Sunteți pe pagina 1din 342

Monitorul Oficial

Al
Republicii Moldova

Cotruta Victor

Chisinau 2011
Cuprins

2
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 1
"Politica de contabilitate"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 1 "Publicitatea politicii de contabilitate", aprobat de Comitetul
SIC în anul 1974 şi revizuit în anul 1994.
Prezentul standard constituie un element al sistemului de reglementare normativă a contabilităţii în Republica Moldova şi urmează a fi aplicat cu
respectarea prevederilor altor standarde naţionale de contabilitate (S.N.C.).

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea bazelor de elaborare a politicii de contabilitate şi de publicitate a prevederilor
principale ale acesteia, utilizate la întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare ale subiectului economic (în continuare - întreprindere): bilanţului
contabil, rapoartelor privind rezultatele financiare, fluxul capitalului propriu, fluxul mijloacelor băneşti şi anexelor la acestea.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în
Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora situate atît pe teritoriul Republicii Moldova,
cît şi peste hotarele ei.
Băncile, companiile de asigurări şi alte instituţii financiare respectă numai acele prevederi ale prezentului standard, care nu sînt prevăzute în
S.N.C. 30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare".

Definiţii
4. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Politica de contabilitate - totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedeelor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea
contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare;
Sistemul de reglementare normativă a contabilităţii - totalitatea actelor legislative şi normative, care reglementează ţinerea contabilităţii şi
întocmirea rapoartelor financiare;
Rapoarte financiare - procedee de generalizare documentară privind starea şi schimbarea situaţiei patrimoniale şi financiare, fluxul capitalului
propriu şi mijloacelor băneşti ale întreprinderii în perioada de gestiune;
Utilizatorii rapoartelor financiare - persoane juridice şi fizice, interesate în informaţia privind activitatea economico-financiară a întreprinderii:
investitorii, creditorii (actuali şi potenţiali), cumpărătorii, furnizorii, lucrătorii întreprinderii, autorităţile fiscale şi administrative etc.

Elaborarea politicii de contabilitate


5. Politica de contabilitate a întreprinderii se elaborează de către conducătorul acesteia, în conformitate cu prezentul standard, dacă legislaţia în
vigoare a Republicii Moldova nu prevede altceva.
6. Elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenţii fundamentale ale contabilităţii:

3
a) Continuitatea activităţii
Întreprinderea este analizată ca o unitate în activitate continuă, ceea ce înseamnă că aceasta îşi va continua activitatea într-un viitor previzibil. În
acest caz se presupune că intreprinderea nu are nici intenţia şi nici necesitatea de a-şi reduce considerabil sau de a-şi sista activitatea.
b) Permanenţa metodelor
Politica de contabilitate acceptată de întreprindere este aplicată de aceasta în mod consecvent de la o perioadă gestionară la alta.
c) Specializarea exerciţiilor (metoda calculării)
Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate şi în rapoartele financiare în perioada în care acestea s-au produs, indiferent
de momentul efectiv al încasării sau plăţii mijloacelor băneşti. (Condiţiile care influenţează procesul corelaţiei veniturilor şi cheltuielilor conform metodei
calculării sînt examinate în alte S.N.C.).
7. Politica de contabilitate trebuie să asigure respectarea următoarelor principii:
a) Prudenţa
În multe operaţii economice apariţia diverselor incertitudini este inevitabilă. De aceea la întocmirea rapoartelor financiare trebuie să se dea dovadă
de prudenţă, pentru ca activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Însă prudenţa nu justifică crearea
rezervelor latente.
b) Prioritatea conţinutului asupra formei
Operaţiile economice şi alte fenomene trebuie să fie contabilizate şi prezentate în rapoartele financiare, în primul rînd, în conformitate cu
conţinutul şi realitatea financiară a acestora, dar nu numai potrivit formei lor juridice.
c) Importanţa relativă (esenţialitatea)
În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite toate posturile importante pentru evaluări şi luarea deciziilor de către utilizatori. În cazul în care
postul (sau gradul de exactitate al acestuia) nu are o mare importanţă pentru utilizatorii rapoartelor financiare, acesta este considerat ca neesenţial. De
exemplu, rapoartele financiare publicate de întreprinderile mari pot fi exprimate în mii lei, deoarece sumele mici nu influenţează luarea de decizii.
8. Asupra opţiunii şi justificării politicii de contabilitate a unei întreprinderi concrete, cu excepţia convenţiilor fundamentale şi principiilor
prevăzute de prezentul standard, influenţează, de asemenea, următorii factori:
a) forma de proprietate şi statutul de organizare juridică al întreprinderii (societate pe acţiuni, întreprindere de stat, întreprindere individuală,
societate cu răspundere limitată, întreprindere mixtă etc.);
b) tipul de activitate şi sectorul economic (industrie, agricultură, construcţii, transporturi, ştiinţă etc.);
c) proporţiile întreprinderii (volumul de producţie, volumul de vînzări, numărul de lucrători etc.);
d) strategia de dezvoltare economico-financiară (obiectivele şi sarcinile dezvoltării economice a întreprinderii, perspectivele de lungă durată,
direcţiile previzibile de investiţii, tactica realizării sarcinilor de perspectivă);
e) nivelul de dotare tehnică a întreprinderii, inclusiv computerizarea;
f) personalul - gradul de calificare (experienţă, deprinderi, conceperea obiectivelor şi problemelor, posibilitatea soluţionării acestora);
g) situaţia economică - existenţa infrastructurii de piaţă, situaţia financiară, condiţiile pentru investiţii etc.
9. Drept bază pentru elaborarea politicii de contabilitate a întreprinderii serveşte sistemul S.N.C. în Republica Moldova, care admite metode
alternative de evaluare şi evidenţă a activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatelor activităţii întreprinderii. În
cazul în care unul dintre standarde nu stipulează procedeul de ţinere a contabilităţii într-o problemă concretă, întreprinderea este în drept să elaboreze,
în mod independent, un procedeu corespunzător, în temeiul prevederilor prezentului standard sau altor S.N.C.
10. Elaborarea politicii de contabilitate prevede în alegerea unui procedeu dintre cele propuse în fiecare standard, fundamentarea procedeului
ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii şi acceptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea
rapoartelor financiare. De exemplu, S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" admite aplicarea diverselor metode de calculare a
4
uzurii mijloacelor fixe: casării liniare, proporţional volumului de lucrări (produse), soldului degresiv, casării valorii amortizabile conform sumei
cifrelor. La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege metoda de calculare a uzurii conformă într-o măsură mai mare eventualului model de
obţinere a avantajelor economice din obiectul concret de mijloace fixe. Astfel, întrucît automobilul pierde un procent mai mare din valoare în primii ani
de exploatare, uzura acestuia poate fi calculată prin metoda soldului degresiv, dar nu prin metoda casării liniare, conform căreia se calculează uzura
clădirilor şi altor obiecte ce îşi pierd uniform valoarea sa pe toată durata de exploatare.
11. Politica de contabilitate a întreprinderii urmează a fi perfectată printr-un document corespunzător (ordin, dispoziţie etc.) de organizare şi
de dispoziţie. Aceasta se aplică tuturor subdiviziunilor unităţii (inclusiv celor cu bilanţ autonom) cu începere de la 1 ianuarie a anului următor celui în care
a fost adoptat documentul respectiv de organizare şi de dispoziţie.
Întreprinderea nou-creată trebuie să perfecteze printr-un document politica de contabilitate, acceptată de ea, în conformitate cu prezentul articol,
pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu de 90 zile din momentul dobîndirii drepturilor de persoană juridică. Politica de
contabilitate acceptată se consideră aplicabilă din ziua înregistrării de stat a întreprinderii.
12. Modificările politicii de contabilitate sînt posibile în cazurile prevăzute de statutul întreprinderii, la solicitarea organului care stabileşte
standardele sau pentru reflectarea cît mai exactă a situaţiei financiare şi patrimoniale şi a rezultatelor activităţii întreprinderii în rapoartele financiare.
De exemplu, politica de contabilitate poate fi modificată în cazul:
a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);
b) schimbării proprietarilor;
c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;
d) elaborării noilor procedee de contabilitate.
Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de dispoziţie (ordin, dispoziţie, etc.), indicînd data
intrării în vigoare.

Publicitatea politicii de contabilitate


13. Politica de contabilitate adoptată de întreprindere trebuie să fie adusă la cunoştinţa utilizatorilor interni şi externi de rapoarte financiare.
Urmează a fi date publicităţii toate aspectele principale ale acesteia, folosite de întreprindere în perioada de gestiune şi care influenţează notabil asupra
evaluării şi luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare.
14. La dezvăluirea politicii de contabilitate trebuie să se pornească de la premisa esenţialităţii informaţiilor pentru utilizatorii rapoartelor
financiare. În acest scop, în rapoartele financiare este necesar de a include variantele politicii de contabilitate acceptate de conducerea întreprinderii
vizînd, ca minimum: constatarea venitului; politica consolidării; întreprinderile mixte şi asociate (fuziunea întreprinderilor); constatarea activelor
materiale şi nemateriale şi calcularea uzurii (amortizării) acestora; capitalizarea cheltuielilor cu împrumuturile; contractele de construcţie; investiţiile
financiare (plasamentele); instrumentele financiare; chiria; cheltuielile pentru lucrări de cercetare, proiectare şi experimentare; stocurile de mărfuri şi
materiale; impozitele, inclusiv impozitele amînate; rezervele; prestaţiile de pensionare, asigurare şi alte cheltuieli aferente plăţilor de indemnizaţii
pentru personal; conversiunea valutei străine şi hedgingul; stabilirea genului de activitate, segmentarea geografică şi metodele de repartizare a veniturilor şi
cheltuielilor pe sectoare; evidenţa inflaţiei; subvenţiile guvernamentale.
Structura şi conţinutul informaţiilor ce urmează a fi date publicităţii în rapoartele financiare vizind politica de contabilitate a întreprinderii în
probleme concrete sînt stabilite de S.N.C. corespunzătoare.
15. În cazul în care politica de contabilitate a întreprinderii este elaborată în baza convenţiilor fundamentale ale contabilităţii, stabilite de
prezentul standard, acestea pot să nu fie declarate în rapoartele financiare. La elaborarea politicii de contabilitate în baza convenţiilor diferite de cele
stipulate prin prezentul standard, aceste convenţii, cauzele aplicării, precum şi consecinţele acestora în expresie valorică trebuie să fie elucidate în
rapoartele financiare.
5
16. Politica de contabilitate a întreprinderii trebuie să fie prezentată în preambulul anexelor la rapoartele financiare pe anul de gestiune.
Rapoartele financiare intermediare (trimestriale) ale întreprinderii pot să nu conţină informaţii privind politica de contabilitate, în cazul în care
aceasta din urmă nu a suferit modificări din momentul întocmirii rapoartelor precedente, care cuprind politica de contabilitate.
17. Modificările politicii de contabilitate, ce influenţează în mod esenţial asupra evaluării şi luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor
financiare în perioada de gestiune sau în perioadele ulterioare, precum şi cauzele acestor modificări, şi evaluarea consecinţelor acestora în
expresie valorică urmează a fi dezvăluite în mod distinct în anexele la rapoartele financiare.
18. Publicitatea politicii de contabilitate nu justifică reflectarea incorectă sau inexactă a informaţiilor şi nu exonerează conducerea întreprinderii
de răspundere pentru nerespectarea normelor stabilite de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare.

Data intrării standardului în vigoare


19. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 2


"Stocurile de mărfuri şi materiale"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale", adoptat de
Comitetul S.I.C. în anul 1975 şi revizuit în anul 1993.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea regulilor de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale (S.M.M.), calculare a
costului acestora şi de reflectare în rapoartele financiare. Calcularea costului stă la baza contabilizării stocurilor de mărfuri şi materiale, care se consideră
ca activ pînă la momentul calculării venitului din vînzări. Prezentul standard constituie un îndrumar practic de determinare a costului stocurilor de
mărfuri şi materiale şi de constatare ulterioară a acestuia drept cheltuială, inclusiv a diferenţei dintre cost şi valoarea realizabilă netă a stocurilor.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice ce desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în Republica
Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora, situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste
hotarele ei.
4. Prezentul standard nu se aplică pentru evaluarea:
a) lucrărilor în curs de execuţie aferente contractelor de construcţie, inclusiv a lucrărilor conexe din contractele de prestări servicii (S.N.C.
11 "Contractele de construcţie" );
b) instrumentelor financiare (S.N.C. 32 "Instrumentele financiare)";
c) stocurilor de mărfuri şi materiale de producţie proprie, inclusiv al animalelor tinere şi la îngrăşat, produselor agricole şi silvice, minereurilor
în cazul în care acestea se evaluează la valoarea realizabilă netă.
5. Stocurile de mărfuri şi materiale specificate în paragraful 4c) se evaluează la valoarea realizabilă netă în anumite etape ale procesului de
producţie sau după încheierea acestuia. De exemplu, în cazul în care recolta de cereale este strînsă sau minereurile sînt extrase şi vînzarea lor este
garantată conform clauzelor contractului încheiat anticipat sau garanţiei guvernamentale, fie cînd există o piaţă omogenă şi un risc nesemnificativ că marfa
nu va fi vîndută.
6
Definiţii
6. În prezentul standard noţiunile utitilizate semnifică:
Stocuri de mărfuri şi materiale - active:
a) destinate vînzării în cazul activităţii economice ordinare;
b) înregistrate ca producţie neterminată;
c) destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii.
Ele cuprind
a) materialele destinate utilizării în procesul de producţie;
b) producţia neterminată;
c) produsele finite;
d) mărfurile, inclusiv terenurile şi alte active materiale achiziţionate şi destinate revînzării;
e) obiectele de mică valoare şi scurtă durată.
Valoarea de intrare (valoarea iniţială) sau valoarea istorică – suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora sau valoarea venală sub
altă formă de compensare acordată la achiziţionarea stocurilor de mărfuri şi materiale.
Valoarea venală - suma cu care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile independente.
Valoarea realizabilă netă (V.R.N.) - preţul probabil de vînzare a stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul activităţii economice ordinare
diminuată cu cheltuielile probabile prevăzute pentru completarea şi organizarea vînzării.
Valoarea de bilanţ a tuturor obiectelor de mică valoare şi scurtă durată - valoarea de intrare (valoarea de achiziţie) a obiectelor de mică valoare
şi scurtă durată depozitate plus valoarea probabilă rămasă a obiectelor puse în funcţiune la care se calculează uzura.
Valoarea uzurabilă - valoarea de intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sau o altă sumă care o substituie în rapoartele financiare
diminuată cu valoarea probabilă rămasă.
Valoarea rămasă - suma netă (valoarea bunurilor utile) pe care întreprinderea intenţionează să o obţină din activ la expirarea duratei de utilizare.

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare


7. Stocurile de mărfuri şi materiale se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Costul stocurilor de mărfuri şi materiale


8. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale cuprinde cheltuielile de achiziţionare, cheltuielile pentru prelucrare şi alte cheltuieli aferente
aducerii stocurilor de mărfuri şi materiale la locul păstrării
şi în starea de utilitate.

Cheltuieli de achiziţionare
9. Cheltuielile de achiziţionare a stocurilor de mărfuri şi materiale cuprind valoarea cumpărăturilor, taxele vamale şi alte impozite, prevăzute de
legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor care ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale), precum şi cheltuielile de
transport legate nemijlocit de achiziţionarea mărfurilor, stocurilor de producţie şi prestările de servicii de către terţi. Rabaturile comerciale, sumele
returnării mărfurilor, produselor finite şi sumele altor corecţii se scad la determinarea cheltuielilor de achiziţionare.
10. În unele cazuri cheltuielile de achiziţionare a stocurilor de mărfuri şi materiale pot include diferenţa de curs valutar, survenită nemijlocit la
procurarea recentă a stocurilor de mărfuri şi materiale facturate în valută străină (S.N.C. 21"Efectele variaţiilor cursurilor valutare"). Diferenţa specificată
7
poate să survină ca rezultat al unei serioase devalorizări sau deprecieri a valutei care nu poate fi prevenită, deoarece nu există metode practice de
hedging (asigurare). De aceea aceasta generează creşterea datoriilor, care nu pot fi achitate din cauza achiziţionării recente a stocurilor de mărfuri şi
materiale.

Cheltuieli pentru prelucrare


11. Cheltuielile pentru prelucrarea stocurilor de mărfuri şi materiale cuprind: cheltuielile directe privind retribuirea muncii, cheltuielile de
producţie indirecte constante şi variabile suportate la prelucrarea materialelor în produse finite.
Cheltuielile directe privind retribuirea muncii includ cheltuielile privind retribuirea muncii personalului de producţie de bază al întreprinderii,
inclusiv premiile şi alte plăţi sub formă de stimulare şi compensare.
Cheltuielile de producţie indirecte variabile reprezintă cheltuielile întreprinderii mărimea cărora depinde de volumul producţiei (de exemplu,
cheltuielile pentru materialele de producţie auxiliare şi pentru remunerarea muncitorilor auxiliari).
Cheltuielile de producţie indirecte constante reprezintă cheltuielile întreprinderii mărimea cărora nu depinde sau depinde neesenţial de volumul
producţiei (de exemplu, uzura calculată, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a clădirilor şi utilajului etc.).
12. Cheltuielile de producţie indirecte variabile se repartizează pe fiecare unitate de produse fabricate în baza utilizării efective a capacităţilor de
producţie.
Cheltuielile de producţie indirecte constante se trec la cheltuielile pentru prelucrare în baza capacităţii normative a utilajului de
producţie. Capacitatea normativă reprezintă nivelul de producţie, care poate fi realizat în medie pe parcursul a cîteva perioade sau sezoane în cazul
unor circumstanţe ordinare, ţinînd cont de pierderile de capacităţi, rezultate în urma executării lucrărilor tehnice de planificare. Dacă volumul efectiv de
producţie este egal sau depăşeşte capacitatea normativă, suma efectivă a cheltuielilor de producţie constante se trece integral la cheltuielile pentru
prelucrare. În cazul în care volumul efectiv de producţie este mai mic decît capacitatea normativă, cheltuielile indirecte constante se trec la
cheltuielile pentru prelucrare în baza cotei normative rezultate din împărţirea sumei efective a acestor cheltuieli la capacitatea normativă. Suma rămasă a
cheltuielilor indirecte de producţie constante se consideră drept cheltuială în perioada de gestiune în care au fost suportate.
13. În cazul în care într-un proces de producţie se obţin concomitent cîteva feluri de produse, cheltuielile pentru prelucrarea acestora se
repartizează conform uneia dintre metodele următoare:
a) cheltuielile pentru retribuirea muncii lucrătorilor de producţie se trec direct la fiecare fel de produse fabricate, dacă evidenţa acestora se ţine
separat. Cheltuielile de producţie indirecte se repartizează în conformitate cu metoda acceptată de întreprindere, de exemplu, proporţional valorii de
vînzare a fiecărui produs la etapa procesului de producţie, cînd fiecare produs poate fi determinat separat sau la momentul încheierii procesului de
producţie;
b) dacă cheltuielile privind retribuirea muncii nu se contabilizează pe fiecare fel de produse, acestea se repartizează împreună cu cheltuielile
de producţie indirecte în conformitate cu metoda acceptată de întreprindere pe o bază raţională şi consecventă (punctul a), paragraful 13 al prezentului
standard).
În cazul unui produs secundar, acesta se evaluează la valoarea realizabilă netă, care se scade din suma totală a cheltuielilor pentru prelucrare.
Cheltuielile diminuate cu valoarea produsului secundar se repartizează între felurile de produse fabricate în conformitate cu punctele a) şi b) din
paragraful 13 al prezentului standard.

Alte cheltuieli
14. În alte cheltuieli sînt incluse cheltuielile suplimentare apărute în procesul achiziţionării, prelucrării şi vînzării stocurilor de mărfuri şi
materiale. Acestea se subdivizează în cheltuieli incluse şi neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale.

8
15. La alte cheltuieli incluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale se raportă cheltuielile aferente comenzilor individuale sau cheltuielile
pentru aducerea stocurilor de mărfuri şi materiale (produselor finite şi mărfurilor) în starea de utilitate la solicitarea cumpărătorului, precum şi
cheltuielile suplimentare pentru transportare legate de efectuarea acestor operaţii.
16. La alte cheltuieli neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi constatate drept cheltuială a perioadei de gestiune, în care acestea au
fost suportate, se raportă:
a) pierderile supranormative ocazionate de nivelul extrem de înalt al consumului de materiale şi forţă de muncă, precum şi alte cheltuieli de
producţie neplanificate;
b) cheltuielile aferente depozitării, dacă acestea nu sînt prevăzute de procesul tehnologic;
c) cheltuielile administrative, care nu sînt ocazionate de aducerea stocurilor de mărfuri şi materiale la locul păstrării şi în starea de utilitate la
solicitarea cumpărătorilor în prezent;
d) cheltuielile de desfacere.
17. În unele cazuri prevăzute de S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile", cheltuielile privind creditele şi împrumuturile se includ în
costul stocurilor de mărfuri şi materiale.

Costul stocurilor de mărfuri şi materiale la întreprinderile de prestări servicii


18. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale pentru întreprinderile de prestări servicii include cheltuieli privind retribuirea muncii personalului şi
cheltuielile de producţie indirecte. Cheltuielile privind retribuirea muncii la întreprinderile de prestări servicii includ salariul de bază şi cel
suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii calculate personalului încadrat nemijlocit în sfera de prestări servicii. Cheltuielile de producţie indirecte se
includ în costul stocurilor de mărfuri şi materiale la sfîrşitul perioadei de gestiune numai la întreprinderile de prestări servicii, care dispun de producţie
neterminată. Cheltuielile privind retribuirea muncii lucrătorilor care se ocupă de vînzări şi a personalului administrativ nu se includ în costul stocurilor
de mărfuri şi materiale, dar se consideră drept cheltuială a perioadei de gestiune în care acestea au fost suportate.

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale


în contabilitatea curentă
19. Pentru evaluarea curentă a stocurilor de mărfuri şi materiale pot fi utilizate următoarele metode:
a) metoda costului normativ;
b) metoda vînzărilor cu amănuntul.
20. Metoda costului normativ se utilizează pentru evaluarea curentă şi controlul operativ al existenţei şi circulaţiei produselor finite şi producţiei
neterminate. Costul normativ se determină, luînd în considerare nivelul normativ al cheltuielilor materiale directe, cheltuielilor directe privind
retribuirea muncii şi al cheltuielilor de producţie indirecte. Normele de cheltuieli trebuie să fie analizate sistematic şi, în funcţie de necesităţi, să fie
revizuite.
21. Metoda vînzărilor cu amănuntul (procentului de profit global) se aplică, de regulă, în comerţ pentru evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri
care au un profit relativ egal în preţul vînzărilor în cazul unui sortiment care variază rapid. În contabilitatea curentă de circulaţie a mărfurilor evaluarea
acestora se efectuează după metoda vînzărilor cu amănuntul la preţuri de vînzare, cu evidenţierea adaosului, sau la valoarea de achiziţie. Reducerea
valorii de achiziţie a mărfurilor se admite în cazurile prevăzute de paragraful 26 al prezentului standard. Indiferent de varianta acceptată de evaluare a
mărfurilor, acestea sînt reflectate în evidenţa curentă în rapoartele financiare la cea mai mică sumă dintre valoarea efectivă şi valoarea realizabilă netă.
22. Costul unităţilor stocurilor de mărfuri şi materiale care, de obicei, nu sînt reciproc substituibile şi al stocurilor produse şi destinate unor
proiecte speciale, se determină prin metoda de identificare.

9
23. În cazul unui sortiment variat al stocurilor de mărfuri şi materiale reciproc substituibile costul acestora se determină prin metodele FIFO,
LIFO sau metoda costului mediu ponderat. [în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.32 din 03.03.2000, M.O. nr.27-28 din 09.03.2000]
24. Conform metodei FIFO, stocurile de mărfuri şi materiale intrate primele sînt şi primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi
materiale se efectuează în aceeaşi consecutivitate. Costul soldului la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină conform valorii de achiziţie a ultimelor
loturi de stocuri de mărfuri şi materiale intrate.
25. Conform metodei LIFO, stocurile de mărfuri şi materiale intrate ultimele sînt primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi
materiale ieşite se efectuează în aceeaşi consecutivitate. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite în cursul perioadei de gestiune se determină
la valoarea de achiziţie a ultimelor loturi de stocuri de mărfuri şi materiale intrate. Soldul stocurilor de mărfuri şi materiale la sfîrşitul perioadei de gestiune
se evaluează la valoarea de achiziţie a primelor loturi de stocuri intrate. [în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.32 din 03.03.2000, M.O. nr.27-28
din 09.03.2000]
26. Conform metodei costului mediu ponderat, costul stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite şi rămase la sfîrşitul perioadei de gestiune este
determinat în baza costului mediu ponderat al unităţilor similare, aflate în stoc la începutul perioadei de gestiune şi cumpărate sau produse de
întreprindere în cursul acestei perioade. Costul mediu ponderat poate fi calculat pentru o perioadă anumită de timp sau pe măsura intrării loturilor
suplimentare de stocuri de mărfuri şi materiale.
Valoarea realizabilă netă (V.R.N.)
27. Stocurile de mărfuri şi materiale sînt evaluate şi reflectate în rapoartele financiare la valoarea realizabilă netă cînd aceasta este mai joasă decît
costul, adică în cazul:
a) deteriorării sau degradării parţiale a acestora;
b) uzurii parţiale sau integrale a acestora;
c) reducerii preţului de vînzare a acestora;
d) creşterii eventualelor cheltuieli pentru completarea şi organizarea vînzării acestora.
28. Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale la valoarea realizabilă netă se efectuează:
a) pe tipuri;
b) pe grupe de unităţi reciproc substituibile, în limitele unuia şi aceluiaşi sortiment, care au aceeaşi destinaţie sau utilizare finală, produse şi
comercializate în unul şi acelaşi sector geografic.
La întreprinderile de prestări servicii cheltuielile se reflectă pe fiecare tip de servicii, pentru care se stabileşte un preţ de vînzare individual. De
aceea valoarea realizabilă netă se determină pe fiecare tip de servicii neterminate examinate ca tipuri separate de stocuri de mărfuri şi materiale.
29. Calcularea valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează în baza:
a) preţurilor de piaţă în vigoare la momentul calculării sumei ce urmează a fi primită din vînzarea stocurilor de mărfuri şi materiale;
b) variaţiilor preţurilor de piaţă sau costului stocurilor de mărfuri şi materiale legate nemijlocit de evenimentele activităţii economice care
au survenit după perioada de gestiune în măsura în care aceste evenimente confirmă condiţiile existente la sfîrşitul perioadei de gestiune;
c) destinaţiei stocurilor de mărfuri şi materiale aflate în stoc la sfîrşitul perioadei de gestiune pentru vînzare sau utilizare în producţie.
30. Valoarea realizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale aflate în stoc la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină în baza:
a) preţurilor contractuale, în cazul în care acestea sînt destinate vînzării conform contractelor garantate;
b) preţurilor de piaţă curente în cazul în care acestea nu sînt confirmate de contracte, dar sînt destinate, de asemenea, vînzării.
Pierderile neprevăzute, conform vînzărilor contractuale sau achiziţiilor firmei, se examinează în conformitate cu S.N.C. 10 "Eventualităţi şi
evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului".

10
31. Materialele şi alte stocuri destinate utilizării la fabricarea produselor finite nu urmează a fi evaluate sub costul acestora, dacă se prevede că
produsele finite care constituie baza lor vor fi vîndute la un preţ egal sau mai mare decît costul lor. Dacă se prevede că costul produselor finite va fi mai
mare decît preţurile de piaţă curente, materialele şi alte stocuri vor fi evaluate la valoarea realizabilă netă.
32. La data de raportare a fiecărei perioade posterioare valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale este revizuită. Dacă în perioada
precedentă acestea au fost evaluate în bilanţ la valoarea realizabilă netă şi continuă să figureze în stoc la sfîrşitul perioadei de gestiune la aceeaşi
valoare, iar circumstanţele s-au schimbat şi valoarea realizabilă netă s-a majorat, aceste stocuri sînt evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă revizuită.
Constatarea valorii stocurilor de mărfuri şi materiale
drept cheltuială
33. Valoarea stocurilor de mărfuri şi materiale vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care a fost determinat venitul raportat la aceste
vînzări. Aceasta asigură concordanţa cheltuielilor efectuate şi veniturilor obţinute. La evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale la valoarea realizabilă
netă apar pierderi care se constată drept cheltuială în perioada în care au fost efectuate. Dacă în perioada de gestiune următoare valoarea realizabilă netă
a stocurilor de mărfuri şi materiale s-a majorat, diferenţa rezultată din această majorare în limitele costului se constată drept venit în perioada în care s-a
produs majorarea valorii realizabile nete.
34. Stocurile de mărfuri şi materiale, utilizate pentru crearea obiectelor de mijloace fixe în regie sau pentru finisarea şi montajul acestora, se
includ în valoarea obiectelor şi se consideră drept cheltuială treptat, în cursul perioadei de exploatare (funcţionare) utilă a acestor active.

Particularităţile contabilizării obiectelor de mică


valoare şi scurtă durată
35. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sînt active valoarea unitară a cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislaţie, indiferent de
durata de exploatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi. În componenţa obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată sînt incluse instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială, utilajul de schimb, ambalajul tehnologic, inventarul de
producţie şi de uz casnic, îmbrăcămintea şi încălţămintea specială şi dispozitivele de protecţie, lenjeria, construcţiile şi dispozitivele provizorii, alte
obiecte (vasele, inventarul sportiv şi turistic, prelata etc.).
36. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora este mai mică de 1/2 din plafonul stabilit, urmează să fie casate la
cheltuieli sau consumuri pe măsura predării acestor obiecte de la depozit în exploatare. [în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.32 din 03.03.2000,
M.O. nr.27-28 din 09.03.2000]
37. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora depăşeşte 1/2 din plafonul stabilit, în cazul livrării de la depozit în
exploatare uzura se calculează în proporţie de 100% din valoarea acestora diminuată cu valoarea probabilă rămasă. La întreprinderile de stat şi
întreprinderile, în care cota statului în capitalul statutar constituie cel puţin 51% pe toată durata de exploatare, gestionarii ţin contabilitatea utilizării
acestora pe grupe stabilite. Uzura se trece la cheltuielile sau consumurile întreprinderii în funcţie de destinaţia utilizării obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată. La ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată valoarea uzurabilă este trecută la diminuarea uzurii calculate anterior. [în redacţia Ordinului
ministrului finanţelor nr.32 din 03.03.2000, M.O. nr.27-28 din 09.03.2000]
38. Pentru construcţiile speciale provizorii neprevăzute în lista de titluri, dispozitive şi instalaţii uzura se calculează pe toată durata de funcţionare
utilă, iar dacă această durată depăşeşte termenul de construcţie a obiectului de bază, pornind de la durata construcţiei acestuia. Uzura calculată pentru
construcţiile speciale provizorii prevăzute în lista de titluri, dispozitive şi instalaţii se include în componenţa cheltuielilor generale administrative aferente
construcţiei obiectului de bază.
Publicitate
39. În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite:
11
a) metodele de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale;
b) valoarea de bilanţ totală a stocurilor de mărfuri şi materiale şi valoarea de bilanţ pe grupe de clasificare acceptate de întreprindere, valoarea
rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
c) valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale calculată la valoarea realizabilă netă;
d) costul vînzării stocurilor de mărfuri şi materiale constatat drept cheltuială în perioada de gestiune;
e) suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora, casată anterior ca pierderi
rezultate din evaluarea acestora la valoarea realizabilă netă, care se constată ca venit în perioada de gestiune respectivă, în conformitate cu paragraful
32 al prezentului standard;
f) circumstanţele sau evenimentele activităţii economice, care au condus la majorarea valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale
în limitele costului acestora în conformitate cu paragraful 32 al prezentului standard;
g) valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale ipotecate cu titlu de garanţie a datoriilor.
40. Casarea diferenţei dintre cost şi valoarea realizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale poate conduce la consecinţe, dezvăluirea cărora
este prevăzută de S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate".

Data intrării standardului în vigoare


41. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 3


"Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii"

Introducere
1. Prezentul standard naţional, care nu are analog în nomenclatorul standardelor internaţionale de contabilitate, este elaborat pentru facilitarea
asimilării noului sistem de contabilizare a consumurilor şi cheltuielilor la etapele iniţiale ale reformei contabilităţii.
În prezentul standard sînt reflectate toate consumurile şi cheltuielile aferente desfăşurării activităţii de întreprinzător indiferent de
cerinţele impozitării.
Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie determinarea componenţei consumurilor întreprinderilor de producţie, de comerţ şi de prestări
servicii, a cheltuielilor activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi a pierderilor excepţionale.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activităţi de producţie, de comerţ şi de prestări servicii,
precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale înregistrate în Republica Moldova, situate atît pe teritoriul Republicii
Moldova, cît şi peste hotarele ei.
4. Consumurile şi cheltuielile menţionate în prezentul standard sînt reflectate parţial, mai detaliat fiind examinate în următoarele standarde
naţionale de contabilitate (S.N.C.):
a) consumurile şi cheltuielile pentru achiziţionarea şi prelucrarea stocurilor de mărfuri şi materiale, modul de repartizare şi de includere a acestora
în costul vînzărilor (S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale");
b) uzura (amortizarea) activelor amortizabile (uzurabile) (S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale", S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor
materiale pe termen lung");
12
c) cheltuielile excepţionale şi pierderile cauzate de comenzile anulate, precum şi corectarea erorilor esenţiale privind cheltuielile şi consumurile
(S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei raportate, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate");
d) cheltuielile pentru lucrări de cercetări ştiinţifice, proiectare şi experimentare (S.N.C. 9 "Contabilitatea cheltuielilor de cercetare, proiectare şi
experimentare");
e) cheltuielile privind împrumuturile, care pot fi capitalizate (S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile");
f) cheltuielile privind contractele de construcţie (S.N.C. 11 "Contractele de construcţie");
g) cheltuielile privind chiria (S.N.C. 17 "Contabilitatea chiriei"

Definiţii
5. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Consumuri - resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit.
Consumuri directe - consumuri identificate nemijlocit pe un anumit produs sau alt obiect de cheltuieli.
Consumuri indirecte - consumuri care nu pot fi identificate direct pe un produs sau obiect concret de cheltuieli.
Consumuri variabile - consumuri care se modifică în raport cu volumul producţiei, lucrărilor executate, serviciilor prestate.
Consumuri constante - consumuri care rămîn constante într-un anumit diapazon de modificări, indiferent de modificările volumului producţiei sau
activităţii de afaceri a personalului de conducere.
Consumuri directe de materiale - valoarea materiei prime, materialelor, semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor care în mod
substanţial intră în componenţa acestora şi se includ direct în costul produselor finite.
Consumuri directe privind retribuirea muncii - consumuri privind remunerarea muncitorilor, incluse în mod direct în costul produselor finite.
La întreprinderile de prestări servicii se utilizează noţiunea consumuri privind retribuirea muncii.
Consumuri indirecte de producţie - consumuri aferente deservirii şi conducerii sudiviziunilor de producţie care nu pot fi incluse în mod direct în
costul produselor finite (serviciilor) şi se repartizează conform S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale".
Cheltuieli - toate cheltuielile şi pierderile perioadei care se scad din venit la calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.
Cheltuielile activităţii operaţionale - cheltuielile aferente desfăşurării activiăţii de bază a întreprinderii.
Cheltuielile activităţii de investiţii - cheltuieli şi pierderi aferente scoaterii din funcţiune a activelor pe termen lung.
Cheltuielile activităţii financiare - cheltuieli rezultate din modificarea mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor (creditelor).
Pierderi excepţionale - pierderi suportate ca rezultat al evenimentelor care nu ţin de activitatea ordinară.
Costul vînzărilor - o parte din consumuri, care se trec la produsele, mărfurile şi serviciile vîndute.
Cheltuieli ale perioadei - de gestiune cheltuieli pentru comercializarea produselor, mărfurilor şi serviciilor, administrative, de deservire, de
organizare a producţiei.
Cheltuieli anticipate - cheltuieli apărute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare (de exemplu, plăţile în avans aferente chiriei etc.).
Proces de producţie (tehnologic) - procesul care cuprinde toate operaţiile de prelucrare a materiilor prime, materialelor, de utilizare a articolelor
accesorii (piese de completare) la fabricarea şi asamblarea producţiei.
6. Contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa socială se efectuează din toată suma calculată pentru retribuirea muncii în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
Componenţa consumurilor
În componenţa consumurilor, care se includ în costul de producţie (servicii) se prevăd următoarele articole: consumuri de materiale,
consumuri privind remunerarea muncii, consumuri indirecte de producţie. În unele ramuri ale economiei naţionale, în afară de cele nominalizate, pot fi

13
utilizate şi alte articole de consum, care reflectă particularităţile activităţii de producţie şi gospodăreşti (de exemplu, în ramura extractivă - epuizarea
resurselor naturale, în industria energetică - uzura mijloacelor fixe etc).
Consumuri de materiale
7. Consumurile de materiale incluse în costul produselor finite, producţiei în curs de execuţie cuprind: la întreprinderile de producţie -
consumurile directe de materiale, la întreprinderile de prestări-servicii - consumuri de materiale. La întreprinderile de comerţ consumurile de
materiale nu se includ în costul mărfurilor, ci se trec la cheltuielile perioadei de gestiune.
Consumuri directe de materiale
8. La întreprinderile de producţie consumurile directe de materiale cuprind valoarea materialelor, utilizate în procesul de producţie (tehnologic)
incluse în costul produselor finite, şi anume:
a) a materiilor prime şi materialelor, care constituie baza producţiei fabricate sau o componentă indispensabilă la fabricarea acesteia;
b) a articolelor accesorii (piese de completare) şi a semifabricatelor supuse asamblării sau prelucrării suplimentare la întreprinderea respectivă;
c) valoarea serviciilor cu caracter de producţie prestate de terţi şi cheltuielile suplimentare aferente, raportate la scumpirea valorii materialelor, de
exemplu:
- executarea unor operaţii distincte privind fabricarea produselor, prelucrarea materiilor prime şi materialelor;
- efectuarea probelor privind determinarea calităţii materiilor prime şi materialelor consumabile, utilizate exclusiv pentru fabricarea produselor
concrete;
d) a combustibilului de toate tipurile, consumat în scopuri tehnologice, la producerea tuturor felurilor de energie;
e) a energiei de toate felurile (electrică, termică, aer comprimat, frig, apă etc.), consumate în scopuri tehnologice, de transport şi aferente altor
necesităţi de producţie ale întreprinderii.

Consumuri de materiale
9. Pentru întreprinderile de prestări servicii consumurile de materiale, utilizate în procesul activităţii de bază, cuprind:
a) materiale auxiliare;
b) materiale de construcţie;
c) carburanţi şi lubrifianţi;
d) piese de schimb pentru prestarea serviciilor de reparaţii;
e) alte materiale.
Consumuri privind retribuirea muncii
10. La consumurile privind retribuirea muncii incluse în costul produselor finite, producţiei în curs de execuţie se raportă: la întreprinderile
de producţie - consumurile directe privind retribuirea muncii, iar la întreprinderile de prestări servicii - cheltuielile privind retribuirea muncii. La
întreprinderile de comerţ cheltuielile privind remunerarea muncii nu se includ în costul mărfurilor. Ele ţin de cheltuielile perioadei de gestiune.

Consumurile directe privind retribuirea muncii


11. În consumurile directe privind retribuirea muncii ale întreprinderii de producţie se includ consumurile privind retribuirea muncii
plătite personalului încadrat în producţia de bază a întreprinderii, inclusiv premiile şi alte sume plătite sub formă de stimulare şi compensare. La
acestea se referă:
a) retribuţiile pentru munca prestată efectiv, calculate în baza tarifelor în acord, salariilor tarifare şi salariilor funcţiei şi onorariilor, formele
şi sistemele de retribuire a muncii acceptate de întreprindere, precum şi:

14
- sporurile la salariile plătite lucrătorilor din telecomunicaţii, construcţii, transporturi şi altor salariaţi, activitatea permanentă a cărora este legată
de deplasări, diurnele plătite din momentul plecării pînă în momentul revenirii la sediul întreprinderilor lor;
- premiile pentru rezultatele de producţie obţinute, sporurile la salariile tarifare şi de bază pentru măiestrie profesională;
- sumele plătite (la executarea lucrărilor prin metoda de cart) în mărimea unui salariu tarifar, salariu de funcţie pentru zilele de deplasare de la
sediul întreprinderii la locul de lucru şi viceversa, prevăzute de graficul de lucru, precum şi pentru zilele de reţinere a salariaţilor în drum din cauza
condiţiilor meteorologice sau din vina organizaţiilor de transport referitoare la obiectele concrete de construcţii şi reparaţii capitale;
- remuneraţiile studenţilor instituţiilor de învăţămînt şi ale elevilor instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate şi profesional-tehnic care
fac practica de producţie la întreprinderi, precum şi remuneraţiile plătite elevilor şcolilor de cultură generală în perioada orientărilor profesionale;
- remuneraţiile lucrătorilor, neîncadraţi în statele întreprinderii pentru executarea de către aceştia a lucrărilor conform contractelor de drept civil,
dacă decontările cu aceştia pentru munca prestată se efectuează direct de întreprindere;
b) remunerarea zilelor de odihnă (recuperărilor) acordate salariaţilor pentru munca ce depăşeşte durata normală a timpului de lucru în
cazul organizării muncii prin metoda de cart, evidenţei însumate a timpului de muncă şi în alte cazuri stabilite de legislaţie;
c) sumele plătite sub formă de compensare în funcţie de regimul de lucru şi condiţiile de muncă, inclusiv sporurile şi adaosurile la salariile
tarifare şi salariile de bază pentru munca în timp de noapte, munca suplimentară, munca în zilele de odihnă, de sărbători, munca în regim cu multe
schimburi, pentru cumularea profesiunilor, extinderea zonelor de deservire, pentru muncă în condiţii grele, nocive, deosebit de nocive etc.;
d) remunerarea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, a concediilor legale de odihnă (anuale) şi suplimentare (compensaţii pentru
concediul nefolosit), a orelor cu înlesniri pentru adolescenţi, a pauzelor pentru mamele care alăptează copilul, precum şi a timpului necesar pentru
efectuarea examenului medical, îndeplinirea atribuţiilor de stat;
e) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
f) alte feluri de retribuţii acordate salariaţilor care participă la fabricarea produselor.
[§11 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.2004]

Consumuri privind retribuirea muncii


12. La întreprinderile de prestări servicii consumurile privind retribuirea muncii cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse sporuri,
adaosuri, premii calculate personalului care lucrează nemijlocit în domeniul prestării serviciilor.

Cosumuri indirecte de producţie


13. Consumuri indirecte de producţie au loc la întreprinderile de producţie şi întreprinderile de prestări servicii şi cuprind:
a) cheltuielile de întreţinere a mijloacelor fixe cu destinaţie productivă în stare de lucru (cheltuieli pentru asistenţă tehnică şi întreţinere, pentru
efectuarea reparaţiilor curente, medii şi capitale); pentru îndeplinirea normelor sanitaro-igienice, inclusiv cheltuielile de întreţinere a încăperilor şi
inventarului acordate de întreprindere instituţiilor medicale pentru organizarea punctelor medicale nemijlocit pe teritoriul întreprinderii, pentru menţinerea
curăţeniei şi ordinii în unitatea de producţie;
b) cheltuielile de întreţinere şi exploatare a mijloacelor destinate protecţiei naturii referitoare la procesul de producţie, inclusiv plăţile pentru
evacuarea substanţelor poluante în mediul înconjurător;
c) cheltuielile de întreţinere şi deservire a mijloacelor tehnice de dirijare, comunicaţii, mijloacelor de semnalizare, altor mijloace tehnice de
comandă referitoare la procesul de producţie;
d) uzura mijloacelor fixe cu destinaţie productivă;
e) epuizarea resurselor naturale;
f) amortizarea activelor nemateriale utilizate în procesul de producţie;
15
g) cheltuielile aferente perfecţionării tehnologiilor şi organizării producţiei, precum şi îmbunătăţirii calităţii produselor, sporirii fiabilităţii,
durabilităţii şi altor proprietăţi de exploatare a acestora în cadrul procesului de producţie;
h) uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
i) valoarea materialelor utilizate în procesul de producţie pentru asigurarea unui proces tehnologic normal, pentru ambalarea produselor în secţii
sau consumate pentru alte necesităţi de producţie, care nu pot fi raportate direct la tipuri concrete de produse;
j) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);
k) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
l) salariile muncitorilor auxiliari încadraţi în producţie şi ale personalului administrativ, de conducere etc. din subdiviziunile de producţie,
inclusiv toate tipurile de premii şi adaosuri conform sistemelor în vigoare la întreprindere;
m) sumele plătite sub formă de stimulare salariaţilor încadraţi în procesul de producţie, inclusiv:
- recompensele unice pentru vechime în muncă (sporurile pentru stagiul de muncă în specialitate la întreprinderea respectivă) în
conformitate cu legislaţia în vigoare, şi premiile neincluse în cheltuielile directe privind retribuirea muncii;
- sumele plătite pentru timpul aflării în concedii forţate cu păstrarea parţială a salariului, prevăzute de legislaţia în vigoare;
n) cheltuielile de asigurare a condiţiilor normale de lucru şi a tehnicii securităţii ce ţin de particularităţile producţiei şi prevăzute de legislaţia
respectivă;
o) cheltuielile de asigurare a pazei (inclusiv a celei antiincendiare) atelierelor, secţiilor şi subdiviziunilor cu destinaţie productivă;
p) cheltuielile de deplasare a salariaţilor încadraţi nemijlocit în procesul de producţie;
r) asigurarea obligatorie a salariaţilor ocupaţi în sfera de producţie şi ale activelor de producţie;
s) alte cheltuieli în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[§13 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.2004]

Componenţa cheltuielilor
14. Cheltuielile se înregistrează la întreprinderile cu toate tipurile de activităţi. Acestea se reflectă în contabilitate şi rapoartele financiare
în baza metodei calculării din perioada în care s-au produs şi cuprind cheltuielile activităţilor operaţionale, de investiţii, financiare, precum şi pierderile
excepţionale.

Cheltuielile activităţii operaţionale


15. Cheltuielile activităţii operaţionale a întreprinderii includ costul vînzărilor şi cheltuielile perioadei de gestiune.

Costul vînzărilor
16. Costul vînzărilor cuprinde:
a) pentru întreprinderile de producţie - consumurile directe de materiale, consumurile directe privind remunerarea muncii, consumurile indirecte
de producţie;
b) pentru intreprinderile de comerţ - costul mărfurilor vîndute;
c) pentru intreprinderile de prestări servicii - consumurile de materiale, consumurile privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de
producţie.

Cheltuielile perioadei de gestiune


17. În componenţa cheltuielilor perioadei de gestiune se includ:
16
a) cheltuielile comerciale;
b) cheltuielile generale şi administrative;
c) alte cheltuieli operaţionale.
Cheltuielile comerciale
18. Comerciale sînt considerate cheltuielile de vînzare a produselor finite, mărfurilor şi serviciilor. Acestea cuprind:
a) cheltuielile de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor de ambalat, salariul muncitorilor ocupaţi cu ambalarea produselor,
(la întreprinderile de producţie în cazul cînd ambalarea se efectuează la depozitul de produse finite), mărfurilor;
b) la întreprinderile de comerţ - cheltuielile de depozitare şi pregătire a mărfurilor pentru vînzare, aspectul exterior al vitrinelor de reclamă şi
alte acţiuni care contribuie la vînzarea mărfurilor, precum şi vînzarea propriu-zisă si transportarea mărfurilor la cumpărători, dacă aceste cheltuieli le
suportă firma comercială;
c) cheltuielile de transport-expediere a produselor fabricate şi a mărfurilor (cu excepţia cazurilor în care acestea se recuperează de către
cumpărător), taxele vamale etc.;
d) remunerarea lucrărilor de marcare (etichetare), certificare a produselor şi mărfurilor, întocmirea declaraţiilor vamale privind
comercializarea produselor peste hotarele republicii;
e) serviciile de marketing aferente încheierii sau rezilierii contractelor (acordurilor);
f) comisioanele (defalcările) plătite organizaţiilor de desfacere, intermediere, de comerţ extern, cheltuielile de procurare a licenţelor pentru
exportul produselor şi mărfurilor;
g) cheltuielile ce ţin de reclamă, participarea la expoziţii, tîrguri: valoarea mostrelor de mărfuri transmise, în conformitate cu contractele
(acordurile) încheiate sau alte acte, nemijlocit cumpărătorilor sau organizaţiilor de intermediere cu titlu gratuit şi care nu pot fi returnate, alte
cheltuieli similare;
h) cheltuielile de studiere a pieţelor de desfacere interne şi externe, de salarizare a lucrătorilor ocupaţi cu colectarea şi prelucrarea datelor
privind pieţele de desfacere a mărfurilor respective, informaţiilor asupra producătorilor-concurenţi, costul literaturii economice pentru efectuarea
investigaţiilor de marketing, alte cheltuieli ale secţiilor, serviciilor sau ale lucrătorilor din domeniul marketingului;
i) cheltuielile pentru reparaţia cu termen de garanţie şi deservirea cu termen de garanţie a produselor şi mărfurilor vîndute;
j) cheltuielile ce ţin de remuneraţiile lucrătorilor întreprinderilor de comerţ care cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse sporuri,
adaosuri, premii platite vînzătorilor, casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor de la întreprinderile de alimentaţie publică, şi altui
personal angajat nemijlocit la vînzarea mărfurilor;
k) cheltuieli privind datoriile dubioase;
l) cheltuieli privind returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute;
m) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
n) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă).
[§18 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.2004]
19. Nomenclatorul articolelor cheltuielilor comerciale este elaborat de către întreprindere, pornind de la particularităţile şi specificul activităţii
acesteia.
Cheltuieli generale şi administrative
20. Cheltuielile generale şi administrative cuprind:
1) cheltuielile privind retribuirea muncii salariaţilor atribuite personalului de conducere şi gospodăresc, premiile de orice tip conform sistemelor
existente la întreprindere, adaosurile de orice tip, inclusiv:
a) sumele plătite pentru absenţele forţate sau îndeplinirea unui lucru plătit insuficient în cazurile prevăzute de legislaţie;
17
b) suplimentele (adaosurile) plătite pentru concediul medical pînă la nivelul salariului efectiv, stabilit de legislaţie;
c) diferenţa de salarii plătită lucrătorilor transferaţi de la alte întreprinderi cu păstrarea în decursul unei anumite perioade, a cuantumurilor
salariului de funcţie de la locul de muncă precedent, precum şi în cazul interimatului provizoriu, dacă aceasta este prevăzut de legislaţia în vigoare;
d) recompensele unice pentru vechimea în muncă şi adaosurile pentru vechimea de muncă în specialitate la întreprinderea respectivă plătite
salariaţilor în conformitate cu legislaţia în vigoare;
2) contribuţiile pentru asigurările sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi/sau medicale facultative
(benevole), fondul de pensii, fondul de stat de plasare în cîmpul muncii din suma cheltuielilor privind retribuirea muncii;
3) plăţile suplimentare, indemnizaţiile, sporurile, compensaţiile acordate salariaţilor întreprinderii, inclusiv:
a) sumele plătite salariaţilor concediaţi de la întreprinderile din cauza reorganizării acesteia, reducerii personalului şi statelor;
b) sumele plătite salariaţilor, inclusiv femeilor care educă copii, pentru concediile acordate suplimentar;
c) sporurile la pensii, indemnizaţiile unice acordate salariaţilor care se pensionează;
d) sumele plătite sub formă de compensare ca urmare a majorării preţurilor, scumpirea alimentaţiei (bucatelor) la ospătării, bufete şi
profilactorii sau acordarea ei la preţuri reduse sau gratuit (exceptînd alimentaţia specială pentru anumite categorii de salariaţi în conformitate cu
legislaţia);
e) compensarea daunelor materiale salariaţilor întreprinderii cauzate de traumele în producţie şi plata pensiei de invaliditate, recuperate din
această cauză din fondul social, indemnizaţiilor unice în caz de deces al salariatului ca rezultat al accidentului de producţie;
f) indemnizaţiile plătite atît în temeiul deciziilor judecătoreşti, cît şi fără acestea în legătură cu pierderea capacităţii de muncă din cauza traumelor
de producţie;
g) sumele plătite salariaţilor-donatori de sînge pentru zilele examinării medicale, donării de sînge şi pentru zilele de odihnă, acordate după
fiecare zi de donare a sîngelui;
4) ajutorul material acordat salariaţilor (inclusiv cota iniţială pentru construcţia de locuinţe cooperatiste sau pentru rambursarea parţială a
creditului, acordat în scopul construcţiei de locuinţe cooperatiste sau construcţiei individuale a locuinţelor);
5) întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă, gospodărească şi de protecţie a naturii (clădiri, construcţii etc.);
6) amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderii;
7) valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în limita stabilită;
8) uzura şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
9) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);
10) cheltuieli de întreţinere a obiectelor şi mijloacelor fixe conservate în conformitate cu actele normative în vigoare;
11) cheltuielile aferente întreţinerii şi deservirii mijloacelor tehnice de comandă, centrelor de telecomunicaţii, mijloacelor de semnalizare,
centrelor de calcul şi altor mijloace tehnice de comandă, care nu se referă la producţie (de exemplu, cheltuielile pentru chirie a mijloacelor de
telecomunicaţii, utilizate în scopuri de conducere);
12) cheltuielile poştale şi telegrafice, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a staţiilor de telefoane, comutatoarelor, faxurilor, instalaţiilor de
dispecerat, de radiou şi de alte tipuri de telecomunicaţii, utilizate pentru administrare şi care se includ în bilanţul întreprinderii; pentru lucrările
tipografice, pentru întreţinerea şi exploatarea biroticii; pentru procurarea rechizitelor de birou, formularelor de evidenţă, de dări de seamă;
13) plata serviciilor pentru dirijarea producţiei efectuată de terţe organizaţii în cazurile în care în statele de funcţiuni ale întreprinderii nu
este prevăzută finanţarea unor servicii funcţionale sau cînd aceste înreprinderi nu sînt în stare să asigure îndeplinirea unor lucrări necesare fără
participarea organizaţiilor specializate, inclusiv pentru executarea unor lucrări periodice la solicitarea organelor de conducere de stat pentru
îndeplinirea cărora nu este raţional de a întreţine un personal permanent, precum şi alte cheltuieli legate nemijlocit de activitatea întreprinderii;
14) cheltuielile privind paza obiectelor administrativ-gospodăreşti şi asigurarea securităţii antiincendiare a acestora;
18
15) cheltuielile de întreţinere a transportului auto de serviciu: remunerarea salariaţilor care deservesc acest transport, valoarea
combustibilului, lubrifianţilor şi altor materiale, uzura şi reparaţia cauciucurilor, asistenţa tehnică a transportului auto; cheltuieli de întreţinere a
garajelor, arenda pentru garaje şi parcarea autovehiculelor, cotele de amortizare şi cheltuielile pentru toate tipurile de reparaţie a autovehiculelor
şi clădirilor, garajelor, cheltuielile pentru închirierea autoturismelor de serviciu;
16) cheltuielile privind deplasările personalului de conducere;
17) cheltuielile de reprezentare;
18) cheltuielile pentru măsurile de protecţie civilă, inclusiv uzura inventarului şi mijloacelor fixe, utilizate în aceste scopuri;
19) plata compensaţiilor personalului administrativ - de conducere al întreprinderilor, activitatea de producţie a cărora este legată de necesitatea
unor deplasări sistematice în interes de serviciu, a cheltuielilor ce ţin de utilizarea în aceste scopuri a autoturismelor personale;
20) defalcări pentru întreţinerea aparatului de conducere al organizaţiilor ierarhic superioare, a asociaţiilor, concernelor şi altor structuri şi
organe de conducere;
21) cheltuielile în scopuri de caritate şi sponsorizare;
22) cheltuielile de întreţinere a subdiviziunilor de producţie şi de deservire;
23) cheltuielile pentru asigurarea salariaţilor şi a bunurilor cu destinaţie generală şi administrativă prevăzute de actele normative în vigoare;
24) cheltuielile aferente angajării forţei de muncă;
25) plata pentru diversele servicii prestate întreprinderii în conformitate cu contractele (acordurile) încheiate de către:
a) bănci, bursele de mărfuri, organizaţiile intermediare şi alte organizaţii;
b) organizaţiile consultative, juridice, informaţionale, de audit, traducători;
c) mass-media în legătură cu publicarea rapoartelor financiare;
26) cheltuielile pentru pregătirea şi reciclarea personalului, inclusiv:
a) salariul lucrătorilor întreprinderilor în timpul studiilor acestora cu scoaterea din producţie în sistemul de ridicare a calificării şi de reciclare
a cadrelor, precum şi sumele plătite în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru concediile de studii, acordate muncitorilor şi funcţionarilor, care
au succese bune la învăţătură în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu, seral şi fără frecvenţă, la doctorantura fără frecvenţă;
b) sumele plătite absolvenţilor şcolilor medii profesional-tehnice şi tinerilor specialişti care au absolvit instituţia de învăţămînt superior sau
mediu de specialitate, pentru deplasarea la locul de lucru, concediul înainte de a-şi începe activitatea, precum şi plata indemnizaţiilor;
c) cheltuielile de întreţinere a instituţiilor de învăţămînt, care se află la bilanţul întreprinderii;
27) cheltuielile pentru cercetări ştiinţifice;
28) cheltuielile pentru invenţii şi raţionalizări cu caracter de producţie, efectuarea lucrărilor experimentale, confecţionarea şi proba modelelor şi
mostrelor în baza invenţiilor şi propunerilor de raţionalizare, organizarea expoziţiilor, concursurilor, trecerilor în revistă, acţiunilor de certificare şi
a altor acţiuni privind implementarea inovaţiilor şi propunerilor de raţionalizare, plata onorariilor şi alte cheltuieli, cu excepţia cazurilor de
capitalizare a acestora prevăzute de S.N.C. 9 "Contabilitatea cheltuielilor de cercetare, proiectare şi experimentare";
29) cheltuielile privind reparaţia ambalajului folosit în multiplă circulaţie şi returnabil, precum şi valoarea ambalajului, scos din uz ca urmare a
uzurii naturale a acestuia;
30) impozitele şi taxele, conform legislaţiei în vigoare, precum şi impozitul pe valoarea adaugată şi accizele nerecuperabile, cu excepţia
impozitului pe venit;
31) cheltuielile de judecată, cheltuielile de arbitraj şi taxele de stat;
32) cheltuielile pentru procurarea literaturii speciale, actelor normative şi instructive, precum şi abonarea la ediţii speciale (ziare, reviste etc.)
necesare în activitatea de producţie;
33) cheltuielile pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii, organizarea timpului liber şi odihnei salariaţilor de la întreprindere, inclusiv pentru:
19
a) întreţinerea şi uzura utilajului şi încăperilor, acordate gratuit pentru desfăşurarea activităţii culturale şi sportive;
b) întreţinerea obiectelor de ocrotire a sănătăţii, azilurilor pentru bătrîni şi invalizi, instituţiilor preşcolare pentru copii din sistemul
învăţămîntului public, precum şi a obiectelor din fondul locativ (inclusiv uzură şi cheltuielile pentru efectuarea diverselor tipuri de reparaţii;
c) achitarea din contul întreprinderii a foilor de tratament şi în case de odihnă, organizarea excursiilor şi călătoriilor, ocupaţiilor în secţii sportive,
cercuri şi clube, a vizitării acţiunilor culturale distractive şi sportive;
34) cheltuielile de organizare aferente desfăşurării adunărilor acţionarilor, perfectării documentelor;
35) alte cheltuieli.
[§20 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.2004]
21. Cheltuielile neproductive:
a) pierderile din cauza întreruperilor în producţie;
b) pierderile, cauzate de casarea produselor alimentare şi medicamentelor cu termenul de garanţie expirat.
22. Nomenclatorul articolelor de cheltuieli generale şi administrative, recomandat pentru întreprinderile de producţie, întreprinderile de comerţ
şi de prestări servicii, este prezentat în anexa nr. 1.

Alte cheltuieli operaţionale


23. Cheltuielile care nu pot fi raportate nici la cheltuielile comerciale, nici la cele generale şi administrative sînt incluse în alte cheltuieli
operaţionale şi anume cheltuielile privind:
a) plata dobînzilor filialelor, întreprinderilor filiere şi asociate;
b) plata dobînzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor primite pe termen scurt şi pe termen lung, cu excepţia cazurilor de capitalizare
a acestora, prevăzute în S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile";
c) plata dobînzilor privind alte operaţii;
d) plata dobînzilor privind împrumuturile expirate şi sancţiunile creditare;
e) vînzarea activelor curente, cu excepţia produselor finite, mărfurilor şi serviciilor prestate;
f) amenzile, penalităţile, despăgubirile;
g) emisiunea şi difuzarea titlurilor de valoare pe termen scurt - obligaţiuni, cambii şi alte titluri de valoare, plata comisioanelor pentru difuzarea
acestora etc.;
h) consumurile indirecte de producţie constante nerepartizabile;
i) sumele diferenţelor dintre costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi valoarea realizabilă netă;
j) lipsurile şi pierderile de la deteriorarea valorilor;
k) producţia rebutată;
l) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);
m) alte cheltuieli operaţionale.
[§23 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.2004]

Cheltuielile activităţii de investiţii


24. Cheltuielile activităţii de investiţii sînt generate de scoaterea din funcţiune a activelor pe termen lung. Acestea cuprind următoarele
cheltuieli:
a) privind ieşirea activelor nemateriale;
b) privind ieşirea activelor materiale pe termen lung;
20
c) privind ieşirea activelor financiare pe termen lung;
d) din reevaluarea activelor pe termen lung;
e) aferente participaţiilor în alte întreprinderi;
f) privind operaţiile cu părţile legate;
g) alte cheltuieli ale activităţii de investiţii.

Cheltuielile activităţii financiare


25. Cheltuielile activităţii financiare sînt generate de modificarea mărimii şi structurii capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor
întreprinderii. Acestea cuprind următoarele cheltuieli:
a) privind plata redevenţelor;
b) privind arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung;
c) privind diferenţele de curs valutar;
d) alte cheltuieli ale activităţii financiare.

Pierderi excepţionale
26. Pierderile excepţionale apar ca rezultat al evenimentelor sau operaţiilor rare şi netipice, nelegate de activitatea financiar-economică (ordinară) a
întreprinderii. Acestea cuprind:
a) pierderile provocate de calamităţile naturale;
b) pierderile rezultate din perturbările politice;
c) pierderile ocazionate de modificarea legislaţiei Republicii Moldova.

Interconexiunea cheltuielilor şi indicatorilor din raportul privind rezultatele financiare


27. Întreprinderile de producţie, de comerţ şi prestari servicii întocmesc raportul privind rezultatele financiare după un formular unic, care
cuprinde: costul vînzărilor, cheltuielile comerciale, cheltuielile generale şi de administraţie, alte cheltuieli operaţionale, cheltuieli ale activităţii de
investiţii şi financiare, pierderi excepţionale (anexa nr. 2).
28. Costul vînzărilor reprezintă suma consumurilor care au devenit cheltuieli ca rezultat al vînzării produselor finite, mărfurilor şi serviciilor,
care cuprind:
a) la întreprinderile de producţie - consumurile directe de materiale, consumuri directe privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de
producţie;
b) la întreprinderile de comerţ - valoarea mărfurilor vîndute care se determină în felul următor: la suma soldului stocurilor de mărfuri la începutul
perioadei de gestiune se adaugă suma achiziţiilor-netto de mărfuri în perioada de gestiune şi se scade suma soldului stocurilor de mărfuri la finele
perioadei de gestiune:
- achiziţiile-neto includ volumul global al achiziţiilor minus rabaturile pentru plata anticipată, returnarea şi bonificarea (reducerea preţurilor)
mărfurilor de transport legate de aducerea mărfurilor achiziţionate;
c) la întreprinderile de prestari servicii - consumuri de materiale şi cele ce ţin de retribuirea muncii, precum şi consumuri indirecte de producţie
pentru întreprinderile care dispun de producţie neterminată.
29. Indicatorul costului vînzărilor la întreprinderile de producţie se determină printr-un calcul special bazat pe datele calculaţiei costului
produselor fabricate în perioada de gestiune, ţinînd cont de modificarea stocului iniţial şi final de produse finite. Calculaţia costului produselor fabricate
este obligatorie pentru întreprinderea de producţie. Formularul acesteia este prezentat în anexa nr. 3.
21
30. Soldurile de produse finite şi de mărfuri se evaluează şi se reflectă în bilanţul contabil în conformitate cu S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi
materiale".
31. Cheltuielile activităţilor de investiţii, financiară, precum şi pierderile excepţionale se includ în raportul privind rezultatele financiare în
sumele specificate în paragrafele 24-27 ale prezentului standard.

Publicitate
32. Întreprinderile dezvăluie în rapoartele financiare:
a) politica de contabilitate, acceptată pentru determinarea componenţei consumurilor şi cheltuielilor;
b) cheltuielile de producţie constatate drept active în perioada de gestiune (stocuri de mărfuri şi materiale, mijloace fixe etc.);
c) cheltuielile anticipate:
- pe termen scurt (mai puţin de un an);
- pe termen lung (mai mult de un an);
d) structura elementelor din Raportul privind rezultatele financiare referitoare la consumuri şi cheltuieli include: costul vînzărilor, cheltuielile
comerciale, generale şi administrative şi alte cheltuieli operaţionale, precum şi cheltuielile activităţii de investiţii şi financiare, pierderile excepţionale.

Data intrării standardului în vigoare


33. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.

Anexa nr.1

Nomenclatorul articolelor de cheltuieli generale şi administrative pentru întreprinderile de producţie, întreprinderile de comerţ şi de prestări
servicii

Materiale auxiliare
Salariul (retribuţiile) personalului administrativ
Salariul (retribuţiile) personalului economic
Sumele plătite salariaţilor sub formă de premii, stimulente, indemnizaţii, sporuri şi compensaţii
Plata indemnizaţiei la concediere
Contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi/sau medicale facultative (benevole). [în
redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.2004]
Cheltuieli de întreţinere şi reparare a mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă şi general economică
Cheltuieli privind combustibilul, gazele, energia electrică şi apa
Asigurarea bunurilor întreprinderii
Amortizarea activelor nemateriale
Uzura obiectelor de inventar (vesela, îmbrăcămintea specială sanitară, lenjerie în comerţ)
Cheltuieli privind operaţiile cu ambalajele
Cheltuieli privind chiria curentă a încăperilor şi utilajului, nelegată de producţie
Plăţi pentru serviciile bancare, de audit, juridice şi alte servicii
Pierderi din cauza degradării valorilor şi lipsurile în limitele şi supranormelor perisabilităţii naturale
22
Pierderi din cauza întreruperilor
Cheltuieli aferente procurării licenţelor de comercializare a tipurilor corespunzătoare de activităţi
Cheltuieli de întreţinere a pazei şi de asigurare a securităţii antiincendiare
Cheltuieli de judecată şi de arbitraj
Cheltuieli de birou, poştale, telefonice şi telegrafice
Vărsăminte în organizaţiile de binefacere
Cheltuieli privind studiile (pregătirea cadrelor)
Cheltuieli ce ţin de dezvoltare, pentru lucrări de cercetare, proiectare şi experimentare
Onorarea impozitelor, taxelor şi vărsarea altor plăţi obligatorii, cu excepţia impozitului pe beneficiu (profit)
Cheltuieli privind retribuirea muncii şi tehnica securităţii
Cheltuieli de deplasare
Cheltuieli privind transportul salariaţilor
Cheltuieli privind protecţia mediului înconjurător
Alte cheltuieli administrative şi generale ale gospodăriei
Anexa nr. 2
Componenţa consumurilor şi cheltuielilor
(pe tipuri de activităţi)
-----------------------------------------------------------------------------
N | Indicatorii Raportului | Întreprinderi
d/o| privind rezultatele financiare |----------------------------------
| |de producţie|de comerţ|de prestări
| | | | servicii
-----------------------------------------------------------------------------
1 Venituri din vînzări x x x
[în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.2004]
-----------------------------------------------------------------------------
2 Costul vînzărilor
Consumuri de materiale x1 - -
Consumuri directe de materiale -2 x x
Consumuri de materiale
Cheltuieli privind retribuirea muncii
Cheltuieli directe privind retribuirea
muncii x - -
Cheltuieli privind retribuirea muncii - - x
Consumuri indirecte de producţie x - x3
-----------------------------------------------------------------------------
3 Profitul (pierderi) global (rînd.1 minus rînd. 2)
-----------------------------------------------------------------------------
4 Cheltuielile perioadei de gestiune

23
Cheltuieli comerciale x x x
Cheltuieli generale şi administrative x x x
Alte cheltuieli operaţionale x x x
-----------------------------------------------------------------------------
5 Cheltuieli ale activităţii de investiţii x x x
-----------------------------------------------------------------------------
6 Cheltuieli ale activităţii financiare x x x
-----------------------------------------------------------------------------
7 Pierderi excepţionale x x x
-----------------------------------------------------------------------------
8 Profitul (pierderea) pînă la impozitare rînd.3 minus rînd. 4, 5, 6 şi 7
-----------------------------------------------------------------------------

________
1 "x" - acest tip de cheltuieli există la întreprinderea respectivă
2 "-" - acest fel de cheltuieli nu se referă la întreprinderea respectivă
3 "x" - numai pentru întreprinderile de prestări servicii, care dispun de producţie în curs de execuţie
Anexa nr. 3

Calculaţia costului produselor fabricate în perioada de gestiune


(pentru întreprinderile de producţie)
--------------------------------------------------------------------------
Indicatorul | Nr. rîndului | Suma
--------------------------------------------------------------------------
Cheltuieli directe de materiale:
Stocuri de materii prime şi materiale la începutul
perioadei de gestiune 1 x
Achiziţionarea materiilor prime şi materialelor 2 x
--------------------------------------------------------------------------
Total: materii prime şi materiale destinate
procesului de producţie 3:(1+2) x
--------------------------------------------------------------------------
Stocuri de materii prime şi materiale la finele
perioadei de gestiune 4 x
--------------------------------------------------------------------------
Materii prime şi materiale utilizate în procesul de
producţie 5:(3+4) x
--------------------------------------------------------------------------
Cheltuieli directe privind retribuirea muncii 6 x

24
--------------------------------------------------------------------------
Cheltuieli indirecte de producţie:
materiale 7 x
retribuţii 8 x
uzura mijloacelor fixe 9 x
amortizarea activelor 10 x
nemateriale 11 x
chiria 12 x
deplasări 13 x
cheltuieli de întreţinere şi reparare a mijloacelor
fixe asigurări obligatorii 14 x
--------------------------------------------------------------------------
Total cheltuieli indirecte de producţie 15:(7... + ...14) x
--------------------------------------------------------------------------
Cheltuieli de producţie 16:(5+6+15) x
--------------------------------------------------------------------------
Se adaugă: producţia în curs de execuţie la începutul
perioadei de gestiune 17 x
--------------------------------------------------------------------------
Se scade: producţia în curs de execuţie la finele
perioadei de gestiune 18 x
--------------------------------------------------------------------------
Costul produselor fabricate 19:(16+17-18) x
--------------------------------------------------------------------------
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 4
"Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business"

Introducere
1. Prezentul standard nu are un analog în nomenclatorul standardelor internaţionale şi este elaborat, pornind de la necesitatea simplificării
contabilităţii la întreprinderile micului business.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea regulilor de ţinere a contabilităţii, de întocmire a registrelor contabile şi rapoartelor
financiare la întreprinderile micului business.

Domeniu de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova sînt agenţi ai
micului business, indiferent de apartenenţa lor de ramură, tipul de proprietate, forma juridică şi de organizare (cu excepţia instituţiilor financiare).
4. Prevederile prezentului standard nu se extind asupra

25
a) întreprinderilor micului business care
- deţin, conform avizului organului de stat care efectuează reglementarea antimonopol, o poziţie dominantă pe piaţa internă de mărfuri;
- sînt create din cote de participaţie şi partea comună a fondatorilor, care nu se încadrează în categoria de agenţi ai micului business,
depăşeşte 35% în patrimoniul ei (capitalul statutar);
- au depăşit în perioada de gestiune indicatorii stabiliţi de legislaţia în vigoare pentru agenţii micului business (numărul mediu anual de
salariaţi, volumul producţiei (vînzărilor) etc.);
b) persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în baza patentei de întreprinzător.

Definiţii
5. Noţiunile utilizate în prezentul standard semnifică:
Întreprindere a micului business - întreprindere cu statut de persoană juridică sau fizică în care numărul mediu anual de salariaţi, volumul
producţiei (vînzărilor) şi/sau alţi indicatori nu depăşesc limitele stabilite de legislaţia în vigoare1 pentru agenţii micului business.
Sistem contabil complet - sistem contabil care prevede utilizarea Planului de conturi contabile unic, formularelor de registre contabile şi rapoarte
financiare prevăzute pentru agenţii economici care în conformitate cu legislaţia în vigoare nu se încadrează în categoria de agenţi ai micului business.
Sistem contabil simplificat - sistem contabil care prevede utilizarea variantelor simplificate ale Planului de conturi contabile, formularelor de
registre contabile şi rapoarte financiare.
Plan de conturi contabile simplificat - nomenclator de conturi stabilit de întreprinderea micului business în condiţiile aplicării sistemului contabil
simplificat pentru contabilizarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor activităţii.

