Sunteți pe pagina 1din 28

Politica Agricolă Comunitară

Curs Nr.
Obiective

• Creşterea productivităţii în agricultură, prin


asigurarea unei dezvoltări raţionale a producţiei,
precum şi printr-o folosite optimă a factorilor de
producţie, îndeosebi a resurselor umane;
• Asigurarea unui nivel de viaţă echitabil pentru
populaţie,
• Stabilizarea pieţelor,
• Garantarea securităţii aprovizionării;
• Asigurarea unor preţuri rezonabile pentru
consumatori.
Principii
• Liberalizarea comerţului cu produse
agricole şi comercializarea acestora la
preţuri unice comunitare;
• Preferinţa comunitară;
• Compensarea pierderilor înregistrate în
cazul exporturilor pe pieţele externe;
• Solidaritatea financiară,
• Protejarea agriculturii de concurenţa
externă printr-un mecanism complex de
bariere comerciale tarifare şi netarifare;
Modul de transpunere practică a PAC

• Organizarea comună a pieţei


¾ Reguli comune în domeniul concurenţei
¾ Coordonarea obligatorie din partea diferitelor
organizaţii naţionale
• Organizarea europeană a pieţelor
• Acţiuni în domeniul formării profesionale,
cercetării şi diseminării informaţiilor
• Acţiuni comune în cadrul programelor de
dezvoltare economică
• Protejarea exploataţiilor defavorizate de
condiţiile naturale sau structurale
Marile etape ale PAC
• Perioada de formare (Stressa)
• Perioada maratoanelor şi a crizelor
• Planul Mansholt
• Creşterea pericolelor
• Primii paşi pe calea reformei
• Reforma MacSharry
• Reforma reformei
Mecanismul funcţional al PAC
• Preţurile indicative (orientative)
• Preţurile de intervenţie
• Preţurile prag sau de ecluză
• Restituirile comunitare
Momente de referinta in cadrul
evolutiei PAC
• 1957: Tratatul la Roma (cateva mentiuni in cadrul articolelor 38-46
• 1958: Conferinţa de la Stresa între miniştrii agriculturii din cele
şase ţări membre ale CEE pune bazele PAC
• 1962: primele măsuri de politică agricolă comună: sistemul de
preţuri, intervenţia pe piaţă, prelevări şi cote la import, subvenţii la
export
• Perioada anilor ’70: politica orientată preponderent spre susţinerea
veniturilor. CEE devine exportator net de produse agricole, apar
surplusuri de producţie în special la cereale, lapte,carne de vită,
cheltuielile agricole cresc la cca. 2/3 din bugetul comunitar
• Perioada anilor ’80: măsuri mai restrictive: introducerea sistemului
de cote, stabilizarea cheltuielilor agricole, scăderea preţurilor
garantate, introducerea schemei de „îngheţare” a terenurilor (set-
aside) şi a programelor de extensificare a producţiei agricole. Însă
problemele vechi (supraproducţia, cheltuielile bugetare) persistă şi
apar unele noi: dispute comerciale, efecte dăunătoare asupra
mediului datorită caracterului intensiv al producţiei
Continuare
• 1992: reforma MacSharry: reducerea preţurilor garantate în paralel cu
introducerea de plăţi compensatorii, permanentizarea schemei de
„îngheţare” a terenurilor (set-aside), introducerea primelor măsuri de
protejare a mediului şi pensionare anticipată a fermierilor
• 1986-1994: negocieri în cadrul GATT (runda Uruguay): tarificarea
barierelor netarifare, reducerea protecţiei tarifare, reducerea subvenţiilor la
export, introducerea accesului minim garantat pentru produsele agricole în
proporţie de 5% din cererea internă.
• Perioada anilor ’90: lipsă de competitivitate pe pieţele internaţionale
determinată de preţurile mari, proceduri administrative complicate,
cheltuielile agricole în continuare ridicate
• 1999: Consiliul European de la Berlin îşi însuşeşte documentul strategic
Agenda 2000. Noi măsuri de reformă: reducerea mai accentuată a
preţurilor de intervenţie, creşterea plăţilor directe; importanţă sporită
acordată politicii de dezvoltare rurală, care devine pilonul al doilea al PAC
• Iulie 2002: Comisia analizează stadiul PAC şi propune noi direcţii de
reformă (mid-term review)
• Ianuarie 2003: Comisia propune un pachet de noi măsuri de reformă
• Iunie 2003: Consiliul ajunge la un compromis privind noua reformă a PAC
• 2005-2007: Noua reformă a PAC intra în vigoare
Obiectivele reformei din 1992

