sar peste un obstacol
cu o înălțime de peste doi metri, cum să mă strecor printre cele mai mici găuri, și tot felul de
alte trucuri acrobatice. Sunt expertă în mimarea somnului, pentru a sări imediat ce un șobolan
se apropie. Până acum, nici un singur șobolan nu mi-a scăpat. Îi puteam prinde chiar și pe cei
care se cățărau pe scândurile tavanului. Nu am fost niciodată învinsă până la acest șobolan
bătrân”.
Pisica Bătrână i-a spus: ”Antrenamentul tău a fost centrat exclusiv pe tehnici. Tu nu te
poți gândi la nimic altceva decât la prinderea șobolanului. Maeștrii de altădată predau mișcări
și poziții care să permită dezvoltarea unei tehnici cât mai bune. Chiar și cele mai simple
tehnici au însă la bază anumite principii profunde. Tu te focalizezi prea mult asupra tehnicii
exterioare, lucru care te face să te îndoiești de tradiția maeștrilor, încercând să descoperi noi
trucuri. Atunci când te bazezi prea mult pe tehnică, mai devreme sau mai târziu ajungi să intrii
în impas, căci toate tehnicile fizice au limitele lor. Reflectează la cele ce ți-am spus”.
Apoi, s-a apropiat o pisică tărcată și a spus: ”Eu cred că cea mai importantă este
dezvoltarea forței ki (forței vitale). Personal, mi-am șlefuit această forță timp de foarte mulți
ani, iar spiritul meu a ajuns să fie foarte puternic, umplând cerul și pământul. Până acum, mi-
am pus la pământ toți adversarii cu ki-ul meu copleșitor, învingându-i încă înainte de a începe
lupta. Puteam să răspund pe loc la orice stimul și la orice mișcare. Nici măcar nu trebuia să
gândesc; tehnicile erau declanșate în mod natural. Aveam puterea să îngheț un șobolan care
alerga pe acoperiș, făcându-l să cadă în ghearele mele. Acest șobolan bătrân m-a luat însă prin
surprindere, căci a venit fără nici o formă și a plecat fără nici o urmă. Am rămas consternată”.
 Pisica Bătrână i-a răspuns: ”Puterea lui ki de care te folosești tu este și ea o funcție a
minții, fiind astfel mult prea centrată în egoul tău. Singurul principiu care stă la baza ei este
propriul tău nivel de încredere în tine. Atâta vreme cât vei rămâne conștientă de puterea
energiei ki și cât timp o vei folosi mental pentru a învinge un adversar, vei crea o anumită
rezistență. Și poți întâlni oricând un adversar al cărui ki să fie mai puternic decât al tău. Poate
crezi că puterea ki-ului tău umple acest univers la fel ca și kozen no ki (energia universală) pe
care o folosea înțeleptul chinez Mencius, dar te asigur că nu este cazul. În cazul lui Mencius,
energia ki era strălucitoare și viguroasă. El se folosea de ea ca un fluviu uriaș. Tu te folosești
de ea ca un torent puternic, dar care încetează curând. Cunoaștem cu toții proverbul: - Pisica
ce mușcă este mușcată de șobolan -. Când este încolțit, șobolanul uită de dorințele sale, de
victorie sau de înfrângere, de propria sa viață, își uită corpul și mintea. Forța lui devine la fel
de puternică precum a oțelului și nu mai poate fi învinsă numai cu ajutorul energiei ki.
Apoi, o pisică bătrână și gri a avansat câțiva pași și a spus: ”Așa cum ai afirmat, acel
tip de energie ki poate fi extrem de puternic, dar mai păstrează încă o formă, oricât de subtilă,
care poate fi folosită împotriva ta. În ceea ce mă privește, de mulți ani eu am preferat să îmi
șlefuiesc inima. Nu mă bazez niciodată exclusiv pe energia ki, nu cultiv gândurile de luptă
împotriva adversarilor, și încerc întotdeauna să mă armonizez la atacul împotriva mea. Atunci
când un adversar este foarte puternic, mă mulez după mișcările lui. Tehnica mea este precum
o perdea moale care oprește și aruncă la pământ o piatră aruncată împotriva ei. Până acum,
nici chiar cel mai puternic șobolan nu a reușit să mă învingă. Totuși, șobolanul pe care l-ai
învins tu m-a uimit la culme, căci puterea energiei ki și cea a armonizării nu au avut nici un
efect asupra lui”.
