LUCRAREA APLICATIVĂ NR.

Fundamentarea deciziei de substituire a unor inputuri

3.1 Condiţii de utilizare a unor substanţe cu efecte negative

asupra mediului

Bromura de metil este comercializată sub formă lichidă în butelii de oţel cu

capacitate de 2,25 - 816 kg, cel mai frecvent între 23 şi 45 kg, în cutii metalice
de 0,453 kg şi în fiole sticlă de 20-50 ml.
Un procedeu recent de condiţionare a bromurii de metil este sub formă de
gel, în tablete destinate tratarii solului, fără a mai necesita acoperirea cu prelate de
plastic. În acest mod degajarea fumigantului are loc lent, fiind posibil controlul
concentraţiei gazului şi reglarea volatilităţii produsului.
În ţara noastră bromura de metil este preparată sub formă lichidă şi se
livrează în butelii de oţel. Repartizarea ei se face de către unităţile specializate ale
Ministerului Agriculturii, iar tratamentele sunt efectuate numai de personalul
instruit în acest scop, din subordinea acestui minister.
În silozuri, gazarea cu bromura de metil se aplică numai dacă există
instalaţii de recirculare a gazului, acestea accelerând distrugerea fumigantului şi
împiedică acumularea unor doze ridicate de gaz pe fundul celulelor. Camerele de
gazare trebuie să fie etanşe, cu pereţi dubli, iar construirea acestora este
recomandată ori de căte ori este posibil, la fel ca şi introducerea de materiale
izolante. O astfel de construcţie va impiedica variaţiile bruşte de temperatură în
perioada efectuării tratamentului.
Fluctuaţiile puternice de temperatură pot influenţa mortalitatea insectelor
sau pot genera efecte nedorite asupra produselor tratate. În ceea ce priveşte
etanşeitatea camerelor de tratament, trebuie reţinut că peretele exterior prezintă o
importanţă redusă sub acest aspect, peretele interior fiind acela care trebuie să
asigure etanşeitatea. În scopul izolării peretelui interior se pot utiliza placajul sau
foliile metalice (cu excepţia celor de aluminiu).
Tratamentul cu bromură de metil al produselor agroalimentare în condiţii
necorespunzatoare, ori aplicarea unei gazări insuficiente, pot provoca, fie apariţia
reziduurilor toxice în alimentele tratate, fie modificări ale calităţilor nutritive ori
organoleptice.
Pentru desfăşurarea activităţii de deratizare-dezinsecţie firmele din
România trebuie să deţină “Autorizaţia sanitară de funcţionare”, “Autorizaţia de
Mediu” (atât pentru depozit, cât şi pentru prestări servicii de deratizare-dezinsecţie)
şi înregistrarea la “Serviciul arme, explozibil, substanţe toxice”, din cadrul
Ministerului de Interne.
 Tranzacţiile internaţionale cu bromură de metil pentru perioada 1984-1992,
destinate principalelor sectoare de utilizare, sunt menţionate în Declaraţia
M.B.O.T.C. din 1995, după cum urmează: pentru tratarea solului 75%, pentru
dezinsecţia mărfurilor neperisabile 13%, pentru tratarea produselor perisabile 9% şi
pentru dezinsecţia imobilelor 3%. Din analiza datelor ulterioare, M.B.O.T.C.
consideră că, pe perioada 1992-2000, proporţiile utilizării pe sectoare nu au suferit
modificări.
Ţările care utilizează bromura de metil în fumigarea solului sunt structurate
în următoarea ordine: S.U.A. cu o proporţie de 40% din consumul global, Italia cu
12%, Japonia 9%, Israel şi Spania fiecare cu câte 5%, Franţa 3%, Brazilia 2%,
Turcia 2%, Grecia 2%, iar restul de state cu 20%.
În tabelul 12 sunt redate producţia şi consumul de bromură de metil, în
perioada 1984-1996. Acest tabel include valorile producţiei de bromură de metil
estimate de Comitetul pentru Găsirea Opţiunilor Tehnice la Bromura de Metil
(M.B.O.T.C.). Tabelul 13 cuprinde informaţiile referitoare la producţia de bromură
de metil raportată de ţările semnatare ale Protocolului de la Montreal,
Secretariatului U.N.E.P.Cercetând cele două tabele se observă o serie de
discrepanţe între datele raportate de ţările membre şi estimările M.B.O.T.C., datele
raportate fiind mai mici decât valorile estimate. Diferenţele se datorează
procedurilor de raportare privitoare la schimbările de inventar şi comerţului cu
ţările nemebre ale Protocolului.

Producţia şi consumul de bromură de metil, în tone

Tabelul 12
Materie
China,
America Producţie primă Utiliz. ca
Anul Europa Asia India, Altele
de Nord totală în fumigant
CSI
ind.chimică

0 1 2 3 4 5 6 7 8

1984 19.659 11.364 10.678 - 3.871 45.572 3.997 41.575

1985 20.062 14.414 9.743 - 4.054 48.273 4.507 43.766

1986 20.410 13.870 11.278 - 4.897 50.455 4.004 46.451

1987 23.004 15.339 12.816 - 4.531 55.690 2.710 52.980

1988 24.848 17.478 13.555 - 4.729 60.610 3.804 56.806

1989 26.083 16.952 14.368 - 5.149 62.570 2.496 60.074

1990 28.101 19.119 14.605 - 4.074 65.899 3.693 62.206

1991 31.924 18.020 17.396 3.160 6.260 76.760 4.071 72.689

 0 1 2 3 4 5 6 7 8

1992 29.466 18.521 16.944 4.040 6.654 75.625 2.658 72.967

1993 30.723 18.286 17.185 1.500 6.463 74.157 3.000 71.157

1994 31.981 18.052 17.427 890 6.271 74.621 3.000 71.621

1995 28.965 16.350 15.784 2.078 5.680 68.857 2.458 66.339

1996 29.679 16.753 16.173 3.000 5.820 71.425 2.759 68.666

Producţia de bromură de metil (în tone) aşa cum a fost

raportată către Secretariatul Ozonului până în aprilie 1998
Tabelul 13
Ţara Baza init. 1992 1993 1994 1995 1996

Franţa 3.649 - - - 3.294 4.458

Israel 24.500 - - - 24.213 23.678

Japonia 5.627 - - - 5.207 5.015

România - - 4 21 36 18

S.U.A. 31.826 - - 26.866

Ucraina 0 - - - 1.402

China - - - - - 1.100

India 124 - - - - -

Total raportat 65.726 0 4 28.236 58.156 62.537

Emisiile din operaţiile de fumigare se produc prin scurgeri ce au loc în

timpul aplicării tratamentului şi prin aerisirea solului, o dată cu încheierea
procesului. Estimările referitoare la proporţiile de bromură de metil degajtă în aer,
în timpul folosirii ca fumigant, depind de condiţiile în care s-a desfăşurat
activitatea, de natura materialelor folosite şi de caracteristicile specifice mediului
înconjurător din zonă.
Proprţia de bromură de metil degajată în atmosferă, la nivelul anului 1996,
ca urmare a tratării terenurilor agricole repezenta 73% dintr-un total de 68.666 tone,
respectiv 50.126 tone.
Volumul şi rata emisiilor rezultate în urma fumigării depind de o serie de
factori, cum ar fi: tipul de acoperitori folosit, perioada de acoperire a solului şi
adâncimea şi intensitatea injectării cu bromură de metil. În condiţii ideale, când toţi
factorii au fost controlaţi şi s-au folosit acoperitori din pelicule impermeabile,
volumul emisiilor poate scădea până la 3%. Realizarea acestor condiţii în câmp
deschis are o probabilitate scăzută datorată intervalului necesar de acoperire a
solului, rupturilor în materialul de acoperire, scăpărilor de gaze pe la îmbinarea
acoperitorilor, condensului şi altor cauze. Cu toate acestea, utilizarea foliilor de
film impermeabil şi diminuarea intensităţii fumigărilor cu bromură de metil
reprezintă soluţia cea mai bună pentru reducerea emisiilor în atmosferă.
În cazul tratamentului cu bromură de metil pentru depozite şi containere,
tehnologiile folosite trebuie orientate către recuperarea unei cantităţi cât mai mari
din bromura de metil utilizată în acest scop. Asigurarea etanşeităţii depozitelor şi
containerelor în cadrul activităţilor de dezinfectare şi de carantină are drept rezultat
scăderea emisiilor de bromură de metil, sub pragul de 5%. În prezent s-au efectuat
puţine cercetări în domeniul dezvoltării de tehnologii pentru recuperarea bromurii
de metil în spaţii deschise. Majoritatea studiilor efectuate au vizat dezvoltarea
instalaţiilor de recuperare destinate spaţiilor închise de gazare, reprezentând numai
24% din totalul domeniilor de aplicaţie a bromurii de metil. O problemă majoră
este identificarea de soluţii tehnice simple de reciclare a bromurii de metil, la un
preţ de cost cât mai scăzut.
Majoritatea tehnologiilor alternative şi de reciclare existente au o natură
complexă şi sunt greu de pus în practică, iar în unele cazuri presupun costuri
energetice foarte mari sau au nevoie de o înaltă tehnologie de operare, pentru care
nu există personal pregătit. În concluzie, pentru reducerea emisiilor în atmosferă
este necesară o reproiectare a echipamentelor şi o optimizare a tehnicilor de
fumigare.

3.2 Efectele utilizării unor substanţe asupra capitalului natural

Stratul de ozon are o deosebită importanţă pentru menţinerea vieţii pe

Pământ deoarece absoarbe radiaţiile ultraviolete tip B transmise de soare, protejând
astfel organismele biologice de efectele nocive ale acestora. O expunere
îndelungată la radiaţiile ultraviolete duce la suprimarea sistemului imunitar al
organismelor vii, disfuncţionalităţi în cadrul proteinelor de ADN şi scade producţia
de biomasă a ecosistemelor terestre şi marine.
Observaţiile făcute de la sol şi din sateliţi au arătat scăderea densităţii
stratului de ozon cu o zona de golire, care apare deasupra Antarcticii în lunile
septembrie şi octombrie. Acest fenomen a ajuns să fie cunoscut sub numele de
„gaura de ozon”.
S-a demonstrat ştiinţific că substanţele chimice precum clorofluoro
-carbonaţi, bromura de metil şi unii solvenţi pe bază de clor contribuie la aceste
„găuri” din stratul de ozon.
La nivel global, observaţiile şi măsurătorile efectuate arată o descreştere
constantă a nivelului de ozon. Valorile anului 1993 erau cu 3 – 4% mai mici decât
media anilor 1980, iar tendinţa continuă să fie negativă.
 Persistenţa substanţelor care afectează stratul de ozon în atmosferă ne duce
la concluzia că efectele lor se vor face simţite cel puţin o decadă de la aplicarea
măsurilor de stopare şi control a emisiilor acestor substanţe.
O scădere cu 1% a concentraţiei ozonului stratosferic conduce la o
intensificare cu 1% până la 2% a radiaţiei ultraviolete de tip B care ajunge la
suprafaţa terestră. Radiaţia ultravioletă este responsabilă pentru o varietate de
impacturi asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului. Se estimează o creştere
cu 7-8 miliarde $ pe an în intervalul 1998-2030 a costurilor medicale şi
non-medicale, cauzate de impactul radiaţiei ultraviolete asupra stării de sănătate a
populaţiei. Efectele impactului pot fi multiple precum arsuri grave ale pielii,
schimbări cronice în structura epidermică de natură cancerigenă, afectarea
sistemului imunitar şi o serie de afecţiuni cronice ale ochilor. Nivelul ridicat al
radiaţiilor ultraviolete va reduce arealele de cultură a cerealelor şi se anticipează o
reducere importantă a fitoplanctonului din ecosistemele marine, ceea ce ar afecta
sursele de hrană terestre şi marine. Bromura de metil este un insecticid gazos
puternic, utilizabil cu eficienţă ridicată ca pesticid şi fumigant împotriva
ciupercilor, bacteriilor, agenţilor patogeni care se transmit prin sol, împotriva
insectelor şi rozătoarelor. Această substanţă este folosită pentru tratarea solului
înainte de plantare şi după recoltare precum şi la dezinsecţia clădirilor şi
marfurilor.
În 1992, în cadrul unei întruniri a semnatarilor Protocolului de la Montreal,
a fost recunoscută importanţă înlocuirii bromurii de metil din uzul agricol, ca
urmare a ameninţării ce o reprezintă la adresa stratului de ozon.
Pe lângă repercursiunile indirecte ale utilizării bromurii de metil,
materializate prin distrugerea stratului de ozon, această substanţă are şi efecte
directe, fiind foarte toxică pentru oameni. Acest pericol este amplificat de faptul că
nu poate fi detectată decât dacă este amestecată cu cloropricin (folosit ca agent de
avertizare) deoarece bromura de metil este un gaz inodor, incolor şi insipid.
Bromura de metil afectează grav sistemul nervos, plămânii, mucoasa nazală,
rinichii, ochii şi pielea. În cazul inhalării sau absorbţiei prin piele a unei cantităţi cu
grad ridicat de concentraţie pot apărea probleme, precum şi dificultăţi în respiraţie
şi congestionarea plămânilor, urmate la scurt timp de simptome neurologice; dureri
de cap, ameţeală, respiraţie precipitată.
Îngrijorarea faţă de contaminarea cu bromura de metil a aerului şi solului
au determinat numeroase ţări (Olanda, SUA) să implementeze legi prin care să se
restrângă drastic utilizarea acestei substanţe. În Statele Unite ale Americii bromura
de metil este considerată de Ministerul Sănătăţii drept „toxină de categoria întâi”,
eticheta rezervată categoriei celor mai periculoase substanţe. Majoritatea ţărilor
permit utilizarea acestei substanţe numai persoanelor şi instituţiilor specializate,
care beneficiază de echipamente de protecţie şi sisteme de evacuare a gazelor
reziduale în urma aplicării tratamentului.
 3.3 Cadrul legislativ cu privire la combaterea şi utilizarea
bromurii de metil