• menţinerea Comunităţii în rândul producătorilor


şi exportatorilor de produse agricole, prin
creşterea competitivităţii agricultorilor săi, atât
pe pieţele interne, cat şi pe pieţele de export;
• diminuarea producţiei până la nivelul cererii
manifestate pe piaţă;
• concentrarea ajutorului pentru susţinerea
veniturilor asupra acelora ce au în mod evident
cea mai mare nevoie de sprijin;
• încurajarea agricultorilor să nu-şi abandoneze
terenurile;
• protejarea mediului şi dezvoltarea potenţialului
natur
Castigatori si perdanti ai PAC (1999)
Fonduri primite Beneficii/pierderi
nete
Gemania 6,38 - 4,64
Marea Britanie 4,05 -1,56
Olanda 1,33 -1,22
Italia 5,03 -0,66
Franta 10,13 +2,51
Spania 6,34 +2,16
Grecia 2,99 +1,90
Portugalia 1,04 +0,05
Noul model european de agricultură- Agenda 2000

– un sector agricol competitiv care să facă faţă


competiţiei de pe pieţele internaţionale fără a
fi nevoie de subvenţii;
– metode de producţie sănătoase şi care
protejează mediul;
– forme diverse de agricultură, bogate în
practici tradiţionale care nu sunt numai
orientate către un nivel mare de producţie,
dar caută să şi menţină şi frumuseţile naturii,
generând şi menţinând nivelul de ocupare al
forţei de muncă;
Cont.

– o politică agricolă mult mai simplă şi mai


simplu de înţeles, care stabileşte clar liniile de
separaţie între deciziile ce trebuie luate în
comun şi cele ce rămân de competenţa
Statelor Membre;
– o politică agricolă care stabileşte clar ca
cheltuielile pe care ea le implică sunt
justificate de serviciile pe care fermierii le
furnizează societăţii în sens larg.
Reforma din 2003
• 1) o singură plată pentru fiecare fermă, independent de
nivelul producţiei obţinute;
• aceasta va înlocui majoritatea primelor care se acordau
pentru diferitele sectoare (Organizaţii Comune de Piaţă -
OCP);
– plăţile directe nu se vor mai acorda în strânsă legătură cu
nivelul producţiei;
– pentru stabilirea nivelului sumei de plată va fi luată ca
referinţă perioada 2000-2002;
– în sectorul cerealelor, statele membre UE pot menţine
maximum 25% din plăţi în strânsă legătură cu nivelul
producţiei, pentru a evita riscul abandonării cultivării
pământului;
– în sectorul bovine, statele membre pot opta pentru
menţinerea a 100% din prima pentru alăptare şi 40% din
prima pentru sacrificare sau menţinerea a 100% din prima
pentru sacrificare sau, alternativ până la 75% din prima
specială pentru masculi;
Cont.
– în sectorul ovine şi caprine, până la 50% din primă,
inclusiv prima suplimentară, care pentru zonele cel mai
puţin favorizate ar putea fi menţinută în continuare de
către statele membre;
– plăţile pentru sectorul lactate vor fi incluse în plata unică
începând cu 2008, odată cu implementarea completă a
reformelor în acest sector (nota bene – statele membre
au posibilitatea de a introduce sistemul înainte);
– pentru a încuraja dezvoltarea anumitor sectoare, statele
membre pot decide asupra acordării unor plăţi
adiţionale care să nu depăşească 10% din nivelul plăţii
unice;
– noul sistem a intrat în vigoare începând cu 2005. În
vederea implementării complete a sistemului, statele
membre pot solicita o perioada de tranziţie de maximum
2 ani, urmând a aplica plata unică începând cu 2007
Cont.
• 2) suma ce urmează să fie plătită va fi în
mod direct legată de respectarea
anumitor standarde de mediu,
siguranţă alimentară, sănătatea
plantelor şi animalelor, precum şi de
anumite cerinţe în ceea ce priveşte
menţinerea în bună stare a pământului
agricol (“cross-compliance”);
• în cazul nerespectării acestui principiu,
plăţile directe vor fi reduse proporţional cu
nivelul respectivului risc sau pagubei
produse;
Cont
• 3) o politică de dezvoltare rurala întărită prin alocarea
unor sume mai mari din bugetul Comunităţii, promovarea de
măsuri noi în ceea ce priveşte protecţia mediului, calitatea
produselor, bunăstarea animalelor, ce va ajuta fermierii
europeni să îndeplinească standardele referitoare la
producţie;
– vor creşte fondurile comunitare care vor fi alocate în acest scop, iar
aria de cuprindere a noţiunii de dezvoltare rurală va fi extinsă prin
introducerea de noi măsuri;
– schimbările intră în vigoare începând cu 2005;
– plăţi stimulative vor fi acordate fermierilor care vor participa la
programele de îmbunătăţire a calităţii produselor agricole şi
proceselor de producţie – asemenea ajutoare pot fi plătite pentru o
perioadă de 5 ani, iar cuantumul lor va fi de maximum 3000 euro
anual pentru o fermă;
– sprijin financiar temporar va fi acordat fermierilor pentru adaptarea la
noile condiţii privind standardele comunitare (maxim 10000 euro /
an);
– vor creşte fondurile alocate pentru stimularea investiţiilor tinerilor
fermieri;
Cont.

