Iluminarea prin Iubire

“Uneori, daca esti relaxat pot exista momente scurte de revelare a sinelui. Exista astfel
de momente in care esti relaxat. Cand esti indragostit, cand iubesti: pentru cateva
momente iubitul sau iubita se afla cu tine.

Ai dorit foarte mult asta, ai luptat mult si acum, in sfarsit, iubita este cu tine. Pentru o
clipa mintea dispare. Ai depus mult efort pentru a fi cu el sau cu ea. Mintea a luptat mult,
a cautat, s-a gandit enorm de mult la acel lucru, iar acum iubita este langa tine si brusc
mintea nu mai poate gandi.

Vechiul proces nu mai poate continua. Pana acum cautai persoana iubita: acum aceasta se
afla langa tine si mintea pur si simplu se opreste. In acel moment nu mai exista dorinte.
Esti relaxat, esti “aruncat” in tine insuti.

Pana cand iubita sau iubitul nu iti poate provoca aceasta stare de patrundere in tine insuti,
aceea nu este iubire. Pana cand nu devii tu insuti in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.
Pana cand mintea nu inceteaza sa mai functioneze in prezenta iubitei, aceea nu este
iubire.

Uneori se intampla acest lucru, iar mintea si dorintele dispar. Iubirea este fara dorinte.
Incearca sa intelegi: poti dori iubirea, dar aceasta este o stare fara dorinte. Cand apare,
acolo nu mai poate exista nici un fel de dorinta: mintea este calma, linistita, relaxata. Nici
o devenire, nici un fel de imprastiere.

Insa acest lucru se intampla doar pentru cateva momente, daca se intampla vreodata.
Daca iubesti sau ai iubit, stii ca aceste cateva clipe vor apare. Este un soc. Atunci mintea
nu mai poate functiona, deoarece intregul ei mecanism a devenit nefolositor, absurd. Cel
sau cea pe care ai dorit-o se afla langa tine si mintea nu mai poate gandi ce sa faca.

Pentru cateva momente intregul mecanism se opreste. Esti relaxat in tine insuti. Ai atins
centrul, fiinta ta si simti ca esti sursa acestei bunastari si fericiri. Te umple o mare
fericire, te inconjoara un parfum sublime. Brusc nu mai esti acelasi om ca mai inainte.

De aceea, iubirea transforma atat de mult. Daca iubesti, nu poti ascunde asta. Este
imposibil! Daca iubesti, se va vedea. Ochii, fata, mersul, felul de a sedea, totul arata ca
oiubesti, ca nu mai esti acelasi om. Mintea doritoare nu mai este acolo. Pentru cateva
momente esti precum un Buddha.

Dar acest lucru nu poate tine mult. Imediat mintea va incerca sa isi revina dupa acest soc
si va incerca sa gaseasca scuze si metode pentru a gandi din nou. De exemplu, mintea va
spune ca ti-ai atins scopul, dar dupa aceea? Ce vei face?

Acum vor incepe argumentarile. Vei gandi: “Astazi sunt cu iubita mea, dar oare voi fi si
maine?” Mintea deja a inceput sa gandeasca. Iar in momentul in care ea lucreaza, deja ai
cazut in devenire.

1
Acest lucru se intampla oricui. Cand ai iubit pe cineva au existat momente in care mintea
disparea. Dar apoi te-ai casatorit. De ce? Pentru a avea mereu acele momente. Insa ele au
disparut atunci cand nu erai casatorit si nu mai pot reveni acum, deoarece situatia este
diferita.

Cand doi oameni se intalnesc pentru prima data, acolo este o situatie noua. Atunci mintile
lor nu mai pot functiona. Ei sunt coplesiti de situatie – sunt umpluti de aceasta noua
experienta, de aceasta noua viata, de aceasta noua inflorire! Apoi mintea incepe sa
functioneze si ei vor gandi: “Ce moment sublim! Hai sa ne casatorim pentru a putea
repeta aceste clipe minunate!”

Mintea va distruge totul. Casatoria inseamna minte. Iubirea este spontana; casatoria este
ceva calculat. Casatoria este un lucru matematic. Atunci vei astepta acele momente
beatifice, dar ele nu vor mai reveni. De aceea, fiecare femeie sau fiecare barbat casatorit
este frustrat – deoarece ei asteapta reaparitia acelor momente frumoase, care au existat in
trecut.

De ce nu mai apar? Pentru ca intreaga situatie s-a schimbat: acum tu nu mai esti nou, nu
mai exista spontaneitate, acum iubirea este doar o rutina. Totul a ajuns sa se limiteze doar
la obligatii si datorii. Iubirea a devenit o datorie, nu o bucurie. La inceput era o bucurie,
acum este o obligatie. Si aceasta obligatie nu iti poate darui aceeasi fericire pe care ti-o da
amuzamentul, bucuria.

Este imposibil!! Mintea ta a creat totul. Acum astepti producere acelor momente si cu cat
astepti mai mult, cu atat mai mica este posibilitatea lor de aparitie. […] Acum nu mai
poate apare nimic. Asa ceva nu apare decat atunci cand esti deschis: se intampla
intotdeauna intr-o situatie noua.

Asta nu inseamna sa schimbi coordonatele vietii tale zilnic, ci inseamna sa nu perimiti

mintii sa creeze un sablon. Atunci sotia sau sotul tau te va incanta in fiecare zi. Nu
permite mintii sa astepte, nu-i permite sa se miste in viitor. Astfel maestrul sau prietenul
tau va fi mereu nou. Si totul este nou in lume, cu exceptia mintii. Mintea este singurul
lucru care este vesnic vechi.

Soarele este altul in fiecare zi. Astazi pe cer nu este acelasi soare care a fost si ieri. Luna
este noua, ziua, noapte, florile, copacii… totul este nou, doar mintea nu este. Ea este
vesnic veche – tine minte, vesnic – deoarece pentru a exista are nevoie de trecut, de
experiente acumulate, de experiente proiectate.

Mintea are nevoie de trecut, iar viata numai de prezent. Viata este vesnic fericita – mintea
niciodata. Ori de cate ori permiti mintii sa te controleze pe tine, atunci odata cu ea apare
acolo si nefericirea.”

(Osho)

2
3