Sunteți pe pagina 1din 49

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI

ORDINUL NR. 1620


din 02.11.2001
pentru aprobarea reglementării tehnice " Specificaţie
tehnică privind cerinţe şi criterii de performanţă pentru
ancorarea în beton cu sisteme mecanice şi metode de
SPECIFICAŢIE TEHNICĂ
încercare" PRIVIND CERINŢE Şl CRITERII DE
Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare PERFORMANŢĂ PENTRU ANCORAREA
Generală nr. 3/08.10.2001 şi avizul Consiliului Tehnico-Ştiinţific
;
nr. 115/12.06.2001, ÎN BETON CU SISTEME MECANICE Şl
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea
nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii,
METODE DE ÎNCERCARE
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din INDICATIV ST043/2001
Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,
Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei emite
următorul
ORDIN
Elaborat de:
Art. 1 - Se aprobă reglementarea tehnică "Specificaţie tehnică privind
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE ÎNJ
cerinţe şi criterii de performanţă pentru ancorarea în beton cu sisteme
CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR - INCERC
mecanice şi metode de încercare", indicativ ST-043-01, elaborată de
INCERC bucureşti şi prevăzută în anexa care face parte integrantă
DIRECTOR GENERAL: prof.dr.ing. Dan Lungu
din prezentul ordin.
DIRECTORDEPARTAMENT
Art. 2 - Reglementarea tehnică prevăzută la art. 1 se publică în STRUCTURI Şl INGINERIE SEISMICĂ: dr.ing. Dan Georgescu
Buletinul Construcţiilor prin grija Direcţiei Generale Tehnice în RESPONSABIL TEMĂ: ing. Mihail Pachiţac
Construcţii. ing. Liana Terec - Filiala Cluj

Art. 3 - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în


Buletinul Construcţiilor.
Avizat de:
Art. 4 - Direcţia Generală Tehnică în Construcţii va aduce la DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢii
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
DIRECTOR GENERAL: ing. Ion Stănescu
MINISTRU, MIRON
RESPONSABIL TEMĂ: ing. Cornelia Rusu
TUDOR MITREA
3
CUPRINS
SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND CERINŢE Şl CRITERII DE Indicativ
PERFORMANŢĂ PENTRU ANCORAREA ÎN BETON CU ST 043/2001
i SISTEME MECANICE Şl METODE DE ÎNCERCARE _______________ ___________

1. Scop.................................................................................................5
1. SCOP
2. Domeniu..........................................................................................5
2.1 Obiectul prinderilor.............................................................5 Prezenta specificaţie tehnică stabileşte cerinţele şi criteriile de
2.2 Materialul suport.................................................................6 performanţă pentru sistemele mecanice de ancorare în beton şi
domeniile de aplicare ale acestora şi conţine prevederi privind
2.3 Sistemele mecanice de ancorare.......................................6 proiectarea şi asigurarea calităţii prinderilor cu aceste sisteme.
3. Documente de referinţă...................................................................7
4. Termeni, notaţii................................................................................9
2. DOMENIU
5. Principii şi condiţii de lucru ale ancorelor mecanice.....................14
6. Cerinţe şi criterii de performanţă pentru prinderi cu sisteme 2,1 Domeniul specific de utilizare a sistemelor mecanice de
mecanice de ancorare..........................................................................20 ancorare este acela de realizare a prinderilor cu piese (plăci) metalice
7. Proiectarea prinderilor cu ancore mecanice..................................32 sau din alte materiale, cu şuruburi/prezoane, pe elemente din beton.
Obiectul prinderilor cu sisteme mecanice de ancorare îl
7.1 Prevederi generale...........................................................32 constituie:
7.2 Condiţii pentru alcătuirea prinderii...................................36 a) - elemente de construcţie nestructurale (spre exemplu:
7.3 Condiţii privind elementul suport......................................36 închideri - între care faţade cortină, compartimentări);
b) - instalaţii şi echipamente;
7.4 Stabilirea solicitărilor de calcul asupra ancorelor
c) - prinderi provizorii ale elementelor de construcţii la
mecanice ......................................................................40 montarea acestora.
7.5 Calculul la starea limită de rezistenţă..............................42 Nu se admit prinderi cu sisteme mecanice de ancorare pentru
elemente/părţi care contribuie la alcătuirea structurii de rezistenţă a
7.6 Calculul la starea limită de exploatare, privind deformaţia
construcţiilor, indiferent dacă acestea sunt lucrări de construcţii noi sau
prinderii.....................................................................................46 de consolidare a construcţiilor existente. Pot face excepţie acele
7.7 Verificarea la starea limită de oboseală...........................46 prinderi care sunt proiectate să iasă din lucru la atingerea unei anumite
capacităţi de rezistenţă, dacă prevederea lor este rezultatul unei
8. Asigurarea calităţii prinderilor cu ancore mecanice.......................47
analizări competente efectuată de specialişti în structuri.
Anexa 1 - Date pentru alcătuirea şi calculul prinderilor cu ancore ____________________________________________
mecanice, stabilite prin agremente tehnice conform ETAG n° 001 .... 53
Elaborat de: Aprobat de
Anexa 2- Metode pentru încercarea ancorelor mecanice...................83 INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE MINISTRULLUCRĂRILOR
DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA PUBLICE, TRANSPORTURILOR
CONSTRUCŢIILOR ___________________________ Şl LOCUINŢEI cu Ordinul Nr.

5
INCERC BUCUREŞTI Şl FILIALA CLUJ 1620 din 02.11.2001 exemplu, ca urmare a variaţiei temperaturii (asupra elementelor care
Sunt interzise, de asemenea, aceste prinderi, la sistemele de sunt prinse şi a celor pe care se face prinderea).
ridicare şi manipulare a elementelor prefabricate. Condiţiile de mediu ambiant în care vor fi amplasate prinderile.
2.2 Materialul suport pentru ancorare este, de regulă, betonul trebuie să fie cunoscute, pentru a se lua măsurile corespunzătoare
având clasa cuprinsă în domeniul C16/20...C50/60 (fckcil/fckcub). Ele se de protecţie, după caz.
pot utiliza şi în betoane de clasă mai scăzută sau în alte materiale 2.5 Pentru sistemele mecanice de ancorare trebuie să fie
similare (zidărie, piatră), în aceste cazuri fiind necesară o analizare a elaborate specificaţii tehnice sau standarde de produs, care să conţină
situaţiei de fapt, în funcţie şi de clasa de importanţă a prinderii, precum cel puţin următoarele:
şi verificări prin încercări suplimentare, stabilite şi efectuate de - tipodimensiuni
personal de specialitate. - valorile de calcul pentru caracteristicile
Materialul suport este considerat omogen sub aspectul precizate în anexa 1, pct.A1.2, confirmate
integrităţii fizice şi al rezistenţei, pentru beton armat luându-se în prin agrementul tehnic;
considerare starea de fisurare admisă prin prevederile reglementărilor - condiţii pentru montare;
tehnice aplicabile. La amplasarea prinderilor se va avea în vedere - scule/echipamente şi metode pentru montare;
starea de solicitare (la întindere sau postelastică) a zonelor respective, - condiţii de verificare a calităţii ancorelor mecanice
în special la acţiunea seismică, care poate conduce la degradarea şi a montării acestora.
puternică a betonului şi deci la scoaterea din lucru a prinderilor 2.6 Prevederile acestei specificaţii tehnice sunt obligatorii.
respective.
2.3 Sistemele mecanice de ancorare sunt alcătuite din piese
metalice care includ un manşon, al cărui diametru poate fi mărit prin 3. DOCUMENTEDEREFERINŢĂ
acţionarea mecanică asupra unui corp de expansiune din interior şi au
la bază una din următoarele modalităţi de ancorare în găurile cilindrice 3.1 Documente de referinţă generale:
practicate în materialul suport: P100-92 Normativ pentru proiectarea antiseismică a
- prin împănare şi frecare, ca urmare a presiunilor construcţiilor de locuinţe, social-culturale,
laterale şi deformării locale ale materialului suport, agrozootehnice şi industriale
produse prin mărirea diametrului (expansiunea) P118-99 Normativ de siguranţă la foc
manşonului în gaură;
prin tracţiune/forfecare, ca urmare a împănării în
praguri evazate practicate spre fundul găurii. 3.2 Documente de referinţă specifice:
SR ISO 4287-2:1993 Rugozitatea suprafeţei.
2.4 Acţiunile la care sunt supuse sistemele mecanice de
Terminologie.Măsurarea parametrilor de
ancorare sunt statice sau variabile, de tracţiune, de forfecare sau
rugozitate a suprafeţei
combinaţii ale acestora, precum şi cu încovoiere. Este interzisă
SR EN 20898-2:1997 Caracteristici mecanice ale elementelor de
solicitarea ancorelor mecanice la compresiune.
asamblare.
Sistemele mecanice de ancorare nu vor fi utilizate pentru
prinderi supuse direct la solicitări dinamice (la oboseală). Verificările Partea 2: Piuliţe cu sarcini de probă indicatei
- Filete cu pas normal
la oboseală prevăzute, se referă la solicitările variabile produse, spre
7
6
C 26-85 Normativ pentru încercarea betonului prin
STAS 2700/2-89 Organe de asamblare filetate. Toleranţe metode nedistructive.
STAS 2700/3-89 Organe de asamblare filetate. Caracteristici C 139-87 Instrucţiuni tehnice pentru protecţia
mecanice şi metode de încercare pentru anticorosivă a elementelor de construcţii
şuruburi şi prezoane. metalice.
STAS 2700/5-88 Organe de asamblare filetate. Condiţii C 236-91 Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei
tehnice generale de calitate. Reguli pentru semidistructive prin smulgere, la
verificarea calităţii. determinarea rezistenţei betonului
STAS 2700/8-82 Organe de asamblare filetate. Caracteristici
şi metode de verificare pentru acoperiri de
3.3 Documente de referinţă internaţionale
protecţie.
STAS 2700/10-92. Organe de asamblare filetate. Defecte de ETAG N° 001 Guide d'agrement technique europeen sur des
suprafaţă la şuruburi, ştifturi filetate şi chevilles metalliques pour beton. Pârtie 1,2 et 3 (ed.1997). In
prezoane text va fi denumit, pe scurt, ETAG 001
STAS 2700/11-84 Organe de asamblare filetate. Condiţii
tehnice generale de calitate. Defecte de
suprafaţă la piuliţe.
4. TERMENI, NOTAŢII
STAS 2700/13-89 Organe de asamblare filetate. Raze de
racordare şi rugozităţi.
4.1 În această specificaţie tehnică, următorii termeni au
STAS 7087-82 Mostre de rugozitate.
semnificaţia arătată în continuare.
STAS 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi Ancorare - legătura stabilă, fixă, într-un domeniu stabilit de
alcătuirea elementelor structurale din beton, solicitare, dintre un element de fixare şi un material suport.
beton armat şi beton precomprimat. Corp de expansiune - piesă a sistemului mecanic de ancorare
STAS 10128-86 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor care, prin acţionare mecanică, realizează expansiunea manşonului. De
supraterane din oţel. Clasificarea mediilor regulă acesta este un trunchi de con.
agresive. Element de prindere - piesă a sistemului mecanic de ancorare
STAS 10702/1-83 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor prin care se realizează prinderea (prezon-şurub sau mufă-piuliţă).
din oţel supraterane. Acoperiri protectoare. Expansiunea manşonului - mărirea diametrului manşonului,
Condiţii tehnice generale. prin deformare, datorită acţiunii corpului de expansiune.
STAS E 10702/2-80 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor Fixare - acţiunea prin care se realizează ancorarea sistemului
din oţel supraterane. Acoperiri protectoare mecanic de ancorare ca urmare a expansiunii manşonului.
pentru construcţii situate în medii Frecare - interacţiunea dintre manşon şi materialul suport,
neagresive, slab agresive şi cu agresivitate datorată presiunii exercitată de manşon după expansiune, care se
medie. opune alunecării manşonului.
STAS 12604-87 Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii Ieşirea elementului de prindere - deplasarea elementului de
generale prindere, spre exterior, în timpul acţiunii de fixare.