Protocolul de la Montreal a avut ca tematică principală substanţele care

distrug stratul de ozon şi este considerat drept unul dintre marile succese în ceea ce
priveşte acordurile internaţionale de protecţie a mediului înconjurator. Până în
prezent au aderat la acest protocol peste 160 de ţări, printre care şi România. În
cadrul acestui acord s-au stabilit programe de înlaturare treptată a substanţelor
consumatoare de ozon. Aceste programe vor fi periodic revizuite şi completate cu
ultimele date ştiinţifice privitoare la opţiunile tehnice şi tehnologice de protejare a
stratului de ozon, prin găsirea de alternative viabile la folosirea unor astfel de
substanţe.
Cele mai recente observaţii ştiinţifice arată că măsurile adoptate prin
Protocolul de la Montreal se încadrează în rezultatele anticipate cu privire la
diminuarea ratei de pătrundere în atmosferă a substanţelor dăunătoare stratului de
ozon, iar dacă toate ţările semnatare continuă să respecte termenele stabilite se
aşteaptă o stabilizare a nivelului de ozon stratosferic în jurul anului 2002, urmând o
perioadă de refacere aproape completă a stratului de ozon până în 2030.
Protocolul de la Montreal s-a constituit în 1987, iar programele şi
termenele stabilite atunci beneficiau de cunoştiinţele ştiinţifice existente în acea
perioadă. Astfel, se estima că reducerea la jumatate a producţiei de
clorofluorocarburi şi îngheţarea producţiei de halogeni ar fi de ajuns pentru
protejarea stratului de ozon. În ciuda acestor convingeri, cercetările ştiinţifice
efectuate ulterior au demonstrat continuitatea procesului de distrugere a ozonului
stratosferic. Ca urmare a acestui fapt măsurile adoptate în cadrul Protocolului de la
Montreal au fost supuse unor revizuiri constante. Reviziuirile au constat în
scurtarea perioadelor de eliminare treptată a freonilor, halogenilor şi prin adăugarea
de noi substanţe chimice pe lista celor care distrug ozonul, printre care şi bromura
de metil. Măsurile de control, adoptate în 1995, au extins aria de cupridere a
planurilor de eliminare a ageţilor consumatori de ozon la absolut toate substanţele
despre care se cunoaşte că au efect negativ asupra ozonului atmosferic. În 1996,
ţările dezvoltate au interzis cu desavarşire comerţul şi producţia de
clorofluorocarburi, clorură de metil şi tetraclorură de carbon. Importul, exportul şi
producerea de halogeni fiind interzise încă din 1993.
Planul de înlăturare etapizată a bromurii de metil a fost prezentat la
întâlnirea din 1997 a ţărilor semnatare ale Protocolului de la Montreal. În acest
program se prevedea, pentru ţările dezvoltate, reducerea cu 50% a comerţului cu
bromură de metil până în 2001, cu 70% până în 2003 şi înlăturarea completă până
în 2005. În cazul ţărilor în curs de dezvoltare, limita de timp pentru stoparea uzului
şi producţiei de bromură de metil se extinde până la nivelul anului 2015
(vezi tabelul 14). Aceste date au fost supuse unei revizuiri în 2003.
Ţările care au aderat la acest protocol au fost de acord cu utilizarea
bromurii de metil, chiar şi după anul 2005, dar numai în situaţii critice şi numai în
cazul în care nu există nici o alternativă viabilă.
Găsirea unui singur înlocuitor pentru bromura de metil, în toate domeniile
în care aceasta este folosită, este foarte puţin probabilă în viitorul apropiat.
Horticultorii vor trebui să utilizeze combinaţii de soluţii chimice şi non-chimice
pentru a-şi putea asigura o protecţie adecvată a recoltelor.

Termenele stabilite de ţările semnatare ale Protocolului de la Montreal

privind renunţarea la consumul şi producţia de substanţe cu impact negativ
asupra ozonului atmosferic

Tabelul 14
ÎN ŢĂRILE AFLATE
ÎN ŢĂRILE
SUBSTANŢE ÎN CURS
DEZVOLTATE
DE DEZVOLTARE
CFC Înlăturare până în 1995 Înlăturare până în 2010
Halogeni Înlăturare până în 1993 Înlăturare până în 2010
Tetraclorura de carbon Înlăturare până în 1995 Înlăturare până în 2010
Hidroclorofluorocarbonaţi Înlăturare până în 2020 Înlăturare până în 2040
Hidrobromfluorocarbonaţi Înlăturare până în 1995 Înlăturare până în 1995
Bromura de metil Înlăturare până în 2005 Înlăturare până în 2015

Protocolul de la Montreal: decizii, declaraţii şi rezoluţii

referitoare la bromura de metil
Protocolul de la Montreal s-a constituit în septembrie 1987 şi a căpătat
forţa juridică la 1 ianuarie 1989. În cadrul întrunirilor cu numărul doi, patru, şapte
şi nouă, părţile semnatare ale documentului au adoptat în concordanţă cu prevedrile
procedurale din Articolul 2, paragraful 9, anumite schimbari referitoare la producţia şi
consumul substanţelor prevăzute în anexele Protocolului. Schimbările adoptate în
cadrul celor patru întruniri au devenit funcţionale şi obligatorii pentru totate ţările
participante, începând cu 7 martie 1991, 5 august şi 23 septembrie 1993, respectiv
4 iunie 1996.
În decursul celei de-a doua, a patra şi a noua întruniri a ţărilor semnatare
ale Protocolului de la Montreal, conform Articolului 9, paragraful 4 al Convenţiei
de la Viena, s-au adoptat trei amendamente şi anume: “Amendamentul de la
Londra” (1990), “Amendamentul de la Copenhaga” (1992) şi “Amendamentul de
la Montreal” (1997). Amendamentele de la Londra şi Copenhaga au intrat în
acţiune numai pentru părţile care le-au ratificat pe 10 august 1992, respectiv
14 iunie 1994. Amendamentul de la Montreal presupunea depunerea a douzeci de
instrumente de ratificare din partea fiecărui stat sau organizaţii economice
regionale, parte a Protocolului. Condiţia obligatorie este ca nici o ţară semnatară să
nu poată depune instrumentele de ratificare cerute, dacă nu a aderat la
Amendamentul de la Copenhaga.
 Articolul 6: Evaluări şi revizuiri ale măsurilor
de combatere
Conform acestui articol părţile vor revizui, la fiecare patru ani, măsurile de
ţinere sub control a substanţelor periculoase pentru stratul de ozon, măsuri
prevăzute în cadrul Articolului 2 şi Articolelor 2A - 2H. În cadrul acestor acţiuni
toate măsurile adoptate vor fi actualizate pe baza celor mai recente informaţii
ştiinţifice, ecologice, tehnice şi economice. Este de asemenea prevăzut că, înainte
cu cel puţin un an de fiecare întrunire, părţile să desemneze echipe de experţi
calificaţi în domeniile prevăzute, care să întocmească un raport ce trebuie să
conţină conluziile şi aprecierile lor, urmând ca acest raport să fie prezentat
Secretariatului şi, prin intermediul acestuia, celorlalţi membri ai protocolului.
Comitetul de evaluare tehnologică şi economică
Comitetul de evaluare tehnologică şi economică (T.E.A.P.) are ca principal
scop ţinerea la curent a ţărilor semnatare ale Protocolului de la Montreal, prin
rapoarte anuale cu privire la ultimile descoperiri din domeniul tehnic şi economic.
Acest organism, din punct de vedere structural şi funcţional, are următoarele
atribuţii:
- va urmări îmbunătăţirea echilibrului geografic în domeniul expertizei
prin eforturi de creştere a participării ţărilor prevăzute în Art. 5, acestea fiind
limitate de constrângeri bugetare şi caracterizate de o stare economică de tranziţie;
participarea acestor ţări va fi finaţată de Secretariat şi din contribuţiile voluntare ale
celorlalte ţări membre;
- să dezvolte criterii şi modalităţi de nominalizare şi selecţie a membrilor
ce compun Comitetul de evaluare tehnologică şi economică;
- să numească un grup neoficial de consilieri format din reprezentanţi ai
ţărilor membre prevăzute sau nu în Art. 5, acest grup urmând să se întâlnească cu
Comitetul de evaluare tehnologică şi economică înaintea întocmirii raportului final
care va fi prezentat la următoarea întrunire a Protocolului de la Montreal;
- vor pregăti un document în care vor prezenta utilizările actuale şi
posibile ale substanţelor cu efecte negative asupra capitalului natural (ODS-urilor),
pentru a permite ţărilor să se informeze asupra consumului propriu de astfel de
substanţe, urmând ca pe baza acestor informaţii să se alinieze cerinţelor
Protocolului. T.E.A.P. împreună cu Centrul de planificare şi activitate pentru
industrie şi mediu, din cadrul U.N.E.P., vor inventaria toate tehnologiile şi
cunoştinţele de înlăturare a ODS-urilor şi vor elabora modalităţile de transfer ale
acestora.
Planificarea combaterii bromurii de metil (1997)
În cadrul celei de-a noua întruniri a Protocolului de la Montreal, s-a hotărât că
fiecare ţară membră va asigura, pe o perioadă de doi ani, începând cu 1 ianuarie 1999, un
nivel al consumului de ODS-uri conform celui prevăzut în Anexa E, fără a depăşi
valoarea de 75% din nivelul consumului calculat în anul 1991. Orice ţară
semnatară, producătoare de astfel de substanţe, îşi va menţine nivelul de producţie
sub 75% din nivelul anului 1991. Excepţie fac ţările încadrate la Art. 5 care au voie
să depăşească cu până la zece procente aceste limite, dar numai când aceste
substanţe sunt necesare pentru satisfacerea unor nevoi fundamentale.
Începând cu ianuarie 2001, pe o perioadă de doi ani, fiecare ţară care a
aderat la Protocolul de la Montreal va reduce nivelul consumului şi cel al
producţiei de substanţe distrugătoare de ozon sub 50% din valoarea înregistrată în
1991. Ţările de la Art. 5 beneficiază de o abatere de maxim zece procente pentru
asigurarea necesităţilor de bază ale economiilor naţionale.
În cea de-a treia etapă, începând cu 1 ianuarie 2003, timp de doi ani, toţi
membrii Protocolului vor asigura o reducere a consumului şi producţiei de ODS-uri
sub 30% din nivelul calculat în 1991, urmând ca, în intervalul
1 ianuarie 2005– 1 ianurie 2007, nivelul consumului şi cel al producţiei să nu
depăşească valoarea “zero”. Ţările specificate în Art. 5 beneficiază de o derogare
de 10-15% din valoarea calculată în anul 1991, pentru a nu afecta starea
economiilor naţionale.
Ţările membre prevăzute la Art. 5 nu vor depăşi valoarea “zero” în
consumul şi producţia de substanţe distrugătoare de ozon începând cu
1 ianuarie 2015. Această decizie va fi aplicată de toate ţările, excepţie se va face
numai pentru cazuri critice.

Cazuri extreme de utilizare a bromurii de metil

Cazurile de utilizare a bromurii de metil sunt definite ca fiind critice numai

atunci când o ţară semnatară a ajuns la concluzia că, dacă nu se foloseşte bromura
de metil, ar rezulta o dereglare a pieţei naţionale sau dacă pentru utilizatori nu
există alternative tehnologice sau economice.
Consumul şi producţia de bromură de metil, în cazul în care există, vor fi
permise numai dacă au fost parcurse toate etapele tehnice şi economice pentru
minimizarea cazurilor de absolută necesitate sau a oricăror emisii asociate cu
bromura de metil. Altă situaţie este aceea a ţărilor prevăzute la Art. 5, ţări care sunt
caracterizate de lipsa resurselor financiare, informaţionale, a capacităţii de
expertiză şi a structurii instituţionale, fapt ce întârzie dezvoltarea şi aplicarea
alternativelor. Ţările care intră în această categorie trebuie să demonstreze că
alternativele, dacă acestea au fost identificate, vor fi aplicate imediat ce se va
considera că sunt adaptabile la specificul ţării respective. În cazul în care
alternativele nu au fost identificate, ţara în cauză trebuie să demonstreze că a
efectuat toate demersurile către Fondul Multilateral sau către alte foruri, pentru a
obţine asistenţă în identificarea, evaluarea, adaptarea şi punerea în aplicare a
eventualelor alternative (Hotărârea IX/6, Cea de-a noua întrunire a Protocolului de
la Montreal).
 Finanţarea proiectelor şi programelor de combatere
a utilizării bromurii de metil. Fondul Multilateral

Cea de-a cincea întrunire a părţilor a autorizat Comitetul Executiv să

acorde fonduri pentru un număr limitat de proiecte referitoare la bromura de metil,
având ca obiect culegerea şi schimbul de informaţii între programele dezvoltate la
nivel naţional.
O condiţie absolut necesară în această privinţă este ratificarea
amendamentului de la Copenhaga, amendament adoptat în cadrul celei de-a patra
întâlniri a părţilor semnatare ale Protocolului de la Montreal. În cadrul acestui act
bromura de metil apare pe lista ODS-urilor ce trebuie eliminate.
Ulterior ratificării, statul respectiv dobândeşte dreptul de a primi asistenţă
financiară şi de specialitate din partea Fondului Multilateral al Protocolului de la
Montreal. Acest fond oferă ţărilor prevăzute în Articolul 5 asistenţă tehnică şi
financiară în scopul înlăturării treptate a substanţelor care afectează stratul de ozon.
Ţările ce nu au ratificat amendamentul de la Copenhaga nu pot să participe decât la
programele privind schimburile de informaţii. În politica Fondului Multilateral este
exprimată dorinţa ca acele ţări, care beneficiază de asistenţă, să preîntâmpine
apariţia de noi nevoi de folosire a bromurii de metil.
Pentru a se conforma programului de control existent în paragraful 8,
Articolul 5 al protocolului, Fondul Multilateral trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
− Fondul Multilateral va accepta cererile de împrumut pentru toate
creşterile reglementate ale costurilor asociate membrilor care operează
sub incidenţa paragrafului 1 din Art. 5, în scopul de a le oferi
posibilitatea de a se încadra în măsurile de înlăturare a bromurii de
metil. Toate proiectele referitoare la bromura de metil vor fi eligibile
pentru finanţare, indiferent de raportul cost-eficienţă. Comitetul
executiv al Fondului multilateral va dezvolta şi aplica criterii ştiinţifice
pentru a desemna care dintre aceste proiecte vor fi finanţate primele şi
pentru a verifica dacă ţările semnatare sunt în stare să-şi îndeplinească
obligaţiile privind înlăturarea bromurii de metil.
− Având în vedere că resusele disponibile pentru activitatea Fondului
Multilateral, pe perioada 1997-1999, sunt limitate la sumele convenite
la cea de-a opta întâlnire a ţărilor semnatare, s-a acordat prioritate
activităţilor de identificare, evaluare, adaptare şi demonstrare a
alternativelor şi substituenţilor pentru bromura de metil. Pe lângă cele
10 mil. USD stabilite la cea de-a opta întâlnire, în anii 1998 şi 1999, s-a
acordat o sumă suplimentară de 25 de mil. USD, pentru a grăbi
alinierea ţărilor prevăzute la paragraful 1, Art. 5, la măsurile de
combatere a utilizării bromurii de metil.
− O majorare suplimentară va viza acordarea de asistenţă tehnică şi
financiară ţărilor semnatare, în scopul realizării măsurilor stabilite.
− Conform Art. 10A al Protocolului, alternativele şi substituenţii, precum
 şi tehnologiile asociate acestora trebuie puse la dispoziţia ţărilor care
intră sub incidenţa paragrafului 1, Art. 5, în condiţii cât mai favorabile
pentru acestea. Comitetul executiv trebuie să ia în considerare
promovarea schimbului de informaţii privind alternativele la utilizarea
bromurii de metil, dinspre ţările dezvoltate (ţări membre ce nu se
încadrează la Art. 5), către ţările în curs de dezvoltare (menţionate la
paragraful 1, Art. 5).
− În urma datelor furnizate în 2002 de către Comitetul de evaluare
tehnologică şi economică, cu respectarea condiţiilor impuse în cadrul
celei de-a şaptea întruniri a Protocolului, la patagraful 8 al Art. 5, şi
conform reglementărilor mecanismelor de finanţare, menţionate în
paragrafele de la a) la d), se vor hotărî reduceri interimare ale utilizării
bromurii de metil până în 2005, pentru ţările partenere şi după aceasta
dată, pentru ţările încadrate la Art. 5. Comitetul executiv va trebui, în
limita fondurilor disponibile, să ajute ţările de la Art. 5 să-şi
îndeplinească obligaţiile înainte de termenele prevăzute.