Organizarea contabilităţii
Dispoziţii generale
6. Întreprinderea micului business (în continuare - întreprindere) ţine contabilitatea în conformitate cu principiile metodologice şi regulile
stabilite prin Legea contabilităţii, Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.),
Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor.
7. Responsabilitatea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul întreprinderii.
În funcţie de volumul muncii contabile conducătorul întreprinderii poate:
a) să creeze un serviciu contabil ca subdiviziune structurală separată condusă de şeful serviciului contabil (contabilul-şef);
b) să prevadă în state funcţia de contabil;
c) să transmită în baze contractuale ţinerea contabilităţii firmei (organizaţiei) de audit (specializate);
d) să ţină contabilitatea personal, dacă nivelul lui de studii corespunde cerinţelor prevăzute de legislaţia în vigoare.
8. Pentru ţinerea contabilităţii întreprinderea este obligată să elaboreze şi să aplice politica de contabilitate proprie. Modul de formare şi de
dezvăluire a politicii de contabilitate sînt stabilite de prevederile S.N.C. 1 "Politica de contabilitate", aprobat prin ordinul ministrului finanţelor al
Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998.
În politica sa de contabilitate întreprinderea determină:

La data aprobării prezentului standard criteriile de raportare a întreprinderilor la micul business sînt stabilite în
1

Legea Republicii Moldova cu privire la susţinerea şi protecţia micului business nr. 112-XIII din 20 mai 1994 (cu
modificşrile şi completările ulterioare).
26
- sistemul contabil utilizat (complet sau simplificat);
- varianta aleasă a sistemului contabil simplificat;
- regulile circulaţiei documentelor şi tehnologia prelucrării informaţiei contabile;
- Planul de conturi contabile simplificat;
- metodele de evaluare a activelor şi datoriilor;
- metodele de calculare a uzurii (amortizării) activelor pe termen lung;
- modul de constatare şi contabilizare a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare;
- alte aspecte metodice şi de organizare ale contabilităţii.
9. Politica de contabilitate pe anul curent se aprobă prin ordinul sau dispoziţia conducătorului întreprinderii şi se aplică începînd cu 1 ianuarie a
anului de gestiune. Întreprinderea nou-creată aprobă politica sa de contabilitate pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu de 90
zile de la data înregistrării de stat.
10. Întreprinderea reflectă toate operaţiile economice în documentele contabile primare. Responsabilitatea pentru asigurarea controlului
asupra operaţiilor economice efectuate şi înregistrării acestora în documentele primare o poartă conducătorul întreprinderii.
Întreprinderea poate să utilizeze formulare de documente contabile primare tip interdepartamentale şi departamentale, precum şi formulare de
documente elaborate de sine stătător şi aprobate în modul stabilit, care conţin elemente obligatorii prevăzute de legislaţia în vigoare. Documentele contabile
primare trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului; data întocmirii; conţinutul operaţiei economice; unitatea de
măsură a operaţiei economice (în expresie naturală şi bănească); denumirea întreprinderii; funcţiile şi numele persoanelor responsabile pentru efectuarea
şi întocmirea corectă a operaţiei economice; semnăturile personale şi lizibile ale acestora.
Documentul contabil primar trebuie să fie întocmit în momentul efectuării operaţiei economice, iar dacă acest lucru este imposibil - nemijlocit la
terminarea operaţiei. La vînzarea mărfurilor, producţiei şi serviciilor cu utilizarea maşinilor de casă şi control documentele contabile primare (privind
înregistrarea banilor şi decontarea valorii de bilanţ a mărfurilor, producţiei şi serviciilor vîndute) se întocmesc nu mai rar de o dată pe zi, la expirarea
acesteia - în baza bonurilor de casă.
Nu se admite introducerea corectărilor în documentele băneşti (de casă şi bancare). Corectarea greşelilor în alte documente primare trebuie să
fie confirmată documentar şi prin semnătura persoanelor care au întocmit şi au semnat aceste documente, cu indicarea datei introducerii corectării.
Responsabilitatea pentru oportunitatea şi corectitudinea întocmirii documentelor contabile primare, autenticitatea informaţiei conţinute în acestea o poartă
persoanele care au întocmit şi au semnat aceste documente. Documentele primare contabile pot fi întocmite pe suporturi (purtători) de informaţie din
hîrtie şi/sau tehnici. În ultimul caz întreprinderea este obligată să facă copiile acestor documente pe suporturi din hîrtie şi să le perfecteze în modul
stabilit de legislaţia în vigoare.
11. Informaţia conţinută în documentele contabile primare urmează să fie reflectată şi acumulată în registrele contabile, în baza cărora se
întocmesc rapoartele financiare. Registrele contabile pot fi ţinute în cărţi (jurnale) speciale, pe file separate, fişe, precum şi pe suporturi tehnici de
informaţie. În cazul prelucrării automatizate a datelor contabile informaţia rezultativă trebuie să fie perfectată sub formă de registre contabile de ieşire din
hîrtie.
Responsabilitatea pentru corectitudinea reflectării operaţiilor economice în registrele contabile, oportunitatea întocmirii lor o poartă persoanele
care au semnat şi au întocmit aceste registre. Corectarea greşelilor în registrele contabile trebuie să fie argumentată şi confirmată prin semnătura
persoanei care a introdus corectarea, cu indicarea datei rectificării.
12. Documentele primare, registrele contabile şi rapoartele financiare sînt supuse păstrării obligatorii în modul stabilit prin legislaţia în
vigoare. Responsabilitatea pentru asigurarea păstrării acestora o poartă conducătorul întreprinderii.
13. Întreprinderea ţine contabilitatea activelor, pasivelor, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare în baza principiilor specializării
exerciţiilor (calculării) şi dublei înregistrări.
27
Principiul specializării exerciţiilor prevede reflectarea operaţiilor economice în conturi şi în rapoartele financiare în perioada de gestiune în care
acestea au avut loc, indiferent de momentul efectiv al încasării (plăţii) mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare. De exemplu, veniturile din
vînzarea producţiei şi mărfurilor se constată în momentul livrării acestora şi transmiterii dreptului de proprietate cumpărătorului; veniturile din prestarea
serviciilor - pe măsura efectuării acestora; veniturile sub formă de dobînzi şi dividende - la calcularea lor, indiferent de momentul primirii. Consumul
de energie electrică se trece la consumuri sau cheltuieli în perioada de gestiune, în care aceasta a fost folosită, indiferent de momentul virării
mijloacelor băneşti; salariul se constată ca consumuri sau cheltuieli - pe măsura calculării acestuia, indiferent de momentul plăţii etc.
Esenţa dublei înregistrări constă în reflectarea intercorelată a fiecărei operaţii efectuate concomitent în debitul unui cont şi creditul altui cont la
aceeaşi sumă. De exemplu, procurarea stocurilor de mărfuri şi materiale se reflectă concomitent în conturile de evidenţă a valorilor cumpărate
(debitul contului 211 "Materiale" sau al contului 217 "Mărfuri" - intrarea materialelor, mărfurilor) şi conturile de evidenţă a datoriilor sau mijloacelor
băneşti, plătite furnizorului (creditul contului 521 "Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale" sau al contului 242 "Cont de decontare" -
majorarea datoriilor întreprinderii faţă de furnizor sau transferarea mijloacelor băneşti de pe contul de decontare etc.); calcularea salariului se
înregistrează în conturile consumurilor şi/sau cheltuielilor de producţie (debitul conturilor 215 "Producţia în curs de execuţie", 713 "Cheltuieli generale
şi administrative" etc. - majorarea consumurilor şi/sau cheltuielilor) şi în contul de evidenţă a decontărilor privind retribuirea muncii cu salariaţii
întreprinderii (creditul contului 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii" - majorarea datoriilor întreprinderii faţă de salariaţi privind
salariul) etc.
14. Întreprinderea poate să ţină contabilitatea conform sistemului complet sau simplificat. Sistemul contabil se alege de fiecare întreprindere
de sine stătător, pornind de la necesităţile informaţionale, volumul producţiei (vînzărilor) şi particularităţile activităţii, precum şi alţi factori şi se
reflectă în politica de contabilitate pe anul de gestiune. Astfel, întreprinderilor cu un ciclu complicat de producţie, care desfăşoară cîteva feluri de
activităţi, li se recomandă să utilizeze sistemul contabil complet, iar întreprinderilor cu un proces tehnologic simplu de producţie şi un singur fel de
activitate - sistemul contabil simplificat.

Sistemul contabil complet


15. În cazul aplicării sistemului contabil complet întreprinderea ţine contabilitatea în acelaşi mod ca şi agenţii economici care în conformitate
cu legislaţia în vigoare nu se raportă la micul business. În acest caz întreprinderea trebuie:
a) să aplice Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat prin ordinul ministrului finanţelor al
Republicii Moldova nr. 174 din 25 decembrie 1997 şi intrat în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998;
b) să utilizeze formularele registrelor contabile recomandate pentru agenţii economici care nu se raportă la micul business;
c) să întocmească rapoartele financiare în volumul şi conform formularelor-tip prevăzute de S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare"
şi S.N.C. 7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti", aprobate prin ordinul ministrului finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25 decembrie 1997
şi intrate în vigoare la 1 ianuarie 1998.

Sistemul contabil simplificat


16. În cazul aplicării sistemului contabil simplificat întreprinderea:
a) elaborează şi utilizează Planul de conturi contabile simplificat;
b) utilizează formulare de registre contabile, recomandate de prezentul standard;
c) întocmeşte rapoarte financiare în volumul şi conform formularelor prevăzute de prezentul standard.

Planul de conturi contabile simplificat


şi modul de utilizare a acestuia
28
17. Planul de conturi simplificat este elaborat de fiecare întreprindere de sine stătător în baza Planului de conturi contabile al activităţii
economico-financiare a întreprinderilor, aprobat prin ordinul ministrului finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25 decembrie 1997 şi reflectat
în politica sa de contabilitate pe anul de gestiune.
Întreprinderea poate să utilizeze (cu titlu de recomandare) următorul Plan de conturi contabile simplificat:
Numărul şi denumirea Simbolul Denumirea contului sintetic Conţinutul
clasei de conturi contului debitului creditului
sintetic
1 2 3 4 5
1. Active pe 111 Active nemateriale Intrări Ieşiri
termen lung 113 Amortizarea activelor nemateriale Casarea Calcularea
121 Active materiale în curs de Reflectarea consumurilor pentru Decontarea costului a
execuţie crearea, construcţia obiectelor mijloacelor fixe puse în
de mijloace fixe funcţiune
123 Mijloace fixe Intrări Ieşiri
124 Uzura mijloacelor fixe Casarea Calcularea
131 Investiţii pe termen lung în părţi Intrări Ieşiri
nelegate
2. Active curente 211 Materiale Intrări Consumuri (ieşiri)
212 Animale la creştere şi îngrăşat Intrări Ieşiri

215 Producţia în curs de execuţie Acumularea cheltuielilor Decontarea costului efectiv a


privind fabricarea produselor producţiei fabricate (serviciilor
(prestarea serviciilor) prestate)
216 Produse Intrări (predarea la depozit) Decontarea valorii de bilanţ a
mărfurilor vîndute
217 Mărfuri Procurarea Decontarea valorii de bilanţ a
produselor vîndute
221 Creanţe pe termen scurt aferente Calcularea (apariţia) Achitarea
facturilor comerciale
224 Avansuri pe termen scurt acordate Eliberarea Trecerea în cont (restituirea)
225 Creanţe pe termen scurt privind Plăţi în avans Trecerea în cont a plăţilor în
decontările cu bugetul avans (recuperarea din buget)
227 Creanţe pe termen scurt ale Eliberarea sumelor spre Decontarea (restituirea) sumelor
personalului decontare spre decontare
229 Alte creanţe pe termen scurt Calcularea (apariţia) Achitarea
231 Investiţii pe termen scurt în părţi Procurarea (alocarea) Ieşiri (achitări)
nelegate

29
241 Casa Primirea Consumul (eliberarea)
242 Cont de decontare Primirea Virarea
251 Cheltuieli anticipate curente Acumularea Decontarea
3. Capital propriu 311 Capital statutar Micşorarea Majorarea
321 Rezerve stabilite de legislaţie Utilizarea Crearea

332 Profit nerepartizat (pierdere Reflectarea pierderilor Reflectarea profitului


neacoperită) al anilor precedenţi (utilizarea profitului) (acoperirea pierderilor)
333 Profit net ((pierdere) al perioadei Pierderi (cheltuieli), utilizarea Profit (venituri), casarea
de gestiune profitului pierderilor
341 Diferenţe din reevaluarea activelor Reduceri de preţuri Ecart de reevaluare
pe termen lung
342 Subvenţii întreprinderilor de stat Primirea Utilizarea (restituirea)
4. Datorii pe 411 Credite bancare pe termen lung Rambursarea Primirea
termen lung 423 Finanţări şi încasări cu destinaţie Utilizarea (restituirea) Primirea
specială
6. Datorii pe 511 Credite bancare pe termen scurt Rambursarea Primirea
515 Venituri anticipate curente Casarea Primirea
termen scurt
521 Datorii pe termen scurt privind Achitarea Calcularea
facturile comerciale
523 Avansuri pe termen scurt primite Trecerea în cont (restituirea) Primirea
531 Datorii faţă de personal privind Achitarea (reţinerea) Calcularea
retribuirea muncii
533 Datorii privind asigurările Achitarea (utilizarea) Calcularea
534 Datorii privind decontările cu Achitarea (trecerea în cont) Calcularea
bugetul
537 Datorii faţă de fondatori şi alţi Achitarea Calcularea
participanţi
539 Alte datorii pe termen scurt Achitarea Calcularea
7. Venituri 611 Venituri din vînzări Trecerea la rezultatul financiar Reflectarea valorii mărfurilor,
produselor şi serviciilor vîndute
la preţuri de livrare (fără TVA)
8. Cheltuieli 711 Costul vînzărilor Reflectarea valorii efective a Trecerea la rezultatul financiar
mărfurilor, produselor şi
serviciilor vîndute
713 Cheltuieli generale şi Acumularea Trecerea la rezultatul financiar
administrative

30
731 Cheltuieli (economii) privind Reflectarea cheltuielilor Trecerea la rezultatul financiar
impozitul pe venit (trecerea la cheltuieli a
economiilor)
9. Conturi 912 Active materiale pe termen lung Primirea în arendă Restituirea către arendator
extrabilanţiere arendate
921 Valori în mărfuri şi materiale Luarea în custodie Restituirea către furnizor
primite în custodie
951 Formulare cu regim special Procurarea Utilizarea (casarea)

18. În caz de necesitate întreprinderea poate să utilizeze de sine stătător şi alte conturi sintetice, inclusiv conturile contabilităţii de gestiune. De
exemplu, dacă întreprinderea desfăşoară în afară de activitatea operaţională şi activitate de investiţii, este necesar să se utilizeze suplimentar conturile
621 "Venituri din activitatea de investiţii" şi 721 "Cheltuieli ale activităţii de investiţii". Întreprinderea poate să deschidă de asemenea de sine
stătător subconturi pentru conturile sintetice ale Planului de conturi simplificat. De exemplu, pentru contul sintetic 123 "Mijloace fixe" pot fi deschise
următoarele subconturi: 1231 "Terenuri", 1232 "Mijloace fixe" şi 1233 "Resurse naturale", iar pentru contul sintetic 211 "Materiale" - subconturile
2111 "Materiale" şi 2112 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată".
19. Întreprinderea reflectă operaţiile în conturile contabile în conformitate cu Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile,
aprobate prin ordinul ministrului finanţelor nr. 174 din 25 decembrie 1997, ţinînd cont de prevederile prezentului standard.

Registre contabile recomandate de prezentul standard


20. Întreprinderea poate să utilizeze una din două variante de ţinere a registrelor contabile:
- în baza Registrului-jurnal de evidenţă a operaţiiloreconomice;
- cu utilizarea Borderourilor de evidenţă a operaţiilor economice pe conturi (grupe de conturi) contabile.
21. Varianta de ţinere a registrelor contabile se alege de fiecare întreprindere de sine stătător, pornind de la volumul producţiei (vînzărilor) şi
domeniul de activitate şi se reflectă în politica de contabilitate pe anul de gestiune.
22. Întreprinderea poate să adapteze de sine stătător registrele contabile recomandate de prezentul standard la specificul activităţii sale, precum
şi să intocmească registre suplimentare. În acest caz trebuie să se asigure:
- respectarea bazei metodologice unice a contabilităţii care prevede aplicarea principiilor specializării exerciţiilor şi dublei înregistrări;
- intercorelaţia dintre datele contabilităţii analitice şi sintetice;
- reflectarea completă a tuturor operaţiilor economice în registre contabile în baza documentelor contabile primare;
- acumularea şi sistematizarea datelor din documentele contabile primare sub aspectul indicatorilor necesari pentru gestiunea şi controlul
activităţii economice a întreprinderii, precum şi pentru întocmirea rapoartelor financiare.

Varianta în baza Registrului-jurnal de evidenţă a operaţiilor economice


23. Această variantă de întocmire a registrelor contabile se recomandă pentru întreprinderile, activitatea cărora nu necesită stocuri mari de
resurse materiale, contabilizarea creanţelor şi angajamentelor, iar procesul de fabricare a producţiei şi de vînzare a acesteia se încheie în cursul lunii de
gestiune. În acest caz înregistrarea documentelor contabile primare, reflectarea operaţiilor în conturi, determinarea rezultatului financiar se
efectuează într-un singur registru contabil - Registrul-jurnal de evidenţă a operaţiilor economice (în continuare - Registru) conform formularului nr. S-1
(anexa 1 la prezentul standard). În cazuri necesare întreprinderea poate să utilizeze în afară de Registru şi alte registre contabile, formularele cărora

31
sînt prezentate în anexele la prezentul standard: Borderoul de evidenţă a activelor pe termen lung şi a uzurii (amortizării) acestora - formularul nr. S-2,
Borderoul de evidenţă a retribuţiilor - formularul nr. S-10, Borderoul de evidenţă a decontărilor cu bugetul - formularul nr. S-11.
24. Registrul reprezintă un borderou de evidenţă analitică şi sintetică, în baza căruia se determină soldurile activelor, capitalului propriu şi
datoriilor, precum şi sumele veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor activităţii întreprinderii la o dată concretă şi se întocmesc rapoarte financiare.
Registrul este un borderou contabil combinat care conţine toate conturile contabile utilizate de întreprindere, fapt ce permite ţinerea evidenţei
operaţiilor economice în fiecare din ele. În acest caz Registrul trebuie să conţină informaţii necesare pentru completarea posturilor respective din
Bilanţul contabil şi Raportul privind rezultatele financiare.
Întreprinderea poate să deschidă Registrul pe fiecare lună (în caz de necesitate se utilizează file anexate pentru evidenţa operaţiilor în cadrul
conturilor) sau pe anul de gestiune în întregime. În al doilea caz Registrul trebuie să fie şnuruit şi numerotat. Pe ultima pagină a Registrului se înscrie
numărul de pagini conţinute, acestea certificîndu-se prin semnăturile conducătorului şi persoanei responsabile pentru ţinerea contabilităţii,
precum şi prin ştampila întreprinderii.
Registrul se deschide prin înscrierea sumelor soldurilor la începutul lunii curente (începutul activităţii întreprinderii) pe fiecare cont
sintetic.
Apoi în coloana 3 "Conţinutul operaţiei" se înscrie luna şi în ordine cronologică prin metoda poziţională, în baza fiecărui document primar, se
reflectă toate operaţiile economice efectuate în cursul acestei luni. Totodată sumele fiecărei operaţii se reflectă în Registru prin metoda dublei
înregistrări: concomitent în coloanele "Debit" şi "Credit" ale conturilor de evidenţă a activelor, pasivelor şi rezultatelor financiare.
În cursul lunii în contul 215 "Producţia în curs de execuţie" în debit se reflectă consumurile pentru fabricarea producţiei (serviciilor), iar în
credit - costul efectiv al produselor predate la depozit (serviciilor prestate) care se determină într-un decont special (calculaţie).
Veniturile şi cheltuielile întreprinderii se reflectă în conformitate cu principiul specializării exerciţiilor nemijlocit în creditul şi debitul contului
333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune". În cazul desfăşurării la întreprindere a cîtorva feluri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară)
pentru contul 333 pot fi deschise subconturile corespunzătoare, iar în Registru sînt prevăzute coloane suplimentare. La reflectarea operaţiilor în contul
333 trebuie de avut în vedere că utilizarea mărfurilor, producţiei (serviciilor) în scopuri personale, precum şi în contul retribuirii muncii
proprietarilor şi salariaţilor întreprinderii se consideră vînzare cu constatarea veniturilor şi cheltuielilor din vînzări.
Rezultatul financiar din vînzarea mărfurilor, producţiei (serviciilor) se determină ca diferenţa între rulajele debitoare şi creditoare ale contului
333 şi se reflectă în Registru într-un rînd distinct. În acest caz în coloana 3 se face înscrierea "Rezultatul financiar al lunii", iar în coloanele "suma",
"contul 333 - credit" (dacă s-a obţinut profit) sau "contul 333 - debit" (dacă s-au obţinut pierderi) se reflectă mărimea rezultatului financiar al lunii
curente.
La expirarea lunii se calculează sumele totale lunare ale rulajelor debitoare şi creditoare din cadrul tuturor conturilor sintetice, care trebuie să fie
egale cu totalul din coloana 4. În acest caz trebuie de avut în vedere că rulajele din contul 333 se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului.
După calcularea rulajelor debitoare şi creditoare totale ale conturilor pe lună se determină soldul pentru fiecare din acestea la ultima zi a lunii
curente. În baza soldurilor conturilor din clasele 1-5 se completează Bilanţul contabil, iar conform datelor rulajelor debitor şi creditor ale contului 333 se
întocmeşte Raportul privind rezultatele financiare al întreprinderii.

Varianta cu utilizarea Borderourilor de evidenţă a operaţiilor economice pe conturi (grupe


de conturi) contabile
25. Varianta dată de întocmire a registrelor contabile se utilizează de întreprinderile care efectuează procesul de fabricare a producţiei (de prestare a
serviciilor) cu mari cheltuieli materiale şi de muncă, au stocuri considerabile de materiale, mărfuri şi produse, efectuează decontări cu debitorii şi
creditorii, în special, prin bancă. În cadrul acestei variante întreprinderea poate să utilizeze pentru evidenţa operaţiilor economice următoarele registre
contabile:
32
- Borderoul de evidenţă a activelor pe termen lung şi a uzurii (amortizării) acestora - formularul nr. S-2 (anexa 2);
- Borderoul de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale - formularul nr. S-3 (anexa 3);
- Borderoul de evidenţă a animalelor şi păsărilor - formularul nr. S-4 (anexa 4);
- Borderoul de evidenţă a consumurilor şi cheltuielilor – formularul nr. S-5 (anexa 5);
- Borderoul de evidenţă a mijloacelor băneşti şi investiţiilor - formularul nr. S-6 (anexa 6);
- Borderoul de evidenţă a decontărilor cu cumpărătorii şi alţi debitori - formularul nr. S-7 (anexa 7);
- Borderoul de evidenţă a capitalului propriu - formularul nr. S-8 (anexa 8);
- Borderoul de evidenţă a decontărilor cu furnizorii - formularul nr. S-9 (anexa 9);
- Borderoul de evidenţă a retribuţiilor - formularulnr. B-10 (anexa 10);
- Borderoul de evidenţă a decontărilor cu bugetul - formularul nr. S-11 (anexa 11);
- Borderoul de evidenţă a decontărilor cu alţi creditori - formularul nr. S-12 (anexa 12);
- Borderoul de evidenţă a vînzărilor şi rezultatelor financiare - formularul nr. S-13 (anexa 13);
- Balanţa de verificare (şah) - formularul nr. S-14 (anexa 14);
- Balanţa de verificare a conturilor sintetice - formularul nr. S-15 (anexa 15).
26. Fiecare borderou se utilizează pentru evidenţa operaţiilor pe un cont sau o grupă de conturi contabile. Suma fiecărei operaţii se reflectă
concomitent în două borderouri: într-un borderou - în debitul contului corespondent, iar în altul - în creditul acestuia. În acest caz în ambele borderouri, în
coloana "Conţinutul operaţiei", se efectuează înscrieri în baza documentelor primare despre conţinutul operaţiei realizate sau se fac explicaţii
corespunzătoare.
Generalizarea rulajelor lunare reflectate în borderourile nr. S-2 - nr. S-13 se efectuează în Balanţa de verificare (şah) - formularul nr. S-14, în
baza căreia se întocmeşte Balanţa de verificare a conturilor sintetice (formularul nr. S-15). Conform datelor din Balanţa de verificare S-15 se
întocmesc Bilanţul contabil şi Raportul privind rezultatele financiare ale întreprinderii.
În afară de Balanţa de verificare S-15 întreprinderea poate de asemenea să întocmească şi Cartea mare.
În toate borderourile utilizate se indică luna în care acestea se completează, iar în cazuri necesare - denumirea conturilor sintetice. La sfîrşitul
lunii după calcularea totalului rulajelor şi determinarea soldurilor conturilor borderourile se semnează de persoanele, care au întocmit şi au verificat
înscrierile.

Borderoul de evidenţă a activelor pe termen lung şi a uzurii (amortizării) acestora


(formularul nr. S-2)
27. Borderoul de evidenţă a activelor pe termen lung şi a uzurii (amortizării) acestora (formularul nr. S-2) reprezintă un registru de evidenţă
analitică şi sintetică a existenţei şi mişcării mijloacelor fixe şi activelor nemateriale utilizate în activitatea de întreprinzător (conturile 123 "Mijloace fixe",
111 "Active nemateriale"), precum şi de calculare a sumelor uzurii (amortizării) acestora (conturile 124 "Uzura mijloacelor fixe", 113 "Amortizarea
activelor nemateriale"). Pentru evidenţa mijloacelor fixe şi activelor nemateriale pot fi deschise borderouri distincte S-2.
Datele privind mijloacele fixe (activele nemateriale) se înscriu în borderou prin metoda poziţională pe fiecare obiect separat. Lunar în cazul
existenţei mişcării mijloacelor fixe (activelor nemateriale) se calculează sumele rulajelor şi soldurilor acestora la ultima dată a lunii curente.
Deplasarea mijloacelor fixe (activelor nemateriale) în cadrul întreprinderii nu se reflectă în borderou.
Suma calculată a uzurii (amortizării) se reflectă de asemenea în borderourile S-5 "Contabilitatea consumurilor şi cheltuielilor" şi S-13
"Contabilitatea vînzărilor şi rezultatelor financiare".
În cazul cînd la întreprindere există un număr considerabil de obiecte de mijloace fixe contabilitatea analitică a acestora se ţine cu utilizarea
Fişei de evidenţă a mijloacelor fixe (formularul-tip nr. MF-6). În baza datelor finale din fişele de evidenţă a mişcării mijloacelor fixe (formularul-tip
33
nr. MF-8) în Borderoul S-2 se ţine evidenţa generalizată a mişcării mijloacelor fixe în contul 123 "Mijloace fixe". În acest caz calcularea uzurii se
efectuează într-un decont (tabel de calcul) distinct întocmit de întreprindere de sine stătător.
Evaluarea activelor pe termen lung şi calcularea uzurii (amortizării) acestora se efectuează în conformitate cu prevederile S.N.C. 16
"Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" şi S.N.C.13 "Contabilitatea activelor nemateriale".

Borderoul de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale


(formularul nr. S-3)
29. Borderoul de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale (formularul nr. S-3) este destinat pentru evidenţa analitică şi sintetică a
stocurilor de producţie, producţiei şi mărfurilor reflectate în conturile 211 "Materiale", 216 "Produse" şi 217 "Mărfuri".
Borderoul se întocmeşte pe o lună şi se ţine de gestionari (sau de contabilitate) separat pe stocuride producţie, produse şi mărfuri pe tipuri de
valori, indiferent de faptul, dacă s-a înregistrat sau nu încursul lunii de gestiune o mişcare pe unele sau alte valori.
Stocurile de mărfuri şi materiale se reflectă în borderou în conformitate cu S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" la valoarea de
procurare (costul efectiv) care cuprinde valoarea de cumpărare a stocurilor, cheltuielile de transport, precum şi impozitele şi taxele prevăzute de
legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor, care ulterior trebuie să fie restituite (trecute în cont) întreprinderii de organele fiscale).
În cazul cînd la întreprindere există doi sau mai mulţi gestionari care ţin evidenţa valorilor cu aplicarea borderourilor S-3 în contabilitate, în
baza borderourilor menţionate, se întocmeşte un Borderou centralizator S-3, în care se reflectă existenţa şi mişcarea stocurilor de mărfuri şi materiale
în cursul lunii pe întreprindere în ansamblu.
Datele privind eliberarea materialelor în producţie, vînzarea produselor şi mărfurilor se înscriu din Borderoul S-3 sau Borderoul centralizator
respectiv în Borderourile S-5 "Contabilitatea consumurilor şi cheltuielilor" şi/sau S-13 "Contabilitatea vînzărilor şi rezultatelor financiare".

Borderoul de evidenţă a animalelor şi păsărilor


(formularul nr. S-4)
29. Borderoul de evidenţă a animalelor şi păsărilor (formularul nr. S-4) se utilizează pentru evidenţa existenţei şi mişcării animalelor şi păsărilor
care se află la creştere şi îngrăşat. Înscrierile în borderou se fac în baza documentelor primare pe fiecare tip şi grup de animale şi păsări separat, indicînd
numărul de capete, greutatea vie şi valoarea acestora.
Animalele (păsările) cumpărate se reflectă la valoarea de procurare, iar cele din producţie proprie - în cursul anului - la costul normativ (planificat)
aducîndu-l la finele anului pînă la costul efectiv.
În coloanele 10 şi 14 se indică conturile corespondente privind intrarea şi ieşirea animalelor şi păsărilor.
Rulajele calculate şi soldurile determinate în expresie bănească la finele perioadei de gestiune se trec în Balanţa de verificare a conturilor
sintetice sau în Cartea mare.

Borderoul de evidenţă a consumurilor şi cheltuielilor


(formularul nr. S-5)
30. Borderoul de evidenţă a consumurilor şi cheltuielilor (formularul nr. S-5) se utilizează pentru evidenţa analitică şi sintetică a
consumurilor aferente fabricării producţiei (prestării serviciilor), creării (construcţiei) obiectelor de mijloace fixe, precum şi a cheltuielilor perioadelor
viitoare şi curentă contabilizate respectiv în conturile 215 "Producţia în curs de execuţie", 121 "Active materiale în curs de execuţie" 2 , 251 "Cheltuieli
anticipate curente", 713 "Cheltuieli generale şi administrative", 731 "Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit".
2
Pentru evidenţa activelor materiale în curs de execuţie se întocmeşte un Borderou distinct S-5.
34
Contabilitatea consumurilor se ţine pe tipuri de produse fabricate (servicii), pe obiecte şi articole de consumuri prevăzute de S.N.C. 3
"Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii".
Consumurile (cheltuielile) în debitul conturilor 215, 121, 251 şi 713 se acumulează din creditul diverselor conturi în baza datelor din alte
borderouri (S-2, S-5, S-10 etc.) sau nemijlocit din documentele primare.
Costul efectiv al producţiei (serviciilor) se trece din creditul contului 215 în debitul conturilor respective în funcţie de direcţiile utilizării
producţiei - la depozit (contul 216 "Produse"), vînzarea serviciilor (contul 711 "Costul vînzărilor") etc.
Consumurile aferente produselor (serviciilor) nefinisate se contabilizează în contul 215 pe tipuri de produse ca producţie în curs de execuţie.
Soldurile producţiei în curs de execuţie la începutul lunii curente se reflectă în Borderoul S-5 conform soldurilor finale din borderoul similar pe
luna precedentă. Soldul producţiei în curs de execuţie la finele lunii curente se determină conform actelor de inventariere sau prin calcul în baza datelor
de evidenţă.
Costul efectiv al obiectelor de mijloace fixe create (construite) se trece în debitul contului 123 "Mijloace fixe".
Cheltuielile anticipate aferente lunii curente se trec la consumurile şi/sau cheltuielile perioadei curente. Cheltuielile perioadei de
gestiune curente (cheltuielile generale şi administrative, cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit) se reflectă în conturile 713 şi 731 cu total
cumulativ de la începutul anului. Închiderea conturilor 713 şi 731 se efectuează numai la finele anului prin trecerea sumei totale a cheltuielilor
acumulate în debitul contului 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune".

Borderoul de evidenţă a mijloacelor băneşti şi investiţiilor


(formularul nr. S-6)
31. Borderoul de evidenţă a mijloacelor băneşti şi investiţiilor (formularul nr. S-6) se utilizează pentru contabilitatea mijloacelor băneşti şi
investiţiilor, reflectate în conturile 131 "Investiţii pe termen lung în părţi nelegate", 231 "Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate", 241 "Casa", 242
"Cont de decontare". Pentru evidenţa operaţiilor de casă, operaţiilor în contul de decontare şi cel valutar (în cazul existenţei acestuia) şi investiţiilor
pot fi întocmite borderouri distincte S-6.
Primirea şi eliberarea mijloacelor băneşti, întocmirea documentelor de încasare şi de cheltuieli a mijloacelor băneşti, registrului de casă şi a
raportului privind operaţiile de casă se efectuează în modul stabilit.
Înscrierile în Borderoul S-6 privind operaţiile aferente contului de decontare şi altor conturi la bănci se efectuează în baza extraselor băncilor şi
documentelor anexate la acestea. Efectuarea şi perfectarea operaţiilor aferente contului de decontare se efectuează în modul stabilit de actele
normative corespunzătoare ale Băncii Naţionale a Moldovei.

Borderoul de evidenţă a decontărilor cu cumpărătorii şi alţi debitori


(formularul nr. S-7)
32. Borderoul de evidenţă a decontărilor cu cumpărătorii şi alţi debitori (formularul nr. S-7) se utilizează pentru evidenţa decontărilor cu
cumpărătorii, bugetul, titularii de avans şi alţi debitori, reflectate în conturile 221 "Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale", 224
"Avansuri pe termen scurt acordate", 225 "Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul", 227 "Creanţe pe termen scurt ale personalului", 229
"Alte creanţe pe termen scurt". Înscrierile în borderou se fac prin metoda poziţională pe fiecare debitor, în baza datelor din documentele primare.
În cazul utilizării unui formular de borderou pentru reflectarea operaţiilor contabilizate în cîteva conturi, pentru fiecare din acestea în
borderou se rezervă un număr necesar de rînduri, iar în coloana 3 "Denumirea conturilor, debitorilor (întreprinderilor, numele şi prenumele
salariaţilor)" se înscriu numărul şi denumirea contului corespunzător. În continuare în aceeaşi coloană se reflectă tipurile de creanţe, se indică
cumpărătorii, titularii de avans şi alţi debitori, iar apoi prin metoda poziţională pe fiecare debitor - soldul desfăşurat şi mişcarea în cursul lunii.

35
La expirarea lunii pe fiecare cont se calculează rulajele debitoare şi creditoare şi soldul desfăşurat (debitor şi /sau creditor) la ultima zi a lunii
curente.

Borderoul de evidenţă a capitalului propriu


(formularul nr. S-8)
33. Borderoul de evidenţă a capitalului propriu (formularul nr. S-8) este destinat pentru contabilitatea existenţei şi miscării elementelor capitalului
propriu, reflectate în conturile 311 "Capital statutar", 321 "Rezerve stabilite de legislaţie", 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor
precedenţi", 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune" şi 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung", 342 "Subvenţii pentru
întreprinderile de stat".
Pentru reflectarea operaţiilor în borderou se rezervă numărul necesar de rînduri pe fiecare cont al capitalului propriu. În acest caz trebuie de
avut în vedere că în contul 311 operaţiile se contabilizează numai după înregistrarea modificărilor capitalului statutar în modul stabilit de legislaţia în
vigoare.
În contul 333 contabilitatea profitului şi utilizării acestuia se ţine cu total cumulativ de la începutul anului. În acest scop la contul dat pot fi
deschise două subconturi: 3331 "Profit (pierdere) al perioadei de gestiune" şi 3332 "Utilizarea profitului". Soldul la începutul lunii pentru contul
333 se înscrie în subconturile menţionate în baza datelor din Borderoul S-8 pe luna precedentă.
La finele anului se determină suma profitului nerepartizat (pierderilor neacoperite) al anului curent (diferenţa dintre sumele reflectate în
subconturile 3331 şi 3332), care după reformarea Bilanţului contabil se trece în Borderoul S-8 al anului următor în componenţa rezultatelor anilor
precedenţi.

Borderoul de evidenţă a decontărilor cu furnizorii


(formularul nr. S-9)
34. Borderoul de evidenţă a decontărilor cu furnizorii (formularul nr. S-9) se utilizează pentru contabilitatea decontărilor cu furnizorii şi
antreprenorii, reflectate în contul 521 "Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale". Borderoul pe luna curentă se deschide prin trecerea în
acesta a soldurilor datoriilor întreprinderii în baza facturilor furnizorilor şi antreprenorilor înregistrate în Borderoul S-9 al lunii precedente.
În borderou se înscriu în creditul contului 521 prin metoda poziţională datele din facturile furnizorilor pentru valorile materiale primite şi ale
antreprenorilor pentru serviciile prestate.
În debitul contului 521 se reflectă operaţiile privind achitarea facturilor furnizorilor şi antreprenorilor (creditul conturilor 242 "Cont de
decontare", 511 "Credite bancare pe termen scurt" etc.). La finele lunii se calculează rulajele în debitul şi creditul contului 521 şi se determină soldul
desfăşurat (debitor şi/sau creditor).

Borderoul de evidenţă a retribuţiilor


(formularul nr. S-10)
35. Borderoul de evidenţă a retribuţiilor (formularul nr. S-10) este destinat pentru contabilitatea decontărilor cu salariaţii întreprinderii privind
retribuţiile, reflectate în contul 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii". În coloana "Credit contul 531 (calculat)" se reflectă sumele
retribuţiilor, premiilor, adaosurilor, sporurilor şi altor plăţi, calculate salariaţilor întreprinderii (încadraţi şi neîncadraţi în state) conform legislaţiei în
vigoare. Retribuirea muncii se reflectă în borderou pe categorii de salariaţi, obiecte de evidenţă şi tipuri de producţie.
Concomitent în coloana borderoului "Debit contul 531 (reţinut, achitat)" se efectuează calculul tuturor reţinerilor din sumele retribuţiilor
calculate salariaţilor în conformitate cu legislaţia în vigoare (impozitului pe venit, sumelor avansurilor acordate, sumelor reţinute de la titularii de
avans, sumelor aferente titlurilor executorii în favoarea altor persoane juridice şi fizice).
36
La finele lunii se determină rulajele în debitul şi creditul contului 531 şi se calculează soldul desfăşurat (debitor şi/sau creditor), care se
trece în Borderoul S-10 pe luna următoare.

Borderoul de evidenţă a decontărilor cu bugetul


(formularul nr. S-11)
36. Borderoul de evidenţă a decontărilor cu bugetul (formularul nr. S-11) se utilizează pentru contabilitatea analitică şi sintetică a decontărilor
cu bugetul privind impozitele şi plăţile, reflectate în contul 534 "Datorii privind decontările cu bugetul". Înscrierile în borderou se fac prin metoda
poziţională pe tipuri de impozite şi plăţi: impozitul pe venitul persoanelor juridice; impozitul pe venitul persoanelor fizice; taxa pe valoarea
adăugată; accizele; impozitul funciar; sancţiunile economice etc.
La expirarea lunii se calculează rulajele debitoare şi creditoare şi se determină soldul desfăşurat (debitor şi/sau creditor) pe fiecare tip de impozite
şi plăţi (subconturile contului sintetic 534 "Datorii privind decontările cu bugetul").

Borderoul de evidenţă a decontărilor cu alţi creditori


(formularul nr. S-12)
37. Borderoul de evidenţă a decontărilor cu alţi creditori (formularul nr. S-12) este destinat pentru contabilitatea decontărilor privind
asigurările sociale, medicale, personale şi a averii, creditele bancare, cu fondatorii şi cu alţi creditori, precum şi cele aferente avansurilor primite şi
mijloacelor finanţărilor şi încasărilor cu destinaţie specială, reflectate în conturile 423 "Finanţări şi încasări cu destinaţie specială", 511 "Credite
bancare pe termen scurt", 533 "Datorii privind asigurările", 523 "Avansuri pe termen scurt primite", 537 "Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi", 539
"Alte datorii pe termen scurt". Înscrierile în borderou se fac prin metoda poziţională pe fiecare creditor (Fondul social, fondatori, bănci, persoane juridice şi
fizice).
La utilizarea unui formular al borderoului pentru reflectarea operaţiilor, contabilizate în cîteva conturi contabile, pentru fiecare din acestea în
borderou se rezervă numărul necesar de rînduri, iar în coloana 3 "Denumirea conturilor, creditorilor (întreprinderilor, persoanelor fizice), conţinutul
operaţiei" se înscriu numărul şi denumirea acestuia.
La finele lunii în fiecare cont se calculează totalurile rulajelor debitoare şi creditoare şi soldul desfăşurat (debitor şi/sau creditor).

Borderoul de evidenţă a vînzărilor şi rezultatelor financiare


(formularul nr. S-13)
38. Borderoul de evidenţă a vînzărilor şi rezultatelor financiare (formularul nr. S-13) este destinat pentru contabilizarea cheltuielilor şi veniturilor
întreprinderii din vînzarea mărfurilor, producţiei şi serviciilor, reflectate respectiv în conturile 711 "Costul vînzărilor" şi 611 "Venituri din vînzări" 3.
Cheltuielile şi veniturile se constată în conformitate cu S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii" şi S.N.C. 18 "Venitul" în baza
principiului specializării exerciţiilor în perioada de gestiune, în care acestea au avut loc, indiferent de momentul primirii (plăţii) efective a
mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare.
La livrarea producţiei (prestarea serviciilor) cumpărătorului (clientului) înscrierile în borderou se efectuează prin metoda poziţională pe
fiecare cont (cumpărător, tip de produse). În coloanele 6-9 se reflectă costul mărfurilor, producţiei şi serviciilor vîndute din creditul conturilor de evidenţă

3
Borderoul-formularul nr.S-13 poate să se utilizeze de asemenea pentru evidenţa cheltuielilor şi veniturilor aferente
desfăşurării altor feluri de activităţi (de investiţii, financiară) şi evenimentelor excepţionale.
37
a stocurilor de mărfuri şi materiale, iar în coloanele 10-13 - valoarea acestora la preţuri de livrare (fără TVA) conform facturii prezentate cumpărătorului
(clientului).
La completarea Borderoului S-13 trebuie de avut în vedere că rulajele în conturile de venituri şi cheltuieli se reflectă cu total cumulativ de
la începutul anului şi la expirarea fiecărei perioade de gestiune se trec în Raportul privind rezultatele financiare. Închiderea conturilor de cheltuieli şi
venituri din vînzări se efectuează numai la expirarea anului prin decontarea acestora respectiv în debitul şi creditul contului 333 "Profit net (pierdere) al
perioadei de gestiune".
Rezultatul financiar se reflectă în borderou într-un rînd distinct şi în cursul anului se determină prin calcul ca diferenţă dintre veniturile
(coloana 13) şi cheltuielile (coloana 9) acumulate.
Balanţa de verificare (şah)
(formularul nr. S-14)
39. Balanţa de verificare (şah) (formularul nr. S-14) reprezintă un registru de evidenţă sintetică şi este destinată generalizării datelor contabilităţii
curente şi verificării reciproce a corectitudinii înscrierilor efectuate în conturile contabile.
Balanţa de verificare (şah) S-14 se întocmeşte în fiecare lună şi serveşte pentru înscrierea datelor în debitul şi creditul fiecărui cont în parte. În
balanţă pe verticală se înscriu conturile debitoare, iar pe orizontală - conturile creditoare.
Pentru completarea Balanţei de verificare S-14 la început se trec rulajele creditoare din borderourile utilizate cu înregistrarea acestora în debitul
conturilor corespunzătoare.
Apoi pe fiecare cont se calculează rulajul debitor care trebuie să fie egal cu rulajul debitor reflectat în contul dat în borderoul corespunzător.
La finele lunii se calculează rulajele debitoare şi creditoare ale conturilor sintetice care trebuie să fie egale între ele.
Rulajele debitoare şi creditoare pe fiecare cont sintetic se trec în Balanţa de verificare a conturilor sintetice S-15, în care se calculează soldul
acestuia la ultima zi a lunii curente.
Balanţa de verificare a conturilor sintetice
(formularul nr. S-15)
40. Balanţa de verificare a conturilor sintetice (formularul nr. S-15) este destinată generalizării rulajelor lunare şi soldurilor conturilor,
controlului corectitudinii întocmirii formulelor contabile şi rapoartelor financiare.
În coloana 1 se înscriu numerele şi denumirile tuturor conturilor sintetice deschise la întreprindere. Coloanele 2 şi 3 se completează în baza
Balanţei de verificare S-15 pe luna precedentă şi conţin date privind soldurile debitoare şi creditoare ale conturilor sintetice la începutul lunii. În
coloanele 4 şi 5 se arată rulajele debitoare şi creditoare ale conturilor sintetice, reflectate în Balanţa de verificare (şah) S-14. În coloanele 6 şi 7 se
determină soldurile conturilor sintetice la finele lunii. În acest caz soldurile conturilor de activ (debitoare) se determină prin însumarea soldului iniţial
cu rulajul debitor şi scăderea din suma obţinută a rulajului creditor. Soldurile conturilor de pasiv se determină prin adunarea soldului iniţial cu rulajul
creditor şi scăderea din suma obţinută a rulajului debitor.
Balanţa de verificare a conturilor sintetice trebuie să conţină trei perechi de totaluri egale:
- totalul din col. 2 = cu totalul din col. 3, întrucît mărimea totală a activelor trebuie să coincidă întotdeauna cu mărimea totală a pasivelor;
- totalul din col. 4 = cu totalul din col. 5, întrucît operaţiile se reflectă în conturi în conformitate cu principiul dublei înregistrări. Nerespectarea
egalităţii date vorbeşte despre greşelile admise la întocmirea formulelor contabile sau determinarea totalurilor;
- totalul din col. 6 = cu totalul din col. 7, întrucît acestea sînt calculate în baza soldurilor şi rulajelor conturilor sintetice.
În baza Balanţei de verificare S-15 se completează Bilanţul contabil şi Raportul privind rezultatele financiare. În acest caz, dacă în conturile de
activ sînt rulaje creditoare, iar în cele de pasiv – rulaje debitoare, se întocmesc în prealabil înregistrări de corectare. De exemplu, dacă contul 225
"Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul" la finele perioadei de gestiune are sold creditor, el se trece în creditul contului 534 "Datorii privind
decontările cu bugetul" şi se reflectă în capitolul 5 "Datorii pe termen scurt" din Bilanţul contabil.
38
Rapoarte financiare
41. Întreprinderea întocmeşte şi prezintă rapoarte financiare în modul prevăzut de Legea contabilităţii nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995, S.N.C. 5
"Prezentarea rapoartelor financiare" şi S.N.C. 7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti", aprobate prin ordinul ministrului finanţelor al Republicii
Moldova nr. 174 din 25 decembrie 1997, ţinînd cont de prevederile prezentului standard.
42. Întreprinderea care aplică sistemul contabil complet întocmeşte nomenclatorul complet al rapoartelor financiare prevăzute pentru
întreprinderile care în conformitate cu legislaţia în vigoare nu se raportă la micul business:
- Bilanţul contabil (anexa 1 la S.N.C. 5);
- Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2 la S.N.C. 5);
- Raportul privind fluxul capitalului propriu (anexa 3 la S.N.C. 5);
- Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (anexa 1 la S.N.C. 7);
- Anexa la Bilanţul contabil (anexa 4 la S.N.C. 5);
- Anexa la Raportul privind rezultatele financiare (anexa 5 la S.N.C. 5);
- Nota explicativă.
43. Întreprinderea care aplică sistemul contabil simplificat întocmeşte şi prezintă următoarele formulare de rapoarte financiare:
- Bilanţul contabil, formularul nr. 1-BS (anexa 16 la prezentul standard);
- Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2 la S.N.C. 5);
- Notă informativă privind avansurile, investiţiile şi decontările cu clienţii externi la _________ 200_ (anexa nr. 18 la S.N.C. 4)
- Anexa la Bilanţul contabil (anexa 19 la SNC 4)
- Anexa la Raportul privind rezultatele financiare (anexa 20 la SNC 4).
- Nota explicativă (simplificată).
Bilanţul contabil se întocmeşte conform datelor soldurilor conturilor din clasele 1-5, iar Raportul privind rezultatele financiare - în baza
rulajelor contului 333 prezentate în Registrul-jurnal de evidenţă a operaţiilor economice (S-1) sau a rulajelor conturilor din clasele 6-7 reflectate în
Balanţa de verificare a conturilor sintetice (S-15) sau în Cartea mare - în funcţie de varianta sistemului contabil simplificat, aplicat de întreprindere.
[§43 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.80 din 19.12.2003, M.O. nr.1-5 din 01.01.2004]
[§43 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.21 din 07.03.03, M.O. nr.59 din 28.03.2003]
44. În rapoartele financiare nu se admite compensarea (achitarea reciprocă) între posturile de activ şi pasiv, venituri şi cheltuieli, cu excepţia
cazurilor cînd o astfel de compensare este prevăzută de standardele naţionale de contabilitate.
45. Întreprinderea prezintă rapoartele financiarepe adresele şi în termenele stabilite de legislaţia în vigoare.

Data intrării standardului în vigoare


46. Prezentul standard intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

______________________ Anexa 1
denumirea întreprinderii Formular nr. S - 1

39
Registrul-jurnal de evidenţă a operaţiilor economice pe ______________ 200__
(în lei)
Nr. Înregistrarea operaţiilor Conturi contabile
ope- data conţinutul suma 215 333 “Pro- 216 241 242 227 531 “Da- 533 534 521“Dato- 311 etc.
ra- şi nr. operaţiei “Produc- fit net “Pro- “Casa” “Cont “Creanţe torii faţă “Datorii “Datorii rii pe ter- ”Capi-
ţiei docu- ţia în duse” de pe ter- de perso- privind privind men scurt tal
men- curs de (pierde- şi/sau decon- men scurt nal privind asigu- decon- privind fac- statu-
tului execuţie” 217 tare” ale perso- retribuirea rările” tările cu turile co- tar”
“Mărfuri” nalului” muncii” bugetul” ]merciale”
re) al pe-
rioadei de
gestiune”
Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct Dt Ct D Ct
t
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 23 25 26 2 2
7 8

Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 2
denumirea întreprinderii Formular nr. S - 2

Borderou de evidenţă a activelor pe termen lung şi a uzurii (amortizării)


acestora pe ____________ 200__
Conturile: 123 «Mijloace fixe»
124 «Uzura mijloacelor fixe»
111 «Active nemateriale»
113 «Amortizarea activelor nemate
Cont (conturi) __________________ (în lei)
Nr. Data Tipul Sold la Mişcarea activelor pe termen lung, Sold la Uzura (amortizarea), cont____
crt. şi nr. activelor începutul cont____ finele lunii
docu- pe ter- lunii în debit din din credit în debitul Valoa- Va- norma suma uzurii
ment men creditul conturilor rea ră- loa- uzurii (amortizării)
ului lung, conturilor masă rea

40
codul can- va- total total can- va- uzu- (amorti pe de la de la
tita- loa- tita- loa- rabilă -zării), lună înce- înce-
tea rea tea rea durata putul putul
de anului utilizăr
utiliza- ii
re
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Întocmit ______________ Verificat ________________


____________________ Anexa 3
denumirea întreprinderii Formular nr. S - 3
Borderou de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale pe __________ 200__
Conturile: 211 «Materiale»
216 «Produse»
217 «Mărfuri»
Cont (conturi)_______________
Nr. Data şi Denumirea şi Unitatea Sold la Cont (conturi) ________________ Sold la finele
crt. nr. numărul de de măsură începutul debit (intrări) credit (cheltuieli) lunii
docu- nomenclator al lunii
men- stocurilor de mărfuri canti- sum total suma, inclusiv total suma, inclusiv debitul canti- suma,
tului şi materiale, tatea a, din creditul conturilor tatea lei
conţinutul operaţiei lei conturilor
canti- suma, 521 canti- suma, 215 713
tatea lei tatea lei
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 4
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 4

Borderou de evidenţă a animalelor şi păsărilor pe ___________200__


Contul: 212 «Animale la creştere şi îngrăşat»

41
Nr. Data şi Tipul, grupa Sold la începutul Mişcarea animalelor Sold la finele lunii
crt. nr. do- de animale, lunii
cumen- păsări canti- greu- suma debit (intrări) credit (ieşiri) cantita- greuta- suma
tului tatea tatea (lei) tea tea vie (lei)
vie (q)
cantita- greuta- suma cont cantita- greuta- suma cont
(q)
tea tea vie (lei) corespon- tea tea vie (lei) cores-
(q) dent (q) pondent
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 123 14 15 16 17

Întocmit ______________ Verificat ________________

____________________ Anexa 5
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 5

Borderou de evidenţă a consumurilor şi cheltuielilor pe ___________200__


Conturile: 215 «Producţia în curs de execuţie»
121 «Active materiale în curs de execuţie»
251 «Cheltuieli anticipate curente»
713 «Cheltuieli generale şi administrative»
731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

Cont (conturi)________________________ (în lei)


Nr. Data şi Tip de produse Sold la începutul Debitul contului _______din creditul Creditul contului ________în Sold la finele
crt. nr. docu- (servicii), articole lunii conturilor debitul conturilor lunii
mentului de consumuri
cantitatea suma 124 211 531 533 total 216 total cantitatea suma

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 6
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 6

42
Borderou de evidenţă a mijloacelor băneşti şi investiţiilor pe ____________200__
Conturile: 241 «Casa»
242 «Cont de decontare»
131 «Investiţii pe termen lung în părţi nelegate»
231 «Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate»

Cont (conturi) _________________________ (în lei)

Nr. Data şi nr. Conţinutul operaţiei Sold la Rulaj debitor din creditul conturilor Rulaj creditor în debitul Sold la
crt. documen- începutul conturilor finele
tului lunii total total lunii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 7
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 7

Borderoul de evidenţă a decontărilor cu cumpărătorii şi alţi debitori pe ___________200__


Conturile: 221 «Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale»
224 «Avansuri pe termen scurt acordate»
225 «Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul»
227 «Creanţe pe termen scurt ale personalului»
229 «Alte creanţe pe termen scurt»
Cont (conturi) _____________________ (în lei)

Nr. Data şi Denumirea conturilor debitorilor Sold la Rulaj debitor din creditul Rulaj creditor în debitul conturilor Sold la finele lunii
crt. nr. docu- (întreprinderilor, numele şi începutul lunii conturilor
mentului prenumele salariaţilor) debit credit total total debit credit
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Întocmit ______________ Verificat ________________

43
______________________ Anexa 8
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 8

Borderou de evidenţă a capitalului propriu pe ____________ 200__


Conturile: 311 «Capital statutar»
321 «Rezerve stabilite de legislaţie»
332 «Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi»
333 «Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune»
341 «Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung»
342 “Subvenţii pentru întreprinderile de stat”

Cont (conturi) _____________________ (în lei)

Nr. Data şi Conţinutul operaţiei Sold la începutul Rulaj debitor din creditul conturilor Rulaj creditor în debitul Sold la
crt. nr. docu- lunii conturilor finele lunii
mentului debit credit 242 332 537 total 332 537 333 total debit credit
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 9
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 9

Borderou de evidenţă a decontărilor cu furnizorii pe ____________200__


Contul 521 «Datorii pe term]en scurt privind facturile comerciale»
(în lei)
Nr. Data şi nr. Furnizor, locul Sold la începutul lunii Din creditul contului 521 (de Debit contul 521 Sold la finele lunii
crt. docu- procurării, (datorii) achitat conform facturii) în debitul (achitat) din creditul (datorii)
mentului conţinutul operaţiei conturilor conturilor
întreprinderii furnizorului total total Întreprin- Furnizo-
derii rului
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Întocmit ______________ Verificat ________________

44
______________________ Anexa 10
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 10

Borderou de evidenţă a retribuţiilor pe __________200__


Contul 531 «Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii»
(în lei)
Nr. Numele şi Funcţia Sold la începutul Credit contul 531 (calculat) Debit contul 531 (reţinut, achitat) Sold la finele
crt. prenumele lunii lunii
salariaţilor, în debitul conturilor total în din creditul conturilor total în debit credit
conţinu-tul 215 713 creditul 534 241 debitul
operaţiei contului contului
531 531
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Întocmit ______________ Verificat ________________

____________________ Anexa 11
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 11

Borderou de evidenţă a decontărilor cu bugetul pe _____________200__


Contul 534 «Datorii privind decontările cu bugetul»
(în lei)
Nr. Data Subcontul contului 534, Sold la începutul Rulaj debitor din creditul Rulaj creditor în debitul Sold la finele
crt. şi nr. docu- conţinutul operaţiei lunii conturilor conturilor lunii
mentului debit credit 242 521 total 221 713 731 total debit credit
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 12
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 12

Borderou de evidenţă a decontărilor cu alţi creditori pe anul _____________200__


Conturile:423 «Finanţări şi încasări cu destinaţie specială»
511 «Credite bancare pe termen scurt»

45
523 «Avansuri pe termen scurt primite»
533 «Datorii privind asigurările»
537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”
539 «Alte datorii pe termen scurt»
Cont (conturi)_________________________ (în lei)

Nr. Data şi Denumirea conturilor, creditorilor Sold la Rulaj debitor din Rulaj creditor în debitul Sold la
crt. nr. docu- (întreprinderilor, persoanelor fizice), începutul lunii creditul conturilor conturilor finele lunii
mentului conţinutul operaţiei debit credit total total debit Credi
t
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Întocmit_______________ Verificat __________________

______________________ Anexa 13
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 13

Borderou de evidenţă a vînzărilor şi rezultatelor financiare pe ____________ 200__


Conturile:611 «Venituri din vînzări»
711 «Costul vînzărilor»
333 “Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”
(în lei)
Nr. Data şi Cumpărător, Rulaj de la începutul Costul vînzărilor (în Venituri din vînzări (din Rezultat financiar
crt. nr. docu- denumirea mărfu- anului debitul contului 711 din creditul contului 611 în (contul 333) (col.13 – col. 9)
mentului rilor, producţiei creditul conturilor) debitul conturilor)
(serviciilor) debit (con- credit (con- 216 217 total 221 242 total debit Credit
tul 711) tul 611) (pierderi) (profit)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 14
denumirea întreprinderii Formular nr. S –148

Balanţă de verificare (şah) pe ____________200__


(în lei)
Conturi Borderouri Total rulaj
debitoare debitor al 46
Întocmit ______________ Verificat ________________

______________________ Anexa 15
denumirea întreprinderii Formular nr. S – 15

Balanţa de verificare a conturilor sintetice


pe ________________200_
(în lei)
Nr. şi denumirea contului Sold la __________ Rulaj la _________ Sold la ________
contabil (luna) (luna) (luna)
debit debit debit credit debit credit
1 2 3 4 5 6 7

Total
RAPORT FINANCIAR

pe _________________________________________ 200 __

CODURI

Unitatea (întreprinderea)____________________________________________________conform CUIO

Raionul (municipiul)_______________________________________________________conform CUATM

Activitatea principală______________________________________________________conform CAEM

Organul de administrare economică___________________________________________conform COCM

Forma de proprietate_______________________________________________________conform CFP

Unitatea de măsură: lei

Cod fiscal_______________________________________________________________conform declaraţiei

Adresa__________________________________________________________________Data prezentării

47
Data primirii

_______________________________________________________________________Termenul de prezentare
numele, prenumele, nr. de telefon al contabilului-şef

Anexa nr.18 la S.N.C. 4


Nota informativă privind avansurile, investiţiile, împrumuturile şi decontările
cu clienţii externi la ____________200_

Cod conform Avansuri Cote în fondul statutar


Nr. crt. Denumirea ţării
Clasificatorului ţărilor acordate în străinătate primite din străinătate primite din străinătate plasate în străinătate
0 A 1 2 3 4 5
1 Federaţia Rusă 643
2 România 642
3 Ucraina 804
4
5
Total

Titluri de valoare Dividende Credite


Nr. crt.
primite din străinătate plasate în străinătate de primit din străinătate de plătit în străinătate acordate în străinătate primite din străinătate
6 7 8 9 10 11
1
2
3
4
5

Nr. crt. Împrumuturi Creanţe ale clienţilor din străinătate Datorii faţă de clienţii din străinătate
acordate în străinătate primite din străinătate aferente facturilor comerciale altele aferente facturilor comerciale altele
12 13 14 15 16 17
1
2
3
4

48
5

Formular nr.1-BS
Anexa nr. 16 la S.N.C. 4
„Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”
Aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor nr.32 din 03.03.2000

BILANŢUL CONTABIL
la ____________________200_

Nr. Cod La finele La finele


Indicatori perioadei de anului de gestiune
crt. rd. gestiune precedent
1 2 3 4 5
1 Active pe termen lung
1.1 Active nemateriale (111, 112) 010
1.2 Amortizarea activelor nemateriale (113) 011 ( ) ( )
1.3 Active materiale pe termen lung (121,122,123,125) 020
1.4 Uzura şi epuizarea activelor materiale pe termen lung (124,126) 021 ( ) ( )
1.5 Active financiare pe termen lung (131,132±133,134,135,136,141,142) 030
Total capitolul 1 (rd. 010–rd. 011+rd. 020–rd. 021+rd. 030) 040
2 Active curente
2.1 Stocuri de mărfuri şi materiale (211,212,213–214,215,216,217) 050
2.2 Creanţe pe termen scurt (221-222, 223,224) 060
2.3 Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul (225) 070
2.4 de Imprimate
Editura Investiţii«Statistica»,
pe termen a4scurt (231,
(1299). 232,
12. 03. 233)
t. 6000×4 080
2.5 Mijloace băneşti (241,242,243,244,245,246) 090
2.6 Alte active pe termen scurt (227,228,229,251,252) 100

49
Total capitolul 2 (rd.050+rd.060+rd.070+rd.080+rd.090+rd.100) 110
TOTAL GENERAL-ACTIV (rd.040+rd.110) 120
3 Capital propriu
3.1 Capital statutar (311), informativ __________1) 130
3.2 Capital nevărsat (313) 140 ( ) ( )
3.3 Capital retras (314) 150 ( ) ( )
3.4 Rezerve (321,322,323) 160
3.5 Corectarea rezultatelor perioadelor precedente (331) 170
3.6 Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) a anilor precedenţi (332) 180
3.7 Profitul net (pierderea netă) a perioadei de gestiune (333) 190 X
3.8 Profit utilizat al anului de gestiune (334) 200 ( ) X
3.9 Capital suplimentar (312) 210
3.10 Capital secundar (341,342) 220
Total capitolul 3 (rd.130-rd.140-rd.150+rd.160±rd.170±rd.180±rd.190- 230
rd.200±rd.210±rd.220)
4 Datorii pe termen lung
4.1 Datorii financiare pe termen lung (411,412,413,414) 240
4.2 Datorii pe termen lung calculate (421,422,423,424,425,426) 250
Total capitolul 4 (rd.240+rd.250) 260
5 Datorii pe termen scurt
5.1 Datorii financiare pe termen scurt (511,512,513,514,515,516) 270
5.2 Datorii comerciale pe termen scurt (521,522,523) 280
5.3 Datorii privind retribuirea muncii (531) 290
5.4 Datorii privind asigurările (533) 300
5.5 Datorii privind decontările cu bugetul (534) 310

50
5.6 Alte datorii pe termen scurt calculate (532,535,536,537,538,539) 320
Total capitolul 5 (rd.270+rd.280+rd.290+rd.300+rd.310+rd.320) 330
TOTAL GENERAL-PASIV (rd.230+rd.260+rd.330) 340
1) Capitalul statutar al agenţilor economici, stabilit de fondatori la finele perioadei de gestiune curente, care nu sunt obligaţi conform legislaţiei să
urmeze înregistrarea de stat a acestuia

Anexa nr. 17 la S.N.C. 4


Anexa nr.2 la S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”
Aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor nr.174 din 25.12.1997
RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE
de la 1 ianuarie pînă la _______________200_
Perioada
Cod
Indicatori Perioada de gestiune corespunzătoare a
rd.
anului precedent
1 2 3 4
Venituri din vînzări (611) 010
Costul vînzărilor (711) 020
Profitul brut (pierdere globală) (rd.010-rd.020) 030
Alte venituri operaţionale (612) 040
Cheltuieli comerciale (712) 050
Cheltuieli generale şi administrative (713) 060
Alte cheltuieli operaţionale (714) 070
Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere) (rd.030+rd.040-rd.050–rd.060-rd.070) 080
Rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere) (621-721) 090
Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere) (622-722) 100
Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere) (±rd.080±rd.090±rd.100) 110
Rezultatul excepţional: profit (pierdere) (623–723) 120
Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare (±rd.110± rd.120) 130
Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit (731) 140
Profit net (pierdere netă) (± rd.130±rd.140) 150

51
Anexa nr. 19 la S.N.C. 4
DATE GENERALE

1. Data înregistrării _______________ Seria _________Numărul de înregistrare_________________ .

2. Capitalul statutar înregistrat:


data „____” ____________ 200__ suma ____________ lei, inclusiv cota statului ______________ lei.
3. Activitatea care necesită licenţă:
a) numărul______________________ , data eliberării _______________________,
termenul de valabilitate _____________________ ,
tipul de activitate _______________________________________________________________.
b) numărul__________________ , data eliberării _______________________,
termenul de valabilitate _____________________ ,
tipul de activitate _______________________________________________________________.

4. Numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune _____________________ persoane.

5. Numărul personalului la sfîrşitul perioadei de gestiune ____________________ persoane.

6. Remunerarea personalului întreprinderii în cursul perioadei de gestiune ________________ lei.

7. Uzura mijloacelor fixe calculată în cursul perioadei de gestiune _______________ lei.

8. Amortizarea activelor nemateriale calculată în cursul perioadei de gestiune __________________ lei.

ANEXA LA BILANŢUL CONTABIL


la_____________________200__

52
Existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung
Active materiale
Active Corectarea Active exis-
valorii Suma uzurii Valoare
existente la tente la finele a de
acumulate la
Codul Cod finele pe- Intrat inclusi Ieşite Trans- perioadei de bilanţ
Indicatori finele
. rd. rioadei de e v ferate gestiune
total perioadei de (col.9-co
gestiune reeva- (col.3+4±5-7
gestiune l.10)
precedente luarea -8)
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
020 Active materiale pe termen lung la valoarea de X
intrare, total (rd.020+rd.030+rd.040+rd.050) 010
inclusiv: a) active materiale în curs de execuţie 020
(121)
b) terenuri (122) 030
c) mijloace fixe, total (rd.041+…+ 040
rd.048)
din care: clădiri (1231) 041
construcţii speciale (1232) 042
maşini, utilaje, instalaţii de 043
transmisie (1233)
inclusiv tehnica de calcul 043
-1
mijloace de transport (1234) 044
animale de muncă şi de producţie 045 X
(1235)
plantaţii perene (1236) 046
alte mijloace fixe 047
mijloace fixe primite în arenda 048
finanţată (leasing financiar) (1238)
Resurse naturale, total (125, 126) 050
021 Uzura şi epuizarea activelor materiale pe termen 060
lung (124, 126)
Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe termen 070
lung, total (rd.010-rd.060)

53
Active Corectarea Active exis- Suma uzurii Valoare
Codul Cod existente la Intrat valorii Trans- tente la finele acumulate la a de
Indicatori Ieşite
. rd. finele pe- e ferate perioadei de
Notă informativă: a) predate în arendă b) achiziţionate (ieşite) c) înregistrare în calitate d) active pe termen e) finele
active la carebilanţ
s-a
1) Active materiale la finele operaţională (leasing) rioadeialdefuziunii,
ca rezultat de gaj (rd.100): gestiune
lung care temporar perioadei de (col.9-co
calculat integral
perioadei de gestiune: (rd.080) separării întreprinderii la valoarea de nu funcţionează uzura, dar care
_____________________ (rd.090) bilanţ______________ (rd.110)________ continuă să
___________________ la valoarea de gaj ___________ funcţioneze (rd.120)
__ ________________ _________________
______
2) Suma datoriei neachitate privind achiziţionarea activelor materiale conform creditului (leasingului) (rd.130) ____________________________
1.1. Active financiare şi alte active
Valoarea
Codul net
Sold la finele Achiziţi Sold la finele Corec inclusiv
rîndul ăa
Cod perioadei de onate Tran- perioadei de
ui Indicatori Ieşite în
. rd. gestiune (calculat sferate gestiune investiţiilor pe
din bil
precedente e) (col.3+4-5-6) valorii termen lung străinătate
anţ
(col.7±col.8)
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
030 Active financiare şi alte active, total 140
(rd.150+rd.190+rd.200+ rd.210+rd.220)
Valoarea netă a investiţiilor pe termen lung, total 150
(rd.160+rd.170±rd.180)
inclusiv: investiţii pe termen lung în părţi nelegate 160
(131)
investiţii pe termen lung în părţi legate 170
(132)
modificarea valorii investiţiilor pe termen 180 X
lung (133)
Creanţe pe termen lung (134) 190
Active amînate privind impozitul pe venit (135) 200
Avansuri pe termen lung acordate (136) 210
Alte active pe termen lung, total (rd.230 + rd.240) 220
inclusiv: cheltuieli anticipate pe termen lung (141) 230
alte active pe termen lung (142) 240
Notă: a) obligaţiuni şi alte titluri de valoare – la 250
valoare de piaţă ____________

54
Valoarea
Codul net
Sold la finele Achiziţi Sold la finele Corec inclusiv
rîndul ăa
Cod perioadei de onate Tran- perioadei de
ui Indicatori Ieşite în
. rd. gestiune (calculat sferate gestiune investiţiilor pe
din bil
precedente e) (col.3+4-5-6) valorii termen lung străinătate
anţ
(col.7±col.8)
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
înregistrate în calitate de gaj: 260
la valoarea de bilanţ ____________
la valoarea de gaj______________

55
2. Existenţa şi mişcarea activelor curente
2.1. Stocuri de mărfuri şi materiale
Codul inclusiv: depuse în gaj
rînd
Sold la finele Sold la finele
ului Cod
Indicatori perioadei de perioadei de la valoarea la valoarea
din rd.
gestiune precedente gestiune de bilanţ de gaj
bila

A 1 2 3 4 5 6
050 Stocuri de mărfuri şi materiale – total (rd.280+ ...+ rd.330) 270
inclusiv: Materiale (211) 280
Animale la creştere şi îngrăşat (212) 290
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată (213) 300
Producţia în curs de execuţie (215) 310
Produse (216) 320
Mărfuri (217) 330
2.2. Creanţe şi alte active pe termen scurt
Codul inclusiv:
rînd
Sold la finele
ului Cod la care termenul inclusiv
Indicatori perioadei de dubioase
din rd. de plată n-a în străinătate
gestiune (compromise)
bila sosit

A 1 2 3 4 5 6
060 Creanţe pe termen scurt – total (rd.350+...+ rd.380) 340
inclusiv: Creanţe aferente facturilor comerciale (221) 350
Corecţii la creanţe dubioase (222) 360
Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate (223) 370
Avansuri pe termen scurt acordate (224) 380
070 Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul (225) – total 390
(rd.400 +rd.410)
inclusiv: a) impozite şi taxe (de stat) republicane 400
b) impozite şi taxe locale 410
100 Alte active pe termen scurt – total (rd.430+...+470) 420
inclusiv: Creanţe pe termen scurt ale personalului (227) 430
Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate (228) 440
Alte creanţe pe termen scurt (229) 450
Cheltuieli anticipate curente (251) 460
Alte active curente (252) 470

2.3. Investiţii pe termen scurt


Valoarea
d
e
Codul Diminuarea inclusiv amplasate
rîndulu Cod Sold la finele perioadei va b în
Indicatori
i din rd. de gestiune lo i străinăt
bilanţ rii l ate
a
n
ţ
A 1 2 3 4 5 6
080 Investiţii pe termen scurt – total (rd.490 + rd.500) 480
inclusiv: Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate (231) 490
Investiţii pe termen scurt în părţi legate (232) 500
Notă: a) Valoarea de piaţă a obligaţiunilor şi a altor titluri de valoare (rd.510) ________________
b) Investiţii pe termen scurt depuse drept gaj (rd.520) (valoarea de bilanţ _____________, valoarea de gaj ____________)

2.4. Mijloace băneşti


Codul inclusiv:
rîndulu Sold la finele perioadei de
Indicatori Cod rd.
i din gestiune legate în străinătate
bilanţ
A 1 2 3 4 5
090 Mijloace băneşti – total (rd.540+...+rd.590) 530
inclusiv: Casa (241) 540
Conturi curente în valută naţională (242) 550
Conturi curente în valută străină (243) 560
Conturi speciale la bănci (244) 570
Transferuri băneşti în expediţie (245) 580
Documente băneşti (246) 590
3. Existenţa capitalului propriu
Codul

nd
ul
Sold la finele Utilizate (anulate)
ui Cod Calculate (înregistrate)
Indicatori perioadei de în perioada de
di rd. în perioada de gestiune
gestiune gestiune
n
bil
an
ţ
A 1 2 3 4 5
130 Capital statutar (311) 600
160 Rezerve – total (rd.620+...+rd.640) 610
inclusiv: Rezerve stabilite de legislaţie (321) 620
Rezerve prevăzute de statut (322) 630
Alte rezerve (323) 640
220 Capital secundar – total (rd.660+rd.670) 650
inclusiv: Diferenţe din evaluarea activelor materiale pe termen lung (341) 660
Subvenţii (342) 670
4. Datorii financiare, comerciale şi calculate

Codul inclusiv:
rîn
dul Sold la finele
Cod
ui Indicatori perioadei de cu termenul expirat
rd. în străinătate
din gestiune mai mult de 1 an
bila

A 1 2 3 4 5
260 Datorii pe termen lung – total (rd.690+rd.740) 680
240 Datorii financiare pe termen lung – total (rd.700+ ...+rd.730) 690
inclusiv: Credite bancare pe termen lung (411) 700
Credite bancare pe termen lung pentru salariaţi (412) 710
Împrumuturi pe termen lung (413) 720
Alte datorii financiare pe termen lung (414) 730
250 Datorii pe termen lung calculate – total (rd.750+...+rd.800) 740
inclusiv: Datorii de arendă pe termen lung (421) 750
Venituri anticipate pe termen lung (422) 760
Finanţări şi încasări cu destinaţie specială (423) 770
Avansuri pe termen lung primite (424) 780
Datorii amînate privind impozitul pe venit (425) 790
Alte datorii pe termen lung calculate (426) 800
330 Datorii pe termen scurt – total
(rd.820+rd.890+rd.930+rd.940+rd.950+rd.980) 810
270 Datorii financiare pe termen scurt – total (rd.830+ ...+ rd.880) 820
inclusiv: Credite bancare pe termen scurt (511) 830
Credite bancare pe termen scurt pentru salariaţi (512) 840
Împrumuturi pe termen scurt (513) 850
Cota-parte curentă a datoriilor pe termen lung (514) 860
Venituri anticipate curente (515) 870
Alte datorii financiare pe termen scurt (516) 880
280 Datorii comerciale pe termen scurt – total (rd.900+...+ rd.920) 890
inclusiv: Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale (521) 900
Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate (522) 910
Avansuri pe termen scurt primite (523) 920
290 Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii (531) 930
300 Datorii privind asigurările (533) 940
310 Datorii privind decontările cu bugetul (534) – total (rd.960+ rd.970) 950
inclusiv: a) impozite şi taxe republicane 960
b) impozite şi taxe locale 970
320 Alte datorii pe termen scurt calculate – total (rd.990+...+rd.1040) 980
inclusiv: Datorii faţă de personal privind alte operaţii (532) 990
Datorii preliminate (535) 1000
Datorii privind plăţile extrabugetare (536) 1010
Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi (537) 1020
Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminare (538) 1030
Alte datorii pe termen scurt (539) 1040

Notă informativă privind activele şi datoriile contabilizate în conturile extrabilanţiere

Ieşite
Intrate Sold la finele perioadei
Cod Sold la finele perioadei Achitate
Indicatori Apărute de gestiune
rd. de gestiune precedente Stinse
Înregistrate (col.3+col.4-col.5)
Acoperite
1 2 3 4 5 6

Active pe termen lung primite în locaţiune, arendă operaţională (leasing) 1050

Valori în mărfuri şi materiale care nu aparţin întreprinderii 1060

Titluri de valoare care nu aparţin întreprinderii 1070

Datorii şi plăţi convenţionale 1080

Alte mijloace şi datorii reflectate în contabilitatea extrabilanţieră 1090


Anexa nr.21 la SNC 4
Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu
bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale

Codul Denumirea impozitelor şi Cod Sold la finele Suma calculată Suma facilităţilor Suma achitată Suma trecută în Sold la finele
taxelor generale de stat şi rd. perioadei de gestiune în perioada de (înlesnirilor) în perioada de cont sau perioadei de
precedente gestiune gestiune restituită din gestiune
impozitului şi locale pe tipuri, penalităţi şi creanţe datorii acordate în buget în creanţe datorii
taxei conform amenzi calculate perioada de perioada de
clasificaţiei gestiune conform gestiune
bugetare legislaţiei
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
010
020
030
040
050
060
070
080
090
100
110
120
130
140
150
160
170
180
190
200
210
220
230
240
250
Total 260

Anexa nr.22 la SNC 4


Notă informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu bugetul
asigurărilor sociale de stat
Cod Sold la finele Suma Suma Suma facilităţilor Suma achitată Suma trecută în Sold la finele
rd. perioadei de calculată în cheltuielilor (înlesnirilor) în perioada de cont sau perioadei de
Tipuri de contribuţii gestiune precedente perioada de acceptate în acordate în gestiune restituită din gestiune
creanţe datorii gestiune perioada de perioada de buget în creanţe datorii
gestiune* gestiune conform perioada de
legislaţiei gestiune
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Contribuţii de bază 270
Contribuţii individuale 280
Penalităţi (majorări de 290
întîrziere)
Amenzi 300
Total 310
* Suma dată corespunde indicatorului din rîndul 407 col.3 al Dării de seamă privind calcularea, utilizarea şi transferarea contribuţiilor de asigurări
sociale de stat (forma 4-BASS).