9
8
Împănare - interacţiunea dintre manşon şi materialul suport, singură placă de prindere, în cazul în care pentru montarea
prin care profilaţii în relief ale manşonului intră în adâncituri ale ansamblului se folosesc mai multe plăci de prindere, se va considera
materialului suport, asigurând transferul solicitării manşonului către fiecare placă de prindere separat, cu solicitările aferente.
materialul suport prin eforturi de forfecare. Adânciturile din materialul Sistemul mecanic de ancorare (ancoră mecanică) - ansamblul
suport pot fi produse fie prin striviri locale datorită presiunii exercitată de piese concepute pentru B realiza prinderi cu performanţe
de profilaţiile în relief ale manşonului, fie sub formă de praguri determinate, realizabile şi durabile.
practicate prin găurire. Notă: în vorbirea curentă se utilizează şi termenul de diblu
Manşon (element de fixare) - piesă a sistemului mecanic de metalic.
ancorare care intră în contact direct cu materialul suport, spre fundul 4.2 Notaţiile şi simbolurile utilizate frecvent în text sunt
găurii practicate în acesta, asigurând, prin expansiune, fixarea prezentate în continuare. Unele notaţii şi simboluri particulare sunt
sistemului. După formă şi mod de executare, manşoanele pot fi: precizate în text, acolo unde ele sunt folosite, precum şi în anexa 1.
- bucşă cilindrică, prelucrată prin aşchiere având 4.2.1 Indici, care se folosesc la celelalte notaţii, după caz
la capătul dinspre fundul găurii fante şi suprafaţa cu referire la:
interioară conică, pentru a permite expansiunea; c - beton
-cilindru din tablă rulată, având şi fante pe o cp - ruperea betonului prin efect de pârghie
porţiune de la capătul dinspre fundul găurii, pentru d - valoare de calcul
a permite expansiunea, precum şi profilaţii, pentru k - valoare caracteristică
împănare; p - cedare prin alunecare
- inel din tablă rulată, având raportul între lungime s - oţel
şi diametru egal cu 1...2, prevăzut cu fante şi sp - cedare prin despicarea betonului
profilaţii pentru împănare. u - ultim
Material suport - materialul în care se realizează ancorarea, y - limita de elasticitate
prin găurirea sa şi fixarea sistemului mecanic de ancorare. De regulă M - material
materialul suport este betonul, dar poate fi şi piatra sau zidăria, în N - tracţiune
anumite condiţii. R - rezistenţă
Piesă montată - parte a elementului (piesă/echipament) care S - solicitare
se montează pe elementele de prindere ale sistemului mecanic de V - forfecare
ancorare. 1 - direcţia de măsurare a unor distanţe; în cazul solicitarii
Placa de prindere - piesa, de regulă metalică, care se prinde la forfecare este direcţia acestei solicitări;
prin găuri practicate în ea, în prezoanele/şuruburile ancorelor 2 - direcţie perpendiculară pe direcţia 1
mecanice. Ea poate fi o placă simplă sau o confecţie adecvată 4.2.2 Acţiuni şi rezistenţe:
cerinţelor funcţionale şi solicitărilor la care este supusă. fck - rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului
Prag de împănare - degajare în materialul suport, cu un fuk - rezistenţa caracteristică la tracţiune a oţelului (valoare
diametru mai mare decât cel al găurii, pe care se reazemă porţiunea nominală)
de manşon care realizează fixarea după expansiune. fyk - limita de elasticitate a oţelului (valoare nominală)
Prindere - Ansamblu constituit din materialul suport, sistemul
mecanic de ancorare, individual sau în grup şi piesa montată, cu o
10 11
scr N - distanţa dintre axele ancorelor mecanice care asigură 5.2.1 Se disting opt tipuri de sisteme mecanice de ancorare,
transmiterea rezistenţei caracteristice la tracţiune, unitară, a prezentate în tabelul 1 şi figurile 1-8, stabilite în funcţie de următoarele
fiecărei ancore mecanice, fără influenţa distanţei dintre axe 4 categorii de caracteristici principale (tipuri notate cu literele
sau până la marginea elementului, în cazul cedării prin respective din fiecare grupă de caracteristici):
smulgere cu con de beton a) Modalitatea de ancorare:
scr,sp - distanţa dintre axele ancorelor mecanice care asigură • F - ancorare prin împănare şi frecare, ca urmare a
transmiterea rezistenţei caracteristice la tracţiune, unitară, a presiunilor laterale şi deformaţiilor locale ale materialului
fiecărei ancore mecanice, fără influenţa distanţei dintre axe suport
sau până la marginea elementului, în cazul cedării prin • E - ancorare prin tracţiune/forfecare ca urmare a împănării
despicarea betonului în praguri evazate practicate spre fundul găurii
• smin - distanţa minimă admisibilă dintre axele ancorelor b) Elementul de prindere:
mecanice • P - prezon (tijă filetată) care iese în afara suprafeţei de
tfix - grosimea plăcii de prindere prindere
• M - mufă-piuliţă înglobată până la suprafaţa de prindere
c) Tipul manşonului
5. PRINCIPII Şl CONDIŢII DE LUCRU ALE ANCORELOR • R - bucşă cilindrică, având pe o porţiune, spre fundul
MECANICE găurii, fante şi suprafaţa interioară conică
• C - cilindru din tablă rulată având fante şi profilaţii
5.1 Performanţele prinderilor cu sisteme mecanice de • l - inel din tablă rulată, cu profilaţii pentru împănare
ancorare depind direct de cei trei factori implicaţi în realizarea lor: (i) (raportul între lungime şi diametru egal cu 1...2)
sistemele mecanice de ancorare, (ii) materialul suport şi (iii) calitatea d) Modul de realizare a fixării:
executării lucrărilor pentru fixarea ancorelor mecanice. • B - prin batere (a manşonului sau a corpului de
5.2 Sistemele mecanice de ancorare au la bază unul din cele expansiune)
două principii de ancorare: (i) prin frecare şi împănări locale datorită • T - prin tragerea conului (spre exterior), acesta fiind dintr-o
presiunii laterale exercitate prin expansiune sau (ii) prin bucată cu tija care îl trage, sau sub formă de piuliţă pe
tracţiune/forfecare aplicate asupra unor praguri practicate în materialul această tijă
suport, la fundul găurii. Aceste sisteme se produc în multe variante,
încât, pentru aprecierea performanţelor lor, este necesară punerea în
evidenţă a unor particularităţi, legate de alcătuirea şi comportarea lor,
care trebuie să fie avute în vedere:
- tipul;
- poziţia relativă manşon/material suport, la fixare;
- influenţa înşurubării/deşurubării elementului de
prindere asupra fixării;
- poziţia relativă, pe direcţie radială, a elementului
de prindere;
- precomprimarea prinderii.
14 15
5.2.2 Poziţia relativă dintre partea în expansiune a manşonului
şi materialul suport, pe direcţia axului ancorei, în timpul fixării în gaură
cilindrică, poate fi:
a) - Fixă, partea în mişcare fiind corpul de expansiune, care
prin batere sau tragere realizează fixarea, în această categorie intră şi
sistemele la care manşonul, de regulă sub formă de inel, are o
deplasare de aşezare, fără a exercita în acest timp o presiune mare
asupra materialului suport, în acest caz deformările locale pe care
manşonul le produce în materialul suport sunt doar amprentări radiale.
b) - Cu deplasare, partea în mişcare fiind manşonul, în acest
caz deformările locale pe care manşonul le produce în materialul
suport sunt amprentări dezvoltate şi în lungul peretelui găurii, de forma
unor striuri după generatoare (tipul conform fig.5b), materialul fiind
"cioplit" în forma conică a manşonului în expansiune
5.2.3 Influenţa înşurubării/deşurubării elementului de prindere
(a piuliţei pe prezon sau a şurubului în mufa-piuliţă) poate fi aceea de
slăbire a fixării, în cazul în care momentul de deşurubare este mai
mare decât acela de fixare.
5.2.4 Poziţia relativă, pe direcţia radială, a elementului de
prindere, a prezonului în special, faţă de manşon sau peretele găurii,
trebuie avută în vedere la solicitarea cu forţă tăietoare, deoarece un
spaţiu liber relativ mare conduce la încovoierea tijei prezonului. Unele
sisteme prevăd bucşe speciale pentru a micşora acest spaţiu liber în
cazul manşonului de tip inel (fig.3a).
5.2.5 Precomprimarea prinderii, prin pretensionarea
elementelor de prindere, conferă o comportare mai bună a acesteia
sub orice gen de solicitare. Pentru aceasta este necesară o bună
ancorare în materialul suport (cu deformaţii reologice mici) şi o lungime
relativ mare a elementului de prindere.
5.3 Materialul suport, de regulă betonul, trebuie să fie
suficient de rezistent şi să aibă o rigiditate care să asigure ancorarea
sub ambele aspecte: pe de o parte, să nu se permită dezagregarea
sub acţiunea presiunilor locale, dar pe de altă parte, să permită
amprentarea prin deformaţie plastică locală în zonele de expansiune a
manşonului.
Se are în vedere starea de fisurare admisă în exploatare, cu
deschiderea admisibilă a fisurilor de 0,3 mm.