Alinierea României la prevederile convenţiilor internaţionale privind

diminuarea stratului de ozon

România a devenit parte componentă a Protocolului de la Montreal, în

ianuarie 1993, când au fost ratificate simultan Protocolul de la Montreal şi
Amendamentele de la Londra şi Copenhaga.
În 1986 România avea un consum de 0,12 kg CFC pe cap de locuitor şi se
încadra la Articolul 5 al Protocolului, ceea ce dă dreptul ţării noastre să beneficieze
de suport financiar din partea Fondului Multilateral. În protocolul amendat de ţara
noastră eliminarea ODS-urilor era solicitată până în 1996. România, având un
statut de ţara inclusă la Articolul 5, beneficiază de 10 ani în plus pentru eliminarea
totală a ODS-urilor. Acestă prevedere este valabilă numai pentru ODS-urile
folosite pentru necesităţile esenţiale.
Ţara noastră, prin tradiţie, are o producţie semnificativă de substanţe cu
efecte distructive asupra stratului de ozon (numite ODS-uri), astfel că accentul
trebuie pus pe eliminarea producţiei acestora.
Principalele reglementări constau în:
− stabilirea stadiului activităţilor legate de ODS-uri, inclusiv producţia,
importul şi exportul de ODS-uri, precum şi aplicaţiile pe sectoare de
activitate;
− identificarea şi descrierea rolului agenţiilor guvernamentale, asociaţiilor
industriale şi manufacturiere, precum şi a altor instituţii implicate în
activităţi legate de ODS-uri;
− identificarea şi estimarea cadrului legal pentru eliminarea ODS-urilor;
− estimarea oportunităţilor pentru reducerea producţiei şi consumului de
substanţe distrugătoare de ozon;
− estimarea pentru viitor a necesarului de ODS-uri, în cazul în care nu se
 adoptă, în timp util, măsurile pentru alinierea la cerinţele Protocolului
de la Montreal;
− calculul costurilor de prim ordin pentru activitaţile de reducere a
producţiei şi consumului de ODS-uri;
− propuneri de proiecte, strategii, planuri politice şi de acţiune specifice
pentru eliminarea ODS-urilor;
− analizarea proiectelor de eliminare a ODS-urilor propuse de experţii
locali.

3.4 Posibilităţi de substituire a substanţelor

cu efecte negative asupra capitalului natural

Dintre cele 10 obiective ale programului zonal pentru România propus de

O.N.U.D.I. şi C.O.W.I., privind eliminarea substanţelor care distrug ozonul
stratosferic, un accent deosebit se pune pe promovarea alternativelor posibile, cum
ar fi:
− o mai bună gospodărire a instalaţiilor şi serviciilor, prin modificarea
procedurilor de încărcare a refrigerenţilor, prin recuperarea şi reciclarea
sau chiar distrugerea ODS-urilor, în cazul în care o astfel de modalitate
se dovedeşte eficientă din punct de vedere al costurilor;
− folosirea de alternative chimice:
o substituenţi chimici adecvaţi, cu însuşiri de siguranţă şi toxicitate
acceptate;
o substituenţi chimici ai căror parametri de siguranţă şi toxicitate nu
au fost încă bine definite;
o substituenţi chimici cunoscuţi ca fiind adecvaţi şi care au termen
mai lung de eliminare (HCFC);
− folosirea alternativelor tehnologice:
o alternative fără curăţare (fără agenţi de decapare);
o curăţire apoasă;
o înlocuirea cu apă şi folosirea CO2, de exemplu la expandarea
spumelor şi la echipamentele de protecţie împotriva incendiilor;
o folosirea de pompe mecanice în locul aerosolilor;
− înlocuirea de produse, cum ar fi substituirea ambalajelor expandate cu
CFC, cu ambalaje de hârtie şi carton.
Valabilitate tehnologiilor de reducere sau eliminare a ODS-urilor va fi
evaluată pe baza experienţei altor ţări şi pe baza condiţiilor şi posibilităţilor din
România.
Referitor la planul de acţiune al Guvernului României s-a iniţiat un sistem
de reglementare pentru controlul ODS-urilor ce include licenţele de import,
modificările normelor şi S.T.A.S.-urilor, monitoring şi control, precum şi aplicarea
de taxe pentru importul ODS-urilor.
 Se recomandă o planificare a acţiunilor pentru îndeplinirea obiectivelor
recomandate de planul de eliminare a ODS-urilor, plan care va conţine:
− lista cu toate acţiunile care vor fi cuprinse în plan, inclusiv propuneri şi
idei de proiecte pentru care va fi necesară finanţarea de la Fondul
Multilateral;
− indicarea zonelor prioritare şi a măsurilor care vor fi imediat
implementate, măsuri cu potenţial ridicat de reducere al ODS-urilor şi
beneficiind de costuri scăzute;
− controlul exercitat de Guvern prin măsuri de stimulare sau frânare, în
scopul satisfacerii cerinţelor Protocolului de la Montreal;
− sisteme pentru difuzarea informaţiilor tehnice, economice şi ecologice
pentru producătorii şi utilizatorii de ODS-uri, precum şi pentru public.
Planul de acţiune va cuprinde un grafic pentru activităţile propuse şi pentru
fiecare activitate, o estimare în linii mari a bugetului necesar şi a nevoilor
financiare care vor fi acoperite din surse externe, cum este cazul Fondului
Multilateral.
În scopul de a uşura sarcina ţărilor înscrise la Articolul 5 al Protocolului de
la Montreal de a identifica alternative viabile pentru bromura de metil, U.N.E.P. a
creat Comitetul pentru Opţiuni Tehnice la Bromura de Metil (M.B.T.O.C.), acesta
urmând să asigure informaţii şi asistenţă tehnică părţilor semnatare ale
protocolului. Comitetul a dezvoltat sau se află în stadii avansate de dezvoltare a
alternativelor pentru majoritatea utilizărilor bromurii de metil, rezultate care au fost
puse la dispoziţia tuturor ţărilor, indiferent de nivelul lor de dezvoltare.
Începând cu raportul anual de evaluare realizat de Comitetul Însărcinat cu
Găsirea de Opţiuni Tehnice la Bromura de Metil, în anul 1995 s-au efectuat mai
multe cercetări ştiinţifice, la nivel internaţional, pentru înlocuirea acestei substanţe
în agricultură şi pentru celelalte destinaţii ale sale. În documentul de evaluare din
1995 au fost identificate o gamă variată de alternative care, în anumite condiţii, pot
fi folosite individual sau în diferite combinaţii pentru a reduce necesarul de soluţii
ce utilizează bromura de metil.
În trecut, acest pesticid era considerat de neînlocuit în activităţile de tratare
a solului. Această convingere a fost infirmată în prezent de o serie de cazuri în care
au fost implementate cu succes altrenative la bromura de metil. Activităţile de
cercetare ştiinţifică urmăresc dezvoltarea de tehnologii care să înlocuiască
tratamentele cu bromură de metil, dar care să nu cauzeze pierderi cantitative sau
calitative recoltelor. În cadrul acestor demersuri ştiinţifice au fost evidenţiate o
serie de alternative chimice sau non-chimice, dintre acestea detaşându-se sistemele
de Management Integrat al Dăunătorilor (M.I.D.), sisteme deosebit de eficiente
pentru culturile dependente de tratamentul cu bromura de metil. Trebuie menţionat
faptul că folosirea repetată a fumiganţilor cu bromură de metil aduce modificări
semnificative în compoziţia şi activitatea organismelor din sol. Acest fapt
constituie un factor limitativ pentru alternativele a căror eficacitate depinde de
activităţile organismelor din sol, dacă sunt aplicate pe terenuri pe suprafaţa cărora
s-au folosit fumiganţi pe bază de bromura de metil. În aceste cazuri este necesară
reconstituirea compoziţiei biotice iniţiale a solului, acţiune ce presupune un timp
îndelungat.
În ciuda largii răspândiri a bromurii de metil ca fumigant în tratarea solului
contra dăunătorilor, toate tipurile de culturi pot fi realizate în absenţa acestei
substanţe chimice. Oricât de mari ar fi investiţiile pentru activităţile de cercetare-
dezvoltare şi pentru operaţiunile de transfer tehnologic între state, acestea sunt
necesare pentru implementarea sistemelor alternative de management al
dăunătorilor pe plan mondial. Indiferent de faptul că au fost dezvoltate mai multe
opţiuni tehnice eficiente, adoptarea acestora va fi influenţată, în ultima fază, de
factorii sociali, economici şi politici de pe plan local.
Renunţând la utilizarea bromurii de metil, va fi necesar ca industriile
horticole să-şi regândească metodele de administrare şi protecţie a culturilor.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului încearcă implementarea unui
program de cercetare pentru găsirea de alternative care să menţină productivitatea
şi viabilitatea instituţiilor horticole din ţara noastră. Acest program este suţinut de o
serie de instituţii naţionale şi internaţionale, precum Ministerul Agriculturii,
Pădurilor, Apelor şi Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Comitetul pentru Găsirea de
Opţiuni Tehnice la Bromura de Metil al U.N.E.P. Prin prezentul program de
cercetare se urmăreşte dezvoltarea tehnicilor şi tehnologii care, printr-o utilizare
optimă a resurselor, să înlocuiască actualele întrebuinţări ale bromurii de metil.
În cazul ţărilor aflate în dezvoltare, acestea sunt dependente de tehnologiile
concepute şi testate în ţările avansate. De aici rezultă necesitatea oferirii de
asistenţă pentru dezvoltarea şi implementarea de programe proprii pentru găsirea
de alternative. Schimbul de tehnologii s-a dovedit a fi foarte benefic, astfel un
tratament cu căldură pentru papaya a fost dezvoltat în S.U.A., modificat în Noua
Zeelandă şi, în prezent, este utilizat în Insulele Cook. Majoritatea cercetărilor
actuale au în vedere tratamente cu expuneri la temperaturi înalte, dar există şi
anumite proiecte ce au în vedere iradierea fructelor tropicale (se pare că acest tip de
fructe pot tolera un astfel de tratament).
Ţările aflate în curs de dezvoltare trebuie să solicite asistenţă de la forurile
internaţionale pentru conceperea de tratamente de dezinfestare. O colaborare
eficientă necesită trimiterea de specialişti în ţările în curs de dezvoltare pentru
testarea şi implementarea de alternative. Continuitatea acestor programe poate fi
asigurată prin încurajarea specialiştilor din ţările în curs de dezvoltare să urmeze
cursuri de instruire în ţările care beneficiază deja de astfel de programe.
Bromura de metil continuă să fie unul din puţinele pesticide care omoară o
gamă foarte largă de dăunători. Pentru a extermina sau pentru a ţine sub control
aceeaşi varietate de dăunători este necesară folosirea unei combinaţii de metode şi
tehnici.
Sistemele de management integrat al dăunătorilor se bazează pe tehnici de
monitorizare a dăunătorilor, metode de stabilire a nivelului pagubei datorate
diverşilor dăunători, pe o combinaţie de strategii şi tactici de prevenire şi rezolvare
a problemelor cauzate de boli şi dăunători, în condiţiile de protecţie a mediului,
păstrând un raport cost-eficacitate avantajos. Acest mod de abordare este
recomandat ca cea mai bună soluţie la problemele cauzate de boli şi dăunători în
ţările din întreaga lume. Programele utilizate în cadrul sistemelor M.I.D. sunt
adaptate la specificul zonei de aplicare şi combină două sau mai multe metode de
origine biologică, fizică, mecanică sau chimică.
Dezvoltarea şi implementarea M.I.D. necesită un mare efort pentru
pregătirea tehnicienilor şi agricultorilor, pregătire ce trebuie să cuprindă atât
aspectele tehnice ale producţiei, cât şi aspectele ce ţin de sociologie, economie,
probleme juridice şi antropologice.
Deoarece nici o alternativă nu poate să acopere toate domeniile de
întrebuinţare ale bromurii de metil, s-a ajuns la concluzia, larg acceptată, că
sistemele M.I.D. trebuie să înlocuiască metodele care folosesc acest tip de
substanţă. Integrarea mai multor tehnologii alternative în programele M.I.D. s-a
dovedit un substituent pentru pesticidele cu bromură de metil, fapt dovedit în cazul
pepinierelor de conifere din Canada, în producţia de fructe proaspete din Florida şi
în obţinerea de bulbi şi flori ornamentale din Australia şi Olanda. Tehnicile de
management integrat sunt utilizate pe scară largă în agricultura intensivă practicată
în ţările mediteraneene (de exemplu majoritatea producţiei de tomate din Spania
este obţinută fără tratare cu bromură de metil). Printre ţările care folosesc cu succes
aceste tehnici se numără de asemenea Italia, Egipt, Maroc şi Iordania.

