MODERN WOODEN CONSTRUCTIONS In the context of the new international orientations concerning the use of wood in constructions at the making of certain elements and structures of modern resistance, especially those made out of lamellate glued wood, simple or reinforced, the paper ,.Modern Wooden Constructions" shows a major practical interest, both from a theoretical point of view and for its ‘multiple applications of technical and constructive matter. After a short presentation of the history, of the advantages and disadvantages of the buildings made out of wood, physical ~ mechanical characteristics of wood and of the new products based on wood are presented as well as the bases regarding the planning and the calculation of elements with simple and composed sections, the elaboration and the calculation of joining, the behaviour and the calculation of lamellate glued wood elements. Further on, prefabricated houses and wooden frameworks and resistance structures are presented, insisting on the efficient wood and metal structures and on simple and reinforced lamellate glued wood. The paper was elaborated on the basis of a rich bibliography of the results of research and experience in the wood constructions field, inside and outside the country, some of the author's own research being mentioned 100. The paper contains as well numerous figures and a comprehensive graphic and illustrative material rich in sketches, solutions and details concerning the building of the elements and the structures of resistance made out of wood.CORSTRUCTH MODERNE LEMN me emai. Cr oes,Copyright © 1997 Editura Tehnicd Adresa: EDITURA TEHINCA Piata Presei Libere, 1 33 Bucuresti, Romania Cod. 71 341 Redactor: ing. Adina Negoifi Tehnoredactor: Nicoleta Negoifi Coperta: Simona Dumitrescu Procesare computerizata: Editura SEMNE. Imprimare: Tipografia ,,SEMNE ’94« Bun de tipar: 09.04.1997; Coli de tipar: 19 C.Z. 624.011.1 ISBN: 973-31-0924-XPREFATA CDatorité multiplelor avantaje pe care le prezintd lemnul din punct de vedere tehnic si constructiv, acesta a constiuit in decursul timpurilor unul dintre principalele materiale de i, stind la baza realizdrii unor importante constructii civile $i ingineresti_ Jn prezent, lemnul lamelat incleiat, tratat impotriva focului si biodegradarii, reprezinta unul dintre materialele de constructii moderne, utilizat pe scard tot mai mare la realizarea elementelor sistructurilor de rezistenta tn domeniul constructiilor civile, industriale si agricole. Jn contextul noilor orientari pe plan mondial privind utilizarea lemnului in constructii la realizarea unor elemente $i structuri de rezistenta moderne, indeosebi din lemn lamelat incleiat, obisnutt sau armat, lucrarea , CONSTRUCTH MODERNE DIN LEMN" prezinta un interes practic major, atét din punct de vedere teoretic, edt si prin multiplele aplicatii de ordin tehnic si constructiv. Dupé o scurté prezentare a istoricului, avantajelor si dezavantajelor constructiilor din lemn, sunt prezentate caracteristicile fizico-mecanice ale lemnului si produselor noi pe bazé de lenus, bazele privind proiectarea si caleulul elementelor cu sectiune simpla si compusd, alcituirea gi caleulul imbindrilor, comportarea si caleulul elementelor din lemn lamelat incleiat. In continuare sunt prezentate case prefabricate si sarpante din lemn, structuri de rezistentd din elemente plane yt structuri spatiale, insistindu-se asupra structurilor eficiente din lemn si metal, lemn lamelat incleiat obignuit si armat. Lucrarea a fost elaboraui pe baza unei bogate bibliografi, a recultatelor cercetiriisi experienjei fn domeniul constructiilor de lemn din tart si strdindtate, flind mentionate gi unele rezultate ale cercettrilor proprii ale autorului. Ea conyine de asemenea numeroase tabele si un cuprinzdtor material grafic si ilustrativ, bogat in schive, solutit si detalii privind realicarea elementelor si siructurilor de rezistenfa din lemn. Prin continutul sits, lucrarea, care sintetizeazd un bogat material documentar, reprezinidt un indreptar pentru inginerii constructori, specialisti din cercetare, proiectare si executie. Totodatd, lucrarea se adreseaza si studentilor — ingineri de la secpiile de construct civile, industriale si agricole, constituind un pretios material documentar pentru dezvoltarea conceptiei si spiritului practic al viitorului specialist tn domeniul constructiilor. AUTORULL 3 CUPRINS Introducere 1.1. Lemnul, produs al paduri, 1.2. Fondul forestier din Romania 1.3. Folosirea rafional& gi valorificarea superioaré a materialului lemnos in Romania 1.4. Scurt istoric al construcfillor din lemn 1.5. Clasificarea constructiilor din lemn 1.6. Avantajele si dezavantajele constructiilor din lemn 1.6.1. Avantajele construcfiilor din lemn 1.6.2. Dezavantajele constructiilor din lemn Materialele gi caracteristicile lor 2.1. Materialul lemnos folosit in constructii 21.1. Structura lemnului 2.1.2. Clasificarea materialului lemnos 2.1.3. Defectele lemnului si categorii de material lemnos pentru constructii 2.1.4, Contragerea gi umflarea lemnului 2.1.5, Putrezirea lemnului si masuri de protectie 2.1.6. Comportarea lemnului la foc si masurile de protectie contra incendiului 2.2. Lemn incleiat 2.3. Produse noi pe baz de lemn folosite in constructii 23.1. Placaj de constructii 2.3.2. Placi din aschii de lemn (PAL) 2.3.3. Plici din fibre de lemn (PEL) 2.3.4. Lemn stratificat Proiectarea gi calculul elementelor de construcfii din lemn 3.1. Reguli generale 3.2. Proprietati mecanice ale lemnului. 3.2.1. Comportarea lemnului la diferite solicitari 3.2.2. Factori care influenteaz comportarea lemnului la diferite solicitari 3.3. Calculul elementelor constructiilor din lemn 3.3.1. Principii fundamentale de calcul 3.32. Caracteristici normate gi de calcul 3.4. Calculul elementelor din lemn cu sectiune simpli 3.4.1. Elemente solicitate la intindere axial 3.42. Elemente solicitate la compresiune axial 3.4.3. Elemente solicitate la incovoiere35. CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 3.4.4. Elemente solicitate la compresiune excentric& Principalele tipuri de imbinari folosite in constructiile de lemn 3.5.1. Clasificarea imbinarilor 3.5.2. Consideratii generale privind comportarea, alc&tuirea si calculul imbinarilor 3.5.3. Alcdtuirea si calculul imbinarilor cu chertare ~3.5.4. Alcatuirea si calculul imbinarilor cu pene 3.6. 3.7. 3.5.5. Ale&tuirea gi calculul imbin&rilor cu tije 3.5.6. Imbinari incleiate 3.5.7. Piese si elemente metalice de imbinare utilizate in constructiile de lemn ‘Comportarea si calculul elementelor din lemn cu sectiune compusi 3.6.1. Date generale 3.6.2. Grinzi cu sectiune compusi solicitate la incovoiere 3.6.3, Elemente cu secfiune compusi solicitate la compresiune axial 3.6.4. Elemente cu sectiune compusi solictate la compresiune $i incovoiere Comportarea si calculul elementelor din lemn incleiat 3.7.1. Date generale 3.7.2. Factorii de influenti 4, Case prefabricate si sarpante din lemn 41. 42. 43. 44. 45. 5. Construc 5a. 5.2. Elemente generale privind conceptia si proiectarea cladirilor Nofiuni privind proiectarea functional& Scheme gi tipuri de apartamente Case prefabricate din lemn 44.1. Considerafii generale 4.4.2. Tipuri constructive caracteristice Sarpante din lemn 45.1. Considerafii generale 45.2. Tipuri constructive si elementele componente 4:3. Calculul elementelor sarpantei 45.4. Sarpante cu structura spatial je lemn din elemente plane Grinzi $.1.1. Grinzi cu alcituire simpli 5.1.2. Grinzi cu sectiune compusi 5.1.3. Grinzi cu inim® plind din scdnduri incrucisate batute in cuie 5.14. Grinzi incleiate 5.1.5. Grinzi armate, pretensionate Grinzi cu zabrele 5.2.1. Date generale 5.2.2. Ferme din scanduri 5.2.3. Ferme moderne din lemn si metal =53. 5.4. Cadre cu doua si trei articulatii 53.1. Date generale 5.32. Sisteme traditionale 5.3.3. Sisteme moderne 534, Cadre cu zabrele Arce cu dou’ gi trei articulatii 5.4.1. Date genrale 5.4.2. Sisteme tradifionale 83 83 83 85 89 95 — 102 11 132 135 135 138 140 144 144 144 145 147 147 148 149 150 150 151 161 161 162 166 169 173 173 173 179 179 185 214 214 218 223 — 239 ~ 239 240 246 258 259 259 259CUPRINS 5.43. Sisteme moderne din arce incleiate 5.5. Stabilitatea spafiala a structurilor din elemente plane. Cotravantuiri 6. Structuri spafiale din lemn 6.1. Date generale 62. Clasificarea structurilor spatiale 63. Bolfi-membrane 6.3.1. Bolfi-membrane cilindrice 6.3.2. Bolti-membrane intret&iate 6.4. Suprafefe cutate 65. Bolti lamelare 6.5.1. Date de bazi 6.5.2. Constructia boltilor lamelare 6.5.3. Calculul static 6.5.4. Executia boltilor lamelare . Cupole din elemente plane 5.7. Cupole geodezice. Particularit&ti constructive Bibliografie 271 275 275 276 278 278 279 279 295 299 301 303INTRODUCERE 1.1. LEMNUL, PRODUS AL PADURII P&durile constituie o urias bogitie, la fel de c&utat’ si de necesara ca si alte surse de materii prime. Tulpinile si coroanele arborilor constituie veritabile acumulatoare ale energiei solare si magazii de pretioase substante organice. Incepand cu celuloza si alcoolul i sfarsind cu rasinile si catranul, pidurile ne diruiesc prin lemn ~ produs si prin cirbune — produs fosil al tesuturilor lor - materii prime de 0 deosebit’ important’. Lemnul a fost folosit din cele mai indepartate timpuri ale existenfei umane, impirtind cu piatra si argila gloria de a fi prilejuit nasterea primelor unelte, a primelor locuinte, a primelor mijloace de ap&rare ale omului. Atét de adanc se fnradacinase lemnul in existenta cotidiand a omului si in treburile ,,cet&tii", incat putem vorbi de o civilizatie a lemnului, care a premers metalelor si betonului armat si care a supraviefuit pana in timpurile noastre, cdnd nici masele plastice si produsele de sintez& nu pot s8-iia locul. P&trunderea lemnului in existenfa omului constituie o istorie plind de neprevizut a cunoasterii naturii ¢i folosirii, inti gospodiiresti si apoi industriale, a acestei materii biologice, care a generat zeci de mestesuguri, importante ramuri industriale si arte cu semnificafii adénci pentru viata spiritual, cultural si economic’ a numeroaselor popoare. Pentru refacerea lemnului forestier, pentru a asigura cantitatea necesara aprovizionarii cu lemn a industriei si a constructiilor, in toate farile se aplicd 0 politic’ dinamicd. Se depun eforturi pentru a creste, prin toate mijloacele, volumul si calitatea pdurilor, prin extinderea zonelor exploatate, ameliorarea speciilor si reimp&durirea terenurilor defrisate, cu specii repede crescatoare. fn acelasi timp, evolutia prefurilor materialelor naturale si a produselor artificiale sau sintetice, la care asistim, poate determina o intoarcere in favoarea lemnului. Un prim indiciu in acest sens il constituie cresterea general a consumului si costului energiei si in particular a produselor petroliere din care deriva majoritatea materialelor plastice. Cercetirile actuale pe plan mondial si rezultatele obfinute pana acum indreptatesc ideea ci lemnul va continua si se menfina printre materialele de12 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 1.2. FONDUL FORESTIER DIN ROMANIA Pdurile {&rii noastre nu sunt repartizate uniform sub raport teritorial, datorita fie conditiilor fizico-geografice, fie unor factori economico-sociali care au actionat adesea anarhic in trecut. Zona p&durilor, situat4 la peste 700 m altitudine, detine circa 60 % din fondul forestier, cea de pe deal (150-700 m altitudine) 29 %, iar zonei de cAmpie (sub 150 m altitudine) fi revine doar 11 % din suprafata fondului forestier. Pornind de la clasificarea facut de fitogeograful P. Enculescu in anul 1924, unanim acceptat& si azi, in Romania exist urmitoarele mari zone de vegetatie: — zona alpina (superioara si inferioar’); ~ zona forestier’, cu trei subzone (subzona coniferelor, a tagatni sia stejarului); ~ zona stepei, cu dou’ subzone (subzona silvostepei cu p&duri si zona stepei propriu-zise, fir piduri). fn zona alpina, unde se manifest condifii aspre de clim’, vegetatia lemnoasi prezint& fenomene de nanism. Zona superioara este dominat& de silcii pitice (Salix retusa, Salix reticulata) si azalee pitice (Loiseleuria procumbes), speci pionere succedate de tufe de ienupar pitic (Juniperus sibirica). In zona inferioar’ apar jnepenigurile (Pinus mugho), smirdarul (Rhododendron kotschii) si, pe alocuri, exemplare izolate de zimbru (Pinus cembra). ‘Subzona conifereloreste ocupat’ in special de molidiguri care se intind sub form de benzi in lungul intregului lant carpatic. Limita lor inferioara este de 900-1000 m altitudine in nordul f&rii i de 1 200-1-300 m in sud, datorita diferenfei de latitudine. Subzona fagului este cea mai stratificatd. Sub fasia de molid este amplasat& p&durea format& din amestecuri echilibrate de fag si rlsinoase. In solurile si rariturile acestor piduri se instaleaz palcuri de pini si arini albi, localizate mai ales pe vaile rdurilor. Urmeaz& apoi figete pure, compacte, care apar pe versanfii sudici ai Carpafilor Meridionali. Limita lor inferioar4 coincide cu granita dintre munte gi deal (700 m). Sub fasia fAgetelor pure apar fagetele de deal, cu amestecuri (asa-numitele paduri de ,sleau“), situate de obicei intre 400 si 700 m, unde al&turi de fag cresc carpenul, ulmul, teiul, frasinul etc, Subzona stejarului prezint& si ea dou’ fasii, In partea superioar’ a subzonei, in atingere si uneori in intrep&trundere cu fAgetele de amestec, intélnim gorunetele, a céror limita inferioara coboar’ pana la 200 m in podisul Moldovei. Gorunetele cuprind numeroase asociajii in care intr’ gorunul propriu-zis (Quercus petraea), gorunul balcanic (Quercus dalechampii), prezent doar in Dobrogea, stejarul pufos, c&rpinita, mojdreanul, alunul turcesc etc. Silvostepa se intinde sub fasia gorunetelor. Pdurile propriu-zise de cdmpie sunt formate din stejarete si cereto-garnifete, care cuprind in regiunile de ,,sleau“ si alte specii, ca: jugastrul, arfarul, teiul argintiu, precum si un subarboret bogat. Luncile de campie cuprind intinse zvoaie de salcii si plop.Referitor la ponderea speciilor forestiere, dupa ultimele statistici, pe primul loc se situeaz’ fagul (31,76%), urmat indeaproape de rasinoase (28,26%) si alte foioase (20,39%), precum si speci de stejar (19,59%). Pan in anul 2000 sunt prevazute miasuri de crestere a ponderii rasinoaselor pan la 38%, de scddere a fagului pana la 27,5% si mai accentuata a celorlalte foioase (pana la 14,4%). 1.3. FOLOSIREA RATIONALA $I VALORIFICAREA. SUPERIOARA A MATERIALULUI LEMNOS iN ROMANIA Folosirea cat mai eficientd a resurselor naturale ale farii constituie unul din elementele esentiale ale politicii de industrializare, avand 0 deosebita insemnatate pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale din patria noastra. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, industria lemnului s-a bucurat de o atentie deosebiti, credndu-se conditii pentru transformarea ei intr-o industrie moderna, multilateral si complex’, corespunzitoare satisfacerii tuturor necesit&tilor economice nationale. fn dezvoltarea industriei lemnului, se deosebesc doud etape principale: — etapa 1948-1959, de comasare, reamplasare, reutilizare si reprofilare a fabricilor existente, concomitent cu construirea unor unit4ti pentru prelucrarea, in special, a lemnului de fag; - etapa a doua, 1960-1965 (etapa saltului calitativ), de concentrare a productiei in mari complexe de industrializare, care asigur4 o valorificare superioara, integral si complex’ a masei lemnoase, pe baza celei mai avansate tehnici i tehnologii. Mijlocul principal pentru ridicarea industriei lemnului la nivelul cerinfelor impuse in cadrul ansamblului economici nationale 1-a constituit prelucrarea lemnului in unitafi cu profil complex, care permit valorificarea cu un inalt randament si cu 0 mare eficient’ economica a materialului lemnos. Asemenea unititi complexe s-au realizat si au intrat in functiune la Galéutas, Ramnicu-Valcea, Bucuresti-Pipera, Tg.-Jiu, Gherla, Blaj, Brdila, Suceava, Pitesti, Comanesti, Sighet, Baciu, Drobeta- Turnu-Severin etc. In prezent, o atentie sporit’ se acordi problemei legate de economisirea lemnului si in special a cherestelei, prin reducerea consumurilor specifice si folosirea pe scar& tot mai larg’ a inlocuitorilor (plici din particule aglomerate si fibro- lemnoase, placaj etc.), precum si prin folosirea de lemn incleiat, asigurandu-se o utilizare rationala a lemnului plin, cat si a celui de mici dimensiuni. 1.4. SCURT ISTORIC AL CONSTRUCTHLOR DE LEMN Istoricul dezvoltarii constructiilor de lemn, ca ramur’ a tehnicii constructiilor,14 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN, dezvoltirii productiei si a modurilor de productie, care se succed de-a lungul veacurilor, respectiv de istoria dezvoltirii fortelor de productie si a relatiilor de productie. De aici, necesitatea studiului dezvoltarii istorice a constructiilor de lemn de-a lungul diversclor oranduiri sociale. in comuna primitiva, dup’ cum rezulti din datele arheologice, lemnul s-a bucurat de o larg’ si variatd intrebuinfare. Acest lucru a fost conditionat in primul rand de faptul c& lemnul avea o rispandire mare, rezisten{a ridicatd, combinati cu 0 greutate specificA mick si o prelucrare usoara. Astfel, concomitent cu folosirea lui pentru confectionarea armelor pentru vanat, a uneltelor de munca si a obiectelor casnice, Jemnul a avut o intrebuinfare larga gi la realizarea diferitelor constructii. Dezvoltarea slabi a fortelor de productie din epoca de piatr’ limita ins& posibilitatile de prelucrare, conditionand astfel caracterul primitiv al constructiilor din aceasta epoca. ‘Aparitia uneltelor de fier gi a pieselor metalice de prindere, in ultima perioadi de existent a societijii primitive, a usurat tierea pidurilor si a imbunatafit prelu- crarea lemnului, asigurand posibilitatea diversificarii constructiilor din lemn cioplit. Cel mai mare progres in domeniul constructiilor de lemn siin special in cel al podurilor, in timpul ordnduirii sclavagiste, a fost realizat in Roma antica. Constructorii romani, posedand o serie de unelte de fier pentru dulgherie si tamplirie, au reusit sa realizeze imbinari dintre cele mai perfectionate.sDrept exemplu de constructii rationale de poduri executate de romani, din grinzi de lemn, pot servi: podul peste Rin (fig. 1.1), executat de armatele lui Cezar in secolul I iH., timpul razboaielor purtate de acesta in Galia (construit in numai 10 zile, desi avea o lungime de 500 m) si podul peste Dunare, cu lungime de 1070 m, executat in secolul al TLlea din era noastra, de cel mai mare con- structor al antichitéjii~ Apolodor din Damasc ~ in vederea expe- ditiei in Dacia a imparatului roman Traian, in dreptul locali- tii Drobeta-Turnu-Severin de astizi (fig. 1.2.). Podul peste Dunire se remarca prin faptul c& se folosesc pentru prima data arce din lemn, rezemate pe pile Fig. 1.1. Podul peste Rin, construit de armatele lui Cezar, din zidirie de piatra.INTRODUCERE 15 Constructorii romani din acea epoca au folosit Jemnul si la realizarea acope- rigurilor, adoptand solutii noi in constructiile de lemn. Spre deosebire de constructorii din Egipt si Mesopotamia, care executau de preferinta acoperisuri plane din grinzi (din lemn rotund sau cioplitura) asezate alitu- rat, si de constructorii din Grecia antic’, care foloseau c&priori inclinafi, romani executau acoperisurile la cladiri cu o deschidere pani la 23 m, cu ajutorul unor ferme triunghiulare, care se deosebesc pujin de contructiile moderne de azi. fn feudalism, starea forfelor de productie a determinat caracterul meste- sugiresc al execufici construc- tillor din lemn. $i aici, cea mai mare parte din construc- fille de lemn erau executate din lemn rotund sau cioplitura, deoarece productia materialului ecarisat era insuficienta, avand in acelasi timp si un cost ridicat. Imbinarea elementelor se ficea, in general, prin chertare, solutie indicat pentru materialul lemnos din bile si cioplitura. Remarcabile sunt, din aceasti epoca, solutiile constructive propuse de arhitectul italian Palladio (1518-1580). Sistemele constructive din bare concepute de Palladio au constituit un pas important in dezvoltarea viitoare a constructiilor din Jemn. Se remarca intr-un mod deosebit sistemul constructiv de rezisten{4 al podului din Bassano peste raul Brenta, cu 5 deschideri de 12 m, format din grinzi cu contrafise (fig. 1.3), sistem eficient care este folosit si in prezent in constructiile de lemn. O contributie deosebit de valoroasa la dezvoltarea tehnicii constructiilor de lemn a adus-o D. I. Juravschi (1821-1891). Ca rezultat al cercetirilor sale teoretice si Fig. 1.2, Podul peste Dunare din arce de lemn (reprezentat in basorelieful de pe columna lui Traian). QP VV NI VW H ilCONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 16 (elueag) SZ9I uy ‘wugy “Buy ap aVEINDaXa “o1OpIyPSAP wi YZ Ap arEqIND LNpURDS UIP sO1e WIP wZodap nun |nsedooy ‘pT Fer as ne wee or $1 1 SOexperimentale, Juravschi a creat teoria calculului grinzilor cu zabrele, inclusiv a celor continue, a stabilit metoda de calcul pentru grinzi de lemn cu sectiune compusi, a ilustrat fenomenul necunoscut pana atunci, al lunecarii din incovoiere, deducand si formula pentru determinarea eforturilor unitare tangentiale la grinzi incovoiate. Perspectivele noi in dezvoltarea constructiilor ingineresti din aceast epoca se deschid prin folosirea metalului (mai ales la inceputul secolului al XIX-lea), determinnd astfel aparitia unor sisteme mixte din lemn si metal, utilizate pe scar larga si in zilele noastre, in capitalism, in locul atelierelor mestesugiresti si al intreprinderilor de manufactur din perioada feudal, au aparut fabrici si uzine uriase, care printre altele au mirit posibilitatea prelucrarii mecanice a lemnului. Astfel, apare posibilitatea procuririi, la pref redus, a materialului lemnos si a executirii diferitelor elemente de constructii din scanduri, dulapi cu imbinari caracteristice (cuie, dornuri, buloane, pene inelare etc.). Una dintre formele constructive specifice acestei perioade o constituie arcele realizate din scdnduri asezate pe lat, imbinate cu ajutorul buloanelor sau al dornurilor gi stranse cu juguri metalice (fig, 1.4), realizate pentru prima data de inginerul francez Emi (1825). Aceasté solutie reprezinté un principiu nou pentru realizarea elementelor curbe cu sectiune compusi, stand la baza unei serii intregi de forme constructive rationale din lemn (moderne) si, mai ales, a celor incleiate care au apirut pentru prima datd la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Germania. Dezvoltarea rapida a diferitelor stiinje (la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea), ca tehnologia lemnului, rezistenta materialelor, statica constructiilor si teoria elasticitatii etc., a creat baza teoretic’ necesari dezvoltarii metodelor de calcul al constructiilor, in general, i al constructiilor de lemn, in special. Dezvoltarea puternic’ a comertului, industriei si a oraselor din aceasti perioad’, impune alt gen de constructii decat cel din epocile anterioare, bazate in mare parte pe sisteme gsi forme constructive noi, mai usoare si economice. Astfel, spre sfarsitul secolului trecut, V.G. Suhov (1853-1939) a emis ideea unor constructii spatiale, care mai tarziu si-au gisit o larga utilizare in Rusia, la realizarea acoperigurilor spatiale din lemn sub forma de membrane (fig. 1.5) si sisteme lamelare18 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN (fig. 1.6). in acelasi timp, in $.U.A. si in unele {&ri din apusul Europei, o larg rispandire au cApitat fermele imbinate cu pene inelare, precum si constructiile combinate din lemn si metal. in cdutarea unor posibilita{i de imbinare gi de ansamblare mai noi si mai sigure a pieselor de lemn, intr-o serie de tari (Germania, $.U.A., Rusia ctc.), in ultimul timp au fost initiate cercetiri in vederea elaborarii refetelor si tehnologiei de fabricatie si de folosire a cleiurilor in constructii, rezistente la apa si la acjiunea microorganis- melor. Rezultatele obti- nute au avut drept conse- cinje introducerea in practic’ a elementelor si structurilor din lemn incleiat. Totodata, in vederea prelungirii dura- tei de exploatare a con- Fig. 1.6. Acoperigul unui pavilion deschis, executat din bolfilamelare —structiilor din lemn, s-au Incnucigate, sistem Peselnik (1939), cfectuat studii si cerce- tari concretizate in mono- grafii si normative, privind introducerea in construcfii, pe scar larga, a unor masuri constructive si chimice de protectie a lemnului impotriva putrezirii si incendiului. Folosirea cleiului ca mijloc de imbinare si asamblare a permis realizarea unor clemente de construcfii sau constructii monolite cu calitai superioare, de dimensiuni si form’ dorite, asigurand totodat’ o utilizare mai rational’ si o valorificare superioar’i a materialului lemnos. in etapa actual, lemnul, incleiat gi tratat cu substante antiseptice si ignifuge, apare ca un material de constructii de prim rang. Acest lucru rezulta si din cresterea insemnati a volumului productiei constructiilor din lemn incleiat in strainatate, atat in farile care dispun de rezerve de paduri: $.U.A., Germania, fosta U.R.S.S., cat si in cele care nu dispun de aceste rezerve (Anglia). Din analiza preocupirilor actuale si de perspectiva in domeniul constructiilor moderne din lemn pe plan mondial, a rezultat necesitatea organizirii unei productii de serie in fabrici sau sectii specializate pentru realizarea unor elemente si structuri (grinzi, ferme, arce si cadre) din lemn incleiat si tratat impotriva putrezirii. Dit tipurile constructive cu cea mai mare rispandire in domeniul constructiilor ingineresti sunt fermele in form’ de segment de cérc (fig. 1.7) si arcele cu trei articulatii (ig. 1.8) executate din lemn incleiat, arcele constituind solutii constructive dintre cele mai rationale, mai cu seam& in cazul constructiilor cu deschideri mari. in ara noastra, construcfiile de lemn s-au bucurat de o veche traditie gi o larg’ rispandire, atat in domeniul constructiilor civile si de poduri, cat gi al celor indus- triale, mai ales in industria lemnului.INTRODUCERE 19 in evul mediu, ca siin epoca modern, casa firineascd si-a pistrat, in general, structura gi linia, casti- gind insi pe plan estetic, prin aparitia unor elemente arhitec- tonice si prin arta sculpturali cu care sunt executate. Un alt tip de locuinta, care atrage atenfia prin formula ORE arhitectonicd origi- Fig. 1.7, Hale industriale din ferme segment incleiate, de 21 m deschidere nali pe care 0 dezvolti, (Anglia) este casa cu foisor, frecvent intalnita in Maramures, Muntenia, zona Muntilor Apuseni, a Sibiului si a Fagarasului. Foisorul, situat in dreptul intrarii in locuint’, ocroteste casele cu etaj sau de oarecare iniltime, precum si garliciul pivnifei.20 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Elementele esentiale ale casei romAnesti, in sat, ca si in oras, erau din lemn: incepand cu grinzile groase de stejar, care se puneau la temelie, ,,talpa casei“, continuand cu barnele din care se faceau peretii si terminand cu capriorii podului, cu sindrila sau sita acoperisului. Dintre realizarile mai semnificative in domeniul constructiilor de lemn din {ara noastri se pot mentiona bisericile vechi din zona Maramuresului, care constituie adevarate monumente de arhitectura. in mod deosebit se remarca bisericile de la Surdesti (1767), de 54 m inaltime, si de la Plopis (1798), de 34 m, care au atins apogeul indraznelii, atat in privinta solutiei constructive, cat si a indlfimii constructiei, dovedind inventivitate, sim} practic si simt estetic. Se poate mentiona, de asemenea, o veche traditie in domeniul constructiilor de poduri. Sunt remarcabile in acest sens podurile acoperite de peste Somes si din nordul Moldovei, care se bazeaza pe solutii constructive ingenioase. Dintre realizarile moderne in domeniul constructiilor ingineresti din lemn se pot cita: hala de expozitie din Parcul Herastrau din Bucuresti, realizata din arce cu inima plina, din lamele batute cu cuie, cu deschidere de 40 m; Sala de sport Floreasca din Bucuresti, realizata din arce de acelasi tip (fig. 1.9); hala de gatere de la Piatra Neam}, realizata din arce de lemn cu z&brele; turnurile de ricire din lemn executate la Hunedoara, podurile din grinzi cu inima plina batute in cuie, realizate cu ocazia lucririlor de la Bicaz; magazii de borhot uscat, executate la fabricile de zahar de la Ludus si Tg. Mures, din arce cu 3 articulafii din grinzi in forma de segment de cere batute in cuie, de 24 m deschidere. Dintre lucra- tile mai recente, merit s& fie scoase in eviden{ construc- fille ingineresti reali- zate la diferite intre- prinderi din cadrul Trustului Exploa- tare, Transport si Industrializarea Lem- nului Cluj, avand structura de rezis- tenté formata din cadre cu righ curbs cu inima plina batute in cuie. in mod deosebit se remarci constructia halei de gatere de la Fabrica de Cherestea Ilva Mica, de 45 m deschidere, executatd in anul 1967 in colaborare cu Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca (fig. 1.10). Succese insemnate au fost objinute, mai ales in ultimul timp, si in ceea ce priveste folosirea lemnului incleiat si a fabricatelor usoare din lemn si placai de Fig. 1.9,Sala de sport Floreasca din Bucuresti, din arce de lemn batute in cuie.INIKUDULERE22 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN constructie, la realizarea mai multor constructii ingineresti in cadrul industriei de prelucrarea lemnului. Sunt remarcabile in acest sens halele cu acoperis spatial din lamele incleiate din lem si placaj de construcfie realizate la Fabrica de Cherestea din iva Mica si Beius (fig. 1.11). fn prezent, preocupirile sunt indreptate in directia folosirii lemnului incleiat, in vederea realizirii unor elemente si structuri moderne (pene, grinzi, cadre, panouri etc.) executate in serie in ateliere gi sectii specializate, bazate pe o tehnologie avansat’. 1.5. CLASIFICAREA CONSTRUCTIILOR DIN LEMN Clasificarea constructiilor, in general, prezint’ o important& practic’, contribuind in mod deosebit la alegerea solutiilor constructive rationale si economice in proiectare, servind totodati la clasificarea sarcinilor, a regimului de exploatare, a duratei de serviciu etc., iar in cadrul documentarii tehnice, pentru clasificarea materialului documentar. ‘~~ Clasificarea constructiilor si a elementelor de constructie din lemn poate fi | ficut& dupa durat’, condifiile de exploatare, destinafie, sistemul static etc. Dupa durata de exploatare, constructiile se clasific& in: - permanente, cu o durat’ mai mare de 4 ani, sub forma de constructii civile, industriale, agricole, poduri, baraje etc.; - provizorii, cu o durat& mai micd de 4 ani, sub forma de baracamente, tribune, poduri pentru restabilirea circulatiei etc.; — auxiliare, sub forma de schele, esafodaje, cintre etc. Dupé condifiile de exploatare, constructiile se clasifica in: — adapostite, ferite de intemperii (acoperisuri, plansee etc.); ~ nead&postite, care sunt supuse umezirii alternative (suprastructuri de poduri, pereti exteriori, turle pentru foraje etc.); = sub api, care stau permanent sau timp indelungat sub apa (pilofi sub etiaj, deversoare etc.) Dupa destinafie, constructiile se clasific& in: — constructii civile, industriale si agricole, cuprinzand cladiri, baraci, hale, ateliere etc.; — poduri si podefe de serviciu, pasarele etc.; - hidrotehnice, cuprinzand baraje, deversoare etc.; ~ speciale, cuprinzAnd silozuri, bunc&re, turnuri de racire, turle de foraj, stalpi si piloni pentru linii electrice si de telecomunicafii etc. Dupa sistemul constructiv, exist4 constructii cu: - grinzi cu sectiune simpla sau compus&, armate sau de tip macaz, cu contrafise, cu inima plin& din scdnduri sau placaj, cu zAbrele si din lemn incleiat; — cadre cu inima plina, cu zAbrele si din lemn incleiat; — arce cu inima plin&, cu z4brele si din lemn incleiat; ~ bolti lamelare sau membrane; - cupole lamelare, membrane sau din arce incleiate.— imbiniri cu pene; = imbin’ri cu cuie; — imbiniri incleiate; — imbin&ri mixte, prin combinarea a doua sau mai multe moduri de imbinare. Dupa modul de execusie, exist’: = construcfii executate in atelier sau in fabric’; — constructii executate pe santier. 1.6. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE CONSTRUCTIHLOR DIN LEMN Lemnul, ca material de constructie, are multe calitati, care il fac sa fie folosit pe ‘scar’ larg in constructfii, dar in acelasi timp are si o serie de inconveniente, care nu trebuie s& fie scipate din vedere la proiectarea si executarea constructiilor de lemn. Proiectarea si executarea construcfiilor de lemn trebuie facute astfel incat proprietitile pozitive ale materialului lemnos si fie folosite la maximum, iar influenta neajunsurilor, dac& nu poate fi exclusi complet, s& fie redus& la minimum. 