19
5.4 Calitatea executării lucrărilor realizate în conformitate cu 6.2 Criteriile de performanţă asociate cerinţelor specificate,
prevederile producătorilor sistemelor mecanice de ancorare, precum şi indicaţii privind nivelurile de performanţă şi modul de
condiţionează nemijlocit capacitatea de ancorare, întrucât lucrările de determinare a acestora, sunt prezentate în tabelul 2. în acest tabel
ancorare devin lucrări ascunse, prin agrementele tehnice pentru sensul unor termeni se va înţelege după cum urmează:
sistemele mecanice de ancorare şi în proiecte, se vor prevedea condiţii - specificaţie tehnică: agrementele tehnice sau reglementările
exprese privind modul de verificare a executării lucrărilor, pentru tehnice aprobate legal, prin care se stabilesc caracteristicile
asigurarea calităţii în această fază de realizare a prinderilor. ancorelor mecanice pe tipodimensiuni. Specificaţiile tehnice
(standardele) de produs ale firmelor producătoare se pot lua în
considerare dacă se face trimiterea la ele în documentele menţionate
6.CERINŢE Şl CRITERII DE PERFORMANŢĂ PENTRU PRINDERI (în acord şi cu sensul prevăzut în art.3, ai.1 din Directiva privind
CU SISTEME MECANICE DE ANCORARE produsele pentru construcţii 89/106/CEE).
- importanţa prinderii: încadrarea prinderii într-o clasă de
6.1 Cerinţele care trebuie avute în vedere în ceea ce priveşte importanţă, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei,
categoria seismică a elementelor pentru care se foloseşte (instalaţii,
prinderile cu sisteme mecanice de ancorare sunt următoarele:
echipamente, elemente nestructurale) şi alte considerente şi care
a) - Cerinţele obligatorii care au aplicabilitate în acest
determină gradul de asigurare a prinderii (prevederi în cap.7).
domeniu:
- precomprimarea prinderii: realizarea unui efort de
• rezistenţă şi stabilitate;
compresiune între placa de prindere şi materialul suport prin
• siguranţă în exploatare;
pretensionarea prezoanelor/şuruburilor astfel încât solicitările aplicate
• siguranţă la foc (dacă este cazul)
plăcii de prindere sunt preluate de întreaga secţiune a acesteia în
b) - Cerinţe funcţionale:
contact cu materialul suport.
• compatibilitatea configuraţiei prinderii
cu condiţiile impuse;
• limitarea deformaţiei prinderii;
• demontabilitatea.
c) - Cerinţe tehnologice (la punerea în operă)
• încadrarea în toleranţe la
montarea ancorelor;
• instrumentarea montării;
• asigurarea pentru prevenirea
deteriorărilor.
d) - Cerinţe privind durabilitatea
• considerarea deformaţiilor reologice
ale materialului suport
• protecţia anticorosivă.

20 21
e) Frecarea între placa de prindere şi materialul suport nu se
7. PROIECTAREA PRINDERILOR CU ANCORE MECANICE ia în considerare. Dacă prinderea este precomprimată, se
calculează ca atare, cu luarea în considerare a următoarelor
7.1 Prevederi generale condiţii:
-lungimea prezonului să fie suficient de mare
7.1.1 Alcătuirea prinderii trebuie să pună de acord, având în pentru ca lungimea la tensionare să nu fie anulată
vedere cerinţele arătate, cele 3 componente: prin contracţia şi curgerea lentă a materialului
- solicitările şi condiţiile geometrice şi de formă suport şi, dacă este cazul, de deformaţie locală la
impuse de elementul care trebuie prins; compresiune;
- condiţiile (dimensiuni, rezistenţă ş.a.) oferite de -alungirea la rupere (A5) a oţelului din care
elementul pe care se face prinderea materialul e confecţionat prezonul să fie de cel puţin 12%;
suport); - numărul şi distribuţia ancorelor
- tipurile şi dimensiunile de ancore mecanice mecanice (prezoanelor) să permită
disponibile (sub aspectul caracteristicilor şi al dezvoltarea forţei necesare, fiecare prezon
costurilor). fiind pretensionat la maximum 0,8Rpo,2(0,8fyk).
7.1.2 Alcătuirea şi calculul prinderilor cu ancore mecanice au 7.1.3 Pentru calcul se stabilesc 3 clase de importanţă a
la bază următoarele ipoteze: prinderilor:
a) La o prindere se foloseşte un singur tip şi dimensiune de a) - deosebită;
ancoră mecanică. b) - normală;
b) Placa de prindere este considerată rigidă, astfel încât c) - redusă.
repartizarea încărcărilor globale de calcul asupra fiecărei ancore Diferenţa între cele 3 clase se face prin aplicarea, la stabilirea
mecanice se determină pe baza ecuaţiilor de echilibru static. solicitărilor, a unui coeficient parţial de siguranţă (γ a) diferenţiat.
c) Valorile caracteristicilor pentru calcul privind ancorele În tabelul 3 se dau principalele criterii pentru încadrarea
mecanice (rezistenţe, adâncimi şi distanţe relative de montare), sunt prinderilor în clase de importanţă, precum şi valorile coeficientului
cele date de producător în specificaţia tehnică sau standardul de parţial de siguranţă γ a şi caracteristicile ancorelor mecanice, necesare
produs şi validate în agrementele tehnice. pentru calcul, conform ETAG 001.
d) Calculul se face în domeniul elastic, la stări limită, astfel:
(i) - la starea limită de rezistenţă, pentru toate prinderile
(inclusiv cu luarea în considerare a încărcării
seismice, dacă este cazul);
(ii) - la starea limită de deformaţie în exploatare, pentru
prinderile la care este necesară sau cerută explicit
această verificare;
(iii) - la starea limită de oboseală, pentru prinderile
supuse variaţiilor ciclice ale solicitărilor (de regulă
deformaţii impuse datorită variaţiilor de temperatură)
care nu pot fi evitate prin măsuri constructive.

32
mentele care se montează, se stabileşte conform
prevederilor din normativul P100-92, cap.10.
În cazul în care pentru piesele/echipamentele pentru care se
proiectează prinderea nu sunt reglementări tehnice aplicabile sau nu
sunt prevăzute valori pentru coeficienţii încărcărilor
(γ G ,γ ,γ
Q ind )

- Alcătuirea prinderii pe baza unei predimensionări, având


c)
în vedere condiţionările impuse, solicitările stabilite şi
caracteristicile privind rezistenţele şi condiţiile de montare
ale ancorelor mecanice care se preconizează a fi utilizate.
d) - Verificarea prinderii, pe baza unui calcul exact la stările
x
Detalii m anexa 1. limită conform precizărilor de la pct.7.1.2.d, care are în
vedere:
7.1.4 La poziţionarea şi alcătuirea prinderilor se vor avea în (i) - încărcările de calcul asupra ancorelor mecanice
vedere următoarele: (izolate sau în grup), stabilite conform pct.7.4:
a) - la amplasarea prinderilor de importanţă deosebită şi (ii) - caracteristicile de calcul ale ancorelor mecanice, determinate,
normală, vor fi evitate zonele care pot intra în deformaţii în funcţie de condiţiile de amplasare în prindere, conform
plastice ca urmare a solicitărilor seismice sau se vor prevederilor din anexa 1.
analiza consecinţele amplasării în aceste zone; Datele rezultate la verificarea prin calcul conduc la
b) - pentru prinderile de importanţă deosebită se vor evita definitivarea alcătuirii prinderii şi la elaborarea detaliilor de execuţie.
alcătuirile cu o singură ancoră mecanică. 7.1.6 Predimensionarea prinderii comportă următoarele:
7.1.5 Proiectarea prinderii urmăreşte următorul demers: a) - Determinarea numărului necesar de ancore mecanice,
a) - Stabilirea clasei de importanţă a prinderii şi, pe această prin împărţirea solicitărilor (tracţiune, forfecare) de calcul,
bază, a caracteristicilor necesare pentru calcul; la rezistenţele de calcul (tracţiune, forfecare) ale
b) - Stabilirea solicitărilor asupra prinderii. Valorile de calcul tipodimensiunii de ancoră mecanică aleasă.
ale încărcărilor şi grupărilor de încărcări pentru stările b) - Dispunerea ancorelor mecanice în cadrul prinderii,
limită pentru care se face calculul se stabilesc conform având în vedere condiţiile prevăzute la pct.7.2. Se
reglementărilor tehnice aplicabile, încărcarea seismică recomandă o dispunere simetrică a ancorelor mecanice
indusă în şi prin aceste prinderi de/în piesele/echipa- faţă de rezultatele solicitărilor, pentru a se evita acţionarea
excentrică a prinderii.

35
34
c) - Rezistenţele de calcul ale ancorelor mecanice
individuale se determină pe baza rezistenţelor
caracteristice precizate prin agrementele tehnice şi a
coeficienţilor parţiali de siguranţă ai materialului aferenţi.

7.2 Condiţii pentru alcătuirea prinderii

7.2.1 Alcătuirea plăcii de prindere trebuie să permită montarea


pieselor ancorelor mecanice şi strângerea acestora, conform
prevederilor producătorului, precum şi accesul pentru verificări şi
controale ulterioare montării.
7.2.2 La amplasarea ancorelor mecanice pe placa de prindere
şi pe elementul suport se vor avea în vedere distanţele (smin; scr;
cmin;ccr) care condiţionează rezistenţele caracteristice ale ancorelor
mecanice. Aceste distanţe (fig.9) sunt date pentru fiecare
tipodimensiune de ancoră mecanică în agrementul tehnic.
De asemenea trebuie respectată condiţia ca distanţa (a) dintre
ancorele mecanice cele mai apropiate în cazul prinderilor alăturate
(fig.9) să respecte condiţia: a > scr,N
7.2.3 Grosimea minimă a elementului suport în zona de
ancore depinde de adâncimea de ancorare, fiind de asemenea
specificată în agrementul tehnic.