Anexa nr.23 la SNC 4


Notă informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor
cu fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
Cod Sold la finele Suma Suma facilităţilor Suma achitată Suma trecută în Sold la finele
rd. perioadei de calculată în (înlesnirilor) în perioada de cont sau perioadei de
Tipuri de prime de asigurare gestiune perioada de acordate în perioada gestiune restituită din gestiune
obligatorie de asistenţă medicală precedente gestiune de gestiune conform buget în
creanţe datorii legislaţiei perioada de creanţe datorii
gestiune
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Contribuţia patronului: 320
la venitul angajaţilor 321
din venitul angajaţilor 322
Penalităţi (majorări de întîrziere) 330
Amenzi 340
Total 350
Anexa nr.20 la SNC 4
ANEXĂ LA RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE
de la _______________ pînă la ___________________200 __

1. Venituri din vînzări


Codul
Perioada
rîndului din Cod Perioada de
Indicatori corespunzătoare a
raport rd. gestiune
anului precedent
(Anexa 17)
A 1 2 3 4
010 Venituri din vînzări – total (rd.1220+rd.1230+rd.1240+rd.1250+rd.1260+rd.1270) 1210
inclusiv din: vînzarea produselor finite (6111) 1220
vînzarea mărfurilor (6112) 1230
prestarea serviciilor (6113) 1240
contracte de construcţie (6114) 1250
operaţiuni de arendă (leasing) (6115) 1260
alte feluri de activităţi care constituie pentru întreprindere activitate operaţională 1270
(de bază)
Notă informativă: Suma venitului, obţinută pe calea schimbului producţiei, mărfurilor, serviciilor 1280
Notă informativă la capitolul 1
Determinarea tipului de bază (prevalent) al activităţii privind veniturile din vînzări în conformitate cu
Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM)

Suma veniturilor din vînză-


Tipul activităţii economice Cod rd. Clasa (subclasa) conform Secţia Cota, %
ri, efectuate în perioada de
CAEM CAEM
gestiune
1 2 3 4 5 6
1290
1300
1310
1320

2. Costul vînzărilor, alte cheltuieli şi venituri

Codul Indicatori Cod Perioada de Perioada


rîndului din rd. gesti corespunzătoare a
raport
une anului precedent
(Anexa 17)
A 1 2 3 4
020 Costul vînzărilor – total (rd.1330+...+rd.1390) 1330
inclusiv al: produselor finite vîndute (7111) 1340
mărfurilor vîndute (7112) 1350
serviciilor prestate (7113) 1360
lucrărilor de construcţie-montaj (7114) 1370
serviciilor din activitatea de arendă (leasing) (7115) 1380
altor feluri de activităţi constatate ca activitate operaţională (de bază) a întreprinderii 1390
040 Alte venituri operaţionale (612) 1400
050 Cheltuieli comerciale (712) 1410
060 Cheltuieli generale şi administrative (713) – total (rd.1410+...+rd.1510) 1420
inclusiv: privind uzura mijloacelor fixe (7131) 1430
reparaţia mijloacelor fixe (7311) 1440
întreţinerea mijloacelor fixe (7131) 1450
amortizarea activelor nemateriale (7132) 1460
de întreţinere a personalului administrativ şi de conducere (7133) 1470
impozite, taxe şi plăţi, cu excepţia impozitului pe venit (7134) 1480
pentru donaţii şi în scopuri de binefacere şi sponsorizare (7135) 1490
privind protecţia muncii (7136) 1500
de reprezentare (7137) 1510
de deplasare (7138) 1520
alte cheltuieli generale şi administrative (7139) 1530
070 Alte cheltuieli operaţionale (714) 1540
080 Venituri din activitatea de investiţii (621) 1550
090 Cheltuieli ale activităţii de investiţii (721) 1560
100 Venituri din activitatea financiară (622) 1570
100 Cheltuieli ale activităţii financiare (722) 1580
120 Venituri excepţionale (623) 1590
120 Pierderi excepţionale (723) 1600
140 Cheltuieli curente (economii) privind impozitul pe venit (731) 1610
Cheltuieli (economii) amînate privind impozitul pe venit aferent apariţiei şi inversării 1620
diferenţelor temporare
Conducătorul unităţii Contabil-şef
[Anexa nr.20 s-a modificat prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr.80 din 19.12.03, M.O. nr.1-5 din 01.01.04]
[Raportul financiar s-a modificat prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr.2 din 10.01.06, M.O. nr.20 din 31.01.06]
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 5
"Prezentarea rapoartelor financiare"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 5 "Informaţiile care trebuie să fie publicate în
rapoartele financiare", intrat în vigoare la 1 ianuarie 1977, şi a proiectului standardului internaţional de contabilitate E53 "Prezentarea rapoartelor
financiare".
2. În standardul de faţă este prezentată informaţia care urmează să fie dezvăluită în rapoartele financiare: bilanţul contabil, raportul privind
rezultatele financiare, raportul privind circulaţia capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, anexele la rapoartele financiare, nota
explicativă.
3. Prezentul standard cuprinde explicaţii minime necesare, care pot fi completate, ţinînd cont de prevederile altor standarde naţionale de
contabilitate (S.N.C.).

Obiectiv
4. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea principiilor pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, care oferă posibilitatea de
a aprecia activitatea întreprinderii în perioadele de gestiune precedentă şi curentă şi a compara datele acestei întreprinderi cu datele din rapoartele
financiare ale altor întreprinderi. Standardul dezvăluie cerinţele faţă de structura şi conţinutul rapoartelor financiare, stabileşte formularele, modul
de întocmire şi de prezentare a acestora. Cerinţele concrete pentru constatarea, evaluarea şi dezvăluirea operaţiilor şi evenimentelor concrete sînt
expuse în alte S.N.C. Standardul de faţă nu conţine cerinţele referitoare la informaţiile, care trebuie să fie prezentate în alte rapoarte, cu excepţia celor
financiare.

Domeniul de aplicare
5. Prezentul standard se aplică la întocmirea rapoartelor financiare cu destinaţie generală, în scopul de a prezenta utilizatorilor de rapoarte
financiare informaţia despre activitatea întreprinderii. Standardul în cauză este aplicabil atît rapoartelor financiare ale unor întreprinderi aparte, cît şi
rapoartelor financiare consolidate ale unui grup de întreprinderi.
6. Întreprinderile care întocmesc rapoartele financiare în conformitate cu S.N.C. 30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor
instituţii financiare" nu vor utiliza acest standard, dacă S.N.C. 30 nu stabileşte cerinţe echivalente, elaborate special pentru asemenea întreprinderi.
7. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în
Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora, situate atît pe teritoriul Republicii
Moldova, cît şi peste hotarele ei.
8. În prezentul standard se utilizează definiţii adecvate întreprinderilor, scopul activităţii cărora îl constituie obţinerea de venituri.

Definiţia şi obiectivul rapoartelor financiare.


9. Rapoartele financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată despre evenimentele care influenţează activitatea întreprinderii şi
operaţiile economice. Scopul rapoartelor financiare cu destinaţie generală îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor
reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a întreprinderii, indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi
datoriile întreprinderii, componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori
în luarea deciziilor economice.
10. Rapoartele financiare trebuie să cuprindă informaţii:
a) privind activele controlabile de întreprindere (acestea constituind surse ale unor eventuale afluxuri de mijloace băneşti sau ale altui avantaj
economic în viitor);
b) privind pasivele întreprinderii (acestea constituind surse ale unor eventuale refluxuri (retrageri) de mijloace băneşti sau ale altui avantaj
economic în viitor);
c) privind venitul net al întreprinderii (care reprezintă modificările resurselor economice şi datoriilor întreprinderii de la o perioadă de gestiune la
alta, cu excepţia cotelor proprietarilor şi plăţilor efectuate acestora);
d) privind fluxul mijloacelor băneşti în perioada de gestiune (în calitate de indicator al fluxului eventual de mijloace băneşti în viitor).
Această informaţie este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare în aprecierea capacităţii întreprinderii de a plăti dividende şi dobînzi şi a
achita datoriile în termenele stabilite.
11. Conducerea întreprinderii poartă răspundere integrală pentru pregătirea şi prezentarea rapoartelor financiare.

Lista rapoartelor financiare


12. Întreprinderile întocmesc şi prezintă următoarele rapoarte financiare:
a) bilanţul contabil;
b) raportul privind rezultatele financiare;
c) raportul privind circulaţia capitalului propriu;
d) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
e) anexe la rapoartele financiare.
Informaţii suplimentare
13. În unele cazuri rapoartele financiare nu pot să cuprindă întreaga informaţie necesară utilizatorilor acestora pentru luarea deciziilor
economice. De aceea raportul financiar anual deseori conţine informaţii suplimentare, care sînt dezvăluite în nota explicativă, cuprinzînd şi relevînd
indicatorii financiari principali, situaţia financiară a întreprinderii şi analiza influenţei factorilor diverşi asupra modificărilor acesteia. Această notă
explicativă cuprinde:
a) factorii principali care determină activitatea întreprin-derii pe parcursul perioadelor de gestiune curentă şi viitoare, precum şi politica de
investiţii a acesteia (inclusiv în ceea ce priveşte dividendele), care permite susţinerea şi îmbunătăţirea atît a unor indicatori aparte, cît şi a celor
generali ai activităţii întreprinderii;
b) sursele de finanţare a întreprinderii, politica "pîrghiei financiare", precum şi politica de gestiune a riscurilor;
c) capacităţile de producţie şi resursele întreprinderii, valoarea cărora nu este reflectată integral în bilanţul contabil;
d) modificările situaţiei în care funcţionează întreprinderea, luarea măsurilor corespunzătoare şi influenţa acestora asupra activităţii ei.
14. Întreprinderile pot să prezinte în raportul anual, dacă conducerea consideră că aceasta va facilita utilizatorilor să ia decizii economice,
informaţii suplimentare, de exemplu, raportul privind valoarea adăugată, mai ales în cazurile în care muncitorii şi funcţionarii constituie un grup
considerabil de utilizatori.
Principii generale
Prezentarea (imaginea) obiectivă
15. Rapoartele financiare trebuie să reflecte obiectiv situaţia patrimonială şi financiară, fluxul mijloacelor băneşti şi al capitalului propriu al
întreprinderii. Aplicarea standardelor naţionale de contabilitate în reflectarea operaţiilor şi evenimentelor economice cu publicarea suplimentară a
informaţiei, asigură prezentarea unor rapoarte financiare obiective. În acest scop vor fi necesare informaţii suplimentare, publicitatea cărora nu este
prevăzută de standardele naţionale de contabilitate.
16. Standardele naţionale de contabilitate sînt elaborate în aşa mod, încît rapoartele financiare, fiind întocmite în baza acestora, trebuie să
reflecte obiectiv situaţia patrimonială şi financiară, fluxul mijloacelor băneşti şi al capitalului propriu al întreprinderii şi astfel să se realizeze obiectivul
pregătirii şi întocmirii rapoartelor financiare.
17. Dacă pentru constatarea, prezentarea, evaluarea sau dezvăluirea unor poziţii nu există standardul naţional de contabilitate respectiv,
obiectivitatea prezentării informaţiilor se asigură prin aplicarea unor metode speciale, admise spre utilizare de politica de contabilitate, care garantează
esenţialitatea, siguranţa, comparabilitatea şi accesibilitatea informaţiei.
18. Importanţa, veridicitatea, claritatea (inteligibilitatea) şi comparabilitatea sînt caracteristici calitative care asigură utilitatea informaţiilor
prezentate pentru utilizatori în rapoartele financiare.
Continuitatea activităţii
19. La pregătirea rapoartelor financiare conducerea trebuie să aprecieze activitatea întreprinderii în ceea ce priveşte posibilităţile funcţionării
continue a acesteia, adică capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil. Rapoartele financiare trebuie să fie întocmite
în baza principiului continuităţii, cu excepţia cazurilor în care conducerea are intenţia să lichideze întreprinderea sau să reducă esenţial dimensiunile
activităţii ei sau conducerea are temeiuri să considere realizarea acestei intenţii ca eventuală. Dacă în cadrul acestei aprecieri, conducerea conchide că
sînt posibile situaţii sau premise care pot influenţa continuitatea activităţii întreprinderii, este necesar ca aceste situaţii sau condiţii să fie dezvăluite. Dacă
rapoartele financiare sînt pregătite fără a ţine cont de principiul continuităţii activităţii întreprinderii, este necesar să fie argumentată cauza întocmirii
rapoartelor financiare fără utilizarea acestui principiu.
20. Înainte de a întocmi un oarecare raport financiar, conducerea este obligată să se determine, dacă principiul continuităţii este aplicabil
întreprinderii şi să ia decizia respectivă. La luarea acestei decizii conducerea trebuie să ia în consideraţie toate informaţiile de care dispune pentru viitorul
previzibil, ce cuprind, de regulă, un interval de timp de minimum 12 luni de la data de gestiune. În fiecare caz concret această decizie depinde de un
şir de factori. Dacă întreprinderea anterior a fost rentabilă şi a avut acces direct la resursele financiare, concluzia privind legalitatea întocmirii
raportului în baza principiului continuităţii poate fi făcută fără o analiză detaliată. În celelalte cazuri conducerea trebuie să examineze o serie de factori
ce ţin de rentabilitatea curentă şi previzibilă a întreprinderii, graficul de achitare a datoriilor şi sursele potenţiale ale finanţării de alternativă, anticipînd
luarea deciziei privind posibilitatea utilizării principiului continuităţii.

Metoda calculării (specializarea exerciţiilor) în contabilitate


21. Întreprinderea trebuie să-şi intocmescă rapoartele financiare, cu excepţia raportului privind fluxul mijloacelor băneşti, conform principiului
calculării (specializării exerciţiilor).
22. Conform principiului calculării, în contabilitate se determină activele, datoriile şi capitalul propriu. Veniturile şi cheltuielile sînt constatate
anume atunci cînd s-au produs (dar nu atunci cînd au fost încasate sau plătite mijloacele băneşti), au fost reflectate în evidenţa contabilă şi au fost
incluse în rapoartele financiare în perioada la care acestea se referă.
23. Aplicarea principiului calculării în contabilitate asigură constatarea tuturor rezultatelor operaţiilor şi evenimentelor în rapoartele
financiare vizavi de perioada în care s-au produs. Cheltuielile sînt constatate în Raportul privind rezultatele financiare în baza dependenţei directe
între cheltuielile suportate şi veniturile obţinute pe articole aparte. Acest proces, numit, de obicei, concordanţa cheltuielilor şi veniturilor, presupune
recunoaşterea simultană sau comună a veniturilor şi cheltuielilor, care rezultă direct şi concomitent din unele şi aceleaşi operaţii sau evenimente. De
exemplu, tipurile diverse de cheltuieli care formează valoarea mărfurilor vîndute se constată odată cu constatarea veniturilor din vînzarea acestora. Însă
aplicarea principiului concordanţei nu admite recunoaşterea posturilor bilanţului contabil, care nu corespund definiţiilor activelor sau datoriilor.
24. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se întocmeşte în baza datelor conturilor contabile. Întreprinderea întocmeşte raportul fluxului
mijloacelor băneşti din activitatea operaţională prin metoda directă, conform căreia se dezvăluie tipurile de bază ale încasărilor şi plăţilor băneşti.
Informaţia obţinută prin aplicarea acestei metode poate fi utilă la pronosticarea fluxurilor viitoare ale mijloacelor băneşti.

Separarea bunurilor (averii)


25. Bunurile (averea) şi datoriile întreprinderii există (se reflectă) în rapoartele financiare separat de bunurile (averea) şi datoriile proprietarilor
acestor întreprinderi şi a altor întreprinderi.
[în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.63 din 24.06.2002, M.O. nr.91-94 din 27.06.2002]

Politica de contabilitate
26. Pentru prezentarea obiectivă a informaţiilor în rapoartele financiare, politica de contabilitate trebuie să fie dezvăluită de către întreprindere
astfel, încît conţinutul informaţiilor din rapoartele financiare să corespundă prevederilor tuturor standardelor naţionale de contabilitate respective, iar în
cazul lipsei unor stipulaţii speciale, acestea trebuie să fie:
a) importante pentru luarea de către utilizatori a deciziilor economice;
b) veridice:
- să prezinte obiectiv rezultatele activităţii şi situaţia financiară a întreprinderii;
- să reflecte esenţa economică a evenimentelor şi operaţiilor, dar nu pur şi simplu forma juridică a acestora;
- neutre (obiective);
- bazate pe principiul prudenţei, respectînd principiul neutralităţii;
- finalizate sub toate aspectele;
c) comparabile cu informaţiile furnizate de alte întreprinderi din aceeaşi ramură;
d) clară.
Importanţa - posibilitatea influenţei asupra rezultatului deciziei luate. Informaţiile pot să influenţeze luarea deciziei în cazul în care au o valoare
previzională, sînt bazate pe legătura inversă şi sînt oportune. Valoarea previzională a informaţiilor semnifică utilitatea acestora la întocmirea planurilor
de activitate a întreprinderilor.
Legătura inversă prevede confirmarea sau dezminţirea prognozelor anterioare.
Oportunitatea - prezentarea oportună a informaţiilor către utilizatori. Dacă la momentul potrivit informaţiile lipsesc, prezentarea ulterioară a
acestora nu are importanţă la luarea deciziilor.
Autenticitatea - prezentarea de informaţii veridice, uşor controlabile, avînd un caracter neutru.
Veridicitatea - gradul de adecvare la operaţiile şi procesele economice.
Verificabilitatea - posibilitatea confirmării informaţiei.
Neutralitatea - informaţiile ce ţin de contabilitate trebuie să reflecte obiectiv activitatea economică, indiferent de interesele unui anumit cerc de
persoane.
Comparabilitatea - posibilitatea utilizatorilor de a compara indicatorii din rapoartele financiare ale unei întreprinderi concrete în diferite perioade
de timp, precum şi cu rapoartele financiare ale altor întreprinderi pentru a releva tendinţele în modificarea situaţiei financiare şi rezultatelor activităţii
întreprinderii.
Pentru ca utilizatorii să poată compara rezultatele activităţii şi modificările situaţiei financiare a întreprinderii la expirarea unei perioade de
timp, rapoartele financiare trebuie să conţină informaţiile respective din perioadele de gestiune anterioare.
Claritatea - însuşirea principală a informaţiilor conţinute în rapoartele financiare, constituie receptarea rapidă a acestora, fiind asigurată de
posedarea de către utilizatori a cunoştinţelor suficiente privind businessul, activitatea economică şi contabilitatea. Gradul de nepregătire a unor utilizatori
de a percepe unele noţiuni complicate nu poate servi drept obstacol pentru includerea în rapoartele financiare a unor informaţii complexe.
27. Politica de contabilitate reprezintă un sistem de principii, baze, reguli şi proceduri, acceptate de către conducerea întreprinderii pentru
ţinerea evidenţei contabile, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare.
28. Standardele naţionale de contabilitate sînt elaborate în vederea realizării unui echilibru între relativitate şi autenticitate, claritate şi
comparabilitate. În cazul lipsei unui standard concret, conducerea întreprinderii elaborează autonom metodele şi procedeele necesare şi le include în
politica sa de contabilitate, asigurînd utilizatorii de rapoarte financiare cu informaţii utile. În acest caz conducerea examinează:
a) cerinţele şi regulile, stipulate în standardele naţionale de contabilitate privind problemele similare sau coordonate reciproc;
b) standardele naţionale de contabilitate aflate în curs de elaborare şi orice informaţii de altă natură, aprobate de Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova;
c) metodele de determinare, constatare şi evaluare a activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor, stabilite în Bazele conceptuale de
pregătire şi prezentare a rapoartelor financiare.

Esenţialitatea (importanţa relativă)


29. Esenţialitatea prezintă un factor important la luarea deciziilor privind necesitatea publicităţii informaţiilor, obţinute ca rezultat al unei operaţii
sau eveniment concret, în rapoartele financiare sau în anexele la acestea. Postul care nu este suficient de esenţial şi este reprezentat prin suma totală în
rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluit în anexe.
30. Esenţialitatea este legată de claritate şi gradul de exactitate a prezentării rapoartelor financiare. De exemplu, rapoartele financiare deseori sînt
mai accesibile la rotunjirea cifrelor pînă la mii şau milioane lei. Rotunjirea datelor prezentate în informaţii se admite pînă la momentul cînd nu se încalcă
principiul esenţialităţii.
Informaţiile sînt esenţiale, dacă omisiunea unor posturi sau calculul incorect al posturilor pot să influenţeze deciziile economice ale
utilizatorilor, pe care le adoptă în baza rapoartelor financiare. Esenţialitatea depinde de mărimea posturilor sau erorilor, examinate în circumstanţe
speciale de omisiune sau calcul greşit. Astfel, esenţialitatea este un criteriu sau o restricţie, dar nu o caracteristică calitativă care demonstreză
utilitatea informaţiilor.
Casarea
31. Activele şi datoriile nu se sting reciproc, cu excepţia cazurilor în care stingerea este prevăzută sau permisă de standardele naţionale de
contabilitate .
32. Articolele veniturilor şi cheltuielilor nu se sting reciproc, cu excepţia cazurilor în care:
a) stingerea reciprocă este prevăzută sau permisă de standardul naţional de contabilitate;
b) veniturile şi cheltuielile rezultate dintr-o operaţie sau eveniment identic sau similar, sînt neesenţiale, indiferent de faptul dacă acestea sînt
reflectate separat sau în sumă cu alţi indicatori. Aceşti indicatori se însumează şi se reflectă fără scadenţe, dacă prezentarea lor reflectă la maximum
esenţa operaţiei sau a unui grup de operaţii sau evenimente similare.
33. La casarea veniturilor sau cheltuielilor întreprinderea trebuie să respecte principiul esenţialităţii, adică aceste sume urmează să fie dezvăluite în
anexele la rapoartele financiare.
34. Reciprocitatea stingerii posturilor din bilanţul contabil sau raportul privind rezultatele financiare, cu excepţia cazurilor în care o asemenea
stingere reflectă esenţa operaţiei sau evenimentului, reduce posibilitatea utilizatorilor de a înţelege operaţiile efectuate şi a estima fluxul viitor al
mijloacelor băneşti ale întreprinderii. Activele se indică în rapoartele financiare fără rectificări valorice, de exemplu, rectificările pentru modificarea
valorii hîrtiilor de valoare şi a rezervelor, pentru acoperirea datoriilor dubioase privind conturile debitorilor.
35. Venitul se evaluează la valoarea venală a sumelor băneşti primite sau aferente încasării, fără rabaturile de preţuri comerciale.
Întreprinderea efectuează şi alte operaţii care nu aduc venit, dar sînt legate de activitatea de bază generatoare de venit. Rezultatele acestor operaţii sînt
prezentate, în cazul în care acestea reflectă esenţa operaţiei sau evenimentului, prin compararea cheltuielilor cu veniturile respective, obţinute ca rezultat
al uneia şi aceleeaşi operaţii sau eveniment. De exemplu:
a) profiturile şi pierderile posibile la scoaterea din uz a activelor curente şi pe termen lung se reflectă în rapoartele financiare prin scăderea
din sumele încasate din vînzarea activului a valorii de bilanţ şi a cheltuielilor aferente vînzării;
b) cheltuielile recuperate conform acordului cu terţii trebuie să fie corelate cu o compensaţie corespunzătoare;
c) articolele excepţionale sînt prezentate fără reflectarea în acestea a impozitului respectiv.
36. Veniturile şi cheltuielile, apărute în urma efectuării unui şir de operaţii omogene, se includ în rapoartele financiare separat, de exemplu,
profiturile şi pierderile provenite din schimbul valutar. Profiturile şi pierderile ocazionale privind operaţiile similare se includ în rapoartele financiare
separat, dacă mărimea lor, diversitatea sau sfera de extindere solicită o dezvăluire separată fie în rezultatele provenite din activitatea obişnuită, fie sub
formă de articole excepţionale în conformitate cu cerinţele S.N.C. 18 "Venitul" şi S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile
esenţiale şi modificările în politica de contabilitate".
Permanenţa prezentării
37. Prezentarea şi clasificarea articolelor din rapoartele financiare nu variază de la o perioadă de gestiune la alta.
Comparabilitatea informaţiei
38. În rapoartele financiare se publică toată informaţia comparabilă în raport cu perioada precedentă, cu excepţia cazurilor în care standardele
naţionale de contabilitate admit sau prevăd alte reguli. Informaţiile din perioada precedentă trebuie să fie prezentate în rapoartele financiare pe
perioada de gestiune curentă şi recalculate, dacă aceasta este necesar pentru reflectarea obiectivă a acestora.

Structura rapoartelor financiare


39. Rapoartele financiare sînt prezentate de întreprinderi potrivit formularelor aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Pentru
asigurarea unei clarităţi şi comparabilităţi a datelor din rapoartele financiare, este necesară furnizarea unor informaţii suplimentare publicate în
anexe şi nota explicativă la rapoartele financiare. În acest caz este foarte important ca rapoartele să cuprindă asemenea caracteristici cum sînt
comparabilitatea şi esenţialitatea informaţiilor. Standardul de faţă prevede dezvăluirea (specificarea) tuturor articolelor în anexe şi nota explicativă
la rapoartele financiare.
40. Prezentul standard nu cuprinde cerinţele faţă de publicitatea informaţiilor, prevăzute în celelalte standarde naţionale de contabilitate.

Rapoartele financiare ca document separat


41. Rapoartele financiare se disting şi se separă de alte informaţii în cazul cînd acestea se publică într-o singură ediţie, de exemplu, raportul anual
şi prospectul de emisiuni.
42. Standardele naţionale de contabilitate sînt aplicabile numai rapoartelor financiare, nu şi altor informaţii prezentate în raportul anual sau în
alt document. De aceea este important ca utilizatorii să facă distincţie între informaţiile pregătite în baza standardelor şi alte informaţii utile sau între
informaţiile furnizate în raportul de audit (dacă acesta există) şi informaţiile de altă natură.
43. Întreprinderile completează toate compartimentele fiecărui formular al rapoartelor şi anexelor la acestea:
a) denumirea, sediul, codul fiscal etc. ale întreprinderii raportoare;
b) indicaţia privind referirea rapoartelor financiare la o anumită întreprindere sau la un grup de întreprinderi;
c) data pregătirii raportului sau perioada de gestiune;
d) lista anexelor la rapoartele financiare;
e) genul de activitate;
f) forma de proprietate.
44. În cazul în care este necesară înţelegerea integrală a informaţiei prezentate, trebuie să fie asigurată:
a) o valută unică de evaluare a indicatorilor rapoartelor financiare şi valuta în care acestea sînt prezentate;
b) gradul de exactitate a informaţiei cifrice prezentate în rapoartele financiare, de exemplu, rotunjirea cifrelor pînă la mii, milioane etc.
45. Fluxul mijloacelor băneşti provenite din operaţiile în valută străină se reflectă în valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate
cu cursul valutar la data încasării sau plăţii mijloacelor băneşti.
46. Subdiviziunile structurale din străinătate ale întreprinderii (întreprinderile-fiice, filialele, sucursalele etc.) întocmesc raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti în valuta ţării în care se află. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti este prezentat întreprinderii-mamă (principale) în
valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar mediu ponderat pentru perioada de gestiune.

Data întocmirii raportului sau perioada de gestiune


47. Rapoartele financiare se prezintă trimestrial. În cazurile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova unele întreprinderi prezintă rapoartele
financiare cel puţin o dată pe an. În cazuri excepţionale, cînd se schimbă data pregătirii raportului, întreprinderile prezintă rapoarte financiare pentru
perioada care este mai mare sau mai mică decît perioada de gestiune stabilită. În acest caz întreprinderea trebuie să dezvăluie:
a) cauza schimbării duratei perioadei de gestiune;
b) incomparabilitatea datelor din rapoartele financiare şi anexele la acestea pe perioadele precedente şi de gestiune.
Data întocmirii raportului (ultima zi a perioadei de gestiune), de obicei, nu se schimbă de la o perioadă de gestiune la alta.

Limite temporale
48. Valoarea rapoartelor financiare scade, dacă utilizatorii nu pot să beneficieze de informaţiile prezentate în cursul unei perioade optime de timp
din ziua întocmirii bilanţului contabil. Întreprinderile prezintă rapoartele financiare utilizatorilor şi le publică în termenele stabilite. Complexitatea
activităţii operaţionale a întreprinderii şi alţi factori nu trebuie să constituie motivul prezentării întîrziate a raportului. Întreprinderile care sînt obligate să
publice rapoartele financiare în conformitate cu legislaţia în vigoare, le publică în termen de 6 luni din ziua încheierii perioadei de gestiune.

Conţinutul rapoartelor financiare


Bilanţul contabil
49. Bilanţul contabil este un raport privind situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii la data de raportare.
50. Activele şi datoriile se subdivizează în bilanţul contabil în active şi datorii pe termen lung şi curente (pe termen scurt).
51. Activul trebuie să fie clasificat ca activ curent în cazurile în care acesta:
a) reprezintă o parte din activitatea operaţională a întreprinderii şi este planificat spre comercializare sau consum în cazul derulării obişnuite a
ciclului operaţional al întreprinderii;
b) este destinat, în principal, scopurilor comerciale sau unei perioade scurte şi planificat spre comercializare în curs de 12 luni de la data
pregătirii raportului.
În celelalte cazuri activele trebuie să fie clasificate drept active pe termen lung.
52. Datoriile se consideră pe termen scurt în cazurile cînd acestea:
a) urmează să fie stinse la utilizarea mijloacelor băneşti încasate pe articolele considerate drept active curente;
b) urmează să fie stinse în decurs de 12 luni din momentul în care au apărut.
În celelalte cazuri datoriile se consideră datorii pe termen lung.
53. Datoriile pe termen lung, termenul de stingere al cărora expiră cel mult peste 12 luni, sînt trecute în categoria datoriilor pe termen scurt.
Sumele acestor datorii, excluse din categoria celor pe termen lung, se înregistrează în anexele la bilanţul contabil.
54. Compensările reciproce între posturile de activ şi de pasiv ale bilanţului nu se admit. Unele sume ale unui post al bilanţului contabil nu trebuie
să fie incluse în alte posturi sau generalizate fără indicaţiile respective.
55. Bilanţul contabil se întocmeşte potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa nr.1). Acesta
cuprinde următoarele elemente principale:
a) active nemateriale (imobilizări necorporale);
b) active materiale (imobilizări corporale);
c) active financiare;
d) stocuri de mărfuri şi materiale;
e) conturile debitorilor privind operaţiile de comerţ şi alte operaţii;
f) investiţii financiare;
g) mijloace băneşti;
h) capital propriu;
i) datorii financiare;
j) conturile creditorilor privind operaţiile comerciale şi alte operaţii.

Informaţiile care urmează să fie dezvăluite (publicate) în anexa la bilanţul contabil


56. Întreprinderea trebuie să asigure specificarea ulterioară a fiecărui post al bilanţului contabil conform caracterului acestuia. În acest caz
sumele esenţiale vor fi dezvăluite separat pe sumele datoriilor creditoare şi creanţelor în privinţa întreprinderii-mamă (principale), întreprinderilor-fiice
şi asociate, precum şi a altor părţi legate.
57. Reflectarea în bilanţ a activelor şi datoriilor pe termen scurt şi publicitatea sumelor totale ale acestora facilitează utilizatorii de rapoarte
financiare să analizeze situaţia financiară a întreprinderii.
58. Bilanţul contabil include posturi separate pentru rezervele destinate cheltuielilor şi plăţilor viitoare. Rezervele sînt datorii care nu-s
determinate după suma şi oportunitatea achitării şi care pot fi evaluate numai la utilizarea unei scări largi de evaluare. Dacă rezerva presupune o
datorie adevărată şi asigură cealaltă definiţie a pasivului, ea este pasiv chiar şi în cazul în care valoarea acesteia incă nu este determinată. Rectificările
estimative, care diminuează valoarea de bilanţ a activelor respective (de exemplu, rezerva privind datoriile dubioase) se descriu în unele normative
drept "rezerve". Asemenea posturi se prezintă, de obicei, ca rectificare a valorii bilanţiere a activelor respective şi nu se clasifică drept rezerve.
Posturile privind alte datorii, rezerve şi vărsăminte, cum sînt veniturile anticipate, rezervele şi impozitele amînate, trebuie să fie dezvăluite separat.
59. Întreprinderile completează anexa la bilanţul contabil potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova
(anexa 4).
[în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.16 din 29.01.1999, M.O. nr.35-38 din 29.01.1999]

Raportul privind rezultatele financiare


60. Raportul privind rezultatele financiare cuprinde indicatorii financiari ai întreprinderii pe perioada de gestiune şi perioada
corespunzătoare a anului precedent. La întocmirea lui se foloseşte metoda calculării (specializarea exerciţiilor).
61. Raportul privind rezultatele financiare contribuie la realizarea obiectivelor rapoartelor financiare prin dezvăluirea articolului privind profitul net
şi pierderile, care este important pentru evaluarea activităţii anterioare şi prognozarea activităţii viitoare a întreprinderii. Rezultatele diverselor
tipuri de activităţi ale întreprinderii diferă între ele prin stabilitate, risc şi previzibilitate. Publicitatea acestor articole este necesară pentru înţelegerea
rezultatelor financiare obţinute în perioada de gestiune şi aprecierea rezultatelor viitoare.
62. Raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova
(anexa nr.2). În el se reflectă veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi articolele excepţionale,
profitul net (pierderea) în perioada de gestiune.
Activitatea operaţională este activitatea de bază a întreprinderii în vederea obţinerii venitului din vînzarea producţiei, mărfurilor, executarea
lucrărilor, prestarea serviciilor, precum şi din alte tipuri de activităţi, care nu constituie nici activitate de investiţii, nici activitate financiară. De exemplu,
veniturile din vînzarea stocurilor de mărfuri şi materiale, hîrtiilor de valoare pe termen scurt, amenzi, penalităţi, despăgubiri etc.
Activitatea de investiţii reprezintă procurarea (achiziţionarea) şi vînzarea activelor pe termen lung.
Activitatea financiară este activitatea din care rezultă modificările mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor întreprinderii.
Articolele excepţionale sînt veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiile sau eventualităţile care pot fi delimitate strict de activitatea
ordinară a întreprinderii şi de aceea nu se prevede că acestea vor apărea frecvent sau permanent. De exemplu, pierderile provocate de calamităţile
naturale care n-au fost asigurate (în cazul cînd aceasta nu constituie un fenomen obişnuit), pierderile cauzate de perturbările politice, veniturile sub formă
de compensare de asigurări de stat pentru pierderile suportate în urma calamităţilor naturale etc.
Venitul din vînzări (cifră de afaceri) reprezintă un aflux global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi încasate în cursul perioadei
de gestiune în conturile întreprinderii, care generează creşterea capitalului propriu, cu excepţia aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii şi a
sumelor încasate în numele terţilor.
[în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.63 din 24.06.2002, M.O. nr.91-94 din 27.06.2002]

Informaţii prezentate în anexa la raportul privind rezultatele financiare


63. Întreprinderile completează anexa la raportul privind rezultatele financiare potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova (anexa 5). [în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.16 din 29.01.1999, M.O. nr.35-38 din 29.01.1999]
64. În anexa la raportul privind rezultatele financiare sînt dezvăluite informaţii suplimentare privind profiturile şi pierderile, dividendele
achitate sau planificate spre plată pe o acţiune etc.

Raportul privind circulaţia capitalului propriu


65. Raportul privind circulaţia capitalului propriu cuprinde date privind modificările capitalului propriu al întreprinderii grupat după cum
prevede capitolul III "Capital propriu" al bilanţului contabil:
a) capital;
b) rezerve;
c) profit nerepartizat;
d) capital auxiliar.
66. Întreprinderea întocmeşte raportul privind circulaţia capitalului propriu potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova (anexa nr.3).
Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti
67. Întreprinderea trebuie să raporteze despre fluxul mijloacelor băneşti în conformitate cu prevederile S.N.C. 7 "Raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti".
Notă explicativă la rapoartele financiare
Structura
68. Nota explicativă la rapoartele financiare ale întreprinderii cuprinde:
a) informaţii privind corespunderea cu standardele naţionale de contabilitate;
b) informaţii privind dezvăluirea politicii de contabilitate;
c) analiza datelor conţinute în rapoartele financiare, fapt necesar pentru prezentarea obiectivă a acestora.
69. Nota explicativă la rapoartele financiare ale întreprinderii trebuie să cuprindă descrierea generală sau o analiză mai detaliată a sumelor
reflectate în bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, raportul privind circulaţia capitalului
propriu, precum şi informaţii suplimentare care prezintă valoare pentru utilizatorii rapoartelor financiare.

Informaţii privind corespunderea rapoartelor


financiare cu standardele naţionale de contabilitate
70. Întreprinderile, ale căror rapoarte financiare sînt întocmite în conformitate cu standardele naţionale de contabilitate, trebuie să scoată în
relief acest fapt. Dacă rapoartele financiare nu corespund prevederilor cel puţin ale unui standard, acestea se califică drept necorespunzătoare
standardelor naţionale de contabilitate.
În cazul în care nu este dezvăluită corespunderea rapoartelor financiare cu prevederile S.N.C., se reduc autenticitatea şi claritatea, exercitînd
astfel o influenţă negativă asupra capacităţii utilizatorilor de a lua decizii economice. Faptul utilizării standardului naţional de contabilitate pînă la punerea
în aplicare urmează, de asemenea, să fie dezvăluit.
71. Cînd întreprinderea nu respectă o prevedere sau mai multe prevederi ale S.N.C., în informaţiile privind corespunderea trebuie să fie
reflectate:
a) caracterul fiecărei abateri;
b) cauza fiecărei abateri;
c) aprecierea influenţei fiecărei abateri asupra indicatorilor şi situaţiei financiare a întreprinderii, excluzînd cazurile în care este imposibilă
realizarea practică a acestui lucru.
72. Claritatea şi autenticitatea rapoartelor financiare lipsesc în cazul în care utilizatorul este nevoit să corecteze un număr considerabil de
articole ca rezultat al abaterilor de la prevederile referitoare la considerarea, evaluarea sau publicitatea informaţiilor conţinute într-un standard sau în
mai multe standarde. Aceasta se întîmplă şi în cazul abaterii unitare, care exercită o influenţă notabilă asupra indicatorilor din rapoartele financiare.
În aceste cazuri rapoartele financiare se consideră drept necorespunzătoare standardelor naţionale de contabilitate.
73. Metoda de întocmire a rapoartelor financiare acceptată greşit şi care nu corespunde prevederilor S.N.C. diminuează gradul de importanţă,
autenticitate şi comparabilitate a acestora. Ea nu poate fi corectată nici prin dezvăluirea politicii financiare utilizate, nici cu ajutorul anexelor sau a
materialelor explicative.
74. Pentru prezentarea obiectivă a informaţiilor, activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile sînt recunoscute şi evaluate în conformitate cu
prevederile S.N.C. Abaterile de la o cerinţă sau de la mai multe cerinţe sînt dezvăluite uneori în informaţiile privind corespunderea S.N.C., după cum
este menţionat în paragraful 70 al prezentului stantard. Informaţiile, pregătite în mod calificat, privind corespunderea cu S.N.C. nu corectează
necorespunderea propiu-zisă. În aceste cazuri rapoartele financiare nu reflectă obiectiv situaţia financiară, indicatorii financiari şi fluxul mijloacelor
băneşti ale întreprinderii.
Politica de contabilitate
75. Compartimentul care conţine nota explicativă la rapoartele financiare "Politica de contabilitate" trebuie să cuprindă:
a) baza (sau bazele) de evaluare, folosită la pregătirea rapoartelor financiare;
b) descrierea metodei concrete care este importantă pentru prezentarea obiectivă a rapoartelor financiare;
c) indicaţii privind neintroducerea modificărilor în politica de contabilitate, dacă acestea n-au fost introduse.
76. Fiind o completare a politicii de contabilitate, utilizată în rapoartele financiare, este important a cunoaşte baza (bazele) evaluării folosite
(valoarea de intrare, valoarea curentă, valoarea realizabilă, valoarea scontată), fapt menţionat în rapoartele financiare. Aceste metode sînt identice în
multe privinţe cu principiile continuităţii şi calculării în evidenţa contabilă, deoarece acestea constituie temelia, conform căreia se întocmesc rapoartele
financiare. Deosebirea constă în faptul că în unele circumstanţe se face opţiunea între bazele evaluării. La utilizarea în rapoartele financiare nu numai a
unei metode de evaluare, de exemplu în cazul, cînd se reevaluează numai anumite active extracirculante, este suficient de a indica categoriile activelor şi
pasivelor, faţă de care este aplicată acea sau altă metodă de evaluare.
77. La soluţionarea problemei privind necesitatea dezvăluirii unei politici concrete de contabilitate, conducerea porneşte, în primul rînd, de la
raţionalitatea sau iraţionalitatea relevării acesteia, adică dezvăluirea va contribui sau va complica aprecierea riscului, posibilităţilor şi fluxurilor
viitoare ale mijloacelor băneşti ale întreprinderii de către utilizatori. Orice politică de contabilitate promovată de întreprindere trebuie să cuprindă ca
minimum:
a) metode de constatare (recunoaştere) a venitului;
b) politica consolidării;
c) întreprinderi mixte şi asociate (contopirea întreprinderilor);
d) metode de evaluare a activelor;
e) constatarea (recunoaşterea) activelor materiale şi nemateriale şi uzura (amortizarea) acestora;
f) capitalizarea cheltuielilor pentru împrumuturi (credite) şi altor cheltuieli;
g) contracte de construcţie;
h) investiţii;
i) instrumente financiare;
j) chiria;
k) cheltuieli pentru cercetări ştiinţifice, lucrări de experimentare şi proiectare;
l) stocuri de mărfuri şi materiale;
m) impozite, inclusiv cele amînate;
n) rezerve;
o) cheltuieli de pensii, asigurări şi alte cheltuieli privind plata indemnizaţiilor personalului;
p) schimbul valutelor străine şi hedgingul;
q) determinarea tipului de activitate, segmentării geografice şi bazelor repartizării cheltuielilor între segmente;
r) contabilitatea inflaţiei;
s) subvenţiile guvernamentale.
78. Pentru fiecare întreprindere concretă există un şir de operaţii, care, după părerea utilizatorilor, trebuie să fie dezvăluite suplimentar. De
exemplu, se prevede că toate întreprinderile private (particulare) trebuie să dezvăluie politica de contabilitate privind impozitele pe venit, inclusiv cele
anulate şi activele fiscale. În mod analog, politica de contabilitate urmează să fie corelată cu fiecare post semnificativ din bilanţul contabil (pe fiecare
perioadă), în multe cazuri pentru constatarea venitului. La efectuarea de către întreprindere a unor operaţii considerabile peste hotare sau a
tranzacţiilor în valută străină, este necesară publicitatea metodelor politicii de contabilitate pentru constatarea profiturilor şi pierderilor, obţinute ca
rezultat al schimbului valutar şi hedgingul profiturilor şi pierderilor accidentale similare. În rapoartele financiare consolidate politica de contabilitate
privind determinarea fondului comercial (goodwilul) şi a cotei minorităţii la excluderea profiturilor din interiorul grupelor este fundamentul pentru
înţelegerea integrală a informaţiilor furnizate.
79. Politica de contabilitate poate avea o mare importanţă chiar şi în cazul în care sumele indicate pentru perioada de gestiune curentă şi cea
precedentă nu sînt esenţiale. De exemplu, politica de contabilitate privind capitalizarea ratei dobînzii la activele care se constituie autonom poate să
prezinte valoare, dacă o atare activitate se planifica în viitor, chiar şi în cazul în care dobînda nu a fost capitalizată pe perioada curentă. Este acceptabilă, de
asemenea, publicitatea politicii de contabilitate care nu este afectată de S.N.C. existente, dar este acceptată şi aplicată în conformitate cu paragraful 25 al
prezentului standard.

Material explicativ
80. În materialul explicativ se analizează factorii care au influenţat modificarea indicatorilor activităţii întreprinderii, lichiditatea,
solvabilitatea etc.

Data intrării standardului în vigoare


81. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.
Anexe la S.N.C. 5
“Prezentarea rapoartelor financiare”
Aprobat de Ministerul Finanţelor
al Republicii Moldova

RAPORTUL FINANCIAR

pe _________________________________________ 200 __

CODURI
Unitatea (întreprinderea)____________________________________________________conform CUIO
Raionul (municipiul)_______________________________________________________conform CUATM
Activitatea principală______________________________________________________conform CAEM
Organul de administrare economică___________________________________________conform COCM
Forma de proprietate_______________________________________________________conform CFP
Forma organizatorico-juridică_______________________________________________conform CFOJ
Unitatea de măsură: lei_____________________________________________________
Cod fiscal_______________________________________________________________conform declaraţiei
Adresa__________________________________________________________________Data prezentării
Data primirii
_______________________________________________________________________Termenul de prezentare
numele, prenumele, nr. de telefon al contabilului-şef

Anexa nr.6 la S.N.C. 5

Notă informativă privind avansurile, investiţiile, împrumuturile şi decontările


cu clienţii externi la ____________200_
Avansuri Cote în capitalul social
Cod conform
Nr. crt. Denumirea ţării acordate în
Clasificatorului ţărilor primite din străinătate primite din străinătate plasate în străinătate
străinătate
0 A 1 2 3 4 5
1 Federaţia Rusă 643
2 România 642
3 Ucraina 804
4
5
Total

Titluri de valoare Dividende Credite


Nr. crt.
primite din străinătate plasate în străinătate de primit din străinătate de plătit în străinătate acordate în străinătate primite din străinătate
6 7 8 9 10 11
1
2
3
4
5

Împrumuturi Creanţe ale clienţilor din străinătate Datorii faţă de clienţii din străinătate
Nr. crt. acordate în aferente facturilor comerciale altele aferente facturilor comerciale altele
primite din străinătate
străinătate
12 13 14 15 16 17
1
2
3
4
5
Formular nr. 1
Anexa nr. 1 la S.N.C. 5
BILANŢUL CONTABIL
la __________________________200___

Nr. La finele perioadei de La finele anului de


ACTIV Cod rd.
crt. gestiune curente gestiune precedent
1 2 3 4 5
1. ACTIVE PE TERMEN LUNG
1.1 Active nemateriale 010
Active nemateriale (111, 112)
Amortizarea activelor nemateriale (113) 020 ( ) ( )
Valoarea de bilanţ a activelor nemateriale (rd.010-rd.020) 030
1.2 Active materiale pe termen lung
Active materiale în curs de execuţie (121) 040
Terenuri (122) 050
Mijloace fixe (123) 060
Resurse naturale (125) 070
Uzura şi epuizarea activelor materiale pe termen lung (124, 126) 080 ( ) ( )
Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe termen lung
(rd.040+rd.050+rd.060+rd.070-rd.080) 090
1.3 Active financiare pe termen lung
Investiţii pe termen lung în părţi nelegate (131) 100
Investiţii pe termen lung în părţi legate (132) 110
Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung (133) 120
Creanţe pe termen lung (134) 130
Active amînate privind impozitul pe venit (135) 140
Avansuri acordate (136) 150
Total s.1.3 (rd.100+rd.110±rd.120+rd.130+rd.140+rd.150) 160
1.4 Alte active pe termen lung (141, 142) 170
Total capitolul 1 (rd.030+rd.090+rd.160+rd.170) 180
2. ACTIVE CURENTE
2.1 Stocuri de mărfuri şi materiale
Materiale (211) 190
Animale la creştere şi îngrăşat (212) 200
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată (213-214) 210
Producţie în curs de execuţie (215) 220
Produse (216) 230
Mărfuri (217) 240
Total s. 2.1 (rd.190+rd.200+rd.210+rd.220+rd.230+rd.240) 250
2.2 Creanţe pe termen scurt
Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale (221) 260
Corecţii la creanţe dubioase (222) 270 ( ) ( )
Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate (223) 280
Avansuri pe termen scurt acordate (224) 290
Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul (225) 300
Creanţe preliminate (226) 310
Creanţe pe termen scurt ale personalului (227) 320
Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate (228) 330
Alte creanţe pe termen scurt (229) 340
Total s.2.2 (rd.260-rd.270+rd.280+rd.290+rd.300+rd.310+rd.320+rd.330 +rd.340) 350
2.3 Investiţii pe termen scurt
Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate (231) 360
Investiţii pe termen scurt în părţi legate (232) 370
Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt (233) 380 ( ) ( )

) )
Total s. 2.3 (rd.360+rd.370-rd.380) 390
2.4 Mijloace băneşti
Casa (241) 400
Conturi curente în monedă naţională (242) 410
Conturi curente în valută străină (243) 420
Alte mijloace băneşti (244, 245, 246) 430
Total s. 2.4 (rd.400+rd.410+rd.420+rd.430) 440
2.5 Alte active curente (251, 252) 450
Total capitolul 2 (rd.250+rd.350+rd.390+rd.440+rd.450) 460
TOTAL GENERAL-ACTIV (rd.180+rd.460) 470
Nr. Cod La finele perioadei de La finele anului de
PASIV
crt. rd. gestiune curente gestiune precedent
1 2 3 4 5
3. CAPITAL PROPRIU
3.1 Capital statutar şi suplimentar 1)
Capital statutar (311) 480
Capital suplimentar (312) 490
Capital nevărsat (313) 500 ( ) ( )
Capital retras (314) 510 ( ) ( )
Total s. 3.1 (rd.480+rd.490-rd.500-rd.510) 520
3.2 Rezerve
Rezerve stabilite de legislaţie (321) 530
Rezerve prevăzute de statut (322) 540
Alte rezerve (323) 550
Total s. 3.2 (rd.530+rd.540+rd.550) 560
3.3 Profit nerepartizat (pierdere neacoperită)
Corectarea rezultatelor perioadelor precedente (331) 570
Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) a anilor precedenţi (332) 580
Profitul net (pierderea netă) a perioadei de gestiune (333) 590 X
Profit utilizat al anului de gestiune (334) 600 ( ) X
Total s. 3.3 (±rd.570±rd.580±rd.590-rd.600) 610
3.4 Capital secundar
Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung (341) 620
Subvenţii (342) 630
Total s. 3.4 (±rd.620+rd.630) 640
Total capitolul 3 (rd.520+rd.560±rd.610±rd.640) 650
4. DATORII PE TERMEN LUNG
4.1 Datorii financiare pe termen lung
Credite bancare pe termen lung (411, 412) 660
Împrumuturi pe termen lung (413) 670
Alte datorii financiare pe termen lung (414) 680
Total s. 4.1 (rd.660+rd.670+rd.680) 690
4.2 Datorii pe termen lung calculate
Datorii de arendă pe termen lung (421) 700
Venituri anticipate pe termen lung (422) 710
Finanţări şi încasări cu destinaţie specială (423) 720
Avansuri pe termen lung primite (424) 730
Datorii amînate privind impozitul pe venit (425) 740
Alte datorii pe termen lung calculate (426) 750
Total s. 4.2 (rd.700+rd.710+rd.720+rd.730+rd.740+rd.750) 760
TOTAL capitolul 4 (rd.690+rd.760) 770
5. DATORII PE TERMEN SCURT
5.1 Datorii financiare pe termen scurt
Credite bancare pe termen scurt (511, 512) 780
Împrumuturi pe termen scurt (513) 790
Cota-parte curentă a datoriilor pe termen lung (514) 800
Alte datorii financiare pe termen scurt (515) 810
Total s. 5.1 (rd.780+rd.790+rd.800+rd.810) 820
5.2 Datorii comerciale pe termen scurt 830
Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale (521)
Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate (522) 840
Avansuri pe termen scurt primite (523) 850
Total s. 5.2 (rd.830+rd.840+rd.850) 860
5.3 Datorii pe termen scurt calculate 870
Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii (531)
Datorii faţă de personal privind alte operaţii (532) 880
Datorii privind asigurările (533) 890
Datorii privind decontările cu bugetul (534) 900
Datorii preliminate (535) 910
Datorii privind plăţile extrabugetare (536) 920
Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi (537) 930
Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminare (538) 940
Alte datorii pe termen scurt (539) 950
Total s.5.3 (rd.870+rd.880+rd.890+rd.900+rd.910+rd.920+rd.930+ rd.940+rd.950) 960
Total capitolul 5 (rd.820+rd.860+rd.960) 970
TOTAL GENERAL-PASIV (rd.650+rd.770+rd.970) 980
1)
Capitalul statutar al agenţilor economici, stabilit de fondatori la finele perioadei de gestiune curente, care nu sunt obligaţi conform legislaţiei să urmeze
înregistrarea de stat a acestuia
Formular nr. 2
Anexa nr. 2 la S.N.C. 5

RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE

de la _________________pînă la _______________200___

Perioada Perioada corespunzătoare a


Indicatori Cod rd.
de gestiune anului precedent
Venituri din vînzări (611) 010
Costul vînzărilor (711) 020
Profitul brut (pierdere globală) (rd.010-rd.020) 030
Alte venituri operaţionale (612) 040
Cheltuieli comerciale (712) 050
Cheltuieli generale şi administrative (713) 060
Alte cheltuieli operaţionale (714) 070
Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere)
(rd.030+rd.040-rd.050-rd.060-rd.070) 080
Rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere) (621-721) 090
Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere) (622-722) 100
Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere)
(± rd.080 ± rd.090 ± rd. 100) 110
Rezultatul excepţional: profit (pierdere) (623-723) 120
Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare (±rd.110 ± rd.120) 130
Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit (731) 140
Profit net (pierdere netă) (± rd.130 ± rd.140) 150
Formular nr. 3
Anexa nr. 3 la S.N.C. 5
RAPORTUL PRIVIND FLUXUL CAPITALULUI PROPRIU
la __________________________________200____

Nr. Cod La finele anului de Încasat Consumat La finele perioadei


Indicatori
cap. rd. gestiune precedent (calculat) (virat) de gestiune curente
1 2 3 4 5 6 7
1 Capital statutar şi suplimentar
Capital statutar (311) 010
Capital suplimentar (312) 020
Capital nevărsat (313) 030 ( ) ( )
Capital retras (314) 040 ( ) ( )
Total s. 1 (rd.010±rd.020-rd.030-rd.040) 050
2 Rezerve
Rezerve stabilite de legislaţie (321) 060
Rezerve prevăzute de statut (322) 070
Alte rezerve (323) 080
Total s. 2 (rd.060+rd.070+rd.080) 090
3 Profit nerepartizat (pierdere neacoperită)
Corectarea rezultatelor perioadelor precedente (331) 100
Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) a perioadelor
precedente (332) 110
Profitul net (pierderea) perioadei de gestiune (333) 120
Profit utilizat al perioadei de gestiune (334) 130 ( ) ( )
Total s. 3. (rd.100±rd.110±rd.120-rd.130) 140
4 Capital secundar
Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung (341) 150
Subvenţii (342) 160
Total s. 4 (rd.±150+rd.160) 170
TOTAL GENERAL (rd.050+rd.090±rd.140±rd.170) 180
Anexa nr. 4 la S.N.C. 5

ANEXA LA BILANŢUL CONTABIL

la_____________________200__

Date generale
1. Certificat de înregistrare a întreprinderii, eliberat de Camera Înregistrării de Stat.
Număr de înregistrare ____________ Data înregistrării _____________ Seria _________ Număr ____________.
2. Capital statutar înregistrat de Camera Înregistrării de Stat:
data “____” _________ 200_, suma _____lei, inclusiv cota statului ____________lei.
Modificări ulterioare:
2.1. “____” ___________ 200_, suma _______lei, inclusiv cota statului ____________lei,
2.2. “____” ___________ 200_, suma _______lei, inclusiv cota statului ____________lei.
3. Agenţii economici, activitatea cărora necesită licenţă, indică:
Licenţa în vigoare:
Număr _________, data eliberării _____________________________.
Termen de valabilitate_________________________________________________________________________________________________.
Tipul de activitate_____________________________________________________________________________________________________.
Organul care a eliberat licenţa___________________________________________________________________________________________.
Număr _________, data eliberării _____________________________.
Termen de valabilitate_________________________________________________________________________________________________.
Tipul de activitate_____________________________________________________________________________________________________.
Organul care a eliberat licenţa___________________________________________________________________________________________.
Număr _________, data eliberării _____________________________.
Termen de valabilitate_________________________________________________________________________________________________.
Tipul de activitate_____________________________________________________________________________________________________.
Organul care a eliberat licenţa___________________________________________________________________________________________.
4. Numărul mediu scriptic al personalului în anul curent ______________persoane.
5. Numărul personalului la 31 decembrie 200__ ______________ persoane.
6. Remunerarea personalului întreprinderii în cursul perioadei de gestiune _______lei.
7. Valoarea activelor pe termen lung şi curente, înregistrate în calitate de gaj4_________ lei.
a) valoarea de gaj _____________lei,
b) valoarea de bilanţ ___________lei.
8. Numărul acţiunilor ordinare la finele perioadei de gestiune ________________ bucăţi.
9. Profit net (pierdere netă) a perioadei de gestiune pentru o acţiune ordinară:
a) profit ____________ lei_______ bani,
b) pierdere __________ lei_______ bani.
10. Dividende calculate pentru o acţiune ordinară în cursul perioadei de gestiune:
а) plătite ___________________ lei _______ bani,
b) planificate pentru plată ______lei _______ bani.
11. Valută străină disponibilă, recalculată în valuta naţională a Republicii Moldova – total ___________lei,
inclusiv (denumirea şi codul valutei):
a) _____________________________________________________________________________________lei,
b) _____________________________________________________________________________________lei,

4
În rîndurile, în care se înscriu sumele de gaj, în toate coloanele prin fracţie se reflectă:
a) la numărător – valoarea de gaj;
b) la numitor – valoarea de bilanţ
c)______________________________________________________________________________________lei.
12. Mijloace băneşti legate – total ______________lei.
1. Existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung
1.1. Active nemateriale

Corectarea valorii Suma de


Active exis-
Active existente amortizare Valoarea
tente la finele
Cod la finele acumulată de bilanţ
Indicatori Intrate inclusiv Ieşite perioadei de
rd. perioadei prece- la finele (col.8-
total reevalua gestiune
dente perioadei de col.9)
rea (col.3+4±5-7)
gestiune

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Active nemateriale (la valoarea de intrare) – 010


total (rd. 020 + rd.030)

inclusiv:

a) active aflate în folosinţă (rd.021+… 020 X


+ rd.028)

din care: 021


cheltuieli de constituire (1111, 1131)

fond comercial (goodwill) (1112, 1132) 022

brevete (1113, 1133) 023

embleme comerciale (1114, 1134) 024

licenţe (1115, 1135) 025

programe informatice (1116, 1136) 026

alte active nemateriale (1117, 1137) 027


inclusiv drepturile de folosire a 027-
resurselor naturale 1

active nemateriale arendate pe termen 028


lung (1118, 1138)

b) active nemateriale în curs de 030


execuţie, total (112)

Amortizarea activelor nemateriale (113) 040

Amortizarea activelor nemateriale calculată în 041 X X X X X X X


cursul perioadei de gestiune

Valoarea de bilanţ a activelor nemateriale – total 050


(rd.010-rd.040)

Notă informativă:
1. active nemateriale
a) achiziţionate 060
(ieşite) ca rezultat al reunirii
(separării) întreprinderilor

b) înregistrate în calitate de gaj1 070


1.2. Active materiale

Active Corectarea Suma de Valoa


valorii Active existente rea
existente la amortizare
la finele de
Cod finele Trans- acumulată la
Indicatori Intrate inclusiv Ieşite perioadei de ges- bilanţ
rd. perioadei de ferate finele
total reevaluare tiune
gestiune perioadei de (col.9-
a (col.3+4±5-7-8)
precedente gestiune col.10)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Active materiale la valoarea de intrare – 080 X
total (rd.090 + rd.100)
inclusiv:
а) active materiale în curs de execuţie – 090
total (rd.091+…+rd.094)
din care:
construcţii în curs de execuţie (1211) 091
utilaj destinat instalării (1212) 092
utilaj şi alte obiecte pînă la punerea în 093
funcţiune (1213)
investiţii capitale ulterioare (1214) 094

b) active
100
materiale aflate în exploatare – total
(rd.110+rd.120+rd.130)
inclusiv:
Terenuri (rd.111 +…+ rd.113) 110
din care:
terenuri fără construcţii (1221) 111
terenuri cu construcţii (1222) 112
terenuri cu zăcăminte (1223) 113
Active Corectarea Active existente Suma de Valoa
existente la valorii la finele amortizare rea
Cod finele Trans-
Indicatori Intrate inclusiv Ieşite perioadei de ges- acumulată la de
rd. perioadei de ferate finele bilanţ
total reevaluare tiune
gestiune (col.3+4±5-7-8) perioadei de (col.9-
precedente a gestiune col.10)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Mijloace fixe – total (rd.121 +…+ 120
rd.128)
din care: 121
clădiri (1231, 1241)
construcţii speciale (1232, 1242) 122
maşini, utilaje, instalaţii de transmisie 123
(1233, 1243)
inclusiv tehnica de calcul 123-
1
mijloace de transport (1234, 1244) 124
animale de muncă şi de producţie 125 X
(1235)
plantaţii perene (1236, 1245) 126
alte mijloace fixe (1246) 127
mijloace fixe primite în arenda 128
finanţată (leasing financiar) (1238,
1247)
Resurse naturale – total (125, 126) 130

Uzura şi epuizarea activelor materiale pe 140


termen lung (124,126)
Active Corectarea Active existente Suma de Valoa
existente la valorii la finele amortizare rea
Cod finele Trans-
Indicatori Intrate inclusiv Ieşite perioadei de ges- acumulată la de
rd. perioadei de ferate finele bilanţ
total reevaluare tiune
gestiune (col.3+4±5-7-8) perioadei de (col.9-
precedente a gestiune col.10)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Uzura mijloacelor fixe, calculată în cursul 141 X X X X X X X X


perioadei de gestiune

Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe


termen lung – total (rd.080 - rd.140) 150

Notă informativă:

1. Active materiale:

а) predate în arenda operaţională 160


(leasing)

b) achiziţionate (ieşite) ca rezultat al


reunirii (separării) 170
întreprinderilor

с) înregistrate în calitate de gaj1 180


Active Corectarea Active existente Suma de Valoa
existente la valorii la finele amortizare rea
Cod finele Trans-
Indicatori Intrate inclusiv Ieşite perioadei de ges- acumulată la de
rd. perioadei de ferate finele bilanţ
total reevaluare tiune
gestiune (col.3+4±5-7-8) perioadei de (col.9-
precedente a gestiune col.10)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

d) active materiale pe termen lung


care temporar nu funcţionează 190

e) active la care s-a calculat integral


uzura, dar care continuă să 200
funcţioneze

2. Suma datoriei neachitate privind


achiziţionarea activelor materiale 210
conform creditului (leasingului)
1.3. Active financiare şi alte active

Sold la
finele
Sold la finele Achiziţ Valoarea netă a
perioadei Corecta-
perioadei de ionate Transfe- rea investiţiilor pe
Indicatori Cod rd. Ieşite de ges-
gestiune (calcul rate termen lung
tiune valorii
precedente ate) (col.7±col.8)
(col.3+4-
5-6)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Investiţii pe termen lung – total (rd.230 + 220
rd.240)
din care, în străinătate 221
Inclusiv din rîndul 220:
Investiţii pe termen lung în părţi nelegate – total 230 X
(rd. 231 +…+ rd.234)
din care:
cote de participaţie şi acţiuni (1311) 231
obligaţiuni şi alte titluri de creanţe (1312) 232
împrumuturi acordate (1313) 233
alte investiţii (1314) 234
Investiţii pe termen lung în părţi legate – total 240
(rd.241+…+ rd.243)
din care în:
întreprinderi asociate (1321) 241
întreprinderi-fiice (1322) 242
alte (1323) 243
Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung 250
(133)
Valoarea netă a investiţiilor pe termen lung 260
(rd.220 - rd.250)
Sold la
finele
Sold la finele Achiziţ Valoarea netă a
perioadei Corecta-
perioadei de ionate Transfe- rea investiţiilor pe
Indicatori Cod rd. Ieşite de ges-
gestiune (calcul rate termen lung
tiune valorii
precedente ate) (col.7±col.8)
(col.3+4-
5-6)
Creanţe pe termen lung – total (rd. 271 +…+ rd. 270
275)
inclusiv privind:
arenda (1341) 271
dobînzile şi redevenţele (1342) 272
cambiile (facturile) pe termen lung primite 273
(1343)
alte creanţe (1344) 274
din care creanţele:
directorilor 274-1
întreprinderilor asociate 275
Avansuri pe termen lung acordate (136) 280
Alte active pe termen lung – total (rd.291 + 290
rd.292)
inclusiv:
cheltuieli anticipate pe termen lung (141) 291
alte active pe termen lung (142) 292
Notă informativă:
1. Obligaţiuni şi alte titluri de valoare – la 300
valoarea de piaţă
2. Active financiare şi alte active:
a) înregistrate în calitate de gaj1 310
b) amplasate în străinătate fără cod rd.221 320
Ordinul ministrului finanţelor nr. 104 din 27.11.2002 M.O. nr.170-172 din 13.12.2002

2. Existenţa şi mişcarea activelor curente


2.1. Stocuri de mărfuri şi materiale

Sold la finele perioadei Sold la finele perioadei


Indicatori Cod rd.
de gestiune precedente de gestiune
1 2 3 4
Materiale – total (rd.331 +…+ rd.339) 330
inclusiv: 331
materii prime şi materiale de bază (2111)
semifabricate şi articole de completare (2112) 332
combustibil (2113) 333
ambalaje şi materiale pentru ambalaj (2114) 334
piese de schimb (2115) 335
alte materiale (2116) 336
materiale transmise pentru prelucrare (2117) 337
materiale de construcţie (2118) 338
materiale cu destinaţie agricolă (2119) 339
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată (OMVSD) la valoarea de bilanţ (rd.350 - 340
rd.360)
а) OMVSD la valoarea de cumpărare – total (rd.351 +…+ rd.353) 350
inclusiv: 351
în stoc (2131)
în funcţiune (2132) 352
construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri) (2133) 353
b) uzura OMVSD – total (rd.361 + rd.362) 360
inclusiv: 361
OMVSD în funcţiune (2141)
uzura construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri) (2142) 362
Notă informativă:
Stocuri de mărfuri şi materiale înregistrate în calitate de gaj1 370

SNC 62 “Contabilitatea în partida simplă” 1


2.2. Creanţe pe termen scurt

inclusiv:
Sold la finele
Cod la care cu termenul expirat
Indicatori perioadei de
rd. termenul de de la 3 luni mai mult
gestiune
plată n-a sosit pînă la 3 luni pînă la 1 an de 1 an
1 2 3 4 5 6 7
Creanţe aferente facturilor comerciale – total (rd.381 +…
380
+ rd.383)
inclusiv:
а) facturi de primit din tară (2211) 381

b) facturi de primit din străinătate (2212) 382

с) cambii primite (2213) 383

Creanţe ale părţilor legate (223) 390

Avansuri acordate (224) – total (rd.401 + rd.402) 400

inclusiv:
а) în ţară (2241) 401

b) în străinătate (2242) 402

Creanţe aferente decontărilor cu bugetul – total (rd.420+ rd.430) 410

inclusiv:
а) impozite şi taxe generale de stat republicane, total
(specificarea pe tipuri se prezintă în Nota informativă privind 420
datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu bugetul de stat şi
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale)
b) impozite şi taxe locale, total (specificarea pe tipuri se prezintă 430
în Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente
decontărilor cu bugetul de stat şi bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale)
inclusiv:
Sold la finele
Cod la care cu termenul expirat
Indicatori perioadei de
rd. termenul de de la 3 luni mai mult
gestiune
plată n-a sosit pînă la 3 luni pînă la 1 an de 1 an
1 2 3 4 5 6 7
Creanţe ale personalului – total (227) 440
inclusiv:
а) privind retribuirea muncii (2271) 441
b) privind recuperarea daunei materiale (2274) 442
с) alte creanţe 443
Creanţe aferente veniturilor calculate – total (rd.451 +…+ rd.454) 450
inclusiv: a) privind arenda (2281) 451
b) dobînzile şi redevenţele (2282) 452
c) dividendele (2283) 453
din care, din străinătate 453-1
d) alte venituri (2284) 454
Alte creanţe – total: 460
inclusiv:
а) ale organelor de asigurări sociale (2292) (specificarea pe
tipuri se prezintă în Nota informativă privind datoriile şi creanţele 461
aferente decontărilor cu bugetul asigurărilor sociale de stat)
b) ale fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
(specificarea pe tipuri se prezintă în Nota informativă privind 462
datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu fondurile
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală)
b) privind pretenţiile înaintate şi recunoscute (2293) 463
Notă informativă la capitolul 2.2
Cod În cursul perioadei de În cursul perioadei de
Indicatori
rd. gestiune precedente gestiune
Creanţe dubioase (compromise) lichidate, aferente facturilor de primit – total 470
(rd.471+rd.472)
inclusiv: a) în ţară 471
b) din străinătate 472

2.3. Investiţii pe termen scurt


Sold la
Sold la Valoarea netă
Procu finele
finele a investiţiilor
Cod rate perioadei Diminua-
Indicatori perioadei de Achitate pe termen
rd. (calcul de gestiune rea valorii
gestiune scurt
ate) (col. 3+4-
precedente (col.6-col.7)
5)
1 2 3 4 5 6 7 8
Investiţii pe termen scurt – total ( rd.490 + rd.500) 480
inclusiv:
investiţii pe termen scurt în părţi nelegate – total
(rd. 491 +…+ rd.495) 490
din care:
obligaţiuni şi alte titluri de valoare (2311) 491
depozite (2312) 492
titluri de valoare cu lichiditate înaltă (2313) 493
împrumuturi acordate (2314) 494
alte investiţii pe termen scurt (2315) 495
Investiţii pe termen scurt în părţi legate – total (rd. 501+…+ rd. 500
503)
din care în: întreprinderi-fiice (2321) 501
întreprinderi asociate (2322) 502
alte investiţii (2323) 503
Notă informativă:
1. Valoarea de piaţă a obligaţiunilor şi a altor titluri de valoare 510
2. Investiţii pe termen scurt:
a) depuse drept gaj1 520
b) amplasate în străinătate 530

Starea şi modificarea datoriilor pe termen lung

Sold la finele
Sold la finele
perioadei de
Indicatori Cod rd. perioadei de ges- Majorări Corecţii Diminuări
gestiune
tiune precedente
(col.3+4±5-6)

1 2 3 4 5 6 7

Datorii aferente creditelor bancare pe termen lung – total 540


(rd.541+…+rd.543)

inclusiv: amînate (4113, 4114) 541

convertibile (4115) 542

pentru salariaţi (412) 543

Datorii aferente împrumuturilor pe termen lung – total 550


(rd.551+…+rd.556)

inclusiv: părţi nelegate (4131) 551

părţi legate (4132) 552

emisiuni (4133) 553

personalului (4134) 554

privind cambiile financiare acordate (4135) 555

convertibile (4136) 556

Alte datorii financiare pe termen lung (414) 560

Suma totală a datoriilor financiare pe termen lung 570


Sold la finele
Sold la finele
perioadei de
Indicatori Cod rd. perioadei de ges- Majorări Corecţii Diminuări
gestiune
tiune precedente
(col.3+4±5-6)

(rd.540+rd.550+rd.560)

inclusiv din străinătate 570-1

inclusiv cu termen de achitare din rd.570:


de la 1 la 2 ani 571 X X X

de la 2 la 3 ani 572 X X X

de la 3 la 5 ani 573 X X X

peste 5 ani 574 X X X

Datorii de arendă pe termen lung calculate (421) 580

Venituri anticipate pe termen lung (422) 590

Finanţări şi încasări cu destinaţie specială (423) 600

Avansuri pe termen lung primite (424) 610

Datorii amînate privind impozitul pe venit (425) 620

Alte datorii pe termen lung calculate (426) 630

Suma datoriilor pe termen lung calculate – total


(rd.580+ rd.590 + rd.600 + rd.610 + rd.620 + rd.630) 640

inclusiv din străinătate 640-1

inclusiv cu termen de achitare din rd. 640:


