Sunteți pe pagina 1din 3

CATAVENCU

Caracterizarea personajului
Comedia clasica ,dar si Caragiale construiesc un tip de personaj numit tipologie.Curentul
clasic considera ca indiferent de epoca si societate exista caractere umane general
valabile.Aceste personaje sunt dominate de o singura trasatura de caracter ce transforma fiinta
intr-un mecanism automat.
Henry Bergson,referindu-se la specificul acestor personaje,spunea ca ele devin ridicole
deoarece sunt previzibile,fiinta umana desi ar trebui sa fie complexa ,este delimitata la o
singura insusire.
Tipologiile lui Caragiale sunt originale pentru ca ilustreaza si contextul social in care
traiesc personajele. Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza incultura, imoralitatea,
coruptia, prostia omeneasca, atitudini ce se manifesta nu numai la indivizi izolati, ci la intregi
categorii sociale.
"O scrisoare pierduta" este o comedie a moravurilor sociale si politice, in care Caragiale
ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de
deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electoraia, se nasc conflicte
intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii
partidului de guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si
Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile
politice ale vremii.
Un personaj-caracter reprezentativ perioadei interbelice in care burghezia era la putere
este Nae Catavencu,directorul ziarului Racnetul Carpatilor.El este stapanit de o dorinta
profunda de parvenire politica,fiind tipul politicianului demagog, corupt, in strare de orice
pentru a-si atinge scopul.Pentru a castiga lupta politica Catavencu nu ezita sa foloseasca
santajul. Atata vreme cat are scrisoarea este orgolios, agresiv, inflexibil. Dupa ce pierde
scrisoarea devine umil, lingusitor, supus;principala sa caracteristica fiind adaptarea la orice
situatie.
Modul de constructie al personajului este centrat pe mijloacele comice si pe ruptura
dintre esenta si aparenta,lucru foarte bine sesizabil in urma fragmentului:”(ia poza, trece cu
importanta printre multime si suie la tribuna; isi pune palaria la o parte, gusta din paharul cu
apa, scoate un vraf de hartii si gazete si le asaza pe tribuna, apoi isi trage batista si-si sterge cu
eleganta avocateasca fruntea. Este emotionat, tuseste si lupta ostentativ cu emotia care pare
a-l birui. - Tacere completa. Cu glasul tremurat): Domnilor!… Onorabili concetateni!… Fratilor!…
(plansul il ineaca.) Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de
tare… suindu-ma la aceasta tribuna… pentru a va spune si eu… (plansul il ineaca mai tare.)… Ca
orice roman, ca orice fiu al tarii sale… in aceste momente solemne… “.
Demagogia este principala trasatura de caracter a lui Catavencu -"nu bratul care loveste,
vointa care ordona e de vina"-, iar atunci cand ea imbraca forme patriotarde, personajul este de
un ridicol desavarsit: "Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea
si numai de Romania...".
Comicul de caracter releva insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si
vorbele acestui politician, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje.
Nae Catavencu este ridicol, principalele trasaturi reies din manifestarea comicului, care
defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Patron de ziar si conducatorul opozitiei
politice, Catavencu vrea sapara un cetatean onorabil, dator sa informeze opinia publica despre
moravurile amoroase ale prefectului, dar in esenta este un santajist josnic, folosind scrisoarea
ca unealta in dorinta de a obtine postul de deputat ("Vreau... mandatul de deputat, iata ce
vreau: nimic altceva!").
    Sef al partidului de opozitie, Nae Catavencu se comporta fara niciun scrupul in lupta politica.
El ajunge in posesia scrisorii de amor pierdute de Zoe prin inselaciune si viclenie: il surprinde pe
Cetateanul turmentat citind o scrisoare si, recunoscand scrisul prefectului, Catavencu il invita
"la o tuica", il imbata si-i fura documentul. Catavencu nu se sfieste sa cerseasca postul de
deputat in schimbul scrisorii, recurgand la santaj: "vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata
vreme, vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde sunt cel dintai ... intre fruntasii
politici [... ] Vreau... mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!".Aici este prezent si
comicul de limbaj care ii ilustreaza prostia, deoarece el se autoinclude intre "gogomanii" politici
din fruntea judetului.
    Grosolan,isi conduce conduita dupa deviza "scopul scuza mijloacele", pusa insa, din pricina
inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", pe care-l confunda cu Niccolo Machiavelli.
    Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de
demnitate,el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara
niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Comicul de limbaj se manifesta mai ales in discursurile politicianului,prin care incearca
sa para,in aparenta,un om plin de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea electorala,
Catavencu ia infatisarea unei persoane emotionate pentru tara sa care isi gaseste cuvintele cu
greu, dramaturgul evidentiind aceste atitudini ridicole prin didascalii: "Iertati-ma, fratilor, daca
sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare... suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va
spune si eu... (plansul il ineaca mai tare.)... Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale... in aceste
momente solemne... (de abia se mai stapaneste) ma gandesc... la tarisoara mea... (plansul l-a
biruit de tot) la Romania... (plange)... la fericirea ei!... la progresul ei!... la viitorul ei! (plans cu
hohot. Aplauze zguduitoare)". Ignoranta lui Catavencu este evidenta atat din nonsensul
afirmatiilor - "Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire";
"Societatea noastra, dar, noi, ce aclamam noi? Aclamam munca, travaliul care nu se face deloc
in tara noastra". Aceeasi lipsa elementara de cultura rezulta si din confuzii semantice,
Catavencu numindu-i "capitalisti" pe locuitorii capitalei, iar el autocaracterizandu-se "liber-
schimbist", cuvant care defineste pe cel care promoveaza libertatea comertului, neamestecul
statului in treburile intreprinzatorului capitalist.
Caragiale recurge si la comicul de nume in caracterizarea personajului.Numele acestuia
provine din cuvantul “cataveica” ce semnifica o haina taraneasca imblanita cu mai multe
fete.Prin comicul de nume,autorul sugereaza caracterul camelenic al politicianului,el luand
orice infatisare in functie de situatia in care se afla.El dovedeste ca nu are niciun principiu.
Tendina sa cameleonica reisese si din modul in care isi schimba atitudinile odata cu
traseul scrisorii pierdute.Acesta este infumurat si impertinent atata timp cat se afla in posesia
scrisorii, arma santajului ("Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!"), dar devine umil,
slugarnic si lingusitor atunci cand pierde scrisoarea: "In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa
traiasca pentru fericirea judetului nostru!".
Nae Catavencu este unul dintre cele mai reprezentative personaje ale operei “O
scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale deoarece demagogia si caracterul sau ce se schimba in
corcondanta cu conjunctura in care se afla se regasesc si in persoanele politice din
prezent.Personajul Catavencu reprezinta un mod prin care cititorul poate deconspira adevaratul
caracter al majoritatii politicienilor din prezent.

S-ar putea să vă placă și