7.3 Condiţii privind elementul suport

7.3.1 Valorile caracteristicilor de calcul privind rezistenţele


ancorelor mecanice sunt date, diferite, pentru următorii parametrii:
a) - beton nefisurat;
b) - beton nefisurat şi beton fisurat;
c) - clasa C20/25 (valori unice indiferent de clasa de
rezistenţă);
d) - clasa C20/25 şi C50/60, cu interpolare pentru clase
intermediare.
Prin beton fisurat se înţelege betonul armat la care
deschiderea maximă a fisurilor este de 0,3 mm. Ancorele mecanice pot
fi amplasate şi în fisură. Satisfacerea condiţiei de deschidere maximă a
fisurilor trebuie să rezulte din calculul la starea limită de fisurare.

36
7.3.5 Rezistenţa la despicare a materialului suport trebuie
verificată şi, după caz, asigurată prin armare corespunzătoare. Se vor
avea în vedere următoarele:
a) - Această verificare nu este considerată necesară în
următoarele cazuri:
(i) - zona de transfer a solicitării prinderii se află
în zona comprimată a elementului suport;
(ii) - valoarea caracteristică a solicitării la
tracţiune a prinderii (NSk) este cel mult 10 kN.
(iii) - valoarea caracteristică a solicitării la
tracţiune a prinderii (Nsk), în plăci sau pereţi,
este cel mult 30 kN, dacă în zona de transfer
a solicitării se află armătură pe ambele direcţii,
secţiunea armăturii transfersale fiind egală cu
cel puţin 60% din cea a armăturii longitudinale
necesară pentru preluarea solicitării dată de
prindere.
b) - Dacă valoarea caracteristică a solicitării la tracţiune a
prinderii (Nsk) este mai mare de 30 kN şi prinderea se află
Rezistenţa la forţa tăietoare (VRd1) se calculează conform în zona întinsă a elementului suport, forţele de despicare
prevederilor CEB - FIP Model Code 1990 (relaţia 6.4-8), respectiv trebuie să fie preluate de armătură corespunzătoare.
Eurocode 2 : Design of concrete structures - Part 1 : General rules and Orientativ, valoarea caracteristică a forţei de despicare
rules for buildings (ENV 1992-1-1 :1991,cap.4, relaţia 4.18). (Fspk) în funcţie de solicitarea la tracţiune, poate fi
Pentru verificările de la nr.crt. 3-5 a se vedea şi prevederile din considerată conform datelor din tabelul 6.
STAS 10107/0-90, pct.3.38 (calculul plăcilor la străpungere, la care
forţa tăietoare are aceeaşi direcţie dar alt sens şi mod de acţionare).
7.3.4 Pentru prinderi montate pe elemente suport alcătuite în
straturi diferite (spre exemplu beton prefabricat şi beton monolit, turnat
ulterior), se va analiza capacitatea de transfer a solicitărilor prinderii,
astfel încât ancorarea să fie realizată faţă de partea elementului suport
care are capacitatea de rezistenţă necesară. Această condiţie se poate
realiza fie prin ancorarea corespunzătoare între straturi (în cazul în
care elementele suport se proiectează), fie prin traversarea stratului
care nu are o ancorare corespunzătoare (în cazul elementelor
existente).
În cazul unor elemente de tip predală, la planşee, se poate
admite ancorarea unor prinderi solicitate la tracţiune cu până la
1 kN/m2 (tavane suspendate ş.a), dacă grosimea predalei este cel
puţin egală cu hef.
38
7.3.6 La alcătuirea, amplasarea şi montarea prinderilor se vor
avea în vedere şi condiţiile prevăzute în tabelului 2, nr.crt.23-26.

7.4 Stabilirea solicitărilor de calcul asupra ancorelor mecanice

7.4.1 Încărcările de calcul care acţionează asupra prinderii,


denumite în continuare solicitări exterioare, se descompun astfel că
(ii) - numai ancorele mecanice amplasate cel mai
ancorele mecanice care asigură prinderea pot avea numai următoarele
defavorabil (fig.12b), dacă diametrul găurilor (df) este
tipuri de solicitare:
mai mare decât valorile din tabelul 7 (indiferent de
a) - la tracţiune, din solicitări exterioare de tracţiune sau de
distanţa faţă de marginea liberă a elementului), sau
moment încovoietor (vectorul în planul plăcii de prindere); dacă distanţa faţă de marginea liberă a elementului
b) - la forfecare, din solicitări exterioare la forfecare/forţă este mai mică decât 10 hef (indiferent de diametrul
tăietoare (în planul plăcii de prindere) sau de moment de găurilor, df). În cazul în care direcţia de acţionare a
răsucire (vectorul perpendicular pe planul plăcii de forţei de forfecare este stabilă, se pot prevedea
prindere). găuri oblongi, pe această direcţie, pentru ancorele
c) - la solicitări combinate de tracţiune şi forfecare (tracţiune mecanice apropiate de marginea liberă a elementului,
oblică). care în acest fel nu sunt solicitate şi distribuţia se
Compresiunea, pe zonele pe care se manifestă, nu se preia de face la celelalte ancore mecanice (fig.12 c).
ancorele mecanice, din zonele respective. Aceasta trebuie să fie c) la solicitări combinate: se au în vedere condiţiile pentru
transmisă prin contact direct, de la placa de prindere la materialul tracţiune şi forfecare, pentru fiecare ancoră mecanică, astfel
suport. că pot fi cazuri în care unele ancore mecanice din grup să fie
7.4.2 Prinderea poate să fie realizată cu o singură ancoră active numai la tracţiune sau numai la forfecare.
mecanică, aceasta se va denumi izolată, sau cu mai multe ancore Ancorele mecanice izolate trebuie să îndeplinească condiţiile
mecanice, care se vor denumi grup. pentru a fi active la solicitarea de forfecare.
Ancorele mecanice active dintr-un grup sunt acele ancore 7.4.3 La descompunerea solicitărilor exterioare se va ţine
mecanice care transmit tipul de solicitare la care sunt supuse, în seama de excentricitatea rezultantelor acestora faţă de centrul de
următoarele condiţii: greutate al ancorelor active la solicitarea respectivă (exemplu în fig.11
b). Luarea în considerare a centrului de greutate al întregului grup
(a) - la tracţiune: cele care nu se află în zona comprimată a
este o simplificare de regulă acoperitoare (rezultând o excentricitate
plăcii de prindere (fig.11);
mai mare). Această simplificare poate fi avantajoasă în cazul solicitării
(b) - ia forfecare: (i) toate ancorele mecanice (fig.12a), dacă combinate când ancorele mecanice active sunt diferite pentru cele
diametrul găurilor din placa de prindere (df) nu este mai două tipuri de solicitări (tracţiune şi forfecare) centrele lor de greutate
mare decât valoarea prevăzută în tabelul 7 şi distanţa fiind, de asemenea, diferite.
până la marginea liberă a elementului este mai mare decât 7.4.4 La solicitarea la forfecare se va avea în vedere braţul de
10 hef; pârghie, care poate produce încovoierea ancorei mecanice, astfel:
a) - solicitarea la forfecare este fără efect de pârghie, atunci
când sunt îndeplinite următoarele două condiţii:
40
41
a) - ruperea oţelului (steel failure) unei părţi a ancorei
(i) - elementul fixat este din metal şi, în zona de mecanice (prezon, şurub, mufă-piuliţă): (i) la tracţiune; (ii)
ancorare, este fixat direct pe beton fără strat la forfecare (shear without lever arm) sau (iii) la forfecare
intermediar sau cu un strat de poză de cu efect de pârghie (shear with lever arm);
maximum 3 mm grosime; b) - prin alunecare, care poate fi în interiorul ancorei
(ii) - elementul fixat este în contact direct, pe
mecanice (pull-through), prin trecerea conului prin
toată grosimea sa, cu ancora mecanică;
manşon, sau faţă de materialul suport (pull-out), la
b) - solicitarea la forfecare este cu efect de pârghie
tracţiune;
dacă nu sunt satisfăcute condiţiile (i) şi (ii) de mai sus. În
c) - prin smulgere cu con de beton: (i) la tracţiune (concrete
cazul forfecării cu efect de pârghie, asupra ancorelor
mecanice ale prinderii acţionează momentul încovoietor de con failure) (fig.14a), sau (ii) prin efect de pârghie la
forfecare (pryout failure) (fig.14b);
d) - prin despicarea betonului (splitting failure), care se poate
produce (i) la montare sau (ii) sub încărcare, la tracţiune;
e) - prin ruperea betonului la marginea liberă (concrete edge
failure), la forfecare (fig.15).
Notarea rezistenţelor caracteristice în funcţie de modul de
cedare (NRki; VRki) precum şi coeficienţii parţiali de siguranţă ai
materialului (γ Mi), sunt date în tabelul 8.

calcul (MSd) calculat astfel:

7.5 Calculul la starea limită de rezistenţă 7.5".1 Modurile de


cedare a ancorelor mecanice pot fi următoarele (în
paranteză .sunt trecute denumirile în limba engleză, uzitate
în literatura de specialitate):

42
7.5.3 Condiţia de verificare se aplică astfel:
a) - solicitări la tracţiune: NSd ≤ N Rdi
b) - solicitări la forfecare: VSd≤ VRd
c) - solicitări combinate de tracţiune şi forfecare (tracţiune
oblică):