Sold la finele
Sold la finele
perioadei de
Indicatori Cod rd. perioadei de ges- Majorări Corecţii Diminuări
gestiune
tiune precedente
(col.3+4±5-6)

de la 1 la 2 ani 641 X X X

de la 2 la 3 ani 642 X X X

de la 3 la 5 ani 643 X X X

peste 5 ani 644 X X X

Datorii pe termen lung (rd.570+rd.640) – total 650

3. Starea datoriilor pe termen scurt


Sold la inclusiv:
Cod. finele la care n-a cu termenul expirat
Indicatori
rd. perioadei de sosit termenul de la 3 luni mai mult de
gestiune de achitare pînă la 3 luni
pînă la 1 an 1 an
1 2 3 4 5 6 7
Datorii aferente creditelor bancare pe termen scurt – total 660
inclusiv: amînate (5113, 5114) 661
pentru salariaţi (512) 662
Datorii aferente împrumuturilor pe termen scurt – total 670
inclusiv: părţi nelegate (5131) 671
părţi legate (5132) 672
emisiuni (5133) 673
din care, în străinătate 673-
1
personalului (5134) 674
privind cambiile financiare acordate (5135) 675
Sold la inclusiv:
convertibile (5136) Cod.
676 finele
Indicatori
Cota-parte curentă a datoriilor pe termen lung (514) rd.
680 perioadei de
gestiune
inclusiv privind arenda finanţată 681
Alte datorii financiare pe termen scurt – total (515, 516) 690
Suma totală a datoriilor financiare pe termen scurt
(rd.660+rd.670+rd.680+rd.690) 700
din care, în străinătate (din rd.700-rd.673/1) 701
Datorii pe termen scurt aferente facturilor comerciale – total 710
(521)
inclusiv facturi de achitat:
în ţară (5211) 711
în străinătate (5212) 712
cambii acordate (5213) 713
Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate (522) 720
Avansuri pe termen scurt primite (523) 730
inclusiv: în ţară 731
din străinătate 732
Suma totală a datoriilor comerciale pe termen scurt
(rd.710 + rd.720 + rd.730) 740
din care, în străinătate 741
Datorii faţă de personal – total (531) 750
inclusiv privind retribuirea muncii (5311) 751
Datorii faţă de personal privind alte operaţii (532) 760
Datorii privind asigurările – total (533) (specificarea pe tipuri se 770
prezintă în Nota informativă privind datoriile şi creanţele afe-
rente decontărilor cu bugetul asigurărilor sociale de stat şi Nota
informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu
fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală)
Inclusiv: fondului social (5331) 771
inclusiv:
asigurarea medicală (5333) 772
Datorii aferente decontărilor cu bugetul – total 780 Sold la
(rd.790 + rd.800) Cod. finele
Indicatori
inclusiv: rd. perioadei de
а) impozite şi taxe generale de stat republicane, total (specifica- 790 gestiune
rea pe tipuri se prezintă în Nota informativă privind datoriile
şi creanţele aferente decontărilor cu bugetul de stat şi bugete-
le unităţilor administrativ-teritoriale)
b) impozite şi taxe locale, total (specificarea pe tipuri se prezintă 800
în Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente de-
contărilor cu bugetul de stat şi bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale)
Datorii privind plăţile extrabugetare (536) 810
Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi (537) 820
din care, în străinătate 821
Alte datorii pe termen scurt (538, 539) 830
Nota informativă privind valorile şi datoriile contabilizate în conturile extrabilanţiere
Ieşite
Intrate
Cod Sold la finele perioadei Achitate Sold la finele perioadei de
Apărute
Indicatori rd. de gestiune precedente Stinse gestiune (col.3+4-5)
Înregistrate
Acoperite
1 2 3 4 5 6
Active pe termen lung arendate (rd.841 + ...+rd.843) 840
Active nemateriale primite în folosinţă temporară (911) 841
Active materiale pe termen lung primite în locaţiune, arendă 842
operaţională (leasing) (912)
Active materiale pe termen lung primite în folosinţă temporară 843
(913)
Valori în mărfuri şi materiale care nu aparţin 850
întreprinderii (rd.851 +…+rd.855)
Valori în mărfuri şi materiale primite în custodie (921) 851
Materiale primite spre prelucrare (922) 852
Mărfuri primite în consignaţie (923) 853
Utilaj primit pentru montaj (924) 854
Bunurile obţinute din materiale prelucrate ale terţilor (925) 855
Titluri de valoare care nu aparţin întreprinderii (rd.861 +… 860
+864)
Titluri de valoare destinate vînzării (931) 861
Titluri de valoare expediate pentru înregistrare (932) 862
Titluri de valoare primite de la registrator (933) 863
Titluri de valoare depuse la păstrare în depozit (934) 864
Datorii şi plăţi convenţionale (rd.871+…+877) 870
Creanţe ale debitorilor insolvabili trecute la pierderi (941) 871
Garantarea datoriilor şi plăţilor primite (942) 872
Garantarea datoriilor şi plăţilor acordate (943) 873
Uzura fondului de locuinţe (944) 874
Pierderi fiscale nereclamate (945) 875
Creanţe contingente (946) 876
Facilităţi fiscale (947) 877
Alte mijloace şi datorii reflectate în contabilitatea 880
extrabilanţieră (rd.881+…+884)
Ieşite
Intrate
Cod Sold la finele perioadei Achitate Sold la finele perioadei de
Apărute
Indicatori rd. de gestiune precedente Stinse gestiune (col.3+4-5)
Înregistrate
Acoperite
Formulare cu regim special (951) 881
Premii şi cupe sportive transferabile (952) 882
Active pe termen lung transmise în arendă finanţată (leasing 883
financiar) (953)
884

Anexa nr.7 la S.N.C. 5


Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu bugetul de stat şi
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale
Codul Denumirea impozitele şi Cod Sold la finele Suma calculată Suma facilităţilor Suma achitată Suma trecută în Sold la finele
impozitului şi taxele generale de stat şi rd. perioadei de în perioada de (înlesnirilor) în perioada de cont sau restituită perioadei de
taxei conform locale pe tipuri, penalităţi şi gestiune gestiune acordate în perioada gestiune din buget în gestiune
clasificaţiei amenzi calculate precedente de gestiune conform perioada de
bugetare creanţe datorii legislaţiei gestiune creanţe datorii
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
010
020
030
040
050
060
070
080
090
100
110
120
130
140
150
160
170
180
190
200
210
220
230
240
250
Total 260

Anexa nr.8 la S.N.C. 5


Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu bugetul
asigurărilor sociale de stat
Cod Sold la finele Suma Suma Suma facilităţilor Suma achitată Suma trecută în Sold la finele
rd. perioadei de calculată în cheltuielilor (înlesnirilor) în perioada de cont sau perioadei de
Tipuri de contribuţii gestiune precedente perioada de acceptate în acordate în gestiune restituită din gestiune
creanţe datorii gestiune perioada de perioada de buget în creanţe datorii
gestiune* gestiune conform perioada de
legislaţiei gestiune
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Contribuţii de bază 270
Contribuţii individuale 280
Penalităţi (majorări de 290
întîrziere)
Amenzi 300
Total 310
* Suma dată corespunde indicatorului din rîndul 407 col.3 al Dării de seamă privind calcularea, utilizarea şi transferarea contribuţiilor de
asigurări sociale de stat (forma 4-BASS).
Anexa nr.9 la S.N.C. 5
Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor
cu fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
Cod Sold la finele Suma Suma facilităţilor Suma achitată Suma trecută în Sold la finele
rd. perioadei de calculată în (înlesnirilor) în perioada de cont sau perioadei de
Tipuri de prime de asigurare gestiune perioada de acordate în perioada gestiune restituită din gestiune
obligatorie de asistenţă medicală precedente gestiune de gestiune conform buget în
creanţe datorii legislaţiei perioada de creanţe datorii
gestiune
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Contribuţia patronului: 320
la veniturile angajaţilor 321
din veniturile angajaţilor 322
Penalităţi (majorări de întîrziere) 330
Amenzi 340
Total 350
Anexa nr.5
ANEXĂ LA RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE
de la _______________ pînă la ___________________200 __

1. Activitatea operaţională
1.1. Venituri din vînzări
Perioada
Cod Perioada de
Indicatori corespunzătoare a anului
rd. gestiune
precedent
1 2 3 4
Venitul din vînzarea produselor activităţii operaţionale – total (rd.010 din Raportul privind
rezultatele financiare) (rd.1020+rd.1030+rd.1040+rd.1050+rd.1060+rd.1070+1080) 1010
inclusiv din: vînzarea produselor finite (6111) 1020
vînzarea mărfurilor (6112) 1030
prestarea serviciilor (6113) 1040
din care: (a se indica tipul serviciilor) 1041
1042
1043
contracte de construcţie (6114) 1050
operaţiuni de arendă (leasing) (6115) 1060
alte feluri de activităţi, care constituie pentru întreprindere activitate 1070
operaţională (de bază)
din care: (a se indica tipul serviciilor) 1071
1072
Notă informativă: Suma venitului, obţinută pe calea schimbului producţiei, mărfurilor, 1080
lucrărilor, serviciilor

1.2. Notă informativă la capitolul 1.1.


Determinarea tipului de bază (prevalent) al activităţii privind veniturile din vînzări
în conformitate cu Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM)

Cod Clasa (subclasa) Secţia Suma vînzărilor nete efectuate


Tipul activităţii economice Cota, %
rd. conform CAEM CAEM în perioada de gestiune
1 2 3 4 5 6
1090
1100
1110
1120
1130
1140
1.3. Costul vînzărilor

Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă


1 2 3 4

Costul vînzărilor – total (rd. 020 din Raportul privind rezultatele financiare)
(rd.1160+rd.1170+rd.1180+rd.1190+rd.1200+rd.1210) 1150
inclusiv al: produselor finite vîndute (7111) 1160
mărfurilor vîndute (7112) 1170
serviciilor prestate (7113) 1180
din care: (a se indica tipul serviciilor) 1181
1182
lucrărilor de construcţie-montaj (7114) 1190
serviciilor din activitatea de arendă (leasing) (7115) 1200
altor feluri de activităţi constatate ca activitate operaţională (de bază) a întreprinderii 1210
din care: (a se indica tipul serviciilor) 1211
1212

1.4. Alte venituri operaţionale

Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă


1 2 3 4
Alte venituri operaţionale – total (rd.1230+…+rd.1270) 1220

inclusiv: din vînzarea altor active curente, cu excepţia produselor (lucrărilor,


serviciilor) şi mărfurilor (6121) 1230

din arenda curentă (6122) 1240


sub formă de amenzi, penalităţi şi despăgubiri (6123) 1250

din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente (6124) 1260

alte venituri operaţionale (6125, 6126) 1270

1.5. Cheltuieli comerciale

Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă


1 2 3 4
Cheltuieli comerciale – total (rd.1290 + … + 1360) 1280

inclusiv: privind operaţiile de marketing (7121) 1290

privind ambalajele şi ambalarea produselor şi mărfurilor (7122) 1300

de transport privind desfacerea (7123) 1310

privind reclama (7124) 1320

privind reparaţiile garantate şi deservirea cu garanţie (7125) 1330

privind datoriile dubioase (7126) 1340

privind returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute 1350


(7127)

alte cheltuieli comerciale (7128) 1360

inclusiv: retribuirea muncii 1361

contribuţii privind asigurările sociale 1362

contribuţii privind asigurările obligatorii de asistenţă 1363


medicală
Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă

uzura mijloacelor fixe 1364


1.6. Cheltuieli generale şi administrative

Indicatori Cod rd. Perioada de Perioada precedentă

1 2 3 4

Cheltuieli generale şi administrative – total (rd.1380+…+1480) 1370

inclusiv:privind uzura mijloacelor fixe (7131) 1380

din care: privind uzura automobilelor în valoare de peste 100 000 lei 1381
(7131)

reparaţia mijloacelor fixe (7131) 1390

întreţinerea mijloacelor fixe (7131) 1400

amortizarea activelor nemateriale (7132) 1410

de întreţinere a personalului administrativ şi de conducere (7133) 1420

impozite, taxe şi plăţi, cu excepţia impozitului pe venit (7134) 1430

pentru donaţii şi în scopuri de binefacere şi sponsorizare (7135) 1440

privind protecţia muncii (7136) 1450

de reprezentare (7137) 1460

de deplasare (7138) 1470

alte cheltuieli generale şi administrative (7139) 1480


Indicatori Cod rd. Perioada de Perioada precedentă

din care: cheltuieli pentru asigurarea salariaţilor 1481

cheltuieli pentru lucrări de cercetări ştiinţifice şi proiectare 1482

privind organizarea adunărilor şi întocmirea actelor (7225) 1483

1.7. Alte cheltuieli operaţionale

Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă

1 2 3 4

Alte cheltuieli operaţionale – total (rd.1500+…+1580) 1490

inclusiv: din vînzarea altor active curente, cu excepţia produselor finite


(lucrărilor, serviciilor) şi mărfurilor (7141) 1500

privind arenda curentă (7142) 1510

sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri achitate şi alte


tipuri de sancţiuni (7143) 1520

din care, aferente plăţilor la buget 1521

din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente 1530


(7144)

aferente plăţii dobînzilor pentru credite şi împrumuturi (7145) 1540

cheltuieli indirecte nerepartizate de producţie (7146) 1550


lipsuri şi pierderi din deteriorarea valorilor (7147) 1560

aferente produselor rebutate (7148) 1570

alte cheltuieli operaţionale (7149) 1580


2. Activitatea de investiţii
2.1. Venituri din activitatea de investiţii

Perioada de gestiune Perioada precedentă


Cod
Indicatori
rd. inclusiv în inclusiv în
total total
străinătate străinătate

1 2 3 4 5 6

Venituri – total (rd.1600+…+1680) 1590

inclusiv din: ieşirea activelor nemateriale (6211) 1600

ieşirea activelor materiale pe termen lung (6212) 1610

ieşirea activelor financiare pe termen lung (6213) 1620

dividende (6214) 1630

din care, de la rezidenţii Republicii Moldova 1631

dobînzi (6215) 1640

din care, aferente depozitelor şi titlurilor de valoare 1641

ecartul de reevaluare a activelor pe termen lung ieşite 1650


(6216)

participaţiile în alte întreprinderi (6217) 1660

operaţiile cu părţile legate (6218) 1670


alte venituri (6219) 1680

2.2. Cheltuieli din activitatea de investiţii

Perioada de gestiune Perioada precedentă


Cod
Indicatori
rd. inclusiv în inclusiv în
total total
străinătate străinătate

1 2 3 4 5 6

Cheltuieli – total (rd.1700+…+1760) 1690

inclusiv: privind ieşirea activelor nemateriale (7211) 1700

privind ieşirea activelor materiale pe termen lung (7212) 1710

privind ieşirea activelor financiare pe termen lung (7213) 1720

din reevaluarea activelor pe termen lung la ieşirea acestora 1730


(7214)

aferente participaţiilor în alte întreprinderi (7215) 1740

privind operaţiile cu părţile legate (7216) 1750

alte cheltuieli (7217) 1760


3. Activitatea financiară
3.1. Venituri din activitatea financiară
Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă
1 2 3 4
Venituri – total (rd,1780+…+1840) 1770

inclusiv din: redevenţe (6221) 1780

arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung (6222) 1790

diferenţe de curs valutar (6223) 1800

active intrate cu titlu gratuit (6224) 1810

subvenţii de stat, prime, premii şi sume sponsorizate (6225) 1820

contracte de neantrenare în concurenţă (6226) 1830

alte venituri (6227) 1840


3.2. Cheltuieli din activitatea financiară
Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă
1 2 3 4
Cheltuieli – total (rd.1860+…+1890) 1850

inclusiv:privind plata redevenţelor (7221) 1860


privind arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung
1870
(7222)
privind diferenţele de curs valutar (7223) 1880

alte cheltuieli (7224) 1890


4. Rezultat excepţional
Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă
1 2 3 4
Compensaţii primite pentru recuperarea pierderilor din calamităţi naturale (6231) 1900
Alte venituri excepţionale (6232) 1910

Venituri – total (623) (rd.1900 + rd.1910) 1920

Pierderi din calamităţi naturale (7231) 1930

Pierderi din perturbări politice (7232) 1940

Pierderi din modificări în legislaţie (7233) 1950

Alte pierderi (7234) 1960

Pierderi – total (723) (rd.1930 +…+ rd.1960) 1970

Rezultat excepţional (profit, pierdere) – total (rd.1920 – rd.1970) 1980


5. Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit
Indicatori Cod rd. Perioada de gestiune Perioada precedentă
1 2 3 4

Cheltuieli curente (economii) privind impozitul pe venit 1990


Cheltuieli (economii) amînate privind impozitul pe venit aferent
apariţiei şi inversării diferenţelor temporare 2000

Conducătorul unităţii Contabil-şef

Raportul Financiar s-a modificat şi completat prin ordinul ministrului finanţelor:


Nr.2 din 10.01.2006, M.O. nr.20 din 31.01.2006
nr.92 din 29.12.2004, M.O. nr.1-4 din 07.01.2005
nr.80 din 19.12.2003, M.O. nr.1-5 din 01.01.2004
nr.63 din 24.06.2002, M.O. nr.91-94 din 27.06.2002
nr.16 din 29.01.1999, M.O. nr.35-38 din 29.01.1999
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 7
"Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti", adoptat
de Comitetul S.I.C. în anul 1993.
Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie asigurarea utilizatorilor de rapoarte financiare cu informaţii privind fluxul mijloacelor
băneşti ale întreprinderii, prezentate în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti pe parcursul perioadei de gestiune pe tipuri de activităţi.

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate
în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor, altor subdiviziuni structurale situate atît pe teritoriul Republicii
Moldova, cît şi peste hotarele ei.
4. Domeniul de aplicare a prezentului standard nu se extinde asupra instituţiilor financiare, ale căror rapoarte financiare se întocmesc
conform S.N.C. 30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare".

Utilitatea informaţiei privind fluxul mijloacelor băneşti


5. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti, paralel cu alte informaţii conţinute în rapoartele financiare, permite diverselor categorii de
utilizatori să aprecieze modificările în patrimoniul net al întreprinderii, situaţia financiară a acesteia (inclusiv lichiditatea şi solvabilitatea) şi
capacitatea întreprinderii de a se adapta noilor circumstanţe şi posibilităţi prin influenţa mărimii şi duratei fluxului mijloacelor băneşti.
6. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti poate fi utilizată şi la estimarea capacităţii întreprinderii de a cîştiga mijloace băneşti.
Ea le permite utilizatorilor să compare valoarea curentă a viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti ale diverselor întreprinderi. Aceasta contribuie,
de asemenea, la compararea activităţii diverselor întreprinderi, înlăturînd astfel efectul nedorit al utilizării diferitelor metode de contabilitate vizînd
unele şi aceleaşi operaţii şi fenomene economice.
Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti în perioadele precedente poate fi folosită în calitate de indicator al sumei, calculului
perioadei şi certitudinii viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti. Ea este utilă, de asemenea, pentru verificarea exactităţii estimărilor viitoarelor
fluxuri de mijloace băneşti efectuate anterior şi pentru analiza legăturii reciproce dintre profit, fluxul net de mijloace băneşti şi influenţa
modificării preţurilor.

Definiţii
7. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Mijloace băneşti - disponibilităţi băneşti în casierie, depozite, conturi de decontare, valutare şi în alte conturi la bănci.
Fluxul mijloacelor băneşti - intrări şi ieşiri ale mijloacelor băneşti.
Activitate operaţională - activitatea de bază a întreprinderii în vederea obţinerii de venit, precum şi alte tipuri de activităţi care nu constituie
nici activitate de investiţii, nici financiară.
Activitate de investiţii - procurarea şi ieşirea activelor pe termen lung.
Activitate financiară - activitate, în urma cărei se modifică mărimea şi componenţa capitalului propriu şi a împrumuturilor întreprinderii.

Prezentarea raportului privind fluxul mijloacelor băneşti


8. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se prezintă potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al Republicii
Moldova (anexa nr.1).
9. Întreprinderea prezintă raportul privind fluxul mijloacelor băneşti pe următoarele tipuri de activităţi: operaţională, de investiţii,
financiară. Gruparea fluxurilor mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi asigură utilizatorii de rapoarte financiare cu informaţii care le permit să
aprecieze influenţa tipurilor de activităţi asupra situaţiei financiare a întreprinderii, mărimii mijloacelor băneşti, precum şi evaluarea interconexiunii
genurilor de activitate specificate.
10. Una şi aceeaşi operaţie poate include fluxul mijloacelor băneşti raportat la diverse tipuri de activitate. De exemplu, în cazul în care
plăţile băneşti aferente împrumuturilor includ suma dobînzilor plătite şi suma creditului, plata dobînzilor se referă la activitatea operaţională,
iar rambursarea creditului este considerată ca un element al activitaţii financiare.
11. Obţinerea de împrumuturi se referă, de obicei, la activitatea financiară. Cu toate acestea, overdrafturile bancare achitate la prima cerere
şi care constituie o parte componentă a pîrghiilor de administrare a mijloacelor băneşti se includ în categoria mijloacelor băneşti, provenite din
activitatea operaţională.
12. Mişcarea internă a mijloacelor băneşti (deschiderea acreditivului, obţinerea carnetului de cecuri cu limită de sumă, ridicările în
numerar de la conturile de decontare, valutar etc.) nu se tratează drept flux al acestora.

Activitatea operaţională
13. Volumul fluxului mijloacelor băneşti provenit din activitatea operaţională reprezintă un indicator cheie al eficacităţii activităţii
întreprinderii, deoarece în baza acestuia se poate judeca despre acumularea unei cantităţi suficiente de mijloace băneşti pentru menţinerea
nivelului de producţie al întreprinderii, achitarea împrumuturilor, dividendelor şi realizarea de investiţii noi fără a apela la surse externe de
finanţare.
14. Fluxul mijloacelor băneşti provenit din activitatea operaţională este determinat, în principal, de activitatea de bază a întreprinderii
producătoare de venit. Prin urmare, acest flux prezintă rezultatul operaţiilor economice şi altor evenimente, care se iau în considerare la calcularea
profitului net sau a pierderii nete.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea operaţională include:
a) încasări băneşti din vînzarea producţiei, mărfurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor;
b) plăţi băneşti furnizorilor, antreprenorilor pentru mărfuri şi servicii;
c) plăţi băneşti salariaţilor şi contribuţii pentru asigurările sociale;
d) plăţi ale dobînzilor aferente împrumuturilor;
e) plăţi ale impozitului pe venit;
f) alte încasări şi plăţi băneşti - încasări băneşti din taxe de comision, încasări şi plăţi băneşti aferente contractelor încheiate în scopuri
comerciale şi de dealer, penalităţi, amenzi, despăgubiri încasate şi plătite, plata accizelor, taxei pe valoarea adăugată şi altor impozite, cu
excepţia impozitului pe venit, plăţi băneşti companiilor de asigurări etc.
15. Întreprinderea poate fi deţinător al hîrtiilor de valoare şi împrumuturilor în scopuri comerciale şi de dealer, care în acest caz sînt
asemănătoare cu stocurile de mărfuri şi materiale, procurate special pentru revînzare. De aceea fluxul mijloacelor băneşti provenit din
cumpărarea şi vînzarea hîrtiilor de valoare comerciale şi de dealer este raportat la activitatea operaţională.

Activitatea de investiţii
16. Fluxul mijloacelor băneşti rezultat din activitatea de investiţii, reflectă nivelul cheltuielilor de producţie pentru resursele destinate
obţinerii venitului şi viitoarelor fluxuri ale mijloacelor băneşti. De exemplu, întreprinderea nu obţine venit imediat după procurarea
mijloacelor fixe, dar pe parcursul duratei de exploatare a acestora. În mod analog, hîrtiile de valoare pe termen lung pot aduce venit în viitor sub
formă de dividende şi pot influenţa volumul viitoarelor fluxuri ale mijloacelor băneşti prin sumele de dividende obţinute.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii include:
a) încasări băneşti din ieşirea de active pe termen lung;
b) plăţi băneşti aferente creării şi procurării de active pe termen lung;
c) dobînzi incasate;
d) încasări băneşti sub formă de dividende;
e) încasări băneşti din cota de participaţie în capitalul întreprinderilor mixte;
f) încasări băneşti din restituirea avansurilor sau rambursarea împrumuturilor (cu excepţia avansurilor şi împrumuturilor instituţiilor
financiare);
g) plăţi de avans şi împrumuturi acordate altor întreprinderi (cu excepţia avansurilor şi împrumuturilor instituţiilor financiare);
h) încasări băneşti provenite din contractele futures, forvard, de opţiune şi swap, cu excepţia încasărilor în baza contractelor încheiate în
scopuri comerciale şi de dealer;
i) plăţi băneşti pentru contractele futures, forvard, de opţiune şi swap, cu excepţia cazurilor în care contractele se încheie în scopuri
comerciale şi de dealer.
Activitatea financiară
17. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti din activitatea financiară este foarte importantă, deoarece oferă utilizatorilor de rapoarte
financiare posibilitatea de a determina cauzele majorării sau diminuării capitalului propriu al întreprinderii, modificările şi motivele acestora
produse în mărimea şi componenţa datoriilor pe termen lung şi scurt. Mai mult ca atît, această informaţie este utilă şi la prognozarea cerinţelor
investitorilor şi creditorilor privind viitoarele fluxuri de mijloace băneşti.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea financiară include:
a) încasări băneşti din emisiunile de acţiuni şi alte hîrtii de valoare;
b) plăţi băneşti proprietarilor în vederea procurării sau stingerii acţiunilor întreprinderii;
c) încasări băneşti sub formă de credite şi împrumuturi pe termen scurt şi lung;
d) plăţi băneşti pentru rambursarea creditelor şi împrumuturilor pe termen scurt şi lung;
e) încasări băneşti de la arendaşi din stingerea datoriilor aferente arendei finanţate;
f) plata dividendelor;
g) încasări băneşti din redevenţe.
Metodele întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor băneşti
18. Întreprinderea întocmeşte raportul privind fluxul mijloacelor băneşti conform metodei directe în baza datelor conturilor contabile.
Informaţiile obţinute prin aplicarea acestei metode evedenţiază principalele tipuri de incasări şi plăţi băneşti pe tipuri de activităţi şi pot fi utile
la prognozarea fluxurilor mijloacelor băneşti în viitor.
19. Pentru verificarea corectitudinii calculului fluxului net al mijloacelor băneşti din activitatea operaţională poate fi utilizată metoda
îndirectă, prin care rezultatul net din acesată activitate se corectează luînd în considerare operaţiile nonmonetare şi modificările mărimei activelor
curente şi ale datoriilor pe termen scurt.
Fluxul mijloacelor băneşti din operaţii în valută străină
20. Fluxul mijloacelor băneşti provenit din operaţiile în valută străină se reflectă în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti în valuta
naţională a Republicii Moldova la cursul de schimb al zilei de încasare sau plată a mijloacelor băneşti.
21. Subdiviziunile structurale străine ale întreprinderii (întreprinderi fiice, filiale, secţii etc.) întocmesc raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti în valuta ţării de reşedinţă.
Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se prezintă întreprinderii mame în valuta naţională în conformitate cu regulile stabilite
de Banca Naţională a Moldovei.
22. Fluxul mijloacelor băneşti exprimat în valută străină se reflectă în conformitate cu S.N.C. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor
valutare".
23. Profitul şi pierderea apărute ca rezultat al modificării ratei schimbului valutei străine, nu se consideră ca flux al mijloacelor băneşti.
Însă influenţa modificărilor în diferenţele de curs valutar asupra mijloacelor băneşti, care sînt depozitate şi urmează a fi plătite în valută străină este
reflectată în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti. Acest lucru este necesar pentru asigurarea concordanţei modificării soldului mijloacelor
băneşti la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune. Mărimea indicată a profitului (pierderii) se prezintă separat de fluxul mijloacelor băneşti din
activităţile operaţională, de investiţii şi financiară şi include diferenţele apărute, dacă acestea există, cu condiţia că fluxul mijloacelor băneşti se
reflectă la cursul de schimb în vigoare la sfîrşitul perioadei de gestionare.

Fluxul mijloacelor băneşti în netto-bază


24. Fluxul mijloacelor băneşti rezultat din activităţile operaţională, de investiţii şi financiară poate fi prezentat în netto-bază astfel:
a) încasări şi plăţi băneşti în numele altor persoane, cînd fluxul mijloacelor băneşti reflectă mai întîi activitatea altor persoane, apoi a
întreprinderii. De exemplu, plăţile de chirie percepute în numele proprietarilor şi plătite acestora;
b) încasări şi plăţi băneşti în posturile cu o viteză mare de circulaţie, sume mari şi termen apropiat de stingere. De exemplu, în cazul
operaţiunilor de intermediere.

Posturi excepţionale
25. Fluxul mijloacelor băneşti provenit din situaţii excepţionale se reflectă distinct, în posturile excepţionale pentru ca utilizatorii să poată
înţelege natura şi influenţa acestora asupra fluxului mijloacelor băneşti curent şi viitor ale întreprinderii.
Exemple de fluxuri ale mijloacelor băneşti reflectate în posturile excepţionale:
a) incasări băneşti de la autorităţile de stat, persoane fizice şi juridice cu titlu de compensaţii pentru acoperirea pierderilor provocate de
calamităţi;
b) ieşiri băneşti, de exemplu a numerarului de casă în caz de incendii, jafuri etc.

Dobînzi şi dividende
26. Fluxul mijloacelor băneşti sub formă de dobînzi şi dividende încasate şi plătite se reflectă în raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti separat.
Suma totală a dobînzilor, plătite în cursul perioadei de gestiune, se reflectă în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, indiferent de
faptul dacă aceasta a fost sau nu constatată drept cheltuială în contul de profit şi pierdere sau a fost capitalizată.
Dobînzile primite sînt reflectate ca un aflux al mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii, deoarece ele constituie plata pentru capitalul
oferit altor întreprinderi. Dobînzile plătite sînt reflectate ca ieşiri de mijloace băneşti provenite din activitatea operaţională, deoarece ele constituie
plata pentru resursele utilizate, primite de la alte întreprinderi.
27. Dividendele încasate se reflectă ca un aflux al mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii, deoarece acestea prezintă un venit
din capitalul investit, iar dividendele plătite - ieşiri de mijloace băneşti provenite din activitatea financiară, deoarece acestea constituie plăţi
pentru cotele primite de la acţionari în capitalul propriu.
Impozit pe venit
28. Impozitul pe venit plătit se prezintă în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti printr-un post separat ca ieşiri de mijloace băneşti din
activitatea operaţională. Alte impozite plătite se reflectă în componenţa altor ieşiri de mijloace băneşti din activitatea operaţională.

Finanţări şi încasări cu destinaţie specială


29. Mijloacele băneşti intrate la întreprindere cu titlu de finanţări şi încasări cu destinaţie specială, pînă la utilizarea lor conform
destinaţiei, constituie mijloace de împrumut şi de aceea se reflectă în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti ca împrumuturi primite la
compartimentul "Activitate financiară".

Investiţii în întreprinderile fiice, asociate şi mixte


30. Dacă evidenţa investiţiilor în întreprinderile asociate sau fiice se ţine conform metodei cheltuielilor, investitorul reflectă în raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti nu toate intrările şi ieşirile mijloacelor băneşti care s-au produs între acesta şi beneficiarul investiţiilor,
dar numai dividendele primite.
31. Întreprinderea care raportează participarea la o întreprindere controlată mixt (S.N.C. 31 "Reflectarea în rapoartele financiare a
participaţiilor în întreprinderile mixte"), utilizînd consolidarea proporţională, include în raportul său consolidat privind fluxul mijloacelor
băneşti cota sa proporţională în mişcarea mijloacelor băneşti ale întreprinderii sub control mixt. Întreprinderea care raportează această
participaţie, utilizînd metoda participaţiei prin cotă, include în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, un astfel de flux care a apărut ca
rezultat al investiţiilor acesteia în întreprinderea controlată mixt, precum şi alte plăţi şi încasări, efectuate între aceasta şi întreprinderea mixt
controlată.
Cumpărarea şi vînzarea întreprinderilor fiice şi
a altor întreprinderi
32. Fluxurile totale ale mijloacelor băneşti, rezultate din cumpărări şi vînzări ale întreprinderilor fiice şi ale altor întreprinderi vor fi
prezentate în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti distinct şi examinate ca activitate de investiţii.
33. Întreprinderea trebuie să dezvăluie în anexa la raport următoarele date generale vizînd cumpărările sau vînzările întreprinderilor fiice
şi ale altor întreprinderi în cursul perioadei de gestiune.
a) mărimea totală a vînzărilor sau cumpărărilor;
b) mărimea cumpărărilor sau vînzărilor plătite contra mijloace băneşti;
c) suma mijloacelor băneşti de care dispune întreprinderea fiică sau alte întreprinderi vîndute sau cumpărate;
d) suma activelor sau datoriilor pe tipuri, cu excepţia mijloacelor băneşti de care dispune întreprinderea fiică sau alte întreprinderi vîndute
sau cumpărate.
34. Prezentarea distinctă a rezultatelor fluxului mijloacelor băneşti din cumpărări şi vînzări ale întreprinderilor fiice sau ale altor
întreprinderi, de rînd cu dezvăluirea distinctă a mărimii valorii activelor şi datoriilor procurate sau vîndute, se separă din fluxul total al
mijloacelor băneşti din activităţile operaţională, de investiţii şi financiară. Datele privind fluxul mijloacelor băneşti din vînzări nu sînt scăzute
din volumul fluxului mijloacelor băneşti provenit din cumpărări, dar se reflectă distinct.
35. Suma totală a mijloacelor băneşti plătite sau încasate ca rezultat al vînzării sau cumpărării întreprinderilor fiice sau a altor
întreprinderi este reflectată în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti fără alte mijloace băneşti încasate sau plătite.

Operaţii nonmonetare
36. Operaţiile financiare şi de investiţii nonmonetare nu se includ în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti. Acestea vor fi
dezvăluite în alte rapoarte financiare în vederea obţinerii informaţiei necesare privind activitatea financiară şi de investiţii a întreprinderii.
37. Multe tipuri de activitate financiară şi de investiţii nu au o influenţă directă asupra fluxului curent al mijloacelor băneşti, dar
influenţează capitalul şi structura activelor întreprinderii. Excluderea operaţiilor nonmonetare din raportul privind fluxul mijloacelor băneşti
corespunde obiectivului prezentului raport, deoarece acestea nu includ fluxul mijloacelor băneşti din perioada de gestiune.
Exemple de operaţii nonmonetare pot fi:
a) achiziţionarea activelor prin asumarea nemijlocită a angajamentelor respective sau în baza arendei finanţate;
b) achiziţionarea altor întreprinderi şi active prin emisiunea de acţiuni;
c) transformarea datoriei în capital propriu.
38. Informaţiile privind operaţiile nonmonetare, ce fac obiectul activităţilor de investiţii şi financiară, urmează a fi dezvăluite în anexele
la raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, aceasta oferind posibilitatea utilizatorilor de rapoarte financiare de a evalua mai exact volumul
activităţilor de investiţii şi financiară ale întreprinderii.
Componente ale mijloacelor băneşti
39. Întreprinderea trebuie să dezvăluie componentele mijloacelor băneşti, precum şi să confirme coordonarea sumelor înregistrate în
raportul privind fluxul mijloacelor băneşti cu posturile similare, reflectate în bilanţul contabil.
40. Întreprinderea dezvăluie politica de contabilitate, adoptată pentru determinarea componentelor mijloacelor băneşti, în conformitate cu
S.N.C. 1 "Politica de contabilitate".
Publicitatea informaţiei suplimentare
41. În anexa la raportul privind fluxul mijloacelor băneşti întreprinderea trebuie să dezvăluie, însoţind această publicitate de comentariile
administraţiei, suma soldurilor considerabile de mijloace băneşti care sînt înaccesibile pentru utilizare de către un grup de întreprinderi constituit
din întreprinderile mamă şi fiice. Acestea cuprind, de exemplu, soldurile de mijloace băneşti deţinute de întreprinderea fiică, care îşi exercită
activitatea în ţara în care se efectuează controlul asupra schimbului valutar, sau în care există alte restricţii juridice, din cauza căruia soldurile
devin inaccesibile pentru utilizare comună de către întreprinderea mamă sau alte întreprinderi fiice.
42. Pentru o evaluare mai exactă a situaţiei financiare a întreprinderii, utilizatorii rapoartelor financiare solicită înformaţii
suplimentare privind:
a) suma împrumuturilor neutilizate care poate fi folosită în activitatea operaţională ulterioară;
b) suma totală a fluxului mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi, ce fac obiectul participaţiei în întreprinderi mixte, pentru care
întreprinderea raportează utilizînd metoda consolidării proporţionale;
c) suma totală a fluxului de mijloace băneşti care reflectă mărirea capacităţii de producţie, indiferent de fluxul mijloacelor băneşti
necesare pentru menţinerea activităţii operaţionale.
Această informaţie permite utilizatorilor rapoartelor financiare să stabilească raţionalitatea şi eficacitatea investirii de mijloace în vederea
menţinerii sau sporirii capacităţii de producţie. Întreprinderea care nu efectuează investiţii în aceste scopuri supune riscului viitoarele venituri
pentru asigurarea unei lichidităţi curente şi plăţilor către proprietari;
d) suma fluxurilor mijloacelor băneşti care constituie rezultatul activităţilor operaţională, de investiţii şi financiară pe fiecare segment
industrial şi geografic (S.N.C. 14 "Informaţii financiare privind sectoarele"). Aceasta permite utilizatorilor rapoartelor financiare să înţeleagă
mai bine legătura dintre fluxurile mijloacelor băneşti în activitatea economică atît în ansamblu, cît şi pe componente şi sectoare.

Data intrării standardului în vigoare


43. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu data de 1 ianuarie 1998.

Anexa nr. 1 la S.N.C. 7


“Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”

RAPORTUL PRIVIND FLUXUL MIJLOACELOR BĂNEŞTI


de la _________________pînă la _______________200___
Codul
Perioada de gestiune
Fluxul mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi rîndului
Activitatea operaţională
Încasări băneşti din vînzări 010
Plăţi băneşti furnizorilor şi antreprenorilor 020
Plăţi băneşti salariaţilor şi contribuţii pentru asigurările sociale 030
Plata dobînzilor 040
Plata impozitului pe venit 050
Alte încasări ale mijloacelor băneşti 060
Alte plăţi ale mijloacelor băneşti 070
Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea operaţională
(rd.010-rd.020-rd.030-rd.040-rd.050+rd.060-rd.070) 080
Activitatea de investiţii
Încasări băneşti din ieşirea activelor pe termen lung 090
Plăţi băneşti pentru procurarea activelor pe termen lung 100
Dobînzi încasate 110
Dividende încasate 120
inclusiv din străinătate 121
Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 130
Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii
(rd.090-rd.100+rd.110+rd.120±rd.130) 140
Activitatea financiară
Încasări băneşti sub formă de credite şi împrumuturi 150
Plăţi băneşti privind creditele şi împrumuturile 160
Plata dividendelor 170
inclusiv dividende plătite nerezidenţilor 171
Încasări băneşti din emisiunea de acţiuni proprii 180
Plăţi băneşti la răscumpărarea acţiunilor proprii 190
Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 200
Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea financiară
(rd.150-rd.160-rd.170+rd.180-rd.190±rd.200) 210
Fluxul net din activitatea economico-financiară pînă la articolele excepţionale
(±rd.080±rd.140±rd.210) 220
Încasări (plăţi) excepţionale ale mijloacelor băneşti 230
Fluxul net total (±rd.220±rd.230) 240
Diferenţe de curs favorabile (nefavorabile) 250
Soldul mijloacelor băneşti la începutul anului 260
Soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de gestiune (±rd.240±rd.250+rd.260) 270

Conducătorul unităţii Contabil-şef

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 8


"Profitul (pierderea) net (ă) al (a) perioadei de gestiune, erorile esenţiale şi modificările politicii de contabilitate"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza Standardului Internaţional de Contabilitate (S.I.C.) 8 "Profitul net sau pierderea netă a
perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile" aprobat de Comitetul S.I.C. în 1977 şi revizuit în 1993.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard constă în a oferi clasificarea, modul de pregătire şi prezentare contabilă a informaţiei în Raportul
privind rezultatele financiare, precum şi stabilirea modalităţii de evidenţă a modificărilor în evaluările contabile, modificării politicii de
contabilitate şi corectarea erorilor esenţiale.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se aplică pentru întocmirea rapoartelor financiare în scopul asigurării utilizatorilor rapoartelor financiare cu
informaţii despre profitul (pierderea) net (ă) al (a) perioadei de gestiune. Standardul în cauză este aplicabil atît rapoartelor financiare ale unor
întreprinderi aparte, cît şi rapoartelor financiare consolidate ale unui grup de întreprinderi.
4. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt
înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni ale acestora situate atît pe teritoriul
Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.
5. Instituţiile financiare şi asociaţiile de economii şi împrumut, precum şi alte instituţii cu activitate similară vor respecta numai acele
prevederi ale prezentului standard care nu contravin actelor normative stabilite de către organele ierarhic superioare.
6. Prezentul standard se aplică de asemenea pentru examinarea realizării obiectivelor rapoartelor financiare prin prezentarea postului
privind profitul (pierderea) net (ă) al (a) perioadei de gestiune, în scopul evaluării activităţii anterioare a întreprinderii şi prognozării acesteia în
viitor. Această informaţie se prezintă ca o completare a informaţiei prevăzute de S.N.C.5 "Prezentarea rapoartelor financiare", S.N.C.30
"Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare" şi S.N.C.63 "Prezentarea informaţiei în rapoartele financiare ale
asociaţiilor de economii şi împrumut şi ale altor instituţii similare".
7. Cheltuielile (economia) privind impozitul pe venit aferente modificărilor survenite în politica de contabilitate, rezultatelor
evenimentelor excepţionale şi erorilor esenţiale care se iau în considerare la determinarea profitului (pierderii) net (e) al perioadei de gestiune
sînt reflectate în contabilitate şi prezentate în conformitate cu S.N.C.12 "Contabilitatea impozitului pe venit".

Definiţii
8. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Active nete - activele întreprinderii evaluate la valoarea de bilanţ diminuată cu datoriile (obligaţiile) ei.
Activitate economico-financiară (ordinară) - orice tip de activitate operaţională, de investiţii şi financiară desfăşurată de întreprindere,
inclusiv auxiliară, în care se implică întreprinderea pentru continuitatea activităţii în vederea obţinerii unui venit din toate tipurile de
activităţi.
Articole sau evenimente excepţionale - acţiuni sau evenimente care pot fi delimitate strict de activitatea economico-financiară (ordinară) a
întreprinderii şi nu sînt prevăzute ca să apară frecvent sau permanent, generînd apariţia ulterioară a veniturilor şi cheltuielilor.
Erori esenţiale - erori descoperite în perioada curentă şi care au un prag de semnificaţie important, astfel încît rapoartele financiare
aferente uneia sau mai multor perioade precedente nu mai pot fi considerate veridice la data prezentării lor.
Evaluare contabilă - procesul de determinare a valorii pecuniare în baza căreia elementele patrimoniale trebuie să fie constatate în
evidenţă şi incluse în rapoartele financiare.
Informaţii previzionale - informaţii care fac obiectul unui calcul anterior unui eveniment sau acţiuni economico-financiare ce dă
posibilitatea de a prevedea apariţia sau evoluţia evenimentelor viitoare din analiza anumitor date cunoscute în prezent.
Informaţii relevante - informaţii utile, necesare şi importante pentru utilizatorii acesteia, delimitate în evidenţă pe activităţi economico-
financiare (ordinare) şi/sau pe evenimente excepţionale.
Politica de contabilitate - totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedeelor adoptate de către conducerea întreprinderii pentru
ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.
Prag de semnificaţie - factor important la luarea deciziilor privind necesitatea prezentării informaţiilor, obţinute ca rezultat al unei şi/sau
mai multor acţiuni sau evenimente concrete care sînt reflectate în rapoartele financiare sau în anexele la acestea.

Profitul (pierderea) net (ă) al (a) perioadei de gestiune

9. De regulă, toate elementele veniturilor şi cheltuielilor recunoscute într-o perioadă de gestiune sînt incluse în determinarea
rezultatului net (profit sau pierdere) aferent acestei perioade. Acestea includ articolele sau evenimentele excepţionale şi efectele modificării evaluării
contabile. Oricum, pot exista circumstanţe sau evenimente ale activităţii economico-financiare (ordinare) cînd anumite elemente pot fi excluse din
rezultatul net aferent perioadei de gestiune. Prezentul standard tratează două dintre aceste circumstanţe: corectarea erorilor esenţiale şi efectul
modificării politicii de contabilitate.
10. Alte Standarde Naţionale de Contabilitate tratează elementele care pot satisface definiţiile pentru venituri şi cheltuieli din Bazele
conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, dar sînt, de obicei, excluse din determinarea rezultatului net. Ca exemple în acest
sens pot servi sumele ecartului de reevaluare a activelor pe termen lung, adică suma majorării valorii de bilanţ a activelor pe termen lung (S.N.C.
16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung"); veniturile şi cheltuielile rezultate din diferenţele de curs valutar în procesul conversiunii
rapoartelor financiare ale subdiviziunilor structurale amplasate peste hotare (S.N.C. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor valutare").
11. Profitul (pierderea) net (ă) al (a) perioadei de gestiune aferent (e) conţine următoarele elemente care trebuie prezentate în Raportul
privind rezultatele financiare:
(a) rezultatul din activitatea economico-financiară (ordinară): profit (pierdere);
(b) rezultatul excepţional: profit (pierdere).

Profitul (pierderea) net (ă) din activitatea economico-financiară (ordinară)


12. În cazul în care elementele veniturilor şi cheltuielilor din Raportul privind rezultatele financiare provenite din activitatea
economico-financiară (ordinară) au o aşa mărime, natură sau impact astfel încît prezentarea acestora să fie relevantă în explicarea rezultatelor
activităţii economico-financiare (ordinare) ale unei întreprinderi pentru perioada de gestiune respectivă, natura şi suma aferente acestor
elemente trebuie prezentate distinct în anexa la Raportul privind rezultatele financiare, precum şi în nota explicativă.
13. Deşi elementele veniturilor şi cheltuielilor descrise în paragraful 12 al prezentului standard nu sînt articole sau evenimente
excepţionale, natura şi suma aferente acestor elemente pot fi relevante pentru utilizatorii rapoartelor financiare în înţelegerea situaţiei financiare şi
rezultatelor activităţii economico-financiare (ordinare) ale unei întreprinderi şi în efectuarea previziunilor asupra situaţiei financiare şi a rezultatelor
activităţii economico-financiare (ordinare). Prezentarea distinctă a acestor informaţii este, de obicei, inclusă în anexa la rapoartele financiare şi
cuprinde:
(a) decontarea diferenţei dintre cost şi valoarea realizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale sau/şi decontarea diferenţei dintre
valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe şi valoarea recuperabilă, precum şi restabilirea acestor diferenţe;
(b) reorganizarea activităţii unei întreprinderi şi restabilirea oricăror rezerve privind aceste cheltuieli;
(c) scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale;
(d) scoaterea din circulaţie a investiţiilor pe termen lung;
(e) soluţionarea diverselor litigii (conflicte);
(f) restabilirea rezervelor.

Articole sau evenimente excepţionale


14. Se consideră drept articol sau eveniment excepţional articolele şi/sau evenimentele rare, neprevăzute şi netipice, nelegate de activitatea
economico-financiară (ordinară) a întreprinderii cum sînt:
(a) exproprierea activelor (de exemplu, trecerea unui teren sau a unei construcţii ce aparţine unei persoane fizice sau juridice în
proprietatea statului pentru nevoi de interes public, prin acordarea ulterioară a unei despăgubiri);
(b) cutremurul, incendiul, inundaţia, uraganul, seceta sau alte calamităţi naturale;
(c) perturbările politice (acţiunile militare, revoluţiile);
(d) modificările legislaţiei Republicii Moldova (hotărîrile cu privire la naţionalizarea, interzicerea anumitor tipuri de activităţi).
15. Modalitatea prin care se stabileşte dacă un eveniment sau o acţiune se delimitează clar de activitatea economico-financiară
(ordinară) a întreprinderii este determinată prin natura elementului sau a acţiunii aferente activităţii desfăşurate în mod normal de
întreprindere, mai degrabă, decît prin frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Astfel, un eveniment sau o acţiune pot fi
excepţionale pentru o întreprindere, dar nu şi pentru o altă întreprindere, datorită diferenţelor dintre activităţile economico-financiare
(ordinare) ale întreprinderilor respective. De exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi calificate ca articol sau eveniment
excepţional de multe întreprinderi. În schimb, drepturile deţinătorilor de poliţe apărute în urma unui cutremur nu sînt calificate ca articol sau
eveniment excepţional pentru o societate de asigurări care face asigurări împotriva unor astfel de riscuri.
16. Prezentarea sumei totale a tuturor rezultatelor articolelor sau evenimentelor excepţionale se face direct în Raportul privind
rezultatele financiare. Pentru a cuprinde întreaga informaţie necesară utilizatorilor rapoartelor financiare în scopul luării deciziilor economice în
anexa la Raportul privind rezultatele financiare, precum şi în nota explicativă se prezintă natura şi suma fiecărui articol sau eveniment excepţional.

Modificări ale evaluării contabile


17. Ca rezultat al incertitudinii aferente desfăşurării activităţilor, multe elemente ale rapoartelor financiare nu pot fi calculate cu
precizie, ci doar evaluate. Procesul de evaluare include opinii bazate pe cele mai recente informaţii disponibile. De exemplu, se pot solicita evaluări
ale datoriilor dubioase, uzurii morale sau duratei de funcţionare utile a activelor, precum şi ale schemei de obţinere a avantajelor economice
generate de un activ uzurabil (amortizabil). Utilizarea evaluărilor întemeiate este o parte esenţială a pregătirii rapoartelor financiare şi nu pune la
îndoială veridicitatea acestora.
18. Evaluarea poate necesita o revizuire în cazul cînd au loc modificări privind circumstanţele sau evenimentele activităţii
economico-financiare (ordinare) pe care s-a bazat această evaluare sau ca urmare a unei noi informaţii, a acumulării experienţei sau
dezvoltărilor ulterioare. Prin natura sa revizuirea evaluării nu are drept consecinţă corectarea definiţiei unui articol sau eveniment excepţional
sau a unei erori esenţiale.
19. Uneori este dificil de a distinge modificarea politicii de contabilitate de modificarea evaluării contabile. În acest caz,
modificarea este tratată ca o modificare a evaluării contabile cu prezentarea ulterioară în nota explicativă.
20. Efectul modificării a unei evaluări contabile trebuie inclus în determinarea profitului (pierderii) net(e) al (a) perioadei de gestiune în:
(a) perioada de gestiune în care are loc modificarea, dacă modificarea afectează numai această perioadă;
(b) perioada de gestiune în care are loc modificarea şi orice perioadă viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora.
21. Modificarea evaluării contabile poate afecta numai perioada de gestiune curentă sau atît perioada de gestiune curentă, cît şi
perioadele de gestiune viitoare. Spre exemplu, o modificare în evaluarea sumei aferente datoriilor dubioase afectează doar perioada de gestiune
curentă şi de aceea este recunoscută imediat. O modificare a duratei de funcţionare utilă sau a schemei de obţinere a avantajelor economice
generate de un activ uzurabil (amortizabil) afectează cheltuielile de uzură (amortizare) atît în perioada de gestiune curentă, cît şi pe parcursul
celorlalte perioade de gestiune de-a lungul duratei de funcţionare utilă a activului respectiv. În ambele cazuri, efectul modificării aferent
perioadei de gestiune curente este reflectat ca un venit sau cheltuială al (a) perioadei de gestiune curente. În cazul în care modificarea evaluării
contabile are un efect asupra perioadelor viitoare, acesta este recunoscut în perioadele viitoare.
22. Efectul modificării unei evaluări contabile trebuie reflectat în aceleaşi posturi ale Raportului privind rezultatele financiare în care a fost
inclusă anterior evaluarea iniţială menţionată.
23. Pentru a asigura comparabilitatea indicatorilor din rapoartele financiare aferente unor perioade de gestiune diferite, efectul acelor
modificări ale evaluării contabile incluse anterior în profitul sau pierderea aferentă activităţii economico-financiare (ordinare) este inclus în
aceleaşi componente ale profitului net sau pierderii nete. Efectul unei modificări a evaluării contabile incluse anterior în profit sau pierdere în
calitate de rezultat al evenimentelor excepţionale este reflectat ca articol sau eveniment excepţional.
24. Natura şi suma modificării unei evaluări contabile ce are un efect semnificativ în perioada de gestiune curentă sau care se aşteaptă să
aibă un efect semnificativ în perioadele de gestiune următoare trebuie să fie reflectate în rapoartele financiare. Dacă este imposibil de determinat
suma, atunci acest lucru trebuie menţionat în notele explicative.

Erori esenţiale
25. Erorile ce apar la întocmirea rapoartelor financiare aferente uneia sau mai multor perioade de gestiune anterioare pot fi descoperite în
perioada de gestiune curentă. Erorile pot apărea ca rezultat al unui calcul greşit, al aplicării incorecte a politicii de contabilitate, al interpretării
greşite a evenimentelor, fraudelor sau omisiunilor. De obicei, corectarea acestor erori trebuie să fie luată în considerare la determinarea profitului
(pierderii) net (e) al (a) perioadei de gestiune curente sau anterioare.
26. O eroare este considerată esenţială în cazul în care are un efect semnificativ asupra rapoartelor financiare aferente uneia sau mai
multor perioade de gestiune, încît acele rapoarte financiare nu mai sînt considerate veridice la data întocmirii lor, influenţînd concomitent deciziile
economice ale utilizatorilor pe care le iau în baza acestor rapoarte. Un exemplu de eroare esenţială este includerea în rapoartele financiare aferente
perioadei de gestiune anterioare a unor valori semnificative aferente producţiei în curs de execuţie sau creanţelor provenite din contracte
frauduloase ce nu au putere juridică. Corectarea erorilor esenţiale aferente perioadelor de gestiune anterioare cere recalcularea informaţiilor
comparative sau prezentarea unor informaţii previzionale suplimentare.
27. Mărimea valorii erorii esenţiale se determină individual pentru fiecare agent economic în funcţie de capitalul propriu real recalculat la
valoarea de piaţă (activele nete) a acestuia, diminuat cu subvenţiile primite, mijloacele cu destinaţie specială şi sursele de acoperire a obiectelor
aflate în administrare temporară, luîndu-se în considerare situaţia economico-financiară a agentului economic. Astfel, mărimea recalculată a
capitalului propriu se determină ca rezultat al reevaluării elementelor capitalului propriu în concordanţă cu cerinţele şi recomandările S.N.C. în
vigoare.
28. Pentru toţi agenţii economici cîteva erori (o eroare) se califică drept neesenţiale (ă) în cazul cînd pragul de semnificaţie al acestora
(acesteia) nu va depăşi 5% din totalul capitalului propriu real recalculat la valoarea de piaţă (activele nete) şi diminuat cu subvenţiile primite,
mijloacele cu destinaţie specială şi sursele de acoperire a obiectelor aflate în administrare temporară, dar totodată suma erorii ajungînd pînă la 1/2
din plafonul stabilit de legislaţie pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată5 şi nedepăşind 1000 de unităţi convenţionale pentru persoanele
fizice şi 10000 de unităţi convenţionale pentru persoanele juridice, luîndu-se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul apariţiei
erorii. Mărimea unităţii convenţionale se stabileşte în conformitate cu prevederile Codului penal al Republicii Moldova6.
29. Suma mai multor erori şi/sau a unei erori neesenţiale nu trebuie să depăşească plafonul pragului de semnificaţie stabilit în paragraful 28
al prezentului standard. Pragul de semnificaţie depinde şi de natura erorii. De exemplu, efectul integral al mai multor erori nesemnificative poate
avea o influenţă semnificativă asupra luării deciziilor economico-financiare ale utilizatorilor în baza rapoartelor financiare prezentate. Natura
şi suma acestor elemente pe lîngă cele semnificative trebuie prezentate distinct în anexa la Raportul privind rezultatele financiare, precum şi în nota
explicativă.
30. Este necesar de a face distincţie între corectarea erorilor esenţiale de modificarea evaluărilor contabile. Evaluările contabile sînt
prin natura lor aproximări care pot sau nu pot genera modificarea elementelor rapoartelor financiare conform S.N.C.10 "Evenimente ulterioare
datei întocmirii rapoartelor financiare", pe măsură ce alte noi informaţii devin cunoscute. Spre exemplu, elementele de venituri sau cheltuieli
rezultate în urma producerii unui eveniment excepţional care, anterior, nu a putut fi evaluat în mod veridic şi cu precizie nu constituie o corectare
a unei erori.

Metoda recomandată de standard


31. Suma corecţiei unei erori esenţiale se ia în considerare la determinarea profitului (pierderii) net (e) aferent (ă) perioadei de gestiune
curente ca corectare a rezultatului anterior reflectat în evidenţa contabilă. Informaţiile comparative trebuie prezentate în acelaşi mod în care
au fost reflectate în rapoartele financiare ale perioadei de gestiune anterioare.
32. Totuşi, informaţia adiţională este prezentată în acelaşi mod în care a fost înregistrată în rapoartele financiare - pe coloane distincte pentru
a arăta profitul sau pierderea perioadei de gestiune curente sau a oricăror perioade de gestiune anterioare prezentate ca şi cum eroarea esenţială ar fi
fost corectată în perioada de gestiune în care s-a produs. Metoda recomandată de standard se aplică în cazul cînd rapoartele financiare
necesită includerea informaţiilor comparative puse în concordanţă cu rapoartele financiare prezentate în perioadele de gestiune anterioare.
33. O întreprindere trebuie să prezinte în nota explicativă următoarele informaţii:
(a) natura erorii esenţiale;
(b) suma corecţiei constatată în profitul (pierderea) net (ă) aferent (ă) perioadei de gestiune;
(c) suma corecţiei inclusă în fiecare perioadă de gestiune pentru care informaţia previzională este prezentată şi suma corecţiei efectuată în
perioadele de gestiune anterioare celor incluse în informaţia previzională. Dacă reflectarea informaţiei previzionale este imposibilă, acest lucru
trebuie menţionat în notele explicative.

Modificări ale politicii de contabilitate

5
Conform art.26 alin.(2) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, plafonul stabilit constituie 1000 lei
6
Mărimea unităţii convenţionale se stabileşte în conformitate cu art.64, p.II al Codului Penal al Republicii Moldova
nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (la momentul intrării în vigoare a prezentului standard, unitatea convenţională este
egală cu 20 de lei).
34. Utilizatorii rapoartelor financiare trebuie să fie capabili să compare indicatorii rapoartelor financiare ale unei întreprinderi pe
parcursul unei perioade de timp, pentru a identifica tendinţa principală a situaţiei sale financiare, rezultatelor activităţii economico-financiare
(ordinare) şi fluxul de mijloace băneşti. Prin urmare, în fiecare perioadă de gestiune, de obicei, se adoptă aceeaşi politică de contabilitate.
35. Modificările politicii de contabilitate care influenţează în mod esenţial evaluarea şi luarea de decizii de către utilizatorii rapoartelor
financiare, sînt posibile în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, de statutul întreprinderii, la solicitarea organului de elaborare a
Standardelor Naţionale de Contabilitate şi de reglementare fiscală sau în cazul cînd aceste modificări au ca rezultat o prezentare mai adecvată şi
cît mai exactă a evenimentelor şi acţiunilor în rapoartele financiare ale întreprinderii.
De exemplu, politica de contabilitate poate fi modificată în cazul:
(a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);
(b) schimbării proprietarilor;
(c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi ale sistemului de reglementare normativă a contabilităţii;
(d) elaborarea noilor procedee de contabilitate;
(e) trecerii la noi metode de evaluare, de calculare a uzurii (amortizării) etc.
36. O prezentare mai adecvată a evenimentelor sau acţiunilor în rapoartele financiare are loc în cazul în care noua modificare a
politicii de contabilitate are ca rezultat oferirea unei informaţii mai relevante sau mai veridice cu privire la situaţia financiară şi patrimonială,
rezultatele activităţii economico-financiare (ordinare) sau fluxul de mijloace băneşti ale întreprinderii.
37. Modificările politicii de contabilitate care influenţează în mod esenţial evaluarea şi luarea deciziilor de către utilizatorii rapoartelor
financiare în perioada de gestiune sau în perioadele ulterioare, precum şi cauzele acestor modificări, şi evaluarea consecinţelor acestora în
expresie valorică urmează a fi prezentate distinct în anexele rapoartelor financiare.
38. Nu sînt considerate modificări ale politicii de contabilitate:
(a) adoptarea unei politici de contabilitate pentru evenimente sau acţiuni care diferă în esenţă de evenimentele sau acţiunile ce au avut loc
anterior;
(b) adoptarea unei noi politici de contabilitate pentru evenimente şi acţiuni ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
39. Adoptarea iniţială a metodelor de reevaluare a activelor constituie o modificare a politicii de contabilitate, dar este tratată ca o
reevaluare ce se supune prevederilor S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" sau S.N.C.13 "Contabilitatea activelor
nemateriale", S.N.C.25 "Contabilitatea investiţiilor", dar nu prevederilor prezentului standard. Prin urmare, paragrafele 44-48 al prezentului
standard nu se aplică acestui gen de modificare a politicii de contabilitate.
40. În conformitate cu cerinţele prezentului standard, modificarea politicii de contabilitate este aplicată retrospectiv sau prospectiv.
a) Aplicarea retrospectivă constă în faptul că noua politică de contabilitate este aplicată evenimentelor şi acţiunilor ca şi cum noua
politică de contabilitate ar fi fost folosită întotdeauna. Prin urmare, politica de contabilitate este aplicată evenimentelor şi acţiunilor la data la care
acestea s-au produs.
b) Aplicarea prospectivă constă în faptul că noua politică de contabilitate este aplicată evenimentelor şi acţiunilor ce s-au produs după
data la care s-a efectuat modificarea. Nici o ajustare referitoare la perioadele de gestiune anterioare nu se aplică soldului iniţial al (a) profitului
nerepartizat (pierderii neacoperite) la începutul perioadei de gestiune sau al profitului (pierderii) net (e) al (a) perioadei de gestiune, deoarece
soldurile existente nu se recalculează. Totodată, noua politică de contabilitate se aplică soldurilor existente de la data introducerii modificării. De
exemplu, o întreprindere poate să decidă să-şi modifice politica de contabilitate aplicată cheltuielilor privind împrumuturile şi să capitalizeze
aceste cheltuieli în conformitate cu metoda alternativă admisibilă în S.N.C.23 "Cheltuieli privind împrumuturile". În cazul aplicării prospective,
noua politică de contabilitate se aplică asupra cheltuielilor privind împrumuturile după data introducerii modificării în politica de
contabilitate.
Adoptarea unui Standard Naţional de Contabilitate
41. Modificarea politicii de contabilitate, efectuată o dată cu adoptarea unui S.N.C., trebuie reflectată în conformitate cu prevederile
tranzitorii din acel S.N.C., în cazul în care acestea există. În absenţa oricăror prevederi tranzitorii, modificarea politicii de contabilitate trebuie
aplicată în concordanţă cu metoda recomandată de standard menţionată în paragrafele 44-48 ale prezentului standard.
42. Prevederile tranzitorii dintr-un S.N.C. pot cere atît o aplicare retrospectivă, cît şi una prospectivă a modificării politicii de
contabilitate.
43. În cazul cînd o întreprindere nu a adoptat un nou standard de contabilitate ce a fost publicat, dar care nu a intrat încă în vigoare, precum
şi modificările aferente altui standard în vigoare, întreprinderea este încurajată să prezinte natura unei modificări viitoare a politicii de
contabilitate, ca şi o evaluare a efectului acestei modificări asupra profitului (pierderii) net(e) al (a) perioadei de gestiune şi a situaţiei financiare a
întreprinderii respective.

Alte modificări ale politicii de contabilitate - metoda recomandată de standard


44. Modificarea politicii de contabilitate trebuie aplicată retrospectiv, cu excepţia cazului în care suma oricărei ajustări rezultate
aferentă perioadelor de gestiune anterioare nu poate fi determinată cu certitudine. Orice ajustare rezultată trebuie inclusă în determinarea
profitului (pierderii) net(e) al (a) perioadei de gestiune curente prin corectarea rezultatelor perioadei precedente. Informaţiile comparative trebuie
prezentate în acelaşi mod în care au fost reflectate în rapoartele financiare ale perioadei de gestiune anterioare.
45. Rapoartele financiare, incluzînd informaţia comparativă aferentă perioadelor de gestiune anterioare, sînt prezentate ca şi cum noua
politică de contabilitate a fost folosită întotdeauna. Astfel, informaţia comparativă este revizuită pentru a reflecta noua politică de contabilitate.
În cazul în care suma ajustărilor se referă la perioadele de gestiune anterioare celor incluse în rapoartele financiare, soldul iniţial al (a) profitului
nerepartizat (pierderii neacoperite) aferent primei perioade de gestiune prezentate ca informaţie comparativă, se corectează cu suma acestei
modificări. Orice altă informaţie aferentă perioadelor de gestiune anterioare, cum ar fi rezumatele istorice ale datelor financiare, este de asemenea
recalculată.
46. Recalcularea informaţiei comparative nu conduce întotdeauna la modificarea rapoartelor financiare care au fost aprobate de acţionari
sau înregistrate şi aprobate de autorităţile ierarhice în cauză.
47. Modificarea politicii de contabilitate trebuie aplicată în mod prospectiv (doar pe viitor) în cazul cînd suma ajustării soldului iniţial al
(a) profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) prevăzută de paragraful 44 al prezentului standard nu poate fi determinată cu certitudine.
48. În cazul cînd modificarea politicii de contabilitate are un efect semnificativ asupra perioadei de gestiune curente sau asupra oricărei
perioade de gestiune anterioare prezentate, sau poate avea efecte semnificative asupra perioadelor ulterioare, o întreprindere trebuie să prezinte
în nota explicativă următoarele informaţii:
(a) motivele modificării;
(b) suma ajustării constatată în profitul (pierderea) net (ă) aferent (ă) perioadei curente de gestiune;
(c) suma ajustării inclusă în fiecare perioadă de gestiune pentru care sînt prezentate informaţiile previzionale şi suma ajustării aferentă
perioadelor de gestiune anterioare celor incluse în rapoartele financiare. Dacă nu este posibilă prezentarea informaţiilor previzionale, acest
lucru trebuie menţionat în notele explicative.

Data intrării în vigoare


49. Prezentul standard intră în vigoare pentru rapoartele financiare aferente perioadelor începînd cu 1 ianuarie 2004.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 9


"Contabilitatea consumurilor aferente lucrărilor de cercetări
ştiinţifice şi de proiectare-experimentare"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza Standardului Internaţional de Contabilitate (S.I.C.) 9 "Consumuri de cercetare şi
dezvoltare", aprobat de Comitetul S.I.C. în anul 1974 şi revizuit în anul 1993.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie determinarea componenţei consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de
proiectare-experimentare, stabilirea modului de constatare a acestora în calitate de activ sau cheltuieli (consumuri), de asemenea modul de
contabilizare a acestor consumuri.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt
înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale, situate atît pe teritoriul
Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.
4. Domeniul de aplicare al prezentului standard nu se extinde asupra consumurilor privind explorarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol,
de gaze şi de minerale în ramurile extractive, însă acesta este aplicabil pentru consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de
proiectare- experimentare efectuate în aceste ramuri.
Definiţii
5. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Lucrări de cercetări ştiinţifice - cercetări (acţiuni) autentice şi planificate efectuate în scopul obţinerii unor cunoştinţe şi noţiuni ştiinţifice
sau tehnice noi.
Lucrări de proiectare-experimentare - aplicarea performanţelor ştiinţifice şi a altor cunoştinţe la proiectarea şi planificarea unor modele,
construcţii, mecanisme, produse, procese, tehnologii, sisteme şi servicii noi sau mai perfecţionate pîna la momentul producerii în masă sau utilizării
acestora.
Consumuri aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare - consumuri, apariţia cărora este cauzată de efectuarea
lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare.
Avantaj economic viitor - potenţialul întreprinderii alocat direct sau indirect în afluxul mijloacelor băneşti sau al echivalentelor acestora;
potenţialul poate fi productiv, adică să constituie o parte a activităţii operaţionale a întreprinderii.
Risc - posibilitatea întreprinderii în procesul desfăşurării activităţii operaţionale de a suporta nu numai pierderi, ci şi de a obţine profit.
Amortizare - repartizarea sistematică a valorii amortizabile a activului pe toată durata de funcţionare utilă a acestuia.
6. În activitatea practică este greu de delimitat lucrările de cercetări ştiinţifice de lucrările de proiectare-experimentare. Exemple de
lucrări care pot fi raportate la lucrările de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare:
a) lucrări aferente obţinerii cunoştinţelor şi a noţiunilor ştiinţifice şi tehnice noi;
b) căutarea direcţiilor de aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice sau tehnice;
c) căutarea produselor sau tehnologiilor alternative posibile;
d) evaluarea produselor sau tehnologiilor alternative;
e) proiectarea şi construirea mostrelor şi modelelor experimentale, experimentarea acestora;
f) elaborarea posibilelor produse sau tehnologii noi sau mai perfecţionate;
g) proiectarea, construirea şi exploatarea instalaţiilor experimentale, care după dimensiunile sale nu sînt utile din punct de vedere economic
pentru producţie;
h) elaborarea instrumentelor, dispozitivelor, matriţelor prin utilizarea tehnologiilor şi tehnicii noi.
7. Exemple de lucrări care sînt strîns legate cu activitatea de efectuare a lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare,
dar care nu pot fi raportate la acestea:
a) întreţinerea tehnică la etapa iniţială a producţiei;
b) controlul calităţii producţiei în procesul de producţie, inclusiv testarea ei zilnică;
c) activitatea privind lichidarea defectelor apărute în procesul de producţie;
d) lucrări orientate spre îmbunătăţirea, extinderea, renovarea sau o altă perfecţionare a calităţii produselor existente;
e) aducerea caracteristicilor existente ale produselor în concordanţă cu cerinţele concrete sau necesităţile cumpărătorului ca o parte
componentă a activităţii comerciale permanente a întreprinderii;
f) modificările sezoniere sau periodice ale aspectului exterior (design-ului) al produselor existente;
g) lucrări ordinare de proiectare şi construire a instrumentelor, mecanismelor, produselor şi modelelor;
h) activitatea legată de proiectarea şi construirea clădirilor şi construcţiilor speciale, utilajului, adică de construcţia, deplasarea, permutarea
sau lansarea lor, cu excepţia clădirilor şi utilajului care se utilizează exclusiv pentru efectuarea unor proiecte concrete aferente lucrărilor de cercetări
ştiinţifice şi de proiectare-experimentare.
Lucrări de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare
efectuate în baza contractului pentru alte întreprinderi
8. Întreprinderea poate efectua lucrări de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare pentru alte întreprinderi în baza
contractului. Totodată, dacă potrivit condiţiilor contractului toate riscurile şi avantajele economice viitoare legate de efectuarea lucrărilor
menţionate se transferă sau vor fi transferate altei întreprinderi, atunci întreprinderea care execută aceste lucrări trebuie să contabilizeze
consumurile în conformitate cu cerinţele S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale", S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor
întreprinderii", S.N.C. 6 "Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole" şi S.N.C. 11 "Contractele de construcţie". Întreprinderea care
suportă riscurile şi avantajele economice viitoare rezultate din efectuarea lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, la
rîndul său, ţine evidenţa acestor consumuri în conformitate cu prezentul standard.
9. Dacă, conform condiţiilor contractului încheiat cu altă întreprindere, pentru care se efectuează lucrări de cercetări ştiinţifice şi
de proiectare-experimentare, riscurile şi avantajele economice viitoare nu se transferă sau nu vor fi transferate acesteia, atunci întreprinderea care
execută lucrările specificate ţine evidenţa consumurilor în conformitate cu prezentul standard.
Există anumite criterii care indică că riscurile şi avantajele economice viitoare legate de efectuarea lucrărilor de cercetări ştiinţifice
şi de proiectare-experimentare, nu se transferă altei întreprinderi, dacă, conform condiţiilor contractului:
a) întreprinderea care execută lucrări de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare este obligată să recupereze mijloacele băneşti
sau alte mijloace achitate de către altă întreprindere, indiferent de rezultatele lucrărilor specificate;
b) nu prevede ca întreprinderea care execută lucrări de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare trebuie să recupereze
mijloacele băneşti sau alte mijloace achitate de către altă întreprindere, dar această recuperare poate fi solicitată la cererea altei
întreprinderi sau dacă condiţiile apărute atestă posibilitatea acestei recuperări.

Componenţa consumurilor aferente lucrărilor de


cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare
10. În componenţa consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare se includ următoarele
articole:
a) retribuţiile salariaţilor care execută lucrări de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, toate tipurile de premii conform
sistemelor existente la întreprindere, diferite plăţi suplimentare;
b) contribuţiile pentru asigurările sociale şi medicale, fondul de pensii, fondul de stat pentru plasarea în cîmpul muncii din suma
cheltuielilor privind retribuirea muncii;
c) valoarea materialelor şi materiilor prime utilizate la efectuarea lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi lucrărilor de proiectare-experimentare;
d) alte consumuri directe;
e) cota consumurilor indirecte de producţie aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare efectuate care se
repartizează în conformitate cu S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale".
11. Modul de includere a cheltuielilor privind împrumuturile în componenţa consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de
proiectare-experimentare se determină în conformitate cu abordarea alternativă admisibilă examinată în S.N.C. 23 "Cheltuieli privind
împrumuturile".
Constatarea consumurilor aferente lucrărilor de
cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare
12. Corelaţia dintre consumurile şi avantajele economice viitoare pe care întreprinderea le poate obţine din efectuarea lucrărilor de
cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, determină modul de repartizare a consumurilor menţionate pe diferite perioade de gestiune. Dacă
există probabilitatea că aceste consumuri vor genera ulterior avantaje economice viitoare şi pot fi evaluate cu un grad înalt de certitudine,
atunci ele se constată în calitate de activ.
Abordarea recomandată de prezentul standard
13. Promovarea proiectelor lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare la etapa următoare permite întreprinderii să
demonstreze în anumite cazuri posibilitatea obţinerii avantajelor economice viitoare din lucrările menţionate.
Avantajele economice viitoare care pot fi obţinute din lucrările de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare cuprind:
a) veniturile din vînzarea produselor rezultate din lucrările de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare;
b) micşorarea (economia) consumurilor în procesul de producţie. De exemplu, utilizarea proprietăţii intelectuale în procesul de producţie
poate să diminueze consumurile de producţie viitoare, dar să nu majoreze veniturile viitoare;
c) alte avantaje rezultate din utilizarea de către întreprindere a produselor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-
experimentare.
Evaluarea avantajului şi a micşorării consumurilor se efectuează de către întreprindere de sine stătător în baza rezultatelor analizelor şi
calculelor corespunzătoare.
14. Consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare se constată ca activ, dacă ele corespund tuturor
criteriilor următoare:
a) suma consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare poate fi determinată cu în grad înalt de
veridicitate;
b) se poate demonstra posibilitatea tehnică de realizare a produselor sau a proceselor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de
proiectare-experimentare;
c) întreprinderea are intenţia de a produce, vinde sau utiliza produsele sau procesele lucrărilor menţionate;
d) existenţa pieţei de desfacere pentru produsele sau procesele lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare; în cazul
cînd se planifică utilizarea acestora în cadrul întreprinderii, dar nu pentru vînzare - să demonstreze utilitatea lor;
e) există resursele corespunzătoare sau acestea sînt accesibile pentru finisarea proiectelor sau produselor; se utilizează produsele sau
procesele lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare şi acestea se livrează pe piaţă.
Exemplu. Întreprinderea "A" care desfăşoară activitate stomatologică are nevoie de un nou tip de material pentru protezarea dinţilor. Ea a
încheiat contract cu întreprinderea "B" care execută lucrări de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare în acest domeniu şi este
disponibilă de a produce acest material contra plată (criteriile а) şi b) de constatare). Pentru întreprinderea "A" acest contract este convenabil,
deoarece poate atrage mai mulţi clienţi, şi, prin urmare, va avea posibilitatea (conform unor calcule aproximative) să-şi majoreze veniturile, luînd
în consideraţie cheltuielile generale şi administrative şi cele de producţie corespunzătoare (criteriile с) şi d) de constatare). La finisarea acestui
proiect întreprinderea "B" a prezentat lucrul efectuat, care îi convine întreprinderii "A" după toţi parametrii. Factura clientului prezentată a fost
achitată pe seama mijloacelor existente la întreprinderea "A" (criteriul e) de constatare). Astfel, întreprinderea "A" constată acest proiect
în calitate de activ, deoarece se respectă toate criteriile de constatare.
15. Criteriile de constatare a activului presupun aprecierea incertitudinilor care inevitabil însoţesc lucrările de cercetări ştiinţifice şi
de proiectare-experimentare. Din aceste considerente la determinarea sumei consumurilor aferente acestor lucrări constatate ca activ este necesar a
ţine cont de principiul prudenţei, care, la rîndul său, nu va permite subevaluarea activului.
16. Uneori, pe măsura efectuării lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, care au fost anterior constatate ca activ,
apar condiţii, conform cărora întreprinderea nu este sigură că va obţine avantaje economice viitoare. În astfel de cazuri, consumurile ulterioare
pentru efectuarea lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, se constată ca cheltuieli în acea perioadă de gestiune, în care
acestea au fost suportate de către întreprindere. Suma consumurilor menţionate constatate anterior ca activ trebuie să fie amortizată în conformitate
cu paragrafele 20-24 din prezentul standard.
Exemplu. Întreprinderea "A" a consumat anumite mijloace la crearea unui tip nou de clei pentru linoleum. Acest proiect corespunde tuturor
criteriilor de constatare a activului. Totodată, se presupunea că cleiul va poseda astfel de parametri cum sînt: calitatea absolut nouă; economic la
utilizare; cost scăzut. Astfel, consumurile aferente proiectului specificat au fost capitalizate şi reflectate în componenţa activelor. Însă la sfîrşitul
perioadei de gestiune s-a constatat că pe piaţă a apărut de peste hotare un nou tip de material de finisare - covrolin, fiind mai solicitat decît
linoleumul. Cleiul, la rîndul său, era destinat numai pentru linoleum.
În acest caz, întreprinderea nu este sigură că va obţine avantaje economice viitoare din consumurile aferente creării cleiului, de aceea suma
consumurilor perioadei de gestiune (mijloacele consumate pentru creare) trebuie să fie constatată ca cheltuieli în acea perioadă de gestiune, în
care acestea au fost suportate, iar suma consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare constatate anterior
ca activ trebuie să fie amortizate în perioadele de gestiune viitoare.
În astfel de situaţii, la fel şi în cazurile cînd este greu de determinat dacă întreprinderea va obţine avantaje economice viitoare din
efectuarea consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare constatate anterior ca activ, se permite în prealabil
de a constata consumurile menţionate ca cheltuieli anticipate. Şi numai la finisarea lucrărilor acestea pot fi constatate ca activ, dacă ele corespund
tuturor criteriilor de constatare a activului prevăzute de paragraful 14 din prezentul standard.
17. Consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, care nu corespund criteriilor de constatare a
activului trebuie constatate ca cheltuieli în perioada de gestiune în care ele au fost suportate de către întreprindere. Contabilizarea acestor
consumuri se efectuează în conformitate cu cerinţele S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale", S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi
cheltuielilor întreprinderii" şi S.N.C. 6 "Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole".
18. Consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, care corespund tuturor criteriilor de
constatare a activului, prevăzute de paragraful 14 din prezentul standard, trebuie constatate ca activ nematerial.