Alternative non-chimice – Rotaţia culturilor

şi scoaterea temporară din circuitul agricol

Rotaţia culturilor constă în practicarea de culturi succesive care fie nu au

compatibilitate totală sau parţială, fie reprezintă gazde capcană pentru dăunătorii
vizaţi. Este cea mai veche şi eficientă metodă folosită în agricultură.
Scoaterea temporară a solului din circuitul productiv se face cu scopul
reducerii populaţiilor de dăunători prin privarea acestora de gazde şi prin
expunerea nemijlocită la condiţiile de mediu. Aplicarea ambelor metode necesită
atragerea în producţia agricolă a noi suprafeţe, dacă se urmăreşte obţinerea
aceloraşi rezultate ca în cazul terenurilor tratate cu bromură de metil. Un alt
dezavantaj este acela că atât rotaţia culturilor, cât şi lăsarea terenului necultivat
sunt dependente de ciclul de viaţă şi de caracteristicile agenţilor patogeni. Culturile
desemnate pentru rotaţie trebuie alese cu grijă, deoarece anumite culturi pot reduce
consistent populaţiile de dăunători specifici, în timp ce favorizează dezvoltarea
altora. De asemenea, aceste culturi trebuie să fie selectate în funcţie de randamentul
productiv.
Introducerea rotaţiei culturilor, drept substituent pentru utilizarea bromurii
de metil, trebuie încurajată. Deja, această metodă şi-a dovedit eficacitatea în
sistemele intensive de producţie a legumelor de seră, singurul inconvenient în
implementarea acestei alternative fiind mărimea investiţiei pe termen lung, din care
o pondere importantă revine cercetării.
 Amendarea solului cu compuşi organici

Amendamentele de origine organică, precum compostul, îngrăşămintele de

origine animală şi vegetală, alte produse reziduale ale industriilor alimentare şi
forestiere, sunt folosite în multe ţări pentru combaterea anumitor dăunători.
Compostul trebuie supus unor standarde de control a calitaţii pentru a împiedica
fermentaţia parţială a acestuia, ceea ce are drept rezultat acizi organici toxici pentru
plante. Îngraşămintele naturale bazate pe compost (din scoarţa copacilor de esenţe
moi sau tari) reduc acţiunea multor agenţi patogeni transmisibili prin sol, cum este
cazul Pythium ultimum, un patogen care produce dezhidratarea plantelor, atât în
condiţii de seră, cât şi în câmp. Folosirea compostului a dus la eliminarea bromurii
de metil din tratamentul aplicat pepinierelor din California. În ultimul timp o sursă
de compost este folosirea deşeurilor municipale. Este adevărat că pentru a obţine
rezultate bune în amendarea solului cu compuşi organici sunt necesare cantităţi
mari la unitatea de producţie, fiind utilizate peste 50 tone la un hectar. Folosirea
compuşilor organici este limitată de apropierea de sursele de materii prime şi de
costurile de transport. Aceste obstacole pot fi depăşite prin utilizarea produselor
secundare ale agriculturii şi industriei agro-alimentare din orizontul local. Această
metodă de combatere a dăunătorilor constituie o preocupare continuă în special în
ţările în curs de dezvoltare, reprezentând un subiect abordat în peste 221 de lucrări.
Cele mai utilizate şi mai eficiente amendamente organice sunt turtele de
floarea soarelui, dar eforturi ştiinţifice susţinute au fost orientate către utilizarea
deşeurilor agro-industriale şi îngrăşămintelor vegetale.
Alternativele fundamentate pe utilizarea compostului sunt prin definiţie
dezvoltate la scară regională, iar eforturile trebuie să fie orientate către identificarea
materialelor disponibile pe plan local şi având un cost cât mai redus. În ţările în
care a fost testată acest gen de alternativă s-a dovedit importantă instituirea unui
sistem eficient de asigurare a calităţii. De asemenea a fost evidenţiat faptul că
eficienţa agenţilor patogeni din sol diferă de la o regiune la alta, astfel composturile
de combatere a dăunătorilor pot fi adecvate pentru o regiune şi ineficiente pentru
altele.
Composturile din reziduuri vegetale sunt utilizate de industria horticolă din
Columbia pentru eliminarea problemelor cauzate de dăunători. În acelaşi timp,
aceste reziduuri furnizează nutrienţi pentru plante, reducând costurile de producţie.
În Spania materialele folosite ca amendamente organice în vii sunt reprezentate de
produse secundare ale recoltei precedente, reducând costurile de asigurare cu
îngrăşământ la jumătate. Rezultatele obţinute în Canada au dovedit o eficienţă
foarte mare a amendamentelor cu un înalt conţinut de nitrogen în combaterea
dăunatorilor, acestea putând fi obţinute dintr-o mare varietate de materiale
organice, cum sunt îngrăşămintele animale şi alte produse secundare.
 Biofumigaţia

Biofumigaţia este un procedeu de amendare a solului cu material organic

care degajă gaze ce elimină sau diminuează populaţiile de dăunători. Biofumigaţia
poate fi combinată cu folii de plastic sau alt gen de acoperitori în scopul de a reţine
căldura solară, crescând astfel temperatura solului şi păstrând gazele generate în
timpul procesului. Biofumigaţia are ca rezultat stimularea activităţii microbiene din
sol crescând populaţiile de nematode care se hrănesc cu ciuperci şi mucegaiuri.
Posibilele dezavantaje ale acestei metode nu au fost definite în mod clar, dar ar
putea consta în degajarea de compuşi fito-toxici, în diminuarea amendamentelor
organice şi în creşterea timpului de descompunere a amendamentelor folosite.
Aceste riscuri pot întârzia perioada de plantare, scăzând fezabilitatea acestui
procedeu.
În prezent sunt conduse teste de verificare a eficienţei biofumigaţiei în
cazul recoltelor care sunt dependente de tratamentul cu bromură de metil.
Rezultatele preliminare ale biofumigaţiei pentru plantaţiile de tutun din Australia
au arătat rezultate similare cu cele ale procedeelor bazate pe bromură de metil.
Tehnicile de biofumigaţie sunt foarte variate, ele fiind asigurate de orice produs
secundar capabil să emane gaze prin descompunere.
Biofumigaţia scurtează timpul de eliminare al dăunătorilor şi agenţilor
patogeni fiind aplicată cu succes la culturile de banane, roşii, struguri, pepeni, ardei
şi alte legume.

Combaterea biologică

Această tehnică presupune utilizarea de bacterii nepatogene, ciuperci sau

alte organisme care sunt în concurenţă cu agenţii patogeni, în ceea ce priveşte
spaţiul sau nutrienţii, fiind antagonice cu aceştia. În majoritatea cazurilor
protejează rădăcina plantei de infecţii, iar în alte situaţii induc plantei rezistenţa lor
faţă de agenţii patogeni. Organismele folosite în combaterea biologică au o acţiune
specifică, neputând să distrugă o gamă largă de boli. Aceste organisme trebuie
integrate în strategii de combatere alături de alte tehnici, precum solarizarea,
fumigaţia sau folosirea aburului. Strategiile de tip M.I.D. care înglobează acest
procedeu au şanse mai mari de succes. În cazul culturilor de câmp, pentru
protejarea rădăcinilor împotriva agenţilor patogeni, este necesar ca agenţii biologici
să fie situaţi aproape de vârfurile rădăcinii, aici aflându-se zona cea mai vulnerabilă
la infecţii. Acest lucru poate fi realizat prin îmbrăcarea sau inocularea seminţelor
cu agenţi non-patogeni.
Bacteriile din familia Trichoderma se dezvoltă în solurile din solarii şi
prezintă caracteristici antagonice faţă de mai mulţi agenţi patogeni din horticultură.
O deosebită atenţie este acordată şi nematodelor entomopatogene, denumite şi
insecticide biologice datorită capacitaţii lor de a căuta şi elimina rapid gazdele. De
asemenea, antibioticele secretate de o bacterie simbiotă cu aceste nematode sunt
eficiente în combaterea mucegaiurilor şi altor elemente patogene.
 Solarizarea

În agricultură solarizarea se realizează prin reţinerea căldurii solare între

folii transparente de plastic şi pământ, cu scopul de a creşte temperatura solului
umed la un nivel letal pentru agenţii patogeni, buruieni, insecte şi paraziţi. Iniţial,
solarizarea a fost dezvoltată pentru culturile în câmp deschis din zonele aride şi
semiaride, caracterizate de o radiaţie solară intensă şi având precipitaţii minime.
Ultimile descoperiri tehnologice au extins arealul de aplicare şi la zonele în care
solarizarea era considerată impracticabilă. Solarizarea poate fi folosită la
dezinfestarea pământului de flori şi a celui destinat răsadniţelor. Noi tehnologii
sunt dezvoltate pentru a creşte eficacitatea solarizării şi lărgirea arealului de
aplicare a acesteia.
Eficienţa solarizării poate fi îmbunătăţită prin combinarea cu fungicide,
agenţi biologici şi tehnici de cultură specifice. În combinaţie cu dazomet sau calciu
a diminuat populaţiile de Plasmodiophora brassicae, iar împreună cu fungicide,
solarizarea devine eficientă împotriva Scleorotinia minor. Studiile efectuate au
demonstrat rezultate benefice pe termen lung în cazurile în care solarizarea a fost
repetată timp de cel puţin trei campanii agricole, în combinaţie cu fungicide. Acest
fapt arată că solarizarea are un maxim de eficienţă când este înglobată într-un
sistem M.I.D.

Folosirea aburului

O astfel de alternativă presupune introducerea vaporilor de apă în sol, la o

temperatură mai mare de 100 grade Celsius, pentru a creşte temperatura acestuia la
70-80 grade Celsius. Când este aplicată corect, această alternativă va avea drept
rezultat eliminarea completă a dăunătorilor (sterilizarea solului) sau eliminarea
parţială a microflorei (pasteorizarea solului). Cercetările efectuate au demonstrat că
sterilizarea terenului are o serie de efecte nedorite, cum ar fi: recolonizarea cu
agenţi patogeni, degajarea de metale grele şi de materiale fito-toxice, motiv pentru
care este de preferat utilizarea pasteorizării. Eliberarea aburului prin tehnologia
presiunii negative (eliberarea aerată a aburului) este de dată recentă şi permite o
mai bună raţionalizare a energiei, prin eficientizarea dispersiei aburului şi
reducerea timpului necesar tratamentului.
Folosirea aburului este o tehnică eficientă cu tradiţie în combaterea bolilor
din sol, reprezentând o alternativă la fumigarea cu bromură de metil pentru
sitemele productive protejate şi pentru culturile în câmp deschis de dimensiuni
reduse. În majoritatea cazurilor acest procedeu este folosit în sere la cultura
legumelor şi a florilor ornamentale. În momentul de faţă nu şi-a dovedit calităţile
practice şi economice, în cazul suprafeţelor agricole neprotejate, de mari
dimensiuni fiind necesare îmbunătăţiri tehnologice şi surse importante de apă.
Posibilitatea utilizării la scară largă face obiectul mai multor studii finanţate de
U.N.E.P.
 Alternative chimice

În agricultură, din perspectiva consistenţei şi eficacităţii în lupta împotriva

dăunătorilor, nu există o singură alternativă chimică la întreaga gamă de utilizări a
bromurii de metil. Pentru combaterea combinaţiilor de dăunători, care afectează
culturile, este necesară utilizarea unui complex de măsuri chimice şi non-chimice
integrate într-un program M.I.D.
Factorii limitativi, în acceptarea alternativelor chimice, se referă la
disponibilitatea pe plan local, la reglementările juridice naţionale faţă de anumite
substanţe chimice, la costuri, la calificarea forţei de muncă şi la impactul pe care îl
au asupra dăunătorilor vizaţi. Adâncimea de pătrundere în sol şi viteza de dispersie
a substanţelor chimice la diferite condiţii de temperatură, influenţează calitativ şi
cantitativ recolta obţinută. Un alt factor de care trebuie să se ţină seama în cazul
alternativelor chimice, este impactul pe care îl au asupra sănătăţii umane şi asupra
mediului înconjurător.
Cloropicrinul (triclornitrometan) este un lichid care se injectează în sol, iar
apoi este acoperit cu folii de plastic. Este foarte bun împotriva ciupercilor şi
seminţelor de buruieni aflate în germinaţie, fiind de 20 de ori mai eficient decât
bromura de metil. În absenţa nematodelor, rezultatele cloropicrinului sunt
asemănătoare sau chiar superioare celor obţinute în cazul utilizării bromurii de
metil.
O altă alternativă chimică importantă este 1,3-Diclorpropena (1,3-D) care
de-a lungul timpului s-a dovedit de neîntrecut în combaterea nematodelor şi
insectelor, precum şi în întârzierea creşterii buruienilor şi a ciupercilor patogene.
Este un compus care se degradează rapid sub acţiunea microorganismelor şi nu
generează reziduri chimice.
În prezent se desfăşoară cercetări ce urmăresc dezvoltarea unor metode de
aplicare mai sigure şi creşterea eficienţei substanţei 1,3-D prin combinarea cu alte
alternative chimice, mărindu-i astfel raza de acţiune.
Dazomet este o substanţă chimică granulară folosită în perioada dinainte de
plantare. La aplicarea dazometului este necesară executarea unei bune afânării a
solului, cu mijloace mecanice adecvate, pentru a asigura infiltrarea acestuia în sol.
Această substanţă s-a dovedit o alternativă viabilă în înlocuirea bromurii de metil şi
oferă rezultate satisfăcătoare în combaterea buruienilor, ciupercilor şi nematodelor
în Argentina, Australia, Europa şi Japonia. Acţiunea dazometului este îmbunătăţită
prin combinarea cu alte tratamente.
Combinarea adecvată a opţiunilor privind alternativele chimice se
utilizează numai după identificarea problemelor specifice zonelor de aplicare. De
exemplu, în Spania, în nomenclatorul de substanţe chimice destinate agriculturii
există şase dezinfectanţi de sol, unsprezece fungicide, peste cincisprezece
insecticide şi numeroase ierbicide a căror combinare optimă a dus la obţinerea de
rezultate excelente, în zone agricole diferite.
 Îmbinarea alternativelor chimice cu cele non-chimice a dus la obţinerea
unor rezultate foarte bune, cum ar fi combinarea metodelor chimice cu solarizarea,
care a avut drept rezultat reducerea dozei de chimicale şi diminuarea timpului
efectiv de aplicare a tratamentului.

Adoptarea unui plan naţional de acţiune pentru scoaterea

din uz a bromurii de metil

Este un fapt cunoscut că o gamă largă de substanţe folosite de om distrug

stratul de ozon, cu urmări grave asupra sănătăţii umane şi a ecosistemelor care
susţin viaţa pe Pământ. Din această cauză, Protocolul de la Montreal încurajează
implicarea guvernelor ţărilor membre în programe care să grăbească eliminarea
ODS-urilor din producţie şi consum. Se urmăreşte crearea unor agenţii
guvernamentale care să acţioneze în scopul facilitării introducerii de schimbări în
instituţiile şi industriile naţionale. Pentru ca modificările să fie acceptate este
necesară o planificare temeinică însoţită de o consultare a utilizatorilor publici şi
privaţi.
Adaptarea strategiilor la specificul local se realizează prin participarea
activă a utilizatorilor privaţi la dezvoltarea unui plan naţional de eliminare a
bromurii de metil, plan ce va reflecta şi punctul lor de vedere. Coordonarea
agenţiilor guvernamentale, ONG-urilor şi utilizatorilor va permite concentrarea
efortului de eliminare a bromurii de metil, evitând crearea de disfuncţionalităţi în
procesele economice naţionale. Schimbul de informaţii cu instituţiile participante la
dezvoltarea planului naţional de acţiune va pune utilizatorii în poziţia de a-şi
elabora propriile strategii, la nivel local şi de întreprindere, reducând reticienţa
acestora în aplicarea planului.
În cazul dezvoltării şi aplicării unui plan naţional de acţiune nu se poate
impementa o metodă anume, calea adoptată depinzând de situaţia şi obiectivele
ţării de aplicaţie. Etapele unui plan naţional de acţiune au drept scop crearea unei
metodologii flexibile de organizare, de desfăşurare şi de orientare către sursele de
informaţie.