• 4) reducerea plăţilor directe pentru fermele


mari (“modulation”) pentru a finanţa noua
politică de dezvoltare rurală
– fondurile rezultate se situează la nivelul de 1,2 mld.
euro anual;
– 1% din fondurile rezultate vor rămâne în statele
membre unde fondurile au fost strânse, restul sumei
fiind redistribuită între statele membre în funcţie de
anumite criterii: suprafaţă agricolă, populaţia angajată
în agricultură şi PIB pe locuitor;
– fiecare stat membru va primi (urmare redistribuirii) cel
puţin 80% din fondurile pe care le-a strâns;
Cont.

• 5) instituirea unui sistem care să asigure


disciplina financiară, care să nu permită
depăşirea cheltuielilor prevăzute;
• 6) revizuirea politicilor sectoriale:
• reduceri asimetrice ale preţurilor în
sectorul laptelui;
• reformarea pieţelor orezului, grâului,
cartofilor şi furajelor uscate;
• 7) instituirea unui sistem de consiliere
pentru fermieri
Cont.
• a intrat în vigoare din 2007;
• participarea fermierilor va fi voluntară, însă, din 2010, în
urma raportului Comisiei cu privire la funcţionarea
sistemului, se poate decide ca acesta să devină
obligatoriu pentru fermieri;
• sistemul îşi propune să informeze fermierii cu privire la
modalităţile concrete de aplicare a standardelor
comunitare în procesele de producţie;
• se vor desfăşura acţiuni de audit al fermelor şi vor fi
analizaţi anumiţi parametri în funcţie de aspectele vizate
(mediu, securitate alimentară şi bunăstarea animalelor);
• fondurile pentru sprijinirea fermierilor în vederea realizării
auditului vor fi disponibile în cadrul bugetului pentru
dezvoltare rurală.
Cu ocazia finalizării negocierilor, România
s-a angajat
• Organizarea şi funcţionarea Agenţiei de
Intervenţie şi Plăţi – termen: decembrie 2006;
• Organizarea şi funcţionarea Sistemului Integrat
de Administrare şi Control (IACS) – termen:
decembrie 2006;
• Realizarea Registrului plantaţiilor viticole –
termen: 2004;
• Respectarea Programului de acţiuni pentru
îmbunătăţirea calităţii şi salubrităţii laptelui
materie primă – termen: 2007;
Cont.
• Implementarea sistemului de cote pentru lapte –
termen: 2006;
• Introducerea grilei de clasificare, plata corelată
cu această clasificare, organizarea controlului,
instruire clasificatori pentru: bovine, ovine,
caprine şi porcine – termen: 2005
• Identificarea şi înregistrarea animalelor. Termen:
– pentru bovine: decembrie 2004
– pentru ovine, porcine şi cabaline: iunie 2006.
• Implementarea Planului de Acţiune pentru
alinierea la sistemul de control al Comunităţii
privind controalele la frontieră – termen: 2006
Cont.
• Implementarea planurilor de modernizare şi
respectarea de către unităţile agro-alimentare a
exigenţelor comunitare în domeniu – termen:
decembrie 2006;
• Implementarea Planului de Acţiune pentru
modernizarea laboratoarelor de testare a
reziduurilor – termen: 2006;
• Implementarea Planului de acţiune pentru
controlul contaminanţilor –termen: 2006;
• Implementarea Planului de acţiune pentru
finalizarea procesului de acreditare a
laboratoarelor şi a sistemului de omologare –
termen: 2006
Derogări cerute de România
• 1. România a solicitat şi a obţinut o perioada de
tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru
modernizarea şi retehnologizarea abatoarelor şi
alinierea la cerinţele europene a unităţilor de
procesare a cărnii (26 unităţi)
• 2. România a solicitat şi a obţinut o perioada de
tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru
modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de
procesare a cărnii de pasare (2 unităţi).
• 3. România a solicitat şi a obţinut o perioada de
tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru
modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de
procesare a laptelui (28 unităţi), precum şi
pentru organizarea centrelor de colectare şi a
celor de standardizare lapte.
Cont.
• 4. România a solicitat şi a obţinut o perioada de
tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru
conformarea la cerinţele comunitare a fermelor
de animale de lapte şi la calitatea laptelui crud
obţinut
• 5. România a solicitat şi a obţinut încadrarea în
categorii a zonelor viti-vinicole
• 6. România a solicitat şi a obţinut o perioada de tranziţie
de 8 ani, până la 31.12.2014 pentru defrişarea
suprafeţelor de 30.000 ha ocupate cu hibrizi interzişi şi
replantarea acestora cu soiuri din specia Vitis vinifera, cu
recunoaşterea dreptului de replantare
• 7. România a solicitat şi a obţinut drepturi suplimentare
de plantare a vitei de vie pentru vinuri de calitate cu
denumire de origine controlata şi struguri de masa, de
1,5% din suprafaţă totala cultivata cu vita de vie
Cont.
• 7. România a solicitat şi a obţinut drepturi
suplimentare de plantare a vitei de vie pentru
vinuri de calitate cu denumire de origine
controlata şi struguri de masa, de 1,5% din
suprafaţă totala cultivata cu vita de vie
• 8. România a solicitat şi a obţinut dreptul de
adăugare a zaharozei pentru îmbogăţirea
musturilor în zahar în vederea ridicării
potenţialului alcoolic al vinurilor
• 9. România a solicitat şi a obţinut recunoaşterea
şi protecţia denumirilor de origine şi geografice
pentru:
Cont.
– 13 băuturi spirtoase din prune, respectiv
"ţuică", "horincă" şi "turţ"
– 5 băuturi spirtoase din distilat de vin, respectiv
"vinars"
– 7 tipuri de lapte
– 3 tipuri de iaurt
– 1 lapte bătut
– 4 tipuri de caş
Cont.
– 21 de tipuri de brânza
– 26 de tipuri de caşcaval
– 8 tipuri de telemea
– 1 tip de salam (Sibiu)
– 1 tip de carnaţi (Plescoi)
– 2 tipuri de pâine
– 2 tipuri de covrigi
– 1 tip de plăcinta
Cont.
• 11. România a solicitat şi a obţinut derogare de la normele
sanitar-veterinare, pentru producerea prin mijloace
tradiţionale pentru 58 de tipuri de brânza şi produse lactate
de vaca, oaie, capra şi bivoliţa, produse prin tehnologii
tradiţionale
• 12. România a solicitat şi a obţinut posibilitatea utilizării a
20% din fondurile destinate dezvoltării rurale pentru
suplimentarea plăţilor directe (top-up).
• 13. România a solicitat şi a obţinut o perioada de tranziţie
de 3 ani, până la data de 31.12.2009 - pentru utilizarea
produselor de protecţie a plantelor omologate în prezent în
România şi care conţin următoarele substanţe active
incluse în Anexa I a Directivei 91/414/CEE: sulf, acetoclor,
dimetoat şi respectiv 2 ani pentru substanţa activa 2,4 D,
cupru (sub forma de sulfat, oxiclorura sau hidroxid).