Pentru prinderile din clasa de importanţă redusă (tabelul 3) şi


în cazul în care pentru ancorele mecanice sunt date valori unice ale
rezistenţelor caracteristice (independente de direcţia încărcării şi de
modul de cedare), verificarea se face pentru ancora mecanică cea mai
solicitată din cadrul prinderii. Se precizează că, în funcţie de condiţiile
de alcătuire şi solicitare, ancora mecanică cea mai solicitată poate să
fie diferită pentru tracţiune sau forfecare verificarea făcându-se pentru
Valorile pentru γ caracterizează sistemele de ancorare şi nu pot fi
2
cea cu valoarea maximă.
modificate fără o bază experimentală cuprinzătoare.
<xx)
Indicativ, se poate considera legătura cu tipurile de ancore În cazul prinderilor amplasate în colţul elementelor suport şi
mecanice, conform precizărilor din tabelul 4, astfel: siguranţă foarte solicitate la forfecare oblică, verificarea se face pentru ambele direcţii.
mare pentru ancorele mecanice conform nr.crt.2; mare pentru nr.crt.1 7.5.4 Valorile de calcul ale solicitărilor şi rezistenţele de calcul
şi redusă dar acceptabilă pentru nr.crt.3 avute în vedere, pentru prinderile cu grup de ancore, sunt:
7.5.2 Calculul prinderii la starea limită de rezistenţă se face a) - pentru ancora cea mai solicitată în cazurile ruperii prin
prin verificarea condiţiei ca valoarea de calcul a solicitării (Sd) să nu oţel la tracţiune şi la forfecare cu sau fără efect de pârghie,
depăşească valoarea de calcul a rezistenţei (Rd): precum şi la cedarea prin alunecare (pct.7.5.1 a şi b)
Sd≤ Rd b) - pentru întregul grup de ancore active al prinderii
7.5.2.1 Valorile de calcul ale solicitării se stabilesc pe baza (conform pct.7.4.2) în celelalte cazuri (pct.7.5.1 c, d, e,).
încărcărilor care acţionează asupra prinderii, având în vedere 7.5.5 Rezistenţele caracteristice ale ancorelor mecanice,
prevederile pct.7.1.2 paragrafele (a) şi (d.i); 7.1.3; 7.1.5bşi 7.4.1. precum şi celelalte date necesare pentru calculul prinderii, sunt date în
În cazul unei serii de prinderi similare (pentru o conductă, spre agrementele tehnice, pentru fiecare tipodimensiune, pentru ancore
exemplu) se va avea în vedere, după caz, stabilirea unei solicitări de mecanice izolate.
calcul acoperitoare, aceeaşi pentru toată seria de prinderi sau pentru o Pentru verificarea prinderilor, valorile rezistentelor
parte a acestora. caracteristice ale ancorelor individuale sau în grup, după caz, în funcţie
7.5.2.2 Valorile de calcul ale rezistenţelor se stabilesc pe baza de modul de alcătuire a prinderilor, se determină conform prevederilor
rezistenţelor caracteristice şi a coeficienţilor parţiali de siguranţă ai din anexa 1. În cazul ancorelor mecanice în grup, rezistenţa
materialului, prezentate în tabelul 8 în funcţie de modul de cedare, caracteristică rezultă pentru întregul grup, prin luarea în considerare a
astfel: suprafeţelor de influenţă pe care acesta acţionează.

45
Este prevăzut, de asemenea în anexa 1, modul de
determinare a rezistenţelor caracteristice în situaţia prinderilor
solicitate la tracţiune şi amplasate la marginea unor elemente înguste
(pentru care distanţa maximă între ancora mecanică şi marginea liberă
a elementului - pe trei sau patru laturi - este mai mică decât cea
critică).

7.6 Verificarea la starea limită de deformaţie în exploatare a


prinderii comportă următoarele faze:
a) - stabilirea solicitărilor de exploatare pentru fiecare
ancoră mecanică, prin distribuirea solicitărilor globale
conform pct.7.4.1;
b) - determinarea deformaţiilor ancorelor mecanice pe baza
solicitărilor de exploatare şi a deformaţiei caracteristice
precizată în specificaţia tehnică pentru tipodimensiunea
b)- în cazul în care placa de prindere este flexibilă în raport cu
respectivă, pe baza unei relaţii de proporţionalitate;
solicitarea, distribuţia solicitării globale între ancorele mecanice şi
c) - compunerea deformaţiilor rezultate (la tracţiune şi la
efortul de compresiune locală în beton va face obiectul unei analize
forfecare), luând în considerare, la forfecare şi deplasarea
speciale. Placa poate fi considerată flexibilă dacă săgeata, calculată
suplimentară permisă de găurile din beton şi din placa de
considerând încărcarea din întindere şi încovoiere (dacă este cazul) şi
prindere;
ancorele mecanice ca reazeme simple punctuale, depăşeşte 1 / 1 0 0
d) - compararea deformaţiei calculate, cu deformaţia admisă
din distanţa maximă între aceste ancore mecanice.
stabilită prin proiect ca limită pentru prinderea respectivă;
e) - analizarea componentelor, în cazul depăşirii
deformaţiilor admise şi luarea unor măsuri pentru
8. ASIGURAREA CALITĂŢII PRINDERILOR CU ANCORE
încadrarea în limite (tipul ancorei mecanice;
precomprimarea prinderii ş.a). În cazul unor condiţii foarte MECANICE
severe, este indicată prevederea, la alcătuirea prinderii, a
unor sisteme de reglare independentă, între placa de 1 . 1 Asigurarea calităţii prinderilor cu ancore mecanice
prindere şi piesa montată, pentru compensarea comportă condiţii şi verificări pentru principalele componente implicate
deformaţiilor efective. ( a se vedea şi prevederile din tabelul 2):
a) - ancorele mecanice;
7.7 Verificarea la starea limită de oboseală în cazul în care se b) - elementele şi materialul suport pe care se
produc eforturi/deformaţii de forfecare sau de încovoiere, alternând de realizează prinderea;
sens, se face prin calcularea variaţiei de efort c) - proiectul prinderilor (alcătuire, calcul, prevederi
(∆ τ =τ max- τ min sau ∆ σ = σ max -σ min) în ancora mecanică cea mai constructive);
solicitată şi limitarea ei la următoarele valori: ∆ τ = 4 MPa; ∆ σ = 8
O O
d) - executarea lucrărilor;
MPa. Coeficienţii parţiali de siguranţă se vor lua astfel: e) - exploatarea prinderilor.

46
47
8.2 În funcţie de clasa de importanţă a prinderii, certificarea de
conformitate a calităţii ancorelor mecanice va fi după cum se
precizează în tabelul 9.

Tabelul 9
8.3 Elementele şi materialul suport pe care se realizează 8.4 Proiectul prinderilor face parte din proiectul lucrărilor la
prinderea trebuie să fie bine cunoscute în ceea ce priveşte datele de care aceste prinderi sunt folosite (elemente de construcţii, instalaţii
intrare pentru proiectare, şi având în vedere comportarea lor la şi/sau echipamente, montaje tehnologice ş.a) şi urmează demersurile
acţiunea seismică, pentru a evita prinderile în zonele potenţial plastice. legale ale acestuia.
În tabelul 10 sunt prezentate principalele date şi aspecte care Proiectul trebuie să conţină încadrarea prinderilor în clasa de
trebuie stabilite, în funcţie şi de clasa de importanţă a prinderilor. importanţă, motivată, breviarul de calcul (extins în funcţie de clasa de
importanţă a prinderilor), precum şi cel puţin următoarele:
Tabelul 10 - tipodimensiunile ancorelor mecanice, capacităţile
de rezistenţă şi deformaţiile sub încărcări;
- amplasarea prinderilor pe elemente;
- configuraţia poziţiei găurilor, cu toleranţe de
trasare şi prevederi privind ajustarea în funcţie de
poziţia efectivă a armăturilor;
- dimensiunile găurilor (diametru, adâncime) cu
toleranţe;
- valori de control pentru fixarea ancorelor
mecanice (moment de strângere - T inst ) cu
toleranţe, precum şi dacă această operaţiune
constituie punct de oprire;

49
- dispozitive speciale care trebuie utilizate, dacă - schiţa de identificare a ancorelor mecanice
este cazul; montate;
- detalii, cu toleranţe, pentru realizarea plăcii de - rezultatul încercărilor de verificare (conform
prindere; pct.8.6.1.ii) realizate în funcţie de clasa de
- detalii, cu precizarea materialelor şi toleranţe, importanţă a pri'nderii, astfel:
pentru realizarea straturilor intermediare (sub • deosebită: cel puţin o ancoră mecanică la
placa de prindere), dacă este cazul; o prindere;
- valori de control pentru realizarea prinderii • normală: cel puţin 5% din numărul total de
(momente de strângere, deformaţii măsurate ş.a); ancore, alese întâmplător, dar nu mai mult
- numărul şi modalitatea de efectuare a încercărilor de una la o prindere;
in situ pentru verificarea capacităţii ancorelor sau • redusă: cel puţin trei ancore mecanice la
prinderilor, inclusiv valori de control; întreaga lucrare, alese întâmplător, dar nu
- măsuri de protecţie la foc şi/sau anticorosivă, dacă mai mult de una la o prindere.
este cazul; - orice alt aspect demn de a fi menţionat.
- măsuri privind întreţinerea şi/sau urmărirea Abaterile care depăşesc valorile din proiect, precum şi orice
comportării în exploatare, dacă este cazul. alte nepotriviri, vor fi soluţionate numai în acord cu proiectantul
prinderii.
8.5 Executarea lucrărilor trebuie să fie realizată de personal
calificat şi, în funcţie de clasa de importanţă, cu un sistem de asigurare 8.6 Verificările prin încercări in situ sunt necesare şi se
a calităţii conform prevederilor din tabelul 1 1 . efectuează în următoarele situaţii:
a) - când sunt prevăzute în proiecte sau în specificaţiile
______________________________________________ Tabelul 11 tehnice, care stabilesc condiţiile (tipodimensiune,
amplasare) şi valorile de control (forţă, deformaţie), dar cel
puţin cele conform pct.8.5;
b) - pentru atestarea/calificarea executantului lucrărilor de
acest gen;
c) - în cadrul activităţii de supraveghere ca urmare a
elaborării agrementului tehnic sau a certificării de
conformitate a calităţii produselor.
8.6.1 Încercările pot fi de două tipuri:
(i)- încercări de rezistenţă, care sunt duse până la rupere, cu
consemnarea rezistenţei la rupere, a modului de cedare şi a
Fixarea ancorelor mecanice constituie lucrare ascunsă, pentru comportării până la rupere;
care se va încheia proces-verbal de recepţie a lucrărilor ascunse, care (ii)- încercări de verificare (ţine - nu ţine), care sunt duse până
va cuprinde, cel puţin: la o încărcare de control, stabilită, cu consemnarea comportării
- referirea la lucrare şi la proiectul prinderilor; (a deformaţiei în special) până la atingerea încărcării