Etapa I. Organizarea culegerii de informaţii

Conform articolului 7 al Protocolului de la Montreal, agenţiile naţionale au

îndatorirea de a raporta datele referitoare la consumul de bromură de metil. Dacă
acestea prezintă neconcordanţe se vor efectua determinări şi evaluări suplimentare
pentru culegerea acestor informaţii. Datele care interesează în această etapă vizează
culturile dependente de bromura de metil, utilizatorii majori şi motivaţiile lor,
precum şi evoluţia pozitivă sau negativă a nivelului de utilizare a bromurii de metil.
Sursele de informare vor fi reprezentate de următorii utilizatori: staţiunile
agricole de cercetare, producătorii şi importatorii de bromură de metil, marile
întreprinderi de stat şi particularii, dar şi de Ministerul Agriculturii.
 Având în vedere că pe baza informaţiilor obţinute se va fundamenta o
strategie la scară naţională, datele trebuie să fie cât mai exacte, fapt pentru care se
recomandă verificarea informaţiilor prin compararea diferitelor surse.

Etapa a II-a. Identificarea alternativelor

Se vor folosi modelele ţărilor care au condiţii climatice similare, iar, o dată
ce alternativele au fost identificate, se va apela la experţii din aceste ţări pentru
obţinerea de informaţii tehnice suplimentare. De asemenea se va apela la Comitetul
de Găsire a Opţiunilor Tehnice la Bromura de Metil şi la celelate foruri
internaţionale ale căror atribuţii includ oferirea de asistenţă tehnică şi economică
ţărilor în curs de dezvoltare.

Crearea de oportunităţi pentru dezvoltarea economică locală

În multe ţări bromura de metil este un produs scump, provenit din import.
Scoaterea din uz a acestei substanţe oferă şansa substituirii produsului din import
cu unul indigen, lucru care poate fi realizat prin încurajarea I.M.M.-urilor locale de
a deveni furnizori de produse şi servicii alternative, crescând în acelaşi timp oferta
de locuri de muncă. Dacă corelăm apariţia companiilor producătoare de astfel de
produse şi servicii cu fenomenul global de renunţare la bromura de metil se creează
oportunitatea câştigării de noi pieţe de export pentru produsele alternative. Această
situaţie a fost întâlnită şi-n cazul pieţelor altor substanţe distrugătoare ale stratului
de ozon, iar ţările care au oferit primele produse alternative au dobândit supremaţia
pe piaţă. Guvernul poate juca un rol activ în orientarea întreprinderilor spre
producţia de substituenţi şi alternative la bromura de metil prin practicarea de
măsuri economice avantajoase.

Etapa a III-a: Atragera participării utilizatorilor privaţi

şi a proprietarilor de terenuri
Există două grupuri principale care trebuie consultate şi implicate în
alcătuirea unui plan de înlăturare a bromurii de metil şi anume: departamentele şi
agenţiile guvernamentale, pe de o parte, iar utilizatorii privaţi şi propietarii de
terenuri, pe de altă parte. Această a doua categorie cuprinde fermierii care folosesc
bromura de metil, fermierii care folosesc alternative, importatorii, furnizorii şi
producătorii de pesticide cu bromură de metil, fermele experimentale, O.N.G.-urile
de mediu şi cele din domeniul agricol, precum şi companiile ofertante de produse şi
servicii alternative.
Este importantă impulsionarea tuturor propietarilor de teren în scopul
adoptării, din proprie iniţiativă, a unui comportament care să reducă dependenţa lor
faţă de pesticidele bazate pe bromura de metil. În acelaşi timp implicarea acestora
în promovarea unui plan naţional de acţiune are ca rezultat creşterea şanselor de
reuşită a unui astfel de plan, iar obiectivele sale vor căpăta nuanţe mult mai clare
din punctul de vedere al utilizatorilor.
 Pentru ca interacţiunea cu utilizatorii şi cu proprietarii de terenuri agricole
să aibă rezultate, trebuie înţelese nevoile acestora pe termen lung, şi anume trebuie
înţeleasă necesitatea acestora de a avea o modalitate eficientă de ţinere sub control
a dăunătorilor. În cazul fermierilor această modalitate trebuie să aibă forma unui
sistem performant, sigur şi cu un raport cost-eficienţă care să le asigure existenţa în
urma valorificarii produselor agricole obţinute.
La rândul lor, operatorii de depozite cerealiere, în calitate de utilizatori,
doresc un raport cost-eficienţă cât mai avantajos, iar companiile producătoare de
pesticide urmăresc obţinerea de profit ca urmare a vânzării de produse şi
echipamente de combatere a dăunătorilor. Distribuitorii de produse alimentare,
cum este cazul supermarket-urilor, au nevoie de garanţia conferită de standardele
de protecţie a mediului pentru produsele comercializate.
Agenţiile de mediu şi O.N.G.-urile pot interveni pe lângă diferitele grupuri
de utilizatori, prin organizarea de seminarii şi activităţi de specializare, în scopul
adoptării alternativelor la bromura de metil. Aceste seminari se vor axa pe
furnizarea de informaţii privind alternativele şi modalităţile lor de utilizare şi se vor
organiza la sediile organizaţiilor agricole, staţiunilor de cercetare şi asociaţiilor de
producători. Ca urmare a răspunsurilor exprimate de aceste grupări, se vor organiza
programe complete de pregătire şi se va acţiona în sensul unirii acestor programe în
cadrul unei strategii de identificare şi implementare a alternativelor, la nivel
naţional.
Companiile care se ocupă cu achiziţionarea cerealelor tratate cu bromură de
metil, cum este cazul lanţurilor comerciale de tip supermarket sau a comercianţilor
en-gross, precum şi a burselor de mărfuri, trebuie să adopte politici de modificare a
specificaţiilor din contractele cu furnizorii.
Fermierii şi ceilalţi utilizatori pot să-şi reducă dependenţa lor faţă de
bromura de metil prin adoptarea de mijloace ce constau în monitorizarea agenţilor
patogeni şi a dăunătorilor pentru determinarea mai exactă a necesarului de
tratamente cu bromură de metil sau cu alternative la aceasta.
Etichetele ecologice reprezintă o modalitate prin care producătorii de
alimente, supermarket-urile şi celelate tipuri de magazine pot oferi informaţii
consumatorilor asupra produselor, dându-le acestora posibilitatea de a alege între
produsele obţinute, cu sau fără utilizarea bromurii de metil. Etichetele ecologice şi
informaţiile asupra produsului sunt aplicate de un număr tot mai mare de ţări,
printre care şi state în curs de dezvoltare. Aceste etichete se aplică pe produsele
care au în componeţa lor clorofluorocarbonaţi sau alte substanţe dăunătoare stratului de
ozon.
Fermierii şi utilizatorii privaţi pot cere impunerea unor taxe pe importurile
de produse care conţin bromură de metil. Fondurile astfel strânse se pot dovedi o
valoroasă sursă de finanţare pentru activităţile de cercetare şi răspândire de informaţii.
Acest gen de fonduri sunt cu atât mai necesare cu cât majoritatea tehnologiilor
alternative şi de reciclare au o natură complexă şi sunt greu de pus în practică. În unele
cazuri, alternativele la bromura de metil presupun costuri energetice foarte mari sau
au nevoie de o înaltă tehnologie de operare pentru care nu există personal pregătit.
 În unele ţări, taxele impuse pe consumul şi producţia de pesticide, din
motive de protecţie a mediului înconjurător, încurajează dezvoltarea şi folosirea de
alternative prin creşterea facilităţilor fiscale ale celor care le practică, în timp ce
sporesc costurile pentru activitaţile ce pun în pericol calitatea mediului. Mai multe
ţări au introdus acest gen de taxe, fapt ce poate fi considerat un pas înainte în
implementarea principiului “poluatorul plăteşte”. Astfel, în Australia s-a hotărât
majorarea cu 0,20 dolari australieni a taxei percepute pentru fiecare kilogram de
bromură de metil vândut. Acestă taxă a fost dublată începând cu 1998. Acţionând
astfel, Australia a reuşit să strângă 250.000 dolari australieni pentru programele de
cercetare în domeniul eliminării bromurii de metil şi identificării de alternative la
utilizările acesteia. Această sumă a reprezentat o sursă de finanţare suplimentară
faţă de cei 500.000 de dolari australieni pe care guvernul îi alocă anual.

Etapa a IV-a. Stabilirea cadrului de aplicare al politicii

O condiţie absolut necesară în această etapă este ratificarea

amendamentului de la Copenhaga, amendament adoptat în cadrul celei de-a patra
întâlniri a părţilor semnatare ale Protocolului de la Montreal. În cazul acestui act
bromura de metil apare pe lista ODS-urilor ce trebuie eliminate.
Ulterior ratificării, statul respectiv dobândeşte dreptul de a primi asistenţă
financiară şi de specialitate din partea Fondului Multilateral al Protocolului de la
Montreal. Acest fond oferă ţărilor prevăzute la Aricolul 5 asistenţă tehnică şi
finaciară în scopul înlăturării treptate a substanţelor care afectează stratul de ozon.
Majoritatea ţărilor au o legislaţie sau regulamente de control privind
vânzarea, utilizarea şi etichetarea pesticidelor. ONG-urile şi agenţiile pentru mediu
pot interveni pe lângă factorii juridici în vederea revizuirii restricţiilor ce privesc
pesticidele pe bază de bromură de metil. În cadrul acestor intervenţii trebuie
urmărită restrângerea utilizărilor de bromură de metil şi chiar eliberarea de permise
de folosire a acestei substanţe, permise ce se vor emite numai pe bază de dovezi
conform cărora, altă modalitate nu era posibilă.
Din motivul că majoritatea statelor în curs de dezvoltare importă această
substanţă este necesară introducerea de licenţe de import şi alte restricţii privind
importurile. Sistemele de monitorizare sunt prevăzute în cerinţele Protocolului de
la Montreal şi au scopul de a evita debarasarea de stocul de bromură de metil
aparţinând ţărilor dezvoltate prin vânzarea sa în ţările subdezvoltate.
Folosirea măsurilor economice reprezintă o componentă esenţială în
conturarea unei politici cadru, deoarece semnalele date de preţuri au un impact
major asupra utilizatorilor de bromură de metil, fapt pentru care politicile
economice, de genul subvenţiilor, care încurajează folosirea acestei substanţe
trebuie identificate şi amendate.
Se urmăresc în principal patru măsuri: ajustarea subvenţiilor şi creditelor
agricole, introducerea taxelor referitoare la ODS-uri, introducerea taxelor pe
produse şi pesticide, precum şi aprobarea de către guvern a etichetelor ecologice.
 Majoritatea guvernelor promovează, în continuare, producţia şi exporturile
agricole prin acordarea de subvenţii şi credite ieftine pentru activităţi specifice.
Acestă situaţie este o importantă sursă de semnale pentru fermieri şi pentru cei care
activează în sectorul agricol şi are implicaţii asupra alegerii modalităţilor şi
tehnicilor de administrare a pesticidelor. În acest caz se impune o influenţare a
politicii de stat în privinţa orientării subveţiilor către tehnicile alternative la
bromura de metil.

Etapa a V-a. Implementarea alternativelor

În această etapă se pune accentul pe antrenarea şi oferirea de asistenţă

tehnică agricultorilor, deoarece majoritatea alternativelor necesită o pregătire
diferită faţă de tehnicile bazate pe bromura de metil. Răspândirea cunoştinţelor de
utilizare a alternativelor devine mult mai importantă decât produsul în sine. Se va
recurge la organizarea de demonstraţii în scopul de a populariza avantajele pe care
le prezintă utilizarea alernativelor.
O dată ce alternativele viabile au fost identificate, urmează introducerea lor
în programele de pregătire a utilizatorilor sau, dacă este cazul, se vor efectua
cercetări suplimentare de adaptare la caracteristicile zonei de aplicare. Succesul în
aplicarea unui astfel de plan se datorează atât folosirii unui personal cu înaltă
calificare, cât şi valorificării experienţei locale. O atenţie deosebită trebuie acordată
circulaţiei informaţiei şi pregătirii de instructori pe plan local.
Având în vedere eforturile susţinute de optimizare a alternativelor la
bromura de metil, iniţierea de cercetări ştiinţifice pentru descoperirea de noi
alternative nu este o opţiune demnă de luat în cosideraţie, deoarece M.B.O.T.C. a
identificat şi catalogat deja o gamă foarte mare de alternative. Soluţia optimă, din
punct de vedere al timpului şi resurselor, este dată de folosirea tehnicilor existente
de combatere a dăunătorilor şi combinarea lor prin intermediul sistemelor M.I.D.

Etapa a VI-a. Evaluarea activităţii

O componentă importantă în evaluarea activităţii o va constitui culegerea

de informaţii despre activitatea din teritoriu şi compararea datelor cu obiectivele
stabilite.
Actualizarea planului se recomandă a se face anual, sau chiar la şase luni,
ocazie cu care se vor evalua oportunităţile de eficientizare a unor activităţi sau
piedicile apărute în aplicarea planului. Evaluarea datelor trebuie făcută la intervale
regulate, în scopul ajustării activităţii sau aprecierii impactului unor noi factori,
care nu au fost luaţi în consideraţie iniţial. Urmărirea aplicării planului va fi uşurată
de utilizarea unui grafic şi a unei evidenţe, lucru care va permite evaluarea măsurii
în care cei responsabili şi-au îndeplinit sarcinile. Ca urmare a evaluării rezultatelor
privind aplicarea planului, se vor lua măsuri de prelungire sau scurtare a termenelor
stabilite. Este recomandată păstrarea contactului permanent cu toate grupurile care
desfăşoară activităţi în acest domeniu.
 3.5 Analiza cost-beneficiu

Sistemele M.I.D. înregistrează o creştere a utilizării în tot mai multe state,

permiţând o combatere eficientă a dăunătorilor din horticultură şi o aliniere rapidă
la standardele de mediu impuse produselor agricole pe plan internaţional. Aceste
tehnici reprezintă o alternativă viabilă la bromura de metil, deoarece sunt uşor de
adaptat la diferite culturi şi la zonele de practicare a acestora. În cele ce urmează se
vor arăta avantajele pe care le presupune aplicarea sistemelor M.I.D., din punct de
vedere al producătorilor agricoli, al impactului asupra sănatăţii umane şi asupra
mediului înconjurător.