1.6.1. AVANTAJELE CONSTRUCTIILOR DIN LEMN Avantajele sunt determinate de calitatile lemnului ca material de constructie, si anume: Rezistenfa relativ mare, intelegind prin aceasta raportul dintre rezistenta admisibila sau de calcul si densitatea materialu \Daci se compara densitatea lemnului cu densitatea celorlalte materiale principale de constructie (ofelul, betonul armat si zidaria de caramid&), se constaté ca lemnul este de 3,5 - 15 ori mai usor. Indicii comparativi pentru principalele materiale de constructii sunt prezentati in tabelul 1.1. Din datele prezentate rezult& ci numai lemnul si ofelul se comport la fel de bine la intindere si la compresiune, avand rezistentele relative aproximativ aceleasi, spre deosebire de betonul armat si zidaria de carimida, la care rezistentele relative la compresiune i indeosebi Ia intindere sunt incomparabil mai mici. Tabelul 1.1 Indicii comparativi pentru principalele materiale de construcfii Rezistenja admisibild la: Rezistenta relativas Denumirea Densitatea ‘Compresiune | Intindere materialelor parent Sac Sat Sac Sat daNim* daNiem? daNicm* Lemn. 500-600 100 70 200-10° 140-10* Ofel OL. 7800 1400 1400 179-10° 179-10* Beton simplu 2.400 45 11 18,8-10* 4,5-10° Zidarie de clrimidi 1800 10 0,5 5,610" 0,3-10* rh. oe eee eee er“ WUne 1RUU FE MIUVERINE Duy LeMY fabricilor de cherestea sunt mult mai reduse fat de cele necesare pentru fabricarea cimentului, respectiv a ofeluluij De asemenea, amenajarea atelierelor pentru confec- tionarea construcfiilor de lemn este cu mult mai simpl& decat a celor pentru con- strucfii metalice si beton armat, Totodat&,construcfiile din lemn se pot executa in orice anotimp, fard a necesita masuri speciale. (fAsamblarea, demontarea, mutarea, refacerea si consolidarea constructiilor de Jemn se pot face fie total, fie partial, cu cheltuieli minime si cu foarte mult usurinf’. Coeficientul de dilatare termica liniaré in lungul fibrelor este foarte redus (4.x 10%), de 2-3 ori mai mic decat cel al ofelului si al betonului armat si, ca urmare, Ia constructiile de lemn nu este necesar si se prevada rosturi de dilatatie. Coeficientul de conductibilitate termica al lemnului (A) este de asemenea mult mai redus decat in cazul ofelului, al betonului armat sau chiar al zidariei de c&ramida. Valoarea mici a coeficientului de conductibilitate termicd (A = 0,2) face ca lemnul s& opuni la trecerea unui flux termic o rezistenfé de 300-400 ori mai mare decat ofelul si de 7-10 ori mai mare decat betonul obisnuit, ceea ce justifick folosirea lui ca material termoizolant. Durabilitatea constructiilor de lemn corespunzitoare, care poate fi considerabil imbundt4fitd in cazul in care este asigurat un regim optim de exploatare, iar materialul lemnos folosit este protejat impotriva putrezirii si a focului. Merit si fie subliniat de asemenea faptul c&, spre deosebire de constructiile metalice si de beton armat, construcfiile moderne din lemn incleiat nu sunt supuse coroziunii si, in consecinf4, nu necesit’ masuri de protectie, dovedind in acelasi timp 0 foarte bun’ comportare ja suprasolicitarea climateric’. 1 1.6.2. DEZAVANTAJELE CONSTRUCTIILOR DIN LEMN Dezavantajele sunt determinate de: Anizotropia si neomogenitatea structurii lemnului: spre deosebire de alte materiale de constructie, lemnul are o structur& anizotropa si neomogeni, din care cauzi rezistenfele mecanice ale acestuia variazi cu unghiul pe care il formeazi directia fortei (efortului) cu directia fibrelor.j Datorit’ neomogenitatii structurii lemnului, rezistenfa materialului din apropierea radacinii este de circa 15-20% mai mare decat cea a materialului din apropierea coroanei. Anizotropia si neomogenitatea lemnului se manifest cu atat mai mult cu cat dimensiunile acestuia sunt mai mari. MInfluenta negativa a umiditafii asupra proprietatilor fizico-mecanice ale lem- nului, care este foarte mare. Cresterea umiditatii pand la atingerea punctului de saturafie al fibrei, determina pe lang’ miscarea rezistentei mecanice la rupere si 0 crestere insemnati de volum prin umflare. Sortimentul limitat de material lemnos, atét in ceea ce priveste forma si dimensiunile sectiunii transversale, cat si lungimea limitat a pieselor, ingreunand astfel proiectarea si executarea constructiilor din lemn. Diferite defecte: defectele naturale (defecte de forma, de structura, nodurile si crapaturile), defecte cauzate de insecte si moluste, contragerea si umflarea, putre- zirea si inflamabilitatea lemnului etc.» In prezent, datorita cercetarilor efectuate si in domeniul studiului lemnului, o mare parte din neajunsurile materialului lemnos mentionate pot fi inldturate printr-o tratare corespunztoare a acestuia cu substante ignifuge si fungicide, pe de o parte, si nrintr.a tehnolagie modern’ de nrelnecrare ci da fahricatia ne da altS norte.MATERIALELE SI CARACTERISTICILE LOR 2.1. MATERIALUL LEMNOS FOLOSIT iN CONSTRUCT 2.1.1, STRUCTURA LEMNULUI In sens restrans, prin lemn se infelege acea parte a masei organice vegetale care este cuprins& de cambiul si coaja arborelui. Lemnul este un material complex, alcatuit din parti si elemente distincte ca forma, natura, dimensiuni $i cu proprietati diferite. Totalitatea partilor componente ct si natura, asezarea si pro- portia lor in lemn, de asemenea constructia, natura Pe morfologic’ si proportia elementelor componente 1-coaji; 2- cambiu; 3 - cilindru le fiecarei parti constituie structura lemnului, | lemnos; 4- maduva. Lemnul este produsul arborilor, ale c&ror organe lemnoase (tulpina, radacinile etc.), in seciune transversal, in mod normal sunt de form& aproxi- mativ circulara, avand un centru fizio- logic, numit m&duva sau inim& (fig. 2.1). in functie de forma si de pozitia inimii, se face gruparea elementelor si -fesuturilor care alcituiesc lemnul. fn general, structura lemnului este caracte- rizata si se examineaza in doua sectiuni plane principale, transversal si longi- tudinal& (fig. 2.2). Sectiunea longitu- dinali poate fi radial’, cand planul sectiunii trece prin maduvi, si tangen- tial’, cnd planul sectiunii longitudinale nu trece prin centrul fiziologic. Sectiunile radiala, tangentiala si transversala se considera sectiuni plane Fig. 2.2. Sectiuni plane fundamentale:TDupa esenti, arborii al-ciror lemn este folosit ca material de constructie se pot grupa in urm&toarele doua esente: foioase si rasinoase. Partea principal a unui arbore este trunchiul, al carui volum ocupa un procent cu atat mai ridicat cu cat acesta este mai batran. La arborii buni de exploatare, volumul trunchiului reprezint’ 60% (pentru foioase) si 85% (pentru risinoase) din volumul total. Din punct de vedere chimic, lemnul este alc&tuit din substanfe organice (50% carbon, 44% oxigen si 6% hidrogen) si, din aceast cauza, este combustibil si poate fi atacat si distrus de microorganisme si insecte, daci nu se iau masurile de protectie necesare. Din punct de vedere structural, lemnul este un material fibros, directia prin- cipal a fibrelor fiind paralel cu axul trunchiului, din care cauz4 proprietitile mecanice ale lemnului variazi in functie de unghiul facut de directia solicitarii cu directia fibrelor, astfel c&, din acest punct de vedere, lemnul este un material anizotrop. Elementul constructiv al materialului lemnos este celula vegetal in stare vie, capabili de a se inmulfi prin diviziune. Celula este formata din membrana celular’, nucleu si protoplasma (fig. 2.3). Membrana celulara este alcdtuit& din celuloza si hemicelulozi, iar nucleul si protoplasma din substante albuminoide. fn timpul vietii arborelui, celula se transforma, in functie de esenfa, in fesuturi de conducere, de sus- Fig. 2.3 Schema constructivsa _finere, sau mixte si de parenchim. Cu exceptia fesu- celulei vegetale: turilor de parenchim, celelalte tesuturi odat& formate secre cig’ =U mai evolueazi, datoritd incrustarii perefilor acestora cu lignin’, devenind astfel mai rezistente, iar nucleul si protoplasma dispar. Membranele celulelor lemnoase cu o constructie complex& prezint’ o important deosebit’ in vederea cunoasterii si explicirii proprietitilor fizico- mecanice ale lemnului, comportirii la diverse solicitari, cAt si la folosirea acestuia intr-o serie intreagi de industrii (celulozi, placi din fibre etc.), precum gsi in problema ameliorrii lemnului si intelegerea naturii unor defecte de structur’ etc. Analizind lemnul in sectiune transversala, se constat4 c4 inelele anuale de grosimea A nu au o structura uniformé (fig. 2.4), aceasta depinzand de anotimpul in care se formeazi. Partea care creste primavara are o structura mai poroasi si se numeste lemn timpuriu sau de primAvar4 B, iar partea care creste toamna este mai compact si mai inchis& la culoare, numindu-se lemn taziu sau de toamni C Grosimea inelelor anuale este mai mare in anii c&ldurosi si mai mic& in cei reci. Proportia dintre lemnul timpuriu si cel tarziu variaz4 in functie de esenf’ si de felul anului (cilduros sau racoros). La foioase, lemnul timpuriu rim&ne constant ca grosime, iar cel tarziu ocupi un volum cu att mai mare cu cAt anul a fost mai clduros. La rasinoase ins&, situafia se prezint tocmai invers: lemnul tarziu are o grosimeon Uy ck Sethe rake lemn timpuriu i) > 8 ° u 3 Be vesie eh! oc TY peter iocees v5 S| Bes reba sos =e BCC eae aS a o Bes os c O Ba ere 3 &| Bea ae <1 Ete Fig, 24, Structura i a grosimea inelelor anuale A; 6 - compor lelor anuale Ja Jemn de brad: ia inelelor anuale, lemn timpuriu B si lemn tarziu C. Rezult& c& la foioase, lemnul cu inelele anuale mai groase va avea rezistenfele mai mari, iar la r&sinoase, rezistenfele cresc o data cu reducerea inelelor anuale. 2.1.2. CLASIFICAREA MATERIALULUI LEMNOS Clasificarea materialului lemnos folosit in constructii se poate face dupa specie si gradul de prelucrare (STAS 856-71). Dupi specie, materialul lemnos se clasific& in lemn de foioase si rasinoase. In tabelul 2.1 sunt prezentate speciile de foioase si résinoase in ordinea descrescitoare a rezistentei la compresiune, cu specificatia privind modul de comportare a acestora in diferite medii. Dupa gradul de prelucrare, materialul lemnos folosit in constructii pentru realizarea elementelor portante se clasifica in: ~ lemnul brut, care provine din orice parte a arborelui si care, in afar’ de operatiile de recoltare, nu a suferit nici o alt prelucrare; ~ lemnul ecarisat (cheresteaua), care se obfine in urma debitarii lemnului brut. Lemnul rotund de risinoase si foioase se utilizeaz’ in constructii (STAS 1040-85 si STAS 4342-85). Lemnul ecarisat cuprinde Jemnul tXiat in sens longitudinal, avand cel putin doua suprafete plane si paralele, rezultate din debitarea bustenilor (Ja gatere, la ferastraie cu panglic’, la feristraie circulare sau alte masini-unelte) in fabricile de28 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Cheresteaua poate fi: tivit’ (cu muchii vii); netiviti (cu muchii tesite); spintecat&; din punct de vedere al confinutului de umiditate: verde (W > 30%); zvantat (W = 24-30%); semiuscat’ (W = 18-24%); uscatii (W < 18%). Sortimentele de cherestea ce se livreaz la noi in far sunt reglementate prin STAS 942-86 pentru risinoase si STAS 8689-86 pentru foioase. Tabelul 2.1 Speciile materialului lemnos folosite in construcfiile din Romania “Trlinicia lemnului Toapi To.sau pe pimint | Cervatt Foioase Mare Mare ‘Crapi ugor in aer Mare Mare Mare Mare Mare Mijlocie Mijlocie Mica Putrezeste usor in, sau pe pimant Mijlocie Mijlocie Mare Mijlocie Mijlocie Foarte mica Mic& Foarte mici Risinoase Mare Mijlocie Mijlocie Mijlocie Mijlocie Mijlocie Lemnul ecarisat se foloseste sub forma de: — scnduri, avand grosimi A de maximum 40 mm si lafimi b mai mari decat dublul grosimii, ins& cel putin 8 cm; — dulapi, avand grosimi h mai mari de 40 mm, ins& cel mult 100 mm si ltimi b mai mari decat dublul grosimii, insé cel putin 10 cm; — sipci, avand grosimi h de maximum 40 mm si latimi b de cel mult 6 cm: ~ rigle, avand grosimi h de peste 40 mm gi sub 100 mm si latimi b cel mult dublul grosimii; — grinzi, avand grosimea h de minimum 100 mm si latimi b egale sau mai mari decat grosimea, care pot fi: cu doua, cu trei sau cu patru fete plane; — margini, piese de cherestea avand fata interioara complet atins& de ferastrau, iar cealalt& cel putin jumatate din lungime; in cazul in care fata exterioara ramane neatins& sau atins& mai putin de jum{tate, se numesc l4tunoaie. Dimensiunile curente si speciale ale principalelor sortimente de cherestea de rasinoase folosite in constructii (STAS 942-88) corespund starii lemnului pentru o umiditate de 15%. Clasele de calitate pentru cheresteaua de r&sinoase se stabilesc conform STAS 1949-86, iar caracteristicile claselor de calitate se obtin prin sortarea cheresteleiScAndurile si dulapii de lungimi normale se sorteaz4 in 5 clase de baza: clasa extra (EA si E-B); clasa tombat (T); clasa III; clasa IV; clasa V-A; V-B. eels riglele si grinzile se sorteaz’ intr-o singur& clas de calitate. mnul folosit in constructii nu trebuie si aib’ o umiditate mai mare de 23%, sau cel mult 30% pentru piesele la care uscarea ar provoca slabirea imbin&rilor sau ar produce eforturi suplimentare. La elementele speciale (de imbinare) ca pene, dornuri, eclise etc., umiditatea nu trebuie si depageasc& 15%.) 2.1.3. DEFECTELE LEMNULUI SI CATEGORI DE MATERIAL LEMNOS PENTRU CONSTRUCT. p Materialul lemnos prezint& o serie de anomalii si defecte, care se trasmit si produselor rezultate din debitarea bustenilor, influentand in mod defavorabil calitatea lor. {Principalele anomalii si defecte ale lemnului sunt precizate in STAS 1949-86, care dupi felul si natura lor se pot clasifica in: defecte de forma ale trunchiului; defecte de structura ale lemnului; defecte de noduri si crap&turi; defecte provocate de insecte; defecte cauzate de microorganisme (ciuperci) si paraziti vegetali._4 Materialul lemnos folosit la elemente de rezisten{& sau la finisaje in constructii se imparte in trei categorii, tinand seama de destinafia piesei si de natura si mirimea solicitarilor la care sunt supuse. in tabelul 2.2 se dau categoriile pieselor $i elemen- telor de constructie din lemn portante, neincleiate, pentru constructii civile, indus- triale si agricole (STAS 857-83). Tabelul 2.2 Categoria de calitate a pieselor utilizate in construcfii de lemn Categoria Solicitarea si destinatia pieselor si elementelor din Jemn a) Elemente supuse la intindere si incovoiere. De exemplu: grinzi cu zXbrele, grinzi simple si piese speciale; pene, dornuri, eclise etc. a) Piese supuse la compresiune si incovoiere. b) Elemente intinse si intinse-incovoiate, la care efortul unitar efectiv Teprezint& maximum 70% din rezistenta admisibil& a lemnului. Elemente secundare supuse la incarciri accidentale. De exemplu: astereala acoperigului si piesele a chror deteriorare nu pericliteaza rezistenta si stabilitatea constructiilor. Pentru fiecare dintre categoriile de mai sus, num&rul si marimea defectelor materialului lemnos sunt limitate, trebuind s& satisfac’ anumite conditii de admisibilitate specificate in tabelul 4 pentru cherestea si in tabelul 5 pentru lemnul rotund, din STAS 857-83. ‘Defectele cele mai frecvent intalnite, care influenteazi in mare m&surd calitatea (rezistenta) elementelor de constructie, sunt nodurile.jPentru cele treivy une Rue Uae UN Lewy Catitatea I b Edy+ dy+ dye ne 2 Calitatea I Edy+ dyt dyte ne 4 Calitatea I Ededyedy...< i Fig. 2.5, Categorii de material lemnos. 2.1.4. CONTRAGEREA $I UMFLAREA LEMNULUI Lemnul verde sau proaspat doborat confine intre 40 si 50% umiditate, din care aproape jumitate este ap’ liber&, iar restul apa de higroscopicitate. Apa legat chimic (apa de constructie) reprezint& numai 1%. Limita dintre apa liber gi apa higroscopic& (leat) se numeste punct de saturatie si corespunde unui confinut de 25-30% umiditate. Peste aceast’ limita, proprietitile mecanice, contragerea si umflarea Jemnului ou mai sunt influenjate (fig. 2.6). Dupa dobordrea arborilor, apa liberd se pierde usor si far’ si influenteze dimensiunile sau proprietatile lemnului, spre deosebire de apa higroscopici, care se fv] uw Contragerea si umflarea, 0 5 0 6 20 6 30 3 40 Umiditatea[% Jindeparteaz’ foarte incet (din cauza fenomenelor de capilaritate) si numai partial, in functie de umiditatea mediului inconjurator, pana ce se ajunge la un echilibru. Pentru condifiile climatice din fara noastr4, se considera c& lemnul ajunge la un echilibru in gazul unui confinut de 15% umiditate. “~~ Variafia umidit&tii lemnului determina schimbarea dimensiunilor acestuia, “Gand nastere la fenomenul de contragere sau umflare. Cu cat umiditatea se reduce, ‘qu att rezistentele mecanice cresc, iar contragerea (contractia la uscare) se m&reste. Din cauza anizotropiei lemnului, contragerea si umflarea nu sunt uniforme, ci ‘variaz4 in functie de directiile caracteristice (axiala, radiala si tangentiala), intre jarmitoarele limite: contragerea axialé Al < 1%, radialé Ar = 5-6% si tangentiala At = 10-12% (fig. 2.7). Din cauza neuniformitatii contragerii, piesele de cherestea debitate nerational se deformeazA la uscare, Jucru care poate duce la curbarea scfndurilor sau aparitia cripiturilor in cherestea, din cauza tensiunilor inegale care se produc. Umflarea duce la rezultate inverse contragerii, in plus, din cauza umidit&fii sporite, rezistentele lemnului se micsoreaz’. Deformatiile si cripaturile elementelor de constructie produse in urma contragerii lemnului pot duce la consecinfe grave; din aceast& cauza, ‘Fig. 2.7. Variatii dimensionale caracteristice pieselor debitate din diferite parti ale unui trunchi, in urma contragerii lemnului. Ja executia constructiilor de lemn trebuie luate o serie de masuri de ordin constructiv, finind seama de modul de deformare, care s& inlature sau cel putin s4 micsoreze aceste consecinfe nedorite. Deformatiile lemnului si in special curbarea scAndurilor supuse usc&rii pot fi complet eliminate, daca se utilizeaz& proprietatile plastice ale lemnului, care sunt cu at&t mai mari cu cAt temperatura si umiditatea acestuia sunt mai mari. Deci, printr-o ubcare artificial’ in camera de uscare cu aer cald, aer cald si vapori de ap sau cu Curenti de inalt& frecvent’, umiditatea lemnului poate fi redusa intre limitele dorite Gerute de conditile de exploatare), fara ca acestea s& sufere din punct de vedere ate32 CONSTRUCTH MODERNE DIN LEMN 2.1.5. PUTREZIREA LEMNULUI $I MASURI DE PROTECTIE Putrezirea lemnului. Putrezirea lemnului este provocata de o serie de ciuperci si insecte xilofage, ce aparjin organismelor inferioare, care nu contin clorofila si consecinj%, nu pot s& asimileze, astfel ci se hrinesc cu formatii organice, gata preparate fie de alte plante vii (ciupercile parazite), fie dintr-un substrat mort, care mai contin asemenea subsante hrinitoare (ciuperci saprofite). inmulfirea ciupercilor se face prin spori. Din spori se dezvolt8 o serie de fire foarte subjiri, numite hife, care apoi, prin unirea lor, formeazi pseudofesuturi, numite micelii, Dup& structura hifelor, ciupercile se impart in ciuperci inferioare gi ciuperci superioare. Ciupercile inferioare provoacd numai defecte de culoare, fara ca s& afecteze si proprietitile mecanice ale lemnului. Cele mai frecvente defecte de culoare ale lemnului provocate de aceste ciuperci sunt: — inima rosie (duramenul fals al fagului), care se prezint& ca o pati rosiatica situata in centrul sectiunii transversale; — albistreala, care se intalneste la rAsinoase (in special la pin si molid) precum sila unele foioase (paltin, tei), sub forma unei pete de culoare vanata, sau de alte nuanfe (galbuie, cenusiu inchis, neagr’-bruna, rosiatic’ sau puternic verzuie). Ciupercile superioare provoact lemnului defecte mult mai importante, deoarece miceliile acestora p&trund in masa lemnului si, prin punctuafii, strabat in interiorul celulelor, unde, datorit’ unor substante (enzime) pe care le secret, produc distrugerea (putrezirea) lemnului, fapt care duce si la sciderea greut3tii specifice, iar o dati cu aceasta gi la anihilarea insusirilor mecanice. Ultimul stadiu de putrezire a lemnului se caracterizeazi printr-o culoare inchis’-brund. Procesul de putrezire a lemnului se produce in doua etape: — in prima etap&, celuloza, sub influenta ciupercii, atrage din mediul incon- juritor molecula de ap&, transformandu-se in glucoz’; — in etapa a doua, glucoza, in procesul de activitate a ciupercii, se oxideaza si se transforma in bioxid de carbon si ap&: CyH,20, + 60 6CO, + 6H,0. Aspectul exterior al lemnului descompus difera, in functie de substanfele care intervin in procesul de putrezire. Din acest punct de vedere, se deostbesc dou’ feluri de ciuperci, si anume: ciuperci care atac& lignina si ciuperci care atac& celuloza. Ciupercile care atac& lignina si las neatins& celuloza produc asa-numitul putregai alb, iar procesul de putrezire se numeste putregai de coroziune. Ciupercile de coroziune provoaci in general distrugerea lemnului arborilor in picioare si sunt cunoscute sub numele de ciuperci de pidure sau ciuperci parazite. Lemnul atacat de acestea crapi dup conturul inelelor anuale, al razelor medulare si al fibrelor, desfacndu-se in lamele. Ciupercile care atac& celuloza si las neatins’ lignina produc asa-numitul putregai rosu. Lemnul atacat de aceste ciuperci se caracterizeaz4 printr-o descom-Dn beeen ye Cee pete ees 29 imprimind lemnului o culoare rosie-bruna, de unde ii vine si numele. Lemnul atins de astfel de’ putregai, desi la inceput isi pastreazi forma, mai tarziu isi pierde, consistenta si crap’ in diferite forme geometrice. Cele mai multe ciuperci din aceasti categorie sunt ciupercile saprofite, care atact lemnul arborilor doborafi, ele fiind eunoscute sub denumirea de ciuperci de depozit sau ciuperci de casa. Dintre toate ciupercile amintite, grupa cea mai periculoasa de ciuperci este aceea care provoac’ putrezirea materialului lemnos din constructii; cele- mai importante sunt: - buretele de cas’ (Merulius lacrymaus), cea mai periculoas’ ciuperci, deoarece acolo unde se instaleazi produce adevarate dezastre. Locurile preferate pentru dezvoltarea acesteia sunt pirtile ascunse ale lemniriei (dusumea oarbi, gtinzisoare de sustinere a dusumelei etc.); ~ bureiele alb de cas& (Polyporus vaporarius) se intalneste sub diferite forme. In primul rand, miceliul apare sub forma unei vate albicioase, iar dup& imbatranire are un aspect castaniu. Atacul acesteia este asem&n&tor buretelui de casi, cu diferenta c4 pentru dezvoltare are nevoie de o mare cantitate de ap%, pe care nu totdeauna o poate avea la dispozitie. Celelalte ciuperci care atac’ lemnul de constructie pot fi int&lnite sub diferite forme, ca: pojghife, tesuturi pufoase sau gelatinoase care duc la criparea si giurirea materialului lemnos, precum gi la colorarea in diferite nuante a acestuia. Misuri de protectie. Prevenirea acestor efecte se poate face daci se are in vedere c& microorganismele care produc putrezirea, in cea mai mare parte, se dezvolt& la o umiditate a lemnului de 20-30%. Deci, una dintre masurile de protectie const& tn reducerea umidit’tii sub aceasta limit’, fie prin uscare, fie prin alte m&suri care si. asigure atat reducerea umidit&tii, cAt si izolarea lemnului de sursele care ar duce la ridicarea ei. MAsurile generale de protectie contra putrezirii elementelor de constructie de lemn, in vederea maririi duratei de exploatare, sunt reglementate de STAS 2925-67. in unele cazuri, pentru conservarea lemnului se foloseste afumarea i carbo- nizarea superficial’. Cele mai sigure rezultate, ins&, pentru marirea durabilitafii lemnului, se obtin prin folosirea metcdei de impregnare superficiald sau profund’ cu substante antiseptice (fungicide), care exercit& asupra ciupercilor o actiune toxic’. Patrunderea substantelor antiseptice in protoplasma ciupercilor face cu acestea o reactie chimic’, determinand moartea sau incetinirea dezvoltarii lor. Substanfele antiseptice folosite in mod curent pentru protectia lemnului contra putrezirii pot fi imp&rfite in patru mari grupe: ~ substanfe antiseptice solubile in ap, cum sunt: sSrurile minerale solubile in ‘apa (clorura mercuricd, clorura de zinc, sulfatul de cupru, fluorura de sodiu, fluoro- silicatul de sodiu etc.); derivafii organici solubili in ap (fenolii, crezolii sau hidroxi- toluolii, dinitrofenolatul de sodiu etc.); substanfe antiseptice mixte, care confin inot CUND IKUC J MODERNE DIN LEMIN = derivati organici insolubili in api (gudronul de huili, uleiul de creuzet, fifeiul, gudronul de lemn din sisturi bituminoase si de turb4), acestia fiind folositi numai pentru protectia lemnului rotund din construefii sau la poduri; — substanfe antiseptice gazoase (anhidrida sulfuroasi, aldehida formica, cloropicrina etc.), folosite numai la dezinfectarea superficial a lemnului, pentru distrugerea sporilor si a miceliilor de pe suprafata lemnului infectat; — paste antiseptice, fabricate fie pe bazi de fluorura de sodiu, fie pe baz’ de fluorosilicat, utilizate pentru protejarea elementelor de constructie care nu sunt direct sub actiunea umiditajii din atmosfera sau din sol. Toate aceste substante trebuie si corespunda conditiilor cerute de STAS 650-83 si STAS 651-83. Tratarea lemnului cu antiseptice, in vederea conservarii lui, se poate face prin una din urmitoarele dou metode: — metoda prin patrundere, dup’ unul din urmitoarele procedee: prin osmozi, prin imersiune (imbiiere) si prin impregnare sub presiune; — metoda prin acoperire cu paste antiseptice. Pentru a se atinge scopul, lemnul c&ruia i se aplici unul din procedeele enumerate trebuie si fie perfect sindtos, uscat gi prelucrat in forma definitiva. 2.1.6. COMPORTAREA LEMNULUI LA FOC $I MASURILE DE PROTECTIE CONTRA INCENDIULUI Comportarea Jemnului la foc. Sub influenja unei temperaturi mai mari de 105°C, lemnul incepe si se descompuni termic in mod progresiv, cu degajarea in acelasi timp a unor gaze inflamabile (hidrogen, metan si etan). in prezenta aerului si a cAldurii, la o anumitd temperatura si dupi o anumit& durat& de actiune a focului, Iemnul incepe si ard’. Arderea este un proces de oxidare foarte rapid’ a lemnului, in pezenta oxigenului din atmosfer, transformandu-se in bioxid de carbon si ap’: (Co#j90s + 60, > 6CO, + SHO). in cazul in care aerul lipseste in timpul descompunerii termice, arderea nu poate avea loc din lipsa de oxigen, producdndu-se astfel distilarea uscat a lemnului. in decursul procesului de incdlzire a lemnului sub flacira direct’, temperatura gazelor degajate poate atinge unul din urmatoarele puncte caracteristice: — punctul de inflamabilitate (t = 225 ... 250°C), cand au loc scurte explozii ale gazelor de ardere formate prin descompunerea termic& a lemnului; — punctul de ardere (t = 260 ... 290°C), cdnd se formeazi o flactr’ continu’. Pericolul de ardere a lemnului apare nu numai in cazul unui contact direct cu flacara, ci si prin autoaprindere, care se poate produce in urma unei incalziri de lung durata a lemnului, cand temperatura gazelor degajate atinge asa-numitul punct de autoaprindere (t = 330 ... 470°C). Temperatura corespunzitoare fieciruia dintre punctele caracteristice aratate mai cne difers de len cnania la alta daninaind da dancitatas lamnntni Ou ait dancitatanmare we este mai micd, cu atat inflamabilitatea este mai mare; cu alte cuvinte, inflamabilitatea si viteza de ardere a lemnului cresc concomitent cu porozitatea acestuia. Cu toate ca inflamabilitatea lemnului este destul de mare, pericolul de pribusire neasteptata a constructiilor din lemn in timpul incendiilor este mult mai mic decat in cazul constructiilor din piatra, ciramida sau ofel neprotejat. Acestea, $ncilzindu-se usor la temperaturi inalte, se deterioreaza, pierzindu-si stabilitatea, fapt care duce la pribusirea neasteptata a lor in timpul incendiilor. Lemnul, in timpul arderii se carbonizeaza incet, iar stratul de cérbune- format la exterior, avand un coeficient de conductivitate termicd mai mic decat lemnul, apara zonele centrale ale acestuia impotriva distrugerii, intarziind astfel pribusirea constructiei. Misurile de protectie contra incendiilor. Lemnul nu poate fi facut incom- bustibil, dar poate fi ficut greu combustibil si neinflamabil, prin: misuri constructive (in cazul constructiilor existente); masuri chimice prin impregnarea pieselor de lemn, de obicei inainte de punerea lor in opera, cu diferite substante ignifuge. Dintre masurile constructive folosite in mod curent, se pot aminti: spoirea suprafetelor cu lapte de var sau cu suspensii apoase de argil’, masuri putin eficace, din cauza desprinderii dupa uscare a peliculei izolatoare; spoirea suprafefelor cu suspensii de silicat; tencuirea pe rabit cu mortar de ipsos; executarea unei zidarii de protectie din cérimida in jurul elementelor de sustinere (stalpi); placarea usilor cu tablé de ofel, pentru a intérzia propagarea incendiilor dintr-o inc&pere in alta; vopsirea superficial’ cu anumite substante ignifuge, care formeazi pelicule izolatoare chiar sub actiunea flicirii, cum sunt: silicatul de sodiu (sticla solubili) si vopsele cu unele rasini sintetice cu continut de azot legat chimic. Silicatul de sodiu, sub actiunea focului, se topeste si acoper’ suprafata cu un smalf protector, iar rasina se umfla si se carbonizeazi, dand o pelicula termoizo- latoare (acestea din urmé trebuie controlate din punct de vedere calitativ, in sensul de a nu fi combustibile). Rezultate mai bune se pot objine prin folosirea unei suspensii de silicat de sodiu cu un adaos de ciment si nisip fin, marindu-se astfel gradul de rezistent’ la foc. Misurile chimice de protectie a lemnului constau in impregnarea acestuia cu substanje ignifuge, capabile si degaje apa de cristalizare prin incilzire, acoperind astfel obiectul cu o pelicula protectoare impotriva focului, sau s& se descompuna, degajand o cantitate mare de gaze necombustibile, care indeparteaz4 oxigenul din aer de pe suprafata lemnului si dilueaz’ gazele de ardere degajate de masa lemnoasi. Impregnarea lemnului cu substante ignifuge constituie un mijloc mai sigur decat acoperirea cu vopsele ignifuge, intrucat substanfele ignifuge p&trund in interiorul lemnului la 0 adancime mai mare. Pentru a putea fi folosite cu succes in vederea ignifugirii lemnului, substantele ignifuge trebuie sa satisfaca conditiile prevazute de STAS 652-83. Substan{ele folosite in mod frecvent pentru ignifugarea lemnului-se pot grupa astfel: sirurile de amoniu (bifosfatul de amoniu, sulfatul de amoniu si clorura de amoniu); unele siruri de sodiu si potasiu (carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, carbonatul de potasiu); alaunii (sulfatul dublu de aluminiu si potasiu, sulfatul dublu36 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Deoarece, in practic&,-lemnului folosit in constructii trebuie si i se asigure concomitent att rezistenta la foc cat si rezistenta impotriva putrezirii, de regula, in substantele ignifuge se mai introduc $i diferite substanfe antiseptice (fungicide), de obicei fluorura de sodiu. Impregnarea lemnului cu substante ignifuge se face prin aceleasi procedee ca si in cazul impregn&rii cu substante antiseptice (fungicide), consumul mediu de compo- zitie ignifuga uscat’ find de 5-8% din greutatea lemnului de impregnat. 2.2. LEMN INCLEIAT Prin lemn incleiat se infelege un produs nou, cu calit’fi superioare, obfinut in urma unui proces de asamblare (imbinare), prin incleierea mai multor piese-lamele din Jemn ecarisat (scdnduri, dulapi, rigle etc.) si prin respectarea anumitor reguli si conditii tehnice de execufie. Acest procedeu st la baza realizirii unei game foarte largi de tipuri de elemente de rezisteng& pentru construcfii civile, industriale si agricole. Prin incleiere se infelege operatia in urma cireia doua sau mai multe piese de Jemn sunt imbinate intre ele prin intermediul unei pelicule de clei sau adeziv, Lemnul incleiat se considera, din punct de vedere al propriet&tilor mecanice, ca un monolit, | deoarece prin intermediul rosturilor incleiate se realizeaz4 practic o legitur’ perfect rigid’ intre piesele asamblate. Pentru realizarea elementelor din lemn incleiate se! utilizeaz4, de obicei, cleiuri rezistente la actiunea umiditati, la intemperii si biodegra- | dare, iar lemnul folosit trebuie si corespund’ anumitor cerinfe privind continutul de | umiditate, categoria de calitate si dimensiunile in sectiune transversal&. | Caracteristica principala a lemnului incleiat const in aceea c& din el se poate | realiza o varietate foarte larga, practic nelimitata, de elemente si structuri de rezis- SSS UZZ22772,tent’, atat in ceea ce priveste tipurile constructive (grinzi, ferme, arce, cadre etc.), cat gi forma sectiunii transversale (fig. 2.8). O alta caracteristica important& a lemnului incleiat const’ in aceea c& poate fi realizat din piese de dimensiuni mici si de calit&ti diferite, asigurandu-se astfel folo- sirea rational’ si valorificarea superioar’ a cherestelei. Totodat4, prin incleiere se obtin {mbindri fara slabiri ale sectiunii transversale, iar forma acesteia se poate realiza astfel incAt s4 permit folosirea cat mai rational a materialului, in functie de natura gi m&rimea solicit&rii. Deoarece, in general, cleiurile folosite in constructii se caracterizeazi prin rezistenta la forfecare superioars rezistentei la forfecare a lemnului obisnuit, lemaul incleiat poate fi considerat practic un monolit perfect. in cazul unei alc&tuiri corecte ‘@ sectiunii, lemnul incleiat se bucuri de propriet&ti fizico-mecanice superioare lemnului obisnuit. Sporul de rezistent& se obtine pe seama unei dispuneri rationale a materialului de calit&ti diferite pe inaltimea sectiunii transversale, tinand seama de natura si m&rimea eforturilor unitare, determinate de solicitarile la care este supus elementul de constructie. Totodata, prin folosirea lamelelor cu dimensiunile sectivnii transversale relativ mici, efectul negativ al diferitelor defecte , specifice materialului Jemnos (noduri, crap&turi etc.), asupra rigiditZtii si capacitafii de rezistenfa a unui element din lemnul lamelat incleiat este cu mult mai redus decat in cazul unui element identic, executat din lemn obisnuit. Reducerea efectului negativ al defectelor se poate explica prin aceea c& in cazul lemnului incleiat, influenta acestora se manifest’ numai pe o inaltime mic& a sectiunii, egali cu grosimea unei lamele (scanduri sau dulapi), deoarece suprapunerea lor in aceeasi sectiune este, practic, putin probabil’. ‘Jinand seama de cele ardtate mai sus, lemnul incleiat, tratat cu substante antiseptice si ignifuge, apare in etapa actual& ca unul dintre materialele moderne de ‘osntructii. Datorita calitatilor lui tehnico-constructive deosebite si a posibilitatilor mari de industrializare a executiei, elementele si structurile de rezistenti din lemn incleiat satisfac in mare m&sura exigentele actuale in constructii privind reducerea greut&tii proprii si, indeosebi, a consumului de energie inglobat’. 