Pisica Bătrână a răspuns: ”Puterea ta de armonizare nu este tot una cu puterea de
armonizare a naturii, ci doar o proiecție a minții tale, și deci limitată. Orice urmă de gând
conștient îți poate distruge echilibrul, iar un adversar puternic poate profita imediat de această
deschidere. Gândul obstrucționează natura și ascunde funcționarea corectă. Nu gândi, nu
acționa; urmează mișcările naturii și egoul tău va dispărea. Fără ego, nu va mai exista nimeni
care să ți se poată opune în Cer sau pe Pământ.
Nu mi-am propus în nici un caz să dezavuez antrenamentul tău dificil și nu doresc să
subliniez că acesta ar fi inutil. – Calea are multe vase –. Toate tehnicile conțin principii
universale. Puterea energiei ki face ca trupul să funcționeze și dă viață cosmosului. Puterea de
armonizare îi permite celui care o controlează să se muleze în mod natural pe orice forță care
îl atacă, inclusiv a pietrei, fără să fie afectat.
De îndată ce apare însă chiar și cel mai mic gând conștient, odată cu el apar trucurile și
dorința de a învinge, care te separă de Calea naturală. Tu te consideri pe tine ca fiind separată
de ceilalți, care îți apar astfel ca fiindu-ți adversari. Dacă mă întrebi ce tehnică folosesc eu, îți
voi răspunde că practic mushin (non-mintea). Mushin înseamnă să acționezi la unison cu
natura, atât și nimic altceva. Calea nu are limite, așa că nu trebuie să crezi că această
conversație cu mine ți-a dezvăluit secretul suprem.
Cu mult timp în urmă, a existat în vecinătatea mea o pisică ce nu părea să facă altceva
decât să doarmă toată ziua. Părea complet lipsită de spirit, ca și cum ar fi fost din lemn.
Nimeni nu a văzut-o vreodată prinzând vreun șobolan, dar oriunde s-ar fi aflat, nici un
șobolan nu îndrăznea să apară. Am întrebat-o de patru ori cum procedează, dar a rămas tăcută.
Nu se punea problema că nu ar fi dorit să-mi dea un răspuns, dar nu știa cum să-l exprime în
cuvinte. După cum spune proverbul: - Cei care știu, nu vorbesc; cei care vorbesc, nu știu -.
Acea pisică uita de sine, de obiecte, și rămânea tot timpul într-o stare lipsită de orice obiectiv.
Ea manifesta plenar virtutea marțială divină a non-uciderii. Personal, nu am ajuns încă la
nivelul ei”.
Shoken, care trăsese cu urechea la această conversație inedită, nu s-a mai putut stăpâni
și a năvălit în cameră. ”M-am antrenat timp de mulți ani în arta sabiei, dar mai am până când
voi putea pătrunde esența acestei arte. În seara aceasta am auzit multe despre diferite feluri de
antrenament și am învățat multe lucruri despre propria mea Cale. Te rog, învață-mă secretele
tale cele mai ascunse”.
Pisica Bătrână i-a răspuns: ”Nu pot face acest lucru. Eu nu sunt decât un animal care
prinde șobolani ca să-i mănânce. Ce știu eu despre treburile oamenilor? Totuși, am un singur
sfat să-ți dau. Arta sabiei nu se referă numai la dobândirea victoriei asupra unui adversar. Ea
este totodată o artă a iluminării vieții și morții. Samuraii trebuie să cultive această atitudine
mentală și să se disciplineze în spiritul ei. Mai întâi de toate, încearcă să pătrunzi principiul
vieții și al morții, iar apoi menține acel spirit. În acest fel, îndoielile tale vor dispărea,
gândurile nu te vor mai distrage, nu îți vei mai face calcule, nu vei mai delibera inutil. Spiritul
tău va rămâne calm și senin, perfect împăcat, răspunzând imediat la orice fel de solicitare. În
schimb, dacă în mintea ta va exista chiar și un singur obiect, oricât de subtil ar fi el, egoul va
fi prezent, deci și dușmanul, deci și opoziția, și implicit pierderea libertății. Vei intra astfel în
întunericul morții și vei pierde strălucirea spirituală. Cum te-ai putea aștepta să faci față unui
adversar în asemenea condiții? Chiar dacă l-ai învinge, ar fi o victorie jalnică, și nu adevărata
artă a sabiei. Starea de lipsă a scopului nu e tot una cu nimicul. Ea este o stare mentală lipsită
de formă, în care mintea nu se fixează asupra nici unui obiect. Dacă în minte apare un obiect,
energia ki se grupează imediat în jurul lui. În acest fel, puterea energiei ki este blocată, iar
mișcarea devine stagnantă, dezechilibrată și necontrolată. Starea pe care eu o numesc ”lipsită
de scop” nu include nici un obiect, nu se sprijină pe nimic, nu are dușmani, nu are un sine; ea
răspunde în mod natural la toate provocările și nu lasă urme.