50 51
respective şi la descărcare (deformaţia remanentă, dacă Anexa 1
există).
8.6.2 Încercările se efectuează, de regulă, pe ancore DATE PENTRU ALCĂTUIREA Şl CALCULUL PRINDERILOR CU
mecanice izolate, dar se pot efectua şi pe prinderi, cu stabilirea ANCORE MECANICE, STABILITE PRIN AGREMENTE TEHNICE
modului de acţionare şi a punctelor şi mărimilor care se măsoară CONFORM ETAG N° 001
(forţe, deplasări).
8.6.3 Încercările in situ pot fi de tracţiune şi de forfecare (fără A1.1 Condiţii generale
sau cu încovoiere), în cazul în care este necesară încercarea cu o
combinaţie între aceste solicitări sau cu alt tip de solicitare (spre A1.1.1 Condiţiile iniţiale avute în vedere la stabilirea datelor
exemplu de răsucire), trebuie stabilit modul de acţionare, precum şi sunt:
punctele şi mărimile care se măsoară (forţe, deplasări). - se aplică la betoane cu agregate curente, având clasa
8.6.4 Metode de încercare pentru încercări in situ, sunt cuprinsă între C20/25 şi C50/60;
prezentate în anexa 2. - elementul suport are grosimera mai mare de 100 mm
sau 2 hef, iar hef, luând valoarea cea mai mare, este mai mare
8.7 Exploatarea prinderilor nu comportă, de regulă, măsuri de 40 mm (în unele cazuri se admit 30 mm);
speciale în afara urmăririi comportării construcţiei, în care trebuie să fie - ancorele mecanice sunt din oţel, tratate anticorosiv, sau din
specificate expres. oţel inoxidabil;
În anumite cazuri (prinderi de importanţă deosebită, prinderi - durata minimă de viaţă pentru utilizarea prevăzută este de 50
solicitate variabil şi/sau aflate în medii agresive ş.a) prinderile vor de ani;
face obiectul unor investigaţii anume, prin inspecţie vizuală, care să - prinderea este supusă încărcărilor în principal statice;
constate starea acestora şi modificările apărute faţă de situaţia - dimensionarea prinderilor este realizată prin proiectare
precedentă. Această investigaţie se va institui prin prevederi ale competentă;
proiectului sau ale raportului de expertizare (după caz) şi va fi adusă - punerea în operă a ancorelor mecanice pe şantier face
la cunoştinţa beneficiarului (proprietar, utilizator), care trebuie să o . obiectul unui control al calităţii.
efectueze la perioadele indicate. A1.1.2 Datele sunt stabilite pentru ancorele mecanice care
corespund experienţei actuale, prin aceasta înţelegând:
a) - existenţa unor modelări ale comportării ancorelor
mecanice pentru anumite moduri de cedare şi solicitări, modelări
rezultate în urma prelucrării unui număr foarte mare de rezultate ale
încărcărilor efectuate;
b) - utilizarea unor ecuaţii stabilite pe baza modelărilor prin
care se poate calcula rezistenţa la cedare a ancorelor mecanice, în
condiţii date, această rezistenţă crescând monoton, continuu, în funcţie
de hef şi fck.

52
53
Încercările efectuate pentru fiecare tip de ancore mecanice, la
elaborarea agrementelor tehnice, conform unui program stabilit în
funcţie de metoda de calcul şi alţi parametri, au scopul de a determina:
(i) - dacă tipul respectiv de ancoră mecanică răspunde
condiţiilor care definesc experienţa actuală;
(ii) - parametrii (care vor fi arătaţi în continuare) şi valorile
caracteristice, care constituie datele de intrare privind ancorele
mecanice la proiectarea (alcătuirea şi calculul) prinderilor.
În cazul în care un tip de ancoră mecanică nu corespunde
experienţei actuale, în agrementul tehnic sunt date valorile care trebuie
luate în calcul pentru proiectarea prinderii.
A1.1.3 Parametrii consideraţi privind elementul suport şi relaţia
între metoda de calcul şi opţiuni (acestea fiind indicate în agrementele
tehnice respective), precum şi mărimile pentru calcul pentru fiecare
metodă, sunt date în tabelul A1.1.
Cele trei metode de calcul sunt următoarele:
- Metoda A, prin care trebuie demonstrată verificarea condiţiei
S d ≤ R d pentru toate direcţiile de solicitare (tracţiune, forfecare,
tracţiune oblică), şi pentru toate modurile de cedare. Sunt avute în
vedere atât amplasările neinfluenţate de distanţele între ancorele
mecanice (s>scr) sau faţă de marginea elementului (c>c cr), cât şi cele
care conduc la reducerea rezistenţelor caracteristicie (s cr≥ s≥ smin;
ccr≥ c≥ cmin)
- Metodele B şi C sunt simplificate şi se bazează pe o singură Având în vedere restrângerea domeniului de aplicare în cazul
valoare a rezistenţei de calcul ( F°rd) , indiferent de direcţia de solicitare metodelor de calcul B şi C, producătorii de ancore mecanice cer
şi de modul de cedare. Verificarea condiţiei elaborarea agrementelor tehnice, de regulă, pentru metoda A. Cel mai
Sd< Rd , în cazul unui grup de ancore mecanice, se face pentru ancora complet domeniu îl asigură opţiunea 1 (beton nefisurat sau fisurat, de
mecanică cea mai solicitată. Diferenţa între metoda B şi metoda C este clasă între C20/25 şi C50/60), restul opţiunilor (2-7-8) limitând fie
următoarea: starea de fisurare, fie clasa betonului.
- în cazul metodei B, amplasarea ancorelor mecanice se poate
face şi la distanţe aflate în domeniul s cr.. s min şi c cr ...c min, A1.2 Codiţii legate de distanţele a; c şi s (fig.9)
calculându-se pentru aceste situaţii valoarea redusă (F Rd) a
rezistenţei de calcul (F°Rd); A1.2.1 Distanţele între ancorele mecanice cele mai apropiate
- în cazul metodei C, amplasarea ancorelor mecanice nu se din două prinderi alăturate (a), între ancorele mecanice şi marginea
poate face la distanţe mai mici decât scr şi ccr. liberă a elementului (c) şi între axele ancorelor mecanice ale unei
prinderi (s) condiţionează alcătuirea şi calculul prinderilor aşa cum se
arată în tabelul A1.2.
54
55
A1.3 Rezistenţele caracteristice la tracţiune.
Rezistenţele caracteristice la tracţiune sunt stabilite pentru
cele patru moduri de cedare: rupere prin oţel; alunecare; smulgerea cu
con de beton; despicarea betonului.

Dacă există cazuri în care a≤ scr se recomandă modificarea A1.3.1 Rezistenţa caracteristică la tracţiune în cazul ruperii
prinderilor încât să se realizeze o singură placă de bază care să prin oţel (NRks) se calculează, pentru o ancoră mecanică, cu relaţia:
asigure solicitarea întregului grup de ancore mecanice. Dacă această N
RKS . = As, fuk (N) . (Â1.2)
alcătuire nu este posibilă sau este oneroasă, la stabilirea limitelor bazei în care:
reale de influenţă a conului de beton se va considera, de fiecare parte As- aria în secţiunea de oţel cea mai slăbită a ancorei mecanice (mm2)
între acele prinderi distanţa de 0,5 a. fuk - rezistenţa caracteristică la tracţiune a oţelului respectiv (valoare
nominală) (N/mm2).
A1.2.2 Pentru ancorele mecanice care corespund experienţei Valorile A şi fuk sunt date în agrementele tehnice respective
S

actuale, se consideră următoarea relaţie: pentru fiecare tipodimensiune.


Scr,N = 2 ccr,N=3 hef (A1.1) A1.3.2 Rezistenţa caracteristică la tracţiune în cazul cedării
În cazurile particulare în care prinderile sunt amplasate în zone prin alunecare (NRkp) este dată în agrementele tehnice respective
înguste (având margini libere pe trei sau patru laturi) şi/sau subţiri, se pentru fiecare tipodimensiune.
pot considera în calcul valorile s'cr.N; c’crN; c'.,; h’ef. A1.3.3 Rezistenţa caracteristică la tracţiune în cazul cedării
prin smulgerea cu con de beton (NRkc), pentru o ancoră mecanică
izolată sau pentru un grup de ancore mecanice, se calculează cu
relaţia:

56 57
pârghie); rupere prin oţel cu braţ de pârghie; smulgere cu con de beton
prin efect de pârghie; ruperea betonului la marginea liberă.
A1.4.1 Rezistenţa caracteristică la forfecare în cazul ruperii
prin oţel fără efect de pârghie (VRks) se calculează, pentru o ancoră
mecanică, cu relaţia:

A1.4 Rezistenţele caracteristice la forfecare

Rezistenţele caracteristice la forfecare sunt stabilite pentru


cele patru moduri de cedare: ruperea oţelului la forfecare (fără efect de

60
În cazul în care prinderea este amplasată aproape de un colţ
al elementului suport (fig.A1.3b) se calculează rezistenţă caracteristică
pentru ambele margini libere ale elementului suport şi se ia în
considerare valoarea cea mai mică.

A1.6 Valorile rezistenţelor caracteristice care depind de


cedările prin beton, pentru valorile intermediare ale rezistenţei
betonului, în cazul opţiunilor 1 ; 3 ; 5 ; 7 ; 9 şi 11 (determinări pentru
clase de beton C 20/25... C 50/60) se stabilesc prin multiplicarea
valorilor date pentru clasa C 20/25, cu coeficienţii ψ c , precizaţi în
agrementele tehnice respective.

A1.5 Rezistenţele de calcul pentru metodele de calcul B şi C

Rezistenţele de calcul pentru metodele de calcul B (F°Rd) şi C


(FRd) sunt date în agrementele tehnice respective (pentru cazurile în
care producătorii au solicitat elaborarea pentru aceste metode de
calcul).

65
64
Anexa 2

METODE PENTRU ÎNCERCAREA IN SITU


A ANCORELOR MECANICE

A2.1 GENERALITĂŢI

A2.1.1 Scop
Scopul metodelor de încercare in situ este acela de a verifica
performanţele ancorelor mecanice montate, performanţe care implică
atât materialul în care sunt montate, cât şi modul în care au fost
efectuate operaţiunile de montare. Termenii şi notaţiile sunt cele din
specificaţia tehnică,

A2.1.2 Domeniu
Încercările in situ a ancorelor mecanice pot fi:
a) - încercări la tracţiune;
b) - încercări la forfecare;
c) - încercări la tracţiune oblică;
d) - încercări la momentul de strângere/deşurubare.
Încercările se efectuează cu încărcări statice şi pot fi duse
până la cedare sau până la atingerea unei valori de control (încărcare,
deformaţie).
Toate datele şi condiţiile de încercare se stabilesc prin
tema/proiectul de încercare.
Metodele prezentate se referă la încercarea pe ancore
mecanice izolate, în cazul în care se prevede încercarea pe prinderi,
se va întocmi un proiect al încercării, cu detalii privind modul de
aplicare a încărcării precum şi a mărimilor măsurate.

