Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aplicaţii în MATLAB
3.1. Introducere teoretică
Fig. 1
Expresia ieşirii unui filtru numeric, fig.1, în domeniul n (timp discret), este:
y (n) = b0 x(n) + b1 x(n − 1) + ... + bN x(n − N ) (1)
+ a1 y (n − 1) + a2 y (n − 2) + ... + aN y (n − N )
unde x(n) este secvenţa de intrare, iar N este ordinul filtrului.
Dacă coeficienţii a1 = a2 = ... = aN = 0 , filtrul se numeşte de tip FIR (Finite Impulse
Response), iar dacă coeficienţii ai ≠ 0, i = 1,..., N , filtrul se numeşte de tip IIR
(Infinite Impulse Response).
În primul caz, dacă intrarea este un impuls unitar, ieşirea se va anula după un număr
de impulsuri egal cu ordinul filtrului.
În al doilea caz, dacă intrarea este un impuls unitar, ieşirea nu se va anula după un
număr de impulsuri egal cu ordinul filtrului.
Dacă în ecuaţia (1) se aplică transformata Z, se obţine:
Y ( z )(1 − a1 z −1 − a2 z −2 − ... − aN z − N ) = X ( z )(b0 + b1 z −1 + ... + bN z − N ), (2)
sau,
Y ( z ) b0 + b1 z −1 + ... + bN z − N (3)
H ( z) = = .
X ( z ) 1 − a1 z −1 − ... − aN z − N
H(z) este funcţia de transfer a unui filtru numeric. Dacă filtrul este de tip FIR, în
ecuaţia (3) numitorul este 1.
f
Dacă în ecuaţia (3) se face substituţia z = e jΩ ; Ω = 2π
fe
unde Ω ∈ [ 0, π ] reprezintă frecvenţa numerică, atunci H (e jΩ ) reprezintă răspunsul în
frecvenţă al filtrului (se mai notează şi H (Ω) ).
H (e jΩ ) reprezintă caracteristica magnitudine-frecvenţă a filtrului.
arg { H (e jΩ )} reprezintă caracteristica fază-frecvenţă a filtrului.
Dacă secvenţa de intrare în filtru este
x(n) = A cos(Ω0 n + ϕ ) , atunci ieşirea filtrului va fi:
y (n) = A H (e jΩ0 ) ⋅ cos(Ω 0 n + ϕ + θ ),
{
unde θ = arg H (e jΩ0 ) }
1
Rezultă că modulul lui H (e jΩ ) la frecvenţa Ω0 dă modificarea amplitudinii lui y (n) ,
iar argumentul lui H (e jΩ ) la frecvenţa Ω0 dă modificarea fazei lui y (n) .
Dacă x(n) conţine o sumă de cosinusoide cu frecvenţele Ω1, Ω2 şi Ω3, ieşirea va
conţine suma celor trei cosinusoide, cu amplitudinea şi faza modificate în funcţie de
valoarea lui H (e jΩ ) la frecvenţele Ω1, Ω2 şi Ω3.
Deoarece H (e jΩ ) reprezintă o transformată Fourier, este periodică cu perioada 2π/Te,
porţiunea de interes a acestei caracteristici este până la π/Te= πfe (ca frecvenţă
unghiulară), sau πfe/2π= fe/2 ca şi frecvenţă analogică.
f f
Ştiind că Ω = 2π =π ,
fe f e
2
se notează frecvenţa normalizată fn
f
fn = , f ∈ [0,1] .
fe n
2
În concluzie, porţiunea de interes a caracteristicii de frecvenţă a unui filtru este între:
[0, π ] în funcţie de frecvenţa numerică Ω,
[0, f e / 2] în funcţie de frecvenţa de analogică f, unde fe/2 se mai numeşte frecvenţa
Nyquist.
[0,1] în funcţie de frecvenţa normalizată fn.
În funcţie de coeficienţii ai şi bi, filtrele pot avea diferite forme ale caracteristicilor
magnitudine-frecvenţă: trece-jos, trece-sus, trece-bandă şi opreşte-bandă.
În fig.2 se prezintă caracteristica magnitudine-frecvenţă a unui filtru numeric de tip
trece-jos.