2.3. PRODUSE NOI PE BAZA DE LEMN FOLOSITE iN CONSTRUCTII é in industria cherestelei si a celei de prelucrare a lemnului in produse finite, “fezult& cantitati foarte mari de deseuri de lemn, precum: coaji, litunoaie, ramasite Fezultate de la tivirea cherestelei, capete de scinduri, busteni etc., rumegus, rebuturi38 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN fn fara noastr’, datorit’ unei griji deosebite acordate folosirii rationale si valorificirii superioare a lemnului, a fost creat o puternic industrie a lemului, cu largi posibilitati si in ceea ce priveste utilizarea descurilor rezultate din pelucrarea masei lemnoase, indeoscbi la fabricarea unor produse noi din lemn (placi de agchii de lemn - PAL, plici din fibre de lemn — PFL etc.). Ameliorarea lemnului constituie o problema de baza in procesul valorificarii superioare si complexe a materialului lemnos. Structura lemnului poate fi modificat’ prin diferite tratamente (termice, fizice si mecanice), obtinandu-se in felul acesta structuri diferite de cea naturala si cu proprietti fizico-mecanice superioare. Lemnul ameliorat, datorit’ proprietitilor lui, a c&patat o larga utilizare in diverse domenii de activitate, dar mai cu seami in domeniul constructiilor, constituind un pretios material de constructie si cu pefspective mari in viitor. Dintre produsele noi pe bazi de lemn, folosite in mod frecvent in constructii, se mentioneaza: placaje de exterior; plici din aschii de lemn — PAL; placi din fibre de lem — PFL; lemn stratificat. 2. PLACAJ DE CONSTRUCTIT Prin placaj se intelege un panou de diferite dimensiuni, format dintr-un numar impar (3-9) de straturi de furnire suprapuse, de obicei alternativ, perpendiculare pe directia fibrelor, obtinute prin incleierea $i presarea la cald. Din punct de vedere al utilizdrii, placajele se impart in: placaje obisnuite sau de uz general, folosite indeosebi in industria mobilei, si placaje de exterior sau cu utiliziri speciale (placaj bachelitizat, placaj cu armaturi metalice sau textile, placaj blindat cu foi metalice ete.), folosite in constructii, aviatie, constructii de nave etc. Dup& anomaliile si defectele furnirului tehnic al stratului exterior, placajele se clasifica in 5 categorii (A, B, C, D, E), iar dupa categoria straturilor exterioare, in 5 clase de calitate (A/C, B/C, C/D, D/D, E/E). Notarea placajelor se face prin indicarea speciei, clasei de calitate, formatului si grosimii; de exemplu: placaj de fag A/B 2000 x 1250 x 10, STAS 1245-86. Placajele folosite in constructii, conform STAS 1245-86 si STAS 7004-86, trebuie s& indeplineasc’, in afara conditiilor de forma, dimensiuni, aspect etc. si anumite conditii privind: rezistenta incleierii la forfecare, rezistenja la compresiune, incovoiere si tractiune etc. Proprietifile fizico-mecanice mai importante ale placajelor de exterior, din furnire de fag, sunt date in tabelul 2.3. La noi in (ard, placajele de exterior se realizeazi cu grosimi de: 6; 8; 10; 12 si 15 mm, din 3; 4; 5; 7 si 9 straturi, ale caror formate mai uzuale sunt: 1000 x 1220 mm; 1220 x 2220 mm; 1220 x 1525 mm; 2000 x 1250 mm. in constructii, placajele de exterior au inceput sa aiba, mai ales in ultimul timp, © larga utilizare si la realizarea unor elemente de rezisten{&, fie sub forma unor panouri de perete sau acoperis, fie sub forma unor grinzi de diferite tipuri utilizate inane Tabelul 2.3 Caracteristici fizico-mecanice ale placajelor de exterior din furnire de fag Tipulde pine] cleiat cu] 5 (inceiat ou Indicele uM | filme de rigind kotutie de rayina fenolformal-_|formaldehidics) dehidicé) 7 2 3 a Densitatea aparenti (p,) daNim’ [min 680_[ 650-740 kealim-h Conductivitate termica (2) grd-C] 0,20 0.20 Wim- gerd Modulul de elasticitate la incovoiere static cu sarcina concentrat& perpendiculara pe straturi, axul longitudinal al epruvetei fiind paralel cu directia fibrelor straturilor exte- rioare de furnir (E): ~ in stare uscatti (U) = 7%) daN/em* | 77000 83 700 — in stare umed’ (dup’ 24 h imersie in ap3)|__daN/em’ | __46 000 50.000 Modulul de elasticitate la incovoiere statica sub sarcini concentrati paralela cu straturile, axul longitudinal al epruvetei fiind paralel cu fibrele straturilor exterioare de furnire (E): ~ in stare uscatk (U= 7%) daN/em? | 111 000 in stare urneda (dupi 24 h imersie in ap’)|__daN/cm? | _ 28970 Rezistenfa la rupere la compresiune paralel cu straturile, axul longitudinal al epruvetei fiind paralel cu directia fibrelor foilor exte- rioare de furnir (R,): ~ in stare uscati (U= 7%) daN/em* 400 435 ~ in stare umeda (dupa 24 h imersie in ap’)|_daN/em? 120 155 Rezistenja de rupere la incovoiere static& sub sarcin& concentrat, perpendicular pe straturi, axul longitudinal al epruvetei fiind paralel cu directia fibrelor foilor exterioare de furnir (Ri): ~ in stare uscati (U= 7%) daN/em? 730 780 ~ in stare umeda (dupii 24 h imersie in apa)|__daN/em? 395 430 Rezistenfa la rupere la incovoiere static sub sarcina concentrata paralela cu stratu- tile, axul longitudinal al epruvetei fiind 7 | paralel sau perpendicular pe directia fibrelor| foilor exterioare de furnir (R): — in stare uscati (U = 7%) daN/cm* - 560,40 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Tabelul 2.3 (continuare) T Rezistenta de rupere la tract paralelt cu straturile, axul longitudinal al epruvetei fiind (R): 8 | ~ paralel cu directia straturilor exterioare de furnir (U = 7%) daNim? | 435 570 ~ perpendicular pe directia straturilor exte- tioare de furnir, in stare uscati (U=7%) | __daN/em* | __385 450 Rezistenfa la forfecare a placajului, planul de forfecare fiind perpendicular pe straturi, iar directia fortei (Rj): 9 | - paralela pe directia fibrelor straturilor exterioare de furnir, in stare umed& daN/em* = 115 — perpendicular pe directia fibrelor stratu- rilor exterioare de furnir, in stare umedi | daN/cm* = 140 i 2.3.2. PLACI DIN ASCHII DE LEMN (PAL) | Plicile din aschii de lemn se produc prin aglomerarea aschiilor de lemn cu, ajutorul unui adeziy, sub influenta presiunii gi cAldurii. Ele se prezint sub forma de semifabricate, foarte variate din punct de vedere al dispozifiei aschiilor si al dimen. siunilor, al felului si calitafii liantului, gradului de preparare etc. Placile din agchii de lemn aglomerate se pot clasifica: — dupi greutatea specific’: usoare p, < 400 daN/m’, semigrele p, = 400-850 daNimt grele p, 2 850 daN/m’, 1 — dup& materia primi folosita: placi de risinoase; placi de foioase moi; placi de foioase tari; placi de aschii amestecate. In general, placile din aschii de lemn se realizeaz4 in trei tipuri principale de plici aglomerate din aschii de lemn: placi stratificate; plici omogene pline; plic ‘omogene cu goluri. in functie de destinatie, plicile se livreazi slefuite sau neslefuite si se pot folos in culoarea naturala sau colorate cu baifuri. Placile aglomerate, pe langa faptul c& au o mare utilizare la producerea mobilei, capat& o intrebuinfare tot mai larga si in constructii, fie sub forma unor elemente portante sau autoportante, utilizate in general la realizarea bardcilor, fie ca elemente de finisaj-tencuieli uscate, lambriuri i perefi desp&rtitori sau la c&ptuseala propriy: zis a peretilor din beton si cArimida etc. Pentru ridicarea calitativa a placajelor, se pot folosi: plici furniruite, acoperite{u3) Dintre tipurile de plici din aschii de lemn care se fabric& la ora actual& in fara tri si care se pot folosi cu mult succes si eficient4 tehnico-economicd in con- uctii, se mentioneaza: ~ plici de interior antiseptizate si ignifugate: PAL-AI (STAS 10164-80); — plici de exterior: PAL-CON (STAS 10371-86). Plici de interior antiseptizate si ignifugate. Plicile din aschii de lemn antisep- tigate si ignifugate sunt aglomerate ({ncleiate) cu rasin’ ureoformaldehidicd si poesate perpendicular pe fete, avand inglobate in cursul fabricatiei substante de tie contra ciupercilor si insectelor xilofage si a focului. Placile de interior se fabric in trei clase de calitate (A, B, C), avand urma- 4; — grosimi: a 10; 12; 16; 18; 22 mm. i — formate: 3660 x 1830 mm; 1830 x 1830 mm. Principalele caracteristici fizico-mecanice sunt prezentate in tabelul 2.4. Tabelul 2.4 Caracteristici fizico-mecanice ale plicilor de interior antiseptizate $i ignifugate PAL cu fefe normale PAL cu fefe fine ca AB] cac [ caa 7] cas [ cac Densitate 550—800 680-850 | Umiditatea la livrare % 842 842 PUmflarea in grosime dupa 2h | imersie in apa max 14 | max 16 Rezistenfa la incovoiere statica: ~ plicide 8-12mm 200 180 ~ plici de 16-18 mm 180 | 160 - plicide 22mm 160 140 Plici de exterior. Placile din aschii de lemn exterior sunt incleiate, de obicei, cu rasini fenolice si presate perpendicular pe fete, fiind destinate pentru lucrari exterioare. Placile de exterior se produc in urmatoarele dou tipuri: — 1.100, cu incleiere rezistentd la fierbere in apa; - 1.100, cu incleiere rezistenta la fierbere in ap&, la atacul ciupercilor si insectelor xilofage. ' Ambele tipuri se fabric cu urmatoarele dimensiuni normale: ; 12; 16; 18; 22; 25 mm; — formate: 2500 x 1220 mm; 3000 x 1220 mm. 2.3.3. PLACI DIN FIBRE DE LEMN (PFL) Placile din fibre de lemn sunt semifabricate din lemn, constituite din fibre izo- late sau din fascicule de fibre de lemn, sau din ae materiale lignocelulozice obfinutePlacile fibrolemnoase se impart, in functie de densitatea aparenta si aspectul suprafefei, in urm&toarele sortimente: — plici fibrolemnoase poroase (p = 220-400 daN/m’); — plici fibrolemnoase semidure (p = 550-750 daN/m’); — plici fibrolemnoase dure (min p = 850 daN/em’); — plici fibrolemnoase extradure (uleiate) (min p = 950 daN/cm’). Fabricarea plicilor din fibre de lemn const dintr-un proces complex, folosind ca materie prima sortimentele lemnoase inferioare si deseurile de la prelucrarea lemnului, sub forma de lemn rotund subfire sau rimasife de la debitarea cherestelei. Placile poroase (STAS 7848-78) se fabrici in trei tipuri: plici moi netratate — PFL-N; placi moi bitumate si antiseptizate - PFL m-BA. Toate plicile poroase se fabric’ in doud clase de calitate (calitatea I si II). Placile semidure sau cu densitate medie (PFL-DM) se fabricd in 3 clase de calitate (A, B, C), avand: grosimea de 12; 14; 16 si 18 mm; latimea de 1220 mm; lungimi de 2440, 2750 si 3050 mm. Placile dure se produc in doua clase de calitate (I si Il), iar plicile extradure intr-o singura clas& de calitate. Tabelul 2.5 Dimensiunile plicilor fibrolemnoase poroase Formatul Grosimea plicit si abaterea [mm] a 8+04 10+05 12,5 +06 16208 2041 1830 x 1220 x x 0 0 0 2440 x 1220 0 0 0 0 x 2750 x 1220 x x x x 0 3050 x 1220 0 0 0 0 0 3660 x 1220 x x 0 0 x 5500 x 1220 x x x x 0 Nota: 0 = dimensiuni curente; x = dimensiuni de comand’. Tabelul 2.6 Dimensiunile plicilor din fibre de lemn dure si extradure Formatul Grosimea plicit i abaterea [mm] i) 25* 32 4 5 6 1830 x 1700 x 0 0 0 x 2150 x 845 - x fe 0 x 2745 x 1700 x 0 0 0 x 3350 x 1700 - x x 0 x oq 3600 x 1700 x* 0 0 x x 5500 x 1700 x 0 0 x x Nota: 0 = dimensiuni curente; x = dimensiuni de comand; * = dimensiuni numai pentru plici dure. _Dimensiunile normale in care se produc plicile fibrolemnoase poroase suntz= S% Proprietifile fizico-mecanice mai importante pentru plicie fibrolemnoase sunt date in tabelul 2.7. Tabelul 2.7 Caracteristicile fizico-mecanice mai importante pentru plicile fibrolemnoase dure si extradure Plici dure standard gi cu pasta Tndiocie ‘mecanicd, calitatea: 1 W Plici extradure uleiate Densitatea aparenti min 850 amin 850 amin 850 Rezistenta de rupere la incovo- iere static’ min400_|_min300_| min 600 Rezistenfa de rupere la compre| 265 la grosi-| siune paralel& cu planul plicii meade4mm| —_— 340 Rezistenfa de rupere la intinderd paralel& cu suprafata plicii min 150_|_min130 | Utitizarea plicilor fibrolemnoase in constructii este foarte variat&: pardoseli; ereti despArtitori; cAptuseli interioare; tavane; acoperisuri; cofraje etc. | In constructiile moderne, placile fibrolemnoase se folosesc tot mai mult la Healizarea peretilor desparfitori si a tencuielilor uscate, care se pot aplica pe orice fel de perete interior sau exterior de céramida, piatré sau lemn. yy. Placile innobilate emailate si melaminate pot servi ca: lambriuri decorative sau c&ptuseli speciale pentru holuri, sali de receptie, biblioteci, spitale, laboratoare etc. Plicile poroase bitumate si mai ales placile bitumate si antiseptizate (PFLm-BA) se folosesc cu mult succes la realizarea izolatiei termice si fonice, atat la acoperisuri usoare cAt si la pardoseli peste subsol. Placile dure si extradure se realizeazi cu bune rezultate in constructii la realizarea cofrajelor de inventar, asigurandu-se astfel objinerea unor suprafete perfect netede, plane sau curbe, si o economie importanti de cherestea. in ultimul timp, plicile fibrolemnoase dure si extradure, datorité multiplelor calitati, sunt tot mai mult folosite Ja realizarea elementelor de construcfii portante si autoportante: panouri de acoperis; capriori; pene; grinzi etc. 2.3.4. LEMN STRATIFICAT Acesta este un produs nou gi se obfine prin incleierea si presarea la cald a | furnirelor tehnice de fag. Dup& gradul de presare, se disting urmitoarele doua categorii: — lemn stratificat nedensificat (LSN);44 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Lemnul stratificat nedensificat (STAS 10031-80) se produce intr-o singur& clas de calitate, avand urmitoarele dimensiuni nominale: — grosimi: 10~40 mm, din 5 in 5 mm; ~ formate: 1175x900 mm, 1250x920 mm pentru grosimi de 1040 mm; 2000 x 1250 mm, 2200 x 1250 mm pentru grosimi de 10-60 mm. Principalele caracteristici fizico-mecanice, corespunzitoare celor doua cate- gorii de lemn stratificat, sunt prezentate in tabelul 2.8. Tabelul 28 Caracteristici fizico-mecanice pentru lemnul stratificat ae ay Leman stratificat Densificat ‘Umiditatea la livrare % Densitatea daNim’ Rezistenta la compresiune paralela cu fibrele stra- turilor exterioare daNicm* Rezistenfa la tractiune paralelé cu fibrele stratu- rilor exterioare daNiem* Rezistenja la incovoiere static’ perpendiculara pe straturi daN/em* Rezistenta la forfecare daN/cm? Din analiza datelor prezentate in tabelul 2.8, rezulti cd lemnul stratificat, datorit8 calititilor deosebite, constituie un prefios material modern de constructie, care poate inlocui in bune condifii materialele tradiionale si indeosebi ofelul.Connal 2 J PROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIHI DIN LEMN arg, att 3.1. REGULI GENERALE 8 La proiectarea constructiilor din lemn se vor respecta toate cerinfele de “fezistenti, stabilitate si durabilitate, adoptand solutii constructive eficiente si masuri ude protectie contra putrezirii (STAS 2925-86), care s& asigure o bun conservare in timp a materialului folosit. Totodat, se vor lua masuri ca aceste constructii si fie “ferite de temperaturi ridicate. Temperatura maxima a mediului inconjurator in care ge pot fi exploatate se limiteaz4 la +55°C, avandu-se in vedere, totodat4, si normele ‘fn vigoare cu privire la preintampinarea pericolului de incen “La alegerea sistemului constructiv se va tine seama de calitatea si confinutul de “amiditate ale materialului folosit. fn cazul in care materialul lemnos are o umiditate ‘mare, iar pe santier nu exist posibilitatea de a-l usca in timp util, se vor adopta acele .sisteme constructive la care uscarea lemnului nu provoaci deformafii periculoase sau _¢forturi unitare suplimentare. Pentru constructiile de lemn supuse actiunii unor agenfi chimici, care atacd ofelul, sunt de preferat solufiile constructive care nu necesité piese metalice, ‘deoarece protectia acestora este anevoioasa si costisitoare. vederea asigurarii unei eficiente tehnico-economice sporite, la proiectarea ‘constructiilor din lemn se recomanda utilizarea acelor sisteme constructie care permit folosirea rationala si valorificarea superioara a materialului lemnos, pretandu-se, totodata, la o executie mecanizata a elementelor constructive in ateliere sau fabrici de specialitate. In acest sens, pot fi mentionate elementele si structurile de rezistent& -din lemn si metal, din lemn incleiat sau din lemn incleiat si produse superioare din Jemn (placaj de constructie, plici fibrolemnoase dure etc.). Lemnul incleiat, tratat cu substanfe antiseptice si ignifuge, datorit multiplelor avantaje pe care le prezint& din “‘punct de vedere tehnic si constructiv, apare in etapa actuala ca unul din materialele de constructii de prim rang. in cazul elementelor constructive executate din mai multe piese sau cu sectiune jaeompus, imbinarea acestora va trebui sd asigure o repartizare (transmitere) ratio- nal a eforturilor in toate piesele componente. In acest sens, legiturile folosite pentru realizarea imbinarii trebuie si fie de acelasi tip (juruburi, cuie etc.) si cu aceleasi ,»caracteristici geometrice si elastice. Pentru a fine seama de influenta negativa a eventualelor defecte (noduri, tersoar ete.) din zona imhinarii_tinnl si numarnl leoXturilor (onmmburi enie ete) ce46 CONSTRUCT MODERNE DIN LEMN in vederea evitarii aparitiei unor solicitari suplimentare in imbinare, efortul trebuie transmis, pe cat posibil, centric (axial), conditie obligatorie mai ales pentru elementele intinse. in acest sens, dispunerea legaturilor (suruburilor, cuielor etc.) intr-o imbinare trebuie si fie simetric4 in raport cu axa elementului. La elementele comprimate, inn&direa pieselor se va realiza cu ajutorul a doua eclise, avand lungimea egal cu cel putin de 3 ori grosimea pieselor innddite, prin- derea lor facAndu-se constructiv cu cel pufin 2 sau 4 suruburi (dupa cum litimea pieselor este mai mic& sau mai mare de 16 cm), asezate de fiecare parte a rostului, in sectiuni diferite. in alegerea modului de executie a imbin&rii se va acorda prioritate acelor tipuri care se preteazA la o executie mecanizat’, montare ugoard si permit efectuarea controlului si dup% executarea constructiei. Elementele de rezistentA cu sectiune simpl& trebuie si aiba aria neti de cel putin 40 cm? si minimum jumitate din aria bruti a sectiunii. De asemenea, grosimea sectiunii slabite trebuie s& fie de minimum 3 cm, iar grosimea secfiunii brute de 6 cm. in cazul elementelor de rezistenta cu sectiune compusi, realizate din scanduri bitute in cuie, trebuie ca grosimea minim’ a unei piese (scnduri) s& fie de cel putin 2,4 cm, iar aria sectiunii transversale de cel putin 14 cm”. Pentru realizarea elementelor de rezistenta din lemn incleiat, se recomanda ca sortimentele de cherestea folosite si aiba o lungime de-cel putin 250 cm, iar grosimea lor si nu depaseasca 4 cm. Se impune, de asemenea, ca adezivul folosit sé fie rezistent, la actiunea umiditatii si a intemperiilor, iar umiditatea, pieselor din pachet care! urmeazi s& fie incleiate, nu trebuie s% depageasc% 15%. Placajele de constructie| folosite la alcXtuirea elementelor incleiate cu sectiunea compusi se vor realiza din cel] putin 5 straturi de furnir. Calculul elementelor de constructii din lemn gi al constructiilor in ansamblul lor se efectueaz& cu considerarea celor mai defavorabile grupari de incarciri (actiuni)| care pot s apard in decursul executirii sau exploatarii acestora. | Pentru calculul elementelor de acoperis (sarpantei) se iau in consideratie| urmatoarele grupari de incdrc&ri (actiuni) | — inc&rcarea permanent’, inclusiv greutatea proprie si incrcarea cu zpada; — inc&rcarea permanent, inclusiv greutatea proprie, presiunea vantului si jum’- tate din inc&rcarea cu zipada; — inc&rcarea permanent, inclusiv greutatea proprie si o forti concentratd P= 100 daN, reprezentand un om cu uneltele lui. in cazul in care distanta dintre axele scdndurilor (care formeazi astereala) este <15 cm, se admite c& forta concentrat& Pse distribuie la dou scAnduri, iar dac& distanta dintre axele scAndurilor este >15 cm, forta Pse distribuie la o singur& scandur’. In cazul podinilor formate din doua straturi suprapuse (unul de uzurd si unul, de rezisten{’), se cosidera c& forta concentraté P se distribuie pe o latime de 50 cm, in general, elementele de acoperis (sarpant) se calculeaz4 ca grinzi simplu! Tezemate, iar deschiderile de calcul se vor considera egale cu lumina dintre reazeme,|ze r in cazul construcfiilor de lemn nu se fine seama in calcul de eforturile supli- tare ce iau nastere din cauza variatiei de temperatura, respectiv in urma uscirii flarii lemnului. Se neglijeazi de asemenea in calcul efectul favorabil al fortelor de frecare, Juandu-se in consideratie insi efectul defavorabil al frecdrii, care poate duce la aparitia unor eforturi suplimentare sau la cresterea unghiului dintre directia efortului de strivire si directia fibrelor etc. ** — Calculul barelor supuse la eforturi alternative gi al prinderilor acestora in noduri ig face pentru 1,3 ori efortul maxim (de intindere sau compresiune) din bar’, daci cesta nu provine numai din incarciri temporare (zipada, vant). Calculul de rezistenfa gi rigiditate al elementelor constructiilor de lemn se va face in domeniul elastic dup’ metoda ,,rezisten{elor admisibile* (STAS 856-71). Aceasta nu exclude ins posibilitatea folosirii si a metodei ,,starilor limita“, bazata pe utilizarea rezistenjelor de calcul. Eforturile unitare calculate nu trebuie sa difere de rezistentele admisibile (de calcul) corespunzitoare speciei materialului lemnos folosit, decat cu 3% in plus sau cu 5% in minus, daca elementul de constructie nu trebuie dimensionat constructiv. 3.2. PROPRIETATILE MECANICE ALE LEMNULUI Stabilirea corecté a dimensiunilor elementelor constructiilor de lemn supuse la diferite solicitiri reclam& cunoasterea propriettilor mecanice, respectiv a rezistentei materialului lemnos din care sunt realizate. in general, proprietatile mecanice ale lemnului depind de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt: caracterul si natura solicitarii; viteza de incdrcare gau durata de solicitare; structura, defectele si starea de umiditate a lemnului etc. Din studiile experimentale efectuate in acest sens, s-a putut constata ci rezistenja de rupere, ca marime objinutd pe aceleasi epruvete, difer’ dupa cum ‘Gracterul (modul) de actionare a forfelor exterioare este static, dinamic sau prin ibratii. Marimea rezistenjei de rupere difera, de asemenea, in functie de natura solicitirii (intindere, compresiune, incovoiere etc.). Totodata, s-a mai constat ca ‘abzistenta de rupere depinde in mare masura de viteza de aplicare sau de durata de ctiune a sarcinii, precum si de natura structurii si starea de umiditate a lemnului. luen{a unora dintre factorii amintifi asupra proprietatilor mecanice ale lemnului, Fab toate aspectele, nu este in suficient masura cunoscuta pana in prezent. Cel mai mult sunt studiate proprietitile mecanice ale lemnului determinate pentru solicitari statice de scurta durati, iar cele de lung durata constituie obiectul eocupirilor actuale. Cunoasterea proprietatilor mecanice de durati ale lemnului zinta o importan{a practicd deosebitd, mai ales pentru proiectarea si realizarea enstructiilor de lemn cu caracter permanent, a cdror pondere in etapa actual este48 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Proprietatile mecanice ale lemnului se determina in laborator prin incerc&ri facute la masini de incercat, in anumite conditii prevazute de norme, pe epruvete mici, cu dimensiuni standardizate si executate dintr-un lemn fara defecte (fig. 3.1). & ey 5 < [ Los la 100. 0. 9 30 100 aL I HM =~ 350 b at 120 i 120 | 420, Fig. 3.1. Epruvete standard pentru determinarea rezistentei lemnului la: a~intindere in lungul fibrelor; b- incovoiere; c— compresiune in lungul fibrelor; d forfecare in lungul fibrelor; e~ strivire perpendicular pe fibre. Rezistentele de rupere determinate astfel nu pot fi considerate insi ca valori reale ale eforturilor in diferite elemente de constructie realizate din scanduri, rigle, grinzi etc., deoarece acestea contin diferite defecte (noduri, fibre torse, cripaturi etc.), care reduc in mod considerabil proprietitile mecanice ale lemnului. Dimensiunile mari ale sortimentului lemnos folosit in mod curent in practica constructiilor de lemn, in comparatie cu dimensiunile epruvetelor standardizate, fac ca neomogenitatea materialului lemnos sa se manifeste mai puternic, fapt care duce, de asemenea, la micsorarea rezistenjelor. Deci, valorile objinute in cadrul incercarilor mecanice efectuate in conditii de laborator pe epruvete standardizate trebuie efectuate cu corectii simtitoare. 3.2.1. COMPORTAREA LEMNULUI LA DIFERITE SOLICITARI Comportarea lemnului Ia intindere. incercarea lemnului la intindere paraleli/Pentru lemnul de raginoase, incercirile mecanice efectuate igaanditiile de mai Farata c4 valoarea medie a rezistenfei de rupere Ja intindere in lungul fibrelor fi considerata de, 1000 daN/em’, iar valoarea modulului de elasticitate de ‘000-140 000 daN/cm*. ‘Curba caracteristic’ de comportare a lemnului la intindere (fig. 3.2, a) are pe foat&-lungimea ei un caracter curbiliniu, fapt care demonstreaza ca nu are limita de ionalitate. Practic, din cauza unei curburi foarte putin pronuntate a diagramei i ales in prima parte a acesteia), se admite pentru limita de proportionalitate o yaloare de 0,5 din valoarea rezistentei de rupere. Valoarea rezistentei de rupere la intindere paraleli cu fibrele este simfitor micgorati la barele cu dimensiuni mai mari, de valoarea obfinut& pe epruvete standardizate. Aceasta se datoreste, pe de o fe, unei manifestari mai puternice a neomogenitafii materialului, iar pe de alt& defectelor de noduri si devierii fibrelor lemnului in regiunea acestora, oan ripsturilor etc. 408 [donfem?] i Fig. 3.2. Curbele caracteristice de comportare a lemnului: a~la intindere in lungul fibrelor; b ~ la compresiune in lungul fibrelor. Din experientele facute s-a constatat ci, in cazul in care suma diametrelor tiodurilor dintr-o sectiune ajunge la 1/4 din dimensiunea laturii piesei intinse (calitatea 1), rezistenta de rupere la intindere a acesteia scade pana la 0,27 din valoarea rezistenfei de rupere obfinutd pe epruvete standardizate. Rezistentele de Tupere scad, de asemenea, si datorita fibrelor torse (deviate) din cauza cA acestea nu mai sunt paralele cu directia forfei de intindere, astfel ci apare 0 component& normala pe directia fibrelor al carei efect este cat se poate de defavorabil, deoarece rfizistenta de rupere normalA pe directia fibrelor este de 20-25 ori mai mic& decat mezistenta de rupere la intindere in lungul fibrelor. Ruperea epruvetelor solicitate la intindere se produce brusc, fara dezvoltarea | deformatiilor plastice (fig. 3.3). le aritate mai sus rezult& c4 pentru realizarea elementelor constructiilor itate la intindere enrtarea materialnini Jemnne trehnie fSenth on1 50 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN ee : Fig. 3.3. Modul de rupere a lemnului de molid la intindere: a~ cu fibre scurte; 6 cu fibre lungi Comportarea lemnului la compresiune. incercarea lemnului la compresiune in lungul fibrelor se face in conformitate cu prevederile STAS 86-87, folosindu-se epruvete de forma si dimensiunile aritate in fig. 3.1, c. | Pentru lemnul de risinoase, rezistenja de rupere la compresiune in lungul fibre- lor obtinuti pe epruvete standardizate este de 2-2,5 ori mai mica fat de rezistenta la intindere si are o valoare medie de 400 daN/em”. Modulul de elasticitate are aproxi, mativ aceleasi valori ca si in cazul solicitarii la intindere (110 000-130 000 daN/em? Influenta defavorabili a defectelor (nodurilor) si a slabirilor in acest caz se manifest mai putin decat in cazul solicitarilor la intindere, datorit’ unei comportir| Plastice a lemnului la compresiune, ceea ce determina o repartitie mai uniforma 4 eforturilor pe suprafata sectiunii transversale. Astfel, in cazul in care sumal dimensiunilor nodurilor dintr-o sectiune ajunge la 1/3 din dimensiunea laturii piesei comprimate (calitatea II), rezistenta de rupere la compresiune reprezinti 0,6-0,7 di valoarea rezistenfei de rupere a pieselor fir noduri. fn afar de acestea, elementele| construcjiilor de lemn supuse la compresiune sunt dimensionate de obicei la flambai| sinu din condifia de rezistenfa a materialului, cum se face in cazul elementelor intinse} In urma celor aratate mai sus, rezulti cA elementele constructiilor de lemn solicitate la| compresiune prezintd o siguranfi mai mare in exploatare decat cele solicitate laa cc va jadere. De aici si explicatia faptului cin ultimul timp constructiile mixte din lemn metal au capatat o utilizare din ce in ce mai larg’, elementele comprimate- fggovoiate find executate din Jemn, iar elementele principale intinse din otel. Curba caracteristicd de comportare a lemnului la compresiune (v. fig. 3.2, b) are o qgrbur’ mai pronunfat’ in comparatie cu cea la intindere, iar limita de proportionalitate yate fi considerat’ si aici egal cu aproximativ 0,5 din valoarea rezistenfei de rupere. -* Experimental s-a constatat c4 rezistenta de rupere la compresiune in lungul fiprelor depinde de grosimea peretilor celulari ai lemnului tarziu. Distrugerea gmnului solicitat la compresiune in lungul fibrelor incepe cu flambajul fibrelor mai sezistente si mai rigide ale lemnului tarziu, care deviaza lateral spre fibrele mai moi ale lemnului timpuriu, putand prezenta mai multe planuri inclinate (cute qirracteristice), ce se formeaza in urma ruperii locale a fibrelor (fig. 3.4). * Rezistenta lemnului la sfrivire in lungul fibrelor difera putin de rezistenta la compre- siune in lungul fibrelor, astfel ca practic nu se face nici o deosebire intre cle. Comportarea lemnului Ia fmcovoiere. incercarea lemnului Ia incovoiere se face in confor- mitate cu prevederile din STAS 337-81, folosind epruvete de forma si dimensiunile aratate in fig. 3.1, b. Rezistenta de rupere la fncovoiere se situeaza intre rezis- tentele la compresiune si intindere, avand pentru lemnul de rasinoase ‘valoare medie de =750 daN/cm”. Influenta defectelor (nodu- tilor si fibrelor deviate) in cazul Solicitarii la incovoiere este consi- derabila, mai ales dacd acestea Sunt situate in zona intins’ a barei. Experientele au aratat ci Fig. 3.4. Ruperea temnului de pin (a) si molid () la aceasta influen{i este mai mare compresiune. Ja barele din lemn ccarisate si Mai mica la barele din lemn rotund. in cazul in care suma dimensiunilor nodurilor geprezinta 1/3 din latura sectiunii elementului din zona intinsd, rezistenta de rupere incovoiere reprezinti numai 0;45-0,50 pentru lemn ecarisat si 0,60-0,80 pentru in rotund, din valoarea rezistentei de rupere a epruvetelor standardizate. eg Calculul elementelor solicitate la incovoiere se bazeaza pe o serie de ipoteze Simplificatoare, care, printre altele; presupun c& lemnul ascult’ de legea lui Hooke si52 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Cercetirile experimentale efectuate pani in prezent au aritat c&, in cazul lemnului, ipotezele emise sunt numai partial valabile. fn urma incercarilor efectuate pe epruvete standardizate, a rezultat c4 intre diagramele construite pe baza datelor obtinute la compresiune si intindere axiala, marcnd legatura dintre eforturile unitare normale existente in acelasi punct, dar la momente de timp diferite, si diagramele obtinute in cazul solicitarii la incovoiere, care reprezint4 izocromata eforturilor unitare normale, care apar in acelasi timp dar in puncte diferite ale sectiunii, exist o deosebire calitativa. In vederea determinarii curbei reale de distribufie a eforturilor unitare o, respectiv a epurei deformatiilor ¢ la diferite trepte de inc&rcare, in cadrul catedrei de Constructii civile de la Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca au fost efectuate studii experimentale de laborator, pe un numér relativ mare de grinzi, avand rapoartele h/b si h/Idiferite. Incercarea grinzilor s-a efectuat in condifii de incArcdrare cu doua sarcini concentrate P, aplicate la 1/3 si 2/3 din deschiderea 1. Pentru urmirirea starii deformatiilor e, respectiv a eforturilor unitare normale o, grinzile au fost echipate cu traductori tensometrici si tensometre mecanice (fig. 3.5). Fig. 3.5. Incircarea si echiparea grinzilor din lemn solicitate la incovoiere. La prima grupi de grinzi incercate s-a urmarit, in principal, modul in care evo- lueazi deformatiile specifice, la diferite trepte de incdrcare, in cele doua zone caracteristice ale sectiunii (comprimata si intins). Restul grinzilor au servit pentru determinarea distributiei reale a eforturilor unitare normale in diferite stadii de lucru. Analiznd rezultatele objinute, se ajunge la concluzia ci deformatiile ¢, din| orecTarca $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTI DIN LEMN 53 Fig. 3.6. Curbele de variatie a deformatiilor specifice e, pe inaltimea sectiunii transversale a grinzilor la diferite trepte de incircare. Pe baza datelor objinute s-a putut face o remarca deosebit de importanta din punct de vedere al teoriei incovoierii, si anume c& daca pentru primele trepte de inc&rcare raportul dintre valoarea absolut a deformatiilor din zona comprimata €, ‘$i zona intinsa e, este foarte apropiat de 1 (e/e; = 1), la treptele care preced ruperea, “valoarea raportului se reduce pana la 0,75-0,80. Acest fenomen se explica prin faptul c& datorita atingerii limitei de curgere plastic’ in zona comprimati, deformatiile €, -scad ca valoare absolut, pe cand in zona intinsa, deformatiile ¢, cresc ca valoare, de la o treapta de incarcare la alta. & in privinta pozitiei axei neutre rezulta cA in primul stadiu de lucru, aceasta coincide cu centrul de greutate al sectiunii (a = h/2), ins’ dupa o crestere a incarcarii, ‘axa neutra incepe sa se deplaseze inspre zona intins’, ajungand in stadiul de rupere Ja valori a = (0,53 - 0,55)A, h find inaltimea sectiunii. “fn concluzie, in cazul solicitirii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care 0 insofesc, distributia eforturilor unitare normale pe inalfimea sectiunii transversale a hhorai naate fi nancidarath Hiniaek numai tn nrima fark da tnnirnare cand anactea cnatfns&, 0 dat& cu cresterea incirc&rii cresc si eforturile unitare normale, iar materialul din zona comprimata incepe s& treact in domeniul elasto-plastic. Diagrama eforturilor unitare normale in acest caz este usor curbilinie in zona comprimat&, pastrand ins& caracterul liniar in zona intinsa, deoarece materialul din aceasta zona ramAne inc in domeniul elastic (fig. 3.7, b). Dac& inc&rcarea creste si mai mult, eforturile unitare normale cresc in continuare, astfel cA materialul din zona cea mai comprimats trece in domeniul plastic. in ultimul stadiu, diagrama eforturilor unitare normale este curbilinie, atat in zona comprimati, cat si in zona intins& (fig. 3.7, c), iar eforturile unitare normale marginale ating valoarea rezistentei de rupere. Fig. 3.7. Comportarea lemnului la incovoiere in diferite stadii de lucru: a~ elastic; b- elasto-plastic; c~ plastic. Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimat&, unde se formeazi cute (ondulafii), care explick aparitia deformatiilor plastice in aceast4 zon’, ce se extind treptat inspre interiorul sectiunii, determinand astfel deplasarea axei neutre spre zona intinsa si se termina prin ruperea fibrelor din zona intins4. Ruperea fibrelor in zonele comprimate si intinse se produce la fel ca si in cazul intinderii si compresiunii axiale. Pe baza datelor obtinute in cadrul cercetarilor experimentale, s-a ajuns la concluzia c4 in cazul incovoierii, comportamentul lemnului in zona comprimat’, respectiv irmzona intinsa, diferi de comportarea lemnului la compresiune $i intindere axiali. Totodata, a rezultat ci modulele de elasticitate la compresiune din incovoiere E,, la intindere din incovoiere E,;si, respectiv, la incovoiere E; nu au aceeasi valoare, ceea ce face necesar ca explicarea fenomenelor privind dependenta dintre o sie si nu se faci in mod simplist, ci de pe pozitia mecanicii sistemelor elasto-vascos-plastice. Avand in vedere caracterul real al epurei deformatiilor e, respectiv al"PROIECTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 55 finiard in zona intinsa (fig. 3.8), s-a urmarit stabilirea unor relatii de calcul pentru ‘yerificarea sau dimensionarea elementelor din lemn solicitate la incovoiere bazate pe metode exacte de calcul. Gi + Fig. 38. Epura experimentala privind distributia eforturilor unitare normale 6, pe inatimea sectiunii ee transversale. ® Pentru stabilirea unor relafii de calcul care s& urmireasca cat mai fidel starea weal de solicitare la incovoiere, s-a admis cA distributia eforturilor unitare normale fn sectiune se realizeazi dup o functie exponential in zona comprimati si dup una liniard in zona intinsa: a 6,;= A (1-7); 6; = ABz. .. Pentru determinarea parametrilor A si B se pun cele dou’ conditii de egalitate a eforturilor rezultate din zona comprimata si intins’, respectiv a momentului facovoictor exterior cu momentul eforturilor interioare: lfi-e™ pee AB [nie alte edes aB J 2de ° 0 0 0 ae », _ Din prima conditie, dupa integrare, rezulta o ecuafie transcendent care nu se te rezolva decit aproximativ. Daca ¢ ~® se dezvolt& in serie si daca seria se Himiteaza la primii trei termeni, dupa rezolvarea ecuatiei se obtine: Din conditia a doua, dupa efectuarea calculelor si finand seama de aproxi- mafiile facute cu privire la functia e~ ™*, respectiv de expresia obtinuta pentru B, rezulta: £ 4 A h2.a—hVOh-3awy Runners in baza celor de mai sus, relatiile de calcul pentru determinarea eforturilor unitare din zona comprimata 6,; si din zona intinsi 6, a elementelor solicitate la incovoiere devin: _ 31(2a-) 3 3 aus te zh Cai Pentru determinarea eforturilor unitare normale in fibre extreme, relatiile de mai sus devin: k, si k, sunt coeficienti de corectie, care depind de marimea a, respectiv de pozitia axei neutre. Adoptand pentru pozitia axei neutre valoarea determinata experimental (a= 0,53 h), se obfine k, = 0,95 si k, = 1,10. Deoarece diferenjele obfinute prin aplicarea metodei exacte de calcul se situeazA intre 5 si 10%, determinarea eforturilor unitare normale marginale din incovoiere se poate face cu ajutorul formulei cunoscute (6,, = M/W). Aceasti formuli nu corespunde st&rii reale de solicitare, impunandu-se adaptarea coeficientilor de corectie k, si k,, indeosebi pentru determinarea eforturilor normale ¢,;din zona intins’. Comportarea lemnului Ia strivire. incercarea lemnului la strivire sau la compre- siune perpendiculara pe fibre se face conform STAS 1348-87, folosind epruvete de forma si dimensiunile din fig. 3.1, e. Curba caracteristic’ de comportare a lemnului la compresiune §i strivire transversal pe fibre (fig. 3.9) arata c& in prima parte de incircare (0-A), cand o, este mai mic decat 6, (limita de proportionalitate), peretii celulelor se comporta in conditii bune, deformatiile sunt elastice si au valori mici. Dac& limita de propor- fionalitate este depisiti (A-B), peretii celulelor se distrug, iar celulele se turtesc, provocind astfel deformatii mari, cu caracter permanent. Dupa turtirea com- plet’ a peretilor celulari se produce o indesare a acestora, determinand astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la o miarire considerabila a solicitarii. Pentru evitarea deformatiilor exage- | 0 Ep Efnd. tate ale elementelor constructiilor de lemn supuse la compresiune si strivire normal pe fibre, de regula in zona reazemelor, in practic’ nu sunt admise solicitiri care si Fig. 3.9. Curba caracteristica de comport lemnului la compresiune si strivi4, in mod curent se intalnesc trei cazuri de solicitare la compresiune si strivire gormal pe fibre (fig. 3.10). » {n cazul compresiunii si strivirii pe intreaga suprafafa (fig. 3.10, a), limita de rfionalitate 6, are o valoare mai mick decat in celelalte dou’ cazuri (aproape ndent de dimensiunile rafetei de strivire). Spre we de cazul a, in cazu- rile b si c (fig. 3.10, b; c) limita roportionalitate ¢, depinde raportul dintre fungimea prafetei de strivire J, si gimea total’ J, fiind cu atat i mare cu cat acesta este ai mic (fig. 3.11). Aceasta se licd prin aceea ca in cazul Boras stv Be © a compen aie emo nora pe ie: e (0), Te _a—pe intreaga suprafata; b - pe o parte din lungime; c- pe o pe o parte din lungime si parte din lungime si pe o parte din latime. e (c), extremitatile epru- lor fiind libere, fibrele lemnului, in afari de strivire lucreaza la incovoiere si fecare, ceea ce determin’ cresterea rezistentei acestora. M&rimea limitei de proportionalitate mai este influentat’ si de lungimea capetelor libere ale piesei si ‘@este o dat& cu cresterea acesteia pana la o anumita valoare, si anume cand aceasta ‘Wingime atinge valoarea lungimii de strivire. #® Valoarea rezistentei la strivire o, variazi de asemenea in functie de unghiul a pe.care il face fora de strivire cu directia fibrelor lemnului si creste o dat cu micsorarea acestui unghi (fig. 3.12). + GpldaN/cm?) a 50 &0 80 TTT TT ie 70 30 60 & A #0 40 to 30 5 20) 20 10 St 0 ~_ D 0 0 MX58 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Valoarea modulului de elasticitate 1a strivire si compresiune normal pe fibr variaz4 in funcfie de umiditatea si calitatea lemnului, pozitia inelelor anuale etc Pentru lemnul de rasinoase, valoarea modulului de elasticitate variaza intre 6 000 si 9 000 daN/cm?, Comportarea lemnului la forfecare. fncercarea lemnului la forfecare se face i conformitate cu prevederile STAS 1651-83 si const in masurarea inc&rc&rii care produce ruperea epruvetei standardizate (v. fig. 3.1, d). ‘TJinand seama de pozifia planului de forfecare si de directia de exercitare fortei de forfecare fat de directia fibrelor, se deosebesc urmitoarele trei cazuri (fig. 3.13): rezistenta lq A forfecare transversal’ t, (1) 1 Tv laa nfem ] rezistenta la forfecare para lelé. t, (2); rezistenta | 300 @ forfecare longitudinal’ t perpendicular’ tperp (3), 200 ne In constructii de lemn, solicitarea la forfe- ad Tf care mai frecvent intalnita i ; este forfecarea longitu- > dinala paralela. ; Experimental s-a] 110? 210? 340° 410? 5.10" € constatat ci rezistenta medie de rupere la forfe- Fig. 3.13. Curbele caracteristice de comportare a lemnului la care, calculat& cu formula| forfecare: + . 1- transversal; 2- longitudinala paralela; % =TrlAg este mai mici 3~ longitudinal perpendicular’. decat rezistenta maxima Teal& Tmax, care se reduce| pe miasura cresterii lungi- Tmax mii de forfecare ly si tp ia depinde de raportul dintre iJ : : ik | lungimea de forfecare I; si prt excentricitatea ede aplicare a forfei de forfecare (fig. 3.14). Aceasta arata c& repartitia real a efortu- rilor t in lungul suprafefei de forfecare este neuni- form’. Neuniformitatea| este mai mare pentru cazurile de forfecare unila- 100 Fig. 3.14. Comportarea lemnului la forfecare si distributia_ fn cazul aplicarii excentrice a fortei de forfecare (fig. 3.14, c), forfecarea poate produsi ca urmare a smulgerii normal pe fibre, determinat’ de momentul se voietor (M = Te). Prin aceasta, comportarea lemnului la forfecare se jutafeste. Reducerea influentei negative a eforturilor de smulgere asupra wului la forfecare se poate obfine prin crearea unei forte de apasare pe suprafata fe forfecare (fig. 3.14, d). $2.2. 2. FACTORI CARE INFLUENTEAZA COMPORTAREA LEMNULUIL ' LA DIFERITE SOLICITARI Dintre factorii mai importanti care influenteazi comportarea lemnului la ferite solicitari se mentioneaza: anizotropia, umiditatea, temperatura, densitatea gi ta de actiune a inc&rcarii. Anizotropia. Datorita anizotropiei materialului lemnos, proprietatile mecanice ind de unghiul pe care-I face directia fortei cu directia fibrei. Valorile maxime ale ntelor mecanice se obtin in ile in care directia fortei = cu directia fibrelor, iar O; [ea Nfem*] rile minime, cand directia de june = =a_—forfei_~—seste:«1090 perpendicular pe directia fibrelor 3.15). Modulul de elastici- variazi, de asemenea, in 800 rt cu unghiul ce. Astfel, rezulta c& din cauza . tropiei, comportarea lemnu- la diferite solicitari difera mental de comportarea 90 rlalte materiale principale de tructie (ofel, beton ete.). ‘Umiditatea. Umiditatea lem- 300 lui este unul dintre factorii care az in mare misur proprie- le fizico-mecanice ale acestuia. 100 Hoate cazurile de solicitare, rezis- T—_ ta lemnului scade o data cit 0° = 15° 30° 45° 60° 75° 99° x rea umiditatii. Ins reducerea fen{ei se observa numai pand Fig. 3.15. Variatia rezistentelor lemnului in functie de gatingerea punctului de saturatie I-tatncowogrer 2 Ia intindere; 3- la compresiune. elor (25-30%), peste aceasta 2 a i : ita influenta dispare. Influenta variafiei umidit&tii este neinsemnata in cazul solicitarii la intindere gi oiere dinamica, in schimb in cazul solicitirilor la compresiune si incovoiereou CONST RUC} MODERNE DIN LEM! Pentru ca rezistentele de rupere ale lemnului obfinute pentru diferite umidit’| si poat& fi comparate, acestea trebuie raportate intotdeauna la rezistenté standardizat&, care se determin’ pentru umiditatea normalé de 15% cu relatis o45=0,[1+e(U-15)], in care: O45 este rezistenja de rupere c&utaté pentru 15% umiditate; 6, - tezistenfa determinata la o umiditate oarecare U; ¢ = coeficientul de corectie al rezistenfei pentru 1% diferenti di umiditate. Temperatura. Experientele arata cd pentru o crestere neinsemnata a temperaturii rezistentele scad. Reducerea rezistenfelor este cu atat mai insemnata cu cat umiditatea| este mai mare. Astfel, in urma ridicdrii temperaturii de la 25 la 50°C, rezistenta 1a} intindere si forfecare scade cu 15-20%, iar la compresiune cu 20-40%. Modulul de| elasicitate se reduce de asemenea cu ~20% in cazul solicitarii la intindere gi de 2-2,5 ori| in cazul compresiunii. Din aceste motive, utilizarea constructiilor de lemn in cazul unei acfiuni de lung’ durat& a temperaturii care depaseste 50°C, nu este admis’. La temperaturi sub 0°C, rezistenfa lemnului creste, indiferent de umiditateal acestuia, cu deosebire cA in acest caz lemnul devine mai casant, ca urmare rezistenta| la incovoiere scade. Densitatea. Variafia densitatii lemnului influenfeaz si propriet&tile mecanice} ale acestuia. Astfel, in cazul unei sc&deri a greut’tii proprii (la riginoase) de la 600 la 400 daN/m}, rezistenta la compresiune se reduce cu =1,5 ori etc. Din aceast& cauzi, in| practic’ se limiteazi folosirea materialului lemnos pentru confectionarea| elementelor de rezisten{& care are o densitate sub 400 daN/m3. Studiile experimentale din diferite ari au aritat ci densitatea gi respectiv proprietifile fizice si mecanice ale lemnului depind, in mare masura, de grosimea| inelelor anuale si, mai cu seamé, de confinutul de lemn tarziu (figurile 3.16 si 3.17).| Durata de actionare a incdrcirii. Experimental s-a constatat ci mirimea rezis-| tenfei de rupere a lemnului, indiferent de natura solicitarii, depinde in mare masura de viteza de incircare. Cu cat viteza de inc&rcare creste, cu atat si rezistentele cresc, si invers, cu ct viteza de inc&rcare scade sau cu cat actiunea incarcarii asupra unui element de constructie dureazi mai mult timp, cu atat rezistenta si in consecinta| capacitatea portant’ a acestuia este mai mic, iar deformatiile cresc. Dac dintr-un sistem de coordonate rectangulare se masoara pe abscis’ timpul| din momentul incarcarii unei epruvete cu o sarcina constant’ panda la ruperea ei, iar pe ordonati marimea corespunzitoare a rezistentei de rupere obfinute pentru un numar relativ mare de epruvete inc&rcate cu sarcini diferite, rezultd o serie de puncte, care se inscriu aproximativ pe o curbi descendenti ce se apropie asimptotic de 0 dreapta paralela cu axa timpului (fig. 3.18). Caracterul asimptotic al curbei arat’ cal rezistenta de rupere a lemnului tinde spre o anumita limit’ egald cu ordonata asimptotei si se numeste rezistent& de rupere la sarcini statice de lung’ durat, sauGldanfcm) 1400 ste i 1200 7 1000- ue 800 i. 600 or Oe 400 300 Elma] 2099345 etnmy Fig, 3.17, Influenta grosimii inelelor Fig. 3.16. Influenta grosimii inelelor anuale asupra anuale asupra rezistentelor mecanice: densit3fii lemnului de risinoase gi foioase: — Ia lemn de risinoase; 1-molid; 2— brad; 3 pin; 4 ~ fag; 5 frasin; 6— stejar. -+- la lemn de foioase. si2' Din cele aratate, rezult& c& rezistenta de durat& a lemnului reprezinta valoarea maxima a efortului unitar, sub actiunea c&ruia elementul de constructie nu se va rupe, oricat de lunga ar fi durata de solicitare, observatie care din punct de vedere practic ate o importanti deosebita. " G IdaNjcm?} “a 1000 fay 800. of * 600 ‘i 400 20 40 60 80 100 120 140 thle]62 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Deformafiile lemnului-sub actiunea sarcinilor exterioare constante variaz’ de| asemenea in functie de durata solicitarii. Se deosebesc in acest sens doua cazuri distincte in ceea ce priveste deformatiile lemnului, produse sub acfiunea unei inc&rc&ri de durat& (fig. 3.19). Fig. 3.19. Curbele deformatiilor in timp la incercari de durata: a-pentra og in primul caz (fig. 3.19, a), cand o < oy, aplicarea inc&rcirii este insofiti de o deformatie instantanee a epruvetei (segmentul 0-b), dup’ care viteza de crestere scade treptat, tinznd c&tre o limit’ determinat’. fn cazul al doilea (fig. 3.19, b), cénd o > 64, deformatiile nu mai tind spre o limita oarecare, ci continua s4 creasc4 cu o anumit viteza de deformare (segmentul b-c), devenind apoi constanta pentru o anumiti perioada de timp (portiunea c-d), dupa care viteza de deformare creste foarte mult, ducdnd la distrugerea materialului. Din cele aratate mai sus rezult4 cd lemnul are proprietatea de a lucra in timp, adic& de a se deforma in timp sub inc&rcare. fn practicd, acest lucru se evidentiaz’, prin cresterea sagefii grinzilor aflate mai mult timp sub incarcarea de exploatare. Rezistenta de durat& a lemnului reprezinti indicele rezistentei reale a lemnului, spre deosebire de rezistenta de rupere, determinat& in laborator pe epruvete standardizate prin metode rapide. Trecerea de la rezistenta de rupere la rezistenta de durata se realizeaza prin inmultirea rezistenfei de rupere cu coeficientul de durat’, egal cu raportul dintre rezistenta de durata si rezistenfa de rupere (ky = O4/ 6,). Coeficientul de durata poate fi luat egal cu 0,5 in cazul solicitarii la intindere, 0,7 la compresiune $i 0,6 la incovoiere. Pe de alt& parte, studiile experienjelor efectuate au aritat c& in cazul unor viteze mari de incircare, de exemplu prin lovire, rezistentele de rupere cresc in medie de 3 ori in raport cu rezistenta de durat’. Astfel, rezistenta lemnului variaz& intre limite mari, de la 1 la 3, in functie de viteza de incarcare. Teterminarea revictentei de durat® nnate fi fientS nrin ineerearaa nnni nnmirjoad& indelungati de timp, sau prin folosirea unor metode rapide, bazate pe particularit4ti ale curbelor de deformare a lemaului sub actiunea inc&rc&rii de rat (fig. 3.19), care nu necesit’ decat o perioada scurtd de timp pentru efectuarea rilor (cateva zile sau ore). e CALCULUL ELEMENTELOR CONSTRUCTILOR DIN LEMN ae 3.3.1. PRINCIPIT FUNDAMENTALE DE CALCUL gow Calculul eforturilor si al deformatiilor in elementele constructiilor din lemn se baer in conformitate cu metodele staticii constructiilor. ¢ Una dintre problemele de cea mai mare importan{& a tehnicii constructiilor ‘gpstd in calculul rezistentei, stabilititi si rigiditatii elementelor $i structurilor portante. i in decursul timpurilor s-au dezvoltat diferite metode pentru calculul sggpstructiilor de lemn. Prezentim doar: ~ metoda rezistentelor admisibile, utilizata inci de la inceputul secolului al Yixiea si cu raspandire larga in zilele noastre; _.. ~ metoda st&rilor limit’, aplicat pentru prima dat’ in C.S.L, care a inceput s& gapete 0 utilizare tot mai larga siin alte (ari Metoda rezistenfelor admisibile (MRA). Calculul dup’ metoda rezistentelor misibile (bazat& pe ipoteza proportionalitatii dintre eforturi $i deformatii si ipoteza lunilor plane) const’ in compararea eforturilor unitare determinate pentru care element al constructiei, actionat de incarcari normale date, cu rezistenfele isibile (6, 0,). Deformabilitatea elementelor de constructii, in general, se verifica (daci este ‘ete : 7 7 oon a ) tot prin compararea sigetilor rezultate prin calcul cu cele admisibile. ‘gy,, , Eforturile unitare si mirimea deformafiilor se determina jinnd seama de acfiu- ea incircirilor, stabilite in conformitate cu STAS 10101/0-75; STAS 10101/01-75; gas 10101/2-75; 10101/2A1-78; 10101/2A2-78; 10101/20-92; 10101/21-92. > Rezistentele admisibile se stabilesc in functie de valoarea medie a rezistentei de ¢ 0, $i rezult din imp’rfirea acestei m&rimi cu un coeficient unic de siguranti ®.care introduce in calcul influenta unor factori cum sunt: defectele lemnului si dpiluenta dimensiunilor ca urmare a neomogenit’fii materialului; concentrarea efor- ‘gurilor unitare in apropierea gaurilor si a taieturilor; posibilitatea reducerii rezistentei fe. rupere sub valoarea medie; inexactitatea calculelor datoritd aproximatiilor dptroduse prin ipotezele admise; variafiile probabile in mirimea incircirilor stabilite Me norme; defectele de executie etc. Neajunsul metodei rezistentelor admisibile consti in: lipsa de justificare stiin- ea a coeficientului de siguran{& unic, care trebuie si acopere toate abaterile de la -dotezele medii sau ideale admise la dimensionarea elementelor de constructie;Din cele aratate rezult4 ci metoda rezistenjelor admisibile este acoperitoare, neputand prezenta corect capacitatea portant’ a elementelor de constructie, conduc4nd de cele mai multe ori la constructii neeconomice. Metoda starilor limit’ (MSL). Un calcul mai apropiat de solicitarea si compor- tarea reali a constructiilor se obfine prin inlocuirea coeficientului unic de siguranta' printr-o serie de coeficienti care tin seama de factorii care influenteaza rezistenta si comportarea materialelor, ajungandu-se astfel la metoda st&rilor limit’. Prin starea limita se intelege acea stare a unei constructii in care exploatarea ei in condifii normale este imposibila. In calculul construcfiilor de lemn se iau in consideratie urmatoarele doua stari limita: — starea limit a capacitatii portante, care include starea de rezistenti gi starea limita de stabilitate, in care constructia isi pierde capacitatea de a rezista la actiunile exterioare; — starea limita a exploatarii normale sau starea limita de deformafie, in care constructia isi pastreaza rezistenfa si stabilitatea, ins4 din cauza deformatiilor sau a vibrafiilor mari care apar, se exclude posibilitatea exploatarii ei in condifii normale, Calculul dupa prima stare este obligatoriu pentru toate constructiile la care deformatiile mari pot impiedica exploatarea lor normal’. "Prima stare limit’ poate fi atinsi intr-unul din urmatoarele moduri: cand rezisten{a intr-unul din elementele constructiei atinge valoarea rezistenfei de calcul; cnd efortul intr-una din imbinari atinge valoarea capacitafii portante de calcul a imbinarii; cand eforturile din elementele constructiei ating valori care duc la pierderea stabilitatii, fie a unuia dintre elemente, fie a constructiei in ansamblu. A doua stare limiti apare atunci cand deformatiile constructiei sau ale elemen- telor de constructie ating anumite valori limita. Posibilitatea ajungerii constructiei sau a elementelor de constructie intr-una din st&rile limit’ depinde de numerosi factori, dintre care cei mai importanfi sunt: calitatea si proprietitile mecanice ale materialelor folosite; sarcinile exterioare si alte actiuni; condifiile generale de Jucru ale constructiei si ale elementelor ei. Calitatea si proprietafile mecanice ale materialelor folosite se reflect in calcule prin valoarea rezistenfei de calcul R, care se stabileste pe baza rezistenfei de durati a lemnului, denumit& rezistenti normat’ R’, prin inmultirea ei cu coeficienti de omogenitate a materialului k si cu coeficientii conditiilor de lucru m, cu relatia: R=R' km. in cazul constructiilor de lemn, coeficientii conditiilor de lucru se folosesc findnd seama de: formarea varfurilor de solicitare in dreptul gaurilor gi al chertarilor; neuniformitatea distribufiei eforturilor unitare normale si tangentiale; actiunea diferitilor agenti chimici etc. Pentru a fine seama de posibilitatea de depisire a inc&rcarilor normate Q”, se introduc in calcule asa-numitii coeficienfi de suprainc&rcare n, de obicei supraunitari, on care ce multinlic’ fie inerearea O2 fie enlinitarea enrecnnn7Xtnare ©=— £lv avand in vedere cele de mai sus, conditia principal care trebuie indeplinita in jul dupd metoda starilor limita poate fi enunfata astfel: solicitarea maxima bila (de calcul) a elementelor de constructie sau a constructiei trebuie si 44 mai mick dec4t capacitatea portant’ minim’ a acestora, calculati tinand gama de coeficientii de omogenitate ai materialului si ai conditiilor de lucru. = Calculul dupi metoda st&rilor limit stabileste urmatoarea forma unici de egprimare a formulelor de calcul: we S= 18" f(A, R°km); Igfare: S = nS" este suma solicitiilor de calcul: # (0,$? + 0,58 + 0,82 + ...); A -caracteristica geometrica a sectiunii elementului, corespunz&tor naturii solicit&rii; R'km = rezistenta de calcul R. Calculul Ja starile limit’ dup’ capacitatea portant a elementelor si construc- tillor de lemn se face sub actiunea inc&rcirilor de calcul, inandu-se seama de compor- taféa elasto-plastic a materialului. Calculul la st&rile limit’ de deformatie se face sub actiunea inc&rcirilor nétmate, in ipoteza comportirii elastice a materialului (fer S$ fim). a 3.3.2. CARACTERISTICI NORMATE $I DE CALCUL Rezistentele admisibile pentru principalele specii de rasinoase in constructii, in jigoteza de inc&rcare I (gruparea fundamental&) se dau in tabelul 3.1. } Rezistentele admisibile din tabelul 3.1. se vor lua la dimensionarea elementelor rezisten{&, atunci cand materialul din care se execut’ corespunde categoriei in care it incadrate elementele, conform STAS 857-83. in cazul in care elementele sunt \drate intr-o categorie superioara calitatii efectiv folosite a materialului, istentele admisibile se reduc cu 15%. Rezistentele de calcul ale lemnului de molid si brad pentru constructiile de lemn. loatate in conditiile normale de temperatura si umiditate, supuse simultan actiunii fl ‘c4rilor permanente si temporare de lunga durata, sunt date in tabelul 3.2. Valorile rezistenfelor de calcul R din tabelul 3.2 s-au stabilit prin inmulfirea ‘Rzistentelor normate R, din tabelul 3.3, coloana ,,c“, cu coeficientii de omogenitate din tabelul 3.4 si cu coeficientii condifiilor de lucru m din tabelul 3.5. & Rezistentele lemnului de alte specii se determina prin inmultirea rezistentelor isibile sau de calcul ale lemnului de brad si molid din tabelele 3.1 gi 3.2, cu ficientii Kg din tabelul 3.6. { In cazul constructiilor de lemn exploatate in medii cu umiditafi si temperaturi Wfidicate sau in cazul in care sunt supuse numai la actiunea incarcarilor permanente u de scurt& duratd, rezistentele admisibile sau de calcul din tabelele 3.1 si 3.2 se iItese en cneficienti de corectie sunlimentari. care tin seama de conditiile deTabelul 3.1 Rezistenfele admisibile pentru principalele specii de risinoase gi foloase folosite in construcfii Rezistenjele admisibile, daNicm? 7 s (STAS 856-71) | Natura solicitarii g ‘constructii definitive construcfii provizorii Molid | Stejar | Fag | Plop | Molid one Fag | Plop 2 3] 4f]s]«f7]sfs {of un 1 | incovoiere o,; | 100 | 130} 110] 80 | 120] 155 | 130] 95 Intindere: a}in lungul fibrelor fibrelor os, | 70] 90] 85] - | 95] 110} 100] - b) in lungul fibrelor Ta constructii care, nu sunt supuse lal efecte dinamice | o,, | 85} 100} 100} 55 | 100] 120] 120] 90 Compresiune in lungul fibrelor Gy- | 100} 130] 110} 80 | 120] 155] 130] 95 Compresiune normala pe fibre Sac 15 30 24) 15 18 36 29) 18 Strivire in lungul fibrelor Oz, | 100 | 130] 110 | 80 | 120] 155] 130] 95 Strivire normala pe fibre: a) Neconditionaté: = pe orice suprafata de contact Gas 15 30 24) 15 18 36 29) 18 — in chertari laterale’ b) Conditionata (pe suprafete de strivire limitate pentru calcul) ~ pe piese de r mare cu conditiile| ashgi az10cm ~ cu pene prismati- ce cu fibrele ele- mentelor imbinate] 0,, 25 50 40 | 25 30 60 48) 30 — la transmiteri frontale — pe suprafetele des Tabelul 3.1 (continuare) 2 4 S 6 7 8 9 10 fou Strivire sub saibe | 6] 35| 70] 56] 35 | 40] so] 64] 40 Forfecare in lungul fibrelor provenind din incovoiere + Forfecare in planul fibrelor a) Longitudinala: = la imbinari cu prag de chertare fronta: 14, cu lungimea d forfecare luat’ in calcul de max 10h,, sau max 2h ~ la pene prismatice| cu fibrele asezate in aceeasi directie| cu fibrele elemen- telor imbinate 1 b) Transversal — la pene prismati- ce cu fibrele age- zate normal pe directia fibrelor pieselorimbinate] t, | 5| 8] 7/ 4] 6] 1] 8] 5 Forfecare in planul fibrelor, longitudina-| 18, avand gio com- ponent transversala: = la imbiniri cu chertare lateral’, cu lungimea de forfecare luata in calcul de max Sb: a) Pentru unghiul de imbinare ai 20 32 26) 16 24 38 31 19 wo) 16] 13) 8} 12] 19] 16] 10 a<30° Tra 5 8 7 4 6 10 8 5 b) Pentru a> 30" t, 3 5 4 2 4 6 5 3 Forfecare in plan normal pe directia fibrelor 45 | 75 | 60 | 36 | 53 | 90] 90] 45 TayaTabelul 3.2 Rezistenfele de calcul R ale lemnului de molid si brad Rezistenta Nr Solicitarea si caracterstcie elementelor Simbotul de calcul Ce daNfem? i 2 3 4 1 | incovoiere: a) Elemente cu inaltimea sectiunii pana la 50 cm, cu excepfia celor mentionate la punctele ,,b“ sic R 130 b) Elemente cu sectiunea dreptunghiular’ plin’, cu Iatimea minim de 14 cm si inaltimea de 50cm R; 150 ¢) Lemn rotund care nu are chertari in sectiunea calculata Rj 160 2. | intindere paralel cu fibrele: a) Elemente fara slabiri in sectiunea de calcul R, 100 b) Elemente cu slabiri in sectiunea calculata R, 80 3. | Compresiune si strivire paralel cu fibrele: R.Retr 130 4 | Compresiune gi strivire perpendicular pe fibre pe intreaga suprafata Reso Rser90 18 5. | Strivire locala perpendicular pe fibre: a) In planele de rezemare ale constructiei Reroo 24 b) in chertari frontale si pene Reroo 30 c) Sub saibe, pentru unghiuri de strivire de la 90° la 60" Ryroo 40 6 | Forfecare in lungul fibrelor din incovoiere si in imbinari (pentru intindere maxima) Riort 24 7 | Forfecare transversal pe fibre (pentru intindere maxim’) Root 12 Tabelul 3.3 Rezistenfele normate ale lemnului de brad si molid, fri defecte, cu umiditate de 15% Rezistenta normati R” daNlem? Solicitarea a b © incovoiere staticd 500 400 330 {ntindere paralel cu fibrele 550 440 370 Compresiune gi strivire paralel cu fibrele 300 240 200 Compresiune gi strivire perpendicular pe fibre - 23 20 Forfecare in planul fibrelor: a) Forfecare paralel cu fibrele 40 - =PUECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 69 > Tabelul 3.4 Coeficienfii de omogenitate Solicitarea Coeficientul de omogenitate k covoiere 0,40 tindere paralel cu fibrele 027 mpresiune paralel cu fibrele 0,65 Sompresiune perpendicular pe fibre 0,90 rfecare in lungul fibrelor 0,70 Tabelul 3.5 Coeficienfii condifillor de lucru pentru elemente i imbindri m Coeficientul Solicitarea si caracteristica elementelor si imbinirilor conditiilor de lucru m covoiere jente cu secfiuni dretunghiulare pline, cu laimea maxima de com si inalfimea maxima de 50 cm 1,15 teni care nu au chertiri in sectiunea de calcul 1,20 lindere paralel cu fibrele ente care au slabiri in sectiunea de calcul 0,80 ftrivire perpendicular pe fibre a suprafetele de reazem ale constructiilor 1,30 imbinirile frontale si penele de imbinare 1,70 compresiune sub gaibe (la unghiuri de strivire de la 90° la 60°) Be Tabelul 3.6 * Coeficientii de trecere la rezistenfele admisibile sau de calcul ale lemnului de alte specii, in raport cu rezistenfele lemnului de brad si molid Coeficientii kyp pentru solictarea la: Tntindere,incovoiere| _Compresiune Specia ‘compresiune paralel | perpendicular Forfecare cu fibrele Pe fibre 12 12 1,0 13 20 13 in, arfar, carpen 13 20 16 15 22 18 lesteacin, fag 1 16 13 ql 16 10 08 13 41 08 10 08 La calculul imbin&rilor, rezistentele admisibile de calcul se vor inmulfi cu70 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Tabelul 3.7 Coeficiengil de corecie de care trebuie si se find seama la conditiile de exploatare a construcfiilor Conditile de exploatare a constructilor Coeficientii de corectie Umeziri de scurta durat4 ale materialului lemnos, urmate de usc&ri (neprotejat la actiunile atmosferice), la construcfii cu umeziri de scurt& durati in inc&peri industriale etc. Umeziri de lung’ durat4 ale materialului lemnos (in ap& sau pamént), la construcfii cu umeziri indelungate in inciperi industriale etc. ‘Actiunea temperaturilor ridicate ale aerului 35...50°C (in incdperi industriale) Acfiuni numai din incarcarile permanente Coeficientul de 0,8 (pct. 4) se va lua in considerafie la calculul elementelor si al imbindrilor supuse numai actiunii incdrcérilor permanente si numai atunci cand efortul din elementele si imbinarile respective, cauzat de incarc&rile permanente de calcul, depseste 0,8 din efortul calculat pentru incircarea total. Ca inclrcari permanente se considera pe lang’ greutatea proprie a constructiei si sarcinile utile ale depozitelor si inciperilor pentru biblioteci, presiunea apei sia materialelor necoezive, care actioneazi pe o perioada mai indelungat’ de funcfionare. Tabelul 3.8 Coeficienfii de corectie pentru elemente de construcfii supuse actiunii sarcinilor de scurté durati Coeficientul conditilor de lucra Incarcarea Fi n Pentru orice fel de rezistentl, in afard de mh —- strives perpeadicalara pe fbrd Strivirea perpendiculara pe fibri Din vant 12 14 Din montaj 12 14 Seismic’ 14 1,6 Rezistentele admisibile pentru elementele de rezistenfi realizate din ofel (talpile, iagonalele gi montanfii fermelor supuse la intindere, iran ete, precum siTabelul 3.9 Coeficientul k, pentru elemente curbe Coeficientii pentru raportul R/a Felul solicitirii ii pentru raps 1 50 200 250 00 *Compresiune si incovoiere 07 08 09 1,0 10 4 05 0,6 07 08 1,0 Observatie: R- raza de curbura a elementului; a — dimensiunea sectiunii unei singure scdnduri sau rigle pe directia razei de f curbur’, Tabelul 3.10 * Modulele de elasticitate E gi G Modulul de elasticitate Modulul de elasticitate Specia materiatului temnos Paralele cu Perpendicular pe directia transversal, G fibrelor, fibrelor, E, 2 ep daNiem’ daNlom? daNlem? isinoase 100 000 3.000 5.000 Foioase 125 000. 