A2.1.3 Mediul ambiant


Condiţiile pentru mediul ambiant, la încercare, sunt cele
impuse de echipamentele de încercare şi măsurare utilizate la
încercare.

83
(iii) - măsurarea valorii încărcării, la fiecare treaptă, cu
A2.1.4 Montarea ancorelor mecanice
precizia de cel puţin 2%;
Ancorele mecanice care se încearcă vor fi stabilite dintre cele
(iv) - o cursă suficientă pentru desfăşurarea încercării (de
montate curent în lucrare. Montarea se face de către executantul ordinul a 0,8... 1,0 hef).
lucrării conform procedurilor proprii de executare a lucrărilor c) - Sistemul de măsurare a deformaţiilor ancorei mecanice
respective. trebuie să asigure:
Stabilirea ancorelor mecanice care se încearcă se face de (i) - măsurarea în punctul şi pe direcţia stabilite;
către proiectant, beneficiarul lucrării sau unitatea care face încercările. (ii) - măsurarea, la fiecare treaptă, cu precizia de cel
puţin 0,02 mm.
A2.1.5 Condiţii generale pentru echipamentul de încercare d) - Mărimile urmărite (forţa, deformaţia) se măsoară, la
a) - Dispozitivul de aplicare a încărcării trebuie să asigure: trepte de încărcare, prin citire directă şi notare pe fişă de
(i) - aplicarea încărcării fără componente încercare. Se pot utiliza şi echipamente cu înregistrare directă,
perturbatoare (excentricităţi, frecări ş.a.); pentru care trebuie să existe etalonarea prealabilă a întregului lanţ
(ii) - diametrul găurii din placa de încărcare pentru de măsurare (captor - amplificator - înregistrator), pe canalele
trecerea prezonului/şurubului conform valorilor din tabelul A2.1. respective.
Tabelul A2.1

A2.1.6 Identificare
Fiecare ancoră încercată trebuie să poată fi identificată prin
documente scrise care să conţină cel puţin:
- datele privind ancora mecanică propriu-zisă
(firma producătoare, tipodimensiune, lot);
- datele privind montarea (executantul/echipa, procedura
de executare a lucrărilor, data montării, echipamentul
(iii) - rezemarea astfel încât să permită comportarea liberă
folosit); poziţia generală, în ansamblul construcţiei şi de
a materialului suport, conform condiţiilor specifice
detaliu, pe elementul de construcţie, cu notarea distanţelor
precizate la fiecare tip de încercare, iar presiunea
faţă de marginile elementului şi, dacă este cazul, faţă de
maximă exercitată pe materialul suport să nu
ancorele şi armăturile învecinate.
depăşească 5 MPa (50 daN/cm2);
(iv) - observarea directă a ancorei mecanice în timpul
încercării şi montarea sistemului de măsurare a A2.2 ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE
deformaţiei acesteia sub încărcare.
b A2.2.1 Condiţii şi echipament specific
) - Sistemul de încărcare trebuie să asigure:
(i) - aplicarea încărcării în mod lent, continuu sau în A2.2.1.1 Încercarea la tracţiune a ancorelor mecanice se
trepte, cu menţinerea constantă a încărcării; (ii) efectuează pentru determinarea:
- o capacitate de încărcare de ordinul a 1 , 5 . . . 3 ori a) - rezistenţei, caz în care încercarea se duce până la
capacitatea nominală a ancorelor mecanice încercate; cedare, determinând încărcarea şi modul de cedare;
84
8 5
b) - comportării până la o forţă de control, dată, caz în care legături articulate/sferice care să permită axarea cerută
încercarea se opreşte la atingerea forţei de control, pentru aplicarea forţei.
determinând deformaţia atinsă şi modul general de c) - Sistemul de încărcare poate fi hidraulic sau cu şurub.
comportare; Pentru măsurarea valorii încărcării se va folosi un captor
c) - forţei de precomprimare a prinderii, caz în care de forţă etalonat. Măsurarea pe baza presiunii sau a
încercarea se opreşte la observarea desprinderii dintre momentului de strângere vor putea fi folosite doar ca
piuliţa/şurubul ancorei mecanice şi placa de prindere, indicaţii de apreciere, deoarece nu asigură, precizia
determinând forţa respectivă. necesară, cerută, în afara cazului în care corelarea
A2.2.1.2 Încercarea Ia tracţiune se efectuează prin aplicarea unei capacităţii cu domeniul de încărcare şi etalonări
forţe de tracţiune, în sensul smulgerii, asupra concludente fac posibilă asigurarea acestei precizii.
prezonului/şurubului ancorei mecanice, coaxială cu acesta, încărcarea d) - Sistemul de măsurare a deformaţiei ancorei mecanice,
se aplică prin intermediul unei plăci introduse pe prezon/şurub, pe direcţia axială, faţă de suprafaţa materialului suport,
sau - după caz - direct asupra plăcii de prindere, confecţionate care trebuie să asigure următoarele condiţii:
corespunzător. Placa poate să fie strânsă cu o forţă (moment) dată -rezemarea, independentă şi stabilă, pe suprafaţa
sau nu. materialului suport, la o distanţă mai mare decât de 1,5 ori
A2.2.1.3 Echipamentul specific pentru încercarea la tracţiune adâncimea de ancorare (1,5 hef);
constă din (fig. A2.1): -palparea prezonului/şurubului ancorei mecanice sau a altei
a) - Scaunul de rezemare, care trebuie să asigure piese solidară cu aceasta şi fără mişcări relative, pe
următoarele condiţii: direcţia axei prezonului/şurubului.
rezistenţa şi rigiditatea necesare pentru încărcarea Sistemul de măsurare poate folosi un singur captor de
respectivă; deplasare sau 2-3 captori amplasaţi simetric, în care caz se face
rezemarea pe materialul suport stabilă şi la o distanţă faţă calculul în vederea determinării deformaţiei axiale. Se pot folosi captori
de ancora mecanică mai mare decât de 2 ori adâncimea mecanici (comparator cu tijă 1/100 mm) sau inductivi, având în vedere
de ancorare (2 hef); cursa de cel puţin 1 cm. Pentru deplasări mai mari măsurarea se poate
să permită aşezarea corectă şi stabilă a sistemului de face cu rigla gradată în mm.
încărcare şi axarea acestuia pe axa ancorei mecanice;
să permită amplasarea sistemului de măsurare a A2.2.2 Desfăşurarea încercării
deformaţiei ancorei mecanice, precum şi observarea A2.2.2.1 Se identifică ancora mecanică, se consemnează
directă a acesteia. poziţia ei (conform pct. A2.1.6) şi se deschide o fişă de măsurare a
b) - Sistemul de tragere, care trebuie să asigure următoarele valorilor la încercare, pentru aceasta. Se măsoară, cu rigla gradată,
condiţii: distanţa de la capătul prezonului/mufei filetate până la suprafaţa
rezistenţa necesară, în limite elastice; materialului suport, înainte de încercare.
prinderea, axată, la ancora mecanică, cu elementele A2.2.2.2 Se montează echipamentul de încercare, asigurân-
acesteia (diametru gaură, grosime ş.a.); du-se:
montarea, axată, a unui captor de forţă pentru măsurarea - rezemarea corectă, stabilă, a tuturor pieselor;
. încărcării aplicate; - axarea corectă a tuturor pieselor şi libera deplasare
montarea, axată, a sistemului de încărcare; a pieselor în mişcare;