3.5.1 Aplicarea sistemelor MID la cultura de căpşuni din Uruguay

Producţia de căpşuni are o mare importanţă pentru statul Uruguay, având

un volum anual de 2.380 t şi o valoare comercială de 2,9 milioane USD.
Majoritatea producţiei este vândută pe piaţa internă, principalele pieţe externe fiind
reprezentate de Brazilia şi Argentina. Acest sector asigură locuri de muncă pentru
multe famili din zona rurală, fiind necesare 7 persoane la hectar.
Regiunile de cultivare sunt caracterizate de un climat temperat cu
temperaturi anuale între 4,5 şi 30 de grade Celsius, o umiditate relativă de 61%
vara şi de 76% în timpul iernii. Umiditatea ridicată contribuie la reducerea
necesităţilor de apă a plantelor, dar în acelaşi timp oferă un mediu propice
dezvoltării bacteriilor.
Suprafaţa de producţie este de 138 ha, din care 132 ha în câmp deschis şi
6 ha în sere. În aceste limite îşi desfaşoară activitatea 185 de plantaţii de căpşuni,
dintre care se detaşează trei întreprinderi comerciale, fiecare deţinând o suprafaţă
de cca. 10 ha, restul agricultorilor având suprafeţe de producţie între 0,25 şi 0,5 ha.
Soiurile de căpşuni folosite sunt Selva, Chandler, Oso Grande şi Camarosa,
ultimile trei fiind soiuri timpuri. Seminţele sunt importate din Argentina şi S.U.A.
Pestele şi agenţii patogeni la cultura căpşunilor cuprind nematode precum
Pratzlenchus penetrans, Mloidogyne hapla, Helicotylenchus şi Tylenchus, ciuperci
din familiile Fusrium, Alternaria, Verticillium, Colleotricum şi Rizocontia, precum
şi buruieni. Pentru combaterea acestor dăunători se folosesc aproape 20 de tone de
bromură de metil anual. Utilizarea acestei substanţe se face de către toţi
producătorii indiferent de dimensiune şi pe întreaga suprafaţă destinată căpşunilor.
Tehnicile M.I.D. cuprind folosirea de seminţe tratate, rotaţia culturilor,
fertilizanţi organici, folii de plastic şi solarizarea. Aceste tehnici au căpătat
popularitate în rândul agricultorilor, deoarece permit înlăturarea pericolului
prezentat de dăunători prin simpla rotaţie a culturilor şi prin schimbarea locului de
obţinere a materialului de plantat. În plus, aceste proceduri nu necesită aprobări
sanitare suplimentare, neexistând riscul contaminării cu substanţe toxice. Ponderea
în totalul costuri de producţie a costurilor generate de combaterea dăunătorilor a
înregistrat o scădere de la 11,8% la 7,7%, în cazul aplicării sistemelor M.I.D., faţă
de tehnicile bazate pe bromura de metil (vezi tabelul 17).
 Randamentele obţinute prin practicarea
sistemelor M.I.D. comparativ cu utilizarea bromurii de metil

Tabelul 15
Randamentul în cazul sistemelor Randamentul obţinut cu
Soiul
M.I.D. (t/ha) bromura de metil (t/ha)
Selva 45 40-50
Soiuri timpuri 31,5 31

Performanţele şi avantajele trecerii la un sistem M.I.D.

Sisteme M.I.D.
costuri reduse pentru agricultori
nu afectează biodiversitatea din sol
nu afectează stratul de ozon
riscuri reduse pentru muncitori şi comunitatea
locală
rotaţia culturilor necesită noi suprafeţe de teren
Tabelul 16
Sisteme bazate pe bromura de metil
costuri mari pentru fermieri
elimină microorganismele din sol
atacă stratul de ozon
afectează starea de sănătate a muncitorilor şi a
comunităţii locale
nu necesită suprafeţe suplimentare

Costul materialelor necesare culturilor de căpşuni

din Uruguay, în cazul sistemelor M.I.D. comparativ
cu bromura de metil

Tabelul 17
Costurile utilizării
Costurile în cazul sistemelor bromurii de metil
Materialele achiziţionate
M.I.D. (USD/ha)
(USD/ha)
Substanţe chimice 1.236 2.400
Folii de pastic 1.000 1.000
Cost total al materialelor 2.236 3.400
 3.5.2 Aplicarea sistemelor MID la cultura de tomate, în Maroc

Sectorul horticol deţine un rol important în dezvoltarea agriculturii din

Maroc. Acest sector generează anual 90 de milioane de zile de muncă, ceea ce
reprezintă 22% din locurile de muncă din agricultură. Producţia de tomate se ridică
la 540.000 tone anual, ceea ce reprezintă 63% din producţia naţională de legume,
din această producţie peste 220.000 tone iau calea exportului. Principala destinaţie
a exportului marocan de tomate este Franţa cu 74% din totalul exportat, Rusia cu
6%, SUA, Canada, Uniunea Europeană şi Polonia, cu 18%.

Suprafaţa, volumul şi exportul de tomate

şi alte legume din Maroc

Tabelul 18
Suprafaţa (ha) Producţia (t) Exportul (t)
Cultura
1999 2000 1999 2000 1999 2000

Tomate 3.700 3.600 410.000 461.000 150.730 207.070

de seră
culturi de câmp 1.500 1.500 80.000 79.000 14.820 13.440

Alte legume 15.300 14.400 285.000 315.000 91.450 78.490

Total 20.500 19.500 775.000 855.000 257.000 299.000

Folosirea bromurii de metil în combaterea agenţilor patogeni din sol este

considerată ca fiind principalul factor ce contribuie la creşterea producţiei de
tomate. În Maroc, în perioada 1989-1998, fumigarea culturilor agricole cu bromură
de metil a crescut de 40 de ori, de la 30,4 tone la 1224 tone. Această evoluţie a fost
favorizată de spectrul mare de dăunători distruşi de bromura de metil şi de costurile
mici la care industria marocană poate să producă această substanţă.
În vederea alinierii la prevederile Protocolului de la Montreal a fost
promovată utilizarea unui sistem de mangement integrat al dăunătorilor care să
includă practici şi tehnici adecvate protecţiei mediului, fără a cauza ruperi în ritmul
de producţie. Acest sistem vizează metode de selecţie a seminţelor şi răsadurilor,
altoirea plantelor, reducerea agenţilor patogeni din sol, pregătirea atentă a
lucrărilor, rotaţia culturilor şi administrarea amendamentelor organice.
Randamentul tomatelor tratate cu bromură de metil poate atinge 200 t/ha,
iar atunci când se recurge la sistemele M.I.D. recolta aproape se dublează.
Tomatele aduc venituri mari producătorilor, dar necesită o investiţie de
61.585 USD/ha, din care 1.250 reprezintă costurile cu bromura de metil, adică
numai 2% din costurile totale de producţie (vezi tabelul 19). În cazul aplicării
sistemelor M.I.D. costurile sunt cu 3.240 USD/ha mai mari, diferenţă datorată
achiziţionării altoiurilor de la instituţiile specializate. Iniţial vor fi necesare fonduri
suplimentare pentru pregătirea agricultorilor în utilizarea acestor sisteme, însă
odată adoptate vor contribui la dublarea recoltei pentru un cost suplimentar de până
la 5% (vezi tabelul 20).

Costul producţiei de tomate, cu acoperitori de plastic, în Maroc

Tabelul 19
Cost
Materiale % din total
(USD/ha)
Maşini agricole 4.580 7,4
Irigaţii 6.040 9,8
Sere de plastic 30.930 50,2
Paravane pentru vânt 1.450 2,4
Bromură de metil 1.250 2,0
Răsadniţe 1.710 2,7
Întreţinerea recoltei 5.940 9,7
Energie 270 0,4
Muncă 5.100 8,2
Chiria terenurilor 520 0,9
Lădiţe 625 1,1
Cheltuieli financiare 3.170 5,2
Total 61.585 100,0

Costurile de producţie în cazul sistemelor M.I.D.

în comparaţie cu costurile tratamentului cu bromură de metil

Tabelul 20
Costul în cazul Costul pentru tratamentul
Costuri de producţie sitemelor M.I.D. cu bromură de metil
(USD/ha) (USD/ha)

Toate inputurile plus munca 64.825 61.585

Aplicarea sistemelor MID la cultura florilor ornamentale, în Columbia

Pe plan mondial, Columbia deţine 10% din piaţa de flori, fiind al doilea
producător după Olanda. Cultivarea florilor a început ca activitate comercială în
1960, iar veniturile aduse de acest sector au crescut de la 29 milioane USD în 1975,
la 556 milioane USD în 1998. Producţia este destinată aproape în totalitate
exportului, numai 5% fiind valorificată pe piaţa internă. Principalele pieţe de
export sunt S.U.A., Canada şi Comunitatea Europeană. Acest sector a furnizat
multe locuri de muncă, 75.000 muncitori pemanenţi, la care se adaugă 50.000 de
muncitori sezonieri. Cultivarea florilor a influenţat dezvoltarea transporturilor şi a
serviciilor din horticultură, în Columbia.
Florile sunt crescute în aproape 450 de întreprinderi, totalizând 4.500 ha de
sere din polietilenă. Mărimea plantaţiilor variază de la mai mult de 100 ha, în cazul
corporaţiilor mari, până la 10 ha, la întreprinderile mai mici. Se cultivă peste 40 de
specii de flori, crizantemele şi trandafirii reprezentând 85% din totalul producţiei.
Activitatea de producţie se desfăşoară pe tot parcusul anului.
Majoritatea cultivatorilor au abandonat folosirea bromurii de metil din
cauza riscurilor pe care le presupune asupra calităţii solurilor şi a sănătăţii umane.
La iniţiativa Asociaţiei Columbiene a Exportatorilor de Flori s-a interzis utilizarea
bromurii de metil, această decizie a fost reglementată de legislaţia columbiană.
Sistemele de management integrat al dăunătorilor sunt o alternativă a cărei
eficienţă a fost dovedită în ultimii 10 ani. Peste 90% din cultivatorii columbieni
folosesc această tehnologie, iar 50% din cultivatori evită folosirea oricăror
substanţe chimice în tratarea solului. Acest trend crescător impune găsirea de
soluţii ecologice în agricultură. Utilizarea unor soluţii complete, fundamentate pe
sistemele M.I.D., oferă rezultate excelente, îmbunătăţind eficienţa întreprinderilor
şi, în timp, conduc la efectuarea unor economii semnificative, atât în bani, cât şi în
resurse naturale. Florile produse prin sistemele M.I.D. sunt acceptate pe orice piaţă
de desfacere. În trecut, cultivatorii de flori erau obligaţi să obţină o serie de
autorizaţii de mediu şi de siguranţă a consumatorilor pe plan intern şi internaţional.
Astfel de aspecte au dus la stabilirea Codului ECOFLOR şi, mai târziu, a
regulamentului FLORVERDE ce vizează producerea de flori fără afectarea
mediului şi promovarea sistemelor M.I.D.
Evaluarea costurilor activităţilor de combatere a dăunătorilor, efectuată în
1998, a arătat că tehnicile folosite în cadrul sistemelor M.I.D. necesită o investiţie
iniţială mai mare, dar, în final, ajung la 4.930 USD la hectar, faţă de 6.827 USD, în
cazul utilizării bromurii de metil. Odată puse în funcţiune, sistemele M.I.D. oferă
un raport cost-eficienţă mai bun decât al bromurii de metil, mai ales dacă se iau în
considerare calitatea florilor şi timpul de producţie.

Compararea beneficiilor folosirii Sistemelor M.I.D.

faţă de bromura de metil
Tabelul 21
Sistemele M.I.D. Tratamentul cu bromură de metil
Plantele cresc uniform, calitate ridicată Fitoxicitatea scade calitatea florilor
Riscuri minime pentru utilizatori Grad ridicat de toxicitate
Nu afectează stratul de ozon Distruge ozonul stratosferic
Costuri iniţiale mari Costuri mari pe termen lung
 Solarizarea. Exemplificarea beneficiilor tehnologiilor
alternative pe studii de caz

Solarizarea este o metodă non-chimică de dezinfestare a solului folosind

energia solară. Acest procedeu este folosit în multe ţări, dar este mult mai eficient
dacă este integrat într-un sistem M.I.D. Solarizarea poate fi folosită în zone de
câmpie cu temperaturi ridicate, în care temperatura solului, de la nivelul rădăcinii,
să atingă 40 de grade Celsius şi unde tratamentul poate fi aplicat pe o perioadă de
4-6 săptămâni, fără să afecteze ciclul de viaţă al plantelor. Recoltele obţinute sunt
acceptate cu o mai mare uşurinţă de comercianţii alimentari, deoarece nu implică
utilizarea de substanţe toxice în tratamentul plantelor, cum ar fi cazul pesticidelor
cu bromură de metil.

3.6 Utilizarea solarizării la culturile de legume, în Israel

Zona Văii Iordanului reprezină o importantă regiune de cultivare a

legumelor pentru piaţa internă. În acest spaţiu îşi desfăşoară activitatea peste 200
de ferme de dimensiuni medii, iar producţia totală este estimată la o valoare de
15 milioane USD anual.
Utilizarea bromurii de metil a fost intodusă în Israel la mijlocul anilor ‘80.
Iniţial, pentru întreaga suprafaţă se utilizau anual 150-200 de tone bromură de
metil, iar în prezent cantitatea de substanţă folosită în Valea Iordanului a ajuns la
50-70 tone la 250 ha. Ca urmare a procesului de renunţare la utilizarea substanţelor
care distrug stratul de ozon, se încearcă orientarea agricultorilor din această zonă
spre o agricultură ecologică. În urma studiilor efectuate se estimează că cel puţin
1.500 de hectare sunt adecvate folosirii solarizării, ca metodă de combatere a
dăunătorilor. Această metodă este eficientă împotriva întregii game de agenţi
patogeni existenţi pe Valea Iordanului, excepţie făcând nematodele, pentru acestea
fiind necesară combinarea solarizării cu amendamente organice. Rezultatele
obţinute indică randamente similare în cazul solarizării, comparativ cu recoltele
tratate cu bromură de metil (tabelul 22).
 Randamentele obţinute utilizând solarizarea comparativ
cu bromura de metil, pe o suprafaţă de 400 ha

Tabelul 22
Randamentul
în Randamentul în cazul
Cultura folosirii bromurii de metil
cazul solarizării
(t/ha)
(t/ha)
ardei, în câmp deschis 40-50 40-50
ardei de seră 120-150 120-150
vinete, în câmp deschis 60-80 60-80
vinete de seră 100-120 100-120

Pentru creşterea încrederi agricultorilor locali s-a apelat la efectuarea de

demonstraţii, în cadrul unor ferme model, care să evidenţieze avantajele folsirii
tehnologiilor alternative, atât din perspectiva costurilor, cât şi din pespectiva
produselor obţinute. Astfel, solarizarea s-a dovedit la fel de eficientă în combaterea
bolilor şi ageţilor patogeni, ca şi bromura de metil, fiind ieftnă şi uşor de aplicat.
Un aspect important în utilizarea acestei metode este posibilitatea aplicării direct de
către agricultor, nefiind necesară folosirea unui personal specializat sau obţinerea
unor autorizaţii, cum este cazul utilizării pesticidelor de natură chimică.
Performanţele şi avantajele solarizării sunt enumerate în tabelul 23.