Fig.2
Caracteristica din fig.2 poate fi prezentată şi în coordonate semilogaritmice, dacă se
aplică logaritmul zecimal mărimii de pe axa verticală. Se obţine caracteristica din
fig.3. Tot în fig.3, se prezintă şi caracteristica fază-frecvenţă.
2
Fig.3
3
Deoarece Ω = 2πf / f e , această întârziere devine
N 2πf Nf
nr per = = ,
4π f e 2 fe
ceea ce înseamnă că întârzierea, în număr de perioade, este proporţională cu
frecvenţa.
Întârzierea poate fi exprimată şi în unităţi de timp ca
Nf 1 N
∆t = nr per ⋅ T = = Te ,
2 fe f 2
adică, întârzierea realizată nu depinde de frecvenţă, fiind egală cu un număr de
eşantioane egal cu jumătate din ordinul filtrului.
Exemplu:
Se presupune că pentru un filtru FIR, la frecvenţa f, faza φ(Ω) este o perioadă,
T=1/f, sau 2π.
Rezultă că la frecvenţa 2f, faza φ(Ω) va fi două perioade, 2(1/2f)=1/f, sau 4π.
Dacă la intrarea filtrului FIR se aplică suma semnalelor x1 şi x2, având frecvenţele f1=f
şi, respectiv, f2=2f, fig.4, se observă că cele două componente ale semnalului de ieşire,
y1 şi y2, păstrează acelaşi defazaj ca la intrare, adică forma semnalului nu a fost
modificată. Dacă faza ar fi neliniară, adică întîrzierea semnalului y2 ar fi mai mare
(sau mai mică) decât 4π, prin însumarea lui y1 si y2 se va obţine un semnal diferit faţă
de x1+x2.
Ca şi dezavantaj, trebuie menţionat faptul că întârzierea produsă de filtrele
FIR, (−N/2) creşte cu ordinul filtrului.
Fig. 4
4
Se presupune că se cunosc vectorii cu coeficienţii filtrului:
b = [b0 b1 b2 …bN], coeficienţii numărătorului funcţiei de transfer,
a = [a0 −a1 −a2 …−aN], coeficienţii numitorului, cu a0 = 1 (la filtrele FIR vectorul a
conţine doar scalarul 1).
Dacă x este vectorul cu semnalul de intrare al filtrului numeric, atunci
semnalul de ieşire este conţinut în vectorul y, care se determină prin funcţia filter( ),
y = filter(b, a, x).
5
unde înmulţirea cu coeficientul 180/π s-a făcut pentru ca faza să fie exprimată în
grade. Pentru ca faza să fie crescătoare în valoare absolută (să nu mai fie modulo 2π),
se poate folosi funcţia unwrap(angle(h)).
În fine, dacă în program se scrie direct
freqz(b, a, np, fe),
se va deschide automat o fereastră cu două grafice: caracteristica magnitudine-
frecvenţă, în coordonate semilogaritmice şi cea de fază.
6
Fig. 5
Filtre Chebyshev
Funcţia pentru proiectarea filtrului Chebyshev de tip 1:
[b, a] = cheby1(ord, Rp, wn, opţiuni), unde:
Rp reprezintă atenuarea, în banda de oprire, la frecvenţa de tăiere normalizată
wn.
Ceilalţi parametri ai funcţiei au aceleaşi semnificaţii ca şi la funcţia butter.
Această funcţie permite proiectarea unui filtru care conţine oscilaţii (ripluri) în
banda de trecere. În banda de oprire caracteristica este plată. Banda de tranziţie este
mai abruptă decât la un filtru Butterworth.
Funcţia pentru proiectarea filtrului Chebyshev de tip 2:
[b, a] = cheby2(ord, Rs, wn, opţiuni), unde:
Rs reprezintă atenuarea, în banda de trecere, la frecvenţa de tăiere normalizată
wp.
Această funcţie permite proiectarea unui filtru care conţine oscilaţii (ripluri) în
banda de oprire. În banda de trecere caracteristica este plată. Banda de tranziţie nu
este aşa abruptă ca la un filtru Chebyshev de ordinul 1.
7
Dacă fr =[0 0.1 0.15 0.25 0.3 0.5 0.55 0.65 0.75 1 ]
m =[0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 ],
atunci caracteristica ideală este prezentată în fig. 6.
Fig. 6