6.000, 10.000 * Rezistentele de calcul ale ofelului pentru clemente de ofel ale constructiilor din Jemn, precum si calculul acestora se vor determina {inand seama de prevederile partii #IV-a din vol. Il al Normativului pentru calculul la stari limita. Modulul de elasticitate E si modulul de clasticitate transversal G pentru bese de material lemnos folosite in constructii se dau in tabelul 3.10. Modulul de elasticitate al materialului lemnos in lungul fibrelor, indiferent de Genta Jemnului, pentru calculul la starea limita de deformatie a constructiilor gotejate impotriva umiditatii de lunga durata si a temperaturilor ridicate, aflate sub iunea incarcarilor permanente, cat si a celor temporare, se ia E = 100 000 daN/cm?, in cazul determinarii deformatiilor elementelor de constructie aflate in ditiile unei umiditati de lung durata sau a unor temperaturi mari (35...50°C), ori cazul in care sunt verificate numai la actiunea incdrcarilor permanente (fara a se in consideratie cele temporare), modulul de elasticitate se obtine prin inmultirea lorilor mentionate mai sus cu coeficientii de corectie indicati in tabelul 3.7. fn cazul in care intervin concomitent mai multi factori (de exemplu cresterea iditatii, cresterea temperaturii, actiuni numai ale incircarilor permanente etc.), istentele si modulul de elasticitate al materialului lemnos se vor determina roducind cocficientii de corectie corespunzitori Tnakenkeile naeL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECTIUNE SIMPLA 3.4. CALCU! 3.4.1, ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE AXIALA Calculul barelor intinse centric se face in ipoteza distribuirii uniforme a efor-| turilor unitare normale, jinand seama de slibirile existente. In realitate, datorit’! slibirilor, repartifia eforturilor unitare normale in zona slabirilor nu este uniforms, in calculul Ia stiri limita se fine cont de acest lucru, prin introducerea coeficientilor de neomogenitate si ai condifiilor de lucru subunitari, | i4 tw fy tw a 5 c Fig. 3.20. Slabirile caracteristice elementelor intinse axial. Calculul la intindere axial se face pentru sectiunea cea mai slabita (fig. 3.20). Slabirile existente pe o portiune masurata in lungul barei de maximum 20 cm, se vor considera in aceeasi sectiune transversal a barei. Calculul elementelor intinse centric se face cu relatia: o=*i<6,(R,), (G.1) in care: N, este forta axial normat (de calcul), in daN; ~ aria secfiunii transversale slibite, in cm”; 6,,(R,) ~ rezistenta admisibili (de calcul) a lemnului la intindere in lungul fibrelor (tabelul 3.1 sau 3.2), daN/em’. 3.4.2, ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE AXIALA Calculul barelor scurte comprimate. sau la care deformarea axei medii in senste in bara. In cazul compresiunii, formarea varfurilor de solicitare are un rol wutin important decdt in cazul intinderii, din cauza unei repartiziri mai uniforme iunilor incidentale locale, ca urmare a unei comportéri mai plastice a lemnului mpresiune. Calculul elementelor comprimate centric din conditia de rezistena se face cu filitia: o=N,/A, S6,.(R.), (3.2) Hare: N, este forfa axial normatd (de calcul); Se Sac (R,) — rezistenja admisibila (de calcul) la compresiune in lungul fibrelor, in daN/em?. _ in cazul elementelor comprimate, mai mult sau mai putin lungi, la care area axei medii in sens transversal nu este impiedicat’, se impune ca in afara ulului de rezistenta sa fie verificate gi la stabilitate (o = N,/ pA; @ este coeficient ibaj). jujas O bar flexibili comprimati centric isi poate pierde stabilitatea in urma fenomenului de flambaj, la un efort unitar cu mult mai mic decat rezistenta de rupere, cazul unei actiuni de durata a inc&rc&rii, la un efort unitar mai mic decat enta de durat’ a lemnului. Flambajul apare atunci cAnd forta de compresiune depaseste o anumit’ valoare Hts, denumits incarcare critic’ de flambaj si se manifest prin pierderea stabilitStii barei. Mé&rimea teoretica a incarcarii critice pentru o bara perfect elastic’ comprimata cantric se stabileste cu formula lui Euler: e fer =™ ELI? , 3.3) imcare: E este modulul de elasticitate al materialului, in daNiem’, I — momentul de inertie minim al sectiunii, in cm‘; sea‘, — lungimea de flambaj, care se determin& in functie de rezemarea extre- ter: mit&tilor barei; in cazul barelor articulate la ambele capete (cazul cel mai caracteristic pentru elementele din lemn), se ia egal cu lungimea lor reala. Din formula (3.3) rezult& rezistenta critica a unei bare perfect elastice: tt - Og = EI AL = WEI. (34) lade A este cocficientul de subjirime al barei (2 = I)! D. Raportul dintre rezisten{a critic’ o. si rezistenta de rupere di marimea escent de flambaj 9: 5 6,,/6,=WE/NG,=9. (5) * In acest mod, coeficientul @ < 1 poate fi considerat un coeficient de corectie cu trebuie inmulfiti rezistenta de rupere pentru a se obfine efortul unitar critic al i bare perfect elastice. "Experimental s-a constatat c& pentru A 2 75, raportul dintre modulul de elastici- ‘si rezistenta de rupere poate fi considerat constant i in medic egal cu E/o,= 312. in cazul solicit&rilor de durat’, rezistenta de rupere se reduce; in acelasi timp,4 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN} elasticitate se produce aproximativ in aceeasi proportie cu a rezistentei de rupere si} ca urmare, raportul dintre modulul de elasticitate de durata E, si rezistenta de duraty geste acelasi ca si in cazul solicitirilor de scurti durati, adic&: Eglog=E/o, =312. 3.6) fn acest caz, relafia (3.5) devine: = n?312/2? = 3100/22. (3.7) intr-un sistem de coordonate , 2, relafia (3.7) reprezint& ecuatia unej hiperbole (hiperbola lui Euler). Valorile lui @ determinate pe baza acestei formule sunt adevarate pentro} valoarea constant’ a modulului de elasticitate, adicA atata timp cAt efortul unitary critic 6, nu depaseste limita de proportionalitate a materialului. Dincolo de aceasti limita, modulul de elasticitate E devine variabil, depinzind de marimea efortuluj unitar. Formula lui Euler poate fi extins’ si dincolo de limita de elasticitate, daca se| introduce in calcul in locul modulului de elasticitate E constant, un modul de elasticitate E,, mai mic decat E, care pentru o sectiune dreptunghiulara are expresia 4E 4E “(ExE)y (Ey G8) in care: E = tg a este modulul de elasticitate constant, in daN/em?; io / de = tg B - modulul de elasticitate variabil, determinat din diagrama experimental la compresiune (fig. 3.21) in acel punct al ei, pentru care rezistenfa criticd are valoarea data. Determinarea coefici entului de flambaj 9, dincolo| de limita de proportionalitate (A < 75), se face cu ajutorul formulei propuse de D. AJ Kocetcov, pe baza curbei| experimentale: 9=1-0,8(4/100)". 39) Coeficientul de flambaj| me 421i © poate fi determinat si cu aicascies ae anenntanese a ecetaceeaeras oleoTu my eraficall mmai ini ¢ ‘ 10) at ne a9) in {+ a) f= 21 444th A PtH }4 byte 97 HOURUANOODEE H ey 3 06 HY i oy lg= gat VT as Nu} a)lp=065t 08 04 03) * a2 Qt * Qo Tt. S ye @ 60, 109 170 40 60 180 200 \-4/tmin ¥ (phy $cc O81 2025 5 o 5 0 % 20 25 30 35 40 45 50 & +t— A575 —f —___ a > 75 ___ Fig. 3.22. Curba teoretici pentru determinarea coeficientului de flambaj. é Calculul elementelor comprimate centric la stabilitate se face cu relatia: * 6=N/@ASG,(R); (3.10) Heare: 6, (R,) este rezistenta admisibila (de calcul) a lemnului la compresiune in 5 lungul fibrelor, in daN/cm?; @ — coeficientul de flambaj; A ~ aria de calcul a sectiunii transversale si se stabileste astfel; — pentru séctiuni fara slabiri sau cu slabiri care nu ies la margine sila care aria slabirilor nu depaseste 25% din sectiunea bruta (fig. 3.23, a, b), A= Abr, — pentru sectiuni cu slabiri care ies la margine, dar la care aria slabirilor den&seste 25% din sectiunea bruta. A = 4/3A+ + EES16 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEM in cazul slabirilor nesimetrice, calculul se face la compresiune excentri (fig. 3.23, d). | | | hy N fy hy 5 c d Fig. 323. Slibirea elementelor din lemn solicitate la compresiune. Coeficientul de subjirime a barelor se determina cu relafia: N=Ipligins 3.11) in care: Jyeste lungimea de flambaj a barei, in cm; imin — Taza de giratie minima a sectiunii barei, in cm. Valorile coeficientului de zveltete sunt date in tabelul 3.11. Tabelul 3.1 Valorile coeficientului de zveltefe max Coeficentul de zveltee maxim admis A, pentru: Nr. umirea element ii crt. ain : en Constructii definitive ‘Construcii provizo siausliare 1 | La grinzi cu zAbrele si arce: = talpi, diagonale si montanti de reazem; 150 175 ~ celelalte elemente 175 200 2 | Stalpi principal 120 150 Stalpi secundari (pentru perefi, supralu- minatoare etc.) si z4brelele stalpilor cu secfiune compusi 150 175 2 | Cantravantuiri ry aanLungimea de flambaj J; se determina in functie de modul de rezemare si area barei. Lungimea de flambaj de calcul, in cazul barelor comprimate care se secteazA si se solidarizeaz4 la intersectie, se ia in felul urmator: 1) Pentru verificarea la stabilitate in planul constructiei, J; se ia egal cu distanta a centrul nodului pana la punctul de intersectie a barelor. 2) Pentru verificarea stabilitatii in planul normal pe planul constructiei se va lua: a) In cazul intalnirii a dou’ elemente comprimate (Nj, N2), J; se ia egal cu nea totald a barei; s; b) incazul intalnirii unei bare comprimate (N,) cu una nesolicitatS (N2 = 0), Ip determin cu relatia: (3.12) comprimate; 1h, 4g, Az — idem, ale barei nesolicitate (fara efort); c) in cazul intalnirii unei bare comprimate (Nj) cu una intins& (N3) solicitat’ n efort axial egal sau mai mare decat cel din bara comprimata, J; de calcul se ia ai cu distanta de la centrul nodului panda la punctul de intersectie al barelor. Daca efortul axial din bara intins& este mai mic decat efortul din bara #pprimati, /-se stabileste prin interpolare intre cazurile b) sic). 3.4.3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE Din materialul lemnos utilizat pentru realizarea constructiilor de lemn, si mai in cazul constructiilor de acoperis, elementele solicitate la incovoiere reprezinta '%. Rezult4 ca printr-o proiectare rationala, adoptand solutii eficiente pentru area acestor elemente, se pot asigura importante economii de material lemnos. yin practica se intalnec doua cazuri de solicitare la incovoiere: incovoiere simpli igetncovoiere oblic’. # — fncovoierea simpla. In acest caz, calculul de rezistenfa se face cu relatia: O=M/Weee $0,i(Ri) [dans fom? }; (3.13) (ai care: M este momentul incovoietor normat (de calcul), in daNcm; Wyer — modulul de rezistent& net al sectiunii transversale, in cm?; 6, (Ri) - rezistenta admisibila (de calcul) a lemnului la incovoiere, in daN/em”.1S une RUC MUR e vin Lem Daci sectiunea cea mai slabiti nu coincide cu sectiunea in care moment incovoietor este maxim, se impune o verificare suplimentara si in sectiunea cu slabi maxime. Deoarece lemnul are un modul de elasticitate relativ mic, grinzile de le: supuse la incovoiere sufer’ de obicei deformatii mari, mai cu seamé in cai inc&rc&rilor de durat&, si din aceast{ cauz& se impune ca in afara calculului rezistent s& se faci gi o verificare a rigidit&tii sau a sAgetii acestora (f,,S f,). Valoare sgetilor admisibile f, se stabileste in conformitate cu STAS 856-71. Calculul elementelor incovoiate Ja starea limit& de deformatii se face in ipotez cea mai defavorabil& de incircare cu inc&rcari normate. Valorile sAgetilor limit ale elementelor incovoiate sunt date in tabelul 3.12 functie de deschiderea si de durata inc&rcirilor. fn practic’ se pune problema determinirii sectiunii optime pentru gri supuse la incovoiere, care s& satisfack condifia de rezisten}& firi a depisi i valoarea sagetilor admisibile f, sau limita. Solutionarea acestei probleme se poate face dacd se porneste de la relatis simpl& care exist& intre sAgeata relativa f/ J, iniltimea relativa h /I si efortul unit normal o, cunoscand c& sigeata maxima a unei grinzi supuse la incovoiere se poat exprima sub forma: 2 feoMoal” | (3.14) EI Dac& in relatia (3.14) se inlocuieste Icu Wh/2 sise imparte in acelas timp cu] se obfine expresia stgefii relative: fg Mae 2! 999! - p Gh (15) 1 W Eh Eh Eh in care: o este efortul unitar efectiv in sectiunea in care actioneaz’ M, 20. = k—un coeficient numeric care depinde de modul de incArcare si conditiile de rezemare ale grinzii. Tabelul 3. Sigefile limit pentru elementele incovoiate ‘SSgetile limits Elementele constructiilor Yncarcdri de Incdrcari de lungs duraté scurtt duratt La plangee intre etaje 11250 11250 La plangeele podurilor clidirilor 11200 1/200 Acoperiguri (in afara de dolii): a) Pane, cipriori, plici de lemn 11200 11150 b) Grinzisoare si astereal 1/150 1/100 La dolii 11.400 11300 Observatie: Pentru clementele plangeelor tencuite se mai face verificarea suplimentara numai sub] actinnea incArchrilor utile canciderind cSaeata limits admies 1/250isi Din formula (3.15) se poate determina inaltimea relativa necesar& a grinzii o valoare dat sigetii relative f/ I (care de obicei se ia egal cu sigeata relativa jm admisi sau limit’) si rezistenta efectiva o,, cu relatia: Al ySe_l IE 4( y (3.16) + fn unele cazuri este necesar ca pe lang calculul de rezistent& si rigiditate s& se yerificarea elementului incovoiat si la forfecare, in sectiunea in care eforturile tiale sunt maxime, cu relafia: t=QS, /bl, $t,(Ry), (3.17) : Q este forta taietoare normat& (de calcul), in daN; Sy - momentul static brut al sectiunii care lunecd in raport cu axa neutra, in cm’; I, - momentul de inerfie brut al intregii sectiuni, in cm‘; b - l&timea sectiunii in dreptul planului de alunecare, in cm. Verificarea la forfecare din incovoiere apare necesar& numai la grinzi foarte ‘eerte, a clror lungimea nu depaseste de 5 ori inaltimea (I/ h < 5). Exceptie fac @dzurile in care sarcinile concentrate mari sunt amplasate in apropierea reazemelor fn cazul grinzilor cu o inima plina subtire (I, T si dublu T). = Incovoierea oblica. In cazul in care directia de actiune a fortelor care solicita un @ement supus la incovoiere nu coincide cu direcfia nici uneia dintre axele principale @inertie ale sectiunii transversale, are loc asa-numita incovoiere oblica. 4 Cazuri de solicitare la incovoiere oblicd apar in mod frecvent in cazul penelor @ acoperis, unde sarcina q care incarcd pana se descompune in dou’ elemente gomponente q, si q,, dup% directia axelor principale de inerfie, a clror marime @pinde de unghiul a (fig. 3.24). Calculul elementelor incovoiate sectiune plin& solicitate dup’% dou’ @irectii se face cu relatia: mares, sul ; care: M,, My sunt componentele momentelor incovo- ietoare, corespun- zitoare axelor princi- pale x~ xsi y-y; W,, Wy-modulele de rezis- tenfi ale sectiunii transversale in rapo}in cazul elementelor cu sectiunea dreptunghiulara (A, b), valoarea minima ariei sectiunii transversale se obtine pentru raportul h/b = W,/W, = ctg ct, din conditi de sigeata (a fiind unghiul de pant’). Deoarece, in general, prezenta incovoierii oblice duce la marirea considerabil a dimensiunilor sectiunii transversale (cu exceptia sectiunilor circulare), aceast incovoiere trebuie, pe ct posibil, evitata. Slibirea grinzilor (penelor, c&priorilor etc.) prin tdierea fibrelor extreme zonele cu My, sau prin chertare in dreptul reazemelor nu este indicata, deoare prin reducerea brusc4 a sectiunii apar concentrari de eforturi locale mari, care p. duce la despicarea lemnului din acele sectiuni, prin depisirea rezistentei la intinde normala pe fibre. Acest pericol devine si mai mare in cazul in care se folosest materiale cu umiditate ridicat’, deoarece in acest caz crépaturile din contragere (uscare) pot coincide cu zonele cu eforturi de despicare maxime. Pentru evitarea acestor neajunsuri, chertarea grinzilor pe reazeme se impune| s& nu se faci sub forma unui prag drept, ci in tesitura (fig. 3.25), cu respectarea urm&toarelor indicatii cu privire la marimea adancimii de chertare a: csh C124a b Fig. 3.25. Chertarea grinzilor din lemn solicitate la incovoiere. ~ pentru V/ bh> 6 kgticem?, a<0,10h; — pentru V/ bh 24 kgf/cm’, aS0,25h; ~ pentru V/ bh > 2,5 kef, as 0,50h; ~ pentru h> 18cm, a$0,30h; ~ pentru h = 18-12 cm, a<0,40h; = pentru h< 12cm, as0,50h; 3.4.4. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE EXCENTRICA, Elementele de constructie supuse simultan acfiunii unei forte axiale de compre: siune N si unui moment incovoietor M se numesc elemente comprimate excentric, san camnrimateinenuniatefn practick se intdlnesc diferite cazuri de inc&rcare, care duc la aparitia unei ficitiri simultane din N si M. Momentul incovoietor poate proveni din actiunea ei incirc&ri transversale, din actiunea excentric& a unei forte axiale, din cauza unei bri initiale a barei, din guza slabirilor nesimetrice (fig. 3.26). i Peek: \° ite Pp Calculul barelor com- | | { | mate excentric se face N N “Jpand in consideratie, in afara = "= 7 — = f momentul incovoietor Sy~el 2a =47 fial Mo (dat de incarcarile ~-- typ sversale), si momentul oietor suplimentar (Nfio,) de forta axial de compre- e N si sageata totala provenit’ atat din inc&rcari nsversale, cat si din actiu- excentricd a lui N). Deoarece 1a calculul elor solicitate la incovo- cu compresiune nu poate ‘B folosit principiul supra- ‘ponerii efectelor, calculul glementelor comprimate excen- Hic se face dup’ o metodi oximativa, stabilit in urma Fig, 3.26, Schemele de solictare pentru barele comprimate numeroase observatii teo- ‘excentric. tice si practice. Efortul unitar in fibra extrem4 comprimat&, tinand seama de actiunea imultana a fortei axiale N si a momentului incovoietor M se determina cu relafia: : o=N/A+MIWSo,,(R.), (3.20) g = care: M=Mo+Nb. (3.21) Admitand ipoteza ci axa medie deformat a unei bare supuse la compresiune centric4, pentru toate cazurile de incircari simetrice, se apropie de cazul unei ‘cri sinusoidale, se poate demonstra c& intre sageata totala fio; a barei si sageata fo a aceleiasi bare supuse numai la incovoiere, exist’ relatia: (3.22) care: Neste forta axiali de compresiune; N,,~ forta criticd de flambaj (N,.= 1 EI/ 17);82 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN: in baza ipotezei admise mai sus, dupa care axa medie deformata este sinusoid’ y = fy sin(mx / 1), in care fy poate fi exprimata in functie de momentu incovoietor si de forta critic’ de flambaj (fp = Mo/ Nor), expresia sgetii se poate scri sub forma: care pentru x= 1/2 si neglijand semaul minus, devine: | mM, Myf? _M, =f, t= Mo fy= Mole Mo | van ou 0 PEL Nex In acest caz, sigeata totala va fi: ge MoM N,~-N .23) Nel t- NO } er (3.23) IntroducAnd valoarea lui f din expresia (3.23) in relatia (3.21), se objine: = NM, = N |. My Mo M= My +N me aa pmaNEee te: (24) unde € este coeficientul care tine seama de efectul momentului suplimentar gi de flambaj. Daci se ia Nee = PAp, 04:51 9 = 3 100/22, coeficientul & poate fi exprimat si sub forma: 2 oe nee (3.25) 3100 Ay-Oxe Relatia final pentru verificarea rezistenjei unei bare supuse la compresiune excentric&, jinand seama de slibirea existent si de faptul ci rezistenfele admisibile (de calcul) la compresiune $i incovoiere pot avea valori diferite, devine: No Mo Sie (R) . Aner &Waer Osi (Rj) Valoarea coeficientului & variaz’ intre 0 si 1. Coeficientul de subtirime 2 necesar pentru calculul lui & se determina in acelasi mod ca si in cazul calculului la flambaj, findnd seama de lungimea de flambaj I, {In cazul valorilor mici ale lui Mo, cind Mo/ W,, teprezint& mai pufin decat 10% din N'/ Ayp, verificarea se face numai la compresiune cu flambaj (neglijéndu-se <6,.(R.)- (3.26)Calculul fortelor taietoare de calcul precum si al celor de alunecare, in cazul ‘esiunii excentrice, se face in mod analog, folosind relatiile: Q=QlE; — Tr=Tyo/8. (3.27) 3.4.5. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE EXCENTRICA sé F Calculul elementelor intinse excentric se face in acelasi fel ca si in cazul barelor Yamprimate excentric, cu deosebirea c& aici, forta axiala de intindere N duce la jpicsorarea sigetii provenite din incircarea transversal& (fig. 3.27) si, de aceea, in alcule nu se tine seama de coeficientul E, care in acest caz este supraunitar (E > 1). Sie Fig.3.27. Schema unei bare intinse excentric. Calculul elementelor intinse si incovoiate se face cu relatia: oan Mo Su (Ri) <5, (a) Ape Wret Sai (Ri) 628) 3.5. PRINCIPALELE TIPURI DE iMBINARI FOLOSITE iN CONSTRUCTIULE DE LEMN sectiune si lungime, nu satisfac intotdeauna cerintele ivite in constructii. De aceea, practica se simte deseori nevoia realizirii prin imbinare a unor elemente de ‘eonstructii ale c4ror forma si dimensiune difera de cele ale sortimentelor livrate. Motodata, la executarea constructiilor de lemn se intdlnesc si situafii in care apare ‘ecesitatea realizarii unor imbinari intre dowd sau mai multe piese ce se intersecteaza pre ele, formand asa-numitele noduri. > Sortimentele de material lemnos care se livreazi in mod obsnuit fiind limitate 3.5.1. CLASIFICAREA IMBINARILOR CeeDup& rolul indeplinit, imbinarile se pot clasifica in: imbin&ri de prelungire soli. citate la compresiune sau intindere (fig. 3.28, a); imbin’ri de solidarizare (fig. 3.28, b); imbinari in noduri (fig. 3.28, c). 5 Fig. 3.28. Moduri de imbinare a elementelor din lemn: a de prelungire; b- de solidarizare; cin noduri; 1 scoabe; 2 eclise; 3~ cuie; 4 - buloane; 5~ pene inelare sau cu gheare; 6— pene din lemn; 7 tije lamelare; 8 - chertare, Dup& tipul imbin&rii si natura solicitarilor, imbinirile folosite in constructiile de lemn se pot clasifica in: imbin&ri cu chertare, solicitate la strivire si forfecarefeo $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 85 cipal la incovoiere, iar elementele imbinate, la strivire (toate tipurile de tije \drice sau plicute de ofel, lemn sau masi plastic’: cuie, buloane, dornuri, suruburi (cufe); imbinari incleiate, care lucreazi, in principal, la forfecare (toate tipurile ‘imbinari incleiate si saibele din metal incleiate); imbinari cu piese metalice supuse tindere (juguri, tiranfi) si legiturile de siguranta: buloane, scoabe, cuie etc., care previd in vederea asigurarii stabilitatii relative a elementelor sau pentru tampinarea unei distrugeri neasteptate. Dupa modul de executie, exist’ imbinari executate in fabricd sau ateliere ializate, pe baza unei tehnologii moderne (de exemplu imbinari incleiate); imbi- i executate pe santier, cum sunt imbinarile cu chertari in cuie sau bluoane etc. Po & = 3.5.2. CONSIDERATI GENERALE PRIVIND COMPORTAREA, ALCATUIREA $I CALCULUL iMBINARILOR Dintre elementele constructiilor de lemn, cele mai dificile sunt imbinarile jentelor de constructie supuse la intindere. Din cauza slibirilor locale sia eventu- lor defecte din zona imbin&rii (noduri, cripituri etc.), realizarea lor necesiti o tie deosebit’. Cute Buloane Pene Alm] 0 iF 4[mm] ads dfamy Fig. 3.29. Diagramele de lucru ale diferitelor tipuri de imbinari. In general, imbinarile folosite in construcfiile de lemn, cu exceptia celor icleiate, se caracterizeaz’ prin aceea c& in timp cedeaza sub actiunea solicitarilor, ind la aparitia unor deformatii suplimentare destul de mari (fig. 3.29). in cazul tor imbinari, in afara deformatiilor elastice, apar si deformatii remanente. Olor totala depinde de marimea inc&rcarii si de tipul imbinarii. Comportarea ung, imbinari depinde in mare masura de stadiul de dezvoltare a deformatiilor de natuy diferite [strivirea local a lemnului, deformarea elementelor de legatura (imbinare)}, in exploatarea constructiilor de lemn, o importanta practicd deosebita prezint} modul de comportare si caracterul distrugerii imbin4rii la inc&rcri repetate (fig. 3.30), Nldan] Ma N/2 — V b oa 7 role LHL IN? Neay fy ereste Fig. 3.30. Deformatiile unei imbinari cu tije cilindrice supt V4! Deformatia la mai multe cicluri de incarcare-descarcare: ‘initial’; r-remanenta; e-elastic’; p-plastic’. Daca cedarea se produce in mod treptat, datorit4 unei cresteri pronun- fate a deformatiilor plastice, imbinarea poate fi considerata cu legaturi flexibile (elastice). Daca ins4 cedarea se produce brusc, fara deformatii plastice, aceasta se consider cu legaturi rigide. Cedarea brusca este specifick imbinirilor solicitate in principal la forfecare sau in urma despic&rii sau tuperii lemnului in sectiuni cu slabiri, pe cand cedarea lenta este specifict imbin&rilor la care legturile sunt soli- citate la incovoiere, iar piesele de lemn la strivire. in fig. 3.30 se arat{ modul de lucru al unei imbinari cu legituri elastice (cuie sau buloane). Daca o imbinare se supune la un numar relativ mare de cicluri de incarcare-descarcare, se constatd cd pentru un efort NS N,.,, deformatiile remanente scad treptat, iar imbi- narea, dupa un numar redus de cicluri, se comporta elastic (fig. 3.30, a). Dac& aceeasi imbinare se supune la un efort N > Negp, defor- mafiile cresc cu numarul ciclurilor de inc&rcare-descarcare, remarcdndu-se o dezvoltare din ce in ce mai pro- nunfat& a deformatiilor plastice, care conduc in final la cedarea imbinarii (fig. 3.30, b). fn cazul imbinarilor cu chertari (fig. 3.31), se constaté c& pentru unghiuri mici (fig. 3.31, a) cedarea se produce brusc, din cauza forfecdrii pragului, iar pentru unghiuri mariromcTanes $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 87 Cedarea brusc’ a unei imbiniri constituie un mare neajuns, deoarece aceasta ate duce la suprasolicitarea altor imbinari sau elemente de constructie, periclitand acest mod capacitatea portanti sau stabilitatea constructiei in ansamblu. Astfel, ca urmare a unei execufii neingrijite, la imbin&rile cu pene prismatice , 3.32, a) se poate produce o suprasolicitare a unora dintre pene sau praguri, ind la distrugerea lor succesiva si, prin urmare, la cedarea imbinarii in ansamblu ntru un efort T< Tose Taleul 47? Tealeul % Teac i imbit jicitate la intindere: 8 © 24mm (rigid’); b-cu 16 tije @ 6 mm (elastice); cdiagrame de lucru. in fig. 3.33 se prezint& comportarea unei imbiniri cu tije cilindrice, executaté cu singurd legdtura — rigid’ (fig. 3.33, a) si cu mai multe legituri-elastice (fig. 3.33, b), ind ins aceeasi secfiune de calcul (A; = Aye).Din analiza comportarii diferitelor tipuri de imbinari rezult{ ci cele maj potrivite din punct de vedere al modului de lucru sunt imbinarile la care distrugereg succesiv4 a legiturilor este inlaturata (fig. 3.32, b). Totodata, pentru a fine seama sj de prezenfa eventualelor defecte (noduri, crapaturi) din zona imbinarii, a cAror influenti negativa este cu atat mai mare cu cat numarul legiturilor este mai redus, se! recomanda ca realizarea imbin&rilor s{ se faci folosind principiul vfractiondrit¢ fig. 3.33, b). d co Din aceleasi motive, legaturile dintr-o imbinare trebuie s& fie de acelasi tip si si aiba aceleasi caracteristici. d Folosirea legiturilor cu rigidititi diferite nu este indicat, intrucat unifor- mizarea eforturilor intre legaturi in acest caz nu este posibil3, cele mai rigide supra- inc&rcandu-se in defavoarea celor mai putin rigide. 5 Asezarea legiturilor intr-o imbinare trebuie s4 fie simetricd in raport cu axa elementului, evitand prin aceasta suprasolicitarea imbin&rii prin aparitia momentelor, ‘incovoietaoare, determinate de transmiterea excentrica a eforturilor. in alegerea tipului de imbinare, prioritatea trebuie acordat’ acelor tipuri care se preteazi unei executii mecanizate, sunt usor de montat si permit efectuarea controlului tehnic inainte si dup& executarea constructiei. Calculul imbinarilor se face pentru capacitatea portant’ a barei respective, Efortul efectiv din imbinare sau in leg&turi nu trebuie s4 depaseasci capacitatea portanti. fn calcul se admite c& repartizarea eforturilor in imbinare se face propor- tional cu numirul si capacitatea portanta a legaturilor folosite. Capacitatea portant a imbinarii la strivire sau la forfecare se determina cu relatiile: T,= Ara (Res)s (3.29) T= Ag(Re ). (3.30) in care: A, este suprafafa de calcul la strivire, in cm?; ‘A,~ suprafata de calcul la forfecare, in cm’; Orsq (Rea) ~ tezistenta admisibil& (de calcul) a lemnului la strivire sub unghiul ain raport cu directia fibrelor, in daN/em”; 1(RP) - reristenia admisibili (medie de calcul) a lemnului la forfecare, in fem’. Deformatiile imbinirilor, in cazul folosirii totale a capacititii portante, se iau in conformitate cu tabelul 3.13, Actiunea favorabild a forfei de frecare se ia in considerafie numai la sistemele la care echilibrul este asigurat prin frecare, in condifiile unei comprimri permanente a elementelor imbin&rii si in cazurile in care sarcinile nu au un caracter dinamic. Tabelul 3.13 Valorile deformatiilor de calcul Tipul imbindrit Imbinri cu praguri sau innddiri cap la cap Imbinari cu tije de toate tipurile YmbhinSri en nene de toate tinnrile 2PORN pt CARR Ue et EN ee CU RUS ES eo Valorile coeficientului de frecare in acest caz se iau: ~ in cazul frec&rii pe suprafetele frontale, f= 0,3; — in cazul frecarii pe fetele laterale, f= 0,2; — in cazul in care forfele de frecare duc la inrdutatirea condifiilor de lucru ovocand eforturi suplimentare in elementele constructiilor sau m&rimea unghiului direcfia fortei si directia fibrelor etc.), luarea lor in consideratie este obliga- ie. Valoarea coeficientului de frecare in acest caz se ia f= 0,6. 