Performanţele şi avantajele solarizării comparativ

cu utilizarea bromurii de metil

Solarizarea
o rată de creştere bună
populaţiile de dăunători se refac foarte rar
eficientă împotriva dăunătorilor şi agenţilor
patogeni, exceptând nematodele
nu prezintă riscuri la aplicare pentru fermieri
este aplicabilă numai în zone cu mai multe zile
de insolaţie şi în sisteme ce pot permite un
tratament de 4-6 săptămâni
Tabelul 23
Sistemul bazat pe utilizarea
bromurii de metil
o rată de creştere bună, dar uneori mai lentă
un mai mare grad de reapariţie a dăunătorilor
eficientă împotriva tuturor dăunătorilor şi agenţilor
patogeni inclusiv nematode, dar acţionează mai lent
în cazul anumitor bacterii
este aplicat numai de persoane şi instituţii autorizate
în acest sens
se poate aplica într-o gamă largă de ecosisteme
aparţinând diferitor climate

Costurile aferente producţiei în cazul folosirii solarizării au fost cu

60%-67% mai mici decât în cazul folosirii fumiganţilor pe bază de bromură de
metil. Costurile prezentate în tabelul 24 reprezintă doar nişte estimări, deoarece
preţurile se pot schimba în funcţie de disponibilitatea resurselor şi materialelor pe
plan local. Pe lângă acest fapt, mai este necesară şi o investiţie iniţială minimă
pentru pregătirea personalului în aplicarea corectă a solarizării. Principalul material
folosit în aplicarea solarizării este reprezentat de foliile de plastic sau de
polietilenă, care sunt uşor de procurat de la majoritatea furnizorilor de materiale
pentru agricultură. În concluzie, randamentele fiind similare, este mult mai
profitabilă folosirea solarizării ca alternativă la tratamentul cu bromură de metil
pentru culturile de ardei şi vinete.

Costurile estimate pentru implementarea solarizarii în comparaţie

cu sistemulul bazat pe bromură de metil, în cazul culturilor de ardei
şi vinete

Tabelul 24
Sistem bazat pe utilizarea
Solarizarea
Activităţi bromurii de metil
(USD/ha)
(USD/ha)
substanţe chimice necesare pentru tratarea solului 0 1000
folii de plastic pentru 400-600 400-600
acoperirea solului
alte elemente necesare - -
tratării solului
munca salariată 200 400
Total 600-800 1800-2000

În scopul reducerii dependenţei agricultorilor faţă de bromura de metil,

statul Israel a iniţiat Programul de Cooperare Tehnologică care a oferit asistenţă
tehnică fermierilor ce doreau să încerce noile metode de combatere a dăunătorilor.
Exemplul practic, efectuat în cadrul fermelor, a reprezentat un succes deosebit prin
atragerea atenţiei agricultorilor locali asupra avantajelor utilizării solarizării
(tabelul 25). Costurile obţinute nu mai apăreau sub forma unui calcul pe hârtie, ci
erau expresia tangibilă a exemplului practic în condiţiile specifice zonei.
Beneficiile şi avantajele realizate (prezentate în tabelele 26 şi 27) au dus la
creşterea încrederii fermierior în metodele ecologice de producţie, fapt ce a dus la
adoptarea acestora în agricultura din Israel. În acelaşi timp, a apărut cererea de
materii prime şi materiale aferente aplicării tehnologiilor alternative la bromura de
metil, ceea ce a condus la dezvoltarea industriei indigene de astfel de produse.
 Randamente obţinute la diferite ferme, în cazul folosirii
solarizării faţă de utilizarea bromurii de metil (B.M.)

Tabelul 25
Randamentul Randamentul la ferma 2 Randamentul
Cultura
la ferma 1 (t/ha) (t/ha) la ferma 3 (t/ha)
solarizare B.M. solarizare B.M. solarizare B.M.
Căpşuni 35-40 35-40 35-40 35-40 - -
Tomate 184 176 184 147 144 144
Ardei 170 170 170 162 153 145

Costurile obţinute prin folosirea solarizarii în comparaţie

cu costurile bromurii de metil, la culturile de căpşuni şi legume,
în cazul unei ferme mari

Tabelul 26
Costuri în cazul Costuri în cazul utilizării de
solarizării (USD/ha) B.M. (USD/ha)
B.M. în canistre mici 0 2538,00
folii de plastic 535,80 493,50
muncă 56,40 56,40
apă 12,69 -
Total 604,89 3.087,90

Avantajele solarizarii implementate

prin Programul de Cooperare Tehnică

Tabelul 27
Solarizarea Sistem bazat pe bromura de metil
costuri cu 50% mai mici faţă de B.M. inputuri costisitoare
formă şi dezvoltare normală a plantelor formă şi dezvoltare normală a plantelor
durată: 4-6 săptămâni durată: 4 zile
munca se desfăşoară în cea mai călduroasă lună a munca se desfăşoară în perioada de după plantare
anului
eficientă împotriva dăunătorilor şi bacteriilor eficientă împotriva dăunătorilor şi bacteriilor
fără riscuri pentru fermieri şi muncitori foarte toxică
 Folosirea substratului sterilizat de pământ pentru răsadurile de roşii,
în Brazilia. Studiu de caz

Brazilia este cel mai mare producător de tomate din America de Sud, cu o
producţie de 2,8 milioane tone în 1998. Valoarea acestui sector pentru economia
braziliană este de 660 milioane USD anual, din care, 560 de milioane USD este
reprezentată de producţia de roşii proaspete, iar 100 de milioane USD, de tomatele
destinate industrializării.
Arealul de cultivare este de 65.000 ha şi cuprinde ferme de toate
dimensiunile, media suprafeţei fiind de 2 ha de fermă. În acest spaţiu îşi desfăşoară
activitatea peste 11.000 de cultivatori, din care aproximativ jumătate practică o
agricultură în câmp deschis, iar cealaltă jumătate sunt culturi în seră. O fermă
medie achiziţionează anual 30.000 de răsaduri, necesarul de plantat fiind de 15.000
răsaduri la ha.
Utilizarea bromurii de metil este foarte răspândită în rândul agricultorilor
care îşi produc propriile răsaduri, astfel, în anul 1997, Brazilia a importat 1.748
tone din această substanţă, pentru uz horticol. Aplicarea tratamentului cu bromură
de metil necesită un timp îndelungat din partea fermierilor, dar este preferat
datorită costurilor materiale mici şi versatilităţii acestei substanţe.
În prezent, unii agricultori au renuţat la tehnologia bazată pe bromura de
metil. Această modificare a fost înregistrată, mai ales, în rândul producătorilor de
dimensiuni mari. Metoda alternativă adoptată a fost utilizarea substraturilor de
pământ sterilizat. Principiul acestei alternative constă în utilizarea de straturi de
pământ tratat, în locul pământului obişnuit. Aceste straturi nu sunt purtătoare de
agenţi patogeni şi dăunători, deci nu necesită un tratament cu pesticide chimice.
Fermieri îşi pot crea propriile răsadniţe sau pot achiziţiona direct răsadurile de la
producători specializaţi. Pământul din răsadniţe este sterilizat prin solarizare sau
expunere la abur, după care se pun seminţele. Răsadniţele sunt acoperite şi udate
periodic până în momentul în care plantele ajung la maturitate.

Avantajele şi beneficiile utilizării de sol sterilizat

în comparaţie cu tratamentul cu bromură de metil

Tabelul 28
Răsadniţe cu sol sterilizat Sistemul bazat pe bromura de metil
răsadurile sunt mult mai uniforme răsadurile variază ca mărime şi etapă evolutivă
răsadurile sunt bune de plantat înaintea celor răsadurile se dezvoltă lent
tratate cu bromura de metil
răsadurile îşi revin rapid după transplantare, răsadurile au o perioadă mai lungă de acomodare
deoarece au rădăcinile protejate de pământ
curat
fermierii scurtează timpul de muncă, fie prin fermierii au nevoie de cel puţin 10 zile pentru
cumpărarea de răsaduri, fie prin creşterea lor în confecţionarea de coşuri de hârtie, pentru tratarea
regim propriu solului cu bromură de metil, pentru umplerea coşurilor
şi însămânţarea lor
 Recoltele realizate prin această alternativă au fost similare cu recoltele
obţinute în cazul bromurii de metil. Acestă similitudine se datorează în principal
lipsei unui control adecvat al calităţii pământului utilizat pentru răsadniţe. Plantele
obţinute în acest mod sunt acceptate de procesatorii şi comercianţii de legume şi nu
necesită obţinerea de aprobări din partea instituţiilor sanitare, cum este cazul
recoltelor obţinute cu ajutorul substanţelor cu un grad mare de toxicitate.
Investiţiile iniţiale pentru folosirea bromurii de metil sunt mult mai mari
decât cele cerute de alternative, deorece necesită mai mult timp de muncă pentru
achiziţionarea şi confecţionarea echipamentelor, în timp ce costurile totale ale
sistemului care utilizează substratul de pământ sterilizat sunt substanţial mai mari
decât costurile folosirii bromurii de metil (tabelul 29). În orice caz, această
alternativă necesită mai puţine ore de muncă, răsadniţele putând fi folosite mai
mulţi ani la rând, pe când tratamentul cu substanţe chimice necesită achiziţionarea
lor în fiecare an.
Comparaţia costurilor răsadurilor produse cu bromura de metil,
faţă de cele cu pământ sterilizat
Tabelul 29
Sistemul bazat pe bromura
Răsadniţe cu sol sterilizat
Materiale folosite de metil
(USD/răsaduri la 1ha)
(USD/răsaduri la 1ha)
Fumigarea cu bromură de metil 60 0
Folii de plastic 100 202
Hârtie 8 0
Răsadniţe 0 80
Substrat de pământ 30 46
Structuri de acoperire 0 100
Total 198 428

Înlocuirea bromurii de metil cu amendamente pentru sol la cultivarea pepeni-

lor, în Mexic. Studiu de caz
Valoarea totală a producţiei de pepeni a Mexicului este estimată la
100 milioane USD anual, iar veniturile aduse de exportul acestui produs sunt de
46,1 milioane USD.
Acest studiu de caz se concentrează asupra regiunii Mixtec, situată în
sud-estul statului Puebla. Această regiune se întinde pe 824.000 ha, cuprinzând
326 de comunităţi rurale. Populaţia din aceste sate este săracă, migraţia lucrătorilor
fiind un lucru obişnuit.
În Mexic, răsadurile de pepeni sunt produse în sere şi sunt plantate în câmp
la adăpostul foliilor de plastic. Utilizarea bromurii de metil a fost introdusă în
această zonă în 1989, ca urmare a problemelor cauzate de populaţiile mari de
dăunători din Mixtec.
 Începând cu 1997, crescătorii de pepeni au început să se orienteze către
tehnologii ecologice de obţinere a producţiei. Cea mai eficientă metodă s-a dovedit
a fi utilizarea amendamentelor organice şi a irigaţiilor. Acest procedeu s-a extins
rapid în rândul agricultorilor mexicani, deoarece permitea însămânţarea directă a
solului, prin renunţarea la utilizarea răsadurilor şi la tratamentele chimice. Un
avantaj important a fost şi faptul că prin aplicarea amendamentelor organice se
obţineau recolte timpurii. La o suprafaţă de 4000 hectare producţia de pepeni a
crescut de la 25 t/ha la 45 t/ha. Această alternativă este eficientă împotriva nematodelor
şi bacteriilor patogene din sol.
Principalul obstacol evidenţiat în folosirea amendamentelor pentru sol este
investiţia pentru primul an. Această investiţie iniţială este necesară pentru punerea
la punct a unui sistem de irigaţii şi pentru pregătirea personalului necesar
întreţinerii lui în parametri optimi de funcţionare. La aceste cheltuieli se adaugă şi
cheltuielile necesare pentru procurarea semiţelor tratate, seminţe care sunt
importate din S.U.A.

Comparaţia avantajelor metodelor alternative

faţă de bromura de metil

Tabelul 30
Sisteme care utilizează bromura
Amendamente şi irigaţii
de metil
plante uniforme şi puternice plantele sunt mai fragile şi neuniforme
cantitate de apă mai mică cantitate de apă mai mare
plante de calitate superioară plante de calitate inferioară
recoltă timpurie necesită o lună în plus
randament 45 t/ha randament 25 t/ha
nu necesită protejarea muncitorilor necesită protejarea muncitorilor
costuri medii mici, dar investiţii iniţiale mari costuri ridicate, dar nu este nevoie de un capital
iniţial

Economiile realizate prin utilizarea tehnologiilor alternative se regăsesc

într-o mai mică întrebuinţare a maşinilor agricole şi a fertilizanţilor chimici.
Singura creştere a cheltuielilor se înregistrează cu remunerarea mâinii de lucru,
datorată majorării randamentului la ha. Trecerea voluntară a agricultorilor la
sistemele alternative s-a produs ca urmare a unor raţiuni pur economice, regăsite în
costuri scăzute, recolte timpurii şi o mai largă acceptare a produselor obţinute.
În tabelul 31 sunt prezentate costurile generate de aplicarea metodelor
alternative.
 Compararea costurilor pentru producţia de pepeni obţinută
cu amendamente organice, faţă de bromura de metil

Tabelul 31
Sistem bazat Sistem bazat pe bromura
pe amendamente de metil
(USD/ha) (USD/ha)

maşini agricole 52 108

muncă manuală 142 112

seminţe 32 32

fertilizanţi 51 230

pesticide 510 674

irigaţii 26 130

combustibil pentru 65 130

pomparea apei

Total parţial 878 1.416

investiţia iniţială pentru 765 0

achiziţionarea
echipamentului

Total anul 1 1.643 1.416

Total anul 2 878 1.416

Total anul 3 1.178 1.416

Media pe 3 ani 1.233 1.416

În primul an se înregistrează un cost de 1.643 USD/ha, faţă de cei 1.416

USD/ha necesari în cazul bromurii de metil. Acest fapt se datorează, în principal,
investiţiei cerute de implementarea noilor metode de combatere a dăunătorilor. În
cel de-al doilea an, datorită faptului că foliile de plastic pot fi folosite doi ani la
rând, costurile s-au înjumătăţit, ajungând la o valoare de 878 USD/ha. În anul trei,
costurile cresc la 1.178 USD/ha, majorare cauzată de achiziţionarea de noi mijloace
de producţie. Media costurilor în cei trei ani de utilizare a amendamentelor
organice şi irigaţiilor este cu 13% mai mică decât în cazul folosirii bromurii de
metil.
 Concluzii