Abordarea alternativă admisibilă


19. Consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare se constată ca cheltuieli în perioada în care
acestea au fost suportate, în cazul în care întreprinderea nu este sigură că aceste consumuri vor genera avantaje economice viitoare. Astfel de
consumuri nu trebuie să se constate ca activ în perioada viitoare, cu excepţia cazurilor prevăzute de paragraful 16 din prezentul standard.
Contabilizarea lor se efectuează în corespundere cu cerinţele S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale", S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor
şi cheltuielilor întreprinderii" şi S.N.C. 6 "Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole".
Exemplu. Întreprinderea "A" se ocupă cu crearea unui nou soi de cultură. Pentru cercetările respective din an în an se utilizează
mijloace pentru salarizarea lucrătorilor încadraţi în cercetări, seminţe, materiale pentru efectuarea experimentelor şi alte consumuri necesare.
Însă, întreprinderea "A" nu poate să determine, cînd aceste cercetări vor genera rezultatul dorit şi respectiv avantaje economice viitoare (peste 1 an
sau peste 10 ani), de aceea întreprinderea "A" trebuie să constate toate cheltuielile (consumurile) aferente acestor cercetări ca cheltuieli în
perioada de gestiune în care acestea au fost suportate.

Amortizarea consumurilor aferente lucrărilor de cercetări


ştiinţifice şi de proiectare-experimentare
20. Suma consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare constatată ca activ trebuie să se
amortizeze şi să se constate ca consumuri şi cheltuieli pe o bază sistematică, în conformitate cu schema de obţinere a avantajelor economice
viitoare.
21. La determinarea sumei amortizării consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare
constatate ca activ în baza schemei de obţinere a avantajelor economice viitoare, este necesar de a lua în considerare:
a) veniturile (încasările) sau alte avantaje economice viitoare rezultate din vînzarea sau utilizarea produselor sau proceselor;
b) perioada de timp, în decursul căreia se prevede de a vinde sau a utiliza produsele sau procesele.
22. Uzura fizică şi morală a produselor rezultate din lucrările de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare creează
incertitudini care limitează cantitatea produselor şi perioada de timp, în decursul căreia consumurile constatate ca activ trebuie să se amortizeze.
Mai mult ca atît, de obicei, este greu de a determina avantajele economice viitoare ale produselor sau proceselor noi în limitele unei perioade
scurte de timp. Din aceste motive consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, de obicei, se
amortizează în decursul unei perioade scurte de timp.
23. Calcularea amortizării consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare constatate anterior ca
activ se începe din luna următoare lunii constatării lor şi se efectuează în conformitate cu una din metodele specificate în S.N.C. 13
"Contabilitatea activelor nemateriale": liniară (uniformă); soldului degresiv; în raport cu cantitatea de unităţi de produse fabricate (volumul de
servicii).
24. În cazul utilizării activelor create în urma efectuării lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare pentru
crearea altor active, amortizarea calculată se include în costul altui activ şi în valoarea de intrare a acestuia. De exemplu, consumurile aferente
lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare constatate ca activ se includ în costul stocurilor de mărfuri şi materiale, în
cazul dacă acestea participă la producerea lor. Astfel, consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, care
au fost incluse în valoarea de intrare a altor active, se constată ca consumuri sau cheltuieli concomitent cu alte componente ale costului acestor
active.

Diminuarea mărimii consumurilor aferente lucrărilor de


cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare
25. La sfîrşitul fiecărei perioade de gestiune se revizuieşte soldul neamortizat al consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de
proiectare-experimentare constatat ca activ. În unele cazuri, soldul specificat poate depăşi avantajele economice viitoare corespunzătoare, în
alte cazuri - poate să nu corespundă criteriilor de constatare a acestuia ca activ. De aceea mărimea consumurilor aferente lucrărilor de cercetări
ştiinţifice şi de proiectare-experimentare constatată anterior ca activ trebuie să se micşoreze pînă cînd soldul neamortizat nu va fi acoperit pe
seama avantajelor economice viitoare, adică pînă la momentul cînd mărimea acestor cheltuieli nu va corespunde criteriilor de constatare a activului,
în conformitate cu paragraful 14 din prezentul standard.
26. În cazul cînd consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare nu corespund oricărui dintre
criteriile de constatare a activului, soldul neamortizat al acestor consumuri trebuie să se caseze. Suma casării totale sau parţiale a consumurilor
aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare trebuie să se constate ca cheltuieli în perioada de casare a soldului
neamortizat a acestor consumuri.
27. Dacă condiţiile, ce au condus la casarea totală sau parţială a consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-
experimentare s-au modificat şi există dovezi că ele se vor păstra într-un viitor previzibil, atunci suma consumurilor menţionate casată în
conformitate cu paragraful 26 din prezentul standard se restabileşte. Suma consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de
proiectare-experimentare se restabileşte numai din suma consumurilor analogice, care vor fi recunoscute ca cheltuieli ale perioadei de gestiune. În
caz contrar, aceste sume integral se casează şi se constată ca cheltuieli ale perioadei de gestiune curente. Suma restabilirii trebuie să fie micşorată
cu mărimea amortizării, care urma să fie calculată în cazul în care n-ar fi fost casarea totală sau parţială. Această sumă a restabilirii trebuie să
se constate ca micşorare a mărimii consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, constatate ca
cheltuieli în perioada de gestiune.

Publicitatea informaţiei
28. Întreprinderile prezintă în rapoartele financiare:
a) politica de contabilitate referitor la consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare aprobată de
întreprindere;
b) suma consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare care a fost constatată ca activ sau
cheltuieli în perioada de gestiune;
c) metodele utilizate de calculare a amortizării consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-
experimentare constatate ca activ;
d) durata de funcţionare utilă sau normele de amortizare utilizate pentru consumurile aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de
proiectare-experimentare constatate ca activ;
e) soldul neamortizat al consumurilor aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, recunoscute anterior
ca activ, la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune, cu prezentarea consumurilor:
(i) constatate ca activ în corespundere cu paragraful 14 din prezentul standard;
(ii) casate în conformitate cu paragraful 26 din prezentul standard şi recunoscute ca cheltuieli în perioada cînd a avut loc casarea;
(iii) restabilite în conformitate cu paragraful 27 din prezentul standard.
29. Întreprinderea poate include de asemenea în rapoartele financiare descrierea activităţii sale privind lucrările de cercetări ştiinţifice
şi de proiectare-experimentare.

Dispoziţii tranzitorii
30. În cazul în care aplicarea prezentului standard va conduce la modificarea politicii de contabilitate, se încurajează corectarea de către
întreprinderi a rapoartelor financiare ale acestora în conformitate cu S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă, erorile esenţiale şi modificările
politicii de contabilitate". În caz contrar, întreprinderile trebuie să constate ca activ numai acele consumuri aferente lucrărilor de cercetări
ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, care au fost suportate după data intrării în vigoare a prezentului standard şi care corespund criteriilor
de constatare a activului prevăzute în paragraful 14 din prezentul standard.
Data intrării standardului în vigoare
31. Prezentul standard intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2003.
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 10
"Evenimente ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza Standardului Internaţional de Contabilitate 10 "Evenimente ulterioare datei bilanţului" aprobat
de Consiliul IASC în martie 1999.
Obiectiv
2. Obiectivul acestui standard este de a stabili:
- evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare;
- efectul (gradul de influenţă) evenimentelor ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare asupra situaţiei financiare a întreprinderii şi
necesitatea modificării informaţiei prezentate în rapoartele financiare (clasificarea evenimentelor ulterioare datei întocmirii rapoartelor
financiare);
- data la care sînt prezentate rapoartele financiare.
3. Acest standard înaintează cerinţa ca întreprinderea să nu întocmească rapoartele financiare în baza principiului continuităţii
activităţii în cazul cînd evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare indică faptul că acest principiu nu este adecvat.

Domeniul de aplicare
4. Prezentul standard se aplică pentru contabilizarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la evenimentele ulterioare datei întocmirii
rapoartelor financiare.
5. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt
înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora situate atît pe
teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.
Definiţii
6. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Evenimente ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare - evenimente favorabile sau nefavorabile care au loc între data întocmirii
rapoartelor financiare şi data prezentării acestora, care au influenţat sau pot influenţa situaţia financiară, fluxul mijloacelor băneşti sau rezultatul
activităţii întreprinderii.
Evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare cuprind:
(a) evenimentele care confirmă existenţa la data întocmirii rapoartelor financiare a condiţiilor în care întreprinderea îşi desfăşura
activitatea (în acest caz elementele (posturile) rapoartelor financiare se modifică (se corectează) în funcţie de evenimentele ulterioare datei
întocmirii rapoartelor financiare); şi
(b) evenimentele care confirmă apariţia după data întocmirii rapoartelor financiare a condiţiilor în care întreprinderea îşi desfăşoară
activitatea (în acest caz elementele (posturile) rapoartelor financiare nu se modifică (nu se corectează) în funcţie de evenimentele ulterioare datei
întocmirii rapoartelor financiare).
Data întocmirii rapoartelor financiare - data (momentul) încheierii exerciţiului financiar care reprezintă ultima zi a perioadei de gestiune
pentru care se întocmesc rapoartele financiare.
Data autorizării rapoartelor financiare - data aprobării rapoartelor financiare pentru prezentare de către conducerea întreprinderii.
Data prezentării rapoartelor financiare - momentul depunerii rapoartelor financiare organelor abilitate cu aceste funcţii conform
legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova.
Data publicării rapoartelor financiare - data la care sînt publicate în presă sau date publicităţii prin alte metode (informaţia electronică etc.)
rapoartele financiare integral sau parţial (informaţie selectivă) pentru a fi aduse la cunoştinţa unui cerc larg de utilizatori.

Constatare şi evaluare
7. Evenimentul ulterior datei întocmirii rapoartelor financiare se consideră esenţial dacă fără cunoaşterea acestuia utilizatorii
rapoartelor financiare nu pot face o evaluare veridică a situaţiei financiare, fluxului mijloacelor băneşti şi rezultatelor activităţii întreprinderii.
8. Esenţialitatea evenimentului ulterior datei întocmirii rapoartelor financiare este determinată de întreprindere de sine stătător în
conformitate cu principiile contabilităţii şi regulile întocmirii rapoartelor financiare conform cărora, se consideră esenţială informaţia, omiterea sau
prezentarea incorectă sau inoportună a căreia poate influenţa negativ asupra deciziilor economice ale utilizatorilor de informaţii adoptate în baza
rapoartelor financiare.
9. Esenţialitatea evenimentelor care au loc între data întocmirii rapoartelor financiare şi data prezentării rapoartelor financiare
reprezintă factorul determinant ce indică necesitatea modificării rapoartelor financiare, prezentării informaţiei respective în nota explicativă
la rapoartele financiare fără modificarea lor sau a neprezentării acesteia.
10. La întocmirea rapoartelor financiare întreprinderea evaluează efectele evenimentelor ulterioare datei întocmirii rapoartelor
financiare în expresie valorică cu respectarea principiului prudenţei. Valoarea se determină în baza unui calcul de confirmare. Valoarea cu care
evenimentul ulterior datei întocmirii rapoartelor financiare se reflectă în rapoartele financiare are ca bază informaţia actuală la data prezentării
rapoartelor financiare. Fiecare eveniment se evaluează separat. La determinarea pierderilor sau veniturilor generate de evenimentele
ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare se ţine cont de specificul fiecărui eveniment.

Evenimente ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare


care generează modificarea rapoartelor financiare
11. Evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare care confirmă existenţa la data întocmirii rapoartelor financiare a
condiţiilor economice în care întreprinderea îşi desfăşura activitatea se reflectă în rapoartele financiare prin modificarea (corectarea) elementelor
(posturilor) rapoartelor financiare (activelor, datoriilor, capitalului, veniturilor, cheltuielilor) sau prin constatarea (înregistrarea) elementelor ce nu
au fost anterior constatate.
12. Exemple de evenimente care confirmă existenţa unor condiţii economice în care întreprinderea îşi desfăşura activitatea după data
întocmirii rapoartelor financiare:
- declararea în modul stabilit de legislaţia în vigoare a insolvabilităţii (falimentului) unui debitor (client, cumpărător) al
întreprinderii, dacă la data întocmirii rapoartelor financiare împotriva acestui debitor s-a intentat deja procesul de insolvabilitate (de faliment);
- reevaluarea activelor efectuată după data întocmirii rapoartelor financiare, rezultatele căreia confirmă micşorarea esenţială şi continuă a
valorii lor, determinată conform situaţiei la data întocmirii rapoartelor financiare;
- vînzarea activelor curente după data întocmirii rapoartelor financiare care indică faptul că valoarea realizabilă netă a acestor active la
data întocmirii rapoartelor financiare a fost determinată incorect;
- primirea de la compania de asigurări a materialelor privind concretizarea compensării de asigurare, care se afla în proces de
negociere la data întocmirii rapoartelor financiare;
- primirea informaţiei privind situaţia financiară şi rezultatele financiare ale activităţii întreprinderii fiice sau întreprinderii asociate,
titlurile de valoare ale căreia se cotează la bursa valorilor mobiliare, care confirmă diminuarea esenţială şi continuă a investiţiilor financiare
pe termen lung ale întreprinderii;
- depistarea după data întocmirii rapoartelor financiare a unor fraude sau erori esenţiale în evidenţa contabilă sau încălcarea
legislaţiei în vigoare care au generat eronarea rapoartelor financiare etc.
Exemplu. Conform datelor contabile în rapoartele financiare întocmite la 31 decembrie 2001 întreprinderea trebuie să reflecte
creanţe în sumă de 20000 lei. În luna februarie 2002 întreprinderea a fost informată că un debitor, datoria căruia a constituit la 31 decembrie
2001 5000 lei, este declarat insolvabil (falit). În acest caz întreprinderea trebuie să micşoreze creanţele cu 5000 lei şi să reflecte în rapoartele
financiare conform situaţiei din 31 decembrie 2001 pierderi din decontarea creanţelor respective.

Evenimente ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare


care nu generează modificarea rapoartelor financiare
13. Evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare care confirmă apariţia după data întocmirii rapoartelor financiare a
condiţiilor economice în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea se reflectă în nota explicativă la rapoartele financiare şi nu generează
modificarea (corectarea) elementelor (posturilor) rapoartelor financiare.
14. Întreprinderea trebuie să actualizeze informaţia prezentată cu privire la condiţiile ce apar ulterior datei întocmirii rapoartelor
financiare, în conformitate cu oricare informaţii noi referitoare la acele condiţii, primite de întreprindere după data întocmirii rapoartelor
financiare.
15. Dacă evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare care oferă informaţii despre condiţiile ce apar ulterior datei
întocmirii rapoartelor financiare au o importanţă semnificativă, iar neprezentarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor rapoartelor financiare de a
face evaluări şi de a lua decizii corecte, atunci în nota explicativă la rapoartele financiare întreprinderea trebuie să prezinte următoarele
informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de evenimente ulterioare:
(a) natura evenimentului; şi
(b) o estimare a efectului lui financiar sau o declaraţie conform căreia o astfel de estimare nu poate fi efectuată.
16. Exemple de evenimente care confirmă apariţia condiţiilor economice în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea după data
întocmirii rapoartelor financiare (evenimente care nu conduc la modificarea rapoartelor financiare, dar au o asemenea importanţă încît
neprezentarea informaţiei privind acestea ar afecta capacitatea utilizatorilor rapoartelor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii
corecte):
- adoptarea hotărîrii privind reorganizarea întreprinderii;
- reconstrucţia întreprinderii sau planificarea efectuării reconstrucţiei;
- adoptarea hotărîrii privind emiterea titlurilor de valoare;
- efectuarea unei tranzacţii de proporţii privind procurarea sau ieşirea mijloacelor fixe şi investiţiilor financiare;
- situaţii excepţionale (accidente, incendii, calamităţi naturale etc.), în urma cărora a fost deteriorată o parte importantă a activelor
întreprinderii;
- asocieri de întreprinderi care se efectuează ulterior datei întocmirii rapoartelor financiare (S.N.C.22 "Asocierea întreprinderilor"
prevede publicitatea unor informaţii specifice în astfel de cazuri) sau înstrăinarea unei filiale importante;
- anunţarea unui plan de întrerupere a unei activităţi, cedarea de active sau justificarea de datorii aferente unei activităţi în curs de
întrerupere sau participarea la acorduri pentru vînzarea de astfel de active sau justificarea unor astfel de datorii (S.N.C.40 "Activităţi în curs de
întrerupere");
- acţiunile organelor de stat (naţionalizarea, exproprierea unor active importante (semnificative) etc.);
- tranzacţii importante cu acţiuni comune şi tranzacţii potenţiale cu acţiuni comune, ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare
(S.N.C.33 "Rezultatul pe acţiune" încurajează întreprinderile să prezinte o descriere a unor astfel de tranzacţii, altele decît divizarea acţiunilor şi
elementele de capitalizare);
- modificarea neprognozată a cursului de schimb valutar survenită ulterior datei întocmirii rapoartelor financiare;
- diminuarea esenţială a valorii activelor pe termen lung după data întocmirii rapoartelor financiare;
- modificări ale cotelor de impozitare sau ale legislaţiei fiscale privind impozitele aprobate sau declarate ulterior datei întocmirii
rapoartelor financiare care au un efect semnificativ asupra activelor sau datoriilor amînate sau curente privind impozitul pe venit (S.N.C.12
"Contabilitatea impozitului pe venit");
- începerea unui litigiu major generat în exclusivitate de evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare etc.
17. Un exemplu de eveniment ulterior datei întocmirii rapoartelor financiare care confirmă apariţia unor condiţii după data întocmirii
rapoartelor financiare şi nu generează modificarea (corectarea) elementelor (posturilor) constatate în rapoartele financiare este diminuarea
valorii venale a investiţiilor între data întocmirii rapoartelor financiare şi data la care acestea sînt prezentate. Diminuarea valorii venale nu
se referă în mod normal la condiţiile în care au fost efectuate investiţiile sau situaţia acestora la data întocmirii rapoartelor financiare, dar
reflectă circumstanţele apărute în perioada următoare. De aceea, o întreprindere nu corectează elementele constatate în rapoartele sale
financiare pentru investiţii. Exemplu. În bilanţul contabil întocmit la 31 decembrie 2001 se reflectă efectuarea în luna noiembrie 2001 a
unor investiţii de proporţii în acţiunile altei întreprinderi. În luna martie 2002 întreprinderea a primit informaţia că în luna februarie preţul de
piaţă al acestor acţiuni s-a micşorat esenţial. În acest caz întreprinderea trebuie să prezinte în nota explicativă la rapoartele financiare
informaţia privind valoarea de piaţă reală a acţiunilor la data prezentării rapoartelor financiare.

Dividende
18. Drept eveniment ulterior datei întocmirii rapoartelor financiare se recunoaşte declararea dividendelor conform rezultatelor activităţii
societăţii pe acţiuni în perioada de gestiune.
19. Dividendele deţinătorilor de instrumente de capital propriu (aşa cum sînt definite în S.N.C.32 "Instrumente financiare") declarate după
data întocmirii rapoartelor financiare nu se recunosc de către întreprinderi ca datorie la data întocmirii rapoartelor financiare.
20. Conform S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare", societăţile pe acţiuni dezvăluie suma dividendelor declarate spre plată după data
întocmirii rapoartelor financiare în nota explicativă la rapoartele financiare.

Principiul continuităţii activităţii


21. Informaţia privind activele, datoriile, capitalul, veniturile şi cheltuielile întreprinderii se reflectă în rapoartele financiare ţinînd cont de
evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare care confirmă existenţa condiţiilor economice în care întreprinderea îşi desfăşura
activitatea la data întocmirii rapoartelor financiare sau care confirmă apariţia condiţiilor economice în care întreprinderea activează după data
întocmirii rapoartelor financiare, făcînd astfel imposibilă aplicarea principiului continuităţii activităţii.
22. Dacă evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare indică faptul că principiul continuităţii activităţii nu mai este
adecvat, întreprinderea va întocmi rapoartele financiare în baza altor principii şi metode.
23. În rapoartele financiare evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare se reflectă în conformitate cu astfel de principii
de bază ale contabilităţii cum ar fi: specializarea exerciţiilor (metoda calculării), importanţa relativă (esenţialitatea) şi prudenţa.
24. Un exemplu de situaţie cînd întreprinderea nu respectă principiul continuităţii este cazul în care conducerea este nevoită să
lichideze întreprinderea, să suspende activitatea sau să reducă considerabil volumul producţiei. În acest caz, la întocmirea rapoartelor financiare
se vor aplica alte principii şi metode de evaluare a activelor, datoriilor, de constatare şi evaluare a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor
activităţii.
Exemplu. În cazul funcţionării normale a întreprinderii mijloacele fixe sînt reflectate în bilanţul contabil la valoarea de bilanţ (valoarea
de intrare diminuată cu uzura acumulată), iar în cazul lichidării întreprinderii - la valoarea de piaţă (de lichidare).
25. În conformitate cu S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare", întreprinderea care consideră că va fi lichidată, va reduce esenţial sau
îşi va suspenda activitatea într-un viitor previzibil, în nota explicativă la rapoartele financiare va prezenta:
(a) faptul că principiul continuităţii activităţii nu este adecvat; şi
(b) evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare care indică acest fapt.

Prezentarea informaţiei
26. Întreprinderile trebuie să indice data la care rapoartele financiare au fost aprobate spre prezentare, precum şi persoanele abilitate
cu aprobarea acestora. Dacă conducătorul întreprinderii sau alte persoane sînt împuternicite să modifice rapoartele financiare după prezentare,
întreprinderea trebuie să reflecte acest fapt.
27. Pentru utilizatorii rapoartelor financiare este important să ştie data la care ele au fost prezentate, deoarece acestea nu reflectă
evenimentele survenite după această dată.
28. Procesul privind autorizarea (aprobarea) rapoartelor financiare pentru prezentare poate varia în funcţie de structura conducerii,
cerinţele legislaţiei şi procedurile urmărite la întocmirea şi finalizarea rapoartelor financiare.
29. Dacă întreprinderii i se cere să prezinte spre aprobare acţionarilor ei rapoartele financiare după ce acestea au fost deja prezentate,
atunci data la care rapoartele financiare sînt prezentate se consideră data iniţială a prezentării, şi nu data la care acţionarii le aprobă.
Exemplu. Conducerea întreprinderii a încheiat întocmirea rapoartelor financiare pentru anul de gestiune 2001 pe data de 3 martie 2002 şi le-a
prezentat organelor abilitate cu aceste funcţii pe data de 15 martie 2002. Adunarea generală a acţionarilor a aprobat rapoartele financiare pe data
de 31 martie 2002. Prin urmare, data prezentării rapoartelor financiare se consideră 15 martie 2002.
30. În unele cazuri conducerii unei întreprinderi i se cere să prezinte rapoartele financiare pentru aprobare unui consiliu de
supraveghere. În astfel de circumstanţe rapoartele financiare sînt autorizate pentru prezentare atunci cînd conducerea le autorizează în vederea
prezentării la consiliul de supraveghere.
Exemplu. Conducerea întreprinderii a întocmit rapoartele financiare pentru anul de gestiune 2001 şi le-a prezentat consiliului de
supraveghere la 15 martie 2002. Consiliul de supraveghere este format din reprezentanţi ai angajaţilor şi persoane cointeresate din afara
întreprinderii. Consiliul de supraveghere a aprobat rapoartele financiare pe data de 20 martie 2002. Prin urmare, data prezentării rapoartelor
financiare se consideră 15 martie 2002.
31. Evenimentele ulterioare datei întocmirii rapoartelor financiare includ toate evenimentele ce au loc de la data întocmirii rapoartelor
financiare şi pînă la data la care rapoartele financiare sînt prezentate, chiar dacă acele evenimente au loc după publicarea unei informaţii
privind rezultatele financiare sau a altor informaţii financiare selective.

Data intrării standardului în vigoare


32. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 2004.
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 11
"Contractele de construcţie"

Introducere
1. Standardul naţional de contabilitate (S.N.C.)11 "Contractele de construcţie" este elaborat în baza standardului internaţional de
contabilitate 11 "Contractele de construcţie", aprobat de Comitetul S.I.C. în anul 1978 şi revizuit în anul 1993.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea modului de determinare şi constatare a veniturilor, consumurilor şi cheltuielilor
aferente contractelor de construcţie, descrierea metodicii de contabilizare, repartizare pe perioadele de gestiune şi reflectare a acestora în rapoartele
financiare.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, sînt înregistrate
în Republica Moldova şi execută lucrări în antrepriză, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor acestora şi altor subdiviziuni structurale cu
sediul atît pe teritoriul Moldovei, cît şi peste hotarele ei.
4. Prezentul standard nu se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice care execută lucrări de construcţii în regie, precum şi asupra
unităţilor de deservire şi auxiliare ale antreprenorilor care ţin contabilitatea consumurilor şi cheltuielilor în conformitate cu S.N.C. 3
"Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii".

Definiţii
5. Noţiunile utilizate în prezentul standard semnifică:
Contract de construcţie (în continuare "contract") - contract încheiat între antreprenor şi beneficiar pentru construcţia unui obiect distinct
sau a unui grup de obiecte, care sînt strîns interconexate şi interdependente conform condiţiilor proiectării, tehnologiei construcţiei şi
funcţionării sau potrivit destinaţiei (utilizării finale) acestora.
Contract cu valoare fixă - contract conform căruia părţile acceptă o valoare fixă a contractului de antrepriză sau o cotă stabilită a
antreprenorului în produsul final. În unele cazuri valoarea contractului în cauză poate să varieze din motivul modificării acceptate de părţi a
clauzelor contractului.
Contract în regie (de recompensă) - contract conform căruia antreprenorului i se recuperează cheltuielile efective aferente
nemijlocit executării contractului de antrepriză la sumele convenite cu beneficiarul plus o recompensă fixă sau un procent din suma
cheltuielilor stipulat în contract.
Contract mixt - contract ce îmbină concomitent clauzele contractelor cu valoare fixă şi în regie, de exemplu, contract în regie care
stipulează anticipat preţul maxim.
Modificare - modificare a clauzelor contractului iniţial acceptată de antreprenor şi beneficiar.
Suma reclamaţiei (pretenţiei) - suma pe care antreprenorul are intenţia să o încaseze de la beneficiar în calitate de recuperare a
consumurilor de antrepriză neincluse în valoarea contractului de construcţie.
Plăţi de stimulare - sume suplimentare cuvenite antreprenorului şi plătite acestuia de beneficiar în cazul respectării clauzelor
contractului.
Venitul aferent contractelor de antrepriză - aflux global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, care apare în
procesul executării contractelor, sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor, ce generează creşterea capitalului propriu, cu excepţia
majorărilor pe seama aporturilor proprietarilor întreprinderii.
Consumuri aferente contractelor de antrepriză - resurse consumate pentru executarea contractului de construcţie în scopul obţinerii unui
venit şi care urmează a fi recuperate de beneficiar.
Cheltuieli aferente contractelor de antrepriză - consumurile aferente contractului de construcţie în ansamblu sau pe stadii distincte ale
acestuia predate de antreprenor şi recepţionate de beneficiar.

Contracte de construcţie pe obiecte şi combinate


6. Prevederile prezentului standard se aplică, de regulă, faţă de un contract distinct, iar în unele cazuri - faţă de unele părţi (obiecte) distincte
ale unui contract sau faţă de un grup de contracte.
7. La încheierea unui contract pentru construcţia cîtorva obiecte, fiecare din acestea se examinează ca un contract pe obiecte distinct dacă:
a) valoarea contractuală este stabilită pe fiecare obiect;
b) s-a ajuns la înţelegerea privind recepţionarea (sau refuzul de recepţionare) unui obiect distinct;
c) veniturile, consumurile şi cheltuielile de antrepriză se determină şi se constată pe fiecare obiect în parte.
8. Grupul de contracte cu unul sau cu mai mulţi beneficiari se consideră contract unic în cazul în care:
a) pentru grupul de contracte se întocmeşte o documentaţie unică de proiect şi deviz (deviz general);
b) contractele sînt strîns legate între ele şi constituie o parte a unui proiect pentru care se determină sumele totale ale veniturilor,
consumurilor şi cheltuielilor;
c) contractele se execută concomitent sau într-o succesiune continuă.

Componenţa şi măsurarea venitului aferent


contractului de antrepriză
9. Venitul aferent contractului de antrepriză include:
a) suma iniţială a venitului;
b) suma veniturilor rezultată din modificări şi reclamaţii;
c) suma venitului sub forma plăţilor de stimulare;
d) alte venituri recuperate de beneficiar conform clauzelor contractului.
10. Suma iniţială a venitului aferent contractului de antrepriză reprezintă suma venitului stipulată în contract la încheierea acestuia între
antreprenor şi beneficiar. În procesul executării contractului mărimea iniţială a venitului poate să se schimbe în urma modificărilor, reclamaţiilor şi
plăţilor de stimulare.
11. Suma venitului rezultată din modificări este inclusă în venitul aferent contractului de antrepriză în cazul în care:
a) beneficiarul şi antreprenorul au căzut de acord asupra modificării;
b) mărimea venitului dat poate fi determinată cu certitudine.
12. Suma venitului rezultată din reclamaţii se include în venitul aferent contractului de antrepriză în cazul în care:
a) reclamaţiile înaintate sînt recunoscute de beneficiar sau adjudecate spre percepere de instanţele judecătoreşti;
b) mărimea venitului dat poate fi determinată cu certitudine.
13. Suma plăţilor de stimulare se include în venitul aferent contractului de antrepriză în cazul în care:
a) aceasta poate fi determinată cu certitudine;
b) clauzele stipulate în contract sînt respectate.
14. Suma altor venituri recuperate de către beneficiar conform clauzelor contractului se include în venitul de antrepriză în cazul în care:
a) aceasta poate fi determinată cu certitudine;
b) beneficiarul şi antreprenorul au căzut de acord asupra acestor clauze.
15. În componenţa veniturilor de antrepriză nu se includ sumele încasate în numele persoanelor terţe, de exemplu, taxa pe valoarea
adăugată, accizele, încasările totale primite de către antreprenor, din însărcinarea persoanelor terţe, din vînzarea mărfurilor (producţiei) acestora,
întrucît aceste sume nu reprezintă un avantaj economic al antreprenorului şi nu influenţează capitalul propriu al acestuia.
16. Venitul de antrepriză se măsoară la valoarea venală a recuperării primite sau care urmează a fi primită cu scăderea
rabaturilor şi reducerilor comerciale admise de antreprenor.
Componenţa şi măsurarea consumurilor şi cheltuielilor
aferente contractului de antrepriză
17. În procesul executării contractelor de construcţie se disting consumuri şi cheltuieli aferente contractului de antrepriză.

Consumuri aferente contractului de antrepriză


18. Consumurile aferente contractului de antrepriză includ:
a) consumurile directe;
b) consumurile indirecte de producţie;
c) consumurile generale aferente contractului;
d) alte consumuri recuperate de beneficiar potrivit clauzelor contractului.
19. Consumuri directe sînt consumurile ce ţin nemijlocit de executarea lucrărilor prevăzute de un contract de antrepriză concret şi
incluse direct în costul acestora.
20. Consumurile directe includ:
a) consumurile de materiale utilizate la executarea contractului de antrepriză concret (valoarea materialelor de construcţie şi pieselor,
combustibilului , energiei electrice, aburilor, apei, aerului comprimat şi a altor feluri de resurse materiale);
b) consumurile pentru retribuirea muncii, care cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse adaosuri, sporuri, premii calculate
personalului de producţie (muncitorilor), care execută nemijlocit lucrări prevăzute de contractul de antrepriză;
c) contribuţiile pentru asigurările sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, calculate la salariul
personalului de producţie;
d) plata pentru arenda mijloacelor fixe şi închirierea utilajului, utilizate nemijlocit la executarea unui contract concret;
e) uzura şi consumurile aferente întreţinerii mijloacelor fixe (utilajului, maşinilor şi mecanismelor de construcţie), utilizate nemijlocit
la executarea unui contract concret;
f) consumurile pentru proiectări şi asistenţa tehnică legate nemijlocit de un contract concret;
g) uzura şi consumurile pentru întreţinerea şi reparaţia, transferul construcţiilor provizorii (care nu sînt prevăzute în lista de titluri),
instalaţiilor, utilajului şi materialelor în cadrul unui sector sau de pe un sector pe altul, precum şi pentru transportarea materialelor de la depozitul de
lîngă obiect pînă la locul de utilizare a acestora;
h) consumurile prevăzute de deviz pentru operarea rectificărilor, precum şi pentru executarea lucrărilor cu termen de garanţie, inclusiv
consumurile privind crearea rezervei pentru deservirea cu garanţie;
i) consumurile aferente acţiunilor în justiţie şi reclamaţiilor recunoscute de beneficiar. În cazul nerecunoaşterii de către beneficiar a
reclamaţiilor înaintate aceste consumuri se constată drept cheltuieli ale perioadei;
j) dobînzile şi alte consumuri privind creditele şi împrumuturile aferente nemijlocit unui contract de antrepriză concret, capitalizate în
conformitate cu S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile";
k) amortizarea activelor nemateriale, utilizate nemijlocit la executarea unui contract concret;
l) alte consumuri directe aferente nemijlocit unui contract concret.
[§ 20 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.04]
21. Consumuri indirecte de producţie sînt consumurile aferente întreţinerii şi exploatării maşinilor, mecanismelor şi utilajului, care
deservesc cîteva contracte de antrepriză în cursul perioadei de gestiune, dar care nu pot fi incluse direct în consumurile aferente contractului
de antrepriză concret.
22. Din acestea fac parte:
a) consumurile privind retribuirea muncii, care cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse adaosuri, sporuri, premii muncitorilor
încadraţi la exploatarea şi deservirea maşinilor, mecanismelor şi utilajului (maşiniştilor, mecanicilor şi altor specialişti în domeniul conducerii
şi deservirii maşinilor şi mecanismelor), precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală, din aceste sume;
b) consumurile pentru energie electrică, combustibil, materiale lubrifiante şi auxiliare (de exploatare), consumate de aceste maşini,
mecanisme şi utilaje;
c) uzura maşinilor, mecanismelor şi utilajului care deservesc cîteva contracte de antrepriză;
d) plata curentă de arendă pentru utilizarea maşinilor, mecanismelor şi utilajului arendate, care deservesc cîteva contracte de antrepriză;
e) consumurile pentru deservire tehnică, diagnosticare şi efectuarea tuturor felurilor de reparaţie a maşinilor, mecanismelor şi utilajului (în
cazul creării rezervei pentru reparaţia maşinilor, mecanismelor şi utilajului - se reflectă suma rezervelor create în aceste scopuri);
f) consumurile pentru întreţinerea căilor ferate şi auto;
g) alte consumuri pentru întreţinerea şi exploatarea maşinilor, mecanismelor şi utilajului care deservesc cîteva contracte de antrepriză.
[§ 22 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.04]
23. Consumurile indirecte de producţie efective se repartizează la finele perioadei de gestiune pe contracte concrete şi alte direcţii
proporţional numărului de maşină - schimburi (maşină-ore) lucrate de fiecare grup (tip) de maşini şi mecanisme sau printr-o altă metodă,
stabilită de antreprenor.
24. Consumuri generale aferente contractului de antrepriză sînt consumurile ce ţin de dirijarea, organizarea şi deservirea contractului în
ansamblu pe întreprindere şi sectoare ale producţiei de bază şi care nu pot fi incluse direct în consumurile aferente contractului de antrepriză
concret.
25. Consumurile generale aferente contractului includ:
1. Consumuri generale şi administrative:
1.1. consumurile pentru retribuirea muncii care cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse adaosuri, sporuri, premii personalului
economic şi de conducere al întreprinderii, precum şi contribuţiile pentru asigurările sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală din aceste sume;
1.2. consumurile pentru întreţinerea laboratoarelor de producţie;
1.3. consumurile de reprezentanţă şi de deplasare;
1.4. uzura şi consumurile pentru reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu destinaţie administrativ-gospodărească;
1.5. consumurile pentru întreţinerea consiliului de directori şi comisiei de revizie (pentru societăţile pe acţiuni (S.A.)), inclusiv
retribuirea muncii membrilor acestora cu contribuţiile pentru asigurări sociale;
1.6. uzura, consumurile pentru întreţinerea şi exploatarea clădirilor, construcţiilor speciale, tehnicii de calcul, transportului auto propriu şi
arendat, utilizate de către personalul administrativ-economic;
1.7. consumurile pentru procurarea rechizitelor de birou, formularelor de documente, registre contabile şi rapoarte financiare,
publicaţiilor periodice, necesare în scopuri de producţie şi gestiune;
1.8. consumurile pentru plata serviciilor prestate de organizaţiile terţe privind gestiunea producţiei;
1.9. consumurile pentru întreţinerea pazei departamentele (inclusiv cea militarizată) a clădirilor cu destinaţie administrativ-
gospodărească precum şi pentru plata serviciilor similare prestate de paza extradepartamentală;
1.10. consumurile pentru plata serviciilor bancare, de consulting, informaţionale, de audit etc.;
1.11. alte consumuri administrativ-gospodăreşti.
2. Consumurile pentru deservirea lucrătorilor din construcţie:
2.1. consumuri pentru pregătirea şi reciclarea cadrelor;
2.2. consumuri pentru asigurarea condiţiilor sanitaro-igienice şi de trai;
2.3. consumuri pentru protecţia muncii şi tehnica securităţii.
3. Alte consumuri generale de antrepriză:
3.1. plăţi aferente asigurărilor obligatorii în conformitate cu modul stabilit de legislaţia de asigurare a bunurilor organizaţiei de
construcţii, precum şi a unor categorii de lucrători ocupaţi în producţia de bază cu condiţii de muncă periculoase pentru viaţă;
3.2. amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală de antrepriză;
3.3. consumuri pentru plata serviciilor prestate de mijloacele de informare în masă, ce ţin de publicarea rapoartelor financiare, precum şi a
anunţurilor privind propunerea publică a hîrtiilor de valoare şi organizarea adunărilor generale ale acţionarilor S.A.;
3.4. consumuri pentru proiectarea şi asistenţa tehnică care nu se referă nemijlocit la un anumit contract de antrepriză;
3.5. consumuri aferente lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare-experimentare, care nu se referă nemijlocit la un anumit contract
de antrepriză;
3.6. consumuri privind procurarea licenţelor (brevetelor) pentru desfăşurarea unor activităţi corespunzătoare pe un termen ce nu
depăşeşte un an;
3.7. alte consumuri generale aferente contractului de antrepriză.
[§ 25 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.34 din 21.05.2004, M.O. nr.83-87 din 28.05.04]
26. La finele fiecărei perioade de gestiune consumurile generale aferente contractului de antrepriză efective acumulate se repartizează în
două etape:
a) în prima etapă consumurile generale aferente contractului de antrepriză efective se repartizează între costul lucrărilor executate
conform contractelor şi cheltuielile perioadei. În acest scop se compară mărimea totală a consumurilor generale efective cu suma care urmează a fi
recuperată de beneficiari în bază cumulativă (cu total cumulativ) de la începutul perioadei de gestiune. Consumurile generale aferente
contractului de antrepriză în limitele sumelor recuperabile de către beneficiari se includ în costul contractelor în fiecare perioadă de gestiune, iar
sumele care depăşesc acest plafon se trec la cheltuielile perioadei;
b) în etapa a doua suma consumurilor generale, care urmează a fi inclusă în costul lucrărilor de antrepriză, se repartizează în fiecare
perioadă de gestiune între contracte concrete distincte. În acest caz, dacă antreprenorul execută lucrări de construcţie prevăzute de numai un
contract, consumurile generale se includ direct în costul acestui contract în sumă totală fără repartizare. În cazul în care antreprenorul
concomitent execută lucrări de construcţii prevăzute de mai multe contracte, consumurile generale se repartizează pe contracte distincte în
limitele sumelor recuperabile de către beneficiari.
27. Alte consumuri aferente contractului de antrepriză recuperate de clienţi conform clauzelor contractului sînt consumuri neincluse în
articolele prezentate mai sus, recuperate de beneficiar peste valoarea lucrărilor prevăzută de contract.
Acestea cuprind:
a) consumurile privind transportarea lucrătorilor spre şi de la serviciu pe rutele care nu sînt deservite de transportul de pasageri de uz
public;
b) consumurile aferente lucrărilor cu caracter mobil şi de deplasare;
c) consumurile suplimentare aferente executării lucrărilor prin metoda de schimb, inclusiv transportarea lucrătorilor de la sediul
organizaţiei sau locul fixat pînă la serviciu şi înapoi şi de la locul de domiciliu în localitatea în care se aplică metoda de schimb pînă la lucru şi
înapoi, precum şi consumurile aferente exploatării şi întreţinerii localităţii unde se lucrează pe schimburi şi alte consumuri, în conformitate
cu legislaţia în vigoare;
d) consumurile privind organizarea acţiunilor speciale privind asigurarea condiţiilor normale de muncă;
e) consumurile privind plata recompensei anuale unice pentru vechime în muncă (inclusiv contribuţiile pentru asigurările şi protecţia socială
de stat) sau sumele rezervelor create în aceste scopuri;
f) consumurile privind delegarea lucrătorilor pentru executarea lucrărilor de construcţii-montaj şi speciale, în conformitate cu normele
stabilite de legislaţie;
g) alte consumuri recuperate de beneficiari în conformitate cu actele legislative şi normative în vigoare, precum şi clauzele
contractelor.
28. Consumurile aferente contractului cuprind consumurile privind contractul în cauză pentru perioada de la data încheierii contractului
pînă la data finalizării acestuia. Consumurile ce ţin de încheierea contractului de antrepriză se includ în costul acestuia în cazul în care:
a) acestea au fost efectuate în cursul anului de gestiune în care a fost încheiat contractul;
b) mărimea acestora poate fi determinată cu certitudine.
29. În cazul în care consumurile aferente încheierii contractului apar în cursul unui an de gestiune, iar contractul se încheie în cursul altui
an de gestiune, acestea se constată ca cheltuieli ale anului de gestiune în care au apărut şi nu se includ în componenţa consumurilor aferente
contractului de antrepriză.

Cheltuieli aferente contractului de antrepriză


30. Cheltuielile de antrepriză reprezintă suma consumurilor aferente contractului în ansamblu sau pe stadii distincte ale acestuia, predate de
antreprenor şi recepţionate de beneficiar. Acestea se determină la finele fiecărei perioade de gestiune şi se scad din venituri la determinarea
rezultatului financiar.
31. La executarea contractelor, de rînd cu cheltuielile aferente contractului, apar şi cheltuieli care nu ţin de activitatea de construcţii,
precum şi consumuri nerecuperabile de beneficiari. Ele nu se repartizează între contracte distincte, dar se constată drept cheltuieli ale perioadei.
Acestea cuprind:
a) cheltuieli generale şi administrative recuperarea cărora nu este prevăzută în contract;
b) cheltuieli pentru lucrări de cercetări ştiinţifice şi de proiectare - experimentare, recuperarea cărora nu este stabilită în contract;
c) uzura mijloacelor fixe care staţionează şi nu se utilizează la executarea lucrărilor prevăzute de contractul în cauză;
d) impozite şi taxe, conform legislaţiei în vigoare, precum şi taxe pe valoarea adăugată şi accize nerecuperabile, cu excepţia impozitului pe
venit;
e) cheltuieli de judecată;
f) adaosuri stabilite de legislaţie în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă;
g) cheltuieli comerciale privind reclama (inclusiv participarea la expoziţii, tîrguri); valoarea mostrelor de materiale şi articole predate,
în conformitate cu contractele, acordurile şi alte acte, nemijlocit cumpărătorilor sau organizaţiilor de intermediere cu titlu gratuit şi
nerecuperabile; alte cheltuieli similare;
h) cheltuieli pentru recuperarea daunelor cauzate lucrătorilor întreprinderii în urma traumării în producţie; cheltuieli pentru plata
pensiilor, indemnizaţiilor rezultate din pierderea capacităţii de muncă din cauza traumelor de producţie; indemnizaţii unice familiilor în cazul
decesului lucrătorului în urma accidentului în producţie; alte cheltuieli similare compensate de organele asistenţei sociale prin acţiunea în
regres;
i) plăţile lucrătorilor puşi în disponibilitate de la întreprinderi şi organizaţii în legătură cu reorganizarea acestora, reducerea numărului
de lucrători şi a statelor;
j) pierderi ocazionate de staţionări nemotivate;
k) amenzi, penalităţi, despăgubiri;
l) cheltuieli pentru reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor, precum şi cheltuieli pentru întreţinerea comisiei de lichidare desemnate,
dacă în aceste scopuri nu sînt prevăzute alte surse de finanţare;
m) pierderi ocazionate de lipsurile de valori materiale în producţie şi la depozite (inclusiv la depozite de pe lîngă obiecte);
n) alte cheltuieli care nu sînt legate de activitatea de antrepriză şi/sau cheltuielile nerecuperabile de beneficiari.

Constatarea veniturilor şi cheltuielilor aferente


contractului de antrepriză
32. Veniturile şi cheltuielile de antrepriză se constată în baza metodei specializării exerciţiilor în perioada de gestiune în care au apărut,
indiferent de momentul încasării efective sau plăţii mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare.
33. Lucrările de construcţii (antrepriză) se execută în conformitate cu clauzele stipulate în contract în decursul unei sau mai multor
perioade de gestiune. Dacă termenul executării lucrărilor de construcţii nu depăşeşte durata unei perioade de gestiune, veniturile şi cheltuielile
se constată la finalizarea contractului. În cazul în care lucrările de construcţii prevăzute de unul şi acelaşi contract se execută în curs de mai
mult de o perioadă de gestiune, veniturile şi cheltuielile se constată pe stadii distincte ale contractului în baza metodei procentajului de executare a
lucrărilor, adică în acele perioade de gestiune în care se execută nemijlocit lucrările. În acest caz trebuie să fie respectate următoarele condiţii:
a) momentul de finalizare a contractului sau a unui stadiu distinct poate fi stabilit cu certitudine la data întocmirii rapoartelor
financiare;
b) rezultatul contractului poate fi determinat cu certitudine.
34. Rezultatul contractului cu valoare fixă poate fi determinat cu certitudine în cazul în care:
a) poate fi calculată cu certitudine suma totală a venitului de antrepriză;
b) există o certitudine întemeiată că avantajele economice, legate de contract, vor fi obţinute de antreprenor;
c) consumurile pentru finalizarea lucrărilor şi procentajul de executare a contractului de antrepriză la data întocmirii rapoartelor
financiare pot fi determinate cu certitudine;
d) consumurile aferente contractului de antrepriză suportate efectiv pot fi determinate clar, estimate cu certitudine şi comparate cu normele de
deviz.
35. Rezultatul contractului în regie poate fi determinat cu certitudine în cazul în care:
a) există o certitudine întemeiată că avantajele economice aferente contractului de antrepriză vor fi obţinute de antreprenor;
b) pot fi determinate exact veniturile şi cheltuielile de antrepriză, indiferent de faptul dacă acestea se recuperează sau nu de către
client.
36. Rezultatul contractului mixt poate fi determinat cu certitudine în cazul respectării prevederilor paragrafelor 34 şi 35.
37. Venitul aferent contractului pe stadiile de executare a contractului se constată la finele fiecărei perioade de gestiune şi se determină
în baza uneia din următoarele metode:
a) corelaţiei procentuale a consumurilor efective suportate la o anumită dată raportată faţă de suma totală de deviz a consumurilor
prevăzută de contract;
b) volumului lucrărilor executate efectiv, confirmat de clienţi;
c) gradului de finalizare a volumului fizic efectiv de lucrări prevăzut de contract.
38. Veniturile nu se constată în baza plăţilor şi avansurilor intermediare primite de la beneficiari în procesul efectuării lucrărilor de
antrepriză.
39. În cazul în care stadiul de îndeplinire a contractului se determină conform consumurilor aferente contractului de antrepriză
suportate la o anumită dată raportată, în suma consumurilor efective de antrepriză se includ numai acelea care reflectă volumul lucrărilor
executate efectiv. În componenţa consumurilor efective nu se includ consumurile aferente activităţii viitoare: valoarea materialelor aflate pe
şantierul de construcţii sau plasate separat şi destinate utilizării ulterioare, dar care n-au fost încă instalate, utilizate sau aplicate la executarea
lucrărilor prevăzute de contract, numai dacă materialele n-au fost fabricate special pentru construcţii; plăţile subantreprenorilor, efectuate pînă la
executarea lucrărilor de subantrepriză etc.
40. Cheltuielile aferente contractului se constată în suma consumurilor de antrepriză corespunzătoare volumului lucrărilor
executate, predate antreprenorilor şi constatate de clienţi, iar partea rămasă a consumurilor de antrepriză se reflectă ca activ în componenţa
producţiei în curs de execuţie aferente contractului de antrepriză.
41. Antreprenorul evaluează cu certitudine venitul de antrepriză după încheierea contractului, care stabileşte drepturile şi obligaţiile cu
putere juridică ale părţilor privind construcţia obiectului; valoarea negociată a contractului; metodele şi condiţiile de decontare. În aceste scopuri
antreprenorul trebuie să dispună de sisteme eficiente de planificare şi de gestiune financiară internă. Pe măsura executării lucrărilor prevăzute
de contract antreprenorul revizuie şi, în caz de necesitate, corectează mărimea iniţială a veniturilor şi cheltuielilor aferente contractului de
antrepriză.
42. În cazul în care apar unele îndoieli referitor la primirea sumelor, incluse anterior în venitul de antrepriză, aceste sume se constată
ca cheltuieli, dar nu se raportează la diminuarea sumei venitului constatată anterior şi reflectată în rapoartele financiare.
43. Dacă rezultatul executării contractului de construcţie nu poate fi determinat cu certitudine, venitul se constată numai în mărimea
cheltuielilor efectuate în cazul în care există o certitudine întemeiată că acestea vor fi recuperate de beneficiar.
44. Dacă rezultatul executării contractului nu poate fi determinat cu certitudine şi antreprenorul nu este sigur că consumurile suportate vor
fi recuperate, venitul aferent contractului nu se constată, iar consumurile suportate se reflectă ca activ în componenţa lucrărilor în curs de
execuţie pînă la efectuarea tuturor procedurilor necesare, prevăzute de legislaţia în vigoare.
45. În cazul în care obiectul în curs de execuţie trece în proprietatea antreprenorului de comun acord cu beneficiarul sau conform
deciziei judecăţii, antreprenorul poate să-l vîndă, să-l schimbe sau să-l transmită altor persoane. Astfel de operaţiuni sînt considerate ca vînzări de
mărfuri, iar veniturile şi cheltuielile se măsoară şi se constată în conformitate cu S.N.C. 18 "Venitul" şi S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi
cheltuielilor întreprinderii". Dacă antreprenorul a folosit toate posibilităţile de recuperare a consumurilor suportate, aceste consumuri se constată
drept cheltuieli ale perioadei.
46. Dacă circumstanţele neprevăzute, existente anterior, care împiedicau evaluarea certă a rezultatelor contractului au dispărut,
veniturile şi cheltuielile aferente contractului se constată în conformitate cu paragraful 33 al prezentului standard.

Modificările în evaluarea veniturilor şi consumurilor


aferente contractului de antrepriză
47. Metoda procentajului de executare a lucrărilor de antrepriză se aplică în fiecare perioadă de gestiune de la începutul executării
contractului pentru evaluarea curentă a venitului şi consumurilor aferente contractului de antrepriză în bază cumulativă (cu total cumulativ).
Modificările metodei de evaluare a venitului sau consumurilor de antrepriză şi influenţa acestora asupra modificării rezultatului executării
contractului se consideră ca modificare în politica de contabilitate în conformitate cu S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei
gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate". Evaluările modificate se utilizează la determinarea şi constatarea sumei
veniturilor şi cheltuielilor realizate în perioada de gestiune în care se produce modificarea şi în perioadele ulterioare.

Impozitul pe venit
48. Contabilitatea impozitului pe venit din contractele de construcţie se ţine în conformitate cu cerinţele S.N.C. 12
"Contabilitatea impozitului pe venit".

Publicitatea informaţiei
49. În rapoartele financiare antreprenorul trebuie să dezvăluie:
a) suma venitului constatat în perioada de gestiune şi metodele utilizate pentru determinarea acestuia;
b) suma cheltuielilor constatate aferente contractului de antrepriză;
c) suma consumurilor generale aferente contractului de antrepriză;
d) metodele utilizate pentru determinarea stadiului de executare a lucrărilor în curs de execuţie;
e) suma totală a creanţelor beneficiarului aferente lucrărilor prevăzute de contract;
f) suma totală a datoriilor antreprenorului privind lucrările prevăzute de contract.
50. Pentru contractele aflate în proces de executare la data raportată, antreprenorul trebuie să dezvăluie:
a) suma totală a cheltuielilor suportate la data raportată în ansamblu sau pe stadii distincte, care nu sînt predate de antreprenor şi nu sînt
constatate de beneficiar;
b) suma avansurilor primite;
c) suma reţinerilor care reprezintă sume ce nu se plătesc pînă la satisfacerea clauzelor stipulate în contract pentru achitarea acestora.
51. Antreprenorul dezvăluie orice venituri şi cheltuieli neprevăzute, care pot apărea sub formă de amenzi, penalităţi şi
despăgubiri, în conformitate cu S.N.C. 10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice, care survin după data de întocmire a
bilanţului".

Data intrării standardului în vigoare


52. Prezentul standard intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 12

"Contabilitatea impozitului pe venit"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 12 "Contabilitatea impozitelor pe venit" care a
intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981 şi a fost revizuit în anul 1996, ţinînd cont de prevederile Codului fiscal adoptat de Parlamentul Republicii
Moldova la 24 aprilie 1997.
Obiectivul
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a impozitului pe venit al întreprinderii.
Standardul de faţă stabileşte modul de determinare a diferenţelor permanente şi temporare, de constatare a datoriilor şi activelor amînate privind
impozitul pe venit, de prezentare a informaţiei cu privire la impozitul pe venit în rapoartele financiare.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt
înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni interioare situate atît pe teritoriul
Republicii Moldova, cît şi peste hotarele acesteia.
4. În prezentul standard nu sînt examinate:
a) modul de contabilizare a subvenţiilor de stat (S.N.C. 20 "Contabilitatea subvenţiilor de stat şi publicitatea asistenţei de stat");
b) trecerea în cont a impozitelor privind anumite tipuri de investiţii;
c) diferenţele temporare rezultate din subvenţiile de stat sau trecerea în cont a impozitelor.

Definiţii
5. În prezentul standard sînt utilizaţi următorii termeni:
Venit contabil (pierdere contabilă) - profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare reflectată în raportul privind
rezultatele financiare.
Venit impozabil (pierdere fiscală) - venitul (pierderea) contabil al perioadei de gestiune corectat în conformitate cu regulile stabilite de
legislaţia fiscală.
Cheltuială (economia) de impozit pe venit - suma totală a cheltuielii (economiei) curente şi amînate privind impozitul pe venit luată
în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.
Cheltuială (economia) curentă privind impozitul pe venit - suma datoriei curente privind impozitul pe venit luată în considerare la
calcularea cheltuielii (economiei) privind impozitul pe venit.
Datorie curentă privind impozitul pe venit - suma impozitului pe venit de plătit calculată din venitul impozabil al perioadei de gestiune.
Activ curent privind impozitul pe venit - suma creanţei aferente impozitului pe venit, care urmează să fie recuperată întreprinderii în
perioada de gestiune.
Cheltuială (economia) amînată privind impozitul pe venit - suma totală a datoriilor şi activelor amînate privind impozitul pe venit.
Datorii amînate privind impozitul pe venit - suma impozitului pe venit care va fi plătită întreprinderii în perioadele de gestiune
ulterioare în legătură cu diferenţele temporare impozabile.
Activ amînat privind impozitul pe venit - suma impozitului pe venit care urmează să fie recuperată întreprinderii în perioadele viitoare în
legătură cu:
a) diferenţele temporare deductibile;
b) reportarea pe perioadele viitoare a pierderilor fiscale nereclamate.
Diferenţe permanente - diferenţe între venitul (pierderea) contabil şi venitul (pierderea) impozabil al perioadei de gestiune care se ivesc în
perioada de gestiune curentă cu ocazia limitării sau neconstatării veniturilor şi cheltuielilor determinate de Codul fiscal. Diferenţele permanente se
ivesc într-o perioadă de gestiune şi nu se anulează în perioadele ulterioare.
Diferenţe temporare - diferenţe între venitul (pierderea) contabil şi venitul (pierderea) impozabil în decursul perioadei de gestiune care se
ivesc în perioada în care unele elemente (posturi) de venituri şi cheltuieli se includ în venitul impozabil şi nu coincid cu perioada în care acestea
se includ în venitul contabil. Diferenţele temporare se ivesc într-o perioadă de gestiune şi se anulează ca urmare a uneia sau a mai multor perioade de
gestiune ulterioare.
Diferenţele temporare se divizează în:
a) impozabile - diferenţe care generează sume impozabile la determinarea venitului (pierderii) impozabil al perioadelor ulterioare, cînd
suma activului sau datoriei este restabilită sau achitată;
b) deductibile - diferenţe care generează apariţia sumelor deduse la determinarea venitului (pierderii) impozabil al perioadelor viitoare, cînd
suma activului sau a datoriei este restabilită sau achitată.
Trecerea în cont a impozitelor - impozite plătite direct la buget în numele contribuabilului de către terţi, precum şi cele achitate în avans în
Republica Moldova sau peste hotare.
Venit impozabil
6. Venitul impozabil se determină în baza venitului contabil în decursul perioadei de gestiune corectat cu mărimea:
a) diferenţelor permanente;
b) diferenţelor temporare.
Diferenţe permanente şi temporare
7. Diferenţele permanente şi temporare se ivesc din cauza deosebirilor dintre regulile calculului venitului impozabil în
conformitate cu legislaţia fiscală şi regulile de determinare a venitului contabil stabilite de S.N.C.
8. În legislaţia fiscală sînt prevăzute regulile de constatare a veniturilor şi cheltuielilor în scopuri fiscale, iar în S.N.C. - regulile în
scopurile contabilităţii financiare.
9. Există următoarele grupe de venituri şi cheltuieli în care se ivesc diferenţe temporare şi permanente:
a) venituri şi cheltuieli constatate de legislaţia fiscală, dar care nu sînt constatate de regulile S.N.C.;
b) venituri şi cheltuieli constatate de regulile S.N.C., dar care nu sînt constatate de regulile legislaţiei fiscale.
10. Diferenţele permanente sînt condiţionate de decalajul între veniturile contabil şi impozabil şi se ivesc în decursul perioadei de
acţiune a legislaţiei corespunzătoare.
Exemple de diferenţe permanente:
a) venituri sub formă de dividende de la rezidentul Republicii Moldova care se includ în venitul contabil, dar potrivit prevederilor
Codului fiscal nu se includ în venitul impozabil;
b) cheltuieli de deplasare şi de reprezentare, cheltuieli privind asigurarea persoanelor juridice şi altele care sînt luate în considerare la
determinarea venitului contabil în mărime deplină, însă în scopuri fiscale sînt constatate în limitele stabilite de Guvern.
11. Diferenţele temporare sînt condiţionate de decalajul între veniturile contabil şi impozabil rezultate din incoincidenţa perioadei, în
care elementele de venituri şi cheltuieli se includ în venitul contabil, cu perioada în care acestea se includ în venitul impozabil. Exemple de
diferenţe temporare:
a) suma venitului impozabil rezultată din modificarea metodei de constatare a veniturilor şi cheltuielilor în perioada de gestiune (în
comparaţie cu perioada precedentă) este reflectată în contabilitatea financiară integral, iar în scopuri fiscale este repartizată în părţi egale pe trei
ani;
b) suma uzurii mijloacelor fixe luată în considerare la determinarea venitului (pierderii) contabil poate să difere de suma uzurii luată în
calcul pentru determinarea venitului (pierderii) din cauza incoincidenţei duratelor de funcţionare utilă a mijloacelor fixe şi a metodelor de
calculare a uzurii acestora;
c) valoarea de bilanţ a investiţiilor în părţile legate - întreprinderi mixte etc. se deosebeşte de baza fiscală a investiţiilor sau
participaţiilor în aceste întreprinderi (paragrafele 19-20 ale prezentului standard);
d) rezultatele reevaluării activelor sînt reflectate în contabilitatea financiară, dar nu sînt constatate în scopuri fiscale (paragraful 21
al prezentului standard);
e) valoarea de bilanţ a activelor şi datoriilor întreprinderii procurate este contabilizată în contabilitatea financiară la valoarea venală, iar
în scopuri fiscale - la valoarea lor pînă la fuziunea intreprinderilor (paragraful 22 al prezentului standard).
12. Diferenţele permanente şi temporare sînt luate în considerare la determinarea venitului impozabil al perioadei de gestiune în mărimea
sumei abaterilor între veniturile şi cheltuielile reflectate în raportul privind rezultatele financiare calculate prevăzute de S.N.C. şi sumele veniturilor
şi cheltuielilor corespunzătoare lor constatate de legislaţia fiscală.

Constatarea datoriilor şi activelor curente


privind impozitul pe venit
13. Datoria curentă aferentă impozitului pe venit la finele perioadei de gestiune este constatată în mărimea sumelor neachitate şi se
calculează în baza indicatorilor următori:
a) soldul datoriei curente aferente impozitului pe venit la începutul perioadei de gestiune;
b) soldul creanţei privind impozitul pe venit la începutul perioadei de gestiune;
c) suma datoriei curente aferente impozitului pe venit calculată în decursul perioadei de gestiune;
d) suma impozitului pe venit achitat (înregistrat) în decursul perioadei de gestiune.
Dacă suma achitată sau înregistrată a impozitului pe venit în decursul perioadei de gestiune depăşeşte suma datoriei privind impozitul pe
venit pe aceeaşi perioadă, suma depăşită se consideră creanţă privind impozitul pe venit.

Constatarea datoriilor şi activelor amînate


privind impozitul pe venit
14. Diferenţele temporare impozabile generează apariţia datoriilor amînate privind impozitul pe venit, iar diferenţele temporare
deductibile generează apariţia activelor amînate privind impozitul pe venit.
15. Diferenţele temporare impozabile se ivesc în cazurile cînd:
a) suma veniturilor constatate în contabilitatea financiară depăşeşte suma veniturilor constatate în scopuri fiscale;
b) suma cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară este mai mică decît suma cheltuielilor constatate în scopuri fiscale.
Datoria amînată privind impozitul pe venit se constată în suma calculată conform cotei în vigoare a impozitului pe venit din mărimea
diferenţei temporare impozabile.
În cazul cînd în perioadele de gestiune ulterioare diferenţele temporare se inversează, venitul impozabil al întreprinderii se
majorează. Datoria amînată privind impozitul pe venit se anulează proporţional mărimii diferenţelor temporare inversate.
16. Diferenţele temporare deductibile apar în cazul cînd:
a) suma veniturilor constatate în contabilitatea financiară este mai mică decît suma veniturilor constatate în scopuri fiscale;
b) suma cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară depăşeşte suma cheltuielilor constatate în scopuri fiscale.
Activul amînat privind impozitul pe venit se constată în suma calculată conform cotei în vigoare a impozitului pe venit din mărimea
diferenţei temporare deductibile.
În cazul cînd în perioadele de gestiune ulterioare diferenţa temporară deductibilă se inversează venitul impozabil al întreprinderii se
micşorează. Activul amînat privind impozitul pe venit se anulează proporţional cu mărimea diferenţei temporare inversate.

Pierderi fiscale nereclamate


[Denumirea s-a introdus prin Ordinul ministrului finanţelor nr.41 din 30.03.99, M.O. nr.35-38 din 15.01.1999]

17. În cazul cînd întreprinderea a suferit pierderi, apare o pierdere fiscală nereclamată. Conform Codului fiscal se permite
reportarea pierderii anului de gestiune pe perioadele ulterioare (pe un termen de pînă la trei ani). Existenţa venitului impozabil va permite
întreprinderii să reclame o parte sau toată suma pierderii obţinută în anul precedent prin diminuarea impozitului impozabil.
18. Activul amînat privind impozitul pe venit trebuie să se constate pentru pierderile fiscale nereclamate reportate în perioadele
ulterioare în cazul cînd în anul de gestiune în evidenţa financiară există profit pînă la impozitare cu condiţia că suma pierderii fiscale este egală
sau mai mică decît suma diferenţei temporare impozabile. Activul amînat se constată atunci cînd întreprinderea este convinsă că pe viitor va
obţine venit impozabil pe seama căruia vor fi utilizate pierderile fiscale nereclamate.
[§ 18 în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.41 din 30.03.99, M.O. nr.35-38 din 15.01.1999]
19. Existenţa pierderilor fiscale nereclamate constituie o dovadă a faptului că pe viitor întreprinderea nu va obţine venit impozabil. La
aprecierea probabilităţii existenţei venitului impozabil, în baza căruia întreprinderea va putea să utilizeze pierderile fiscale, se iau în consideraţie
următorii factori:
a) existenţa la întreprindere a unui volum suficient de diferenţe temporare impozabile aferente unuia şi aceluiaşi buget şi contribuabil, care
va duce la obţinerea sumelor impozabile faţă de care pot fi reclamate pierderile fiscale pînă va expira termenul de acţiune a acestora;
b) existenţa unei certitudini suficiente că întreprinderea va obţine venit impozabil pînă la expirarea termenului de reclamare a pierderilor
fiscale;
c) apariţia unor pierderi fiscale nereclamate din anumite motive, care puţin probabil că se vor repeta;
d) existenţa la întreprindere a unor posibilităţi pentru planificarea fiscală, care vor crea venit impozabil în perioada cînd pot fi
reclamate pierderile fiscale;
e) existenţa în evidenţa financiară în anul de gestiune a profitului pînă la impozitare, avînd o certitudine suficientă că pe viitor
întreprinderea va obţine venit impozabil.
[§ 19 introdus prin Ordinul ministrului finanţelor nr.41 din 30.03.99, M.O. nr.35-38 din 15.01.1999]
20. Activul amînat privind impozitul pe venit pentru pierderile fiscale nereclamate reportate în perioadele ulterioare pot fi constatate şi în
cazul lipsei în perioada de gestiune a diferenţelor temporare impozabile, însă cu condiţia respectării criteriilor enumerate în paragraful 19.
[§20 introdus prin Ordinul ministrului finanţelor nr.41 din 30.03.99, M.O. nr.35-38 din 15.01.1999]
21. Activul amînat privind impozitul pe venit nu poate fi constatat în cazul lipsei la întreprindere în anul de gestiune în evidenţa
financiară a profitului pînă la impozitare şi dacă întreprinderea nu este sigură că în perioadele de gestiune ulterioare va obţine venit impozabil
pe seama căruia pot fi utilizate pierderile fiscale nereclamate.
[§ 21 introdus prin Ordinul ministrului finanţelor nr.41 din 30.03.99, M.O. nr.35-38 din 15.01.1999]
22. În cazul în care activul amînat privind impozitul pe venit nu se constată, pierderea fiscală nereclamată se reflectă în contabilitatea
extrabilanţieră şi se constată în anul de gestiune, în care întreprinderea va obţine venit impozabil, dar nu mai mare decît venitul impozabil.
[§ 22 introdus prin Ordinul ministrului finanţelor nr.41 din 30.03.99, M.O. nr.35-38 din 15.01.1999]

Diferenţe temporare privind investiţiile în părţile legate şi întreprinderile mixte,


rezultatele reevaluării activelor şi la contopirea întreprinderilor
23. Diferenţele temporare sînt posibile în cazul incoincidenţei valorii de bilanţ a investiţiilor în întreprinderile-fiice, asociate şi mixte cu
baza fiscală a investiţiilor care deseori reprezintă valoarea de bilanţ. Atare diferenţe pot apărea în cazul:
a) existenţei profitului nerepartizat al întreprinderilor-fiice, asociate şi mixte;
b) modificării cursurilor valutare cînd companiile-mamă şi fiică îşi au sediul în diferite ţări;
c) diminuării valorii de bilanţ a investiţiilor în întreprinderea asociată pînă la valoarea de piaţă a acestora.
24. Diferenţele temporare aferente uneia şi aceleiaşi investiţii, reflectate în rapoartele financiare consolidate şi în rapoartele financiare
distincte ale întreprinderii-mamă, pot să nu coincidă din cauza aplicării diverselor metode de evaluare a investiţiilor - la valoarea de intrare sau
la valoarea reevaluată.
25. În conformitate cu S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" se permite contabilizarea activelor la valoarea de
intrare sau la valoarea reevaluată. Diferenţa dintre suma uzurii calculată din valoarea de bilanţ a activului reevaluat şi suma uzurii luată în
considerare în scopuri fiscale constituie o diferenţă temporară care generează apariţia datoriei amînate sau a activului amînat privind impozitul pe
venit.
26. În conformitate cu S.N.C. 22 "Asocierea întreprinderilor" valoarea de bilanţ a activelor şi datoriilor întreprinderii procurate este
contabilizată în raportul financiar la valoarea venală la data procurării. În scopuri fiscale activele şi datoriile achiziţionate sînt contabilizate la
valoarea reflectată la fostul proprietar pînă la contopirea (fuziunea) întreprinderii. Ca rezultat, se formează diferenţe temporare care generează
apariţia datoriilor şi activelor amînate privind impozitul pe venit. Întreprinderea care procură poate să-şi restabilească activele amînate privind
impozitul pe venit neconstatate pînă la contopirea întreprinderilor.

Evaluarea datoriilor şi activelor curente


şi amînate privind impozitul pe venit
27. Datoria (activul) curentă privind impozitul pe venit trebuie să fie evaluată la suma pe care întreprinderea planifică să o verse la buget
sau să o primească din buget, calculată conform cotei impozitului pe venit stabilită, la data întocmirii bilanţului contabil.
28. Datoria amînată şi activul amînat privind impozitul pe venit trebuie să fie evaluate la cota impozitului stabilită de legislaţia fiscală
la data întocmirii bilanţului contabil. Ulterior, la restabilirea activului sau stingerea datoriilor acestea sînt evaluate la cota impozitului pe venit
care este în vigoare în perioada respectivă.

Constatarea cheltuielii (economiei) privind impozitul pe venit


Raportul privind rezultatele financiare
29. Sumele cheltuielilor (economiei) curente şi amînate privind impozitul pe venit se consideră ca cheltuială sau venit şi se includ în
calculul profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune, cu excepţia cazurilor expuse în paragrafele 27 şi 28 ale prezentului standard.
30. Valoarea de bilanţ a activelor şi datoriilor amînate privind impozitul pe venit poate să se modifice chiar şi în cazul cînd suma
diferenţelor temporare corespunzătoare rămîne constantă. Aceasta poate să fie rezultatul modificării cotei impozitului sau a altor prevederi ale
legislaţiei fiscale. Cheltuiala (economia) amînată care se iveşte în legătură cu aceasta este reflectată în raportul privind rezultatele financiare.

Articole raportate nemijlocit la creşterea


sau diminuarea capitalului propriu
31. Cheltuiala curentă şi amînată privind impozitul pe venit este reflectată nemijlocit în capitalul propriu în cazul cînd impozitul se referă
la articolele care în una şi aceeaşi perioadă sau în cele ulterioare se vor raporta la creşterea sau diminuarea capitalului propriu.
32. S.N.C. prevăd sau admit raportarea următoarelor articole la creşterea sau diminuarea capitalului propriu în cazul:
a) modificării valorii de bilanţ rezultată din reevaluarea activelor materiale pe termen lung (S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe
termen lung") sau a investiţiilor pe termen lung (S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor");
b) corecţiei profitului (pierderii) efectuată fie ca rezultat al modificării politicii de contabilitate, aplicată în mod retrospectiv (faţă de
perioadele precedente), fie la corectarea erorii esenţiale (S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi
modificările în politica de contabilitate");
c) diferenţelor de curs care se ivesc la recalcularea indicatorilor prezentaţi în rapoartele financiare ale subdiviziunilor străine ale
întreprinderii (S.N.C. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor valutare").

Prezentarea informaţiei în rapoartele financiare


Active şi datorii privind impozitul pe venit
33. În bilanţul contabil activele şi datoriile privind impozitul pe venit trebuie să fie contabilizate separat de alte active şi datorii. Activul
amînat şi datoria amînată privind impozitul pe venit sînt contabilizate separat de creanţe şi datoria amînată privind impozitul pe venit.
34. Activele şi datoriile amînate privind impozitul pe venit sînt incluse în bilanţ în componenţa activelor şi datoriilor pe termen lung.
35. Stingerea reciprocă în bilanţul contabil a activelor şi datoriilor curente privind impozitul pe venit se efectuează conform regulilor
stabilite pentru instrumentele financiare în S.N.C. 32 "Instrumente financiare".
36. În rapoartele financiare consolidate activul curent al unei întreprinderi dintr-un grup se trece în contul datoriei curente privind
impozitul pe venit al altei întreprinderi din cadrul grupului în conformitate cu prevederile S.N.C. 27 "Rapoartele financiare consolidate şi
contabilitatea investiţiilor în întreprinderile-fiice".
37. Stingerea reciprocă a activelor amînate pe contul datoriilor amînate privind impozitul pe venit se admite în cazul respectării
concomitente a condiţiilor în care:
a) un atare drept este prevăzut de legislaţia în vigoare;
b) activul amînat şi datoria amînată privind impozitul pe venit sînt raportate la unul şi acelaşi buget şi la unul şi acelaşi contribuabil.

Cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit


38. Cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit raportată la profitul (pierderea) perioadei de gestiune este reflectată în raportul
privind rezultatele financiare.
Publicitatea
39. În rapoartele financiare întreprinderea publică separat următoarele sume:
a) cheltuiala (economia) curentă privind impozitul pe venit;
b) corectările constatate în perioada de gestiune, la cheltuiala (economia) curentă privind impozitul pe venit al perioadelor precedente;
c) cheltuiala (economia) amînată privind impozitul pe venit raportată la apariţia şi inversarea diferenţelor temporare;
d) cheltuiala (economia) amînată privind impozitul pe venit aferent modificării cotei impozitului;
e) economia privind impozitul pe venit rezultată din activele amînate privind impozitul pe venit al anilor precedenţi, care se
utilizează pentru diminuarea sumei cheltuielii curente sau cheltuielii amînate privind impozitul pe venit;
f) cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit aferent modificărilor survenite în politica de contabilitate şi erorilor esenţiale
care se iau în considerare la determinarea profitului (pierderii) net al perioadei raportate în conformitate cu metoda alternativă admisibilă
din S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei raportate, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate");
g) cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit aferent articolelor relative la creşterea sau diminuarea capitalului propriu;
h) cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit aferent articolelor excepţionale constatate în decursul perioadei de gestiune;
i) suma (precum şi data expirării termenului, dacă există) diferenţelor temporare deductibile potrivit cărora în bilanţul contabil nu sînt
constatate activele amînate privind impozitul pe venit;
j) cheltuiala privind impozitul pe venit aferentă operaţiunilor întrerupte legate de:
i) venitul (pierderea) din operaţiunea întreruptă;
ii) venitul (pierderea) perioadei de gestiune privind operaţiunile întrerupte în perioadele precedentă şi de gestiune.
40. Întreprinderea publică orice venituri şi pierderi imprevizibile în conformitate cu S.N.C. 10 "Eventualităţi şi evenimente ale
activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului". Veniturile şi pierderile imprevizibile pot să rezulte din litigiile nesoluţionate
cu organele fiscale. În mod analog, legislaţia fiscală, în cazul cînd se modifică cota impozitului, sau întreprinderea, cînd despre aceste modificări se
anunţă după data întocmirii bilanţului contabil, publică orice rezultate esenţiale ale acestor modificări pentru activele şi datoriile curente şi amînate
privind impozitul pe venit.

Data intrării standardului în vigoare


41. Prezentul standard intră în vigoare pentru rapoartele financiare începînd cu 1 ianuarie 1998.
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 13
"Contabilitatea activelor nemateriale"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza proiectului standardului internaţional de contabilitate E 50 "Active nemateriale", aprobat de
Comitetul S. I. C. în anul 1996.
Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a activelor nemateriale, determinarea
condiţiilor de constatare a acestora, a duratei de utilizare, valorii de bilanţ şi valorii de recuperare, precum şi stabilirea modului de calculare a
amortizării.
Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt
înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora cu sediul atît în
republică, cît şi peste hotarele ei.
Prezentul standard nu se aplică pentru contabilizarea:
a) cheltuielilor pentru lucrări de cercetări ştiinţifice, de experimentare şi proiectare (S.N.C. 9 "Contabilitatea cheltuielilor pentru
cercetări ştiinţifice şi lucrări de proiectare şi experimentare);
b) arendei (S.N.C. 17 "Contabilitatea chiriei);
c) instrumentelor financiare (S.N.C. 32 "Instrumentele financiare");
d) fondului comercial (goodwill-ului) care rezultă din asocierea întreprinderilor (S.N.C. 22 "Asocierea întreprinderilor");
e) cheltuielilor anticipate care cuprind cheltuielile apărute într-o perioadă, dar amînate pentru punerea în concordanţă cu veniturile
rezultate în cursul unei sau mai multor perioade (plata pentru abonament la ziare, reviste, îndrumare şi alte publicaţii periodice; cheltuielile pentru
recultivarea terenurilor, asimilarea noilor feluri de articole, proceselor tehnologice; cheltuielile pentru procurarea poliţei de asigurare; plăţile de
bază pentru arenda bunurilor etc. );
f) drepturilor de prospectare a zăcămintelor minerale, de extracţie a resurselor minerale, petrolului, gazelor naturale şi altor resurse
nerecuperabile. Prezentul standard cuprinde contabilitatea doar a activelor nemateriale, utilizate în cadrul prospecţiunilor geologice şi extracţiei
resurselor minerale menţionate;
g) plăţii regulate pentru licenţe şi plăţilor de arendă, efectuate în decursul unui an de gestiune;
h) consecinţelor modificării preţurilor în condiţiile economiei hiperinflaţioniste (S.N.C. 29 "Informaţia financiară în condiţiile
economiei hiperinflaţioniste").
Definiţii
4. Noţiunile utilizate în prezentul standard semnifică:
Active nemateriale - active nepecuniare care nu îmbracă formă materială, controlate de întreprindere şi utilizate mai mult de un an în
activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi, precum şi în scopuri administrative sau destinate predării în folosinţa (chiriei) persoanelor
juridice şi fizice.
Valoarea de intrare - suma mijloacelor băneşti achitate sau valoarea venală a altei forme de compensare, acordate la achiziţionarea sau
crearea activelor nemateriale.
Valoarea de bilanţ - suma cu care activele nemateriale sînt evaluate la data întocmirii bilanţului. Aceasta este egală cu valoarea de intrare
corectată sau reevaluată diminuată cu suma amortizării acumulate.
Valoarea venală (valoarea cu preţ curent) - suma cu care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiunii comerciale între părţile
independente (participanţii afacerii).
Valoarea corectată - valoarea activului nematerial determinată după efectuarea cheltuielilor ulterioare aferente sporirii sau restabilirii
viitorului avantaj economic (profit).
Valoarea reevaluată - valoarea activului nematerial determinată în urma reevaluării acestuia în baza valorii venale.
Valoarea de recuperare - suma pe care întreprinderea prevede să o recupereze ca urmare a utilizării activului nematerial.
Amortizarea - repartizarea sistematică a valorii activului nematerial în decursul întregii durate de exploatare utilă a acestuia.
Durata de exploatare utilă:
a) perioada de timp în decursul căreia întreprinderea prevede să utilizeze activul nematerial, sau
b) cantitatea de unităţi de produse (volum de servicii) pe care întreprinderea planifică să le obţină de la utilizarea activului nematerial.
Active nemateriale în curs de execuţie - cheltuieli aferente creării activelor nemateriale (invenţiilor, diverselor formule, soluţiilor tehnice,
elaborărilor de tehnologii noi, mostrelor industriale etc. ) de însăşi întreprindere în decursul unei perioade mai mare de un an.

Componenţa activelor nemateriale


5. Activele nemateriale cuprind:
a) cheltuielile de organizare - cheltuieli aferente creării întreprinderii (pregătirea documentelor pentru înregistrare; executarea ştampilelor;
taxele de stat; plata serviciilor prestate de consultanţi, a acţiunilor de reclamă etc. );
b) goodwill (fondul comercial) - depăşirea valorii de procurare a întreprinderii în ansamblu asupra valorii de piaţă a tuturor activelor, dacă
acestea ar fi fost procurate separat, diminuată cu suma datoriilor;
c) brevetele - drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă, pentru fabricarea unui fel de produse, utilizarea sau vînzarea unui
produs specific, de exemplu, drepturile ce rezultă din brevetele care aparţin întreprinderii privind invenţiile, noile soiuri de plante etc. ;
d) emblemele comerciale şi mărcile de deservire - simboluri (denumiri) înregistrate, protejate de stat, cu drept exclusiv de utilizare
a lor pentru identificarea mărfurilor, serviciilor unor persoane juridice şi fizice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane juridice şi
fizice;
e) licenţele - drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Pentru proprietatea intelectuală licenţa este un
acord (contract) conform căruia o persoană (licenţiar) în anumite condiţii (de regulă, pentru un comision) permite altei persoane (licenţiat) să
folosească drepturile la proprietatea intelectuală;
f) know-how-urile - cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, tehnologice, comerciale, financiare, organizatorice, de gestiune, biotehnice şi de altă
natură, acumulate de întreprindere, care constituie secret comercial şi aduc avantaj economic (profit);
g) copyright - drepturi de autor garantate de stat pentru publicarea, editarea, vînzarea operelor literare, muzicale, video şi de cinema,
precum şi a altor opere de artă pe întreaga durată prevăzută de legislaţie;
h) francizele - drepturi acordate de o întreprindere (deţinător de drepturi) altei persoane juridice sau fizice pentru utilizarea unei anumite
formule a produsului sau tehnologii a procesului de producţie pentru un comision stabilit;
i) programele informatice - set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de programe pentru sisteme de prelucrare
a informaţiei;
j) desenele şi mostrele industriale - un nou tip de articol înregistrat, cu funcţie de utilitate care acordă deţinătorului documentului
de protecţie dreptul exclusiv de utilizare a articolului;
k) drepturile de utilizare a activelor materiale pe termen lung;
l) drepturile care rezultă din documentele de protecţie care aparţin întreprinderii, pentru invenţii, mostre utile, denumirea locurilor de
origine a mărfurilor, soiurilor noi de plante şi rase de animale, realizări de selecţie, drepturi şi privilegii de monopol, inclusiv dreptul de
rulare a filmelor, dreptul de utilizare şi înregistrare a locului de broker procurat, drepturile de marketing, drepturile pentru desene şi mostre
industriale, alte tipuri de proprietate intelectuală.
6. Faptul existenţei activelor nemateriale în formă de proprietate intelectuală (drepturi de folosire a operelor literare, artistice, ştiinţifice,
a invenţiei, mostrei utile, descoperirii, desenelor industriale, emblemelor comerciale şi mărcilor de deservire, a denumirilor locurilor de
origine a mărfurilor, a denumirii de firmă şi semnelor comerciale, protecţiei contra concurenţei necorecte) trebuie să fie reflectat, semnat, fixat pe
purtătorii materiali (de hîrtie, magnetici etc. ) de informaţie. Asemenea purtători pot fi: documentaţia în care este descrisă tehnologia procesului de
producţie; documentaţia de proiectare; desenele cu imaginea mostrelor industriale; programele informatice. Dacă însă programele informatice
constituie o parte integrantă a asigurării tehnice a utilajului, conform S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" activul se
consideră combinat. Drept exemplu poate servi utilajul tehnologic, verificat cu ajutorul computerului. În acest caz programele informatice pot fi
incluse în categoria activelor materiale sau nemateriale în funcţie de faptul care din aceste părţi este dominantă. Utilajul cu comandă program
numerică va constitui un element al activelor materiale şi va fi inclus în componenţa mijloacelor fixe.
7. Nu se consideră active nemateriale:
a) licenţele, procurate pe o perioadă de pînă la un an, şi programele informatice, elaborate de întreprindere în decursul unei perioade,
copiate pentru vînzare în decursul a mai multe perioade şi contabilizate în componenţa produselor în conformitate cu cerinţele S.N.C. 2
"Stocurile de mărfuri şi materiale";
b) fondul comercial, brevetele, emblemele comerciale şi alte active nemateriale incluse în componenţa proprietăţii investiţionale în
conformitate cu S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor".
Constatarea activelor nemateriale
8. Activul nematerial se constată ca activ (se contabilizează) în cazul în care:
a) există o certitudine întemeiată că întreprinderea va obţine avantaj economic (profit) ca urmare a utilizării activului;
b) valoarea activului poate fi estimată cu un grad înalt de certitudine.
Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite, consumurile aferente procurării (creării) activului nematerial probabil se constată ca
cheltuieli ale perioadei de gestiune. Se admite constatarea unor asemenea consumuri ca cheltuieli anticipate.
9. Certitudinea întemeiată în obţinerea viitoarelor avantaje economice din utilizarea activului nematerial este echivalentă cu
constatarea acestuia, dacă întreprinderea poate să argumenteze (demonstreze) că acest activ nematerial:
a) va fi utilizat pentru obţinerea unui anumit avantaj economic (profit);
b) dispune de suficiente capacităţi potenţiale pentru afluxul viitor de avantaje economice (profit).
De exemplu, la dobîndirea drepturilor de franciză valoarea acestora se constată ca activ nematerial, dacă întreprinderea care procură
franciza este în stare să argumenteze că:
- franciza va asigura obţinerea unui avantaj economic (profit). Drept confirmare poate servi includerea francizei în planul de afaceri;
- drepturile de franciză pot fi utilizate conform destinaţiei (întreprinderea poate să demonstreze acest lucru, bazîndu-se atît pe
experienţa proprie, cît şi pe caracteristicile tehnico-economice ale francizei similare utilizate în trecut);
- se planifică utilizarea francizei conform destinaţiei (întreprinderea demonstrează acest lucru prin includerea ei în planul de afaceri);
- a procurat sau poate să procure resursele, utilizarea cărora va permite să obţină avantaj economic (profit) din franciză. Datele privind
intenţia creditorului de a finanţa planul de afaceri confirmă accesibilitatea resurselor pentru obţinerea avantajului economic (profitului) şi
posibilitatea utilizării francizei.
Dacă întreprinderea nu poate să demonstreze satisfacerea cel puţin a uneia din condiţiile menţionate, franciza nu se constată ca activ
nematerial.
10. La determinarea posibilităţii obţinerii din activul nematerial a viitoarelor avantaje economice întreprinderea trebuie să fie certă că le va
obţine. În unele cazuri forma intangibilă (nefizică) a activelor nemateriale poate să complice determinarea avantajelor economice concrete
care urmează a fi obţinute în viitor. Lipsa unei certitudini suficiente în obţinerea avantajului economic în viitor poate condiţiona neconstatarea
activelor nemateriale.
11. Avantajul economic, care urmează a fi obţinut în viitor, poate fi exprimat sub formă de micşorare a descreşterii profitului. De
exemplu, utilizarea proprietăţii intelectuale poate să reducă cheltuielile de producţie sau să majoreze venitul viitor.
12. Activul nematerial se constată ca activ în cazul cînd valoarea lui poate fi determinată cu suficientă certitudine. Aceasta se determină uşor
în operaţiunile de cumpărare sau schimb în baza documentelor respective, iar la crearea activelor nemateriale de întreprinderea însăşi - în
baza cheltuielilor efective ale materialelor consumate, retribuţiilor de salarii şi altor cheltuieli. Dacă este imposibilă determinarea valorii
activului nematerial, acesta nu poate fi identificat de alt activ material sau nematerial, utilizat în acelaşi fel de activitate, şi constatarea lui
ca activ nematerial este imposibilă.
Evaluarea iniţială a activelor nemateriale
13. Activele nemateriale constatate se estimează la valoarea de intrare care este egală în cazul:
a) cumpărării - cu valoarea de cumpărare plus impozitele, taxele nerecuperabile prevăzute de legislaţie, cheltuielile directe privind
dobîndirea drepturilor patrimoniale la activele nemateriale şi pregătirea acestora pentru utilizare conform destinaţiei, protecţia juridică a
activelor în vigoare, achitarea serviciilor de evaluare a activelor nemateriale procurate. Rabaturile comerciale şi scontul (înlesnirile) în acest caz se
scad din valoarea de cumpărare a activului;
b) apariţiei din fuziunea întreprinderilor - cu valoarea venală a acestora, determinată în conformitate cu S. N. C. 22 "Asocierea
întreprinderilor". Valoarea activului nematerial poate fi măsurată veridic în cazul în care este stipulată distinct în baza "tranzacţiei mîinii
întinse" la determinarea preţului de cumpărare sau în cazul în care valoarea venală a activului poate fi determinată pe piaţa paralelă activă a
activelor de acest tip. În celelalte cazuri determinarea valorii cu o certitudine suficientă este mai dificilă. De exemplu, determinarea valorii
activului nematerial prin metoda scontării fluxurilor viitoare de venituri este posibilă cu o certitudine suficientă, dacă activul şi
viitoarele avantaje economice corespunzătoare pot fi determinate şi evidenţiate separat de avantajele economice pe care întreprinderea le va obţine de
la activele dependente (combinate) în acelaşi fel de activitate. Dacă este imposibil a determina şi a evidenţia activul şi avantajele economice
respective, valoarea unui atare activ după metoda de scontare a veniturilor este egală cu valoarea fondului comercial al firmei, contabilizat în
conformitate cu S.N.C. 22 "Asocierea întreprinderilor";
c) creării de întreprinderea însăşi - cu costul efectiv care cuprinde valoarea materialelor consumate, consumurile privind retribuirea
muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie care ţin direct de crearea şi pregătirea activelor
nemateriale spre utilizare (invenţiilor, modelelor utile, modelelor şi desenelor industriale, altor feluri ale activităţii de invenţii şi de autor, soluţiilor
tehnice, elaborărilor de tehnologii noi etc. ), precum şi sumele cheltuielilor de împrumut la capitalizarea acestora (S.N.C. 23 "Cheltuieli privind
împrumuturile");
d) primirii sub formă de subvenţii de stat şi cu titlu gratuit – cu valoarea venală a acestora. Dacă nu există valoarea de piaţă reală
confirmată, valoarea de intrare a activelor nemateriale este determinată de o expertiză independentă sau la valoarea de bilanţ, sau în baza
documentelor de primire-predare cu suplimentarea cheltuielilor necesare pentru pregătirea acestora spre utilizare. În categoria activelor
nemateriale procurate sub formă de subvenţii de stat pot fi incluse drepturile transmise întreprinderii de guvern privind utilizarea aeroportului,
radiodifuziunii şi televiziunii, licenţele de import, cotele şi drepturile de acces la alte resurse limitate legislativ;
e) primirii pe calea schimbului - cu valoarea coordonată de părţile independente şi determinată în succesiunea stabilită:
- la valoarea venală a activului primit în schimb sau a activului predat pentru schimb corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite
(primite);
- la valoarea de bilanţ a activelor nemateriale supuse schimbului, dacă nu există valoarea de piaţă reală confirmată;
f) arendării pe termen lung - cu valoarea negociată între arendator şi arendaş.

Constatarea cheltuielilor
14. Consumurile pentru crearea sau procurarea activului nematerial, constatate iniţial ca cheltuială, nu se constată ca activ nematerial în
perioada ulterioară. Uneori, la data înregistrării, activul nematerial nu corespunde criteriilor de constatare (paragrafele 9 şi 11 ale prezentului
standard), iar peste o anumită perioadă pot să se producă modificări esenţiale ale condiţiilor sau evenimente în urma cărora acest activ corespunde
deja criteriilor de constatare. Pot fi, de exemplu, create condiţii cînd întreprinderea va fi deja în stare să controleze consumurile, care pot să
genereze avantaje economice (profituri). Dacă asemenea consumuri au fost constatate în rapoartele financiare ale perioadelor trecute ca
cheltuieli, corectarea profitului (pierderii) perioadelor precedente nu se efectuează şi în perioada de gestiune curentă consumurile nu se constată
ca activ nematerial.
Schimbul activelor
15. Întreprinderea poate să procure activul nematerial pe calea schimbului (total sau parţial). Schimb total este considerat schimbul
activului nematerial cu unul nematerial sau cu un alt activ, valoarea venală a cărora este identică. Schimb parţial se consideră schimbul activului
nematerial cu unul nematerial sau cu un alt activ, valoarea venală a cărora nu este identică. Dacă valoarea venală a activului predat pe calea
schimbului este mai mică decît valoarea activului primit, întreprinderea cumpărătoare plăteşte suplimentar diferenţa contra mijloace băneşti
sau cu alte active. În cazul în care valoarea venală a activului nematerial predat este mai mare decît a celui primit pe calea schimbului,
întreprinderea cumpărătoare primeşte diferenţa contra mijloace băneşti sau cu alte active. În cazul schimbului activelor nemateriale cu aceeaşi
destinaţie are loc schimb de active identice, iar cu destinaţie diferită - schimb de active neidentice.
16. Atît timp cît operaţiunile de schimb al activelor nemateriale nu sînt finalizate, nici veniturile, nici cheltuielile nu se constată. În cazul
schimbului identic şi neidentic valoarea de bilanţ a activului nematerial predat pe calea schimbului se casează, se constată ca cheltuială şi
concomitent se trece la achitarea (integrală sau parţială) valorii activului procurat. În cazul schimbului identic suma care depăşeşte valoarea de
bilanţ a activului nematerial predat pe calea schimbului se trece la micşorarea valorii activului procurat.
Cheltuieli ulterioare
17. În procesul utilizării activului nematerial sînt posibile cheltuieli ulterioare pentru menţinerea sau majorarea duratei de exploatare
a acestuia. Dacă cheltuielile efectuate conduc la majorarea viitorului avantaj economic (profit) în comparaţie cu mărimea avantajului
determinată la procurarea activului nematerial, astfel de cheltuieli se capitalizează prin reflectarea acestora în valoarea de bilanţ. În cazul în care
cheltuielile ulterioare nu contribuie la majorarea viitorului avantaj economic (profit), adică sînt efectuate pentru menţinerea activului
nematerial, acestea se constată ca cheltuieli ale perioadei în care au apărut.
18. În cazul pierderii utilităţii activului nematerial valoarea de bilanţ a acestuia poate să depăşească valoarea de recuperare. Dacă un
asemenea activ a pierdut utilitatea iniţială, întreprinderea va obţine mai puţine sau în general nu va obţine avantaje economice (profit). Deci şi
valoarea de bilanţ a acestui activ, pentru a nu depăşi valoarea de recuperare, trebuie să fie diminuată (casată) în mărimea pierderilor de utilitate.
Cheltuielile ulterioare pentru restabilirea avantajului economic (profitului) pierdut se capitalizează, adică se trec la majorarea valorii de bilanţ
a activului nematerial. Însă o astfel de majorare (capitalizare) se efectuează doar în limita valorii de recuperare a activului nematerial, iar
suma de depăşire se trece la cheltuielile perioadei de gestiune.

Evaluarea precedată de constatarea iniţială


19. Există două metode de evaluare a activelor nemateriale pe care le poate aplica întreprinderea după constatarea iniţială a acestora:
recomandată de prezentul standard şi alternativă admisibilă.

Metoda recomandată de prezentul standard


20. După constatarea iniţială activul nematerial se contabilizează la valoarea de intrare diminuată cu suma amortizării acumulate. În cazul în
care valoarea de bilanţ a activului nematerial depăşeşte valoarea de recuperare, aceasta trebuie să fie redusă pînă la valoarea de recuperare a activului.

Metoda alternativă admisibilă


21. După constatarea iniţială întreprinderea contabilizează activul nematerial la valoarea reevaluată a acestuia, calculată în baza valorii
venale diminuată cu suma amortizării acumulate, dacă o asemenea valoare poate fi determinată cu certitudine. Întreprinderea efectuează
reevaluarea activelor nemateriale regulat (cînd crede de cuviinţă) pentru a nu admite discordanţe mari între valoarea de bilanţ şi cea venală la
data întocmirii bilanţului. Valoarea venală a unui activ nematerial concret este stabilită cu certitudine:
a) la piaţa activă paralelă, unde se vinde şi se cumpără acelaşi tip de active nemateriale;
b) în baza acordului (contractului) încheiat între cumpărător şi vînzător.
Piaţa activă paralelă există în cazul în care:
a) activele nemateriale pe piaţă sînt relativ omogene, adică sînt identice sau pot fi divizate în active parţiale;
b) cantitatea de active nemateriale propuse spre vînzare este suficientă pentru ca cumpărătorii şi vînzătorii interesaţi să poată
determina cu certitudine preţurile;
c) preţurile se publică.
22. Piaţa activă paralelă pentru tipurile de active nemateriale corespunzătoare există în cazul vînzării licenţelor, diverselor privilegii,
drepturilor de repartizare a cotelor de producţie. Totodată, piaţa paralelă nu există în cazul prezenţei unor active nemateriale într-un singur
exemplar (embleme comerciale şi mărci de deservire, dreptul de editare a unei denumiri concrete de ziar, dreptul la o anumită ediţie muzicală
sau de cinema, brevete, denumirile firmei etc.). Pentru asemenea active nemateriale se încheie totuşi contracte de cumpărare-vînzare, deşi
preţurile la acestea sînt incomparabile.
23. Pentru obiectele proprietăţii industriale este legitimă piaţa-analog la care valoarea elementelor ei se determină în baza analizei
comparative a vînzărilor, comparabile numai după unii parametri. Tranzacţiile cu obiectele proprietăţii industriale au, de obicei, un caracter
confidenţial şi se efectuează în baza sistemului contractual: contractelor înregistrate de cedare a drepturilor, contractelor de licenţă, moştenirii
legale înregistrate.
24. Valoarea venală a activelor nemateriale se determină la data reevaluării, ţinînd cont de utilizarea lor curentă. Cînd se prevede ca
activul nematerial să fie utilizat conform altei destinaţii, acesta va fi evaluat ca şi alte active utilizate în aceleaşi scopuri. De exemplu, cînd activele
nemateriale supuse evaluării se utilizează în acelaşi fel de activitate, dar cu altă destinaţie (alternativă), evaluarea lor nu poate fi efectuată la
valoarea care corespunde destinaţiei de utilizare a acestora.
25. Valoarea venală a proprietăţii industriale în scopul utilizării ei comerciale se stabileşte, luînd ca bază de calcul mărimea avantajului ratat
al deţinătorului de drepturi din cauza încălcării drepturilor acestuia, mărimea recompensei, cota activului nematerial în capitalul statutar şi alţi
factori.
26. Frecvenţa reevaluării activelor nemateriale depinde de gradul de modificare a valorii venale a activului reevaluat. Dacă această valoare
diferă (deviază) esenţial de valoarea de bilanţ a activului nematerial, acesta trebuie să fie reevaluat. Reevaluării este supusă valoarea de bilanţ a
activelor nemateriale. În cazul modificării neînsemnate a valorii venale pe seama influenţei factorilor externi reevaluarea activelor nu se
efectuează.
27. După reevaluarea activului nematerial suma amortizării calculată la data reevaluării se scade din valoarea reevaluată a acestuia la
întocmirea bilanţului.
28. Dacă este supus reevaluării un singur element dintr-un grup de active nemateriale, se reevaluează întregul grup de active omogene, la
care se referă acesta. Grupul de active nemateriale omogene este constituit din active omogene prin caracterul şi destinaţia de utilizare în
activitatea de bază a întreprinderii. Valoarea fiecărui activ nematerial din grupul reevaluat se determină concomitent - la una şi aceeaşi dată.
29. În cazurile în care este supus reevaluării întregul grup de active nemateriale, iar valoarea venală a unui oarecare activ din acest grup,
care n-a fost reevaluat anterior, este imposibil de determinat cu certitudine, acesta se reflectă la valoarea de intrare diminuată cu suma amortizării
acumulate. În acest caz valoarea de bilanţ a activului nu trebuie să depăşească valoarea de recuperare a acestuia. La valoarea de intrare un asemenea
activ va fi evaluat pînă cînd valoarea venală a lui nu va fi determinată cu certitudine. O astfel de situaţie este posibilă în cazul:
a) utilizării pentru prima dată a metodei alternative de evaluare a activelor nemateriale din grupul dat;
b) constatării activului nematerial care figurează în grupul reevaluat, valoarea căruia nu poate fi determinată cu certitudine.
Dacă în cadrul reevaluării ulterioare a activului nematerial valoarea venală a acestuia poate fi determinată cu certitudine, din acest
moment se aplică metoda alternativă admisibilă de evaluare.
30. Sînt posibile cazuri cînd pentru cumpărarea (vînzarea) activului nematerial dat piaţa paralelă activă încetează să existe. În aşa caz
valoarea de bilanţ a unui asemenea activ se determină la valoarea reevaluată la data ultimei reevaluări diminuată cu suma amortizării
acumulate. Valoarea de bilanţ în astfel de situaţie nu trebuie să depăşească valoarea de recuperare.
31. Rezultatele reevaluării activului nematerial după constatarea acestuia se reflectă în modul următor:
a) suma ecartului de reevaluare a valorii de bilanţ se trece la majorarea capitalului propriu în postul "Diferenţe din reevaluarea
activelor pe termen lung";
b) suma reducerii valorii de bilanţ se trece la micşorarea capitalului propriu şi se reflectă în acelaşi post "Diferenţe din reevaluarea
activelor pe termen lung".
Resultatele reevaluării se reflectă separat pentru fiecare activ nematerial. Nu se admite trecerea în cont a reducerii valorii de bilanţ a unui
activ pe seama ecartului de reevaluare a valorii de bilanţ a altui activ.

Durata de exploatare utilă a activelor nemateriale


32. Valoarea activului nematerial (cu excepţia cazurilor examinate în paragraful 33 al prezentului standard) trebuie să fie repartizată
sistematic pe perioada care nu depăşeşte durata de exploatare utilă sau 20 de ani de la data constatării iniţiale a activului. Esenţa economică a
activului nematerial este de aşa natură că, odată cu majorarea termenului lui de utilizare, devine mai dificilă determinarea duratei de exploatare
utilă. De aceea pentru majoritatea activelor nemateriale este stabilit un termen maxim de amortizare de cel mult 20 de ani. Pronosticarea
duratei de exploatare utilă pe o perioadă care depăşeşte douăzeci de ani nu este suficient de certă pentru stabilirea unui termen mai îndelungat de
amortizare.
33. Durata de exploatare utilă care depăşeşte douăzeci de ani din data constatării iniţiale a activului poate fi stabilită numai în cazul în care
activul este subiect al dreptului juridic în curs de peste douăzeci de ani, precum şi în cazul în care:
a) activul nematerial face parte integrantă dintr-un activ material concret, durata de exploatare utilă a căruia depăşeşte douăzeci de ani şi
acest lucru poate fi constatat cu suficientă exactitate;
b) există o piaţă paralelă activă pentru tipul dat de active nemateriale, unde se poate constata că durata de exploatare utilă depăşeşte
douăzeci de ani.
În cazul lipsei dreptului juridic, precum şi al imposibilităţii îndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct. a) şi b), nu există dovezi că se poate
stabili cu certitudine durata de exploatare utilă a activului dat mai mare de douăzeci de ani.
34. În procesul utilizării activelor nemateriale avantajul economic (profitul) întruchipat în acestea se reduce. De aceea valoarea de bilanţ a
acestora se micşorează treptat cu suma respectivă. Aceasta are loc pe măsura trecerii sistematice a valorii activului nematerial la consumuri sau
cheltuieli pe toată durata de exploatare utilă. Exploatarea activului nematerial în cadrul întreprinderii se examinează ca consum al calităţilor utile
întruchipate în activ (capacităţii de a contribui la producerea unui anumit volum de produse, la prestarea unui anumit volum de servicii). Iar astfel de
factori care nu depind de întreprindere, cum sînt învechirea tehnică, modificarea cererii la piaţă etc. Deseori conduc la micşorarea avantajului
economic (profitului) aşteptat de la activul nematerial. Din această cauză la stabilirea duratei de exploatare utilă a activului este necesar a lua în
considerare:
a) durata previzibilă de exploatare a activului în cadrul întreprinderii;
b) învechirea tehnică rezultată din modificarea şi îmbunătăţirea producţiei sau din modificarea cererii pieţei faţă de producţia
fabricată (serviciile prestate) cu aplicarea activului dat;
c) restricţiile juridice sau de alt caracter privind utilizarea activului, legate, de exemplu, de expirarea termenului de arendă;
d) termenul de valabilitate a documentului de protecţie (brevetului, certificatului de înregistrare a dreptului de autor).
35. Obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială, le sînt proprii unele particularităţi. De exemplu, invenţiile nesupuse uzurii
morale sînt în stare să aducă întreprinderii un avantaj economic (profit) de lungă durată, iar uneori şi fără termen. În procesul utilizării
emblemelor comerciale, mărcilor de fabrică etc. Avantajul economic (profitul) poate nu numai să descrească, dar şi să crească. Din această cauză
specificul unor asemenea active nemateriale este necesar să se ia în considerare la determinarea duratei de exploatare utilă şi a sumei de amortizare.
Cu totul altfel se amortizează drepturile de utilizare a obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială. Valoarea acestora se
repartizează (casează) în cursul perioadei stabilite de contract (acord) sau alt document similar.
36. Durata de exploatare utilă a activului nematerial este determinată de perioada în cadrul căreia acesta este util
întreprinderii. În multe cazuri această durată poate fi stabilită cu certitudine, prin urmare, pot fi determinate exact şi sumele decontate la
calcularea amortizării. De exemplu, durata de exploatare utilă a licenţei procurate pentru executarea unor anumite lucrări sau prestarea de servicii
în cursul unei perioade determinate de timp coincide cu perioada de valabilitate a licenţei. Durata de exploatare utilă a activului poate să
coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestuia, de exemplu, în cazul utilizării drepturilor de autor. Acest lucru este posibil, dacă se
aşteaptă obţinerea avantajului economic (profitului) din utilizarea activului pe toată durata de protecţie juridică. Această durată este prevăzută de
contract (acord).
37. Dacă întreprinderea contează să obţină avantaj economic (profit) din utilizarea activului nematerial în cursul unei perioade mai scurte
decît prevede contractul, durata de exploatare utilă a unui asemenea activ corespunde unei perioade mai scurte - perioadei de obţinere a
avantajului economic (profitului). Din această cauză casarea activului în cauză se admite la expirarea perioadei de timp menţionate, adică la
obţinerea numai a unei părţi din avantajul economic (profitul) întruchipat în activ.
38. Dacă durata de exploatare utilă a activului poate fi determinată de perioada obţinerii unor rezultate previzibile, această durată va
corespunde celei mai scurte perioade în cadrul acestui diapazon. În unele situaţii poate fi stabilit numai nivelul minim al diapazonului duratei de
exploatare utilă a acestui activ. În aşa caz asemenea durată corespunde perioadei minime care a fost determinată.
39. Uneori activul nematerial, care constituie subiect al dreptului juridic, este inseparabil de un activ material concret. În aceste cazuri durata
de exploatare a activului nematerial este determinată de dreptul întreprinderii de a-l utiliza. De exemplu, dacă termenul licenţei pentru dreptul de
utilizare a automobilului este mai mic decît perioada în decursul căreia poate să servească automobilul, durata de utilizare a automobilului este
egală cu durata indicată în licenţă. Uneori durata de exploatare a activului nematerial poate fi determinată ţinînd cont de experienţa care confirmă
utilizarea acestuia mai mult de douăzeci de ani. De exemplu, licenţa pentru exploatarea unei întreprinderi în curs de patruzeci de ani poate fi
utilizată exclusiv în baza activităţii unei întreprinderi similare, durata de exploatare a căreia este confirmată de experienţă şi este egală, de exemplu,
cu treizeci de ani. În acest caz durata de exploatare a activului nematerial (licenţei) coincide cu durata de utilizare a activului material, fiind
egală, de exemplu, cu treizeci de ani.
40. În practica activităţii întreprinderilor active nemateriale cu o durată de exploatare care depăşeşte douăzeci de ani se întîlnesc rar. În
majoritatea cazurilor dreptul juridic de utilizare a activelor nemateriale inseparabile de cele materiale, pe o perioadă de peste douăzeci de
ani este acordat de guvernul republicii sau instituţiile guvernamentale.
41. Activul nematerial poate fi concomitent subiect al dreptului juridic şi independent, adică separabil de un activ material concret. În acest
caz durata de exploatare a activului nematerial poate să depăşească douăzeci de ani, dacă acesta este subiect al dreptului juridic şi dacă
există o piaţă paralelă activă, care determină această durată. Pe piaţa paralelă trebuie să existe o omogenitate relativă a activelor nemateriale.
Perioada de valabilitate a drepturilor, acordate pe această piaţă conform contractelor, trebuie să reflecte imaginea despre durata reală de exploatare
a activului nematerial. De exemplu, pe piaţa paralelă activă există o legătură strînsă între valoarea licenţei pentru prestarea serviciilor de transport şi
perioada de valabilitate a dreptului la aceste servicii. Dacă piaţa fixează preţul în funcţie de perioada de utilizare a acestui drept, probabil,
perioada de valabilitate a acestui drept reflectă durata de exploatare utilă a activului. Prin urmare, dacă activul nematerial este subiect al
dreptului juridic, iar asemenea drepturi se cumpără şi se vînd pe piaţa paralelă activă pentru activele nemateriale de acest tip, durata de amortizare
coincide cu durata de exploatare utilă.
42. Dacă perioada de valabilitate a drepturilor stipulate în contract (acord) se determină în afara pieţei paralele active, această perioadă
nu constituie un temei pentru stabilirea duratei reale de exploatare utilă a activului. Aceasta se explică prin faptul că perioada de valabilitate a
drepturilor este determinată de criterii diferite de cele recunoscute de piaţa paralelă activă la stabilirea duratei de exploatare utilă. În acest caz
durata de amortizare a activului nematerial corespunde celei mai scurte perioade - duratei de exploatare utilă sau douăzeci de ani din data
constatării iniţiale a activului.
Calcularea amortizării activelor nemateriale
43. Metoda de calculare a amortizării activelor nemateriale, aplicată de întreprindere, trebuie să reflecte schema de obţinere a
avantajului economic (profitului) din aceste active. Există diferite metode de calculare a amortizării activelor nemateriale: liniară (uniformă),
soldului degresiv, în raport cu cantitatea de unităţi de produse fabricate (volumul de servicii). Metoda liniară prevede calcularea sumelor de
amortizare constante pe toată durata de exploatare utilă a activului. Amortizarea calculată prin aplicarea metodei soldului degresiv treptat se
diminuează în decursul perioadei de exploatare utilă, iar în cazul calculării amortizării în raport cu cantitatea unităţilor de produse fabricate
(volumul de servicii) mărimea acesteia depinde de volumul unităţilor de produse fabricate (volumul de servicii). Modul de consum al calităţilor
utile ale activului nematerial determină alegerea unei sau altei metode de calculare a amortizării. Metoda aleasă se aplică consecutiv de la o
perioadă de gestiune la alta, dacă nu se aşteaptă modificări în schema de obţinere a avantajului economic (profitului).
44. Amortizarea calculată în cursul perioadei de gestiune se constată ca consumuri sau cheltuieli în funcţie de destinaţia utilizării
activelor nemateriale corespunzătoare. Pentru unele ramuri amortizarea dreptului de utilizare a tehnologiei sau amortizarea altor elemente ale
activelor nemateriale, utilizate pentru fabricarea unui fel de produs, prestarea unui fel de serviciu poate fi considerată consumuri (articol de
calculaţie) directe. În cazul în care un activ nematerial sau altul se utilizează pentru producerea activelor materiale (materiilor prime, materialelor,
pieselor de schimb, instrumentelor etc. ), amortizarea unui asemenea activ nu se consideră ca cheltuială şi se include în valoarea acestor active
materiale în conformitate cu S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale". Amortizarea activului nematerial, utilizat pentru executarea lucrărilor
de construcţie în regie, se include în cheltuielile aferente executării acestor lucrări care se capitalizează (S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor
materiale pe termen lung")".
45. Dacă întreprinderea nu poate să determine exact schema (modelul, graficul) de cheltuire a calităţilor de consum ale activului nematerial,
aceasta utilizează metoda liniară (uniformă) de calculare a amortizării.

Revizuirea duratei de exploatare utilă a activelor nemateriale


46. Întreprinderea periodic, după caz, de regulă, la finele anului, precizează durata de exploatare utilă a activului nematerial. Dacă în urma
precizării durata previzibilă de utilizare a activului diferă substanţial de cea iniţială, ea este revizuită. Această durată poate să se mărească ca
urmare a cheltuielilor suplimentare aferente îmbunătăţirii stării activului rezultată din modificările tehnologice (de exemplu, perfecţionarea
tehnologiilor, dreptul de utilizare a cărora este dobîndit de întreprindere) sau să se reducă, de exemplu, în cazul scăderii cererii pieţei la produsele
fabricate cu utilizarea activului nematerial dat în decursul unei perioade îndelungate. În aceste cazuri întreprinderea revizuie durata de utilizare a
activului, norma de amortizare pentru perioadele curentă şi viitoare cu condiţia că durata de exploatare utilă nu depăşeşte maximumul stabilit în
paragraful 32 al prezentului standard.
Revizuirea metodei de calculare
a amortizării activelor nemateriale
47. În caz de necesitate, de regulă, la finele anului, întreprinderea precizează şi metoda de calculare a amortizării. Dacă în cursul
utilizării activului nematerial se produc modificări semnificative în schema de cheltuire a calităţilor de consum ale acestuia metoda de
amortizare trebuie revizuită. De exemplu, situaţia creată la întreprindere poate să predetermine oportunitatea utilizării metodei de calculare a
amortizării conform soldului degresiv în locul celei liniare. Sau, invers, dacă calităţile de consum ale activului pot să se manifeste mai tîrziu,
utilizarea drepturilor acordate întreprinderii de licenţă poate fi amînată pe perioada următoare din cauza activizării altor elemente ale planului
de afaceri în perioada curentă. Asemenea cazuri servesc drept temei pentru revizuirea metodei de calculare a amortizării şi sumelor
corespunzătoare de amortizare pe perioadele curentă şi viitoare.
Recuperarea valorii de bilanţ
48. La finele fiecărei perioade de gestiune în cursul duratei de exploatare utilă a activului nematerial întreprinderea precizează valoarea
lui de bilanţ. Acest lucru este necesar pentru a determina, dacă valoarea recuperabilă a activului în cauză dat este mai mică decît valoarea de
bilanţ. Dacă o asemenea reducere s-a produs, valoarea de bilanţ trebuie să fie diminuată pînă la valoarea de recuperare a activului nematerial.
Suma reducerii se trece la micşorarea capitalului propriu.
49. Necesitatea aducerii valorii de bilanţ a activelor nemateriale pînă la valoarea recuperabilă a acestora este condiţionată de următoarele
circumstanţe. Utilitatea activului poate să se micşoreze, de exemplu, ca consecinţă a schimbării necesităţilor consumatorilor de produse (servicii),
la fabricarea cărora acesta participă, în urma activităţii concurenţilor, în cazul învechirii activelor şi altor factori. Multe active nemateriale nu
au o utilizare alternativă, de exemplu, licenţele şi brevetele pentru protecţia mostrelor industriale ale produselor întreprinderii, emblemele
comerciale, funcţiile cărora se reduc la publicitatea calităţii şi utilităţii produselor. Din această cauză, dacă s-a produs o reducere substanţială a
calităţii sau durabilităţii produselor fabricate de întreprinderea care dispune de embleme comerciale, brevete etc., valoarea acestor embleme,
brevete de asemenea se micşorează. Valoarea activului nematerial se diminuează şi în cazul în care acesta nu se utilizează o perioadă îndelungată de
timp, atît pînă la începutul exploatării, cît şi în decursul duratei de utilizare.
50. În procesul activităţii întreprinderii unele active nemateriale sînt legate reciproc cu alte active nemateriale sau materiale. Din această
cauză determinarea valorii de recuperare pe fiecare activ nematerial este dificila sau imposibilă din motivul că ea lipseşte. În acest caz se admite
determinarea valorii de recuperare a unui grup de active reciproc legate pentru care există valoarea de recuperare.

Majorarea ulterioară a valorii de recuperare


51. Majorarea ulterioară a valorii de recuperare a activului nematerial se determină prin metoda recomandată de prezentul standard sau
metoda alternativă admisibilă.
Metoda recomandată de prezentul standard
52. Dacă valoarea activului nematerial a fost diminuată anterior (paragraful 20 al prezentului standard), majorarea ulterioară se
efectuează în cazul în care s-au schimbat circumstanţele ce au cauzat reducerea valorii şi în cazul existenţei dovezilor că atare circumstanţe nu se
vor repeta în viitorul previzibil.
Metoda alternativă admisibilă
53. Majorarea ulterioară a valorii recuperabile a activului conform metodei alternative trebuie să fie reflectată în conformitate cu
paragraful 34 al prezentului standard.
54. În conformitate cu S.N.C. 22 "Asocierea întreprinderilor", casarea parţială a fondului comercial nu se compensează în perioadele
ulterioare. Dacă la procurarea întreprinderii apare fond comercial, suma de compensare a casării parţiale a acestuia nu prezintă interes pentru
utilizatori. Pe de altă parte, nu întotdeauna se poate dovedi şi faptul că circumstanţele, care au cauzat casarea parţială (reducerea valorii) a fondului
comercial, nu mai există.
55. La recuperarea valorii precedente a activului casat parţial sau integral, valoarea de bilanţ a acestuia nu trebuie să depăşească
valoarea de recuperare.
Ieşirea activelor nemateriale
56. Activul nematerial se casează din bilanţul întreprinderii la ieşirea acestuia sau în cazul în care întreprinderea nu mai planifică să obţină
în viitor un avantaj economic (profit) din utilizarea sau vînzarea lui. La ieşirea activelor nemateriale valoarea de bilanţ se consideră ca
cheltuială, iar valoarea venală - ca venit. Rezultatele din ieşiri se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare ca diferenţă între valoarea
venală şi valoarea de bilanţ a activelor nemateriale.
57. Modul de reflectare a cheltuielilor şi veniturilor aferente schimbului activelor nemateriale este expus în paragraful 16 al
prezentului standard.
58. Activele nemateriale care nu se utilizează în continuare de întreprindere şi sînt destinate vînzării, se evaluează la valoarea cea mai
mică dintre valoarea de bilanţ sau valoarea netă de vînzare.
Publicitatea informaţiei
59. Întreprinderea publică în rapoartele financiare modul de contabilizare a activelor nemateriale adoptat, inclusiv pe fiecare grup:
a) principiile evaluării utilizate pentru determinarea valorii de bilanţ. Dacă în aceste scopuri au fost utilizate cîteva principii, valoarea
de bilanţ a activelor nemateriale se publică pe fiecare principiu şi pe fiecare grup de active;
b) metodele utilizate de calculare a amortizării;
c) duratele de exploatare utilă a activelor nemateriale sau normele de calculare a amortizării;
d) suma de amortizare acumulată la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune;
e) valoarea de bilanţ a activelor create de întreprindere;
f) valoarea de bilanţ a activelor nemateriale la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune, inclusiv elementele următoare ale mişcării
acestora în decursul anului:
- intrări;
- ieşiri;
- majorarea sau diminuarea valorii de bilanţ ca urmare a reevaluării activelor nemateriale în conformitate cu paragraful 31 al prezentului
standard;
- diminuarea valorii de bilanţ în conformitate cu paragraful 48 al prezentului standard;
- valoarea de recuperare în conformitate cu paragraful 52 al prezentului standard;
- amortizarea;
- diferenţa de curs rezultată din recalcularea indicatorilor rapoartelor financiare întocmite în valută străină de către întreprinderile
străine;
- alte mişcări;
g) argumentarea necesară a perioadei de amortizare a activului nematerial, care depăşeşte douăzeci de ani din data constatării iniţiale a
acestuia;
h) dacă au fost scontate fluxurile previzibile de avantaje economice pînă la valoarea curentă a acestora în cazul determinării valorii de
recuperare a activelor nemateriale.

Data intrării standardului în vigoare


60. Prezentul standard intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 14


„Informaţii financiare privind sectoarele”

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 14 "Prezentarea informaţiilor sectoriale", adoptat de
Comitetul SIC în anul 1981 şi revizuit în anul 1994.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie asigurarea utilizatorilor de rapoarte financiare cu informaţii privind volumul
activităţii, aportul la profit şi tendinţele dezvoltării unor sectoare aparte ale întreprinderii cu mai multe profiluri. Nivelul de rentabilitate,
posibilităţile dezvoltării, perspectivele şi riscurile viitoare, legate de investiţii, pot să varieze în mod esenţial în diverse sectoare industriale şi
geografice. Necesitatea informaţiilor sectoriale este condiţionată de faptul că utilizatorii nu pot obţine asemenea date din informaţia globală
prezentată în rapoartele financiare.

Domeniu de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra întreprinderilor care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt înregistrate în Republica
Moldova, hîrtiile de valoare ale cărora se vînd liber la bursele de valori, precum şi asupra altor agenţi economici, inclusiv întreprinderile-fiice,
al căror nivel de venituri, beneficiu, active şi numărul salariaţilor sînt destul de semnificative în regiunile, în care aceştia îşi desfăşoară activitatea de
producţie de bază.

Definiţii
4. În prezentul standard noţiiunile utilizate semnifică:
Sector industrial - parte componentă distinctă a întreprinderii, care fabrică anumite tipuri de produse sau prestează anumite servicii, în
special, organizaţiilor terţe. În calitate de sectoare pot fi întreprinderile-fiice, filialele şi alte subdiviziuni structurale cărora le pot fi repartizate de
la întreprindere, în ansamblu, active, venituri şi cheltuieli.
Sector geografic - parte componentă distinctă a întreprinderii care desfăşoară activitate economică într-o singură ţară sau în mai multe ţări
în cadrul unei anumite zone geografice.
Venit sectorial - venit provenit nemijlocit din activitatea sectorului sau o anumită parte din venitul întreprinderii rezultat din operaţiile
cu terţii şi cu alte sectoare ale acestei întreprinderi, care poate fi repartizată între sectoare proporţional bazei stabilite.
Cheltuieli sectoriale - cheltuieli direct atribuibile unui sector sau o anumită parte a cheltuielilor întreprinderii care poate fi repartizată
între sectoare proporţional bazei stabilite.

Informaţii fiananciare privind sectoare


5. Informaţia sectorială nu prevede tratarea sectoarelor în calitate de întreprinderi independente sau compararea sectoarelor identice ale
diverselor întreprinderi din aceeaşi grupă.
6. Întreprinderea stabileşte în mod independent criteriile de determinare a sectoarelor industriale şi geografice, de repartizare a
veniturilor şi cheltuielilor între sectoare. Publicitatea informaţiei privind anumite criterii va permite utilizatorilor de rapoarte financiare să
înţeleagă mai bine datele totale privind activitatea întreprinderii cu mai multe profiluri şi să evalueze perspectivele de viitor ale acesteia.

Caracteristica şi criteriile de determinare a sectoarelor


7. La determinarea sectoarelor industriale se iau în considerare atît factorii de bază, cît şi cei adiţionali. Factorii de bază sînt: nivelul de
rentabilitate, identitatea şi deosebirea dintre tipurile de produse şi de activităţi, disponibilităţile de riscuri şi perspectivele de sporire a volumului
producţiei şi de extindere a activităţii, importanţa relativă a sferelor de producţie şi marketing în cadrul întreprinderii ca un tot întreg.
Factorii adiţionali reprezintă cerinţele reglementare (stabilite de legislaţie) şi cele specifice (de exemplu, în sferele bancară şi de asigurări). În
afară de aceasta, la determinarea sectoarelor industriale este necesar a lua în considerare interdependenţa activităţilor desfăşurate de întreprindere.
În calitate de sectoare industriale distincte nu pot fi acceptate astfel de activităţi ale întreprinderii care într-o măsură considerabilă sînt
integrate şi interdependente. Aceste criterii nu sînt obligatorii la determinarea sectoarelor geografice.
8. Grupele organizatorice, cum sînt subdiviziunile, întreprinderile-fiice sau filialele, create, de obicei, de conducere, corespund deseori
unor sectoare distincte ale întreprinderii cu multe profiluri, simplificînd astfel informaţiile sectoriale prezentate în rapoartele financiare. Acolo,
unde aceste grupuri lipsesc, rapoartele financiare sectoriale vor necesita regruparea datelor privind activitatea întreprinderii.
9. În calitate de criterii la determinarea sectorului geografic se utilizează sediul unităţii de producţie şi/sau al pieţelor de desfacere a
producţiei. Activitatea economică a întreprinderii pe piaţa internă se consideră, de obicei, ca un sector geografic distinct.
10. În afară de criteriile specificate în paragrafele 7 şi 9 la determinarea sectorului industrial sau geografic este raţional a se ţine cont de
principiul esenţialităţii, pentru a limita numărul de sectoare pînă la un număr acceptabil. Componenta întreprinderii poate fi considerată sector
industrial sau geografic, dacă însumează 10% din încasările consolidate, beneficiul din activitatea economică sau din toate activele, deşi
asemenea criterii determinate cantitativ nu constituie unicul factor la determinarea sectoarelor.

Prezentarea informaţiilor financiare sectoriale


11. Sectoarele industriale şi geografice sînt utilizate drept bază pentru prezentarea informaţiei sectoriale privind activitatea economică.
Întreprinderea prezintă informaţii întocmite pe două baze, dacă ambele sînt aplicabile activităţii de producţie a acesteia.
12. Întreprinderea prezintă informaţii asupra activităţii sale pe fiecare sector industrial şi indică componenţa fiecărui sector geografic.
13. Informaţia financiară se prezintă:
a) privind sectoarele industriale - pe grupe de produse şi servicii interdependente şi/sau pe grupe de beneficiari (clienţi);
b) privind sectoarele geografice - la sediul unităţii de producţie şi/sau al pieţelor de desfacere.

Conţinutul informaţiilor sectoriale


14. Informaţia financiară sectorială cuprinde date privind activele, veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale fiecărui sector.
15. Activele sectorului cuprind toate activele nemateriale şi materiale, utilizate în activitatea operaţională a acestuia în scopul obţinerii
unui avantaj (profit) economic. Activele care sînt comune pentru două sau mai multe sectoare se repartizează între acestea proporţional bazei
stabilite.
Datoriile nu se contabilizează pe sectoare şi nu se repartizează între ele, deoarece acestea sînt atribuibile întreprinderii în ansamblu.
16. Sectoarele obţin venit, de regulă, din operaţiile cu terţii. În unele cazuri operaţiile se pot efectua între sectoare. Venitul din vînzări şi
alte venituri operaţionale între sectoare nu pot fi determinate întotdeauna în baza principiului părţilor independente. De aceea se recomandă a se
indica principiile şi metodele de determinare a unor asemenea venituri şi preţuri în cazul vînzărilor între sectoare (de exemplu, "valoarea venală",
"costul", "preţul de piaţă diminuat cu un rabat").
Veniturile şi cheltuielile întreprinderii în ansamblu se atribuie sectorului:
a) direct, cînd acestea pot fi determinate pentru un sector concret;
b) indirect, cînd acestea nu pot fi determinate în mod direct. În acest caz ele se repartizează pe sectoare proporţional bazei stabilite.
Articolele generale, cum sînt cheltuielile generale şi de administraţie ale întreprinderii-mamă nu se repartizează pe sectoare aparte, ci se reflectă
separat în rapoartele financiare consolidate.
17. Rezultatul financiar al sectorului se determină ca diferenţa dintre venitul şi cheltuielile acestuia şi, de regulă, reflectă beneficiul
(pierderea) din activitatea operaţională. În rezultatul sectorial nu se includ:
a) venitul din dobînzi şi cheltuielile privind plata dobînzilor, cu excepţia cazurilor în care activitatea sectorului este de natură financiară
prin esenţa sa;
b) impozitul pe venit, cota-parte minoritară, articolele excepţionale.

Publicitatea informaţiilor
18. Informaţia financiară privind sectoarele se dezvaluie:
a) în anexele la rapoartele financiare ale întreprinderii sub aspectul diverselor sectoare industriale şi geografice, în care aceasta
funcţionează;
b) în rapoartele financiare consolidate în cazurile în care se prezintă ca rapoarte financiare ale companiei-mamă, precum şi ca
rapoarte consolidate;
с) în rapoartele întreprinderilor-fiice în cazurile în care acestea se publică. Dacă rapoartele financiare ale întreprinderilor-fiice nu se publică,
informaţia sectorială se prezintă în conformitate cu punctele a) şi b) ale paragrafului 18.
19. Pe fiecare sector este necesar să se prezinte următoarea informaţie:
a) descrierea activităţii fiecărui sector industrial şi a componenţei fiecărui sector geografic;
b) venitul din vînzări sau alte venituri operaţionale cu delimitarea venitului obţinut de la terţi şi de la alte sectoare ale întreprinderii
respective;
с) rezultatul financiar (profit sau pierdere);
d) activele utilizate ale sectorului, exprimate sau /sub formă bănească sau/ sub formă de dobînzi din activele consolidate;
e) baza politicii intersectoriale a preţurilor;
j) modificările în determinarea sectoarelor şi în politica de contabilitate, aplicată la pregătirea informaţiei sectoriale, cauzele acestora şi
consecinţele în expresie valorică.
20. Întreprinderea poate să publice, de asemenea, informaţii suplimentare referitoare la activitatea sectorului, de exemplu:
- mărimea venitului obţinut de fiecăre sector din investiţii, contabilizat potrivit metodei echivalenţei;
- cota-parte minoritară (dobînzile de participare minoritare);
- rezultatul excepţional;
- uzura mijloacelor fixe, epuizarea resurselor naturale care nu pot fi restabilite, amortizarea activelor nemateriale;
- cheltuielile pentru lucrări de cercetare, dezvoltare, experimentare;
- investiţiile capitale;
- informaţiile de natură nefinanciară (de exemplu, numărul de salariaţi în fiecare sector).

Coordonarea informaţiilor
21. Întreprinderea trebuie să asigure concordanţa dintre suma informaţiilor proprii fiecărui sector şi informaţia globală prezentată în
rapoartele financiare ale întreprinderii în ansamblu. Corectitudinea sumelor totalurilor pe sectoare şi informaţiilor globale prezentate în rapoartele
financiare se constată prin compararea acestora.

Data intrării standardului în vigoare


22. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.

__________
Ministerul Finanţelor
Ordin nr.174 din 25.12.97 Standardele Naţionale de Contabilitate (Include standardele:1,2,3,5,7,12,14,16,18,23,25,28,30) //Monitorul Oficial 88-
91/182, 30.12.1997

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 16


"Contabilitatea activelor materiale pe termen lung"
Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardelor internaţionale de contabilitate (S.I.C.) 4 "Contabilitatea uzurii calculate" şi
16 "Imobile, clădiri şi utilaje", recomandate de Comitetul S.I.C. începînd respectiv cu 1 ianuarie 1977 şi 1 ianuarie 1995.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a activelor materiale pe termen lung:
mijloacelor fixe, activelor materiale în curs (investiţiilor capitale la beneficiarul construcţiei), terenurilor, resurselor naturale. Principalele
probleme ale contabilizării activelor materiale pe termen lung sînt determinarea momentului de constatare a acestora, valorii de bilanţ şi a celei
rămase, duratelor de funcţionare utilă, modul de calculare a uzurii, metodica de contabilizare a altor diminuări ale valorii de bilanţ şi a ieşirii
activelor.

Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de antreprenoriart şi sînt
înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale situate atît pe teritoriul
Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.
4. Prezentul standard se aplică pentru contabilizarea activelor materiale pe termen lung cu excepţia:
a) resurselor silvice şi a altor resurse naturale reproductibile;
b) drepturilor pentru prospecţiunile şi explorarea mineralelor, petrolului, gazelor naturale, de posesie asupra resurselor minerale, şi a altor
resurse similare nereproductibile.
Mijloacele fixe, utilizate în procesul explorării şi extracţiei (exploatării) resurselor naturale, specificate în punctele a şi b, intră în sfera de
acţiune a prezentului standard.
c) activelor materiale achiziţionate la asocierea companiilor şi evaluate iniţial la valoarea venală chiar şi în cazul în care aceasta
depăşeşte costul lor;
d) modificării costului activelor materiale ca rezultat al inflaţiei contabilizate în conformitate cu S.N.C. 29 "Informaţia financiară în
condiţiile economiei hiperinflaţioniste".
5. Întreprinderea poate să examineze activele materiale pe termen lung în conformitate cu prezentul standard sau ca proprietate
investiţională potrivit S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor".

Definiţii
6. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Active materiale pe termen lung - active care îmbracă o formă fizică naturală, au o durată de funcţionare utilă mai mare de un an, se
utilizează în activitatea întreprinderii sau se află în procesul creării şi nu sînt destinate vînzării.
Active materiale pe termen lung uzurabile (epuizabile) - active care au o durată de utilizare (exploatare, extracţie) limitată, la care se
calculează uzura (epuizarea). Uzura se calculează la mijloacele fixe, iar epuizarea - la resursele naturale.
Active materiale pe termen lung neuzurabile - active care au o durată de utilizare nelimitată sau se află în proces de creare. Acestea
cuprind terenurile şi activele materiale în curs (investiţiile capitale).
Mijloace fixe - active materiale (mijloace de muncă), preţul unitar al cărora depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie, planificate pentru
utilizare mai mult de peste un an în activitatea de producţie, comercială şi în alte activităţi, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, sau
sînt destinate închirierii sau pentru scopuri administrative.
Active materiale în curs (investiţii capitale) - cheltuieli pentru achiziţionarea şi crearea activelor la beneficiarul construcţiei în decursul
unui proces îndelungat (achiziţionarea utilajului care necesită montaj, construcţia clădirilor şi construcţiilor speciale, plantarea şi cultivarea
plantaţiilor perene).
Terenuri - un tip special de imobil care are o durată de utilizare nelimitată în desfăşurarea activităţii întreprinderii sau poate fi destinat
închirierii.
Resurse naturale - partea naturală a activelor materiale pe termen lung, care are o formă naturală concretă de rezerve de petrol, gaze,
piatră, material lemnos etc., extrase (explorate) în cursul unei perioade îndelungate.
Valoarea de intrare (valoarea de procurare sau valoarea istorică) - suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora sau
valoarea venală sub altă formă de compensare, acordată la achiziţionarea sau crearea activelor materiale pe termen lung.
Valoarea de bilanţ - suma cu care activele materiale pe termen lung sînt evaluate la data întocmirii bilanţului. La mijloacele fixe şi
resursele naturale aceasta este egală cu valoarea de intrare, corectată sau reevaluată, diminuată cu uzura (epuizarea) acumulată. Valoarea de bilanţ
a terenurilor o constituie valoarea de intrare sau reevaluată a acestora, iar valoarea de bilanţ a activelor materiale în curs este egală cu suma
cheltuielilor efective sau cu valoarea reevaluată.
Valoarea corectată a mijloacelor fixe - valoarea mijloacelor fixe determinată după efectuarea investiţiilor capitale ulterioare în cazul
ameliorării stării activelor.
Valoarea reevaluată - valoarea activelor materiale determinată ca urmare a reevaluării acestora.
Valoarea venală - suma cu care un activ ar putea fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile independente.
Valoarea uzurabilă - valoarea de intrare a obiectului de mijloace fixe sau o altă sumă, care substituie valoarea acestuia în rapoartele
financiare, diminuată cu valoarea probabilă rămasă în momentul achiziţionării activului.
Valoarea epuizabilă a resurselor naturale - valoarea de intrare sau altă valoare a resurselor naturale diminuată cu valoarea probabilă
rămasă.
Valoarea rămasă - suma netă (valoarea bunurilor materiale utilizabile), pe care întreprinderea prevede să o obţină la expirarea duratei de
utilizare a activului.
Durata de funcţionare utilă se determină conform:
a) perioadei în decursul căreia întreprinderea prevede utilizarea activului;
b) cantităţii de unităţi de producţie, volumului de lucrări, servicii pe care întreprinderea prevede să le obţină din utilizarea obiectului.
Uzura mijloacelor fixe - repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe în decursul duratei de funcţionare utilă.
Epuizarea resurselor naturale - repartizarea proporţională a valorii epuizabile a resurselor naturale în raport cu volumul rezervelor extrase.
Suma (valoarea) de recuperare - suma pe care întreprinderea presupune să o recupereze ca rezultat al utilizării activului, inclusiv
valoarea rămasă în cazul ieşirii acestuia.

Constatarea activelor materiale pe termen lung


7. Unitatea (obiectul) activelor materiale se constată ca activ în cazul în care:
a) există o certitudine întemeiată că în urma utilizării acestuia întreprinderea va obţine un avantaj (profit) economic;
b) valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.
Dacă aceste două condiţii nu pot fi satisfăcute, activul se consideră drept cheltuială a perioadei de gestiune.
8. Activele materiale pe termen lung reprezintă o parte considerabilă din toate activele întreprinderii. De aceea este foarte important, cum
aceste active vor fi prezentate în situaţia financiară a întreprinderii. Întreprinderea trebuie să determine, dacă investiţiile capitale efectuate pentru
achiziţionarea sau crearea unui oarecare obiect reprezintă un activ sau cheltuială. Aceasta poate să influenţeze substanţial mărimea rezultatelor
activităţii întreprinderii.
9. Dacă întreprinderea stabileşte că obiectul activelor materiale răspunde cerinţelor primului criteriu de constatare (paragraful 7, punctul
a), este necesară fundamentarea gradului de certitudine privind obţinerea avantajului economic viitor (profitului) în baza datelor existente la
momentul constatării iniţiale. În cazul existenţei unor argumente suficiente privind obţinerea avantajului economic din utilizarea activului,
întreprinderea garantează că va obţine acest avantaj şi poate să-l achiziţioneze. Dacă întreprinderea nu este sigură că va obţine un avantaj
economic ca urmare a efectuării operaţiei de achiziţionare a activului, o atare operaţie poate fi anulată fără pierderi considerabile. În acest caz
nu există nici un temei de constatare a activului.
10. Condiţiile celui de-al doilea criteriu de constatare (paragraful 7, punctul b) sînt satisfăcute, de obicei, uşor în operaţia de schimb
(cumpărare) a activului, în care se determină valoarea de intrare a acestuia. Dacă activul este creat de întreprindere fără atragerea unor terţi,
valoarea de intrare poate fi măsurată exact prin totalitatea cheltuielilor privind achiziţionarea materialelor, forţei de muncă, a altor resurse
utilizate în construirea, montarea, instalarea lui.
La determinarea unei unităţi (obiect) a activelor materiale pe termen lung este necesar a lua în considerare particularităţile
caracteristice unor tipuri de active şi întreprinderi. De exemplu, piesele de schimb intrate împreuna cu activul achiziţionat se includ în valoarea de
intrare a acestuia. Din momentul punerii în funcţiune a unui asemenea activ uzura se calculează, pornind de la valoarea uzurabilă a activului,
inclusiv valoarea acestor piese de schimb. La reparaţia acestui activ valoarea pieselor de schimb cheltuite, care figurează în garnitură, nu se
include în consumuri sau cheltuieli. Dacă întreprinderea prevede să utilizeze utilajul de rezervă mai mult de un an, acesta se trece la mijloacele
fixe. În acest caz pentru utilajul de rezervă se calculează uzura în cursul perioadei care nu depăşeşte durata de funcţionare utilă a activului aferent.
11. Activul achiziţionat de întreprindere poate să cuprindă cîteva elemente componente cu diverse durate de funcţionare utilă. În acest
caz, fiecare element component se contabilizează separat, iar uzura este necesar să fie calculată de asemenea separat. De exemplu, avionul şi
motoarele acestuia au diferite durate de funcţionare utilă, de aceea acestea trebuie să fie contabilizate ca active amortizabile distincte.
12. Întreprinderea poate să achiziţioneze activul pentru securitatea şi protecţia mediului înconjurător din utilizarea căruia nu va obţine
nemijlocit un avantaj economic. Însă o atare achiziţionare este necesară pentru obţinerea unui avantaj din activele aferente, de aceea aceasta se
constată drept activ. Un atare activ se constată numai în acel grad în care valoarea de bilanţ a acestuia şi a activelor legate de el nu depăşeşte
valoarea lor totală de recuperare luate în ansamblu. De exemplu, întreprinderea din industria chimică este nevoită să perfecţioneze noile
metode (forme) de transportare şi păstrare a produselor chimice în conformitate cu cerinţele contemporane privind protecţia mediului
înconjurător, fabricarea şi păstrarea produselor chimice toxice. Aceste perfecţionări noi se constată drept active cu condiţia că ele se recuperează,
deoarece fără ele întreprinderea nu este în stare să producă şi să vîndă produsele sale chimice.

Evaluarea iniţială a activelor materiale pe termen lung


13. Obiectul constatat drept activ este evaluat la valoarea de intrare a acestuia.
Valoarea de intrare a obiectului activelor materiale pe termen lung constă din valoarea de cumpărare, inclusiv taxele vamale şi taxele
pentru import, impozitele pentru obiectele cumpărate, prevăzute de legislaţie, cheltuielile de aducere a activului achiziţionat în starea de lucru
pentru utilizarea previzibilă a lui. Rabaturile comerciale şi scontul (înlesnirile) la cumpărare se scad la determinarea valorii de cumpărare a
activului. Cheltuielile de aducere a activului în stare de lucru, precum şi cele aferente achiziţionării acestuia cuprind:
a) cheltuielile pentru pregătirea şantierului de construcţie;
b) cheltuielile de transport şi achiziţionare;
c) cheltuielile de montaj, instalare;
d) cheltuielile de salarizare a specialiştilor, de exemplu, a arhitecţilor şi inginerilor.
14. Dacă achitarea activului este amînată după termenul obişnuit de acordare a creditului, valoarea acestuia la momentul achiziţionării este
egală cu echivalentul mijloacelor băneşti. Diferenţa dintre această sumă a echivalentului şi plăţile generale se consideră drept cheltuială aferentă
plăţii dobînzilor pentru credit, dacă aceasta nu se capitalizează în conformitate cu metoda alternativă admisibilă, prevăzută de S.N.C. 23
"Cheltuielile privind împrumuturile".
15. La intrare activele materiale pe termen lung se reflectă în contabilitate la valoarea de intrare care este egală pentru:
a) obiectele create la întreprinderea propriu-zisă - cu costul efectiv, inclusiv impozitele prevăzute de legislaţia în vigoare;
b) clădirile şi construcţiile speciale executate după metoda de construcţie în antrepriză - cu valoarea contractuală a obiectului, inclusiv
impozitele prevăzute de legislaţia în vigoare;
c) obiectele achiziţionate contra plată de la întreprinderi şi terţe persoane:
- clădiri şi construcţii speciale - cu valoarea de cumpărare plus cheltuilelile legate de reparaţie şi aducerea acestora în stare de lucru;
- terenuri - cu valoarea de cumpărare plus cheltuielile de achiziţionare în conformitate cu prevederile paragrafelor 72-75 ale
prezentului standard;
- maşini şi utilaje - cu valoarea de cumpărare diminuată cu rabatul acordat, reducerea acordată plus cheltuielile pentru procurarea acestora
(asigurarea, taxele vamale, impozitele şi taxele, cheltuielile de transport), cheltuielile pentru montare, instalare, experimentare etc.
În valoarea de intrare a mijloacelor fixe achiziţionate se includ şi dobînzile plătite la împrumuturi sau credite în conformitate cu
prevederile S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile";
d) activele achiziţionate pe calea schimbului la valoarea negociată de părţi, care se determină în mod riguros în succesiunea stabilită:
- valoarea venală a obiectului primit în schimb sau oferit pentru schimb, corectată cu suma mijloacelor băneşti sau a echivalentelor
acestora plătite (primite);
- valoarea de bilanţ a activelor care urmează să fie schimbate, dacă nu există valoarea de piaţă real confirmată;
- valoarea contractuală (conform paragrafului 18 al prezentului standard);
e) activele primite cu titlu gratuit, precum şi sub formă de subvenţii guvernamentale - cu valoarea venală. Dacă nu există o valoare de
piaţă real confirmată, valoarea de intrare este determinată de o expertiză independentă sau la suma stabilită conform datelor din actele de primire-
predare, cu suplimentarea în cazurile necesare a cheltuielilor de pregătire a activelor pentru exploatare;
- mijloace fixe rezultate din fuziunea întreprinderilor - cu valoarea venală.
16. Valoarea de intrare a activelor, pe care le deţine arendaşul în condiţiile chiriei finanţate, se determină în baza regulilor prevăzute de
S.N.C. 17 "Contabilitatea chiriei".
17. Valoarea de bilanţ a activului poate fi diminuată cu suma corespunzătoare a subvenţiilor de stat la intrarea acestuia conform
cerinţelor S.N.C. 20 "Contabilitatea subvenţiilor de stat şi publicitatea asistenţei de stat".

Schimb de active materiale


18. Întreprinderile pot să achiziţioneze active materiale pe calea schimbului, adică prin vînzarea pe bază de barter sau contravînzare. Se
distinge schimb total şi parţial, precum şi schimb cu active identice şi neidentice. Schimbul se consideră total în cazul în care valoarea venală a
activului schimbat este egală cu valoarea venală a activului primit. În cazul în care valoarea venală a activului schimbat este mai mare sau mai mică
decît valoarea venală a activului primit, schimbul se consideră parţial. La schimbul parţial al activelor, în tranzacţie, întotdeauna participă
mijloacele băneşti sau echivalentele acestora. Schimbul poate fi efectuat cu obiecte identice (destinate fabricării unuia şi aceluiaşi tip de produse), de
exemplu, strung cu strung, staţia service cu staţie de acelaşi tip, hotel cu hotel sau cu obiecte neidentice - camionul se schimbă cu un strung sau
invers. Sînt posibile cazuri de schimb al unui tip de active cu active de alt tip, de exemplu, obiectul mijloacelor fixe cu investiţii, stocuri de
mărfuri şi materiale etc. În toate cazurile de schimb valoarea de intrare a activului achiziţionat şi a activului schimbat se estimează la valoarea
venală. Dacă valoarea venală a obiectului achiziţionat este mai mare (mai mică) decît valoarea venală a obiectului schimbat, schimbul se efectuează,
ţinînd cont de corecţiile mijloacelor băneşti sau ale echivalentelor acestora. Dacă în operaţiile de schimb al activelor participă mijloacele băneşti sau
echivalentele acestora, aceasta demonstrează că obiectele schimbate nu au o valoare venală identică. În acest caz are loc schimbul parţial de active.
19. Activul poate fi achiziţionat în schimbul altui activ identic care se utilizează pentru fabricarea aceluiaşi tip de produse şi are aceeaşi
valoare venală ca şi cel dat pentru schimb. Obiectul poate, de asemenea, fi vîndut în schimbul cotei acţionarilor în activul identic. În ambele cazuri,
dacă procesul de achiziţionare (vînzare) nu este încheiat, nu se constată nici un fel de venituri sau cheltuieli. Valoarea activului achiziţionat în
acest caz este valoarea de bilanţ a activului schimbat. Valoarea venală a activului primit poate fi o dovadă a pierderii valorii de intrare a activului
oferit în schimb. În acest caz, valoarea activului predat se casează parţial, iar valoarea diminuată a acestuia se adaugă la valoarea activului
achiziţionat.
20. Regulile de constatare a veniturilor şi cheltuielilor sînt predeterminate de caracterul obiectelor schimbate. În cazul schimbului
activelor neidentice, se constată şi pierderile, şi profiturile; în cazul schimbului activelor identice, pierderile se constată, iar profiturile nu se
constată.
Dacă în cazul schimbului obiectelor identice şi neidentice valoarea venală este mai mică decît valoarea de bilanţ a obiectului dat în schimb
diferenţa dintre acestea se consideră ca pierdere şi nu se trece la preţul activului primit. Dacă în cazul schimbului obiectelor neidentice valoarea
venală este mai mare decît valoarea de bilanţ a activului schimbat, diferenţa se constată ca profit şi nu se raportă la valoarea activului primit. În
cazul în care la schimbarea activelor identice valoarea venală a obiectului schimbat, coordonată de părţi, este mai mare decît valoarea de bilanţ a
acestuia, profitul nu se constată. Diferenţa apărută în acest caz se trece la valoarea rămasă a obiectului transmis, diminuînd astfel valoarea de
cumpărare a activului achiziţionat pe calea schimbului.