3.5.3. ALCATUIREA $I CALCULUL f{MBINARILOR CU CHERTARE imbinarea prin chertare reprezint4 unul dintre cele mai vechi tipuri de imbiniri ale entelor constructiilor din lemn, care isi pastreaz4 valabilitatea si in zilele noastre. Imbinrile prin chertare asigura transmiterea efortului de la o piesa la alta, ct prin suprafata de contact, amenajata corespunzator. Legaturile folosite (suru- i, scoabe etc.) joack mai mult rol de siguranf%, urmarind impiedicarea deplas’- relative intre piesele imbinate sub actiunea unor incarcari neprevazute, care pot rveni fie in timpul montajului, fie in timpul exploatarii si mentinerii contactului suprafetele care transmit efortul. fmbinirile prin chertare se caracterizeaz, in general, prin deformatii mari, mai in prima faza a incarc&rii, pana la realizarea unui contact perfect intre Sea e transmit efortul, incadrandu-se in categoria imbinarilor prin pasuire. In faza a a a inc&rc&rii, dupa realizarea contactului intre suprafefele care transmit efortul, formatiile au in general valori reduse, ceea ce conduce la concluzia ci imbin§rile in chertare, din acest punct de vedere, pot fi considerate rigide. Imbinarile prin chertare, cu toat& varietatea lor mare, se pot clasifica in Stoarele doud tipuri principale: imbinari prin chertare frontala si imbinari prin jertare laterala. ‘mbiniri cu chertare frontal. Modul de lucru sau capacitatea portant’ a unei imbinari chertarea frontal’ depinde in mare misuri de forma t&ieturii pragului (fig. 3.34). Fig, 3.34, Tipuri de imbiniri prin chertare frontala cu prag simpDupa felul de tiiere a pragului, imbin’rile prin chertare frontal’, care s-au dezvoltat in decursul timpurilor, pot fi grupate in urmStoarele 4 tipuri principale: ortogonald (fig. 3.34, a); chertare dupa bisectoare (fig. 3.34, b); chertarea normal la suprafata de forfecare (fig. 3.34, c); chertarea lateral (fig. 3.34, d). in cazul chert&rii ortogonale, pragul fiind taiat perpendicular pe directia forfei de compresiune N,, forta de strivire N, este identic& cu cea de compresiune (N,= N,). in acest caz, componenta verticala (V= N, sin @) exercit& o apisare asupra pragului in zona eforturilor maxime de forfecare 1, influentaénd favorabil comportarea pragului de forfecare, determinat’ de componenta orizontala (N; = N, cos a = Nj). fn cazul imbinarii cu tiietura pragului dup’ bisectoare, forta de compresiune | N,se descompune in componentele N; si N, respectiv N; si N;corespunzitoare celor doud suprafete de strivire (1-2) si (2-3). Strivirea pragului se produce numai sub actiunea componentei N,, care face unghiuri egale cu fibrele celor doua elemente (a, = B/2), adic& cele dou’ elemente (talpa superioard si inferioar’) Iucreazi cu rezistente egale la strivire. Descompundnd pe N;intr-o components orizontal& N; si una vertical’ V’, se observa ca in acest caz N;> N, iar V < V. Rezult& c4 o imbinare cu t&ietura pragului dupa bisectoare este solicitat’ intotdeauna mai defavorabil la forfecare decat o imbinare cu chertare ortogonala, datorit& fortei de forfecare N;mai mari sia forfei de apasare V mai mici. Chertarea pragului dupa normala la suprafata de forfecare prezint& un mare dezavantaj, deoarece in acest caz lipseste actiunea defavorabil& a fortei de apasare, componenta verticali V desc&rcandu-se nu pe prag, ci pe suprafata 2-3. De asemenea, lao micsorare a unghiului B, in urma deformarii generale a sistemului, piesa comprimat’ lucreazi ca o parghie asupra pragului, ducnd la aparitia unor eforturi de intindere normal pe fibre (de smulgere) la baza pragului, usurand in felul acesta forfecarea lui. imbinarea prin chertare laterala se caracterizeazi prin componenta verticali V, care, spre deosebire de celelalte cazuri, solicit pragul la forfecare sub un unghi a, = B = a, si prin aparitia momentelor incovoietoare suplimentare M = (NJ2)e, din cauza aplic&rii excentrice a fortelor NJ2. Din cele aratate mai sus, rezult4 c& dintre tipurile de imbin&ri prin chertare descrise, cea mai indicat, din toate punctele de vedere, este imbinarea cu chertarea ortogonala (v. fig. 3.34, a). Imbinirile folosite in mod curent cu chertare frontali ortogonali pot fi: cu prag simplu sau cu prag dublu. imbinarile cu prag simplu, cu chertare frontal ortogonali, se utilizeaz4 in mod frecvent la imbinarile din noduri ale fermelor dulgheresti (fig. 3.35). in vederea asigurarii unei bune comportiri, in timp, imbinirile cu prag simplu trebuie sd satisfacd anumite condifii de ordin constructiv. Adancimea chert&rii h, nu trebuie s depaseasc& 1/3 din dimensiunea sectiunii elementului pe directia chert&rii, nenten nadurile de raavam ci T/A nantes nadurila intarmadinva fm analaci Hen naIECIAKEA 31 CALLULUL ELEMEN I ELUK DE CUNSIKUC HII DLN LEMN v1 Centrare incorecta (dupa A;,.) e Fig. 3.35. imbinare ortogonala cu prag simplu, Constructia si centrarea nodului de la reazem. i 3 cm pentru cele din Jemn rotund. Lungimea planului de forfecare J,, in cazul bin&rilor prin chertare frontal, trebuie si fie: /,2 108, sau J;= 24(d), ins& minimum om (v. fig. 3.35, a). }/ La proiectarea si executarea imbinarilor cu prag simply, in special la reazem, 0 @atentie mare trebuie acordatA centririi nodului, care este indicat si se fack dupa fiunea slabitd si nu dupa sectiunea bruta (v. fig. 3.35, 6). Asigurarea unei distribufii uniforme a efortului unitar N, in sectiunea net’ A, pinde in foarte mare masuri de pozitia reazemului. Cea mai mici deplasare a actiunii (v. fig. 3.35, c) poate duce la eforturi unitare suplimentare destul deimportante, provenite din M;,= Ne; si, de aceea, trebuie luate masuri pentru fixar pozifiei proiectate a reactiunii, chiar de la inceputul montajului fermei cu ajutoy dispozitivelor speciale. Verificarea eforturilor unitare intr-o imbinare cu prag simplu se face relatiile: — la strivire: On =Ng/Ay S Oye (331 ~ Ia forfecare: T= N,/Ap=Fy/ A St,(R?), (3.32) in care: N,, F, reprezint& efortul normat sau de calcul la strivire si forfecare, in daN; Ag Ar — aria de calcul la strivire si forfecare, in cm”; Gasa(Rsa) — rezistenta admisibild (de calcul) a lemnului la strivire dupa unghiul «, in daN/cm’; 14(RD ~ rezistenta admisibils (de caleul) a lemnului la forfecare, in daN/cm?. Verificarea tAlpii inferioare in sectiunea cea mai slabitd (in dreptul chert&rii) se face la intindere centric, in cazul centrarii dup’ sectiunea neta (v. fig. 3.35, b) si la intindere | excentric&, in cazul in care centrarea se face dupa sectiunea bruta (v. fig. 3.35, c). Elementele constructiilor de lemn, imbinate cu prag simplu, trebuie asigurate cu leg&turi de siguranfa (suruburi-buloane, scoabe etc.) in vederea preintampinarii unui eventual pericol de cedare a pragurilor. Efortul axial de legatur& de siguranta se determin’ cu formula N = N, (60° - B), in care B este unghiul dintre piesele de imbinat (v. fig. 3.35). Imbinarile frontale simple se recomandi si se foloseasc& in cazul fermelor cu deschideri relativ mari (12-18 m), in locul imbin’rilor cu prag simplu, care pe lang’ faptul ci nu necesita chertarea (slabirea) elementului intins, se bazeaz& pe folosirea principiului fraction&rii (fig. 3.36). In acest caz, talpa superioari comprimat’ reazemi cu toat& suprafata pe un sabot (cupon) din lemn, care transmite componenta vertical& direct la reazem (prin intermediul subgrinzii), iar componenta orizontalA, talpii inferioare, prin intermediul unor juguri metalice si al unor eclise de lemn, fixate la randul lor cu ajutorul unui numér relativ mare de dornuri si suruburi (buloane) rezultate din calcul. Avantajul principal al acestui sistem de imbinare const’ in aceea c& asiguri o capacitate portant& ridicata si un grad inalt de sigurant4 in exploatare. Calculul unei imbinari frontale simple se reduce la un calcul de verificare a elementelor imbinarii, tinand seama de solicitarile respective. Verificarea eforturilor unitare normale de strivire in nlanul de rezemare aJECTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 93 Fig. 3.36. imbinare frontal simpli. Constructia nodului de la reazem. Tirantii de ofel se verific’ la intindere in sectiunea slabita (filetata) cu relatia: 9=N,/4A, 50,8 6,(R,); (3.35) care: 0,(R,) este rezistenta admisibila de calcul pentru tiranfi de ofel; 0,8 - un coeficient care fine seama de posibilitatea supraincirc’rii unuia jintre tiranti. Determinarea numarului de legituri (tijei cilindrice-suruburi, dornuri) se face relatia: n=N,/2T,, (3.36) ‘tn care: T, este efortul admisibil (de calcul) al tijei cilindrice. ® Verificarea cornierelor verticale si orizontale la incovoiere se face cu relatia: ‘ 5=M/W<6,(Rj) , (3.37) ‘tn care Meste momentul incovoietor; ‘ W — modulul de rezistena al unui cornier; 6,(R;) ~ rezistenta admisibili (de calcul) a ofelului la incovoiere. , Imbinarile frontale cu trei suprafeje de strivire sunt utilizate in cazul " intersectiei intr-un nod a trei piese comprimate (cazul cadrelor de lemn ~ fig. 3.37, a), precum si in cazul intersectiei a dou piese comprimate sub un unghi mai mare de 40° (camul tAlnii sunerioare frante a fermelor noligonale — fig. 3.37. b).94 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN | 1 oH a Fig. 3.37. tmbinare frontal cu trei suprafete de rezemare: ‘a-cadru de lemn; b-ferma cu talpa superioara frant’. La acest tip de imbinare este rational ca suprafetele de contact s& fie realizate dupa bisectoarea unghiului, obtinand in acest caz o imbinare de egala rezistenta la strivire. imbinari cu chertare lateral’. Imbinarile prin chertare laterala se folosesc la realizarea nodurilor la fermele triunghiulare executate din scanduri sau dulapi (fig. 3.38). Acest tip de imbinare nu este indicat, din cauza unei execufii complicate sia unei comportéri slabe la forfecare a pragurilor. Calculul imbinarilor prin chertarea lateral const& in verificarea eforturilor unitare normale de strivire si tangentiale, cu relatiile: Gx, = Ne /n,ah, $6y5(Ry); (3.38) t=N, coset) nylph<7,(R?), (3.39) in care: ng ny reprezint’ numirul suprafefelor de strivire, respectiv de forfecares a ~ grosimea unei piese a tAlpii superioare;OIECTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 95 Fig. 3.38. imbinare prin chertare lateral pentru o ferm& executat& din dulapi. 3.5.4. ALCATUIREA $I CALCULUL {MBINARILOR CU PENE La constructii de lemn, penele se folosesc de obicei la realizarea unor elemente -sectiunea compus’ si cu piese de forma prismatic, circular etc., montate in yuri amenajate in prealabil, care impiedic’ deplasarea reciproci a pieselor iponente, lucrand in general la strivire sau forfecare. Clasificarea penelor folosite in constructii de lemn poate fi facuta: dupa terialul din care sunt executate (lemn, ofel, mase plastice); dup% forma lor tice, inelare netede, cu dinti sau cu gheare etc.); dupa modul de realizare a in&rii (pene care se introduc in locasurile pregitite in prealabil si pene care se luc prin presare). Caracteristic pentru toate tipurile de imbinari cu pene este faptul ci dau ingeri transversale, pentru preluarea c4rora sunt necesare suruburi (buloane) de were. ‘Baza de calcul si particularititile de lucru ale unei imbin&ri cu pene se pot Mi Anak co analivacth stares da achilihen a nai nana nriematica tnelinateFig. 3.39. Modul de lucru al unei imbin&ri pe pene prismatice inclinate. Pana, opunandu-se lunecarii care apare intre cele doua elemente componente ale unei grinzi cu sectiune compus& supusa la incovoiere, este actionata la randul sau de doua forte egale si de sens contrar N,, aplicate in centrele de greutate ale suprafefelor de strivire, ale c4ror componente orizontale T, si verticale Q, dau doud cupluri: T,e,, care tinde s& roteasc& pana, gi QpJy care tinde s-o echilibreze (- arte =n) Valoarea componentei Q, se stabileste din condifia de echilibru: (3.40) Cu cat lungimea penei este mai mic&, respectiv cu ct pana este mai scurt’, cu atat tendinfa de rasturnare a ei este mai mare (Q, creste) gi invers. Pentru a evita aparifia unor striviri (deformatii) inadmisibile, din cauza rotirii penei, precum si a unei risipe de ofel pentru buloane de strangere, dimensiunile normale impun ca lungimea penei sd fie de cel putin ShAlp 2 5h,), adick hdlp = p/p < V5, de unde rezulta QpS US Ty Din varietatea mare de tipuri de pene utilizate in decursul timpurilor in construcfiile de lemn, in prezent se mai folosesc: pene prismatice din lemn, pene inelare netede gi, indeosebi, pene cu dinti sau gheare din ofel. imbiniri pe pene prismatice din lemn. Dupi directia fibrelor penelor, in raport cu directia fibrelor pieselor imbinate, penele prismatice din lemn pot fi: transversale (fig. 3.40, a); longitudinale drepte sau orizontale (fig. 3.40, b); longitudinale inclinate sau oblice (fig. 3.40, c). imbinarile cu pene prismatice se pot realiza firi sau cu interspafii intre elementele componente. fn cazul imbinarii cu interspafii (v. fig. 3.40, d), determinarea forfei de impingere Q, se face la fel ca si in cazul imbin&rilor fara interspatii, cuing eae Se s * go ee eager in Fig. 3.40. Tipuri de pene prismatice din lemn: .. a-transversale reglabile; longitudinale drepte; c-longitudinale inclinate; d-cu interspafii (cu cloturi). in prezent, folosirea imbinarilor cu pene prismatice din lemn in constructiile de jemn nu se recomanda decat in cazuri exceptionale si numai la constructii cu caracter ‘Eprovizoriu. In cazul folosirii imbinarilor cu pene prismatice longitudinale, prioritatea rebuie acordat& penelor oblice (inclinate), care se caracterizeazi, in general, printr-o mportare mai bund, datorit’ maririi suprafetelor de forfecare si a efortului de pasare ce se realizeazi pe aceste suprafete (Vv. fig. 3.40, c). Penele si elementele prismatice care se solidarizeazd se calculeazi la strivire si forfecare, analog cu imbinirile prin chertare frontal’. La verificarea strivirii transversale, se considera cA lungimea de repartitie a eforturilor unitare normale de strivire a (fig. 3.39) este egal cu 3/4 din lungimea F penei J,, la grinzi fara interspafii, si cu 1/2 din J,, la grinzi cu interspatii. Lungimea de calcul la forfecare a elementelor imbinate cu pene inclinate se ia: p= s + 0,5 J, unde s este distanta dintre pene, iar J, — proiectia penei pe axa )} longitudinal a elementului.98 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMNY= Elementele imbinate cu pene trebuie prevazute cu buloane de strangere dispuse i intervalele dintre pene gi caculate la efortul de intindere, determinat de efectul cuplului de rotire a pen Valoarea efortului de intindere din bulon Nj, la imbinarile fari sau cu interspalii Sp Se determin’ ast Q,=N,=7, 2; (3.41) 1 Q,=Ny=T, Betts ; (3.42) lp unde: Tp este efortul admisibil (de calcul) al unei pene, determinat din condifia de sirivire si forfecare, {mbindri cu pene inelare sau cu gheare din ofel. fn scopul obtinerii unor capacitSti porlante mari si a unei comport&ri mai bune in exploatare, s-a trecut la folosirea penelor metalice in locul celor de lemn. De-a lungul timpurilor, penele maetalice $-au dezvoltat de la penele din font’ in form’ de disc (fig. 3.41, a), la penele inelare netede, la inceput sub forma unui inel inchis (fig. 3.41, b), iar mai tarziu sub forma unui inel cu t8ieturd (fig, 3.41, c). .__. Fig. 3.41. Tipuri de pene din metal: ‘inform de disc; bn forma de inel inchis; cin forma de inel cu tAietura. Penele inelare netede cu tdieturd fiind mai elastice, se comport mai bine decat celelate dovd tipuri (rigide), avand in acelasi timp si o capacitate portant& mare. fn acest caz, stiivirea $i forfecarea lemnului se fac atat pe partea interioar& (miezul), cat si pepartea cxterioard a inelului (y. fig. 3.41, c), spre deosebire de penele in forma de disesau pene inelare fara taietura (rigide), unde strivirea sau forfecarea se produce numa pe una din parti (miezul sau partea exterioar&). Peneleinelare cu t4ieturd se realizeazi cu diametrul interior dy ta vereaumei henvi da acted 0-18 cm, prinRealizarea imbinarilor cu pene lare trebuie facutd cu respectarea umitor condifii in ceea ce priveste ispunerea penclor si dimensiunile mini- € necesare pentru piesele de lemn folo- ite (fig. 3.43). Asezarea penelor in locaguri face cu tdietura orientati perpen- Picular pe directia efortului (fig. 3.44). © = Calculul imbinarilor cu pene “nelare cu tiietura se face pe baza ipo- “gezelor simplificatoare, presupunand, in d conventional, ca eforturile de stri- sunt repartizate uniform si nu dupa suprafat cilindricd, cum este in reali- e, iar efortul de calcul sau capacitatea tanta la strivire si forfecare se deter- ind tindnd seama atat de suprafetele de ivire si forfecare a miezurilor, cat si de Je exterioare dintre pene (v. fig. 3.43). SOIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 99° Fig. 3.42, Modul de realizare a locasurilor pentru pene inelare.Calculul imbin&rilor cu pene inelare const4 in determinarea efortului admisibil (de calcul) pentru o singur§ pan, din: 1) Conditia de strivire: Tog = body Sasa sa)s (3.43) unde: b, este inaltimea penei inelare; d,,- diametrul interior al penei inelare. 2)?Conditia de forfecare: Laie (3.44 Te =2-F 1,(RY ) 3.44) unde: RP este rezisten{a medie de calcul la forfecare; 1, — rezistenfa la forfecare, care se determin’ cu formula: =a, ape e in care: 1,; este rezistenta admisibil& la forfecare in lungul fibrelor, provenind din incovoiere (v. tabelul 3.1, punctul 8); B — coeficient de neuniformitate a distributiei eforturilor unitare tangentiale pe suprafata de forfecare, egal cu: 0,125 — pentru imbinari supuse la compresiune, 0,25 - pentru imbinari supuse la intindere; J, lungimea planului de forfecare (I,= d,); e - braful de pirghie al cuplului de forfecare. Determinarea num&rului de pene inelare necesare se face cu relatia: 1, =NITp; (3.45) in care Neste efortul axial de imbinare; T, - capacitatea portant a unei singure pene (cea mai mic& dintre Typ, i Tops).pROIECTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 101 in prezent, din cauza neajunsurilor pe care le prezinti imbinirile cu pene joclare (manopera complicata, capacitate portant rélativ mic&, deformatii initiale pari etc.), s-a trecut la folosirea penelor inelare cu dinti si, indeosebi, a penelor cu igheare (fig. 3.46). Particularitatea principala a imbinarilor realizate cu ajutorul penelor cu dinti au cu gheare const’ in faptul ci in acest caz asamblarea pieselor se face prin fntroducerea for{ata a penelor (fara a necesita pregatirea locasurilor in prealabil) cu ‘un dispozitiv special (figurile 3.46 si 3.47). fi Fig. 3.46, Modul de asezare a penei cu gheare Fig. 3.47. Modul de realizare a unei imbinari si dispozitivul de presare. ‘cu pene cu gheare, Strivirea si forfecarea lemnului intr-o asemenea imbinare se fac, in general, dupa un numir relativ mare de planuri, dispuse diferit in raport cu directia de actiune a efortului, asigurandu-se astfel 0 comportare mai bun’ (in special la forfecare) si o mirire considerabili a capacit&tii portante. Calculul imbinirilor cu pene inelare dinfate sau pene cu gheare se face ca la imbinarile cu pene inelare netede, cu deosebirea c& efortul capabil pentru o pana T, se determin cu urmatoarea relajie empiric’ (stabilit& experimental): T, =2004,, (3.46) in care d,, este diametrul exterior al penei, in cm.ue uns RUU yn Ue wa ee 3.5.5, ALCATUIREA $I CALCULUL IMBINARILOR CU TIJE Tijele folosite la constructiile de lemn sunt piese prin intermediul c&rora se asigura impiedicarea deplasarii reciproce a pieselor de imbinat si lucreaz4, in general, la incovoiere. Clasificarea tijelor: dup’ materialul din care sunt executate, tijele pot fi din ofel sau poliesteri armati cu fibre de sticli; dup’ forma lor, se impart in cilindrice si lamelare (placute). bindri cu tije cilindrice. Dintre tijele cilindrice utilizate frecvent in constructiile de lemn se mentioneaza: suruburi uzuale (buloane), dornuri de ofel sau dornuri de lemn, cuie de sArmé si suruburi pentru lemn. vo4r 47 Yh fer pe '" yr {" Tl T dr ber far dar b dr Woy Ay Hert r er ir Fig. 3.48. Imbinari cu tije: a-simetrice; b-nesimetrice. Dup& modul de execufie, imbin&rile cu tije cilindrice se impart in: imbin&ri la care tijele se introduc in locaguri sau gauri in prealabil pregatite (buloane — suruburi uzuale, dornuri, stifturi); imbinari la care tijele se introduc in lemn prin batere (cuie) sau prin ingurubare (surubuii pentru lemn). Dup’ numirul planurilor de lunecare (sectiunilor de lucru), se deosebesc imbinari: cu o sectiune de forfecare, cu doud sau mai multe sectiuni de forfecare (fig. 3.48); dupa modul de solicitare (deformare) a tijei, imbinirile cu tije se impart in: simetrice (fig. 3.48, a) si nesimetrice (fig. 3.48, b). Distrugerea unei imbiniri cu tije poate fi provocat’ fie de forfecarea tijei, dacd aceasta este realizati dintr-un material cu rezistenfa redusi (cazul dornurilor de lemn), fie de forfecarea si despicarea lemnului pieselor imbinate, daci dispunerea tijelor se face la distante mici sau dac& tijele sunt prea rigide. fn mod practic, in cazul imbinarilor cu tije din ofel, capacitatea portanta se determina din conditia de strivirePROIECTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCT DIN LEMN 103 $ Experimental s-a constatat ci modul de lucru si caracterul distrugerii unei inbin&ri cu tije depind in mare masur& de rigiditatea (elasticitatea) tijei. fn cazul fmbinirilor cu tije cilindrice, acest aspect este reprezentat schematic in fig 3.49 si ilustrat in fig 3.50. +9 Fig. 3.49, Modul de tucru al unei imbinari cu tj ‘2-elastice cu diametre mici; b-rigide cu diametre mari. Fig. 3.50. Modul de lucru (deformare) al unei imbinari cu tije cilindrice: a-cu diametru mic; b-cu diametra mare. ©. Calculul imbinarilor cu tije se face in conformitate cu principiile generale de “ ealcul al constructiilor de lemn, avandu-se in vedere comportarea elastica sau elasto- ptosis in functie de metoda de calcul adoptata (MRA sau MSL). i Un calcul exact al une? imbintri cu tije cilindrice sau lamelare reprezinta oaceast cauzi, pentru obfinerea unei formule practice s-a recurs la metode de calcul aproximative pentru determinarea capacititii portante, la baza carora stau urmi toarele ipoteze simplificatoare: = se presupune ci eforturile de strivire 6, sunt distribuite pe toata lungimea tijei; — se admite ci diagrama de variatie a eforturilor G, in lungul tijei este liniara, ceea ce echivaleazi cu ipoteza ci axa riméne rectili plastice in sectiunea cu moment incovoietor maxim; = se admite, de asemenea, cA efortu- rile unitare de strivire in sens transversal pe axa tijei sunt distribuite uniform pe suprafata diametrali, desi in realitate distributia lor este neuniforma si pe o suprafafi cilindric’. Calculul imbinirilor cu tije se poate face in MRA sau MSL in cazul in care calculul se face dup’ MSL, se admite curba caracteristica de comportare a lemnului la strivire simplificat (fig. 3.51), luandu-se pentru raportul dintre deformatia marginali limita de strivire €,, si deformafia conventional’ elastic €,, valoa- Fig. 251, Curba caracteristicd d vt rea egal cu 2. 6 tasio-plastca a lemmnului la stivire: Pe baza ipotezelor admise si avand in J-reala; 2-aproximativa. vedere modul de solicitare a tijei, conside- rate cu o sigur sectiune de forfecare (v.fig. 3.48, b), se pot construi diagramele de variatie a eforturilor unitare de strivire in Tungul tijei (fig. 3.52). , pana la formarea articulatici Fig. 3.52. Schema de lucru si diagramele de comportare elastic’ 1 si elasto-plastic 2a unei cv o singuri sectiune de forfecare. Diagrama de variatie a eforturilor . marcati cu linie intrerupta. se ia in conside-PUIEU TAKE 91 CALUCULUL ELEMBINIELUIK UE CUIND LIKUC IL DIN LEMIN v2 Scriind expresiile fortei taietoare si a momentului incovoietor in raport cu ctul de intersectie a axei tijei cu planul de forfecare al imbinarilor, se obtin resiile pentru marimile 6; si 6p. . Cunoscand legea de repartitie a eforturilor unitare de strivire in lungul ate determina usor sectiunea in care forta taietoare este nula si deci, sectiunea in ‘¢ momentul incovoietor are valoare maxim’. Pentru aceasta, se scrie expresia fei taictoare intr-o sectiune oarecare y (fig. 3.52, a) si se impune condifia ca aceasta se anuleze. Avand expresia momentului incovoietor maxim, care (in conformitate cu incipiile generale de calcul de rezisten{&) nu trebuie si depaseasci capacitatea tant’ a tijei din condifia de incovoiere si tinand seama, totodat§, c& efortul unitar strivire 2, la limita, atinge valoarea rezistentei admisibile sau de calcul de strivire jas, Roy), aU rezultat in final urmitoarele expresii pentru determinarea efortului isibil (de calcul) al unei tije cu o sectiune de forfecare: - Din conditia de strivire a lemnului, prin: a) Metoda rezistentelor admisibile: Ty = 0,250 y54,C; (3.47) b) Metoda starilor limita: (3.48) i — Din conditia de incovoiere a tijei, prin: a) Metoda rezistenfelor admisibile: Tr, = 22 Gai, (3.49) Cs b) Metoda starilor limita: T; = 0,36R,d,-\ WR; /0,064R,d, (3.50) de: d, este diametrul (grosimea) tijei; c~adancimea de incastrare a tijei sau grosimea piesei; ,,(R,) ~ rezistenta admisibila (de calcul) la strivire a lemnuluiin lungul fibrelor; 6,; (R,) ~ rezistenta admisibila (de calcul) la incovoiere a tijei. Efortul admisibil (de calcul) al unei tije cilindrice T pentru o sectiune de #forfecare la imbiniri avand piesele realizate din lemn de molid si brad, cand directia eforturior transmise este paraleld cu direcfia fibrelor - pentru tijele cilindrice din ofel sistejar si sub orice unghi o.~ pentru cuie, in cazul constructiilor exploatate in condifii ormale de umiditate si temperatura, supuse simultan actiunii incdrcirilor perma- ente si accidentale, se determina cu relafiile din tabelele 3.14 si 3.15, care s-au bfinut prin particularizarea relatiilor (3.48) si (3.49) pentru tijele cilindrice si10 LUO ERUU Unite eis aint Pentru tijele care lucreazd in doua sau mai multe secfiuni de forfecare, efortul capabil se obfine prin inmultirea efortului T;, determinat cu relatiile din tabelele 3.14 sau 3.15 cu numarul sectiunilor de forfecare ng (T, = T;, 0). Efortul admisibil (de calcul) al tijelor cilindrice de ofel sau lemn de stejar in rostul considerat, atunci cind efortul transmis de tije face cu directia fibrelor un unghi a”, se determina prin inmulfirea valorilor din tabelele 3.14 si 3.15 cu coeficientii: kq ~ pentru calculul la strivire a lemnului in locasul tijei; VK, - pentru calculul la incovoiere a tijeis a ~—cel mai mare unghi de strivire a tijei pentru elementul si rostul considerat. Coeficientii k sunt dati in tabelul 3.16. Efortul admisibil (de calcul) al tijelor pentru piesele din lemn de alte specii, care lucreaz4 in condifii de umiditate si temperatura ridicat’, calculate numai la actiunea inc&rc&rilor permanente, de montaj sau seismice, se determina prin inmultirea valorilor din tabelele 3.7 si 3.8, in cazul in care determinarea eforturilor se face din conditia de strivire a lemnului, si cu radicalul coeficientilor in cazul in care calculul se face din condifia de incovoiere a La imbinirile cu tije cilindrice executate cu fururi si eclise metalice, efortul admisibil (de calcul) al tijei se va determina, de asemenea, conform tabelelor 3.14 si 3.15. Fururile si eclisele metalice se verificd la intindere in sectiunea slabita si la presiunea pe gaura. Tabelul 3.14 Efortul admisibil pentru o sectiune de forfecare a tijei cilindrice Efortul admisibil, in daN, pentru o sectiune de Nr, Tipul imbinarii Conditia de calcul corte Ee Suruburi si Dornuri Cuie _[dornuride ofel | de stejar 1 |imbinari Strivirea elementelor simetrice centrale 40 cd 40 cd 30 cd Strivirea elementelor marginale 50 ad 50 ad 30 ad 2 |imbinari Strivire in toate elementele nesimetrice | cu grosime identica, precum siin elementele mai groase ale imbinarilor cu o singura sectiune de forfecare 30 ed 30 ed 20 ed 3. |imbinari Strivirea elementelor simetrice mai subfiri la margine 50 ad 50 ad 30 adTabelul 3.15 Capacitatea portant pentru o sectiune de forfecare a tijei cilindrice Schema de lucru a imbinirii mij margine Efortul de calcul a) Strivire in elementul de b) Strivire in elementul de Capacitatea portants, in daN, pentru © seofiune de forfecare forfecare }) Stri subfiri elemente a) Strivire in toate elemen- tele de egal grosime, cit siin elementele cele mai groase de la imbinari, cu © singura sectiune de ‘in cele mai 20 cd 50 ad Incovoierea tijei 250 d? + a”|180 d? + a’, Valoarea coeficientului ka Diametrul dornurilor de 12 16 45 d? + 2a’, dar Ts 65 d* Tabelul 3.16 0.95 0,75 0,70 0,90 0,70 0,60 Numiarul tijelor dintr-o imbinare se determina astfel: Nije = NIT, caplt » le: Neste efortul normat (de calcul) din imbinare, in daN; Teap ~ efortul admisibil sau de calcul al tijei determinat conform tabelelor 3.14 $i 3.15; (3.51) Ng ~numérul secfiunilor de forfecare cu care lucreaz& o tija cilindric’. Asezarea tijelor cilindrice intr-o imbinare trebuie facut& cu respectarea distan- x minime dintre tije, stabilite din conditia de forfec: e $i despicare a lemaului, 15 rn ht nalavlel ann:Luo LUND LKUC AL MUVERINE DUN LeMN Tabelul 3.17 Distanfele minime dintre axele tijelor cilindrice ata St Sp wosiod | _ao>iod | a@siod | a@>iod | a@siod | a>iod —T 3d | 35d 25d 2,5d 3d ‘Agezarea in| Asezare randuri | in echer drepte _| sau oblic 4d 3d Distanfele dintre axele tijelor cilindrice in lungul fibrelor S; si transversal pe fibre S; si distanja de la marginile laterale S; (fig. 3.53) trebuie sa fie cel putin egale cu valorile indicate in tabelul 3.17. Tijele cilindrice din ofel trebuie s& fie bine pisuite in locasurile corespunzi- toare diametrelor lor, iar dispunerea lor (suruburi uzuale si dornuri) intr-o imbinare se recomandi si fie ficut% pe doa sau patru randuri longitudinale (v. fig. 3.53, a). Cuiele se pot dispune pe mai multe randuri, drepte sau oblice (v. fig. 3.53, b), respectand distanfele minime date in tabelul 3.17 sau determinarea din graficul din fig. 3.53, c. Sy St Shy Sty Sp 1>5s Gc 6 45678 9 O 2 % Fig. 3.53. Variante de asezare a tijelor intr-o imbinare: a-cu suruburi (buloane) si dornuri; b-cu cuie; e-grafic pentru determinarea distanfei S; in functie de Taportul afd. Cuiele intrebuintate in executarea constructiilor portante trebuie s4 indepli- neasca cerinfele prevazute in STAS 1989-62. Baterea cuielor cu d<0,6 cm in cazul elementelor de rasinoase sau foioase moi, se poate face fara executarea prealabil& a gaurilor. fn celelalte cazuri, baterea cuielor se va executa numai dupa o pregitire prealabild a locasurilor. realizate cu un diame-———__. , _ Incazul elementelor (grinzilor) cu inima plind, calculul cuielor care prind inima tilpi se face presupunand inima monolit8, grosimea de calcul a acesteia luandu 4 cu grosimea cumulat& a scandurilor Determinarea lungimii de calcul a cuielor se face prin sc&derea din lungimea jelor a 1,5d - reprezentand varful ascutit si a cate 2 mm pentru fiecare rost abatut (fig. 3.54,a). Dac& lungimea de calcul a incastrarii cap&tului cuiului a, se obfine mai mick de atunci nu se mai consider& c& lucreaz4 cap4tul cuiului. fn cazul in care cuiul iese pachet, grosimea de calcul a ultimului element se micsoreazi cu 1,5 d(v. fig. 3.54, c), cin cazul baterii incrucisate a cuielor adancimea de pitrundere in elementul “mijlociu nu este >2/3 din grosimea lui, distanta dintre cuie se stabileste fSr4 s& se find Se gpeama de aceasta intalnire. Fig. 3.54, Modul de stabilire a lungimii cuiului. a in cazul in care imbinarea elementelor de lemn se realizeazA prin intermediul ecliselor metalice, se impune folosirea suruburilor pentru lemn in locul cuielor . 3.55), care se dispun la distante ceva mai mari decat cele indicate pentru cuie, iar troducerea in piesele de lemn se face prin executarea gaurilor in prealabil. Efortul isibil (de calcul) al suruburilor se determina dupa regulile aplicate tijelor lindrice de ofel pentru diametrul sectiunii slabite de filet. Rezistenta cuielor la elementele secundare (la “Miptuseala planseelor, la ‘stereal’ etc.), precum si in gazul cAnd acestea, pe langi icitarea la smulgere, lu- sila alunecare. Nuseadmiteluareain Y ideratie a rezistenjei la ere pentru cuiele bitute J LL OHA A Oz Sx i? h Le IKKE admite folosirea imbink- = =. a110 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN nilor dinamice asupra construcfiilor. In acest caz, sunt mai indicate suruburile pentru lemn, la care rezistenta la smulgere este mult mai mare datoritA ingurubarilor lor in lemn (v. fig. 3.55,b). indri cu tije lamelare (placufe). Tijele lamelare (elastice) din ofel sau din lemn de stejar se folosesc, in general, ca i celelalte tipuri de tije, la realizarea grinzilor cu sectiune compusi, solicitate la incovoiere sau la incovoiere cu compre- siune, cu scopul de a impiedica deplasarea reciproca a elementelor in sens longitudinal, Fig. 3.56. imbinari cu placute elastice din lemn de stejar: a-cind ligimea grinzilor b S 15 cm; b-cand l’timea b> 15 cm. imbinarile cu tije lamelare din lemn sau ofel, spre deosebire de celelalte tipuri de imbinari cu pene din lemn, prezint& avantajul unei comportari mai bune sub actiunea incarcarilor, datorita rigiditatii lor mai reduse si a unei execufii mai precise, prin mecanizarea intregului proces de realizare a lucrarilor. Datoritd unei asezari normale a tijei lamelare in locagurile elementelor solidari- zate, avand direcfia fibrelor perpendiculara pe planul de lunecare, aceasta lucreaza la incovoiere, strivire si forfecare normal pe fibre, iar elementele solidarizate pe portiunea dintre plicute, la forfecare si strivire in lungul fibrelor. Dimensiunile tijelor lamelare (placutelor) din lemn, modul si posibilitatile de dispunere a acestora intr-o imbinare. precum si conditiile constructive impuse cuIELIAREA 91 CALUULUL ELEMENLELUK DE LUND 1 KUL} DIN LEMN Calculul imbindrilor cu tije lamelare se face in acelasi mod ca si pentru tijele drice. Efortul admisibil (de calcul) al unei tije lamelare din lemn se determina din itia de strivire i incovoiere, plecdnd de Ia relafiile (3.49) si (3.50) si inlocuind teristicile generale (d, i W,) cu cele specifice tijelor lamelare (b, si W; = b,67/6). fn cazul tijelor lamelare din stejar, pentru grinzi de brad si molid exploatate in normale de umiditate si temperatura si calculate pentru actiunea rc&turilor permanente si temporare, efortul admisibil (de calcul) la strivire si ovoiere se determin’ cu expresiil ~ Din conditia de strivire, prin: a) Metoda rezistentelor admisibile: | Tyg =11hjbp (3.52) b) Metoda starilor limita: T, = 14 ,by, (3.53) — Din conditia de incovoiere, prin: a) Metoda rezistentelor admisibile: T,j=508 bp; (3.54) aan b) Metoda stirilor limita: q 7, =638,b,, (55) pcare: h,, b, si 5, sunt inalfimea, lungimea si grosimea penei lamelare. fn cazul folosirii tijelor lamelare se mesteacdn, efortul admisibil (de calcul) se csoreazi cu 0,8, iar cand grinzile se executa din alte specii sau in cazul in care ine influenta umiditatii si a altor factori, la determinarea eforturilor capabile se tine seama gi de coeficienfii de corectie respectivi. Din conditia de egal& rezistenf4 a tijelor lamelare de lemn la eforturile de ire, incovoiere si forfecare a pragului dintre doua tije lamelare, rezult4 distanta tre tije, care trebuie s& fie cel putin 2h, sau 98,, Grinzile solidarizate cu tije lamelare se realizeazi fard rosturi intre piesele #lementele) componente. 3.5.6. IMBINARI INCLEIATE Imbinarile incleiate se realizeaza in general prin intermediul unui adeziv, care ‘Ap-timpul procesului de intarire trece din stare vascoas4, lipicioas4, in stare solid’ si bucur& de proprietatea de a lega intr-un tot monolit elementele incleiate $i presate. Imbinarile incleiate. snre densehire de. celelalte tinuri de imbin&ri descrise.Desi cleiul, ca mijloc de imbinare, a fost cunoscut si folosit cu mult timp in urmé, abia in secolul nostru s-au putut realiza, pe baza dezvoltarii chimiei maselor plastice, cleiuri de constructie rezistente la apa si la actiunea ciupercilor. Caracteristica de baz4 a imbin&rilor incleiate const& in aceea c& inlatura posi- bilitatea deformatiilor independente ale pieselor componente, asigur4 o comportare monolit& a elementelor incleiate; rosturile de clei realizeaza, practic, o legitura rigid’, Pentru dezvoltarea constructiilor de lemn, imbin&rile incleiate prezint4 o impor- tan} asem&n4toare cu imbinarile sudate pentru constructiile metalice. fn plus, se mai poate adauga faptul c& elementele de lemn incleiate, rational executate, se bucura de proprietiti elastice si mecanice superioare elementelor realizate din lemn obisnuit. Sporul de rezistent4 a elementelor incleiate se realizeazi pe seama unei dispuneri corecte a materialului lemnos de diferite calitati (I, II, III) in alcdtuirea sectiunii transversale, in raport cu marimea si natura solicitarii (eforturilor unitare) din sectiune, si anume, in zonele puternic solicitate, dispunandu-se materialul de calitate superiora (I, II), iar in zonele mai putin solicitate un material de calitate inferioar& (III). Un exemplu in acest sens il poate servi modul de alc&tuire corect& a sectiunii elementelor din lemn lamelat incleiat solicitate la incovoiere (fig. 3.57). Un alt avantaj, de o importanta practicd deosebiti a imbin&rilor incleiate, const in posibilitatea realizarii diferitelor tipuri de sectiuni de dimensiuni mari, din elemente cu sectiuni si de dimensiuni mici (v. fig. 2.8), asigurindu-se prin aceasta folosirea’ rational& $i o valorificare superioara a materialului lemnos. Prin incleiere se realizeazi imbindri fara slabiri, iar forma sectiunii transversale poate fi realizaté astfel incat si corespunda solicitirilor. Dimensiunile sectiunii transversale, practic nu sunt limitate. Totodat’, elementele masive din lemn lamelat incleiat se bucuri si de o rezistenf& mai mare la foc, datorita dimensiunilor mai mari, prezenfei rosturilor de clei etc. Clasificarea cleiurilor. Cleiurile folosite pentru incleierea Jemnului se pot clasifica dupi mai multe criterii, si anume: Fig. 357.Modul de natura chimic3 a materiei prime; domeniul de folosire; termo- ee 2 eet reactivitatea; starea de agregare fizic’; temperatura de incle- ‘haljimeasecfiunk, if; rezistenfa la apa a peliculelor; durabilitatea peliculei. transversale in cazul ~ Dupa natura chimic4 a materiei prime, cleiurile se pot clementelor solicitate grupa in naturale (animale sau vegetale) si sintetice (de polime- rizare sau policondensare). Din categoria cleiurilor animale, intalnite mai frecvent, se enumera cleiurile de gelatin’ (oase si piele) si cleiurile de cazeina. Din categoria cleiurilor vegetale se pot mentiona: cleiurile de albumina vege- tali, de amidon, de celuloza si de latex. Cleiurile sintetice se pot grupa, la randul lor, in cleiuri sau risini termoelastice sau termoreactive si termoplastice. Rasinile termoreactive dau intotdeauna geluri ireversibile, pe cand cele termoplastice gelatinizeaz& reversibil.PIEUIARCA 91 CALUULUL GLEMEINI ELUR DE UUINDLKUU 4M DLN LEMN 419 fiatiilor mari de umiditate, iar in categoria cleiurilor de constructii, adezivi cu rezis- % mecanici mare si deosebit de rezistenfi la variafii de umiditate si intemperii. — in functie de termoreactivitate, cleiurile sintetice se pot grupa in termo- gstice sau reversibile si termoreactive sau ireversibile. fn general, cleiurile irever- ile dau pelicule elastice rezistente la actiunea apei. — in functie de starea de agregare fizici, cleiurile pot fi sub forma de solutii ide), prafuri si pelicule (filme). — Dupi temperatura de incleiere, cleiurile se pot clasifica in: cleiuri cu prizi-la Benperaturi inalte (100 ... 