86 87
funcţionarea corectă a sistemului de măsurare a - se notează date despre comportarea zonei de ancorare la
deformaţiei ancorei mecanice; această încărcare: fisurare, desprinderi superficiale sau în
- funcţionarea corectă a sistemului de încărcare. profunzime ş.a.
A2.2.2.3 Se reglează echipamentele de măsurare (forţă, c) - încercarea de verificare a forţei de precomprimare a
deplasare) şi se face măsurarea de zero, înainte de încercare. Se prinderii:
stabilesc treptele de încărcare, în funcţie de încărcarea maximă - se notează forţa la care începe desprinderea, determinată
preconizată, valoarea unei trepte de încărcare fiind egală cu cel mult prin manifestarea unei deformaţii sporite a ancorei
1/5....1/6 din încărcarea maximă preconizată. mecanice (care depăşeşte cu 10% pe cea calculată; la
A2.2.2.4 Se aplică încărcarea, în trepte, cu urmărirea forţa respectivă, pentru lungimea liberă a
deformaţiei pe parcursul încărcării şi citirea valorilor încărcării şi prezonului/şurubului);
deformaţiei după oprirea pe treapta de încărcare. Se notează, de - se notează eventualele observaţii efectuate pe parcursul
asemenea, observaţiile făcute, dacă este cazul: fisurarea materialului încărcării, în special legate de deformaţia sub încărcare.
suport, deformaţii mari. Rezultatele vor fi prezentate separat, pentru fiecare ancoră
În cazul în care apare o funcţionare defectuoasă (dezaxarea mecanică, identificată aşa cum s-a arătat la pct. A2.1.6.
sistemului de încărcare, influenţarea sistemului de măsurare a
deformaţiei ş.a) se opreşte încercarea, se descarcă complet, se
remediază deficienţa constatată şi apoi se reia încărcarea. Valorile A2.3 ÎNCERCAREA LA FORFECARE
măsurate înainte de reluarea încărcării se păstrează şi vor putea fi
utilizate la prelucrarea şi interpretarea datelor. A2.3.1 Condiţii şi echipament specific
A2.3.1.1 Încercarea la forfecare a ancorelor mecanice se
A2.2.3 Prezentarea rezultatelor efectuează pentru determinarea:
Prezentarea rezultatelor încercării se face, în funcţie de a) - rezistenţei, caz în care încercarea se duce până la
obiectul acesteia, astfel: cedare, determinând încărcarea şi modul de cedare;
a) - încercarea pentru determinarea rezistenţei; b) - comportării până la o forţă de control, dată, caz în care
se trasează diagrama încărcare-deplasare, la o scară încercarea se opreşte la atingerea forţei de control,
convenabilă, astfel încât să poate fi determinate valorile determinând deformaţia atinsă şi modul general de
pentru situaţiile determinante (deplasarea admisă în comportare.
exploatare, paliere de deplasare sub încărcare constantă, Încercarea la forfecare se poate efectua, în unele cazuri, pe
încărcarea maximă atinsă ş.a.); prinderi, pentru a determina comportarea de ansamblu a acestora.
- se notează date despre comportarea zonei de ancorare în A2.3.1.2 Încercarea la forfecare, efectuată în cazul în care
funcţie de încărcare: fisurare, desprinderea unui con între placa de prindere şi suprafaţa materialului suport este o distanţă
superficial sau de profunzime, alunecarea ancorei ş.a. relativ mare, furnizează date privind comportarea la încovoiere, în
b) - încercarea la o forţă de control dată: condiţiile respective, a prezonului/şurubului ancorelor mecanice.
- se notează deformaţia/deplasarea la forţa respectivă şi A2.3.1.3 Încercarea la forfecare se realizează prin aplicarea
încadrarea acesteia în valoarea de control; asupra prezonului/şurubului ancorei mecanice sau prinderii, după caz,
într-un plan care coincide cu planul median al plăcii de prindere, a unei
forţe având direcţia şi sensul stabilite.
88 89
A2.3.1.4 Echipamentul specific pentru încărcarea la forfecare Între placa montată pe prezon/şurub şi suprafaţa materialului
constă din (fig. A2.2): suport se va aşeza o folie din material plastic pentru a micşora la
a) - Scaunul de rezemare, care trebuie să asigure maximum frecarea.
următoarele condiţii: În cazul în care se încearcă prinderea, se va proiecta legătura
rezistenţa şi rigiditatea necesare pentru încărcarea dintre placa de prindere şi sistemul de aplicare a forţei de forfecare,
respectivă; pentru direcţia şi sensul stabilite.
rezemarea stabilă, exterioară elementului sau pe acesta, c) - Sistemul de încărcare poate fi hidraulic sau cu şurub (fig.
caz în care trebuie să lase liber un spaţiu mai mare decât A2.3). Pentru măsurarea valorii încărcării se va folosi un captor de
scrv, de fiecare parte faţă de axa forţei; forţă etalonat. Măsurarea pe baza presiunii sau a momentului de
- să permită aşezarea corectă şi stabilă a sistemului de strângere vor putea fi folosite doar ca indicaţii de apreciere deoarece
încărcare şi axarea acestuia pe direcţia de încărcare; nu asigură precizia necesară, cerută, în afara cazului în care corelarea
să permită amplasarea sistemului de măsurare a capacităţii cu domeniul de încărcare şi etalonări concludente fac
deformaţiei, precum şi observarea directă a zonei de posibilă asigurarea acestei precizii.
ancorare. d) - Sistemul de măsurare a deformaţiei, pe direcţia de
Scaunul de rezemare poate fi conceput pentru aplicarea forţei
acţionare a forţei şi în axa acesteia, faţă de materialul suport, care
de forfecare prin tragere sau prin împingere, în acord cu direcţia şi
trebuie să asigure următoarele condiţii:
sensul acesteia.
- rezemarea independentă şi stabilă, pe suprafaţa
În unele cazuri se poate realiza rezemarea pe o altă prindere
(cu ancore mecanice sau de alt tip), sau se poate încerca o pereche materialului suport, de regulă în partea opusă celei spre
de ancore mecanice sau prinderi, acţionate, în sens opus, în acelaşi care se produce deformarea;
plan, pe direcţia care uneşte centrele lor (exemplu în fig. A2.3). - palparea unei piese care nu va avea mişcări relative faţă de
La acest mod de încercare trebuie să se analizeze atent, la prezonul/şurubul ancorei mecanice, în axa de acţionare a
prelucrare, datele obţinute, având în vedere deformaţiile de regulă forţei. Se foloseşte un singur captor de deplasare,
inegale, ale celor două părţi. mecanic (comparator cu tijă 1/100 mm) sau inductiv, având
b) - Sistemul de aplicare a forţei de forfecare, care trebuie să cursa de cel puţin 1 cm.
asigure următoarele condiţii:
- rezistenţa necesară, în limite elastice; A2.3.2 Desfăşurarea încercării este similară cu cea la
prinderea pe prezonul/şurubul ancorei mecanice cu o tracţiune (pct.A2.2.2)
bucşă conform detaliului din fig. A2.4, amplasată în acelaşi
plan cu placa de prindere, bucşă care poate fi A2.3.3 Prezentarea rezultatelor
interschimbabilă; Prezentarea rezultatelor încercării se face, în funcţie de
- montarea, axată, a unui captor de forţă pentru obiectul acesteia, astfel:
măsurarea încărcării aplicate;
a- încercarea pentru determinarea rezistenţei;
- montarea, axată, a sistemului de încărcare;
se trasează diagrama încărcare-deplasare, la o scară
- legături articulate/sferice care să permită axarea
convenabilă, astfel încât să poate fi determinate
cerută pentru aplicarea forţei.
91
90
A2.5 ÎNCERCAREA LA MOMENTUL DE
valorile pentru situaţiile determinante (deplasarea admisă
STRĂNGERE/DEŞURUBARE
în exploatare, paliere de deplasare sub încărcare
constantă, încărcarea maximă atinsă ş.a.); A2.5.1 Condiţii şi echipament specific

- se notează date despre comportarea zonei de A2.5.1.1 Încercarea la momentul de strângere se efectuează
ancorare în funcţie de încărcare: fisurare, pentru verificarea:
a) - capacităţii ancorei mecanice de a suporta, fără
desprinderea unui con superficial sau de profunzime,
degradare, un moment de strângere stabilit;
alunecarea ancorei ş.a.
b) - capacităţii ancorei mecanice de a permite
b- Încercarea la o forţă de control dată: deşurubarea, după strângerea cu un moment
- se notează deformaţia/deplasarea la forţa stabilit.
respectivă şi încadrarea acesteia în valoarea de A2.5.1.2 Încercarea la momentul de strângere se efectuează prin
aplicarea unui moment de strângere, stabilit şi măsurarea
control;
deformaţiei axiale, a rotirii eventuale a părţii ancorate şi, dacă este
- se notează date despre comportarea zonei cerută, forţa axială realizată prin strângere.
de ancorare la această încărcare: fisurare, Încercarea la deşurubare se face prin deşurubarea
desprinderi superficiale sau în profunzime ş.a. piuliţei/şurubului, după înşurubarea cu un moment de strângere stabilit
şi verificarea menţinerii părţii ancorate în poziţie stabilă, fără rotire
relativă în materialul suport.
A2.4 ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE OBLICĂ A2.5.1.3 Echipamentul specific pentru încercarea la momentul
de strângere/deşurubare constă din (fig. A2.5):
a) Scaun de rezemare şi centrare, care trebuie să asigure
Încercarea la tracţiune oblică se realizează cu echipamentul şi
următoarele condiţii:
metoda de încercare la forfecare încărcarea fiind la un unghi mai mic
- rezistenţa şi rigiditatea necesare pentru încărcarea
decât 90° faţă de axa ancorei mecanice. Direcţia forţei aplicate trebuie respectivă;
să treacă, la unghiul stabilit, prin punctul de intersecţie a axei ancorei - aşezarea corectă pe suprafaţa materialului suport;
mecanice (prezonului/şurubului) cu suprafaţa materialului suport. - aşezarea corectă a suprafeţei de rezemare a
Pentru realizarea acestei încercări sunt necesare următoarele piuliţei/şurubului, dar fără a se roti odată cu acesta;
adaptări faţă de încercarea la forfecare: - diametrul găurii pentru prezon/şurub conform tabelului
a) scaunul de rezemare şi dispozitivul de aplicare a A2.1.
încărcării trebuie să permită axarea acesteia pe direcţia b) Cheie dinamometrică corespunzătoare dimensiunii
piuliţei/şurubului şi domeniului de moment de
stabilită;
strângere/deşurubare prezumat, etalonată.
b) se montează dispozitivul de încărcare, se încarcă şi se
c) Captor de forţă, dacă este cazul, pentru măsurarea
măsoară, la fiecare treaptă, deformaţiile pe două direcţii: efortului axial aplicat ancorei mecanice prin strângere,
pe direcţia axei ancorei mecanice (ca la tracţiune) şi pe care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
direcţia perpendiculară pe aceasta, în planul format cu să poată fi montat în spaţiul disponibil;
direcţia încărcării (ca la forfecare).
93

92
-să asigure rigiditatea similară plăcii de prindere;
-să asigure condiţiile de rezemare pe materialul suport
prevăzute pentru scaunul de rezemare şi centrare.
A2.5.2 Desfăşurarea încercării
A2.5.2.1 Se identifică ancora mecanică, se consemnează
poziţia ei (conform pct. A2.1.6) şi se deschide o fişă de măsurare a
valorilor la încercare, pentru aceasta. Se trasează un semn, vizibil, în
coincidenţă, pe prezon/bucşa ancorei mecanice şi pe suprafaţa
materialului suport, pentru a se verifica rotirea relativă a acestora.
A2.5.2.2 Se montează captorul de forţă, dacă este cazul şi
scaunul de rezemare şi centrare, o şaibă plată şi piuliţa/şurubul. Pentru
a împiedica rotirea părţii superioare a scaunului de rezemare, între
acesta şi şaibă se aşază două rondele de hârtie/pânză abrazivă (cu
partea abrazivă spre exterior).
Se verifică grosimea ansamblului de piese montate, care
trebuie să nu fie mai mică decât grosimea plăcii de prindere, şi să
asigure cursa de strângere a piuliţei/şurubului.
A2.5.2.3 Se strânge piuliţa/şurubul, cu cheia dinamometrică,
până la atingerea valorii stabilite a momentului de strângere, a forţei
din prezon/şurub - dacă e cazul - sau, dacă acestea nu au fost
stabilite, a momentului de strângere pentru fixare sporit cu 30% (1,3
Tin s )t .
După circa 10 minute se deşurubează piuliţa/şurubul, se scot
piesele montate şi se verifică:
- dacă s-a produs rotirea relativă faţă de materialul suport;
- dacă s-a slăbit ancorarea în materialul, suport;
- dacă s-au produs degradări în materialul suport.
A2.5.3 Prezentarea rezultatelor
Se precizează valoarea momentului de strângere aplicată şi se
notează date despre comportarea ancorei mecanice şi a zonei de
ancorare, dacă este cazul.

94