Mijloace fixe
Componenţa mijloacelor fixe
21. În componenţa mijloacelor fixe sînt incluse obiectele a căror valoare unitară depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie şi sînt utilizate
mai mult de un an: clădirile, construcţiile speciale, instalaţiile de transmisiune, maşinile şi utilajele (instalaţiile şi echipamentele de forţă, de
măsurare, reglare şi utilaje de laborator, calculatoarele, alte maşini şi utilaje, mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producţie şi
de uz casnic, plantaţiile perene, cheltuielile capitale privind ameliorarea terenurilor, alte mijloace fixe (cheltuieli capitale pentru mijloacele fixe luate
cu chirie, fondurile de bibliotecă etc.).
Obiectele din categoriile "Acoperire cu prelată a cupolei şi părţilor laterale ale circului", "Agregate bituminoase de topire şi cazane
pentru bitum", "Instalaţii de ardere a gazelor", "Instrumente", evidenţiate după a cincea categorie a clasificării mijloacelor fixe, se consideră, de
asemenea, mijloace fixe.
Investiţiile capitale în plantaţiile perene şi ameliorarea terenurilor sînt incluse în componenţa mijloacelor fixe anual, pînă la intrarea în
perioada de rodire, în suma cheltuielilor aferente suprafeţelor date în folosinţă, indiferent de încheierea întregului complex de lucrări. Investiţiile
capitale pentru ameliorarea terenurilor formează o categorie separată de mijloace fixe.
Indiferent de valoare mijloacele fixe cuprind maşinile şi uneltele agricole, animalele adulte de lucru şi cele productive, instrumentele de
construcţie şi mecanizate.
Obiectele se consideră incluse în componenţa mijloacelor fixe din momentul punerii în funcţiune a acestora în baza documentelor perfectate
în modul cuvenit.
22. Nu se includ în componenţa mijloacelor fixe şi se raportă la investiţii sau la stocuri de mărfuri şi materiale:
a) clădirile, construcţiile speciale şi alte obiecte pe care întreprinderea nu le utilizează în activitatea sa operaţională şi sînt destinate
pentru scopuri investiţionale;
b) animalele tinere şi la îngrăşat;
c) obiectele destinate închirierii.
Investiţii capitale ulterioare pentru ameliorarea
stării mijloacelor fixe
23. Investiţiile capitale ulterioare pentru ameliorarea suplimentară a stării obiectelor mijloacelor fixe în procesul utilizării acestora se trec la
majorarea valorii de bilanţ a acestora în cazul în care întreprinderea va obţine în urma acestor investiţiii un avantaj economic care îl depăşeşte pe
cel evaluat iniţial la achiziţionare. Dacă în urma efectuării investiţiilor capitale ulterioare întreprinderea nu va obţine avantaje economice mai mari
decît cele evaluate iniţial, atare investiţii se consideră drept cheltuieli ale perioadei de gestiune, în care au survenit.
24. Ameliorarea stării activelor care măreşte avantajul economic (profitul) poate surveni în cazul:
a) reconstrucţiei întreprinderii în scopul majorării duratei de funcţionare utilă, inclusiv sporirea capacităţii de producţie;
b) ridicării calităţii unor părţi componente separate subansamblurilor, mijloacelor fixe în scopul îmbunătăţirii substanţiale a calităţii
produselor fabricate;
c) aplicării noilor procese de producţie care contribuie la reducerea considerabilă a cheltuielilor activităţii de bază.
25. Cheltuielile pentru reparaţia curentă sau exploatarea mijloacelor fixe se efectuează pentru a păstra sau a restabili posibilitatea
obţinerii de la acestea a avantajelor (profitului) economice viitoare în proporţiile determinate la achiziţionare. De exemplu, cheltuielile pentru
asistenţa tehnică şi reparaţiile curente la clădiri, construcţii speciale şi utilaje sînt destinate păstrării şi nu sporirii avantajelor economice evaluate
iniţial. De aceea acestea sînt reflectate drept consumuri sau cheltuieli ale perioadei în care au apărut, în conformitate cu S.N.C. 3
"Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii".
26. Reparaţia capitală a mijloacelor fixe se efectuează pentru menţinerea acestora în stare de lucru normală sau în scopul măririi
duratei de funcţionare utilă în comparaţie cu durată stabilită la constatarea (înregistrarea) iniţială. Dacă în urma reparaţiei capitale a obiectului nu
creşte productivitatea acestuia sau durata de funcţionare utilă, cheltuielile pentru aceste reparaţii se consideră drept consumuri sau cheltuieli ale
perioadei, adică se trec la cheltuielile (consumurile) curente. Dacă în urma efectuării reparaţiei capitale durata de exploatare utilă a obiectului
se măreşte, atunci cheltuielile pentru această reparaţie se consideră ca investiţii capitale (se capitalizează) şi se trec la majorarea valorii obiectului
reparat.
27. Modul de contabilizare a investiţiilor capitale ulterioare, apărute în perioada de exploatare a obiectului mijloacelor fixe depinde de
circumstanţele acceptate la evaluarea şi constatarea iniţială a obiectului respectiv, precum şi de faptul dacă aceste investiţii sînt recuperabile. De
exemplu, în cazul în care valoarea de bilanţ a unei unităţi de mijloace fixe reflectă deja pierderea avantajului economic, investiţiile capitale
ulterioare pentru restabilirea acestuia, pe care aşteaptă să-l obţină, se capitalizează. O atare capitalizare şe efectuează numai în limitele care nu
depăşesc valoarea de recuperare a activului respectiv. Diferenţa investiţiilor capitale ulterioare care depăşeşte suma de recuperare se raportează la
cheltuielile perioadei de gestiune.
Acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul în care activul achiziţionat necesită efectuarea investiţiilor capitale, care sînt necesare pentru aducerea
acestuia în stare de lucru. De exemplu, clădirea procurată trebuie reconstruită. Investiţiile capitale ulterioare, în urma cărora creşte productivitatea
activului se trec, de asemenea, la majorarea valorii acestuia, cu condiţia că aceste investiţii pot fi recuperate în perioada utilizării viitoare a
activului.
28. Subansamblurile de bază, piesele unor obiecte ale mijloacelor fixe pot necesita o schimbare sistematică. De exemplu, este necesar a
înlocui de nenumărate ori, în decursul duratei de funcţionare a avionului, părţile interioare ale avionului (locurile, bucătăria etc.). Prin urmare,
aceste componente sînt contabilizate ca obiecte distincte, deoarece au durate de funcţionare utilă, care se deosebesc de duratele obiectului propriu-
zis. Astfel, dacă elementul component înlocuit sau reconstruit este constatat drept activ, investiţiile capitale realizate pentru substituirea acestuia
se contabilizează ca achiziţionare a activului, iar elementul înlocuit se casează ca activ scos din funcţiune.

Evaluarea efectuată după constatarea iniţială a activelor


Metoda recomandată de condiţiile standardului
29. După constatarea iniţială, activul trebuie să fie contabilizat la valoarea de intrare a acestuia, diminuată cu uzura acumulată. De aceea
în conformitate cu paragraful 54 al prezentului standard, în perioada de exploatare a obiectului trebuie diminuată permanent valoarea acestuia pînă
la valoarea de recuperare.
Dacă activul a pierdut parţial valoarea de intrare, prin urmare şi avantajul economic corespunzător, rezultat din calamităţile naturale
(furtuni, inundaţii, incendii etc.) sau avarii, deteriorări, o parte din valoarea de bilanţ a acestuia în mărimea pierderii valorilor trebuie să fie trecută la
cheltuieli. O atare casare a valorii se efectuează pe fiecare obiect separat.

Metoda alternativă admisibilă


30. Întreprinderea poate să aplice metoda alternativă de evaluare a mijloacelor fixe, potrivit căreia: dacă după constatarea iniţială activul
a fost evaluat, acesta trebuie să fie contabilizat la valoarea reevaluată, care constituie valoarea venală la data reevaluării diminuată cu suma
respectivă a uzurii acumulate. Reevaluarea se efectuează regulat pentru ca valoarea de bilanţ să nu difere substanţial de valoarea venală la data
întocmirii bilanţului.
Reevaluarea mijloacelor fixe
31. Valoarea venală a mijloacelor fixe este valoarea de piaţă, ţinînd cont de destinaţia utilizării acestora. Această valoare se determină
prin expertiza estimativă efectuată de către specialişti (estimatori) calificaţi. Dacă la unele obiecte speciale de active materiale sau din cauza
vînzării rare a obiectelor, cu excepţia cazurilor cînd acestea reprezintă o parte a afacerilor permanente, lipseşte valoarea de piaţă confirmată,
evaluarea acestora se efectuează la valoarea de recuperare.
32. Valoarea venală a obiectului mijloacelor fixe se determină, ţinînd cont de destinaţia utilizării acestuia în prezent, adică la data
evaluării. Cînd se prevede utilizarea activului conform altor destinaţii, acesta va fi evaluat, ca şi celelalte obiecte utilizate, în aceleaşi scopuri.
De exemplu, nu este legitimă evaluarea clădirii şi utilajului întreprinderii la valoarea de consum, dacă terenul pe care se află întreprinderea se
evaluează la preţul de piaţă liber al terenului destinat replanificării pentru un centru comercial.
33. Frecvenţa reevaluării activelor depinde de gradul modificărilor survenite în valoarea venală a activului respectiv supus reevaluării şi se
determină autonom de întreprindere. Dacă valoarea venală a obiectului deja reevaluat diferă considerabil de valoarea de bilanţ a acestuia (ca rezultat
al inflaţiei, modificării bruşte a preţurilor la obiectul respectiv pe piaţă etc.), acesta trebuie să fie supus din nou reevaluării. Obiectele
mijloacelor fixe, a căror valoare venală este instabilă şi se modifică considerabil, se reevaluează anual, de regulă, la finele anului. Obiectele
mijloacelor fixe (clădirile, construcţiile speciale), a căror valoare venală se modifică neînsemnat, sînt supuse reevaluării o dată în trei-cinci ani.
34. Dacă un obiect dintr-o grupă oarecare de active este reevaluat, este necesară reevaluarea întregii grupe de obiecte. Grupă se consideră în
cazul dat o totalitate de obiecte omogene prin conţinutul şi modul de utilizare în activitatea economică (sau prin componenţa naturală şi materială):
clădirile, construcţiile speciale, maşinile şi utilajele, instalaţiile de transmisie, mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producţie,
inventarul de uz casnic, animalele de lucru şi productive, plantaţiile perene etc.
35. La reevaluarea obiectelor, care alcătuiesc o grupă de active, toate obiectele se reevaluează simultan. În caz contrar, sînt
inevitabile reevaluarea selectivă a activelor şi reflectarea rezultatelor acesteia în rapoartele financiare, ceea ce conduce la trecerea
cheltuielilor şi valorii lor la date diferite, şi, prin urmare, la incomparabilitatea indicatorilor corespunzători.
36. La reevaluarea obiectului mijloacelor fixe este necesar a calcula şi suma uzurii acumulate a acestuia la data reevaluării care se
determină:
a) prin produsul sumei uzurii obiectului pînă la reevaluare şi a coeficientului modificării valorii de bilanţ după reevaluarea acestuia. Acest
coeficient se calculează prin raportul dintre valoarea de înlocuire (reevaluată) a activului şi valoarea de bilanţ a acestuia pînă la reevaluare;
b) din valoarea de bilanţ a obiectului după reevaluarea acestuia se scade uzura acumulată, calculată după reevaluare, în acest caz uzura
este egală cu zero. Această metodă poate fi aplicată pentru grupa "Clădiri".
37. Rezultatele reevaluări obiectului mijloacelor fixe după constatarea acestuia ca activ se reflectă în felul următor:
a) suma majorării valorii de bilanţ se trece la majorarea capitalului propriu în postul de bilanţ "Diferenţa din reevaluarea activelor";
b) suma reducerii valorii de bilanţ se trece la micşorarea capitalului propriu în postul de bilanţ "Diferenţa din reevaluarea activelor".
Aceste modificări ale valorii de bilanţ sînt reflectate pe fiecare activ în parte. Este interzisă compensarea reducerii valorii de bilanţ din
reevaluarea unui activ pe seama majorării valorii de bilanţ a altui activ. Cînd mijloacele fixe şi alte active pe termen lung sînt scoase din uz sumele
majorării şi micşorării valorii de bilanţ sînt trecute respectiv la venituri şi cheltuieli ale activităţii de investiţii.
38. Impozitul din venit în partea formată din reevaluarea activelor se tratează în conformitate cu S.N.C. 12 "Contabilitatea impozitului pe
venit".
Durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe
39. Durata de funcţionare utilă probabilă a unui obiect sau a unei grupe de active omogene este determinată de întreprindere în mod
independent la momentul achiziţionării, ţinînd cont de experienţa de lucru cu asemenea active, starea reală a obiectelor în perioada curentă,
necesitatea efectuării reparaţiei şi întreţinerii activelor, tendinţele actuale de dezvoltare în domeniul tehnologiei sau pentru fabricarea noilor
produse, sau prestarea noilor servicii. În cazul în care experienţa de lucru este joasă, este anevoios a determina durata de funcţionare utilă, de
aceea ea poate fi calculată exact numai prin expertiză.
40. Durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe uzurabile la întreprindere poate fi mai scurtă decît durata fizică de serviciu. Durata
fizică de serviciu este perioada calculată pentru uzura fizică a activului, inclusiv perioada pînă devine inutilizabil. Aceasta depinde de uzura fizică
propriu-zisă, determinată de intensitatea (numărul de schimburi), de utilizarea activului sau de programul întreprinderii privind repararea şi
asistenţa tehnică a acestuia, precum şi de învechirea (uzura) morală a activului.
41. Uzura morală a activelor are loc odată cu schimbarea tehnologiei producţiei sau perfecţionarea acesteia, modificarea cererii pieţei la
produsele fabricate, serviciile prestate, precum şi în urma restricţiilor juridice (termenele finale ale acţiunii contractului de închiriere,
brevetelor).
42. Durata de funcţionare utilă a activului este determinată de perioada în decursul căreia acesta poate fi util întreprinderii. Metodica
de gestiune a mijloacelor fixe poate să prevadă ieşirea acestora la expirarea sau numai a unei părţi a duratei fizice de serviciu, sau după
obţinerea numai a unei părţi a avantajului economic din obiectul corespunzător. O astfel de soluţie trebuie să fie argumentată în baza
experienţei de lucru a întreprinderii cu astfel de active.
Calcularea uzurii mijloacelor fixe
43. Suma uzurii unei unităţi (a obiectului de inventar) a mijloacelor fixe este determinată după scăderea din valoarea de intrare a
obiectului a valorii previzibile rămase care, de regulă, este neînsemnată. Valoarea rămasă se determină la data achiziţionării obiectului şi
ulterior nu se majorează ca urmare a modificării preţurilor. Dacă, însă, întreprinderea aplică metoda alternativă admisibilă de evaluare,
valoarea rămasă este revizuită la data reevaluării activului.
44. Dacă activul achiziţionat prevede cheltuieli însemnate pentru demontarea, deplasarea sau restabilirea acestuia la sfîrşitul termenului de
exploatare utilă, astfel de cheltuieli se reflectă ca un tip separat de cheltuieli pe toată durata de funcţionare a activului prin crearea rezervei. La
ieşirea activului cheltuielile efective sînt trecute la diminuarea rezervei create. Suma cheltuielilor efective care depăşeşte mărimea rezervelor create
este trecută la cheltuielile aferente ieşirii activelor pe termen lung, iar rezervele create în plus sînt trecute la veniturile privind ieşirea activelor
materiale pe termen lung.
45. Suma uzurii unităţii (obiectului) mijloacelor fixe este repartizată sistematic pe toată durata de funcţionare utilă. Metoda de
calculare utilizată trebuie să reflecte modelul, schema, conform căreia întreprinderea obţine un avantaj economic din utilizarea activului. De
exemplu, dacă întreprinderea intenţionează să obţină din activul utilizat un avantaj economic uniform în decursul duratei de utilizare a acestuia,
metoda de calculare a uzurii trebuie, de asemenea, să fie uniformă. Dacă însă ea planifică să obţină un avantaj economic mai mare în prima
jumătate a duratei de exploatare utilă, iar în a doua jumătate - un avantaj mai mic, atunci şi metoda de calculare a uzurii trebuie să corespundă acestei
scheme. Uzura calculată a activului în fiecare perioadă de gestiune trebuie să fie constatată drept consumuri şi cheltuieli în cazul în care acesta
nu se include în valoarea de bilanţ a altui activ material pe termen lung.
46. În procesul utilizării activului avantajul economic întruchipat în acesta se reduce, de aceea valoarea de bilanţ a activului se
micşorează treptat pe măsura calculării uzurii şi raportării acesteia la consumuri sau cheltuieli.
47. La calcularea uzurii activului pot fi aplicate diverse metode: metoda casării liniare, proporţional volumului produselor (serviciilor),
metoda soldului degresiv, metoda degresivă cu rată descrescătoare. Metoda casării liniare conduce la defalcări uniforme pe toată durata de
funcţionare utilă a activului. Casarea valorii amortizabile a activului proporţional volumului produselor (serviciilor) prevede trecerea la consumuri
şi cheltuieli a sumei uzurii în funcţie de volumul produselor fabricate (serviciilor). La utilizarea metodei soldului degresiv mărimea uzurii calculate
pe toată durata de funcţionare utilă a activului se micşorează permanent.
Metoda degresivă cu rată descrescătoare prevede includerea în consumuri şi cheltuieli a sumei calculate în baza utilizării presupusă a
productivităţii activelor. Metoda aplicată se alege de întreprindere în mod independent, în baza modelului presupus de obţinere a avantajului
economic şi se utilizează consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, dacă n-au survenit modificări în modelul stabilit anterior.
48. Suma uzurii calculate a activului în perioada de gestiune se consideră, de obicei, drept cheltuială. În caz de necesitate activul
amortizabil poate fi utilizat de întreprindere pentru crearea altui activ. În acest caz suma uzurii calculate se include în costul altui activ şi în
valoarea de bilanţ a acestuia. De exemplu, uzura calculată a mijloacelor fixe a întreprinderii industriale poate fi inclusă în cheltuielile de
producţie a stocurilor de mărfuri şi materiale (S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale"). În acelaşi mod uzura calculată a mijloacelor fixe la
construcţia obiectelor în regie proprie se include în cheltuielile de construcţie care se capitalizează. În mod analogic uzura activelor utilizate în
scopul dezvoltării producţiei poate fi inclusă în cheltuielile de executare a lucrărilor de proiectare şi experimentare, care se capitalizează în
conformitate cu S.N.C. 9 "Contabilitatea cheltuielilor pentru cercetări ştiinţifice şi lucrări de proiectare şi experimentare".
Revizuirea duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe
49. Întreprinderea revizuieşte periodic durata de funcţionare utilă a obiectului mijloacelor fixe. În cazurile în care durata probabilă de
funcţionare utilă diferă considerabil de evaluarea anterioară a activului, mărimea uzurii calculate a mijloacelor fixe pe perioadele de gestiune
curentă şi viitoare trebuie să fie corectată.
50. Uneori determinarea duratei de funcţionare utilă a activului este influenţată de factorii obiectivi. De exemplu, durata poate fi
prelungită ca urmare a realizării investiţiilor capitale ulterioare, deoarece se îmbunătăţeşte calitatea activului în comparaţie cu evaluarea iniţială a
acestuia sau cu norma de productivitate şi, viceversa, aceasta se micşorează ca rezultat al modificărilor tehnologice sau al reducerii cererii pe
piaţă a producţiei fabricate de activul respectiv. Prin urmare, în aceste cazuri durata de funcţionare utilă şi normele de calculare a uzurii mijloacelor
fixe pe perioadele curentă şi viitoare trebuie să fie corectate.
51. Organizarea oportună şi calitativă a lucrărilor de reparaţie şi a asistenţei tehnico-profilactice a activului contribuie, de asemenea, la
mărirea duratei de funcţionare utilă a acestuia sau la majorarea valorii rămase. Calcularea uzurii mijloacelor fixe este necesară, ţinînd cont de
factorii menţionaţi.
Revizuirea metodei de calculare a uzurii
mijloacelor fixe
52. Întreprinderea poate să reexamineze periodic metoda de calculare a uzurii mijloacelor fixe aplicată. Drept temei pentru aceasta servesc
modificările considerabile survenite în modelul presupus de obţinere a avantajului economic rezultat din folosirea activului respectiv. De
exemplu, întreprinderea la o anumită etapă poate să planifice producţia unui volum mai mic sau mai mare de produse cu participarea activului
respectiv în raport cu volumul prevăzut de grafic în momentul achiziţionării acestuia. Dacă metoda de calculare a uzurii aleasă de
întreprindere s-a dovedit a fi greşită, aceasta de asemenea trebuie să fie revăzută. În acest caz suma uzurii, care trebuie să fie calculată pe perioadele
curentă şi viitoare, trebuie să fie corectată.
Recuperarea valorii de bilanţ a mijloacelor fixe
53. În procesul funcţionării activul îşi pierde treptat valoarea sa de intrare. De aceea valoarea de bilanţ trebuie să reflecte mărimea
pierderilor valorii iniţiale. În legătură cu aceasta valoarea de bilanţ a obiectului sau a unui grup de obiecte omogene trebuie să fie periodic revizuită.
Aceasta este necesar pentru a determina dacă nu s-a redus valoarea recuperabilă a activului sub valoarea de bilanţ a acestuia. Dacă acest lucru s-
a întîmplat, valoarea de bilanţ a activului se micşorează pînă la valoarea recuperabilă. În acest caz, suma diferenţei se trece la micşorarea
capitalului propriu.
54. Valoarea de intrare, corectată sau reevaluată, a activelor se recuperează, de regulă, sistematic pe toată durata de funcţionare utilă a
acestora. Dacă însă avantajul economic care trebuie să fie obţinut din utilizarea unui obiect sau a unui grup de obiecte omogene în perioada de
utilizare s-a redus, de exemplu, ca urmare a pierderilor suportate de întreprindere, deteriorărilor, defecţiunilor, uzurii tehnice sau a altor factori
economici, valoarea recuperabilă poate fi mai mică decît valoarea de bilanţ a activului. În acest caz, precum şi atunci cînd obiectul
mijloacelor fixe nu funcţionează în decursul unei perioade îndelungate sau pînă la utilizare, sau în decursul termenului de funcţionare utilă,
este necesară casarea parţială a valorii de bilanţ a acestuia. Valoarea de bilanţ casată parţial se trece la cheltuieli.
55. Valoarea recuperabilă a unui activ sau a unui grup de active omogene se determină separat. Suma reducerii valorii de bilanţ pînă la
valoarea recuperabilă se determină, de asemenea, separat pentru fiecare activ sau grup de active omogene. Totuşi, pot exista circumstanţe în cazul
cărora determinarea valorii recuperabile a unui activ separat sau a unui grup de active omogene este imposibilă: de exemplu, în cazul în care şi
clădirea, şi utilajul sînt folosite cu unul şi acelaşi scop. În acest caz valoarea de bilanţ a fiecărui activ interdependent se reduce proporţional
volumului de reducere a sumei recuperabile a grupelor de active mai mici la un număr pentru care este posibilă evaluarea valorii recuperabile.

Majorarea ulterioară a sumei de recuperare


a mijloacelor fixe
56. Conform condiţiilor standardului majorarea ulterioară a valorii de intrare (reevaluate) a activului în conformitate cu prevederile
paragrafului 29 se efectuează în cazurile, cînd circumstanţele şi evenimentele activităţii economice a întreprinderii, care anterior au condus la
reducerea valorii activului, încetează să existe. De aceea, dacă există o dovadă convingătoare că noile circumstanţe şi evenimente vor exista
permanent în viitorul previzibil, are loc majorarea valorii de bilanţ cu trecerea schemei de majorare la capitalul propriu.
57. Conform metodei alternative admisibile:
majorarea ulterioară a sumei de recuperare a activelor, prevăzută de metoda alternativă în paragraful 30 al prezentului standard se
contabilizează în conformitate cu paragraful 37.
Scoaterea din uz a mijloacelor fixe
58. Obiectul mijloacelor fixe se casează din bilanţul întreprinderii la scoaterea din funcţiune din diverse motive şi cînd nu se aşteaptă în
viitor de la acesta nici un avantaj economic.
59. Rezultatele din scoaterea din uz sau vînzarea mijloacelor fixe se determină ca diferenţa dintre încasările nete şi valoarea de bilanţ la
momentul scoaterii din uz şi se constată ca venit sau cheltuieli în raportul privind rezultatele financiare.
La scoaterea din uz a obiectului de mijloace fixe anterior duratei probabile de funcţionare utilă, suma uzurii necalculate se trece la
cheltuielile privind scoaterea din uz. Diferenţa dintre cheltuielile efective şi probabile privind scoaterea din uz a obiectelor de mijloace fixe este
trecută, de asemenea, la venituri sau cheltuieli.
60. Dacă obiectul de mijloace fixe este schimbat cu un obiect identic avînd aceeaşi valoare, conform prevederilor paragrafelor 19 şi 20
ale prezentului standard valoarea de intrare a obiectului achiziţionat este egală cu valoarea de bilanţ a activului scos din funcţiune. Ca
rezultat, nu se formează nici beneficii, nici pierderi.
61. Dacă obiectul de mijloace fixe a fost evaluat în contabilitate la valoarea reevaluată, atunci la scoaterea din uz a acestuia suma
majorării, reflectată anterior ca majorare a capitalului propriu, este trecută la veniturile privind scoaterea din uz a activelor materiale.

Active materiale în curs


62. Prevederile privind contabilizarea activelor materiale în curs sînt aplicate de beneficiarul de lucrări de construcţii şi montaj. În grupul
activelor materiale în curs sînt incluse investiţiile capitale pentru:
a) achiziţionarea utilajului care necesită montaj şi crearea altor active în decursul unui proces îndelungat de construcţie a clădirilor,
construcţiilor speciale (drumurilor, podurilor, fîntînilor, digurilor etc.), utilajului şi altor obiecte ce nu necesită montaj pînă la punerea lor în funcţiune
plantarea şi cultivarea plantaţiilor perene;
b) investiţiile capitale ulterioare, conform paragrafelor 23-26 ale standardului prezent (cheltuieli pentru reconstrucţia întreprinderii, sporirea
capacităţilor de producţie, îmbunătăţirea calităţii subansamblurilor, mecanismelor utilajului în funcţiune). Cheltuielile care contribuie la
obţinerea beneficiului numai în decursul unei perioade de gestiune, sînt trecute la cheltuielile acestei perioade. Cheltuielile privind
achiziţionarea mijloacelor fixe care nu necesită montaj puse în funcţiune în momentul procurării terenurilor, precum şi cheltuielile de formare a
turmei de bază, nu se includ în categoria activelor materiale în curs.
63. Achiziţionarea utilajului care nu necesită montaj – strungurile şi maşinile ce nu solicită cheltuieli pentru instalarea şi fixarea de temelie
(transportul auto, calculatoare, instrumente, inventar, mobilă etc.) cînd acestea sînt puse în funcţiune în momentul procurării, precum şi completarea
turmei de bază pe seama animalelor tinere proprii cumpărate sau crescute în gospodăria proprie, sînt reflectate nemijlocit în componenţa
mijloacelor fixe.
64. Beneficiarul construcţiei, în cazul executării lucrărilor prin metoda de regie proprie, contabilizează activele materiale pe fiecare obiect,
evidenţiind următoarele articole: cheltuielile directe pentru materiale, cheltuielile directe pentru retribuirea muncii, cheltuielile indirecte
(cheltuielile de întreţinere a maşinilor şi mecanismelor de construcţie), cheltuielile de regie şi alte cheltuieli etc., dacă acestea sînt legate
nemijlocit de crearea activului.
65. Cheltuielile de administraţie şi alte cheltuieli de regie generale nu sînt incluse în componenţa valorii de intrare a activelor, dacă nu
sînt legate nemijlocit de achiziţionarea sau aducerea acestora în stare de lucru. În mod analog cheltuielile de lansare sau pregătire a activului pentru
lucru nu constituie o parte a valorii de intrare a activului, dacă acestea nu sînt condiţionate de aducerea activului în stare de lucru. Pierderile,
survenite în activitatea de bază ca rezultat al însuşirii planificate a capacităţii de producţie, se constată drept cheltuieli.
66. Valoarea de intrare a activului creat de întreprindere este determinată în baza aceloraşi principii ca şi în cazul achiziţionării acestuia
de la terţi. Dacă însă întreprinderea creează active pentru vînzare în cursul activităţii economice normale, valoarea acestora se determină în
conformitate cu prevederile S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale", deoarece acestea sînt clasificate ca produse finite. Din această cauză orice
beneficii interne ale întreprinderii se exclud la determinarea cheltuielilor care alcătuiesc valoarea de intrare a acestor active. În acelaşi mod
cheltuielile generate de nivelul foarte înalt al reziduurilor de materiale, precum şi cheltuielile supranormative pentru retribuirea forţei de muncă şi a
altor mijloace la crearea activului de către întreprindere, nu se includ în costul acestuia.
67. În cazul executării lucrărilor de construcţii-montaj prin metoda în antrepriză, beneficiarul construcţiei reflectă sumele avansurilor pe
termen lung, plătite antreprenorului, în componenţa altor active financiare pe termen lung.
68. La cheltuielile întreprinderii sînt trecute cheltuielile care nu majorează valoarea mijloacelor fixe:
- cheltuielile pentru pregătirea cadrelor la întreprinderea pusă din nou în funcţiune;
- cheltuielile pentru prospecţiuni, lucrări de explorare şi alte lucrări legate de construcţia obiectului;
- cheltuielile transferate pentru construcţii cu titlu de participaţie;
- cheltuielile pentru conservarea construcţiei autorizată în modul stabilit;
- cheltuielile pentru obiectele în curs de execuţie şi transmise cu titlu gratuit;
- cheltuielile pentru demolarea, demontarea şi protecţia construcţiei suspendate;
- alte cheltuieli prevăzute de devizele centralizatoare ale construcţiei.
69. Indiferent de modul de executare a lucrărilor de construcţii-montaj beneficiarul construcţiei reflectă în compartimentul rezultatelor din
activitatea de investiţii:
a) beneficiile (amenzile, penalităţile, despăgubirile, beneficiul din realizarea către terţi a valorilor materiale şi serviciilor);
b) pierderile din vînzarea către terţi a utilajului, valorilor materiale, din anularea creanţelor pe termen lung şi scurt, pierderile rezultate
din degradarea valorilor materiale şi distrugerea clădirilor şi construcţiilor speciale nefinisate în urma calamităţilor naturale, cu excepţia sumelor
percepute de la persoanele şi organizaţiile vinovate.
Pierderile din lichidarea mijloacelor fixe pentru care uzura a fost calculată parţial, dar au fost utilizate de beneficiarul construcţiei la
construcţia clădirilor şi construcţiilor speciale şi altor obiecte, se reflectă ca pierderi ale activităţii de investiţii. Beneficiul obţinut din scoaterea din
uz a obiectelor mijloacelor fixe, utilizate la construcţia clădirilor şi construcţiilor speciale, se reflectă ca beneficiu rezultat din activitatea de
investiţii.
70. Separat de cheltuielile pentru construcţia obiectului de bază, se reflectă cheltuielile pentru edificarea construcţiilor speciale şi
dispozitivelor provizorii, prevăzute şi neprevăzute în lista de titluri. Construcţiile speciale provizorii, neprevăzute în lista de titluri construite, se
înregistrează în componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată ca active curente. După înregistrarea acestora, se calculează uzura în
conformitate cu S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale". Construcţiile speciale şi dispozitivele prevăzute în lista de titluri construite se includ în
componenţa mijloacelor fixe.
71. Reevaluarea activelor materiale în curs de execuţie se efectuează în conformitate cu paragrafele 31 şi 33, iar rezultatele
reevaluării activelor menţionate se reflectă în contabilitate, conform prevederilor paragrafului 37 al prezentului standard.

Terenuri
Constatarea terenurilor
72. Terenurile pot fi utilizate în activitatea economică a întreprinderii în scopuri de producţie sau pentru închiriere. Acestea se constată
ca active în conformitate cu paragrafele 7-10 ale prezentului standard. Terenul şi clădirea reprezintă active distincte. De aceea acestea se
contabilizează separat, chiar dacă sînt achiziţionate împreună. Pămîntul, de obicei, are o durată de serviciu nelimitată, de aceea uzura pentru el nu
se calculează. Clădirile, însă, au o durată de serviciu limitată, care urmează să fie determinată şi din această cauză ele sînt active uzurabile.
Majorarea valorii pămîntului, pe care este amplasată clădirea, nu influenţează asupra determinării valorii amortizabile a clădirii şi a duratei de
funcţionare utilă a acesteia. În cazul achiziţionării unui complex de obiecte la un preţ unitar (în acord) (de exemplu, a terenului şi a clădirii
amplasate pe acesta), suma plătită (plata pauşală) se repartizează între obiectele cumpărate proporţional valorii venale a fiecărui obiect în parte.
73. Nu sînt tratate ca active separate terenul şi clădirea în cazul cînd acestea sînt contabilizate ca proprietate investiţională pe termen lung.
Amenajarea terenurilor (construirea căilor de acces, a îngrăditurilor etc.), precum şi formarea peisajului, construcţia străzilor, asfaltarea,
pavarea trotuarelor, montarea căilor de comunicaţii subterane etc. reprezintă o categorie aparte de active uzurabile şi, de asemenea, sînt
reflectate separat. Din cauza duratei limitate de utilizare a unor atare active, la acestea se calculează uzura.
Separat de valoarea terenurilor sînt reflectate şi investiţiile capitale în ameliorarea pămînturilor (pentru lucrări de ameliorare, de desecare,
irigare etc.).
Evaluarea terenurilor
74. Terenurile se evaluează la valoarea efectivă (istorică), care constituie valoarea de intrare. Evaluarea se efectuează după principiul de
utilizare. Dacă terenurile se utilizează conform destinaţiei de achiziţionare, acestea se evaluează la valoarea de piaţă a destinaţiei de utilizare. La
utilizarea terenurilor conform altor destinaţii, acestea se evaluează la valoarea de piaţă a acestora, care corespunde utilizării previzibile, iar cînd
terenurile se prevăd să fie utilizate în scopul vînzării sau la păstrarea în scopul vînzării ulterioare - la valoarea venală.
75. Valoarea de intrare a terenurilor cuprinde valoarea de cumpărare (mijloacele băneşti, orice cambii de plătit), comisioanele brokerilor,
plata pentru evaluarea terenurilor, alte servicii, impozitele pe proprietate, pe care le plăteşte cumpărătorul, alte cheltuieli cu caracter de o
singură dată (valoarea drenajului, curăţirea şi nivelarea terenului), cheltuielile pentru demolarea clădirilor inutile. În valoarea terenurilor sînt
incluse, de asemenea, cheltuielile de legalizare a drepturilor de proprietate asupra pămîntului, plăţile pentru avocaţi şi taxele pentru
înregistrare, cheltuielile de verificare a existenţei sechestrului, gajului, ipotecii sau a altor restricţii legate de proprietate. Valoarea venală a
terenurilor este determinată în conformitate cu prevederile paragrafului 31 a prezentului standard.
La cumpărarea pămîntului pentru construcţia unei clădiri noi toate cheltuielile privind executarea lucrărilor terasiere pentru această clădire
sînt considerate drept element al valorii acesteia.
Venitul obţinut în procesul pregătirii terenului pentru utilizarea planificată (sumele încasate din vînzarea materialelor de construcţie şi altor
materiale) se trece la reducerea valorii terenului.
În unele cazuri cumpărătorul terenului îşi asumă angajamentul privind plata impozitelor sau gajurilor neachitate de vînzător. În acest caz,
la valoarea terenului se adaugă şi aceste plăţi.
76. Terenurile ocupate de construcţii (clădiri, construcţii speciale) pot fi recultivate după demolarea acestora. De aceea valoarea
acestora nu este inclusă în valoarea construcţiilor edificate. Cheltuielile de recultivare a terenurilor pentru utilizarea lor în producţia agricolă
sînt trecute la cheltuieli anticipate pe termen lung. Ulterior cheltuielile de recultivare a terenurilor sînt incluse în componenţa cheltuielilor
perioadei curente, în cota corespunzătoare în decurs de pînă la trei ani.
77. Terenurile achiziţionate pentru vînzare sînt trecute la investiţii, iar cele deţinute de organizaţiile de imobil şi destinate revînzării
sînt incluse în categoria valorilor materiale şi mărfurilor.
Dacă întreprinderea deţine un teren care figurează în componenţa investiţiilor, impozitele, asigurările şi alte cheltuieli directe aferente
acestui teren sînt capitalizate, deoarece venitul din investiţii încă nu este obţinut, iar cînd un astfel de activ aduce întreprinderii venit în
perioada de gestiune (de exemplu, proprietate închiriată), cheltuielile menţionate nu sînt posibile capitalizării.
78. Terenurile şi alte obiecte pot fi transmise subdiviziunilor interioare în cadrul companiei. În aceste cazuri nu se produc modificări în
structura activelor şi pasivelor.
Scoaterea din uz a terenurilor
79. Valoarea terenurilor se casează din bilanţul întreprinderii în cazul vînzării sau ca rezultat al altor operaţii de transmitere. Beneficiul
sau pierderile din ieşiri (vînzare) se determină ca diferenţă dintre suma venitului (încasărilor), valoarea de bilanţ a terenului şi cheltuielile aferente
ieşirii (vînzării). Aceste rezultate financiare sînt reflectate în raportul privind rezultatele financiare, la capitolul ce vizează activitatea de investiţii.

Resurse naturale
80. Resursele naturale constituie o parte a activelor materiale pe termen lung. Acestea cuprind zăcămintele de petrol, gaze naturale, piatra
de construcţie şi de var, lemnul de construcţie. La extracţia (exploatarea) rezervelor naturale acestea devin produse destinate vînzării. Resursele
naturale sînt reflectate separat pe fiecare păcămînt, sector. Acestea sînt estimate la valoarea de intrare, care cuprinde valoarea de cumpărare şi
cheltuielile de achiziţionare.
81. Pe măsura valorificării resurselor naturale valoarea de intrare a acestora se diminuează treptat. Această diminuare se numeşte epuizare.
Epuizare înseamnă repartizarea proporţională a valorii de intrare a resurselor naturale, diminuată cu valoarea rămasă a acestora în raport cu
volumul produselor extrase. Pentru calcularea epuizării se aplică metoda de producţie, care prevede determinarea sumei de epuizare în funcţie de
volumul resurselor extrase (exploatate).
Produsele naturale extrase şi nerealizate sînt reflectate ca produse finite în componenţa stocurilor de mărfuri şi materiale.
Suma epuizării calculate a resurselor naturale se constată drept cheltuială în anul în care au fost vîndute produsele extrase
(exploatate).
82. Uzura mijloacelor fixe (instalaţiile de foraj şi de pompare, transportoarele şi alte utilaje speciale, căile de acces, transportul auto de
mărfuri, utilizate pentru extracţia minereurilor, se determină în modul următor. Dacă durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe depăşeşte durata
probabilă de exploatare (extracţie) a zăcămintelor, uzura acestora se calculează, pornind de la durata de exploatare (extracţie) a zăcămintelor,
cu condiţia că, după exploatare acestea, nu vor fi utilizate în alte scopuri. Dacă durata de serviciu a mijloacelor fixe este mai mică decît durata
presupusă de exploatare a resurselor naturale, uzura acestora se calculează conform duratei de serviciu util al mijloacelor fixe. Pornind de la această
durată, se calculează uzura mijloacelor fixe, dacă la epuizarea minereurilor acestea pot fi utilizate în alte scopuri.

Publicitate
83. În rapoartele financiare pe fiecare grup şi tip de active materiale pe termen lung sînt dezvăluite:
a) principiul de evaluare, utilizat pentru determinarea valorii de bilanţ. Dacă în aceste scopuri sînt utilizate cîteva principii, valoarea de
bilanţ a activelor se dezvăluie pe fiecare principiu şi fiecare grup;
b) metodele utilizate de calculare a uzurii;
c) duratele de funcţionare utilă sau normele de calculare a uzurii utilizate;
d) valoarea totală de bilanţ şi uzura acumulată la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune;
e) informaţiile privind valoarea de bilanţ la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune care reflectă:
- creşterea mijloacelor fixe;
- scoaterea din funcţiune;
- achiziţionarea prin asocierea companiilor;
- majorările sau reducerile, rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe în conformitate cu paragrafele 30, 37, 38 şi 57 ale prezentului
standard;
- diminuarea valorii de bilanţ în conformitate cu paragraful 53 al prezentului standard;
- sumele înscrise din nou, în conformitate cu paragraful 54;
- uzura;
- diferenţa netă de curs valutar, apărută la recalcularea rapoartelor financiare ale companiilor străine;
- alte mişcări.
84. În rapoartele financiare sînt dezvăluite de asemenea:
a) scontarea fluxurilor viitoare ale mijloacelor băneşti pînă la valoarea curentă a acestora la determinarea sumei de recuperat a
obiectului mijloacelor fixe;
b) existenţa şi volumul restricţiilor drepturilor de proprietate, inclusiv mijloacele fixe transmise cu titlu de datorie garantată;
c) politica de contabilitate în privinţa cheltuielilor pentru restabilirea obiectelor mijloacelor fixe;
d) volumul investiţiilor capitale (activelor materiale în curs inclusiv utilajul, care necesită montaj) la începutul şi sfîrşitul anului;
e) suma în angajamentele contractuale privind achiziţionarea mijloacelor fixe;
f) epuizarea calculată a resurselor naturale la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune.
85. Întrucît conducerea întreprinderii îşi alege în mod independent metoda de calculare a uzurii şi determină durata de funcţionare utilă a
activelor, publicitatea acestor informaţii, ţinînd cont de normele de calculare a uzurii, asigură utilizatorii de informaţii, care le permite să înţeleagă
metodele alese de întreprindere, să le compare cu metodele adoptate la alte întreprinderi. Pentru utilizatorii de informaţii urmează, de asemenea,
să fie dezvăluită uzura calculată în cursul anului de gestiune şi uzura acumulată la finele perioadei de gestiune.
86. Se dezvăluie, de asemenea, esenţa şi influenţa modificărilor în devizul de cheltuieli, care au consecinţe esenţiale în perioada curentă sau
se prevede că acestea vor influenţa substanţial perioadele de gestiune ulterioare, în conformitate cu S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a
perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate". Necesitatea unei asemenea tratări poate să apară în urma
modificării următoarelor elemente:
a) valorii rămase;
b) cheltuielilor pentru demontare, demolare, transportare sau restabilire;
c) duratelor de funcţionare utilă;
d) metodei de calculare a uzurii.
Dacă obiectele mijloacelor fixe sînt reflectate la valoarea reevaluată, vor fi dezvăluite:
a) baza utilizată pentru reevaluarea activelor;
b) data reevaluării;
c) evaluarea efectuată cu antrenarea unui expert independent;
d) esenţa (caracteristica) indicilor utilizaţi la determinarea valorii de recuperare;
e) valoarea de bilanţ a fiecărui grup de mijloace fixe care ar fi fost inclusă în rapoartele financiare, dacă activele ar fi fost reflectate la
cost cu scăderea uzurii;
f) rezultatul din reevaluare care indică modificările în decursul perioadei de gestiune, precum şi oricare restricţii privind repartizarea acestui
sold între acţionari.
87. Pentru utilizatorii de informaţii este necesar, de asemenea, să se dezvăluie:
a) valoarea de bilanţ a activelor care nu funcţionează temporar;
b) valoarea de bilanţ a activelor la care a fost calculată uzura integral, dar continuă să funcţioneze;
c) valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe, scoase din utilizarea activă şi păstrate pentru vînzare.
În cazul în care întreprinderea aplică metoda de evaluare, recomandată de prezentul standard, se indică valoarea venală a mijloacelor
fixe, dacă acestea diferă substanţial de valoarea de bilanţ.

Data intrării standardului în vigoare


88. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 17
"Contabilitatea arendei (chiriei)"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 17 "Contabilitatea arendei", adoptat de Comitetul
SIC în anul 1982 şi revizuit în anul 1997.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie expunerea metodicii de contabilizare a operaţiunilor de arendă la arendaş şi arendator,
stabilirea modului de determinare, constatare şi reflectare în rapoartele financiare a cheltuielilor şi veniturilor aferente arendei.

Domeniu de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, sînt înregistrate
în Republica Moldova şi efectuează operaţiuni de arendă, inclusiv de leasing, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni
structurale ale acestora cu sediul atît pe teritoriul republicii, cît şi peste hotarele ei.
4. Standardul în cauză se aplică pentru contabilizarea tuturor tipurilor de arendă, inclusiv leasing-ul, cu excepţia:
a) acordurilor de arendă privind explorarea şi/sau utilizarea resurselor naturale (S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen
lung", S.N.C. 6 "Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole");
b) acordurilor de licenţă pentru filme, imprimări video, piese, manuscrise, brevete şi drepturi de autor (S.N.C. 13 "Contabilitatea
activelor nemateriale").

Definiţii
5. Noţiunile utilizate în prezentul standard semnifică:
Arendă (chirie) - acord potrivit căruia arendatorul cedează arendaşului contra unei plăţi dreptul de utilizare a activului în decursul
unei perioade de timp convenite.
Arendă finanţată - arendă în care partea preponderentă din riscurile şi avantajele aferente utilizării şi deţinerii activelor arendate trece de la
arendator la arendaş. Dreptul de proprietate asupra activelor arendate poate fi transmis sau nu arendaşului.
Arendă operaţională - arendă în care riscurile şi avantajele aferente utilizării activelor arendate, precum şi dreptul de proprietate asupra
unor asemenea active sînt asumate de arendator.
Leasing - tip de arendă în cadrul căreia locatorul (creditorul financiar) procură în proprietate utilajul indicat de locatar (beneficiarul de
leasing) de la un anumit vînzător (furnizor) şi îl cedează locatarului contra unei plăţi pentru utilizare temporară în scopuri de antreprenoriat.
Leasing-ul este tratat drept activitate de întreprinzător desfăşurată în vederea investirii în baze contractuale a mijloacelor temporar disponibile sau
împrumutate.
Leasing direct - procurarea de către locator a utilajului de la furnizor cu instalarea şi transmiterea acestuia locatarului contra unei plăţi
pentru utilizare temporară.
Leasing reversibil - procurarea de către locator a utilajului care staţionează la agentul economic (locatar) şi transmiterea (cedarea)
acestuia ultimului contra unei plăţi pentru utilizare temporară.
Arendă neanulabilă (nereziliabilă) - arendă care poate fi anulată numai în unul din următoarele cazuri:
a) la producerea unui eveniment neprevăzut;
b) cu acordul arendatorului;
c) la încheierea de către arendaş cu acelaşi arendator a unui nou contract de arendă a aceluiaşi activ sau a unui activ echivalent;
d) la răscumpărarea înainte de termen de către arendaş a activelor arendate.
Termen de arendă - perioada de timp pentru care se încheie contractul de arendă, precum şi alte perioade ulterioare în cursul cărora
arendaşul are dreptul stipulat în contractul de arendă de a prelungi termenul de arendă.
Începutul termenului de arendă - data primirii-predării activelor în arendă.
Plăţi de arendă minime - plăţi efectuate de către arendaş pe toată durata termenului de arendă, cu excepţia plăţii convenţionale de arendă,
valorii serviciilor şi impozitelor, plătite de către arendator, precum şi
a) pentru arendaş - orice sume garantate pentru plată de către acesta sau de către o parte legată cu el;
b) pentru arendator - valoarea de răscumpărare a activelor transmise în arendă garantată lui de arendaş sau de o parte legată cu el, sau de
terţi independenţi care au posibilitate să asigure această garanţie din punct de vedere financiar.
Plată convenţională de arendă - o parte din plăţile de arendă care în contractul de arendă nu se fixează în expresie sumară, ci se
determină în baza altor indicatori (de exemplu, a cifrei de afaceri, gradului de utilizare a activului, indicilor preţurilor, ratelor de piaţă a
dobînzilor).
Redevenţe - venit din cedarea activelor nemateriale spre utilizare altor persoane. Suma redevenţelor se stabileşte de către părţi în
contractul de cedare a drepturilor de folosire a activelor nemateriale.
Valoarea venală - suma cu care un activ poate fi schimbat în procesul unor operaţiuni comerciale între persoane independente, care
sînt informate, interesate şi dispuse de a efectua tranzacţia.
Valoarea de răscumpărare (contractuală) - valoarea activului arendat convenită de părţi şi care urmează a fi recuperată arendatorului în
decursul termenului de arendă.
Durata de serviciu economic:
a) perioada de timp în decursul căreia se preconizează utilizarea activului de către unul sau mai mulţi beneficiari sau
b) cantitatea unităţilor de producţie (volumul serviciilor) care se prevede să se obţină din utilizarea activului de către unul sau mai mulţi
beneficiari.
Durata de serviciu util - perioada calculată, care a rămas după începutul arendei şi nu este limitată de termenul de arendă, în decursul
căreia întreprinderea prevede să obţină avantaje economice din utilizarea activului.
Valoarea rămasă garantată:
a) pentru arendaş - o parte din valoarea rămasă care este garantată de arendaş sau de o parte legată cu el (suma garanţiei este egală cu suma
maximă care urmează a fi plătită);
b) pentru arendator - o parte din valoarea rămasă care este garantată de arendaş sau de o persoană terţă nelegată cu arendatorul şi
capabilă să îndeplinească, din punct de vedere financiar, obligaţiile de garanţie.
Valoarea rămasă negarantată - o parte din valoarea rămasă a activului arendat, recuperarea căreia nu este garantată de arendaş sau este
garantată numai de o parte legată cu arendatorul.
Investiţii globale în arendă - suma plăţilor minime de arendă aferente arendatorului în cazul arendei finanţate şi valorii rămase
negarantate a activelor predate în arendă.
Venit financiar necîştigat - diferenţa dintre suma plăţilor minime de arendă aferente arendatorului potrivit contractului de arendă
finanţată şi valoarea rămasă negarantată.
Investiţii nete în arendă - investiţii globale în arendă diminuate cu venitul financiar necîştigat.
Rata dobînzii stabilită în contractul de arendă - rata scontului care la începutul termenului de arendă finanţată asigură egalitatea dintre
valoarea scontată totală a plăţilor minime de arendă, inclusiv valoarea rămasă negarantată, şi valoarea venală a activului arendat.
Rata excedentară a dobînzii la capitalul împrumutat al arendaşului - rata dobînzii pe care arendaşul ar trebui să o plătească pentru o arendă
similară sau, dacă aceasta nu poate fi determinată, rata dobînzii acceptabilă pentru arendaş la începutul termenului de arendă pentru folosirea
în scopul procurării activului a mijloacelor împrumutate (creditelor, împrumuturilor) pe aceeaşi perioadă, în cazul aceleiaşi garanţii şi aceluiaşi
volum.
Risc - probabilitatea apariţiei pierderilor din staţionarea activelor arendate, învechirea morală a acestora, neobţinerea venitului
preconizat din cauza modificării condiţiilor economice.
Avantaj - venit preconizat din utilizarea activelor arendate în decursul duratei de serviciu economic, precum şi din majorarea valorii
acestora sau realizarea valorii rămase.

Tipurile (formele) arendei


6. În funcţie de gradul de repartizare între arendator şi arendaş a riscurilor şi avantajelor aferente utilizării şi deţinerii activelor arendate,
arenda se subdivizează în finanţată şi operaţională.
7. Tipul (forma) arendei se stabileşte la începutul termenului de arendă, pornind de la clauzele contractului de arendă, şi trebuie să fie
identic pentru arendator şi arendaş. În acest caz este necesar a asigura prioritatea conţinutului asupra formei, adică operaţiunile de arendă trebuie să
fie contabilizate şi reflectate în rapoartele financiare avînd în vedere, în primul rînd, conţinutul şi realitatea financiară a acestora, dar nu numai
forma lor juridică.
8. Arendă finanţată se consideră arenda în condiţiile căreia partea predominantă din riscurile şi avantajele aferente folosirii şi deţinerii
activelor arendate trec de la arendator la arendaş. În acest caz este obligatorie respectarea cel puţin a uneia din următoarele condiţii:
a) la expirarea termenului de arendă dreptul de proprietate asupra activelor arendate trece la arendaş;
b) la expirarea termenului de arendă arendaşul are dreptul să procure activul arendat la un preţ preferenţial mai mic decît valoarea de
piaţă aşteptată;
c) termenul de arendă constituie cel puţin 75% din durata de serviciu economic al activului arendat, indiferent de faptul, dacă dreptul
de proprietate se transmite sau nu;
d) la începutul termenului de arendă suma scontată a plăţilor minime de arendă constituie cel puţin 90% din valoarea venală a activului
arendat.
9. Arenda finanţată are, de regulă, un caracter nereziliabil şi prevede:
a) recuperarea pe seama arendaşului a pierderilor arendatorului ocazionate de anularea contractului de arendă din iniţiativa arendaşului;
b) imputarea arendaşului a veniturilor şi cheltuielilor generate de variaţiile valorii rămase a activelor arendate;
c) acordarea arendaşului a dreptului prioritar de a prelungi contractul de arendă pe perioada ulterioară a arendei cu o plată de arendă
mai joasă decît nivelul de piaţă.
10. Arendă operaţională se consideră arenda în condiţiile căreia riscurile şi avantajele aferente folosirii şi deţinerii activelor arendate
rămîn pe seama arendatorului. În cazul acestei forme de arendă arendatorul transmite activele sale arendaşului pe un termen anumit pentru
satisfacerea necesităţilor temporare. La expirarea termenului de arendă activele se restituie arendatorului. Pe durata termenului de arendă
operaţională arendaşului i se transmite numai dreptul de folosire a bunurilor arendate, iar drepturile şi obligaţiile de proprietar aparţin
arendatorului.
11. Arenda terenurilor se examinează ca finanţată sau operaţională în baza aceloraşi principii ca şi arenda altor active. În acest caz se ţine
seama de particularitatea terenurilor care, de obicei, au un termen nelimitat de serviciu economic şi, dacă la finele termenului de arendă nu se
prevede transmiterea dreptului de proprietate arendaşului, el nu-şi asumă riscurile principale şi nu obţine toate avantajele aferente utilizării
terenurilor. De aceea în asemenea situaţii arenda terenurilor se consideră ca operaţională. Dacă, însă, se îndeplineşte cel puţin una din condiţiile
prevăzute în punctele a), b) şi d) ale paragrafului 8 din prezentul standard, arenda terenurilor este finanţată.
12. Arenda (cedarea drepturilor de folosire) activelor nemateriale se subdivizează în finanţată sau ope-raţională în funcţie de faptul, dacă
acestea sînt sau nu separabile de activele materiale. Clasificarea arendei activelor nemateriale inseparabile de cele materiale (de exemplu,
transmiterea drepturilor de folosire a mijloacelor de transport, clădirilor etc.) se efectuează în baze generale, adică ca şi arenda altor active.
Arenda activelor nemateriale separabile de cele materiale se tratează, de obicei, ca arendă operaţională, întrucît pe toată durata termenului de
arendă proprietar al activelor nemateriale rămîne titularul de drepturi.
13. Leasing-ul, fiind un tip specific de arendă, se clasifică ca financiar şi operaţional, reflectîndu-se în rapoartele financiare ale
arendatorului şi arendaşului în acelaşi mod ca şi operaţiile obişnuite de arendă.

Contabilitatea şi reflectarea arendei în rapoartele financiare ale arendaşilor


Arenda finanţată
14. În bilanţul contabil al arendaşului bunurile luate în arendă finanţată se reflectă ca activ, iar plăţile de arendă ce urmează a fi achitate -
ca datorii. La începutul termenului de arendă activele arendate şi datoriile aferente acestora se evaluează la cea mai mică sumă dintre valoarea
de răscumpărare (contractuală) şi valoarea scontată a plăţilor minime de arendă.
15. Mărimea valorii de răscumpărare (contractuale) a activelor, precum şi modul de calculare şi plată a acesteia, se stipulează în
contractul de arendă. Drept bază de calculare a valorii de răscumpărare (contractuale) serveşte, de regulă, valoarea venală a activelor arendate.
16. Valoarea scontată a plăţilor minime de arendă se calculează în baza coeficientului de scontare care este egal cu rata dobînzii
stipulată în contractul de arendă. În cazul lipsei unei asemenea rate sau imposibilităţii calculării acesteia, valoarea scontată a plăţilor minime de
arendă se determină, ţinînd cont de rata excedentară a dobînzii la capitalul împrumutat al arendaşului.
17. Cheltuielile aferente nemijlocit luării în arendă a bunurilor (transportării, montajului etc.) şi recuperate conform clauzelor
contractului de arendă de către arendaş se trec la majorarea valorii de intrare a activelor arendate.
18. Plăţile de arendă includ:
a) plăţile aferente recuperării valorii de răscumpărare (contractuale) a activelor arendate;
b) cheltuielile de plată a dobînzilor.
19. Achitarea valorii de răscumpărare (contractuale) a activelor arendate se reflectă ca diminuare a obligaţiilor de arendă şi
mijloacelor băneşti sau a altor active, pe seama cărora aceasta se efectuează.
20. Mărimea plăţii dobînzilor, modul de calculare şi achitare a acestora se stipulează în contractul de arendă. Plata dobînzilor se
constată ca cheltuieli ale activităţii financiare în baza metodei specializării exerciţiului (calculării) sau se capitalizează în modul prevăzut în
S.N.C. 23 "Cheltuieli privind împrumuturile". Acestea sau se determină în fiecare perioadă de gestiune, luînd ca bază de calcul rata fixă a dobînzii
stabilită faţă de partea neachitată a plăţii de arendă, sau se stabilesc în sumă fixă pe toată durata arendei, sau se calculează printr-o altă metodă
prevăzută în contractul de arendă. La finele fiecărei perioade de gestiune suma calculată a plăţii dobînzilor se ia în calcul la determinarea
indicatorului "Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere)" din Raportul privind rezultatele financiare.
21. Uzura (amortizarea, epuizarea) activelor arendate se calculează de către arendaş în fiecare perioadă de gestiune în decursul duratei
probabile de utilizare a acestora. În aceste scopuri se aplică metodele prevăzute în S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" şi
S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale" şi utilizate de arendaş pentru calcularea uzurii (amortizării, epuizării) activelor proprii similare.
22. Durata probabilă de utilizare a activelor este stabilită de arendaş la începutul termenului de arendă în funcţie de clauzele
contractului de arendă. Dacă la expirarea termenului de arendă contractul de arendă prevede cedarea către arendaş a drepturilor de
proprietate asupra activului arendat, perioada probabilă de utilizare coincide cu durata de serviciu util al activului.
23. În cazul în care contractul de arendă prevede restituirea activelor arendatorului la expirarea termenului de arendă, uzura
(amortizarea, epuizarea) activului arendat se calculează în decursul celui mai scurt dintre două termene: de arendă sau serviciu util al activului.
24. Uzura calculată (amortizarea, epuizarea) a activelor arendate se constată în fiecare perioadă de gestiune ca consumuri sau cheltuieli ale
arendaşului în funcţie de destinaţia şi utilizarea efectivă a activului respectiv.
25. Consumurile pentru reparaţia şi restabilirea mijloacelor fixe arendate, recuperate de către arendaş conform clauzelor din contract, se
constată ca cheltuieli ale perioadei sau se capitalizează în modul prevăzut în S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung". În
acest caz în contabilitatea financiară valoarea lucrărilor de reparaţie se raportă la:
- cheltuielile perioadei, dacă reparaţia a fost efectuată în scopul menţinerii sau restabilirii posibilităţii dea obţine din mijloacele fixe avantaje
economice în mărimile determinate la procurarea acestora;
- majorarea valorii mijloacelor fixe luate în arendă, dacă ca rezultat al reparaţiei s-a mărit durata de funcţionare utilă şi/sau
productivitatea acestora.
26. Reevaluarea activelor arendate se efectuează de către arendaş în conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale
pe termen lung" şi S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale" în acelaşi mod ca şi reevaluarea activelor proprii similare.

Arenda operaţională
27. Activele luate în arendă operaţională se reflectă de către arendaş în conturile extrabilanţiere în evaluarea prevăzută în contractul
de arendă. [în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.63 din 24.06.2002, M.O. nr.91-94 din 27.06.2002]
28. Consumurile ce ţin de primirea (restituirea) activelor arendate, de reparaţia şi/sau restabilirea lor şi recuperate de arendaş potrivit
clauzelor contractului de arendă, se constată ca cheltuieli ale perioadei.
29. Plăţile de arendă cuprind plata pentru folosirea bunurilor arendate, care se repartizează pe perioade de gestiune uniform sau prin altă
metodă, prevăzută în contractul de arendă. Plăţile de arendă se constată ca consumuri sau cheltuieli în conformitate cu metoda specializării
exerciţiului pe măsura survenirii termenelor de achitare a acestora, indiferent de momentul efectiv de plată a mijloacelor băneşti sau a altei forme de
compensare.
30. Dacă plata de arendă se calculează (se achită) în avans în contul viitoarelor perioade de gestiune, aceasta se reflectă în prealabil
ca cheltuieli anticipate şi în continuare la survenirea perioadei corespunzătoare se trece la consumurile sau cheltuielile perioadei de gestiune
curente. La finele fiecărei perioade de gestiune suma plăţii de arendă calculate se reflectă în Bilanţul contabil – în cazul constatării acesteia ca
consumuri sau cheltuieli anticipate şi/sau în Raportul privind rezultatele financiare - la constatarea acesteia ca cheltuieli ale perioadei curente.

Contabilitatea şi reflectarea arendei în rapoartelor financiare ale arendatorilor


Arenda finanţată
31. Arendatorul reflectă transmiterea activelor în arendă ca ieşire a acestora. În acest caz la începutul termenului de arendă valoarea de
răscumpărare (contractuală) a activelor transmise în arendă se reflectă ca majorare a creanţelor şi veniturilor anticipate, iar valoarea de bilanţ a
acestora se constată ca cheltuieli anticipate şi casare a valorii de intrare a activelor indicate. Un atare mod de abordare este condiţionat de
principiul prudenţei, conform căruia veniturile se constată numai în cazul în care întreprinderea are o certitudine întemeiată în obţinerea
acestora.
32. Venitul arendatorului din arenda finanţată cuprinde:
a) venitul din activitatea de investiţii - în mărimea valorii de răscumpărare (contractuale) a activelor transmise în arendă;
b) venitul din activitatea financiară - în mărimea dobînzii de arendă primită de la arendaş pentru folosirea bunurilor arendate.
33. Valoarea de răscumpărare (contractuală), constatată iniţial ca venituri anticipate, în decursul termenului de arendă se trece la
veniturile din activitatea de investiţii treptat (pe părţi) - pe măsura survenirii termenelor de achitare a acesteia stabilite prin contractul de arendă sau
în cazul răscumpărării înainte de termen de către arendaş a activelor arendate. La finele fiecărei perioade de gestiune partea neachitată a valorii de
răscumpărare a activelor transmise în arendă se reflectă în bilanţul contabil în componenţa creanţelor şi veniturilor anticipate.
34. Dobînda pentru arendă se constată în fiecare perioadă de gestiune ca venit din activitatea financiară prin metoda specializării
exerciţiului uniform (în părţi egale) sau prin altă metodă prevăzută în contractul de arendă. La finele fiecărei perioade de gestiune venitul calculat
sub forma dobînzii pentru arendă se ia în calcul la determinarea indicatorului "Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere)" din
Raportul privind rezultatele financiare.
35. Cheltuielile arendatorului ce ţin de operaţiunile aferente arendei finanţate cuprind:
a) cheltuielile activităţii de investiţii - în mărimea valorii de bilanţ a activelor transmise în arendă;
b) cheltuielile ocazionate de încheierea contractului de arendă şi transmiterea activelor în arendă.
36. Valoarea de bilanţ a activelor transmise în arendă se constată ca cheltuieli ale activităţii de investiţii treptat (pe părţi), concomitent
cu constatarea ca venit a valorii de răscumpărare (contractuale) a activelor menţionate. Un atare mod de constatare rezultă din principiul
concordanţei, care prevede reflectarea concomitentă în contabilitate şi în rapoartele financiare a cheltuielilor şi veniturilor aferente unora
şi aceloraşi operaţiuni. La finele fiecărei perioade de gestiune valoarea de bilanţ a activelor transmise în arendă, care nu este trecută la cheltuielile
activităţii de investiţii, se reflectă în bilanţul contabil ca activ în componenţa cheltuielilor anticipate pe termen lung şi/sau curente.
37. Consumurile ocazionate de încheierea contractului de arendă şi transmiterea activelor în arendă (de comision, juridice, consultative
etc.) se constată ca cheltuieli ale perioadelor curente sau anticipate în funcţie de modul de contabilizare acceptat de întreprindere în politica de
contabilitate.
38. Producătorii şi/sau dealerii cu atribuţii de arendatori reflectă transmiterea activelor în arendă ca vînzare ordinară a acestora. În acest
caz la începutul termenului de arendă valoarea de răscumpărare (contractuală) a activelor transmise în arendă se constată ca venit, iar valoarea de
bilanţ a acestora - ca cheltuieli ale perioadei curente.
39. Consumurile producătorilor şi/sau ale dealerilor-arendatori ce ţin nemijlocit de transmiterea activelor în arendă pe măsura apariţiei se
constată ca cheltuieli ale perioadei în conformitate cu cerinţele S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii".
40. Dobînda pentru arendă destinată producătorilor şi/sau dealerilor-arendatori se constată în decursul termenului de arendă ca venituri din
activitatea financiară uniform sau prin altă metodă prevăzută în contractul de arendă. Dacă în contractul de arendă sînt stabilite rate ale
dobînzilor reduse artificial, suma venitului financiar se determină în baza ratei comerciale a dobînzii aplicate pentru vînzări obişnuite la
începutul termenului de arendă.
41. Activele restituite arendatorului la expirarea termenului de arendă sau în cazul rezilierii înainte de termen a contractului de arendă
se înregistrează (evaluează) la
- valoarea rămasă - în cazul restituirii activelor la expirarea termenului de arendă; sau
- valoarea de bilanţ a activelor care n-a fost trecută la cheltuielile activităţii de investiţii - în cazul în care restituirea activelor este
cauzată de rezilierea înainte de termen a contractului de arendă.

Arenda operaţională
42. Activele transmise în arendă operaţională se reflectă în conturile contabilităţii financiare şi în bilanţul contabil al arendatorului.
43. Consumurile ocazionate de transmiterea activelor în arenda operaţională şi recuperate conform clauzelor contractului de către
arendator se constată ca cheltuieli ale perioadei.
44. Plata de arendă primită de arendator în decursul termenului de arendă se constată uniform ca venit în conformitate cu metoda
specializării exerciţiului, iar la finele fiecărei perioade de gestiune se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare al arendatorului în
componenţa veniturilor activităţii operaţionale.
45. Uzura (amortizarea, epuizarea) activelor transmise în arendă se calculează de arendator în fiecare perioadă de gestiune în conformitate
cu cerinţele S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" şi S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale", prin una din
metodele acceptate pentru activele similare. Uzura (amortizarea, epuizarea) calculată se constată ca cheltuieli ale perioadei, iar la finele
fiecărei perioade de gestiune se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare al arendatorului.
46. Consumurile ce ţin de reparaţia şi restabilirea activelor transmise în arendă şi recuperate conform clauzelor contractului de către
arendator se constată ca cheltuieli ale perioadei sau se capitalizează în modul prevăzut de S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe
termen lung" şi S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale".
47. Reevaluarea activelor transmise în arendă operaţională se efectuează de către arendator în conformitate cu cerinţele S.N.C. 16
"Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" şi S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale" în acelaşi mod ca şi reevaluarea altor
active similare.

Contabilitatea operaţiunilor privind vînzarea activelor


cu arendă reversibilă
48. Tranzacţiile privind vînzarea activelor cu arendă reversibilă ulterioară (leasing reversibil) cuprind două operaţiuni principale:
a) vînzarea-cumpărarea activului;
b) transmiterea acestui activ în arendă vînzătorului cu atribuţii de arendaş.
49. Operaţiunea indicată în punctul a) al paragrafului 48 din prezentul standard se reflectă la vînzător ca o vînzare ordinară a
activelor, iar la cumpărător - ca procurare a acestora. Vînzătorul determină şi constată cheltuielile şi veniturile din vînzări în modul prevăzut de
S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii" şi S.N.C. 18 "Venitul". Cumpărătorul evaluează şi constată bunurile
cumpărate ca activ în conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" şi S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor
nemateriale".
50. La efectuarea operaţiunii indicate în punctul b) al paragrafului 48 din prezentul standard, vînzătorul are atribuţii de arendaş, iar
cumpărătorul - de arendator. În acest caz activele arendate se contabilizează şi se reflectă în rapoartele financiare ale arendaşilor şi
arendatorilor în modul expus în paragrafele 14-47 din prezentul standard.

Publicitatea informaţiei
51. În rapoartele financiare ale arendaşului se dezvăluie:
- valoarea de răscumpărare (contractuală) a bunurilor luate în arendă finanţată sau operaţională;
- mărimea datoriilor de arendă curente şi pe termen lung;
- suma plăţilor dobînzilor aferente arendei finanţate şi operaţionale, constatată ca cheltuieli ale perioadei de gestiune respective;
- suma plăţilor dobînzilor capitalizate aferente arendei finanţate;
- suma uzurii (amortizării, epuizării) calculate a activelor luate în arendă finanţată;
- suma veniturilor şi cheltuielilor calculate din transmiterea activelor în subarendă;
- suma plăţii convenţionale de arendă constatată ca cheltuială a perioadei de gestiune curentă;
- suma ecartului (reducerii) de reevaluare rezultată din reevaluarea activelor arendate de către arendaş;
- descrierea contractelor principale de arendă, încheiate de către arendaş.
52. În rapoartele financiare ale arendatorului se dezvăluie:
- valoarea d e răscumpărare şi de bilanţ a activelor transmise în arendă finanţată şi operaţională;
- suma uzurii (amortizării, epuizării) activelor transmise în arendă operaţională, calculată în perioada de gestiune curentă pe tipurile
acestora;
- suma valorii de răscumpărare (contractuale) şi a celei de bilanţ ale activelor transmise în arendă, constatate în perioada de gestiune
curentă respectiv ca venituri şi cheltuieli ale activităţii de investiţii;
- suma veniturilor calculate în perioada de gestiune curentă sub formă de dobînzi pentru arendă;
- suma plăţii convenţionale de arendă constatată ca venit al perioadei de gestiune curente;
- mărimea creanţelor neachitate de arendaş pe termenele de apariţie a acestora;
- suma ecartului (reducerii) de reevaluare rezultată din reevaluarea de către arendator a activelor transmise în arendă.

Data intrării în vigoare a standardului


53. Prezentul standard intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 18
"Venitul"

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 18 "Venitul", aprobat de Comitetul S.I.C. în anul
1982 şi revizuit în anul 1993.
Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodelor de contabilizare a veniturilor obţinute în procesul activităţii
economico-financiare (ordinare) a subiectului economic (în continuare-întreprindere). Problema principală a contabilizării venitului constituie
determinarea momentului constatării acestuia. Prezentul standard stabileşte criteriile de constatare a venitului, modul de măsurare şi de reflectare
a acestuia în rapoartele financiare.
Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se aplică pentru contabilizarea veniturilor rezultate din:
a) vînzarea produselor finite şi mărfurilor;
b) prestările de servicii;
c) transmiterea în folosinţa terţilor a activelor întreprinderii producătoare de venituri sub formă de dobînzi, redevenţe şi dividende.
4. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt
înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora situate atît pe
teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.
5. Sfera de acţiune a prezentului standard nu cuprinde veniturile provenite din:
a) contractele de închiriere (S.N.C.17 "Contabilitatea chiriei");
b) calcularea dividendelor din investiţiile contabilizate conform metodei repartizării proporţionale (S.N.C. 28 "Contabilitatea
investiţiilor în întreprinderile asociate");
c) contractele de construcţie (S.N.C.11 "Contractele de construcţie");
d) modificările valorii activelor şi datoriilor financiare sau din ieşirea (stingerea) acestora (S.N.C. 32 "Instrumentele financiare");
e) revaluarea activelor pe termen lung;
f) modificările valorii activelor curente;
g) sporul natural al şeptelului şi vînzarea produselor agricole şi silvice (S.N.C. 34 "Particularităţile contabilităţii la întreprinderile
agricole");
h) extracţia de minereuri;
i) intrarea gratuită a activelor, încheierea contractelor privind neangajarea în concurenţă, evenimente excepţionale şi eventualităţi (S.N.C.
8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate"; S.N.C.10 "Eventualităţi şi
evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului").
j) subvenţii de stat, prime şi premii (S.N.C. 20 "Contabilitatea subvenţiilor de stat şi publicitatea asistenţei de stat".

Definiţii
6. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Venit - afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub
formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor de la contribuţiile
proprietarilor întreprinderii.
Valoare venală - suma la care poate fi schimbat un activ sau stinsă o datorie între părţile independente informate, interesate şi care au
consimţit tranzacţia.
Dobîndă - venitul în contrapartida utilizării de către alte persoane a mijloacelor băneşti sau a echivalentelor acestora.
Redevenţă - venitul în contrapartida utilizării de către alte persoane a activelor nemateriale (imobilizărilor necorporale), de exemplu,
a brevetelor, mărcilor de fabrică, drepturilor de autor, programelor informatice, drepturilor de exploatare a resurselor naturale.
Dividend - venitul rezultat din repartizarea profitului net după impozitare între acţionari în conformitate cu cota de participaţie depusă
în capitalul social.
Produse finite - articole produse de întreprindere în scopul vînzării.
Mărfuri - valori în mărfuri şi materiale, achiziţionate pentru vînzare, precum şi clădiri, terenuri, alte bunuri neutilizate conform
destinaţiei directe şi predestinate vînzării altor persoane.
Servicii - lucrări prestate altor persoane juridice şi fizice în conformitate cu stipulaţiile contractului, în termene convenite. Acestea includ,
de exemplu, serviciile de transport, de reparaţie, de intermediere, de asigurare, publicitare, de consulting, financiare, lucrările de instalare şi
deservire a produselor şi mărfurilor vîndute (maşinilor, utilajelor etc.).
7. Venitul cuprinde numai afluxul global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi încasate în conturile întreprinderii. În
componenţa venitului nu se includ sumele încasate în numele terţelor persoane, cum sînt, de exemplu, taxa pe valoarea adăugată, accizele,
încasările globale obţinute de întreprindere din însărcinarea organizaţiilor terţe din comercializarea produselor sau mărfurilor acestora,
deoarece aceste sume nu reprezintă un avantaj economic al întreprinderii şi nu influenţează capitalul propriu al acesteia.