150 °C); cleiuri cu priza la cald (50 ... 70 °C); cleiuri cu priz& ce (15 ... 25 °C). & — Dupi rezistenta la api a peliculelor, se deosebesc: cleiuri foarte rezistente la Bi, cu o rezistenté minima de 15 daN/cm? dupa 1h de fierbere, sau dupa o imersie 48 h in ap (de constructii); cleiuri rezistente la ap, cu o rezistent& minima de 7 Nicm? dupa 1h de fierbere, sau dupa 24 h imersie in api (de mobil&); cleiuri @erezistente la apa. “— fn functie de durabilitatea peliculei, cleiurile se impart in urmatoarele patru Grupa I: cleiuri rezistente la intemperii (cu pelicul& mai durabila decat lemnul), nd o rezistenta deosebita la actiunea apei (calde sau reci), a microorganismelor gi ilor mari de umiditate. In aceasta grup’ se incadreaz& cleiurile pe bazi de Fhol, rezorcina si melamino-formaldehida, utilizate in general pentru realizarea Fiementelor din lemn incleiat. 6 Grupa Il: cleiuri rezistente la apa (rezistente la apa si intemperii pe timp flitat). Din aceasta grup fac parte cleiurile ureo-formaldehidice. Grupa Ill: cleiuri semirezistente (rezistenta limitat’ la actiunea apei si erii), In aceasta grupa se incadreazi cleiurile de albumina si de cazeina. ® Grupa IV: cleiuri de interior (nu sunt rezistente la actiunea umiditatii si atacul @upercilor). in aceasti grup se incadreaz& cleiurile de gelatina si emulsiile plivinilice. = Cleiurile folosite pentru executarea elementelor de constructii incleiate, nform normelor interne si strdine, trebuie si indeplineasca urmatoarele cerinte: s4 fe foarte rezistente la actiunea apei (rezistenta minima a peliculei dup’ 1h de bere, sau imersie in apa timp de 24 h, s& fie de cel putin 15 daN/cm’); s& fie istente la actiunea ciupercilor; s4 aiba o rezisten{& la forfecare mai mare decat istenta lemnului la forfecare in lungul fibrelor. Totodata, acestea trebuie s& fie lucrabile, ieftine si si nu fie toxice. %” Din categoria cleiurilor folosite in constructii, care indeplinesc in bund masura Bence impuse, se pot mentiona cleiurile pe baz de fenol, rezorcina si melamino- rmaldehida. in tara noastra, cea mai larg utilizare au c&patat, mai ales in ultimul timp, leiurile pe baz’ de fenol-formaldehida. Rezistenta minima de rupere a imbinarilor supuse la incercirile de forfecare a tului incleiat, pentru orice tip de clei folosit la realizarea elementelor de con- ctii portante, trebuie sa fie cel putin egal cu valorile date in tabelul 3.18 (conform4 CONSTRUCT IL MODERNE DIN LEMN Tabelul 3.18 Rezistenfele minime admise la forfecare ale imbindrilor jncleiate (STAS 857-83) Rezistenta de rupere la forfecare, ‘in daNicm*, pentru: Felultneeredri aad Risinoase stejar si fag. Incercarea probei in stare uscata cu umiditatea normal de 15% 60 80 incercarea probei dup’ 24 h imersie in api 40 50 Teoria incleierii. Prin clei sau adeziv se infelege, in general, o substan} macro- moleculara cu ajutorul careia se poate realiza o imbinare rezistenta si rigid’ intre doua sau mai multe suprafefe incleiate. El se poate obfine fie pe cale de sinteza, fie prin descompunerea (modificarea) produselor naturale. Produsii macromoleculari sunt substanfe compuse din molecule foarte mari, ale c&ror atomi sunt unifi intre ei prin legaturi de valenta (covalenta sau electrovalenta). in tehnic& se foloseste nofiunea de polimeri, prin care se infelege un produs macro-molecular rezultat din unirea, prin legaturi de valenta, a unui numar de structuri moleculare de bazi, denumite meri. Daci polimerii sunt formai din acelasi fel de meri, este vorba de un polimer simplu, iar dac& acestia sunt formati din mai multe feluri de meri, este vorba de un copolimer. Produsii macromoleculari iau nastere in urma polireactiilor. Prin polireactii se definesc seri de reactii chimice care se repet& de un numar foarte mare de ori, in urma c&rora se formeaza sau se degradeazi produsii macromoleculari. Dupa mecanismul reacfiei si natura monomerilor sau a merilor se deosebese dou tipuri principale de polireactii de formare a produsilor macromoleculari, numite reacfii de polimerizare si reactii de policondensare. Polimerizarea poate avea loc prin reactii consecutive sau in trepte si prin reactii inl&nfuite. Cazul cel mai general de reactii de polimerizare il constituie copolime- rizarea, care defineste polimerizarea unui amestec de meri diferiti, produsul rezultat prezentand fie proprietati specifice fiecirui mer in parte, fie propriet&file amestecului. Polimerizarea se poate obfine prin urmatoarele procedee industriale: ~ polimerizarea in bloc, cand in monomeri se dizolva cantititi reduse de promotori si se mentine amestecul la temperatura optima de reactie; produsele obtinute se prezinta sub forma unor plici sau blocuri transparente; — polimerizarea in solutie, utilizata pentru obtinerea lacurilor sau vopselelor; — polimerizarea in emulsie, cand monomerul se disperseazi in solutie apoasa de emul- gator si catalizator, incalzindu-se sub agitatie energeticd pana la terminarea procesului; — polimerizarea in mediu gazos, cdnd tatalizatorul gazos se amestec’ cu mono- merul si se supune apoi polimerizai Policondensarea este un proces complex de formare si descompunere concomi- tent a produselor macromoleculare gi se obtine printr-o succesiune de reactii de conden- sare intermediare, caracterizate prin diminuarea unei molecule simple si apoi prin ctahiliraa nai aarti de achilihrn revarcthil lo farare treant®in tehnica se deosebesc urmitoarele trei stadii de reactii: —stadiul A, in care produsele denumite rezoli sunt fuzibile, solubile si oreactive; — stadiul B, in care produsele numite rezitoli sunt caracterizate prin solubilitate fuzibilitate reduse, proprietiti inalt-elastice si tendin{ puternicd de imbibare cu Piven; 4 — stadiul C, in care produsele numite rezite sunt infuzibile, insolubile si termo- ide si nu se imbiba cu solventi. Produsii macromoleculari sunt caracterizati, in general, prin greutate molecu- 4 mare, rezistentA mecanica si insusiri termice si electrice de coagulare. Rezistenta mecanic& a polimerilor si capacitatea de a forma pelicule subfiri mina domeniul de utilizare practicd a acestora. Aceste insusiri sunt conc ‘structura liniara a macromoleculei si de gradul de polimerizare. Sub actiunea elor exterioare, produsii macromoleculari sufera deformatii temporare sau manente, in functie de viteza de aplicare si durata fortelor, precum si de temperatura. te deformatii pot fi elastice sau plastice, putand rezulta o decalare intre cetarea actiunii fortei si revenirea corpului la forma initiala, fenomen cunoscut sub umele de histerezis. Acest tip de deformatie este propriu majoritatii produsilor iacromoleculari si se numeste inalt-elastica sau de tip cauciuc. fnsusirile termice ale compusilor macromoleculari limiteazi domeniul practic ¢ utilizare. Astfel, polimerii organici prezint, in general, o stabilitate termic& redus temperatura, compusii macromoleculari se comporté in timp diferit sub actiunea jelor exterioare, si anume: polimerii cu structura liniara se inmoaie prin incalzire, nd cunoscufi sub, numele de termoplastici, in timp ce polimerii cu structura tri- mensionali de tip bacheliti suferi numai deformatii inalt-elastice gi, din aceasta Exist’, de asemenea, produsi omoleculari care se intaresc prin incalzire, cunoscuti sub denumirea de termo- ctivi. Pe termoreactivitate se bazeazi utilizarea cleiurilor cu prizi la cald. in unele ri, pentru a se reduce temperatura de curgere si pentru a mari elasticitatea, cestea se amesteci cu plastifianti, care sunt de obicei lichide sau polimeri cu greutate oleculari mica, greu volatile si comparabile cu polimerii. Proprietatile electrice ale polimerilor sunt determinate de flexibilitatea macro- Jeculelor, de caracterul grupelor polare, precum si de prezenta impuritatilor electro tilor. Solutiile compusilor macromoleculari sunt sisteme omogene, cu un grad de persie molecular sau ionic, caracterizate prin: formare spontani, stabilitate termo- namica si reversibilitatea proceselor care au loc in interiorul lor in urma variatiilor temperatura, presiune si concentratie. Proprietitile solutiilor de polimeri depind de structura initiala a polimerului. tfel, unele rdsini ureo-formaldehidice sau fenol-formaldehidice si alhidice formeaza isteme coloidale cu viscozitate redusa si se pot folosi in concentratii, ceea ce, pe ang’ economie de solvent, duce, totodata, la o uscare mai rapida gi la o acoperire Sorespunzitoare a suprafetelor incleiate. Procesul de coagulare, respectiv de separare din solutie a compusilor macro-sub actiunea unor cantitafi apreciabile de substante care au o afinitate mare pentru dizolvant. Fenomenul mentionat este reversibil si poart’ numele de salifiere, care uneori trece prin faza de gelatinizare, cénd nu are inc& loc separarea sistemului in doua faze. Prin gelatinizare, solutia de polimeri sufer4 unele modifickri vizibile, dobandind unele propriet&ti mecanice asem&n3toare corpurilor solide. Pe lang& aceste proprietiti, gelurile isi mentin insusirile plastico-vascoase. Structura unui gel este alc&tuit dintr-un schelet - faza solid’ - format din micelii legate de retele filiforme, care ii conferi propriet&’ti mecanice aseman&toare corpurilor solide si dintr-un lichid — faza lichid’ - care umple golurile scheletului, putdnd fi compus fie dintr-un mediu de dispersie, fie dintr-o solutie a polimerului care formeaza gelul. Sub actiunea variatiilor de temperatura si de concentratie, gelatinizarea este un proces reversibil, ceea ce este deosebit de important in cazul folosirii cleiurilor reversibile. fn practic3 se cunosc trei tipuri reprezentative de gelatinizare: coagulativa (prin simpla agregare a particulelor), de asociere (prin formarea de asociafii) si chimic& (de exemplu int&rirea cleiurilor sintetice la rece, sub influenta adaosului de intaritor). Insusirile mecanice deosebite ale produsilor macromoleculari se datoresc mé&rimii si structurii moleculelor, fiind determinate de legaturile intermoleculare si suma forfelor intermoleculare, respectiv de coeziune si adeziune. Legaturile intermoleculare sau valentele primare pot fi: homopolare sau covalente si ionice sau electrovalente. Valoarea energiei leg&turilor intermoleculare variaz4 intre 50 si 150 kcal/mol. Suma legaturilor intermoleculare constituie energia de legatura a valentelor secundare si se numeste energie de coeziune sau coeziune. Coeziunea. Aceasta se datoreste efectelor de atractie si de respingere dintre molecule. Valoarea energiei de coeziune variaz% cu distan{a dintre atomi si tinde c&tre zero dac& aceasta distanta este de = 7A. Energia de atractie se datoreste efectelor de dispersie de orientare si de inductie. Efectul de dispersie se datoreste schimbarii repartitiei electronilor in molecula; ca urmare, apare un moment electric instantaneu, oscilant, chiar in cazul moleculelor perfect simetrice. Acest moment induce in moleculele vecine dipoli in aceeasi faz3, ceea ce di nastere la atractie intre molecule. Efectul de orientare se datoreste unor forte de tip electrostatic si rezult& din’ interactiunea dipolilor permanenti ai moleculelor. Semnul si marimea energiei de orientare sunt determinate de orientarea relativa a dipolilor, variind invers propor- tional cu temperatura. Efectul de inductie se datoreste momentului indus de o molecula dipolar’ intr-o molecul’ vecind, in concordanta de faz cu dipolul inductor si independent de temperatura. Energia datorati celor trei efecte mentionate mai sus intervine numai in cazul moleculelor multipolare. Energia de respingere se datoreste efectului de respingere dintre molecule, din cauza campurilor electronice proprii. Energia de coeziune se poate masura prin determinarea energiei de vaporizare, energiei de dizolvare sau a rezistentei de rupere. Adeziunea. Prin adeziune se infelege capacitatea moleculelor a doua substantepsibilA numai daca distanta dintre suprafetele celor doud corpuri este mai mic& decat }x 10“ cm. in consecinta, in practic&, pentru realizarea adeziunii, se recurge la folosirea nor substanfe cu insusiri inalt-elastice. in concluzie, pentru ca adeziunea s& aib& loc, necesar ca solutia aplicati pe un corp solid s4 umecteze suprafata acestuia. Pentru explicarea adeziunii s-au emis mai multe teorii, si anume: teoria deziunii mecanice, teoria adeziunii specifice etc. In prezent, se admite c& adeziunea ste de doua tipuri: mecanic& si specific’. In consecinti, se admite c& solutia ompusului macromolecular aplicat pe suprafata lemnului umecteazi aceasta’ pprafati, p&trunzind pana la o anumit’ adancime in golurile celulare largi, in vitZtile inguste ale fesuturilor de fibre si in spafiile intermicelare. fn urma unor Beactii chimice, prin incdlzire sau racire, solutia se gelatinizeazA si legatura dintre cele pud suprafete devine rigid’ prin concentrarea gelului in cavitatile care formeaz& tructura lemnului. Legatura la interfata lemn-pelicula are loc datorit umectirii si rbfiei energiei libere superficiale, actiunii chimice reciproce intre grupele ginale ale cleiului si material etc. in general, adeziunea are loc numai daci sunt respectate urmatoarele dou’ conditii: , - solutia compusului macromolecular si suprafata materialului prezint& peeasi polaritate; ~imbinarea obfinut’ in urma gelatiniz4rii trebuie si prezinte un minimum de zistent’, superior energiei de coeziune a fiec4rui material luat in parte. Dac& energia de coeziune este superioari celei de adeziune, distrugerea imbinarii Be poate produce in clei sau in lemn-clei, iar in cazul in care energia de adeziune este perioar celei de coeziune a lemnului si cleiului, ruperea are loc in lemn. Desfiigurarea procesului de incleiere. Procesul incleierii lemnului cuprinde mitoarele operafii distincte: pregatirea solutiei de clei; aplicarea solutiei de clei; pcleierea propriu-zis’. Pregatirea solufiei de clei. Aceasti operatie const4 in trecerea cleiului pmercial in solutie de clei, care se face dup o anumita refet’. fn general, o solutie clei se caracterizeazA prin viscozitate si prin durata de folosire, care depind de bmiditatea si temperatura mediului inconjurator. Prin durata de folosire se intelege Entervalul de timp scurs din momentul pregitirii solutiei de clei pana in momentul Bind aceasta, datorit’ unei reactii chimice, variatiei de temperatura etc., pierde oprietatea adeziva. Refeta solutiei de clei, in afara de solvent si de cleiul propriu-zis, poate confine: luanti; intaritori, agenti de innobilare, eventual substante antiseptice si hidroizolatoare. Diluanfii sau ingredientii sunt produse de natur& organicA sau anorganicd diugate in scopul imbunat&tirii proprietitilor mecanice ale peliculelor de clei, putand fi activi, cu proprietati adezive proprii (de exemplu faina de cereale), sau anactivi, f4ri aceste proprietati (de exemplu bentonita). {nt&ritorii sunt substante (amestecuri) cu caracter bazic sau acid, de naturd rganic& sau anorganicd, care au rolul de transportori de ioni de hidrogen, adici de a injhila actiunea ,,inhibitorilor“ si de a dirija procesul de incleiere. Spre deosebire de talizatori, intaritorii se consuma in timpul procesului de incleiere. Agentii de innobilare pot fi diluantii sau intaritorii care asigur4 incleierilor oAntisepticele sunt substantele fungicide, insecticide si termicide, care adaugi in solutia de clei pentru a conferi peliculelor rezisten{a la atacul ciupercilor insectelor xilofage, iar rolul hidrofugantului este de a conferi produselor incleiat stabilitate la actiunea apei si a umiditatii atmosferice. Concomitent cu pregitirea solutiei de clei are loc si pregatirea suprafet lemnului, operatie care const’, de obicei, in rindeluirea, eventual dintarea (se aplic la esente tari) si stergerea de praf a acesteia. Aplicarea solufiei de clei. Aceast& operatie const’ in aplicarea direct& a solutie| sau peliculei de clei pe suprafata lemnului; intervalul de timp scurs intre aplicare gi faza urm&toare a procesului de incleiere-presare se numeste durata perioadei de impregnare. Incleierea propriu-zisa. Incleierea sau presarea este operatia prin care suprafetele de lemn pe care s-a aplicat solufia de clei sunt supuse presiunii, si are un triplu scop; formarea peliculei de clei prin contactul intim intre suprafefele incleiate; fixarea pieselor din pachet una fat de alta; mularea pieselor in forme dorite gi incleierea propriu-zisa. Presarea poate avea loc la temperatura camerei (presarea la rece) $i la o temperatur4 mai ridicata (presarea la cald). Durata de presare reprezinti intervalul de timp scurs de la inceputul inchiderii presei pani in momentul deschiderii acesteia, respectiv intervalul de timp in care are loc priza si intarirea cleiului si se compune din durata de inchidere a presei sau a dispozitivului de presare si durata de presare propriu-zis&. Durata de presare depinde de insusirile cleiului si lemnului, precum si de conditiile de presare. Totalitatea acestor factori constituie regimul de presare. Prin priza cleiului se infelege totalitatea proceselor fizico-chimice care se produc intre clei si suprafata lemnului, iar prin intarirea cleiului totalitatea proceselor fizico-chimice care se produc in solutia de clei, fara ca acesta sa fie in contact direct cu lemnul. inceputul si sfarsitul intaririi nu coincid intotdeauna cu inceputul si sfarsitul prizei. Astfel, int&rirea poate incepe o dat& cu ad&ugarea int&ritorului si poate sfarsi inainte de terminarea prizei, reactia de intZrire conditionand in mare miasur dezvoltarea fortelor de adeziune mecancé gi specific’. Regimul de aplicare a cleiului impreund cu regimul de presare alcatuiesc regimul de incleiere. Dupa operatia de presare are loc operatia de depozitare a pieselor incleiate, care trebuie si se faci in anumite conditii de temperatura si umiditate. Aceasti operatie are un dublu scop: maturarea, adici desivarsirea in timp a prizei cleiului; climatizarea pieselor (pachetelor) incleiate, pana la umiditatea corespunzatoare conditiilor de exploatare, pentru echilibrarea completa a tensiunilor interioare. Procesul de prizi se bazeaza, in general, pe reacfii chimice, cu schimbare de pH, urmate de eliminarea mediului de dispersie prin difuziune simpla sau prin evaporare si difuziune, cu excepfia cleiurilor sintetice de polimerizare care fac priza numai prin eliminarea solventului. Procesul de prizi incepe o dati cu aplicarea solufiei de clei pe suprafata lemnului si continu’ pana in momentul in care forfele intermoleculare si cele de adeziune fac posibil ca pelicula sé suporte anumite sarcini exterioare. fn acest interval de timp, rezistenta incleierii prezint’ minime si maxime, ajungand la o valoare constant dupa cAteva luni. fn general, minimele se datoresc variafiilor de umiditatein procesul de intarire, la marea majoritate a cleiurilor apare, la cateva ore jp imbinarea suprafetelor, o faza criticd, datorita difuziunii fazei disperse in lemn. depasirea fazei critice, forjele de coeziune si de adeziune se dezvolt’, Avarsind procesul de priza care, de regul, este o transformare ireversibilA, sol-gel. p prim mecanism de transformare sol-gel se bazeazd pe eliberarea mediului de persie. In urma evaporirii partiale a mediului de dispersie, concentratia si Ascozitatea cresc apreciabil, iar proprietatile structural-mecanice ale sistemului Ti modificari esenfiale, astfel cd manifestarea de coeziune devine din ce in ce mai rnicd, pan’ la desavarsirea procesului de gelatinizare. Viteza de evaporare, care depinde de temperatura si de presiunea vaporilor din gdiul ambiant, determina durata fazei deschise. Dup% imbinarea suprafefelor, fiminarea solventului din pelicula de clei continua prin difuziune treptat& pana la rea fibrelor, aceasta ca urmare a procesului de absorbtie a lichidului polar de grupele hidroxilice ale substanfelor lemnoase, proces care este urmat de o densare capilard a lichidului in crapiturile perefilor celulari, in fibrele de eremchin, vase si tracheide. O ultima cale de eliminare a mediului de dispersie te evaporarea prin marginile imbinarii, care este practic lipsita de importanfa la Beprafete mari. Gelatinizarea se produce intr-un interval de timp in care macromoleculele, torit’ misc&rii browniene, isi modific’ continu pozitia lor, pana in momentul in fortele de coeziune si de adeziune ajung s4 uneasc& particulele intre ele. Desi la hceput gelul confine inc’ 40% api, dup% = 60 min rezistenfa incleierii ajunge la felori mari si apa refinut’ de pelicula nu poate fi eliminat& decat prin difuziune; astfel te loc faza critica, care nu dispare decat in momentul incet&rii circulatiei apei in ymn. Mecanismul este specific cleiurilor de glutina si de latexuri vegetale. Alt mecanism de transformare sol-gel este solvarea fazei disperse (liant) din uspensii; prin inc&lzire, suspensia trece intr-o solufie macromolecular’, care rintr-o racire ulterioarA se .gelatinizeazi. Acest mecanism este specific pentru jurile de polivinil suspendate in plastifianti. Cel mai frecvent mecanism de transformare sol-gel este acela de formare a refelelor tridimensionale cu leg3turi covalente, realizindu-se astfel pelicule capabile si suporte rcini exterioare importante, indiferent de variafiile de temperatura si umiditate, ceea prezint’ o important’ practic deosebit’ pentru elementele de construcfii. Prin aplicarea pe lemn a unei solufii de clei de cazeini, dup’ evaporarea gi ziunea partial a apei in lemn, are loc gelatinizarea datorit’ formarii cazeinatului fe calciu insolubil. fn urma reactiei dintre uree si formaldehida se formeazi compusii de poli- geondensare cu numeroase grupe marginale reactive. Prin intermediul intaritorilor, procesul de condensare se continua, obfinandu-se refele tridimensionale. La inceputul ic&rii peliculei de clei pe lemn are loc procesul obignuit de eliminare a apei prin pvaporare si difuziune in lemn, precum si absorbfia capilara a cleiului de catre perefii scelulari, ceea ce duce la dezvoltarea adeziunii specifice. Absorbtia raginii inceteaza o #4 cu inceputul gelatinizarii. In urma gelatiniz&rii, restul de apa este refinut hecanic de pelicula neelasticd si casant& de clei, avand rol de colid de protectie. Ancorarea rasinii cleiului de lemn, respectiv dezvoltarea adeziunii specifice, pinde atat de viteza de difuziune a apei, cat si de viteza de gelatinizare. Daca viteza gelatinizare este mai redus& decAt viteza de difuziune, cleiul este rupt din imbinareProcesul de priz& se complic& prin folosirea diluantilor, mai ales in cazul in care diluantul este activ si deci ia parte la procesul de priz4, suferind transformari chimice. cazul cleiurilor fenol-formaldehidice, care fac priza la rece, eliminarea apei din sistemul lemn-clei este si mai imperioas&. fntaritorul folosit, de regula un acid puternic disociat, provoaca gelatinizarea solutiei de clei, fiind retinut impreuna cu apa rezultat4 din reactie de ‘c&tre pelicula de clei. fn cazul cleiurilor rezorcino- formaldehidice, priza se realizeaz4 prin’ adaugarea unui exces de formaldehida, cu ajutorul c&reia se destvarseste reactia de policondensare dup’ mecanismul general cu acizi si baze. In mod asemandtor decurge si priza la cald a cleiurilor melamino- formaldehidice. Gelatinizarea cleiurilor poliuretanice se produce prin amestecarea unei solutii de di- sau poliizocianat cu o solutie de polialcool, cand are loc o aditie urmati de o reactie de polimerizare in trepte. in mod asem&n&tor se produce gi gelatinizarea cleiurilor epoxidice. In prima faz3, prin amestecarea cu int&ritor, are loc o reactie exoterma cu formare de punfi, iar in a doua fazi, tot printr-o reactie puternic exoterm§, se produce consolidarea si reorientarea puntilor formate initial. fn cazul peliculelor si pulberilor de clei, unde lipseste mediul de dispersie, procesul de gelatinizare poate avea loc: prin racirea sistemului lemn-clei; prin formarea de refele tridimensionale. primul caz, in urma incalzirii si sub efectul presiunii, filmul sau pulberea de clei se inmoaie, umectand suprafata lemnului, iar in urma sciderii temperaturii se produce gelatinizarea-peliculei de clei, asigurand astfel imbinarea. in al doilea caz, prin inc&lzire si sub presiune, filmul de clei, cu risina in fazi de rezitol, umecteaz suprafata lemnului gi intr& in reactie cu grupele reactive ale acestuia, form4nd retele tridimensionale. Acest mecanism este specific peliculelor formaldehidice, precum si solutiilor de clei cu int&rire la cald. in cazul folosirii cleiurilor de contact, utilizate mai ales pentru imbinarea lemnului cu alte materiale, solutia de clei, de obicei pe baz& de latexuri naturale sau sintetice, se aplic’ pe ambele suprafeje; dup’ evaporarea mediului de dispersie, cele doua suprafefe se preseazA, iar moleculele se intrep&trund formand legituri de tip Van der Waals care asigura rezistenta imediat’ a incleierii. Parametrii procesului de priz4 a cleiurilor si factorii de influent’. fn urma studiilor efectuate a rezultat cd procesul de priza a cleiurilor depinde de o serie de factori obiectivi si intamplatori, dintre care cei mai importanti sunt: - caracteristicile solutiilor de clei (natura, concentratia, viscozitatea, pH-ul, temperatura etc.); - caracteristicile materialului lemnos (specia, structura anatomicd, forma si aspectul suprafetei, umiditatea, temperatura etc.); — caracteristicile mediului ambiant (umiditatea relativa a aerului, temperatura, presiunea partiala a vaporilor etc.). functie de valorile absolute si relative ale factorilor mentionati, se stabilesc parametrii regimului de aplicare, de presare si conditionare. Influenta factorului ,,clei asupra procesului de priza. Factorul clei intervine in procesul de priz din momentul preparSrii acestuia i pana la obfinerea rezistenfei finale. Astfel, folosirea unui clei fabricat in conditii necorespunzatoare sau depozitat in conditii de temperatur& si umiditate necorespunz4toare, poate duce la rebutarea intregii producti incleiate. De exemplu, cleiurile rezorcino-formaldehidice sunt foarte sensibilePPRUIDU AREA 1 CALCULUL ELEMENI ELUR UE CUNSIRUC HH VIN LEM at te fn general, bazele sau acizii puternici impiedic’ desfigurarea normali a rocesului de prizi si obfinerea unei rezistente mecanice corespunztoare a peliculei, *¥eoarece exercit’ o actiune nociva asupra materialului care urmeaza a fi incleiat. ‘Mastfel, uneori int&ritorul acid poate fi consumat in totalitatea lui in cursul prizei si, concentrarea locala a acestuia, in urma variatiilor mari de umiditate si tempera- 4, poate ajunge si atace fibrele lemnului. Pentru remedierea acestui inconvenient Mige recomanda folosirea unor intiritori neutri (rezorcin’, melamind etc.), sau redu- © cerea proportiei de intaritor si majorarea duratei de presare etc. a Durata de folosire a solutiei de clei precum si viscozitatea acesteia pot fi reglate ‘prin adaos de diluanti, care conditioneazi in mare misurA dezvoltarea procesului de “sprizd, deoarece indeplinesc acelasi rol ca si nisipul la intirirea betonului, Proportia acestora in clei este limitata, pe de o parte de considerente econo- mice, iar pe de alt& parte de considerente tehnice (rezistenfa incleierii). Se consider’ ye proportia unui diluant este economica, dac& prin adaugarea lui, costul solutiei de “élei se reduce cu 40-50%, fara a influenta ins rezistenfa incleierii. -# Foarte important pentru desfigurarea procesului de priza este obfinerea unei solutii de clei omogene, care s4 permita realizarea unei pelicule continue si cat mai “subtiri, cu respectarea consumului minim necesar pe 1 m?. Realizarea unei pelicule feat mai subjiri este recomandabilA si pentru faptul ci probabilitatea formarii micro- “fisurilor, in urma contractiei peliculelor, se reduce considerabil. a Experimental s-a stabilit ci rezistenta incleierii nu depinde de cantitatea de clei, dac& solufia de clei este aplicat’ uniform pe suprafeje netede si dact presiunea exer- “Scitat& este suficient& pentru realizarea unui contact intim intre suprafefele incleiate. Influenfa factorului ,lemn“ asupra procesului de priza. in general, lemnul ~‘poate fi incleiat fara dificultati, cu oricare din tipurile de clei mentionate, daca se iau “'masurile necesare pentru pregitirea prealabili a suprafefelor $i conditionarea lemnului “la o anumitd umiditate, deoarece viteza de difuziune a solventului din solutia de clei ‘ depinde de umiditatea absoluta a lemnului. Folosirea unui lemn cu umiditate excesiva atrage dupa sine diluarea solutiei de “lei, precum si scAderea viscozitatii acesteia in limite necontrolate. in aceste conditii, * rezult& o incleiere séraci si o deformare a lemnului incleiat, iar durata de presare creste considerabil. i Fenomene asemanatoare se produc si in cazul unei uscari neuniforme a supra- fetei lemnului sau a folosirii unui material lemnos deformat din cauza unei uscdri + incomplete, neuniforme sau excesive. In scopul obfinerii unei incleieri rezistente, este necesar ca limita de umiditate pentru materialul lemnos folosit s4 se stabileasca in functie de caracteristicile cleiului. ' Ca regula generala, pentru incleierea lemnului masiv se poate admite o umiditate * maxima de 20%. : Pentru realizarea unei adeziuni corespunztoare, este necesar ca solutia de clei folosit’ s& asigure umectarea suprafetei lemnului. Totodat’, suprafefele care urmeaz4 s& fie incleiate trebuie s4 fie proaspat si ingrijit prelucrate mecanic, 4 despr&fuite si eventual degresate. Priza solutiilor de clei este conditionata si de specia si structura anatomica a Jemnniui. fn general. sneciile de risinnase. care se utilizeaz% frecvent nentru reali- eyIn scopul folosirii specijlor lemnoase foarte dense (foioase tari), este necesara © sablare puternic& a suprafetelor, eventual o impregnare prealabil a acestora cu solufie de clei cu adaos de 20% alcool metilic, iar presarea trebuie si se fact cu mult mai energic. In procesul de priz4 lemnul poate interveni si prin temperatura lui. De regula, lemnul are inainte de aplicarea solutiei de clei temperatura mediulu ambiant, adic& 15...20°C. Uneori, este ins’ recomandabil ca lemnul s& fie preinc&lzit pana la o temperatura de 45°C. Influenfa factorului ,mediu ambiant“ asupra procesului de priz&. in procesul de incleiere, ,,mediul ambiant“ intervine prin temperatura, umiditatea relativé a aerului, presiunea partial& a vaporilor si viteza de circulatie a aerului. fn general, temperatura recomandata pentru incleierea lemnului este de = 20°C. Sub temperatura de 10°C, de regula, nu se poate realiza incleierea lemnului, deoarece cleiul ,,ingheat&“in contact cu suprafata lemnoasa. Cleiurile sintetice cu int&ritori sunt sensibile, in general, la cresteri de tem- peratur peste anumite limite si se pot int&ri inainte de vreme. Din acest motiv, durata de folosire, respectiv durata de depozitare a solutiilor de risini sintetice este condi- tionat de variatiile de temperatura ale mediului ambiant. Pentru cleiurile sintetice pe baz& de fenol-formaldehid’ fara intiritor, temperaturile mediului ambiant pana la 100°C nu sunt critice. Temperatura de 70°C constituie pentru materialul lemnos un punct critic, deoarece duce la modificarea insusirilor sale elastice, fenomen care este accentuat in cazul unei umiditafi relative a aerului mai ridicate. Influenta umidit&tii relative a aerului interior intervine att in cazul conditiilor de depozitare a cleiului, mai ales cand acesta se foloseste sub form’ de pulberi, cat i in tot cursul desfagurarii procesului de fincleiere, incepand cu pregitirea solutiei de clei, aplicarea acesteia si presarea pachetelor si terminand cu condifionarea pieselor incleiate. Dupi terminarea procesului de incleiere, o atentie deosebitA trebuie acordat’ condition&rii elementelor, pentru a aduce in echilibru umiditatea lemnului incleiat cu cea a mediului ambiant. Procedee si utilaje pentru pregitirea si aplicarea solufiilor de clei. Avand in vedere c& procedeele si utilajele pentru pregatirea solutiilor de clei sunt diferite de cele pentru aplicarea lor, acestea se vor prezenta in mod separat. Procedee si utilaje pentru pregatirea solutiei de clei. in general, procedeele si utilajele folosite pentru pregitirea solutiei de clei depind de natura gi tipul