I Ching afirmă: - Fără gând, fără acțiune, centrată în mod natural, Calea se activează
singură în întregul univers -. Spadasinii care înțeleg acest lucru sunt cei mai apropiați de
Cale”.
Shoken a întrebat: ”Ce înțelegi prin: - Nu mai există dușman, nu mai există sine - ?”
Pisica Bătrână i-a răspuns: ”Dușmanul apare numai din cauza egoului. Dacă nu există un sine,
nu există nici dușman. Dușmanul este cel aflat în opoziție. Este același tip de opoziție care
apare în perechile de principii opuse, de tip yin și și yang, apă și foc. Orice obiect care are o
formă are și un opus. Atunci când mintea nu are formă, nu există nimic care să i se opună.
Atunci când nu există opoziție, nu ai împotriva cui să lupți. Când egoul și obiectele dispar, nu
mai rămâne decât o stare de inactivitate, de lipsă de probleme, de unitate. Forma dușmanului a
dispărut, iar mintea nu mai cunoaște nimic. Asta nu înseamnă că ea este inconștientă, ci doar
că nu mai calculează, nu mai planifică, ci dă un răspuns imediat și natural. Acest tip de minte
este nelimitată și liberă, ceea ce face ca întreaga lume să vină singură la picioarele tale.
Abstracții precum -aceasta- sau -aceea-, -plăcere- și -neplăcere-, dispar. Plăcerea și durerea,
câștigul și pierderea nu sunt decât creații similare ale minții. Cerul și Pământul nu există în
afara minții omului.
Un înțelept din vechime a spus odată: ”Un singur fir de praf în ochi poate face ca cele
trei lumi să pară foarte mărunte; eliberează-ți mintea și viața, astfel încât ele să existe fără
limitări”. Atunci când în ochi întră un fir de păr, ochiul de-abia mai poate fi ținut deschis, și
este greu să mai vezi ceva. Atunci când un obiect stălucitor în mod natural este contaminat de
un obiect străin, el își pierde luciul. Același lucru este valabil și în ceea ce privește mintea.
Un alt înțelept spunea: ”Înconjurat de mii de dușmani, corpul tău poate fi sfârtecat în
bucăți, dar mintea continuă să îți aparțină și nu poate fi învinsă nicicând”. La rândul lui,
Confucius spunea: ”Nici chiar cel mai rău dintre oameni nu poate fi lipsit de voință lui”.
Atunci când ești amăgit, mintea îți devine cel mai rău dușman.
Mă voi opri acum din vorbit. Nu depinde decât de tine ce fel de cale vei urma. Un
maestru nu poate face decât să transmită niște tehnici și să explice principiile care stau la baza
lor, nimic altceva. Adevărul trebuie realizat individual. Aceasta este realizarea de sine. Ea mai
este numită și ”transmisie de la minte la minte”. Deși învățătura nu depinde de tradiție, ea se
folosește de tradiție, dar nici chiar maestrul nu poate face totul în locul discipolului. Studiul
teoretic nu este suficient. De la metodele de antrenament spirituale ale vechilor înțelepți și
până la capodoperele create de marii artiști, toate aveau la bază realizarea de sine și
transmiterea de la minte la minte - învățăturile nescrise. Textele descriu ceea ce există în
interiorul omului și îl ajută pe adept să descopere singur aceste comori. Maestrul nu dăruiește
cu adevărat ceva. Este ușor să vorbești, la fel și să asculți, dar este mult mai dificil să percepi
aceste lucruri și să le integrezi în ființa ta. Acest proces este numit kenso (pătrunderea naturii
personale) și satori (iluminare). Satori înseamnă totodată trezirea din visul iluziei, dar și
luciditate”.