Horticultura se află pe locul al doilea ca importanţă în industria rurală din

România şi are un viitor promiţător datorită creşterii cererii pe plan intern şi
internaţional. Pe plan internaţional se aşteaptă ca cererea să fie alimentată de
creşterea economică din China şi din ţările din America Latină, precum şi de
creşterea demografică din ţările în curs de dezvoltare. Conform acestor previziuni
se presupune că se va dubla cererea de produse alimentare în următorii 40 de ani.
România trebuie să valorifice această oportunitate prin intensificarea producţiei
ecologice şi găsirea unor nişe pe pieţele de export aflate în expansiune. În procesul
de tranziţie de la metodele bazate pe bromura de metil la tehnologiile alternative,
lipsa fondurilor pentru cercetare şi pentru programele de transfer tehnologic va
avea drept rezultat o scădere a producţiei, pe termen scurt şi mediu. În acest caz
sectoarele afectate nu vor putea acoperi cererea crescândă datorată extinderii pieţei.
Pe ansamblu, horticultura din România nu a ţinut pasul cu schimbările
survenite în ultima decadă pe plan mondial. În ţara noastră horticultura este
caracterizată de unităţi independente, de dimensiuni mici, în timp ce, la scară
globală, horticultura s-a orientat către întreprinderi mari, integrate pe verticală, care
sunt capabile de creşteri semnificative ale productivităţii şi competitivităţii. Ca
urmare, se aşteaptă o presiune sporită asupra fermierilor români, presiune cauzată
de eventualele reduceri ale producţiei din cauza înlocuirii bromurii de metil cu
tehnologii alternative.
Introducerea metodelor alternative de protecţie a cerealelor trebuie făcută
cu grijă pentru că diminuarea producţiei, asociată acestui proces, va afecta într-o
măsură mai mare agricultorii mici şi mijlocii.
Această strategie trebuie să se constituie într-o abordare cuprinzătoare care
să integreze necesităţiile de prim ordin ale unui grup divizat şi eterogen de
agricultori. Este necesar ca sectoarele afectate să-şi exprime opinia referitoare la
ceea ce reprezintă reduceri realiste, fără a genera discontinuităţi semnificative în
procesul de producţie.
În scopul încadrării în termenele convenite de ţările membre ale
Protocolului de la Montreal, România trebuie să implementeze această strategie în
regim de urgenţă, pentru ca produsele sale să corespundă standardelor comerciale
internaţionale şi de mediu. Este vitală parcurgerea principalelor etape de testare a
alternativelor la scară comercială şi în diverse condiţii specifice României, evitând
în acelaşi timp afectarea producţiei sau competitivităţi. Ţara noastră este membră a
Protocolului de la Montreal, sub incidenţa Art. 5, fapt ce-i permite prelungirea
termenului de eliminare a bromurii de metil până în 2015, faţă de 2005, termenul
pentru ţările dezvoltate. Această derogare se referă numai la produsele
comercializate pe plan intern. Produsele oferite la export de ţara noastră trebuie să
fie netratate cu bromură de metil începând cu 1 ianuarie 2005.
 Măsura în care va fi implementată această strategie va influenţa
posibilitatea fiecărui sector de a-şi creşte sau menţine producţia în vederea
satisfacerii cererii interne şi externe. Pentru ca aceste sectoare să parcurgă tranziţia
de la bromura de metil la tehnologiile alternative şi să-şi intensifice producţia
trebuie înlăturate următoarele obstacole:
− natura divizată a sectorului horticol;
− lipsa sau neadecvarea reţelelor de transfer tehnologic între institutele de
cercetare şi agricultori, fapt agravat de continua degradare a seviciilor
din agricultură;
− neîncrederea fermierilor în eficacitatea tehnologiilor alternative;
− inexistenţa unor informaţii referitoare la efectele negative ale bromurii
de metil asupra mediului şi sănătăţii umane;
− absenţa personalului de specialitate instruit corespunzător;
− insuficienţa fondurilor pentru implementarea strategiilor alternative;
− lipsa unei diagnosticări adecvate a bolilor şi agenţilor patogeni, precum
şi a unei infrastructuri aferente.
Insuccesul în depăşirea piedicilor intervenite în sectoarele afectate de
renunţarea la utilizarea bromurii de metil va avea drept consecinţă o productivitate
scăzută. Un astfel de rezultat ar reduce capacitatea acestor sectoare din România de
a satisface cererea internă şi ar diminua semnificativ şansele de a concura pe
segmentele de piaţă apărute, ca urmare a tehnologiilor fără bromură de metil.
România beneficiază, ca semnatară a Protocolului de la Montreal, de
asistenţă tehnică din partea M.B.O.T.C. şi de asistenţă financiară din partea
Fondului Multilateral. Aceste beneficii trebuie sprijinite pe plan intern de o serie de
măsuri legislativ-organizatorice, măsuri ce trebuie monitorizate permanent. În mod
concret, aceste măsuri trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
− orientarea institutelor de cercetare şi a fermelor agricole în direcţia
adoptării şi dezvoltării pe termen lung a alternativelor ecologice viabile
şi durabile din punct de vedere economic;
− autorităţile naţionale responsabile cu înregistrarea substanţelor chimice
trebuie să aibă ca prioritate înregistrarea alternativelor de interes public
la bromura de metil, care întrunesc standardele de mediu şi facilitarea
accesului la aceste alternative, în vederea utilizării lor în procesul de
producţie;
− sprijinirea comitetului însărcinat cu coordonarea studierii alternativelor
la bromura de metil în îndeplinirea următoarelor sarcini: coordonarea şi
revizuirea proiectelor de înlocuire a bromurii de metil, urmărirea
raportării optime a fondurilor alocate în acest scop, asigurarea unicităţii
şi complementarităţii proiectelor realizate, păstrarea legăturii cu
comitetele de evaluare ale Protocolului de la Montreal;
− colaborarea ministerelor responsabile cu factorii locali implicaţi în
promovarea şi implementarea serviciilor de consultanţă şi instruire din
industria horticolă, în găsirea de alternative la bromura de metil şi
utilizarea acestora;
− stabilirea criteriilor şi modalităţilor de alocare a fondurilor pentru
cercetare, în funcţie de importanţa sectoarelor afectate şi de termenele
convenite;
− instituirea taxelor pe comerţul cu bromură de metil, în scopul de a
realiza o sursă suplimentară de finanţare a proiectelor de cercetare,
pentru identificarea de alternative la bromura de metil în diverse
domenii de activitate şi în vederea diminuării efectelor negative asupra
producţiei;
− înfiinţarea unui grup de lucru, în subordinea unei agenţii
guvernamentale, care să coordoneze proiectele de cercetare necesare
investigării cerinţelor viitoare pentru tratarea mărfurilor în procesul de
carantină şi transport, precum şi studierea posibilităţilor de introducere
a noi restricţii de utilizare a bromurii de metil, în sectoarele de activitate
menţionate;
− supravegherea prin intermediul unei agenţii guvernamentale a
implementării unui plan naţional de eliminare a bromurii de metil,
aliniat la prevederile Protocolului de la Montreal, plan care urmează să
asigure o reacţie receptivă şi pozitivă a utilizatorilor din România;
− estimarea necesarului de bromură de metil, la nivel naţional, pentru
acele sectoare de utilizare pentru care nu s-au identificat alternative
viabile.

Exemple de grile privind Lucrarea aplicativă nr. 2

şi Lucrarea aplicativă nr. 3
1. Factorii care influenţeazǎ concentraţia medie anualǎ a emisiilor pe
unitatea de volum sau de suprafaţǎ sunt:
1. Rata acumulǎrii în economie;
2. Structura economiei naţionale;
3. Coeficentul de contaminare datorat consumului;
4. Volumul economiilor pentru investiţii;
5. Volumul de contaminare datorat producţiei de bunuri şi servicii;
6. Biodiversitatea;
7. Ritmul creşterii economice;
8. Coeficientul scoaterii din funcţiune a capitalului.
a) 1,2,3; b) 2,4,6; c) 1,4,7; d) 3,4,5; e) 6,7,8.
2. Dinamica structurilor economice şi, în mod corespunzǎtor, impactul acestora
asupra mediului, este legatǎ de o serie de factori direcţi cum ar fi:
a. Necesitǎţile de consum ale populaţiei;
b. Progresul tehnic;
c. Rata scoaterii din funcţiune a capitalului;
d. Dezvoltarea echilibratǎ a economiei naţionale;
e. Creşterea economicǎ acceleratǎ.
3. Maximizarea bunǎstǎrii sociale depinde de factori cum ar fi:
a. Volumul producţiei industriale;
b. Volumul producţiei agricole;
c. Volumul producţiei cinematografice;
d. Volumul producţiei de carte;
e. Minimizarea costurilor de control a poluǎrii.

4. Concentraţia medie anualǎ a emisiilor pe unitatea de volum sau pe

suprafaţǎ depinde de urmǎtorii factori direcţi:
a. Rata acumulǎrii în economie;
b. Structura economiei naţionale;
c. Eficienţa investiţilor pentru combaterea poluǎrii;
d. Biodiversitatea;
e. Ritmul creşterii economice.

5. Pentru atingerea echilibrului economico-ecologic staţionar este necesarǎ

îndeplinirea uneia din urmǎtoarele condiţii:
a. Reducerea totalǎ a emisiilor poluante;
b. Tratarea şi/sau anihilarea tuturor emisiilor poluante;
c. Variaţia medie anualǎ a fondului şi stocului de capital sǎ fie zero;
d. Creşterea economicǎ sǎ fie zero;
e. Eliminarea activitǎţilor puternic poluante.

6. Relaţia dintre structurile economice şi echilibrul ecologic poate fi

evaluatǎ din perspectiva unor criterii cum ar fi:
a. Consumul specific de resurse;
b. Nivelul impozitelor şi taxelor pe emisii;
c. Eficienţa activitǎţii economice care se reflectǎ în capacitatea de
finanţare a costurilor ecologice;
d. Veniturile din amenzi pentru nerespectarea acordurilor de mediu;
e. Suprafaţa parcurilor naţionale şi a rezervaţiilor naturale.

7. Pentru menţinerea autoportanţei sistemelor naturale, profund afectate de

sistemul de exploatare şi valorificare a capitalului natural, se
prefigureazǎ urmǎtoarele direcţii de acţiune:
a. Optimizarea volumului reziduurilor, deşeurilor pe criterii
economice;
b. Reducerea la minim a consumului de resurse naturale;
c. Eliminarea oricărei surse de poluare;
d. Reducerea substanţialǎ a ritmului creşterii economice;
e. Raţionalizarea producţiei şi a consumului.
8. Utilizarea balanţei materialelor/energiei pentru evaluarea performanţei
ecologice a sistemului economic:
a. Reprezintǎ o aplicaţie a celei de a II-a legi a termodinamicii;
b. Este expresia unei funcţii economice;
c. Evidenţiazǎ ritmul de epuizare a resurselor naturale;
d. Evidenţiazǎ gradul de afectare a echilibrului ecologic;
e. Explicǎ fluxurile materiale ocazionate de interacţiunea dintre
activitatea umanǎ şi sistemul ecologic natural.

9. Evaluarea eficienţei sistemului de recuperare şi reciclare a materialelor

trebuie sǎ aibǎ la bazǎ nu numai criterii economice, ci şi derivate din:
a. Exploatarea bazei tehnico-materiale din domeniul recuperǎrii şi
reciclǎrii materialelor;
b. Gestionarea activitǎţii de recuperare şi reciclare a materialelor pe
principiile economiei de piaţǎ;
c. Extinderea pieţei forţei de muncǎ;
d. Menţinerea în nomenclatorul meseriilor de mediu;
e. Stocul limitat de resurse naturale.

10. Condiţiile de echilibru economico-ecologic staţionar permit deli-

mitarea a patru tipuri de structuri economice, între care:
a. Economii subdezvoltate;
b. Economii în curs de dezvoltare;
c. Economii cu un nivel ridicat al fondului şi stocului de capital şi un
volum redus al emisiilor poluante;
d. Economii dezvoltate;
e. Economii în tranziţie.

11. Care dintre urmǎtorii factori nu influenţeazǎ direct relaţia dintre fluxul
net de materie din mediu şi acumularea netǎ de capital:
a. Inputurile pentru protejarea mediului;
b. Resursele primare extrase din mediu;
c. Mijloace materiale pentru protejarea mediului;
d. Consum de capital;
e. Reziduurile rezultate în urma consumului şi deversate în mediu.

12. Nivelul şi gradul în care economia româneascǎ afecteazǎ echilibrul

ecologic trebuie evaluate şi în funcţie de:
a. Efortul investiţional pentru protecţia mediului;
b. Intensitatea acţiunilor perturbatorii (asupra mediului) în condiţiile
întârzierii restructurǎrii economice;
c. Rata scoaterii din funcţiune a capitalului;
d. Numǎrul populaţiei.
13. Utilizarea balanţei materialelor/energiei pentru evaluarea performanţei
ecologice a sistemului economic:
a. Reprezintǎ o aplicaţie a celei de a II-a legi a termodinamicii;
b. Este expresia unei funcţii economice;
c. Evidenţiazǎ ritmul de epuizare a resurselor naturale;
d. Evidenţiază gradul de afectare a echilibrului ecologic;
e. Este o formǎ de exprimare a contabilitǎţii mediului;

14. Eficienţa inputurilor energetice ale sistemului economico-social, deter-

minatǎ pe baza legii entropiei este:
a. Invers proporţionalǎ cu transferul de energie;
b. Direct proporţionalǎ cu outputurile finale;
c. Direct proporţionalǎ cu inputul total de energie;
d. Invers proporţionalǎ cu lucrul disponibil al outputurilor finale;
e. Direct proporţionalǎ cu lucrul disponibil al inputurilor.

15. Eficienţa folosirii resurselor energetice şi neenergetice tinde cǎtre:

a. Valori supraunitare;
b. Valori subunitare;
c. Valori pozitive;
d. Zero;
e. Valori negative.

16. Echilibrul economico-ecologic staţionar este rezultatul armonizǎrii urmǎ-

torilor factori direcţi:
a. Creşterea economicǎ;
b. Structura economiei naţionale;
c. Capacitatea de diluţie a zonei supuse poluǎrii;
d. Coeficientul scoaterii capitalului din funcţiune;
e. Coeficientul înnoirii capitalului.

Rǎspunsuri:

1.d 7.e 13.e

2.c 8.e 14.b
3.e 9.e 15.d
4.c 10.c 16.c
5.c 11.c
6.c 12.a