Măsurarea (evaluarea) şi constatarea venitului


8. Venitul se evaluează la valoarea venală primită sau care urmează a fi primită cu minusul rabaturilor şi reducerilor comerciale admise de
întreprindere.
9. Valoarea venală rezultată din tranzacţii este stabilită prin acordul dintre întreprinderea respectivă şi cumpărătorul sau utilizatorul
activului.
10. În majoritatea cazurilor venitul este exprimat sub formă de mijloace băneşti încasate sau care urmează a fi încasate. În unele cazuri
suma venitului poate fi mai mică sau mai mare decît valoarea venală a produselor, mărfurilor şi serviciilor vîndute. De exemplu, la vînzarea
mărfurilor cu reduceri de preţ (adică la o sumă mai joasă decît preţul de vînzare obişnuit), venitul este constatat la suma cea mai mică, dar nu la
preţul obişnuit. La vînzarea mărfurilor şi serviciilor în credit suma nominală a încasărilor viitoare de mijloace băneşti, prin urmare, şi suma
venitului constatat, va fi mai mare decît valoarea venală. În acest caz venitul din vînzări cuprinde:
a) venitul din vînzarea mărfurilor şi serviciilor care se evaluează prin scontarea tuturor încasărilor viitoare de mijloace băneşti în baza cotei
procentuale estimative (imputabile);
b) venitul sub formă de dobînzi, care reprezintă diferenţa dintre venitul din vînzarea mărfurilor şi serviciilor şi suma nominală a
încasărilor viitoare de mijloace băneşti.
11. Cota procentuală estimativă utilizată pentru scontarea încasărilor viitoare de mijloace băneşti se determină luînd ca bază:
a) cota procentuală existentă pentru activele sau datoriile financiare cu un nivel analog al riscului creditar sau
b) cota procentuală care scontează valoarea nominală a activului sau a datoriei financiare pînă la preţul curent al mărfurilor şi serviciilor în
cazul vînzării acestora cu plata în numerar.
12. Schimbul de produse, mărfuri şi servicii identice cu aceeaşi valoare nu se consideră tranzacţie aducătoare de venit. Schimbul pe
produse, mărfuri şi servicii neidentice (operaţii pe bază de barter) se consideră drept o tranzacţie aducătoare de venit. În acest caz venitul se
evaluează la valoarea venală a mărfurilor şi serviciilor primite, corectată cu suma mijloacelor băneşti sau a echivalentelor acestora virate
(primite). În cazul în care valoarea venală a produselor, mărfurilor şi serviciilor primite nu poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine,
venitul se evaluează la valoarea venală a produselor, mărfurilor transmise pe calea schimbului sau a serviciilor prestate, corectată cu suma
mijloacelor băneşti sau a echivalentelor acestora virate (primite).
13. Venitul se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost obţinut, indiferent de momentul efectiv al intrării
mijloacelor băneşti sau altei forme de compensare. În cazul apariţiei diverselor incerititudini constatarea venitului se admite cu respectarea
următoarelor criterii:
a) existenţa unei certitudini ferme că avantajele economice ce fac obiectul tranzacţiei vor fi obţinute de întreprindere;
b) existenţa unei posibilităţi reale de a determina cu exactitate suma venitului.
În unele cazuri aceste criterii pot fi respectate numai după încasarea mijloacelor băneşti sau după înlăturarea incertitudinilor apărute.
De exemplu, la executarea operaţiilor de export pot apărea dificultăţi în legătură cu primirea autorizaţiei emise de autorităţile statului străin
privind transferarea mijloacelor băneşti obţinute din exportul mărfurilor. În acest caz venitul nu se constată pînă la momentul obţinerii
autorizaţiei respective. În cazul apariţiei unor îndoieli privind încasarea sumei cuvenite, inclusă anterior în venit, această sumă se raportează la
cheltuieli, şi nu la diminuarea sumei venitului constatat iniţial.
14. Veniturile şi cheltuielile ce fac obiectul uneia şi aceleiaşi tranzacţii sau operaţiuni economice sînt constatate în aceeaşi perioadă de
gestiune. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor, ce compun costul vînzărilor, sînt constatate concomitent cu veniturile rezultate din
vînzarea produselor finite, mărfurilor sau din prestări de servicii.
15. În prezentul standard constatarea venitului se efectuează pe fiecare tranzacţie. Însă în anumite circumstanţe venitul poate fi
constatat pe componente distincte ale unei tranzacţii. De exemplu, dacă preţul de desfacere a mărfii include o anumită sumă necesară pentru
deservirea ei ulterioară, venitul pentru această parte a preţului este constatat nu la momentul vînzării, dar pe măsura prestării serviciilor. În alte
cazuri, dimpotrivă, venitul se constată concomitent pentru două sau mai multe tranzacţii interdependente. Acest lucru este condiţionat de faptul că
suma venitului pentru o singură operaţie nu poate fi determinată cu exactitate fără a lua în considerare tranzacţiile precedente sau viitoare.
De exemplu, întreprinderea poate să vindă mărfuri şi concomitent să încheie contracte de cumpărare ulterioară a acestora peste o perioadă
anumită, negînd prin aceasta efectul comercial independent al unei tranzacţii distincte. În acest caz venitul se constată concomitent pentru ambele
tranzacţii.
Venitul din vînzări de produse finite şi mărfuri
16. Venitul din vînzări de produse finite şi mărfuri se constată în baza metodei calculării în cazul livrării şi transmiterii către
cumpărător a drepturilor de proprietate asupra acestora.
17. Dacă vînzătorul păstrează drepturile şi obligaţiile proprietarului după livrarea produselor şi mărfurilor, tranzacţia nu se consideră
drept vînzare şi venitul nu se constată. De exemplu, la vînzarea în consignaţie, venitul se constată numai după comercializarea efectivă a
produselor finite şi a mărfurilor către terţi. Dacă produsele finite sau mărfurile sînt livrate cu condiţia instalării acestora, cînd lucrările nu sînt încă
încheiate şi constituie o parte importantă a contractului, venitul se constată numai după instalarea şi recepţionarea produselor finite şi mărfurilor de
către cumpărător. [în redacţia Ordinului ministrului finanţelor nr.30 din 05.03.2001, M.O. nr. 35-38 din 29.09.01]
18. Venitul nu se constată dacă cheltuielile aferente obligaţiilor de garanţie nu pot fi supuse unei evaluări veridice prealabile. În acest caz
orice încasări din vînzări sînt considerate drept datorii pînă la expirarea termenului de garanţie pentru deservirea mărfurilor vîndute.
Venitul din prestări servicii
19. Venitul provenit din prestări servicii se constată în baza metodei calculării pe măsura efectuării acestora pe fiecare tranzacţie sau pe
stadii distincte ale acesteia.
20. Serviciile se prestează în conformitate cu clauzele stipulate în contract pe durata uneia sau a mai multor perioade de gestiune. Dacă
termenul de prestare a serviciilor nu depăşeşte durata unei perioade de gestiune, venitul se constată după încheierea tranzacţiei. Cînd serviciile,
conform unuia şi aceluiaşi contract, se prestează pe o durată mai mare decît perioada de gestiune, venitul se constată pe stadii distincte ale
tranzacţiei potrivit metodei procentului de execuţie (procentajului îndeplinit), adică în perioadele de gestiune în care se prestează serviciile.
Constatarea venitului în baza acestei metode se admite la respectarea următoarelor criterii:
a) momentul încheierii tranzacţiei sau a unui stadiu distinct al acesteia poate fi determinat cu un grad înalt de certitudine la data
întocmirii rapoartelor financiare;
b) cheltuielile suportate în procesul tranzacţiei şi necesare pentru încheierea acesteia pot fi determinate cu exactitate.
21. Întreprinderea efectuează evaluarea exactă a venitului după realiazarea unui acord cu celelalte persoane participante la tranzacţie
privind:
a) drepturile fiecărei părţi, avînd putere juridică şi referitoare la prestarea şi consumarea serviciilor;
b) compensaţia presupusă;
c) metodele şi condiţiile de plată.
În aceste scopuri întreprinderea trebuie să dispună de sisteme eficiente de planificare şi de gestiune financiară internă. După
prestarea serviciilor întreprinderea reexaminează şi, în caz de necesitate, corectează mărimea venitului constatat iniţial.
22. Venitul pe stadiile de încheiere a tranzacţiei poate fi determinat în baza uneia din următoarele metode:
a) volumului efectiv al lucrărilor executate;
b) corelaţiei procentuale a serviciilor prestate efectiv la o dată prestabilită faţă de volumul total al acestora prevăzut de contract;
c) corelaţiei procentuale a cheltuielilor suportate la o dată prestabilită faţă de suma totală a acestora prevăzută de contract.
Veniturile nu se constată pe baza plăţilor intermediare şi a avansurilor încasate de la beneficiari pînă la încheierea integrală a
tranzacţiei sau a stadiilor distincte ale acesteia.
23. În scopuri practice, cînd serviciile sînt prestate în cadrul unui număr nedeterminat de operaţiuni, pe durata unei anumite perioade de
timp, care nu pot fi repartizate exact pe stadii, venitul se constată pe baza metodei liniare, dacă nu există dovezi că alte metode identifică mai corect
stadiul de terminare a tranzacţiei. În cazul în care una dintre operaţiuni (stadiu) de prestare a serviciilor este mai importantă decît celelalte
operaţiuni constatarea venitului se amînă pînă la executarea acestei operaţiuni (stadiu) importante.
24. Cînd rezultatul tranzacţiei nu poate fi determinat cu un grad înalt de certitudine, venitul se constată numai în mărimea cheltuielilor
suportate, care au fost sau, posibil, vor fi recuperate.
25. Dacă rezultatul tranzacţiei nu poate fi determinat cu un grad suficient de certitudine şi există probabilitatea nerecuperării
consumurilor suportate, venitul nu se constată, iar consumurile se raportează la cheltuieli. Dacă incertitudinile existente anterior, care au afectat
evaluarea exactă a rezultatelor tranzacţiei (contractului) au dispărut, venitul se constată în conformitate cu paragraful 19 al prezentului standard.

Venituri sub formă de dobînzi, redevenţe, dividende


26. Venitul sub formă de dobînzi, redevenţe şi dividende se constată pe următoarele baze:
a) dobînzile - pe baza corelaţiei temporale (în funcţie de timpul scurs), care ia în considerare venitul real din activ;
b) redevenţele - prin metoda specializării exerciţiilor în conformitate cu conţinutul contractului încheiat între întreprindere şi
utilizatorii de active;
c) dividendele - cînd este stabilit dreptul întreprinderii (acţionarului) la primirea acestora, adică la anunţarea acestora de către
adunarea generală a acţionarilor.
27. Venitul real din activ se determină pe baza cotei procentuale necesare pentru scontarea fluxului viitoarelor încasări de mijloace
băneşti previzibile pe durata de funcţionare a activului în vederea restabilirii (nivelării) valorii de intrare a acestuia. Venitul sub formă de
dobînzi include suma amortizării oricărui tip de rabat (discont), adaos sau a altei diferenţe dintre valoarea de intrare de bilanţ a activului şi
valoarea acestuia la momentul stingerii.
28. La calcularea dobînzilor neplătite pînă la procurarea investiţiilor (plasamentelor), suma totală a dobînzilor, calculată în perioada
de gestiune, se repartizează între perioade pînă la/şi după procurarea investiţiilor. În acest caz se constată ca venit numai acea parte a dobînzilor,
care este reflectată în perioada de după obţinerea investiţiilor, iar cealaltă parte a dobînzilor, inclusă în valoarea de procurare a hîrtiilor de valoare,
se raportează la diminuarea acesteia. De exemplu, în cazul în care întreprinderea procură obligaţiuni de stat la preţul care include dobînzile calculate,
ca venit se consideră numai dobînzile referitoare la perioada de după procurarea obligaţiunilor. Suma dobînzilor calculată pînă la procurarea
obligaţiunilor nu se consideră drept venit, ci se raportează la diminuarea valorii de procurare a hîrtiilor de valoare.
29. Redevenţele sînt calculate în conformitate cu clauzele acordului încheiat şi sînt constatate pe această bază, numai dacă, potrivit
esenţei acestui acord, nu va fi mai adecvată constatarea venitului în altă bază sistematică şi raţională. De exemplu, la transferul drepturilor
altor persoane pentru utilizarea unei anumite tehnologii în decursul unei perioade de timp prestabilite, constatarea venitului sub formă de redevenţe
se efectuează în baza metodei liniare pe durata acţiunii acordului contractat. În cazul transferului drepturilor de utilizare a activului nematerial
pentru o plată fixă şi pe un termen nelimitat, redevenţele se constată ca venit în momentul transferării acestor drepturi. Dacă redevenţele primite
depind de evenimentele viitoare, venitul se constată numai atunci cînd există posibilitatea primirii plăţii, de regulă, după ce s-a produs
evenimentul.
30. Dividendele se constată ca venit în acea perioadă de gestiune cînd au fost anunţate, adică cînd s-a stabilit dreptul acţionărilor pentru
primirea lor. La calcularea dividendelor neplătite în baza venitului (profitului) net obţinut pînă la cumpărarea hîrtiilor de valoare ale
companiei, suma totală a dividendelor anunţată în perioada de gestiune se repartizează între perioada de pînă la procurare şi după procurare. În
acest caz drept venit se consideră numai dividendele aferente perioadei de după procurarea hîrtiilor de valoare. Dividendele calculate pînă la
procurare nu se consideră ca venit, ci se raportează la diminuarea valorii de procurare a hîrtiilor de valoare. Dacă o atare repartizare poate fi
efectuată numai convenţional, dividendele se constată ca venit cu condiţia că ele nu reprezintă evident depăşirea valorii nominale a hîrtiilor de
valoare.
Publicitate
31. Întreprinderea trebuie să dezvăluie în rapoartele financiare:
a) metodele de constatare a venitului, precum şi metodele acceptate pentru determinarea stadiului de încheiere a tranzacţiei de prestări
servicii;
b) suma fiecărei categorii importante de venituri constatate în perioada de gestiune şi rezultate din desfacerea produselor finite şi
mărfurilor, prestarea de servicii, precum şi suma veniturilor sub formă de dobînzi, redevenţe şi dividende;
c) suma venitului rezultat din contrapartida de produse, mărfuri sau servicii (din operaţiile pe bază de barter) inclusă în fiecare categorie
importantă a acestuia.
32. Întreprinderea elucidează orice venituri imprevizibile, rezultate din încasarea amenzilor, penalităţilor, despăgubirilor etc. În
conformitate cu S.N.C. 10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului".

Data intrării standardului în vigoare


33. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.
.12.1997

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 19


„Beneficiile angajaţilor ”

Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza Standardului Internaţional de Contabilitate (S.I.C.) 19 „Cheltuieli cu pensiile”, aprobat de
Comitetul S.I.C. într-o versiune revizuită în 1993, cu modificările şi completările ulterioare operate în anii 1998, 2000 şi 2004.

Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie modul de contabilizare şi prezentare a informaţiei aferente beneficiilor angajaţilor.
Standardul cere unei întreprinderi să recunoască:
a) o datorie, atunci cînd un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor ce urmează a fi plătite în viitor; şi
b) o cheltuială, atunci cînd întreprinderea utilizează avantajele economice ce apar ca urmare a serviciilor prestate de un angajat în schimbul
beneficiilor.
Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt înregistrate în
Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, altor subdiviziuni structurale, situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.
Prezentul standard recomandă modul de contabilizare şi prezentare de către angajatori a beneficiilor angajaţilor.
4. Prezentul standard nu tratează contabilizarea planurilor de pensii ale angajaţilor (S.N.C. 26 „Contabilitatea planurilor de pensii”).
5. Standardul identifică următoarele categorii de beneficii ale angajaţilor:
a) beneficii pe termen scurt ale angajaţilor sub formă monetară (salarii, indemnizaţii, contribuţii de asigurări sociale, concedii anuale de
odihnă plătite şi concedii medicale plătite, prime, participări la profit etc. (dacă se plătesc în termen de 12 luni de la sfîrşitul perioadei în care au
apărut aceste obligaţii) şi beneficii nemonetare (asistenţă medicală, cazare, bunuri sau servicii gratuite etc.);
b) beneficii postangajare (beneficii posterioare perioadei de muncă): pensii, beneficii de pensionare, asigurări de viaţă postangajare şi
asistenţă medicală postangajare etc.;
c) alte beneficii pe termen lung (beneficii în urma plecărilor din serviciu cu sau fără garantarea locului de muncă (suspendarea contractului de
muncă), jubilee sau alte beneficii ce decurg din servicii pe termen lung, participarea la profit, planuri de prime şi compensaţii amînate);
d) beneficii pentru desfacerea contractului de muncă (indemnizaţii acordate la expirarea contractului de muncă);
6. Beneficiile angajaţilor includ beneficiile furnizate angajaţilor sau persoanelor ce depind de aceştia şi pot fi achitate prin plăţi sau prin
acordarea de bunuri şi servicii efectuate direct angajaţilor, persoanelor ce depind de aceştia (soţ, soţie, copii etc.) sau altor subiecte, cum sînt
societăţile de asigurări.
7. Un angajat poate presta servicii către o întreprindere lucrînd cu normă întreagă, cu jumătate de normă, permanent, temporar, ocazional sau
prin cumul. Categoriile de angajaţi cuprind, de asemenea, directorii şi alţi membri ai personalului de conducere.

Definiţii
8. Noţiunile utilizate în prezentul standard semnifică:
Beneficiile angajaţilor - toate formele de plăţi (monetare sau nemonetare) efectuate de o întreprindere în schimbul serviciului prestat de angajaţi.
Beneficii pe termen scurt ale angajaţilor - beneficii curente ale angajaţilor care vor fi plătite în termen de 12 luni de la sfîrşitul perioadei în care
angajaţii prestează serviciul în cauză.
Beneficii postangajare – beneficii ale angajaţilor care se plătesc după încetarea contractului de muncă.
Planuri de beneficii postangajare - contracte (obligaţii), în baza cărora o întreprindere furnizează beneficii postangajare unuia sau mai multor
angajaţi.
Planuri de contribuţii determinate - planuri de beneficii postangajare, în baza cărora o întreprindere plăteşte contribuţii fixe într-un fond şi
ulterior nu va avea nici o obligaţie de a plăti contribuţii suplimentare, în cazul cînd fondul nu deţine active suficiente pentru a plăti toate
beneficiile angajaţilor aferente serviciilor prestate de aceştia în perioadele curente sau anterioare.
Planuri de plăţi determinate - planuri de beneficii postangajare, în baza cărora întreprinderea efectuează faţă de angajaţi plăţi în mărimi convenite
anterior, iar riscul privind eventualitatea modificării ulterioare a obligaţiilor revine întreprinderii.
Planuri cu mai mulţi angajatori - planuri de contribuţii determinate sau planuri de plăţi determinate care:
a) comasează activele cu care au contribuit diferite întreprinderi care nu se află sub control comun; şi
b) utilizează activele pentru a asigura beneficii angajaţilor mai multor întreprinderi, bazîndu-se pe faptul că atît contribuţia, cît şi nivelurile
beneficiului sînt determinate fără a lua în considerare identitatea întreprinderii care angajează personalul în cauză.
Beneficii pentru încetarea contractului de muncă - beneficii ale angajaţilor care se plătesc ca rezultat al:
a) deciziei întreprinderii de a desface contractul de muncă cu un angajat înainte de data normală de pensionare; sau
b) deciziei angajatului de a accepta în mod voluntar desfacerea contractului de muncă în schimbul unor beneficii.
Ipoteză actuarială – prognoză, presupunere cu privire la anumite condiţii economico-financiare care vor exista în momentul în care se efectuează
calcule financiare.
Profiturile şi pierderile actuariale reprezintă:
a) efectele diferenţelor dintre ipotezele actuariale anterioare şi indicatorii (valorile) efectivi;
b) efectele modificărilor în ipotezele actuariale.
Planuri de compensaţii sub forma participaţiilor la capitalul propriu - contracte în baza cărora o întreprindere oferă compensaţii sub forma
participaţiilor la capitalul propriu pentru unul sau mai mulţi angajaţi.
Active deţinute de un fond de pensii pe termen lung – active care:
a) sînt deţinute de un fond separat (din punct de vedere juridic) de întreprinderea raportoare şi al cărui scop unic este de a plăti sau finanţa
beneficiile angajaţilor; şi
b) sînt disponibile utilizării numai cu scopul de a plăti sau finanţa beneficiile angajaţilor, dar nu sînt disponibile creditorilor întreprinderii
raportoare şi nu pot fi returnate întreprinderii.
Poliţă de asigurare restrictivă - poliţă de asigurare emisă de un asigurător care nu este parte legată a întreprinderii raportoare, dacă încasările
aferente poliţei:
a) pot fi utilizate doar pentru a plăti sau finanţa beneficiile angajaţilor în baza unui plan de plăţi determinate;
b) nu sînt disponibile creditorilor întreprinderii raportoare.
Valoarea venală - suma cu care poate fi cumpărat un activ sau achitată o datorie între părţile informate în cadrul unei tranzacţii în care preţul este
determinat obiectiv.
Valoare actualizată – valoarea activelor sau datoriilor apărute în perioadele precedente, dar care se referă la perioadele curente sau viitoare
recalculată în conformitate cu indicatorii ce caracterizează condiţiile economico-financiare.
Valoarea serviciilor anterioare - creşterea valorii datoriei privind beneficiile determinate pentru serviciile prestate de angajaţi în perioadele
precedente rezultate în perioada curentă din modificările planurilor de pensii. Valoarea serviciilor anterioare poate fi pozitivă (în cazul cînd
beneficiile sînt introduse sau îmbunătăţite) sau negativă (în cazul cînd beneficiile existente sînt reduse).
Rentabilitatea activelor planului - dobînzi, dividende sau orice alte recompense care rezultă din utilizarea activelor planului de pensii.
Costul serviciilor curente - creşterea valorii actualizate a obligaţiei privind beneficiile determinate care rezultă din serviciile angajatului în
perioada curentă.
Beneficii pe termen scurt ale angajaţilor
9. Beneficiile pe termen scurt ale angajaţilor cuprind:
a) salarii, indemnizaţii şi contribuţii de asigurări sociale;
b) absenţe pe termen scurt compensate (concediul de odihnă anual plătit şi concediul medical plătit) atunci cînd absenţele se aşteaptă să aibă
loc în termen de 12 luni de la sfîrşitul perioadei în care angajatul a prestat serviciul în cauză (salariul cuprinde salariul de bază (salariul tarifar,
salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosuri şi sporuri la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare);
c) participări la profit (recompense conform rezultatelor activităţii anuale) şi prime de achitat în termen de 12 luni de la sfîrşitul perioadei în
care angajatul a prestat serviciul în cauză;
d) beneficii nemonetare (asistenţă medicală, cazare, transport, alte servicii sau bunuri gratuite sau subvenţionate) pentru angajaţii curenţi.
Standardul cere unei întreprinderi să recunoască beneficiile pe termen scurt ale angajaţilor atunci cînd aceştia au prestat un serviciu în
schimbul acestor beneficii.
Recunoaştere şi evaluare
10. Dacă un angajat a prestat un serviciu către o întreprindere pe parcursul unei perioade de gestiune, întreprinderea trebuie să recunoască
mărimea beneficiilor pe termen scurt ale angajaţilor care trebuie plătite în schimbul serviciului în cauză:
a) ca datorie, după deducerea oricăror plăţi deja efectuate (dacă plăţile deja efectuate depăşesc mărimea beneficiilor, întreprinderea trebuie să
recunoască acest exces ca activ (creanţe pe termen scurt, cheltuieli anticipate) în măsura în care plata anticipată va conduce la o reducere a plăţilor
viitoare sau la o rambursare de numerar); şi
b) ca cheltuieli (cu excepţia cazurilor în care alte Standarde Naţionale de Contabilitate recomandă sau permit includerea acestor beneficii în
valoarea activelor, cum ar fi, de exemplu, S.N.C. 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”, S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor
întreprinderii”, S.N.C. 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”, S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”).

Salariul
11. Salariul reprezintă orice recompensă sau cîştig evaluat în unităţi monetare, plătit angajatului de către angajator, în temeiul contractului
de muncă, pentru servicii prestate sau care urmează a fi prestate.
Salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi
de stimulare şi compensare, conform legislaţiei în vigoare.

Contribuţii de asigurări sociale


12. Contribuţiile de asigurări sociale reprezintă suma datorată de angajator, conform condiţiilor contractuale, fondurilor de asigurări sociale
(de stat sau privat).
Contractul de asigurare reprezintă un contract oneros, sinalagmatic care se încheie între angajator, pe de o parte, şi fondul (societatea) de
asigurare, pe de altă parte, şi stipulează drepturile şi obligaţiile părţilor în domeniul asigurărilor sociale.
Riscul asigurat este un eveniment sau fenomen la producerea căruia fondurile (societăţile) de asigurare sînt obligate să efectueze prestaţiile
respective de asigurări sociale (de exemplu, vîrsta de pensionare).

Absenţe compensate pe termen scurt


13. Întreprinderea trebuie să recunoască mărimea previzionată a beneficiilor pe termen scurt ale angajaţilor sub formă de absenţe
compensate în cazul:
a) absenţelor compensate acumulate, cînd, în urma prestării serviciilor, se majorează drepturile angajaţilor la absenţele compensate viitoare
(de exemplu, concediul anual de odihnă);
b) absenţelor compensate neacumulate, cînd acestea au loc (de exemplu, concediu medical).
Absenţele compensate pe termen scurt cuprind: concediile de odihnă, concediile suplimentare (de exemplu, pentru ziua de muncă nenormată,
condiţii grele şi nocive de muncă), concediile medicale, îndeplinirea datoriei de jurat sau pentru serviciul militar etc.

Planuri privind participarea la profit şi premii


14. Întreprinderea trebuie să recunoască mărimea previzionată a participării la profit şi a primelor cuvenite în cazul cînd:
a) întreprinderea are o obligaţie de a efectua astfel de plăţi ca rezultat al evenimentelor anterioare (serviciilor prestate în perioadele
precedente); şi
b) obligaţia poate fi evaluată cu un grad înalt de certitudine.
Obligaţia privind planul de participare la profit şi de prime rezultă din serviciul prestat de angajat, dar nu dintr-o tranzacţie cu proprietarii
întreprinderii. Astfel, o întreprindere recunoaşte mărimea planurilor de participare la profit şi de prime nu ca o repartizare a profitului net, ci ca
cheltuieli.
Dacă plăţile aferente participării la profit şi prime nu se efectuează în curs de 12 luni după sfîrşitul perioadei în care angajaţii au prestat
serviciul în cauză, aceste plăţi sînt recunoscute ca alte beneficii pe termen lung ale angajaţilor.
De regulă, angajaţii primesc o cotă din profit numai în cazul cînd ei rămîn să lucreze la întreprinderea respectivă pînă la terminarea perioadei
specificate.
Exemplul 1. Conform condiţiilor planului de participare la profit, întreprinderea „Vectra” S.A. are obligaţia de a efectua în folosul
angajaţilor plăţi anuale care în total constituie 4% din profitul net al întreprinderii, cu condiţia că în cursul anului nici un angajat nu va demisiona
(nu va desface contractul de muncă cu angajatorul din proprie iniţiativă). În baza prognozelor întreprinderii, fluctuaţia cadrelor va reduce plăţile
pînă la 3% din profitul net. Astfel, „Vectra” S.A. va recunoaşte datoriile şi cheltuielile în mărime de 3% din profitul net.
Exemplul 2. Întreprinderea „Neva” S.A. dispune de un plan oficial de participare la profit care oferă angajaţilor dreptul de a primi 3% din
mărimea profitului net. Pentru anul de gestiune precedent întreprinderea a înregistrat pierderi. Astfel, întreprinderea „Neva” S.A. nu va înregistra
cheltuieli şi datorii din cauza lipsei datoriei.
15. Acţionarii, fondatorii sînt proprietari ai societăţii comerciale şi, prin urmare, ei sînt abilitaţi cu dreptul de a repartiza profitul obţinut. O
caracteristică de bază a unui plan de participare la profit este faptul că repartizarea profitului între angajaţi reprezintă cheltuieli ale întreprinderii, la fel
ca şi salariile. Diferenţa dintre aceste două forme de remunerare constă în aplicarea de către conducerea întreprinderii a unei strategii, politici de
cointeresare, stimulare a angajaţilor care la sfîrşitul anului primesc o sumă suplimentară, pornind de la rezultatul financiar al întreprinderii la care au
contribuit aceşti angajaţi.

Beneficii postangajare: diferenţa dintre planurile de contribuţii determinate şi planurile de plăţi determinate

16. Planurile de beneficii postangajare reprezintă planuri de contribuţii determinate sau planuri de plăţi determinate.
Planurile de pensii cuprind:
a) planuri de pensii cu mai mulţi angajatori;
b) planuri de pensii de stat;
c) planuri de pensii cu beneficii asigurate.
17. Beneficiile postangajare includ:
a) beneficii de retragere, cum sînt pensiile; şi
b) alte beneficii postangajare, cum sînt asigurările de viaţă postangajare şi asistenţa medicală postangajare.
Aceste beneficii sînt stabilite în planul de pensii, care reprezintă un contract între întreprindere şi angajaţii săi, prin care aceasta se angajează
să le furnizeze beneficii după ieşirea la pensie.
18. În cazul planurilor de contribuţii determinate angajatorul plăteşte contribuţii fixe unui fond şi nu va avea ulterior obligaţii de a plăti
contribuţii suplimentare dacă fondul nu deţine suficiente active pentru a plăti toate beneficiile angajaţilor aferente serviciilor prestate în perioadele
curente şi precedente.
Standardul cere unei întreprinderi să recunoască contribuţiile la un plan de contribuţii determinate atunci cînd un angajat a prestat un serviciu în
schimbul acestor contribuţii.
19. În cazul planurilor de contribuţii determinate:
a) obligaţia întreprinderii este limitată la mărimea contribuţiilor acesteia la fond. Astfel, mărimea beneficiilor postangajare primite de angajat
este determinată de mărimea contribuţiilor la acest fond plătite de întreprindere şi de angajat unui plan de beneficii postangajare în acest fond sau unei
societăţi de asigurări, împreună cu veniturile din investiţii rezultate din contribuţii; şi
b) consecinţele riscului statistic (beneficiile (plăţile) vor fi mai mici decît se aşteaptă) şi riscul investiţiei (activele investite vor fi insuficiente
pentru a genera beneficiile aşteptate) cad asupra angajatului.
În cadrul planului de contribuţii determinate angajatorul se obligă să contribuie la fond în funcţie de salariul cîştigat de angajat. Contribuţiile
se consideră fixe (deşi depind de nivelul salariului), deoarece nu generează o obligaţie viitoare a angajatorului de a majora pensiile care urmează a fi
primite de angajat. Astfel, toate riscurile sînt suportate de angajat. Dacă planul de pensii nu are rentabilitatea planificată sau rata inflaţiei este în
continuă creştere, pierderea aparţine angajatului, iar angajatorul nu este obligat să revizuiască beneficiile postangajare ale acestuia.
20. Conform planurilor de plăţi determinate:
a) întreprinderea are obligaţia să efectueze faţă de angajaţi plăţi în mărimile convenite anterior; şi
b) riscul privind eventuala modificare ulterioară a obligaţiilor revine întreprinderii.
Astfel, riscul actuarial şi riscul investiţiei cad asupra angajatorului. Dacă experienţa actuarială sau investiţională nu corespunde previziunilor
anterioare, obligaţia angajatorului poate să crească.
Exemplul 3. O întreprindere are obligaţia să-şi asigure angajaţii săi la pensionare cu o sumă anuală egală cu 3% din ultimul salariu
pentru fiecare an de serviciu. Pentru un angajat, care va avea ultimul salariu de 1 000 lei (salariul previzionat) şi care se va pensiona după 20 ani de
serviciu la această întreprindere, pensia anuală se va calcula după formula: (3% x 20 x 1 000 lei) / 100% = 600 lei.
De regulă, pentru ca pensia să nu depindă de un indicator care poate varia esenţial (ultimul salariu poate fi foarte mare sau foarte mic), poate
fi utilizat salariul mediu.
Pentru a calcula cheltuielile aferente beneficiilor datorate angajatului după pensionare, angajatorul va lua în calcul estimările aproximative
(prognozele) privind vechimea în muncă la întreprindere, numărul de ani în care se va plăti pensia (durata pînă la decesul angajatului), ultimul salariu
etc.
În cadrul planurilor de plăţi determinate, angajatorul se obligă să asigure foştii angajaţi cu o pensie fixă care depinde de unii factori care nu
sînt cunoscuţi la data cînd angajaţii prestează servicii angajatorului şi cîştigă dreptul la beneficiile postangajare. Aceşti factori pot fi estimaţi cu
aproximaţie, iar toate riscurile cad asupra angajatorului. Dacă planul de pensii nu are rentabilitatea suficientă, iar factorii estimaţi diferă de cei efectivi
(inflaţia, vîrsta de pensionare, durata de viaţă după pensionare etc.), angajatorul este obligat să efectueze plăţi suplimentare către fondul de pensii
pentru a asigura foştilor angajaţi beneficiile promise.

Planuri cu mai mulţi angajatori


21. Un plan cu mai mulţi angajatori poate fi un plan de contribuţii determinate sau un plan de plăţi determinate (în funcţie de condiţiile
planului).
Planul de plăţi determinate cu mai mulţi angajatori reprezintă:
a) un plan în care contribuţiile sînt stabilite la un nivel prognozat ca suficient pentru plata beneficiilor cuvenite pentru aceeaşi perioadă, iar
beneficiile viitoare cîştigate în perioada curentă vor fi plătite din contribuţiile viitoare; şi
b) beneficiile angajaţilor sînt determinate de durata serviciului lor (vechimea în muncă).
22. Planurile cu mai mulţi angajatori diferă de planurile de administrare a unui grup de întreprinderi. Un plan de administrare a grupului
este o îmbinare a mai multor planuri cu un singur angajator combinate pentru a oferi angajatorilor participanţi posibilitatea să-şi unifice activele în
scopuri investiţionale şi pentru a reduce cheltuielile generale şi administrative ale investiţiei, iar pretenţiile diferiţilor angajatori sînt separate de
beneficiul unic al propriilor angajaţi.
Prezentul standard cere unei întreprinderi să califice un plan de administrare a grupului ca pe un plan de contribuţii determinate sau ca pe un
plan de plăţi determinate în conformitate cu condiţiile planului.
Planurile de plăţi determinate care unifică activele cu care contribuie diferite întreprinderi aflate sub control comun (de exemplu,
întreprinderea mamă şi filialele ei – întreprinderile fiice) nu sînt planuri cu mai mulţi angajatori.

Planuri de stat
23. O întreprindere trebuie să califice un plan de stat ca un plan cu mai mulţi angajatori.
Planurile de stat sînt stabilite prin reglementări care acoperă toate întreprinderile şi sînt aplicate de Guvern, administraţiile publice locale sau
de alte organisme (de exemplu, de o agenţie autonomă creată în acest scop) care nu sînt supuse controlului sau influenţei întreprinderii raportoare.
24. Planurile de stat pot fi planuri de plăţi determinate sau planuri de contribuţii determinate. Principiul de funcţionare a planului de stat
este următorul: contribuţiile sînt fixate la un nivel ce se aşteaptă să fie suficient pentru a plăti beneficiile cuvenite spre plată în aceeaşi perioadă, iar
beneficiile viitoare cîştigate în cursul perioadei curente vor fi plătite din contribuţiile viitoare.
În majoritatea cazurilor, pentru un plan de pensionare de stat întreprinderea nu are nici o obligaţie de a plăti beneficiile viitoare angajaţilor
săi. Singura ei obligaţie este de a plăti contribuţiile în conformitate cu condiţiile planului. Dacă întreprinderea încetează să angajeze membri în planul
de stat, ea nu va avea nici o obligaţie pentru a plăti beneficiile cîştigate de angajaţii proprii în anii anteriori.

Beneficii asigurate
25. O întreprindere poate plăti prime de asigurare pentru a finanţa un plan de beneficii postangajare. Un astfel de plan este tratat ca un plan
de contribuţii determinate în cazul în care întreprinderea va avea o obligaţie:
a) să plătească beneficiile angajaţilor în mod direct atunci cînd sînt cuvenite; sau
b) să plătească sume suplimentare dacă asigurătorul nu plăteşte toate beneficiile viitoare ale angajatului raportate la serviciul prestat de acesta
în perioadele curente sau anterioare.
Beneficiile asigurate printr-un contract de asigurări nu se află într-o relaţie directă cu obligaţia întreprinderii faţă de beneficiile angajaţilor.
În cazul cînd o întreprindere finanţează o obligaţie privind beneficiul postangajare prin contribuţia la o poliţă de asigurare, în baza căreia
întreprinderea are o obligaţie, plata primelor reprezintă un contract privind contribuţii determinate. În acest caz întreprinderea:
a) contabilizează poliţa de asigurare ca pe un activ al planului;
b) recunoaşte orice altă poliţă de asigurare ca fiind drepturi de rambursare.
În cazul cînd poliţa de asigurare este pe numele unui participant specificat sau a unui grup de participanţi la plan, întreprinderea nu are nici o
obligaţie de a acoperi pierderile aferente poliţei, de a plăti angajaţilor beneficii, iar asigurătorul este singurul răspunzător de plata acestor
beneficii. Plata primelor fixe în baza unor astfel de contracte este o achitare a obligaţiei de beneficiu a angajatului. Astfel, întreprinderea nu mai
are un activ sau o datorie. De aceea întreprinderea tratează astfel de plăţi ca fiind contribuţii la un plan de contribuţii determinate.
Beneficii postangajare: planuri de contribuţii determinate
26. La contabilizarea planurilor de contribuţii determinate obligaţia întreprinderii raportoare pentru fiecare perioadă este determinată de
sumele contribuţiilor în acea perioadă. În acest caz, obligaţiile sînt evaluate pe o bază neactualizată, cu excepţia cazului cînd ele nu se referă la
termenul de 12 luni de la sfîrşitul perioadei în care angajaţii prestează serviciul în cauză.
În cazul planului de contribuţii determinate riscurile sînt asumate de către angajaţi. Suma care urmează a fi recunoscută şi plătită depinde de
cheltuielile de salarizare suportate, iar ulterior întreprinderea nu mai are nici o obligaţie, indiferent de evoluţia planului de pensii.
27. În cazul cînd un angajat a prestat un serviciu în cadrul unei întreprinderi în decursul unei perioade, întreprinderea recunoaşte contribuţia
spre plată la un plan de contribuţii determinate în schimbul serviciului prestat:
a) ca o datorie, după deducerea contribuţiei plătite anticipat. Dacă contribuţia deja plătită depăşeşte contribuţia cuvenită spre plată pentru
serviciul prestat, întreprinderea va recunoaşte acel exces (depăşire) ca activ (cheltuieli anticipate), în măsura în care plata anticipată va conduce la o
reducere a plăţilor viitoare sau la o rambursare de numerar; şi
b) ca cheltuieli, cu excepţia cazurilor în care alte Standarde Naţionale de Contabilitate recomandă sau permit includerea contribuţiilor în
valoarea activului, cum ar fi: S.N.C. 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”, S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”, S.N.C.
13 „Contabilitatea activelor nemateriale”, S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”.
Exemplul 4. Întreprinderea „Nistru” S.A. a încheiat cu un plan privat de contribuţii determinate un contract, conform căruia se obligă să
plătească 100 000 lei anual. De asemenea, conform legislaţiei în vigoare, întreprinderea este obligată să contribuie la un plan de stat, contribuţia
constituind 28% din suma salariilor calculate incluse în componenţa cheltuielilor (consumurilor). Salariile calculate în cursul anului de gestiune au
constituit 2 000 000 lei. Întreprinderea „Nistru” S.A. va recunoaşte cheltuielile de 100 000 lei pentru planul de contribuţii determinate şi de 560 000
lei pentru planul de stat.

Beneficii postangajare: planuri de plăţi determinate


28. La contabilizarea planurilor de plăţi determinate sînt cerute ipoteze actuariale pentru evaluarea obligaţiilor şi cheltuielilor, existenţa
posibilităţii de a obţine profituri sau pierderi actuariale. În acest caz, obligaţiile sînt evaluate pe o bază neactualizată, deoarece acestea pot fi achitate
mulţi ani după efectuarea de către angajat a serviciului în cauză.
29. Planurile de plăţi determinate pot fi nefinanţate sau pot fi, în totalitate sau parţial, finanţate prin contribuţiile unei întreprinderi sau
uneori ale angajaţilor ei într-un fond care este (din punct de vedere juridic) separat de întreprinderea raportoare şi din care sînt plătite beneficiile
angajatului. Plata beneficiilor finanţate în momentul cînd acestea sînt calculate spre plată depinde nu doar de situaţia financiară şi planul investiţional
al fondului, ci şi de abiliatea întreprinderii de a compensa orice deficit în activele fondului. Astfel, întreprinderea garantează riscurile actuariale şi de
investiţii asociate planului. În consecinţă, cheltuielile recunoscute pentru un plan de plăţi determinate nu reprezintă în mod obligatoriu valoarea
contribuţiei cuvenite pe perioada respectivă.
30. La contabilizarea planurilor de plăţi determinate întreprinderea are obligaţia:
a) să utilizeze tehnicile actuariale pentru efectuarea estimării corecte a valorii venitului pe care angajaţii l-au cîştigat în schimbul serviciilor
prestate în perioadele curente şi anterioare. Acest lucru solicită unei întreprinderi să determine valoarea beneficiilor aferente perioadelor curente şi
anterioare şi să estimeze indicatorii care influenţează mărimea plăţilor (variabilele demografice şi cele financiare);
b) să actualizeze beneficiul în scopul determinării valorii actualizate a obligaţiei privind plăţile determinate şi valoarea (preţul) serviciului
prestat în perioada curentă;
c) să determine valoarea actualizată a activului planului;
d) să determine valoarea profiturilor şi pierderilor actuariale;
e) să determine în cazul modificării unui plan sau introducerii unui plan nou valoarea (preţul) serviciilor prestate anterior;
f) să determine în cazul reducerii sau decontării unui plan profitul sau pierderea rezultată.

Contabilitatea obligaţiei implicite


31. Întreprinderea trebuie să contabilizeze nu numai obligaţia ei legală (fondată din punct de vedere juridic), în conformitate cu condiţiile
planului de plăţi determinate, dar şi orice obligaţie implicită care apare din practica de activitate sau politica întreprinderii. Practica existentă conduce
la apariţia unei obligaţii implicite în cazul în care întreprinderea nu are o altă alternativă realistă decît plata beneficiilor angajaţilor. Ca exemplu de
obligaţie implicită poate servi cazul cînd modificarea practicii existente a întreprinderii poate genera înrăutăţirea relaţiei angajatorului cu angajaţii.
Exemplul 5. Întreprinderea „Nicon” S.A. contribuie la un plan de pensii, conform condiţiilor căruia angajaţii vor primi o pensie egală cu
5% din mărimea medie a unui număr anumit de salarii maxime primite de ei, înmulţită cu numărul anilor lucraţi. Dacă întreprinderea întrerupe
plata contribuţiilor la acest plan, fiecare angajat va primi o sumă de 10 000 lei. Dacă întreprinderea nu are intenţia să anuleze planul, acesta va fi
contabilizat ca oricare alt plan de pensii determinate. Dacă întreprinderea va decide să-l anuleze, ea va recunoaşte datoriile în sumă de 10 000 lei
pentru fiecare angajat.

Bilanţul contabil
32. Valoarea recunoscută ca obligaţie aferentă planului de plăţi determinate trebuie să fie constituită din următoarele componente:
a) valoarea actualizată a obligaţiei aferentă planului de plăţi determinate la data întocmirii rapoartelor financiare;
b) plus orice profituri actuariale (fără pierderi actuariale) care nu au fost recunoscute din cauza utilizării metodei „coridorului” la constatarea
(recunoaşterea) limitată a profiturilor şi pierderilor actuariale;
c) minus valoarea (preţul) nerecunoscută a serviciilor prestate în perioadele anterioare;
d) minus valoarea activelor planului de plăţi determinate la data întocmirii rapoartelor financiare care sînt destinate nemijlocit pentru
stabilirea obligaţiilor.
33. Criteriile de recunoaştere a unei datorii sînt:
a) există o certitudine întemeiată că întreprinderea va obţine un avantaj economic (profit) aferent acestei datorii;
b) mărimea datoriei poate fi evaluată cu un grad înalt de certitudine.
Conform prevederilor prezentului standard:
a) întreprinderea are o obligaţie (datorie) în baza unui plan de plăţi determinate atunci cînd un angajat a prestat srvicii în schimbul
beneficiilor promise de plan;
b) întreprinderea trebuie să utilizeze ipoteze actuariale pentru a determina dacă va avea obligaţia de a plăti beneficiile angajaţilor în
perioadele viitoare;
c) metodele statistice permit unei întreprinderi să evalueze obligaţia cu un grad înalt de certitudine pentru recunoaşterea ei ca datorie.
Întreprinderea poate angaja în serviciu permanent sau poate solicita periodic serviciile unui actuar calificat pentru evaluarea obligaţiilor
aferente planurilor de plăţi determinate.
34. Valoarea constatată ca obligaţie (datorie) aferentă planului de plăţi determinate poate fi negativă (activ). Întreprinderea trebuie să
evalueze activul apărut la valoarea cea mai mică dintre:
a) valoarea determinată conform paragrafului 32; şi
b) valoarea totală:
- a oricăror pierderi actuariale nerecunoscute şi valoarea (preţul) serviciilor prestate în perioadele anterioare; şi
- valoarea actualizată a oricăror avantaje economice obţinute sub formă de rambursări de mijloace din plan sau reduceri ale contribuţiilor
viitoare la plan. Valoarea actualizată a acestor avantaje economice trebuie determinată utilizînd rata de actualizare stabilită pentru determinarea
obligaţiilor aferente planurilor de plăţi determinate.
Raportul privind rezultatele financiare
35. În raportul privind rezultatele financiare întreprinderea trebuie să recunoască suma (mărimea) totală a următorilor indicatori (valori) ca
cheltuieli sau venituri, cu excepţia valorii care în conformitate cu alte Standarde Naţionale de Contabilitate poate fi inclusă în valoarea unui activ:
a) valoarea (preţul) serviciilor prestate în perioada curentă;
b) cheltuieli privind dobînzile;
c) profitul prognozat aferent activelor planului;
d) profituri sau pierderi actuariale, în mărimea în care sînt recunoscute prin metoda „coridorului”;
e) valoarea (preţul) serviciilor prestate în perioadele anterioare în mărimea în care întreprinderea trebuie s-o recunoască; şi
f) influenţa oricăror reduceri sau decontări finale aferente planului.
Unele Standarde Naţionale de Contabilitate permit includerea salariilor şi, prin urmare, a contribuţiilor aferente unui plan de plăţi
determinate în valoarea activelor (S.N.C. 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”, S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”,
S.N.C. 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”, S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”).
Exemplul 6. Întreprinderea „Micron” S.A. a calculat salariile totale în valoare de 1 000 000 lei. Datoria privind planul de plăţi
determinate aferentă salariului calculat este de 400 000 lei (conform condiţiilor planului 40% din suma salariului calculat). Întreprinderea a inclus
în costul producţiei în curs de execuţie cheltuielile privind retribuirea muncii în sumă de 300 000 lei. Astfel, valoarea cheltuielilor aferente planului
de plăţi determinate care va fi inclusă în valoarea producţiei în curs de execuţie va fi de 120 000 lei [(300 000 / 1 000 000) x 400 000].

Recunoaştere şi evaluare: valoarea actualizată a obligaţiilor aferente planurilor de plăţi determinate şi a valorii serviciilor prestate în perioada
curentă
36. Pentru a evalua valoarea actualizată a obligaţiilor (datoriilor) privind beneficiile postangajare şi valoarea corespunzătoare preţului
serviciilor prestate în perioada curentă este necesar:
a) să se utilizeze o metodă de evaluare actuarială;
b) să se atribuie beneficiile perioadelor respective ale activităţii de muncă;
c) să se facă ipoteze actuariale.

Metoda de evaluare actuarială


37. O întreprindere trebuie să utilizeze metoda unităţii convenţionale (factorului de credit) prognozată pentru determinarea valorii
actualizate a obligaţiilor (datoriilor) sale privind planul de plăţi determinate şi a valorii respective a serviciilor prestate în perioada curentă şi, după
caz, a valorii (preţului) serviciilor prestate în perioadele anterioare.
38. Metoda unităţii convenţionale prognozate (uneori cunoscută ca metoda beneficiului acumulat repartizat proporţional cu perioadele de
activitate a angajaţilor sau metodă a beneficiului/durată (ani) de serviciu) recunoaşte fiecare perioadă a activităţii de muncă a angajatului ca motiv de
acordare a drepturilor suplimentare la beneficii (pensie) şi evaluează fiecare unitate convenţională a beneficiului (pensiei) separat în scopul stabilirii
(constatării) obligaţiei (datoriei) la sfîrşitul perioadei.
39. Întreprinderea actualizează în întregime o obligaţie privind beneficiile postangajare şi în cazul cînd o parte a obligaţiei (datoriei) va fi
achitată în termen de 12 luni de la data întocmirii rapoartelor financiare.
Atribuirea beneficiilor perioadelor activităţii de muncă
40. În scopul determinării valorii actualizate a obligaţiilor (datoriilor) privind planul de plăţi determinate şi valoarea (preţul) serviciilor
prestate în perioada curentă şi, unde este aplicabil, a preţului serviciilor prestate în perioadele precedente, întreprinderea trebuie să atribuie beneficiile
perioadelor de activitate a angajaţilor după formula de calcul stabilită conform condiţiilor planului. Dacă serviciile prestate de către un angajat în
ultimii ani (perioade ale activităţii de muncă) vor conduce la beneficii mai mari decît în primii ani, întreprinderea trebuie să atribuie beneficiile
conform metodei liniare de la:
a) data cînd activitatea de muncă a angajatului conduce la calcularea beneficiilor conform planului;
b) pînă la data cînd dreptul angajatului de a primi beneficiile calculate conform planului nu mai depind de activitatea de muncă viitoare, cu
excepţia cazurilor creşterii suplimentare a salariilor.
Exemplul 7. Conform planului de plăţi determinate, întreprinderea are obligaţia de a plăti la pensionare 100 lei pentru fiecare an de
serviciu. Beneficiul în valoare de 100 lei este atribuit fiecărui an. Valoarea serviciilor prestate în anul curent este de 100 lei. Valoarea actualizată a
obligaţiei privind plata determinată este de 100 înmulţită cu numărul de ani de serviciu din perioada de gestiune pînă la pensionare. Dacă, conform
condiţiilor planului, plata se va efectua la momentul pensionării, valoarea serviciilor prestate în perioada curentă şi valoarea actualizată a
obligaţiei privind beneficiile determinate reflectă data la care angajatul se va pensiona. Acestea, datorită efectului actualizării, sînt mai mici decît
valorile care ar fi determinate dacă angajatul ar pleca la data întocmirii bilanţului (în perioada de gestiune curentă).
Exemplul 8. Un plan de plăţi determinate furnizează o pensie lunară de 0,2% din salariul final pentru fiecare an de serviciu. Pensia se va
plăti de la vîrsta de 65 de ani în conformitate cu condiţiile planului. Beneficiul egal cu valoarea actualizată la data previzionată de pensionare, a
unei pensii lunare de 0,2% din salariul final care se va plăti de la data de pensionare pînă la data previzionată a decesului, este atribuit fiecărui an
de serviciu. Valoarea actualizată a obligaţiei privind plata determinată este valoarea actualizată a plăţilor pensiilor lunare de 0,2% din salariul
final, înmulţită cu numărul de ani de serviciu de la data întocmirii bilanţului. Valoarea serviciilor prestate în perioada curentă şi valoarea
actualizată a obligaţiei privind beneficiile determinate sînt actualizate, deoarece plata pensiilor începe de la vîrsta de 65 de ani.
Exemplul 9. Conform condiţiilor planului, întreprinderea plăteşte un beneficiu în valoare de 100 lei pentru fiecare an de serviciu, cu
excepţia perioadei de activitate desfăşurată înainte de vîrsta de 25 de ani. Beneficiile devin imediat legitime. Astfel, nu este atribuit nici un beneficiu
serviciului înainte de vîrsta de 25 de ani, deoarece serviciul înainte de această dată nu conduce la beneficii. Un beneficiu de 100 lei este atribuit
fiecărui an ulterior.
Exemplul 10. Conform condiţiilor planului de plăţi determinate, întreprinderea are obligaţia de a plăti un beneficiu în valoare de 1 000 lei
care urmează a fi achitat după 10 ani de serviciu. Planul nu prevede plata beneficiilor suplimentare pentru serviciul ulterior. Prin urmare, un
beneficiu de 100 lei (1 000 / 10) este atribuit fiecărui an din cei 10 ani. Valoarea serviciilor prestate în perioada curentă în fiecare din primii 10 ani
reflectă probabilitatea ca angajatul nu va putea activa 10 ani în această întreprindere. Anilor ulteriori nu se va atribui nici un beneficiu.
Exemplul 11. Conform condiţiilor planului, angajaţii întreprinderii „Inter” S.R.L. au dreptul la un beneficiu de 3% din salariul final pentru
fiecare an de serviciu înainte de vîrsta de 55 ani. Beneficiul de 3% din valoarea prognozată a salariului final este atribuit fiecărui an pînă la vîrsta
de 55 ani. Aceasta este data cînd serviciul suplimentar efectuat de angajat nu va conduce la majorarea în continuare a beneficiului. Nu se atribuie
beneficii pentru serviciul efectuat după acea vîrstă.

Ipoteze actuariale
41. Ipotezele actuariale trebuie să fie imparţiale şi compatibile reciproc. Ipotezele financiare trebuie să se bazeze pe prognozele pieţei care
caracterizează perioada în care obligaţiile (datoriile) trebuie achitate (stinse).
42. Toate modificările prognozate pentru viitor trebuie luate în calcul în cazul cînd acestea pot fi evaluate cu un grad înalt de certitudine.
Ipotezele actuariale sînt caracterizate de astfel de factori, cum ar fi: inflaţia, creşterea salariilor, rentabilitatea activelor planului şi ratele de
actualizare.
43. Ipotezele actuariale cuprind:
a) ipoteze demografice (mortalitatea, rotaţia angajaţilor, invaliditatea, pensionarea timpurie etc.);
b) ipoteze financiare (rata actualizării, nivelul salariilor viitoare, nivelul beneficiilor, valoarea (preţul) serviciilor medicale etc.).

Ipoteze actuariale: rata de actualizare


44. Rata utilizată pentru actualizarea obligaţiilor (datoriilor) privind acordarea beneficiilor postangajare (atît finanţate, cît şi nefinanţate)
poate fi determinată în baza profitabilităţii obligaţiunilor întreprinderilor cu o situaţie economico-financiară stabilă şi prosperă pe piaţa hîrtiilor de
valoare. În cazul cînd nu există o astfel de piaţă, poate fi utilizată profitabilitatea obligaţiunilor guvernamentale (emise de Guvernul Republicii
Moldova) la data întocmirii rapoartelor financiare. Valuta şi termenul obligaţiunilor emise de întreprinderi sau Guvern trebuie să corespundă cu valuta
şi perioada pentru care se stabilesc (se calculează) obligaţiile (datoriile) privind beneficiile postangajare.

Ipoteze actuariale: salarii, beneficii de pensionare (pensii) şi consumuri privind asistenţa medicală
45. La evaluarea obligaţiilor privind acordarea beneficiilor postangajare trebuie utilizate datele privind:
a) creşterile prognozate ale salariilor în perioadele ulterioare;
b) beneficiile determinate conform condiţiilor planului (sau care rezultă din orice obligaţii implicite, cu excepţia condiţiilor planului); şi
c) modificările prognozate ale nivelului beneficiilor (pensiilor) de stat care influenţează asupra beneficiilor acordate conform condiţiilor
planului de plăţi determinate numai în cazul cînd:
- aceste modificări au fost efectuate pînă la data întocmirii rapoartelor financiare; sau
- experienţa anterioară sau altă dovadă credibilă indică faptul că pensiile de stat se vor schimba într-o manieră previzibilă, de exemplu, se
aliniază la modificările viitoare ale nivelului general al preţurilor sau salariilor.
46. Calculul obligaţiilor aferente unui plan de pensii poate fi efectuat în funcţie de salariul curent, deoarece:
a) valoarea actualizată actuarială a pensiilor cuvenite care reprezintă suma salariilor calculate fiecărui participant la plan poate fi calculată cu
un grad mai înalt de certitudine decît în cazul utilizării nivelurilor previzionate ale salariilor, deoarece nu impune utilizarea multor ipoteze;
b) creşterea beneficiilor datorată creşterii salariilor devine obligaţie din momentul majorării salariilor;
c) valoarea actualizată actuarială a pensiilor cuvenite calculată în baza nivelului salariilor curente este mai apropiată de valoarea ce ar trebui
plătită în cazul încetării sau suspendării activităţii planului.
Exemplul 12. Întreprinderea „Neptun” S.A. are obligaţia de a plăti după pensionare o sumă anuală de 2% din salariul final pentru fiecare
an de serviciu. Pentru un angajat care are la momentul actual un salariu de 700 lei şi care se va pensiona după 30 de ani de activitate de muncă la
întreprindere, pensia anuală se va calcula după formula: 2% x 30 x 700 = 420 lei. După 3 ani salariul se va majora pînă la 900 lei, iar datoria
anuală a întreprinderii faţă de angajaţi va fi de 540 lei [2% x 30 x 900]. Diferenţa de 80 lei (creşterea beneficiilor postangajare datorită creşterii
salariilor) pentru anii ulteriori se recunoaşte ca cheltuieli (consumuri) (valoarea activităţii de muncă anterioare).
47. La calcularea obligaţiilor aferente unui plan de pensii poate fi utilizată mărimea salariului prognozat, deoarece:
a) informaţia financiară trebuie să respecte principiul continuităţii activităţii, indiferent de ipotezele şi estimările care trebuie efectuate;
b) în cazul planurilor cu plată finală, beneficiile se determină pornind de la mărimea salariului la data pensionării, de aceea salariile, nivelul
contribuţiilor şi rentabilitatea trebuie să fie prognozate;
c) în cazul utilizării salariilor previzionate poate fi obţinut exces financiar.
Exemplul 13. Întreprinderea „Invest” S.A. are obligaţia de a-şi asigura angajaţii săi la pensionare cu o sumă anuală de 2% din salariul
final pentru fiecare an de activitate de muncă. Pentru un angajat care va avea un salariu final previzionat de 1 000 lei şi care se va pensiona după
30 ani de activitate de muncă, pensia se va calcula după următoarea formulă: 2% x 30 x 1000 = 600 lei.
48. Estimările (prognozele) creşterilor salariale viitoare se bazează pe nivelul inflaţiei, vechimea în muncă, cererea şi oferta pe piaţa forţei
de muncă etc.
49. Dacă condiţiile unui plan (sau a unei obligaţii ce depăşeşte limitele planului) cer unei întreprinderi modificarea plăţilor în perioadele
viitoare, atunci aceste modificări reflectă evaluarea obligaţiilor (datoriilor). Drept exemplu poate servi cazul cînd întreprinderea are experienţă
anterioară în creşterea beneficiilor pentru a diminua efectele inflaţiei, şi nu există nici un motiv (indiciu) că această practică se va modifica în viitor.
50. Ipotezele privind consumurile aferente asistenţei medicale se bazează pe modificările prognozate ale preţurilor (tarifelor) serviciilor
medicale care rezultă din inflaţie şi din modificările specifice ale preţurilor (de exemplu, cererea şi oferta serviciilor medicale în funcţie de domeniul
medicinii).
51. Evaluarea beneficiilor medicale postangajare se efectuează în baza informaţiei privind nivelul şi frecvenţa apelării la aceste servicii şi
preţul acestora. Întreprinderea estimează consumurile privind asistenţă medicală în viitor în baza datelor (informaţiei) din practica anterioară a
întreprinderii sau din experienţa altor întreprinderi, societăţi de asigurări, instituţii medicale, alte surse. Evaluarea consumurilor privind asistenţa
medicală în viitor se bazează pe progresul tehnico-ştiinţific în domeniul medicinii, modificările tipurilor de asistenţă medicală sau modalităţii de
acordare a acesteia şi modificarea stării sănătăţii participanţilor la plan (în cazul beneficiilor medicale postangajare acordate foştilor angajaţi).

Profituri şi pierderi actuariale – metoda „coridorului”


52. La evaluarea obligaţiilor privind un plan de plăţi determinate întreprinderea trebuie să recunoască cota profitului şi pierderii actuariale
proprii drept venituri sau cheltuieli în cazul cînd profiturile şi pierderile actuariale cumulate nerecunoscute la sfîrşitul perioadei de raportare anterioară
depăşesc valoarea mai mare dintre:
a) 10% din valoarea actualizată a obligaţiei privind beneficiile determinate stabilită la acea dată (pînă la deducerea activelor planului); şi
b) 10% din valoarea justă a oricăror active ale planului de la acea dată.
Limitele menţionate trebuie calculate şi utilizate separat pentru fiecare plan de plăţi determinate.
53. Cota profitului şi pierderii acturiale care urmează a fi recunoscute pentru fiecare plan de plăţi determinate reprezintă surplusul
determinat în baza paragrafului 52 împărţit la durata medie previzionată a perioadei de muncă rămase pînă la pensie pentru angajaţii participanţi la un
anumit plan de plăţi determinate.
Cu toate acestea, întreprinderea poate utiliza orice altă metodă care generează o recunoaştere mai rapidă a profiturilor şi pierderilor, cu
condiţia ca aceeaşi bază să fie aplicată atît profiturilor, cît şi pierderilor în mod consecvent de la o perioadă la alta. Întreprinderea poate utiliza astfel
de metode privind profiturile şi pierderile actuariale chiar şi în cazul cînd acestea se află între limitele specificate anterior.

Valoarea (preţul) serviciilor prestate de către angajaţi în perioadele anterioare


54. La evaluarea obligaţiilor privind planurile de plăţi determinate întreprinderea trebuie să recunoască valoarea (preţul) serviciilor prestate
de către angajaţi în perioadele anterioare drept cheltuieli conform metodei liniare pe parcursul perioadei medii rămase pînă cînd beneficiile devin
legitime (garantate). Dacă beneficiile devin garantate după introducerea sau modificarea planului privind plăţi determinate, întreprinderea trebuie să
recunoască imediat valoarea serviciilor anterioare.
55. Valoarea serviciilor anterioare apare atunci cînd întreprinderea introduce un plan de plăţi determinate sau modifică beneficiile care
urmează a fi plătite în baza unui plan de plăţi determinate. Aceste modificări se efectuează în schimbul serviciului prestat de angajat de-a lungul
perioadei, pînă cînd beneficiile menţionate devin legitime (garantate). Prin urmare, valoarea serviciilor anterioare este recunoscută în decursul acestei
perioade, fără a ţine seama de faptul că această valoare se referă la serviciul prestat de angajat în perioadele anterioare. Valoarea serviciilor anterioare
este evaluată ca modificare a obligaţiei rezultate din modificarea planului.
56. Dacă întreprinderea reduce beneficiile care urmează a fi plătite în baza unui plan de plăţi determinate existent, reducerea rezultată a
datoriei privind beneficiile determinate este recunoscută ca valoare a serviciilor prestate de angajaţi în perioadele anterioare (negativă) de-a lungul
perioadei medii pînă cînd procentul (cota) redus al beneficiilor devine legitim (garantat).
57. Dacă întreprinderea reduce anumite beneficii care urmează a fi plătite conform condiţiilor unui plan de plăţi determinate existent şi,
concomitent, majorează alte beneficii care urmează a fi plătite conform planului pentru aceeaşi angajaţi, aceasta tratează schimbarea ca pe o
modificare sumară unică.
Exemplul 14. O întreprindere deţine un plan de pensii, condiţiile căruia sînt: acordarea unei pensii în valoare de 2% din salariul final
pentru fiecare an de serviciu, iar beneficiile devin legitime (angajatul are dreptul să le primească) după 5 ani de serviciu. La 1 ianuarie 20X6
întreprinderea majorează pensia pînă la 2,5% din salariul final pentru fiecare an de serviciu începînd cu 1 ianuarie 20X2. La data modificării
condiţiilor planului valoarea actualizată a beneficiilor pentru serviciul prestat între 1 ianuarie 20X2 şi 1 ianuarie 20X6 este egală cu:
150 lei pentru angajaţii cu vechimea în muncă mai mare de 5 ani la 1 ianuarie 20X6;
120 lei pentru angajaţii cu vechimea în muncă mai mică de 5 ani la 1 ianuarie 20X6 (perioada medie pînă cînd devin legitime: 3 ani
(perioada medie se calculează în baza vechimii în muncă şi numărului de angajaţi)).
Întreprinderea recunoaşte consumurile (cheltuielile) în valoare de 150 lei în perioada de gestiune cînd s-a înregistrat modificarea planului,
iar valoarea de 120 lei este recunoscută ca consum (cheltuială) pe o bază liniară în curs de 3 ani de la 1 ianuarie 20X6.

Recunoaştere şi evaluare: activele planului


58. Activele planului sînt deţinute de către o întreprindere (un fond) şi întrunesc cumulativ următoarele condiţii:
a) întreprinderea este independentă din punct de vedere juridic faţă de întreprinderea care prezintă rapoartele financiare;
b) activele fondului sînt destinate stingerii datoriilor privind plata beneficiilor angajaţilor, nefiind accesibile creditorilor întreprinderii şi nu
pot fi rambursate întreprinderii, cu excepţia cazurilor în care activele rămase sînt suficiente pentru a stinge datoriile planului.

Valoarea venală a activelor planului


59. Valoarea venală (justă) a oricăror active ale planului este dedusă la determinarea obligaţiilor (datoriilor) privind beneficiile determinate
reflectate în bilanţ. Dacă nu poate fi stabilită valoarea de piaţă, valoarea venală a activelor planului se determină prin evaluare, de exemplu, prin
actualizarea fluxurilor de numerar viitoare pronosticate utilizînd o rată de actualizare care reflectă atît riscul legat de activele planului, cît şi data de
ieşire previzionată sau scadenţa (dacă activele nu au ajuns la scadenţă, perioada previzionată este pînă la stingerea obligaţiei corespunzătoare).
60. Activele planului nu includ contribuţiile neachitate datorate fondului de întreprinderea raportoare, ca şi orice instrumente financiare
netransferabile emise de întreprindere, dar care aparţin fondului.
61. Dacă activele planului includ poliţe de asigurare care corespund după sumă şi termene tuturor sau unor beneficii urmează a fi plătite
conform planului, drepturile planului pentru aceste poliţe de asigurare se evaluează la aceeaşi sumă ca şi obligaţiile corespunzătoare.

Rentabilitatea activelor planului


62. Rentabilitatea previzionată a activelor planului este unul din elementele cheltuielilor recunoscute în raportul privind rezultatele
financiare. Diferenţa între rentabilitatea previzionată a activelor planului şi rentabilitatea efectivă a activelor planului reprezintă un profit sau o
pierdere actuarială. Aceasta se include împreună cu alte beneficii sau pierderi actuariale în obligaţiile privind un plan de plăţi determinate la
calcularea mărimii nete (sumare) care se compară cu limitele de 10% din „coridor”.
63. Rentabilitatea previzionată a activelor planului este bazată pe prognozele pieţei, la începutul perioadei, pentru rentabilitatea pe toată
durata de existenţă a planului concret aferent acestor active. Rentabilitatea previzionată a activelor planului reflectă modificările valorii venale a
activelor planului pentru o anumită perioadă ca rezultat al contribuţiilor plătite în fondul de pensii şi a beneficiilor efective plătite din fond.

Exemplul 15 . Valoarea de piaţă a activelor planului la începutul perioadei 150 000 lei
Valoarea de piaţă a activelor planului la sfîrşitul perioadei 200 000 lei
-----------------
50 000 lei

Contribuţii plătite (40 000 lei)


Beneficii plătite din fond 30 000 lei
Profituri aferente activelor planului 40 000 lei.

Exemplul 16 . Valoarea de piaţă a activelor planului la începutul perioadei 180 000 lei
Valoarea de piaţă a activelor planului la sfîrşitul perioadei 200 000 lei
-----------------
20 000 lei

Contribuţii plătite (70 000 lei)


Beneficii plătite din fond 20 000 lei
Pierderea aferentă activelor planului (30 000 lei).

64. La determinarea rentabilităţii previzionate şi efective a activelor planului, întreprinderea deduce cheltuielile generale şi administrative
previzionate, cu excepţia celor incluse în ipotezele actuariale utilizate pentru evaluarea obligaţiei.

Reduceri şi decontări finale privind planul de plăţi determinate


65. Întreprinderea trebuie să recunoască profiturile şi pierderile rezultate din reducerea sau decontarea finală a unui plan de plăţi
determinate în momentul efectuării reducerii sau decontării. Profiturile sau pierderile rezultate din reducerea sau decontarea (lichidarea) planului
cuprind modificările valorii actualizate a obligaţiei privind plăţile determinate, valorii venale a activelor planului şi ale oricăror profituri sau pierderi
actualizate aferente acestora, valoarea (preţul) serviciilor anterioare care nu au fost anterior recunoscute.
66. Înainte de determinarea efectului reducerii sau decontării unui plan de plăţi determinate întreprinderea trebuie să evalueze obligaţiile şi
activele corespunzătoare ale planului, utilizînd ipotezele actuariale curente (inclusiv ratele dobînzilor pe piaţă şi alte preţuri comerciale curente).
67. Deoarece intenţia conducerii întreprinderii de a reduce sau a deconta un plan de plăţi determinate nu reprezintă o condiţie suficientă
pentru recunoaşterea unei pierderi, pierderile şi profiturile rezultate din reducerea sau decontarea unui plan trebuie să fie recunoscute atunci cînd
reducerea sau decontarea unui plan de plăţi determinate are loc efectiv.
68. O reducere are loc atunci cînd întreprinderea:
a) efectuează reduceri esenţiale ale numărului angajaţilor acoperiţi de plan;
b) modifică termenul de participare la un plan de plăţi determinate astfel încît angajaţii, care nu vor presta servicii în folosul angajatorilor nu
vor avea dreptul la beneficii sau vor avea dreptul doar la beneficii reduse.
69. O reducere poate apărea în urma închiderii (lichidării) unei întreprinderi, întreruperii unui proiect, terminării sau suspendării unui plan
de plăţi determinate. Un eveniment este important şi generează o reducere dacă recunoaşterea reducerii unor profituri sau pierderi are un efect
semnificativ asupra situaţiei financiare a întreprinderii. Deseori reducerile sînt generate de restructurări. De aceea întreprinderea contabilizează
modificările survenite concomitent cu restructurarea propriu-zisă.
70. Închiderea (lichidarea) unui plan de plăţi determinate are loc în cazul în care obligaţia este achitată integral şi planul încetează să mai
existe.
Trecerea în cont
71. Întreprinderea trebuie să compenseze un activ asociat unui plan cu o datorie asociată altui plan numai în cazul cînd:
a) are dreptul legal de a utiliza surplusul activelor unui plan pentru stingerea obligaţiilor (datoriilor) care se referă la alt plan; şi
b) are intenţia să achite obligaţiile prin metoda compensării (trecerii în cont) sau prin obţinerea unor venituri din creşterea activelor unui plan
şi să onoreze simultan obligaţiile aferente altui plan.

Prezentarea informaţiei
72. Întreprinderea trebuie să prezinte următoarele informaţii aferente planurilor de plăţi determinate:
a) politica de contabilitate a întreprinderii privind recunoaşterea profiturilor şi pierderilor actuariale;
b) descrierea generală a tipului planului;
c) descrierea (confirmarea calculelor) activelor şi obligaţiilor prezentate în bilanţul contabil;
d) valorile corespunzătoare incluse în valoarea venală a activelor planului pentru:
- fiecare categorie de instrumente financiare proprii ale întreprinderii raportoare,
- orice obiecte imobiliare din proprietatea întreprinderii raportoare;
e) calculele care prezintă modificările activelor sau obligaţiilor reflectate în bilanţul contabil;
f) cheltuielile totale recunoscute în raportul privind rezultatele financiare aferente posturilor:
- valoarea serviciilor curente,
- cheltuielile privind dobînzile,
- beneficii previzionate aferente activelor planului,
- profituri sau pierderi actuariale,
- valoarea (preţul) serviciilor prestate de angajaţi în perioadele precedente,
- efectul oricăror reduceri sau lichidări ale planului;
g) profituri actuariale (rentabilitatea) din activele planului;
h) ipotezele actuariale utilizate la data întocmirii rapoartelor financiare care pot cuprinde:
- ratele de actualizare,
- ratele previzionate ale rentabilităţii oricăror active ale planului pentru perioada de raportare,
- ritmul de creştere a salariilor,
- tendinţele de modificare a consumurilor privind asistenţa medicală,
- orice alte ipoteze actuariale utilizate.
73. Întreprinderea trebuie să prezinte fiecare ipoteză actuarială utilizată în valoare absolută (de exemplu, în %).

Alte beneficii pe termen lung ale angajaţilor


74. Alte beneficii pe termen lung cuprind:
a) absenţe compensate pe termen lung, plecările după un stagiu de muncă îndelungat sau plecările pe termen lung cu sau fără păstrarea
locului de muncă;
b) jubilee sau alte beneficii pe termen lung;
c) plăţi pentru indisponibilitate pe termen lung;
d) participarea la profit sau sumele care urmează a fi plătite după terminarea perioadei în care angajaţii efectuează prestări servicii;
e) compensaţii amînate care se referă la serviciile prestate de către angajaţi în perioadele anterioare.
Exemplul 17. Întreprinderea „Veco” S.A. a prevăzut clauze pentru încetarea contractelor de muncă cu angajaţii din departamentul
marketing. Astfel, pentru desfacerea contractului de muncă din propria iniţiativă managerul va primi 10 000 lei, iar angajaţii departamentului - cîte
1 500 lei. În cadrul departamentului activează 25 de angajaţi. Întreprinderea „Veco” S.A. trebuie să recunoască drept obligaţie potenţială 47 500 lei
[10 000 + 25 x 1 500]. Dacă se respectă clauza menţionată la momentul încetării contractelor de muncă cu angajaţii departamentului marketing,
sumele sînt recunoscute drept cheltuieli (consumuri) ale întreprinderii.
75. Prezentul standard cere o metodă simplificată de contabilizare a altor beneficii pe termen lung. Diferenţa dintre contabilizarea altor
beneficii pe termen lung şi a celor postangajare constă în următoarele:
a) profitul şi pierderile actuariale sînt recunoscute în perioada în care au avut loc, fără aplicarea metodei „coridorului”;
b) valoarea (preţul) serviciilor prestate anterior este recunoscută în întregime în perioada în care a avut loc.

Recunoaştere şi evaluare
76. Suma recunoscută ca drept obligaţie privind alte beneficii pe termen lung trebuie să fie egală cu:
a) valoarea actualizată a obligaţiei privind beneficiile determinate la data întocmirii rapoartelor financiare;
b) minus valoarea venală a activelor planului la data întocmirii rapoartelor financiare care sînt destinate pentru stingerea datoriilor
(îndeplinirea obligaţiilor).
77. În cazul modificării obligaţiei întreprinderea aplică principii generale faţă de planurile de plăţi determinate, cu excepţia stabilirii valorii
incluse în bilanţul contabil şi raportul privind rezultatele financiare.
78. Pentru alte beneficii pe termen lung întreprinderea trebuie să recunoască valoarea totală determinată în baza indicatorilor drept venituri
sau cheltuieli, cu excepţia posturilor (valorilor) care conform altor Standarde Naţionale de Contabilitate pot fi incluse în valoarea (preţul) activelor:
a) valoarea (preţul) serviciului curent;
b) cheltuieli privind dobînzile;
c) beneficiul previzionat aferent activelor planului;
d) profiturile sau pierderile actuariale care trebuie recunoscute în aceeaşi perioadă de gestiune;
e) valoarea (preţul) serviciilor anterioare;
f) efectul oricăror reduceri sau decontări ale planului.
79. O formă a altui beneficiu pe termen lung este beneficiul de indisponibilitate pe termen lung. Dacă mărimea beneficiului depinde de
durata activităţii de muncă (stagiu), obligaţia apare cînd angajatul prestează servicii. Evaluarea acestei obligaţii depinde de probabilitatea apariţiei
cazului (indisponibilităţii pe termen lung) şi durata activităţii de muncă. Dacă nivelul beneficiului este acelaşi pentru toţi angajaţii, indiferent de
stagiul de muncă, valoarea beneficiilor aşteptate se recunoaşte atunci cînd se produce evenimentul care cauzează o indisponibilitate pe termen lung.
Beneficii pentru încetarea contractului de muncă
80. Prezentul standard tratează beneficiile pentru încetarea contractului de muncă separat de alte beneficii, deoarece evenimentul care
generează o obligaţie este încetarea contractului de muncă.