cleiului. Pregatirea solutiilor de clei de origine natural4 const& din: imbibarea cleiului; dizolvarea in ap& a principalului intaritor (de obicei oxidul de calciu); amestecarea componentilor; maturarea solutici. imbibarea cleiurilor de glutin’, cazein8 si albumin’ se realizeaz, de reguli, in vase de lemn, zinc, duraluminiu, cupru cositorit sau ofel smaltuit. Inainte de imbi- bare, cazeina sau albumina trebuie macinati pana la granulatia prescrisa in refet si trecutd printr-o sit’ de 1 400-1 500 ochiuri/em’. Stingerea si prepararea laptelui de var se fac in recipiente de ofel, iar ames- tecarea componentilor si pregitirea solutiei de clei se realizeaz’, de obicei, in malaxoare compuse dintr-o baie metalic, previzut& cu doi arbori cu palete, care se rotesc in sensuri si cu turatii diferite, cu manta de inc&lzire-racire si cu van’ pentruMaturarea solutiilor de clei se realizeaz4, de obicei, in butoaie de lemn sau in oare metalice smiltuite. Pregitirea solutiilor de cleiuri sintetice se face, de tegul4, in malaxoare de dife- capacit&ti, prevazute cu un agitator de diferite forme (planetara, elice, turbina ), cu turatie de 40-60 rot/min, care s4 asigure o bun’ omogenizare si o curdtire |. At&t cuvele cAt si agitatoarele trebuie s& fie confectionate din ofel emailat, wistent la acizi. Solutiile de int&ritor se pregatesc in vase de ofel inoxidabil, sticl4, porfelan etc., se pot prevedea gi cu un agitator cu elice pentru omogenizare. . Procedee si utilaje pentru aplicarea solujiilor de clei. Procedeele $i utilajele sau pozitivele folosite pentru aplicarea solutiilor de clei difer’ tn functie de forma gi tipul eselor, marimea suprafefelor, felul operatiei, consisten{a si natura solutiei de clei. fn general, aplicarea solutiei de clei se poate face prin urm&toarele doud ocedee: manual sau mecanic. Aplicarea manual’ se foloseste in cazul unor piese de dimensiuni si suprafete gise poate | Tealiza fie cu ajutorul unor perii, pensule sau dispozitive cu role tru aplicarea cleiurilor sintetice compuse din doi componenti: risind si intiritor). manuala a solutiilor de clei pe suprafete mari nu este economic’ si nu 4 realizarea unei pelicule uniforme. d e £ Fic. 3.58 Utilaie ventru aplicarea manuali a solutiilor de clei:Aplicarea mecanica se-realizeaz4, de obicei, prin intermediul unei masini de aplicat, care asiguri dozarea unei cantit&ti bine stabilite si intr-o pelicula uniforma, indiferent de consistenfa solutiei de clei. Cel mai simplu gi eficace procedeu de aplicat se obfine prin folosirea masinilor cu cilindri, compuse din: cilindri de ungere, pre- vazufi cu manta cane- lat& de cauciuc, cilin- dri de dozare, recipi- ente de solutie de clei si diferite mecanisme de reglare a distantei dintre cilindri, de avans, de antrenare, cuplate cu cele de pornire si oprire, montate pe un soclu rigid (fig. 3.59). Cilindrii de dozare se realizeaz4, de obicei, din ofel cromat dur, avand suprafafa neteda, cu diametru si turatie mai reduse decat ale cilindrilor de ungere. Recipientele au forma de cuva, astfel realizate incat s& asigure cufundarea unei treimi din diametrul cilindrilor de ungere. Dispozitive gi utilaje de presare. Presarea pieselor incleiate se poate realiza mecanic, hidraulic si pneumatic, in functie de marimea pieselor, valoarea presiunii specifice si de tipul operatiei de incleiere. fn cazul folosirii utilajelor de presare actionate mecanic, nu poate fi asigurat4 realizarea unei presiuni sigure si controlabile. Cel mai rispandit sistem de presare in industria lemnului este cel hidraulic, care permite realizarea unei game foarte largi de presiuni (de la 5 pana la 350 daN/cm’). Presarea pieselor incleiate se poate face la rece sau la cald. Cel mai frecvent se utilizeazi presarea la rece, deoarece reclama investitii reduse si permite folosirea unui material cu rugozitate si umiditate mai mare, in schimb necesit& o durati de presare si de condifionare mai lung’, precum si un consum mai mare de clei. Presarea la cald reclama investifii de utilaj mai mari, umiditatea materialului mai redus& si condifii de executie mai ingrijite, ins4 permite realizarea unor incleieri mai rezistente, a unui consum mai redus de clei si o durat& de presare si conditionare mai scurt’. Pentru realizarea elementelor de constructii (liniare sau curbe) se utilizeaz, de regula, presarea la rece, cu ajutorul unor dispozitive de tip pres& cu gurub (fig. 3.60). Defectele de incleiere si remedierea lor. Defectele incleierii se pot datora mai multor cauze, dintre care cele mai importante sunt urm&toarele: pregatirea necores- punztoare a suprafetelor care urmeazA s& fie incleiate; prepararea, depozitarea si aplicarea necorespunzatoare a cleiului; nerespectarea limitelor de umiditate de temperatura a aerului; nerespectarea conditiilor de presare si conditionare. Pregitirea necorespunzitoare a suprafefelor conduce la neuniformitatea Fig. 3.59, Masina de aplicat clei cu cilindri: -recipient cu solutie de clei; 2-cilindri de dozare; 3-cilindri de ungere.PPOUSCTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 125 Fig. 3.60, Dispozitiv metalic pentru confectionarea grinzilor incleiate. fn urma analizarii defectelor de incleiere a lemnului masiv, indiferent de tipul clei folosit, se constata, de regula, ori lipsa continuititii peliculei de clei, ori zenta unei pelicule foarte groase. in primul caz, defectul se datoreazi unei cantit%ti mult prea reduse de clei, fie in cauza unei pregatiri necorespunzitoare, cea ce face ca cleiul s& fie stors din licul&, fie din cauza folosirii unor solufii prea diluate. fn al doilea caz, defectul se datoreazi fie aplic&rii unei solujii mult prea scoase, fie pregitirii necorespunzatoare a suprafefei lemnului sau datorit unor ri prea mari. Avand in vedere cele de mai sus, caracterizarea defectelor de incleiere se poate ice astfel: + = incleiere s&rac&, prin lipsa totala sau partiala a cleiului in pelicule (rosturi); ~ incleiere in pelicula cu grosime mare si neuniforma si cu o rezisten{& scAzut’ istenta scAzuta la actiunea apei poate fi un indiciu cd piesa nu a fost suficient nditionat& sau c& s-a utilizat fie un clei necorespunzitor, fie o refet4 gresit%); — incleiere ,,inghetata“, cand peliculele de clei sunt continue si vizibile. Un alt defect important il constituie basicile de aer, care pot interveni mai ales cazul tehnologiei de incleiere la cald. Prin incalzirea pachetului de materiale in si, la temperaturi peste 100°C, apa existent in solufie si in lamelele de lemn se ansforma in vapori, care urmeaza sa fie evacuafi pe la margini, dup reducerea juni. in cazul incleierii la rece, formarea bisicilor de aer se datoreaza fie distributiei egale a presiunii, fie lipsei de umectare de c&tre solutia de clei a suprafefei sau ‘ezentei in materialul lemnos a pungilor de rasin&, petelor de grisimi., murdariei etc. Pentru eliminarea tuturor acestor defecte, care pot afecta considerabil calitatea cleierii, ducdnd in general la reducerea rezistenfei acesteia, se impune respectarea strictefe a tuturor condifiilor privind: pregitirea suprafefelor si continutul de iditate a lamelelor: compozitia, modul de pregatire, depozitarea si aplicarea Jdleiului, precum si cele cu privire la presarea pachetelor si conditionarea elementelorPrevederi constructive privind realizarea imbinarilor la elemente incleiate, Elementele de constructii incleiate se realizeaz4 numai din lemn ecarisat (scandu dulapi, rigle etc.). Suprafetele de incleiere trebuie sa fie netede gi fard impuritaqi, Alegerea categoriei de cherestea pentru realizarea elementelor incleiate se face in functie de destinafia piesei, natura si marimea solicitdrii, conform STAS 857-83 (tabelul 3.19). Dispunerea materialului lemnos de diferite categorii de calitate (I, II, III) pe in<imea sectiunii transversale se face in functie de destinatia elementelor incleiate si in raport cu natura si m&rimea solicitarii (fig. 3.61). Tipurile de elemente incleiate din lemn folosite in constructiile moderne pot fi foarte variate (grinzi drepte sau curbe, arce, cadre, ferme etc.). Tabelul 3.19 Categoria pieselor de lemn utilizate la realizarea construcfiilor incleiate Categoria de calitate a Solicitarea gi destinatia pieselor si elementelor incleiate pieselor de lemn Piese intinse la un efort unitar > 70% din rezistenta admisibila (de calcul), precum gi in zonele intinse ale pieselor incovoiate pe o indltime de cel putin 1/15 h a) Zonele periferice ale pieselor comprimate gi ale celor incovo- iate, exceptand zona intins’. b) Piesele intinse, cu un efort unitar cel mult 70% din rezistenta admisibil& (de calcul). Zona din treimea mijlocie a secfiunii transversale a pieselor comprimate si incovoiate. imbinarea scndurilor si dulapilor din piesele incleiate se poate face in trei moduri: cap la cap; pe suprafaf& tesit%, cu inclinare de 1/10-1/20; in form’ de dinji (fig. 3.62). NtJUL Rn yt CRU De GLU 2b CUNO RUC YE i iY ser imbinarile cap la cap se folosesc la elementele comprimate si la elementele incovo- , drepte sau curbe, in zona comprimata, precum si in zona centrala slab solicitat’. fmbinirile pe suprafetele tesite si in dinti-pana se folosesc la elementele intinse fn zonele intinse, puternic solicitate, ale elementelor supuse la incovoiere, incovo- cu compresiune sau la flambaj. Imbinirile executate pe suprafetele tesite permit realizarea pieselor intinse cu efort capabil apropiat de cel al lemnului plin, in cazul in care lungimea suprafetei ite este de cel putin 10 ori grosimea scAndurii a; imbinarile cap la cap se comport ¢ la solicitarile de compresiune; imbinarile in forma de dinfi se preteazi la execu- a elementelor intinse. Cercetirile experimentale efectuate pe un numir mai mare de grinzi incleiate 8, 11 si 17 randuri de sc4nduri), supuse la incovoiere, la care imbinarea scandu- Fig. 3.62. imbinarea pieselor din cherestea in elemente si’structuri incleiate: a-imbinare cap la cap; b-imbinare pe suprafetele tesite; cimbinari in formé de dinti. 2 Frilor din zona intins& s-a facut in forma de dinti-pand si dup’ suprafefe tesite (1128 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN nu prezinta diferente prea mari; imbinarea in forma de dinfi prezint& ins’ avantajul unei lungimi de imbinare mai reduse gi al unei sigurante mai mari. Rezistentele medij obfinute pe tipurile de grinzi incercate pentru cele dou’ tipuri de imbinari variazg intre 84 si‘97% din valoarea rezistentelor obfinute pe epruvetele de control, Totodat&, s-a constatat ca in cazul imbindrilor pe suprafetele tesite cu inclinare de 1:20, se poate ajunge la 95% din rezistenta obfinutd pe epruvete de control. fntr-o singur& secfiune transversal a elementului incleiat, numarul scandurilor (dulapilor) intrerupte nu trebuie si depaseasc 1/4 din numirul total (fig. 3.63), Lungimea minimi a sc4ndurilor, dulapilor si riglelor care se utilizeazd la confec. a elementelor incleiate trebuie s& fie de 2,5 m, iar grosimea de maximum 50 mm, in cazul arcelor, grosimea scAndurilor nu trebuie sd fie > 1/300 din raza de curbur’. 2a _y. eet + Ze Fig. 3.63. Normele privind imbinarea scandurilor pe indltimea sectiunii transversale si in lungul elementelr incovoiate: ala grinzi; bla arce. in general, imbinarea pe suprafete tesite se utilizeaz4 pentru realizarea elemen- telor intinse sau in zonele intinse ale elementelor incovoiate si, respectiv, compri- mate-incovoiate pe o indltime de 0,10-0,15 din indltimea sectiunii transversale si trebuic s cuprinda cel putin doua randuri de scanduri sau dulapi (v. fig. 3.63, a). In cazul elementelor curbe ale arcelor, se recomanda ca imbinarea scandurilor in lungul elementului s& se realizeze in forma de dinfi-pand sau pe suprafefe tesite pe 0 adancime de cel putin 0,1 hin ambele zone marginale, iar restul imbinarilor, cap la cap (v. fig. 3.63, b). La grinzi, tesirea se face cu o pant a/! = 1/10, iar la arce cu panta a/] =1/6, a fiind grosimea scAndurii, iar /—lungimea tesirii. Distanfa dintre imbinarile cap la cap invecinate trebuie si fie de cel putin 20 grosimi de scAndura (20a). iar dintre axele imbindrilor tesite de minimum 10 arncteni{OIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 129 Latimea elementelor de lemn incleiate care se intretaie sub un unghi @ = 90° nu buie s& fie > 8 cm, cAnd se foloseste clei de cazein&, sau 10 cm, cAnd se utilizeazi lei de fenol sau rezorcina-formaldehid’. fn cazul unghiurilor a < 45°, litimea mentelor incleiate poate fi de 12 sau de 15 cm, dup’ natura cleiului utilizat (de ind sau pe bazi de formaldehida). Calculul elementelor incleiate la care innddirea scandurilor se realizeaz’ pe prafefe tesite, se face prin corectarea rezistentelor admisibile (de calcul) cu ficientii de corectie: k = 0,9 - pentru panta a// 2 1/10 si k = 0,8, pentru panta I< 1/10. Particularitatile de executie a elementelor incleiate constau in aceea ci izarea lor se face, de regul&, in fabrici sau in ateliere specializate, inzestrate cu enajari speciale pentru uscare si conditionarea lemnului gi cu utilajele necesare tru prelucrarea lemnului, pregatirea solufiilor de clei si executarea luc&rilor de leiere, bazate pe o tehnologie de fabricatie avansat’. Pentru ca lucrarile de incleiere s& poat’ fi realizate in conditii optime, tempera- ra aerului din sectiile de incleiere si de conditionare trebuie s& fie cat mai constant’ de minimum 15 °C, iar umiditatea aerului si fie cét mai apropiat’ de umiditatea ‘Memnului incleiat si de cea a mediului de exploatare a constructiei care urmeazi a fi ‘etealizata din elementele respective. ; Lemnul folosit pentru realizarea elementelor de rezistenfa incleiate trebuie si “fie de esen{& rsinoasa, avand o umiditate de cel mult 18%. Speciile foioase se admit “humai in cazul in care au fost luate masurile de protectie impotriva putrezirii si cu un regim special de incleiere. ? Cheresteaua folositi sub forma de scnduri sau dulapi nu trebuie s4 depSseasci ‘“qgrosimea maxima admis& (de 5 cm, in cazul elementelor drepte $i 1/300 din raza de ‘,gurbura, in cazul elementelor curbe). % In vederea reducerii tensiunilor interioare in rostul incleiat, indeosebi ale celor aeeare actioneaz4 normal pe rost (fig. 3.64, a), datorit’ deformafiilor de contragere, ‘gasezarea scAndurilor, dulapilor, in timpul efectuarii operatiilor de incleiere, trebuie ‘eficut’ astfel incat inelele anuale si fie orientate in acelasi sens (fig. 3.64, b). i +90 FESS SIN LESS AA & r ‘pee fae » o————— = fn cazul elementelor incleiate (grinzi, arce) cu Ixtimea sectiunii transversale mai mare de 14 cm, in vederea reducerii tensiunilor interioare suplimentare in rosturile incleiate, se recomanda ca aldturarea acestora si se realizeze prin fesere in 14time si in indltimea scAndurilor cu litime redusa (fig. 3.65). Suprafetele incle- iate trebuie date la rin- dea gi curatate de praf, pete de ulei, lac etc., cu cel mult 12 h inainte de incleiere. Dup’ 5-10 min de la aplicarea cleiului pe suprafetele pieselor, se trece la asamblarea si presarea elementelor incleiate. Timpul de la inceputul asamblirii si pni la terminarea ope- rafiilor de introducere in pres& trebuie s& fie de cel putin 5 min gi maximum de 20 min. Presarea pieselor poate fi realizat’, de la caz la caz, in prese spe- ciale (pneumatice sau Fig. 3.65. Modul de fesere in latime si pe iniltime a pieselor in cazu! -hidraulice), cu prese elementelor incleiate cu litimea sectiunii transversale > 14 cm. manuale (sub forma de jug), sau prin cuie de montaj dispuse la anumite distante intre ele. Presiunea aplicat& trebuie s& asigure un contact cit mai perfect intre piesele incleiate, pe toat litimea si lungimea lor. Stabilirea presiunii optime necesare se face tinand seama de in<imea sectiunii, de grosimea scAndurilor, de calitatea de prelucrare a fefelor etc. Pentru cazurile de incleiere obignuit%, realizate in conditii obisnuite, trebuie si fie asigurat4 o presiune de = 5-7 daN/cm’, Durata minima de presare depinde de tipul cleiului, de temperatura inc&perii si tipul (forma) elementului. in cazul grinzilor drepte, aceast’ durat& variazi intre 6 si 10 h, iar in cazul elementelor curbe (cadre, arce etc.), intre 16 si 24 h. Conditionarea, prelucrarea sau transportul elementelor incleiate se face de asemenea dup& un anumit interval de timp (20-60 h) si depinde de aceiasi factori. Un caz particular al imbinarilor incleiate in noduri (cazul fermelor) il constituie imbin&rile cu saibe metalice, care in ultimul timp au c&patat o rispandire destul de mare in realizarea construcfiilor de lemn executate in fabric& (fig. 3.66). Prin saiba se intelege o plicuta (sau manson) cu o gaur& pentru bulon, dispusa, de regul’, central, incleiat’ de elementele de lemn sau placaj cu ajutorul unui adeziv rezistent la ap’ (de obicei pe baz de epoxid). Efortul intr-o asemenea imbinare se transmite de la o pies’ la alta prin inter-IECTAREA $1 CALCULUL ELEMENIELOK DE CONSTRUCJI DIN LEMN 4st mee a ar ig Fig. 3.66. imbin&ri cu saibe metalice incleiate: a-imbinare de prelungire; b-imbinare dz nod; J-eclise; 2-suruburi de lemn; 3-saibe (plicute). sagpieiesg Pelicula de clei de sub saiba lucreazd la forfecare si partial la intindere normal {pe rost (smulgere), motiv pentru care saibele se prevad la capete cu guruburi de strangere (presare) Calculul imbin&rilor cu saibe incleiate se face din conditia de forfecare a “rostului incleiat. Suprafata necesara pentru saiba metalicd se determin4 din conditia ca: ip} ; Avet 2N/2,(R7), be care: t,(R?) este rezistenta admisibila (medie de calcul) la forfecare a lemnului si f se determina finand seama de unghiul pe care-I face directia fortei3.5.7. PIESE $I ELEMENTE METALICE DE iMBINARE UTILIZATE iN CONSTRUCTIILE DE LEMN Date de bazi. in constructiile de lemn moderne, piesele metalice pot servi atat pentru realizarea unor elemente intinse ale formelor arcelor etc. (montanti, diagonale, talpi inferioare si tiranfi), cAt si pentru asamblarea pieselor de lemn intre ele (suruburi, cuie etc.). Piesele metalice se utilizeazi in constructiile de lemn, de asemenea gi la imbinarea elementelor intinse, la asamblarea barelor cu secfiune compusé, precum si la realizarea imbinirilor in noduri sau ca piese de susfinere. O parte dintre aceste elemente sau piese au un rol de rezistenti si deci dimensiunile lor rezult& din calcul, altele ins& au rol constructiv ( de siguranfa), astfel c& dimensiunile lor se stabilesc pe baza respect&rii unor cerinfe de ordin constructiv, reglementate prin STAS 856-71. Date constructive si elemente de calcul. Piesele metalice utilizate in constructiile de lemn pot s4 apar& sub forma de platbande, tiranfi, zbanturi, buloane, cuie, suruburi etc., care servesc atat pentru realizarea elementelor intinse a fermelor, arcelor etc., montanti, talpi inferioare, tiranti, cat si pentru asamblarea pieselor din lemn intre ele. conteopiutits Fig. 3.67. Tiranti de ofel rotund cu manson special de strangere. fn cea ce priveste utilizarea pieselor metalice in constructiile de lemn, 0 atentie deosebit4 trebuie acordat& realizarii tirantilor si t&lpilor inferioare ale arcelor si fermelor din lemn, precum si buloanelor de ancoraj sau dispozitivelor de susfinere solicitate puternic la intindere. intinderea tirantilor se realizeazi prin strangerea piulifelor prevazute, de obicei, la ambele cavete (fig. 3.67). Cand insa cavetele tirantilor nu sunt accesihile injtroducerea unui manson de strAns cu filet stanga—dreapta, confectionat din doua ite — una cu filet stanga gi alta cu filet dreapta - sudate intre ele cu doua platbande lise) de ofel (fig. 3.67, detaliul b). Pentru inliturarea pericolului de desurubare a piulifelor de la extremititile burilor (buloanelor) si tiranfilor se prevad, de obicei, contrapiulife. Sudarea sau tarea filetului nu este indicat’, deoarece prin aceasta strangerea sau desfacerea terioar& a piulitelor devine imposibilé. in vederea reducerii consumului de metal, in special la tiranfi lungi si cu metrul > 20 mm, se recomanda ca porfiunea filetata s& fie ingrosata prin forjare, tfel incat sectiunea neti din portiunea filetat’ si devin’ aproximativ egal& cu cea a ntului. Pentru a mari suprafata de strivire dintre piulitd si lemn, la capetele tirantilor buloanelor se asazi cte o saib’. Suprafata saibei se stabileste astfel incdt 0 entuala suprasolicitare a tijei bulonului sau a tirantului si duc& la atingerea zistentei de strivire a lemnului si nu a rezistenfei de curgere in ofel, deoarece in t caz pericolul nu poate fi prea mare. Dimensiunile minime ale pieselor metalice utilizate in constructiile de lemn se fabilesc luand in consideratie si actiunea corosiv pe care o au in timp agentii atmos- ici asupra ofelului. Din acest motiv, se impune ca diametrul minim al pieselor tunde sa fie de 12 mm, iar in cazul pieselor confectionate din ofel lat, grosimea inim’ s4 fie de 6 mm. in cazul in care pentru transmiterea efortului de intindere se utilizeaz& doi sau ai multi tiranti, trebuie s& se tind seama de posibilitatea suprasolicitarii unuia dintre ‘anti, prin introducerea in calcul a coeficientului de corectie k,. Pentru cazurile ente, cand tiranfii se execut& din 2 sau 3 bucafi, k, = 0,8. Calculul tirantilor si suruburilor (buloanelor) se face la efortul de intindere N, relatia: O=N,/A, Sk,on (Ri), (3.56) * : fin care: A, este sectiunea net& a tirantului sau a surubului (in zona filetat4); ; k, — coeficientul de distributie a efortului de intindere intre tiranti; : k, = 1,0 in cazul tiranfilor executati dintr-o singur bara; k, = 0,8 in cazul tiranfilor din dou’ sau mai multe bare; 6,,(R,) - rezistenta admisibila la intindere pentru tiranti si suruburi de ofel : (STAS 763-71) sau de calcul (R, = 6,)- Scoabele din ofel rotund (sau patrat) de 10-18 mm se utilizeaza in constructiile le lemn pentru imbinarea pieselor de lemn, in special la constructii cu caracter rovizoriu, realizate din lemn rotund (fig. 3.68). Utilizarea scoabelor ca mijloc de binare nu este indicata in cazul elementelor de constructii executate din scinduri au din dulapi, deoarece in mod obisnuit ele se introduc in piesele de imbinat prinbet Fig, 3.68. Imbiniri cu scoabe. Date constructive: a caracteristici geometrice; b- reguli de dispunere in imbinare. Efortul admisibil (de calcul) al unei scoabe, in cazul introducerii prin batere, cAnd lungimea de incastrare a = 6-7 d,, poate fi considerat egal cu efortul admisibil (de calcul) al unui bulon sau dorn de ofel cu acelasi diametru. Pentru realizarea imbinarilor, in construcfiile de lemn se mai utilizeaz& si juguri metalice, indeosebi la executarea imbinarilor in noduri (fig. 3.69). Forma jugurilor este determinat&, in general, de natura imbinarii. in mod obisnuit, jugurile au rol de transmitere a eforturilor in imbiniri (fig. 3.69, a), sau de susfinere (fig. 3.69, b). Fig. 3.69, Juguri si zbanturi din ofel. in cazul jugurilor de susfinere executate din ofel rotund, se impune utilizarea unor saibe de ofel lat sau cornier (v. fig. 3.69, b), pentru mirirea ariei de strivire. Calculul jugurilor curbe se face considerandu-se eforturile de strivire oy uniform distribuite pe suprafata diametral& (2N = 2r- J, 0;,). fn cazul constructiilor moderne din lemn realizate din bare drepte, in vederea simplific&rii montajului si reducerii inaltimii constructiei, imbinarea barelor in noduri se execut’, de asemenea, utilizind piese metalice de diferite forme si tipuri (fig. 3.70OIECYAREA $1 CALCULUL ELE! ENTELOR DE CONSTRUCTH DIN LEMN 139 Fig. 3.71. imbinarea grinzilor cu ajutorul pieselor metalice speciale. 3.6. COMPORTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECTIUNE COMPUSA 3.6.1. DATE GENERALE Din cauza sortimentului lemnos limitat, deseori in executia constructiilor de jemn se ajunge la necesitatea realizirii barelor cu sectiune compusi, alcituite din loud sau mai multe elemente (scanduri, dulapi, rigle, grinzi) suprapuse si solidarizate tre ele prin diferite procedee de imbinare. in constructiile de lemn se realizeazi in mod frecvent elemente cu sectiune mpusi, solicitate: la incovoiere (grinzi solidarizate, cu pene etc.); la compresiune (talpile si diagonalele fermelor); la compresiune cu incovoiere (stalpi, arce, cadre,136 CONSTRUCTII MODERNE DIN LI Din cauza neajunsului comun tuturor elementelor de imbinare folosite pen solidarizare (cu exceptia cleiului), si anume acela de a se deforma (ceda) in timp sul actiunea solicit&rii la care sunt supuse, barele cu sectiune compusi se caracterize: in general printr-o rigiditate mai redusi. Cedarea legaturilor conduce, de obicei, Ig. inrdutatirea comport&rii unei bare cu sectiune compus& in comparatie cu o bara cy secfiune simpla. ; fn baza celor ardtate mai sus, la calculul barelor cu sectiune compusé din lemg | trebuie s& se fini seama de reducerea rigidititii in urma cedarii legaturilor, constituind astfel o particularitate specifica a acestora. Stabilirea metodei practice de calcul pentru barele cu sectiune compusi se poate face analizind particularitatile si modul de comportare a barelor cu sectiune compusa, solidarizate prin intermediul unor leg3turi perfect rigide R, flexibile F si fara legaturi O, avand aceeagi deschidere, sectiune transversal si incdrcare (fig. 3.72). th PP gd Nee Ner Nex on of eh ad PoP 4 Fig. 3.72, Bare cu sectiune compusé solidarizate cu legaturi rigide R, flexibile Fi fird legituri O. La bara R, eforturile de alunecare din incovoiere sunt preluate in intregime de rostul incleiat. fmbinarile incleiate fiind rigide, bara se comport ca o bara cu 0 sectiune simpli (monolit&), avand un moment de inerfie Ip, un modul de rezistenf& Wa Si 0 sigeat’ fy (determinate in mod obignuit). La bara O, la care legaturile lipsesc cu desavarsire, momentul de inerfie Ip al barei este egal, in acest caz, cu suma momentelor de inerfie ale elementelor com- ponente I, (Ip = 1, = 2h), respectiv modulul de rezisten al barei Wy = 2 W,= 2. S&geata fy a barei se determinA, in mod obignuit, pentru un moment de inertie f= 2h- - Efortul de alunecare din rost este egal cu zero (Tp = 0), neexistdnd legaturi. in cazul barei F, efortul de alunecare este preluat de legiturile flexibile (tije cilindrice, pene etc.), care cedeaz in timp sub actiunea incArc&rilor. Dupa modul de. comportare, bara Fse situeazi intre bara R $i O. Sageata barei Fva fi, de regula, maiAstfel, momentul de inertie I-si modulul de rezistent’ Wp-vor fi mai mici decat gi respectiv Wa, dar mai mari decat Ip si Wo: Ip> Ip >; We> We > Wo Efortul de alunecare intr-o bard cu legaturi flexibile se reduce, in general, la Jul unei bare cu sectiune simpl& sau cu leg&turi rigide, prin introducerea in calcul Zrimilor Isic, Wealer Teate (moment de inerfie de calcul, modul de rezistenti de 1 si efort de alunecare de calcul), care se determin’ cu relatiile: Toate = Ip = ilps (3.57) Weate = Wr= k,Wri (3.58) Toate = Tr= kTp, (3.59) care: kj, ky si k, sunt coeficienti de echivalenf2, avand valori cuprinse intre 1 si Ehh/Ip pentru k;, intre 1 si W;/Wp pentru ky, si intre 1 $i 0 pentru k, (tabelul 3.20) Tabelul 3.20 Coeficientii de corectie ky si k; ‘Tipul legiturii Coeficientul “cms | ene seine m ; ) Legaturi de toate tipurile cu k 0,70 | 0,85 | 0,90 | 0,90 w exceptia celor de la punctul b 0,60 | 0,80 | 0,85 0,45 | 0,65 | 0,75 0,25 | 0,50 | 0,60 0,55 | 0,75 | 0,85 0,40 | 0,70 | 0,80 0,30 | 0,50 | 0,65 0,35 | 0,50 0,90) ib) Tije de toate tipurile k. w fn cazul barelor cu sectiune compusi, cu legituri flexibile, solicitate la woiere (fig. 3.72, a), sigeata f'se determina pentru momentul de inertie de calcul = kg) sau cu relafia: (3.60) ‘care fy este sigeata calculat pentru o sectiune plind (rigid’).de asemenea la calculul unor-bare cu sectiune simpla, cu deosebire c& in acest caz se introduce, in locul coeficientului de subfirime obisnuit, un coeficient de subjirime echivalent Ap, care se determina cu relatia: pe a ag teste, (3.61) VipiA YigkIA glk; “Yk; in care pt este un coeficient de sporire a gradului de subjirime a barei cu sectiune compus&. in cazul barelor cu legaturi flexibile, coeficientul 1 este intotdeauna supra- unitar, spre deosebire de cazul barelor cu legaturi rigide (incleiate), undé coeficientii ; si w devin egali cu unitatea, cea ce conduce la concluzia c& in cazul barelor incleiate Ap = Ap. fn baza celor aratate mai sus, calculul barelor cu sectiune compusa se reduce, in toate cazurile, la determinarea valorilor de calcul pentru momentul de inerfie Ip, modulul de rezistenfé Ws, coeficientul de subfirime Ap etc. 3.6.2. GRINZI CU SECTIUNE COMPUSA SOLICITATE LA INCOVOIERE Grinzile cu sectiune compusi, solicitate la incovoiere, se pot realiza sub form’ de grinzi din doua sau mai multe elemente suprapuse solidarizate intre ele cu pene prismatice, pene lamelare (plicute) sau cu cloturi, cand intre elemente se lasa un interspatiu So. Calculul grinzilor cu sectiune compusi, solicitate la incovoiere, const’, ca si in cazul grinzilor obisnuite, in verificarea efortului unitar normal sau determinarea modulului de rezistenfi necesar Wye, $i in verificarea rigidit&tii (sdgetii) grinzii cu legituri flexibile fj Se impune de asemenea determinarea numarului de legaturi uniform distribuite pe lungimea grinzii, necesare pentru preluarea efortului de lunecare Ty. Calculul de rezistent& al grinzilor cu sectiune compusa solicitate la incovoiere se face cu formula: o=M/W;=M/k,W, S0,(Rj), (3.62) in care: We este modulul de rezisten{& echivalent al sectiunii care se obfine prin corectarea modulului de rezistenti al intregii sectiuni W, cu un coeficient de echivalenta k,; k, - coeficientul de reducere care fine seama de deformabilitatea imbinirilor gi care se ia: k,, = 0,9 sau 0,8 pentru grinzi compuse din dou’, respectiv din trei elemente imbinate cu pene prismatice sau pene inelare elastice. Verificarea rigiditatii (sigetii) grinzilor cu sectiune compusi, cu legituri| flexibile (care cedeaz3), se face prin introducerea momentului de inerfie echivalent Ta ce se obtine prin reducerea momentulni de. inertie hrnt al intreoii sectinni cu)ROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 139 Valoarea coeficientilor de echivalenta k,, $i kj este data in tabelul 3.20, pentru yrinzile cu sectiuni compuse din elemente identice $i solidarizate cu diferite tipuri de zturi. SON Grinzile cu sectiune compust solidarizate cu legaturi flexibile se realizeaz8, de gul’, cu o contrasageati. Stabilirea contrasagetii grinzilor cu sectiune compusi f, se face astfel inct axa grinzii sub actiunea inc&rcarilor normale sau de calcul s& devina prizontal’. Relatia contrasigetii este: £,=18n, /2hy, (3.63) n care: J este deschiderea, in cm; 1n, — numarul rosturilor de alunecare; hy - distanta dintre axa elementelor marginale care compun sectiunea transversal, in cm; & — deformatia de calcul a legiturilor din rostul grinzii, si se ia: 5=0,2 cm pentru tijele de toate categoriile; 8 = 0,3 cm pentru penele de toate tipurile. Determinarea numa- i de leg&turi uniform € sectiune compus’ se face inand seama de gradul de fedare a legiturilor de solida- izare. Din cauza cedirii ele- mentelor de imbinare, diagrama forturilor in leg&turi (in Mungul grinzii) nu urmareste diagrama forfelor tiietoare. ‘orma diagramei reale poate ba RELI TH destul de exact prezentat& 7 IEA ub forma une! cosinuscide {oe (fig. 3.73). La calculul numarului FR legaturi trebuie sa fie in- Meplinite urmatoarele conditii: = numirul legiturilor ispuse uniform pe J/2 trebuie Fig. 3.73. Diagrama de calcul AFGC a eforturilor de lunecare fie suficient pentru pre- Pentru grinzicu sectiune compusi solidarizate cu legituri Nuarea rezultantei efortului de flexibile. falunecare corespunzitor: 12 2 inj J Se d= Se [Tax = MS, eet 0 Tay Toe 20 Tor = legaturile montate in porfiunea din apropierea reazemelor grinzii nu trebuiePentru indeplinirea primei condifii, este necesar ca: 1g 2H)! Tig (65) unde Tig este efortul admisibil sau de calcul al unei legaturi. in cazul acesta, legaturile de la reazem sunt suprainc&rcate, deoarece ordonata AD (diagrama ADEC) reprezinté numai jumitate din ordonata AB (diagrama triunghiular’ ABO), care corespund grinzilor cu legaturi rigide. fn realitate, supraincrcarea nu va fi de 100%, deoarece prin cedarea legaturilor distributia eforturilor, pe lungimea grinzii, urm&reste cosinusoida AFC, a cirei ordonati AF > AD, dar AF< AB. in concluzie, pentru satisfacerea celei de a doua condifii impuse, numarul legaturilor efectiv montate pe jumitate din lungimea grinzii trebuie si se determine luand in consideratie aria dreptunghiului AFGC. Avand in vedere c& aria dreptunghiului AFGC (AF- I/2) este aproximativ de 1,5 ori mai mare decat aria cosinusoidei (AF- Im = AF- 3), numirul legaturilor care trebuie s& fie dispuse uniform pe jumatate din deschiderea grinzii se determina cu relatia: 15 gg = 1,5 Ste = He) (3.66) * TeTieg — Theg 3.6.3. ELEMENTE CU SECTIUNE COMPUSA SOLICITATE LA COMPRESIUNE AXIALA Dupa modelul de alc&tuire, elementele cu sectiune compusi intalnite in practica se pot imparti in urmatoarele 5 categorii: - elemente pachet (fig. 3.74, a), la care toate elementele sunt actionate la extremitati; — elemente cu eclise lungi (fig. 3.74, b; c), la care numai elementele principale sunt legate de structura de rezisten{i, fiind actionate la extremitati; — elemente cu fururi scurte (fig. 3.74, d), la care elementele principale sunt asezate la oarecare distanfa unele fat de altele si asamblate intre ele cu fururi scurte si izolate; — elemente cu zabrele (fig. 3.74, e); ~ elemente cu inima plina (fig. 3.74, f), la care elementele principale sunt asamblate intre ele prin intermediul unui perete format din doua straturi de scAnduri batute in cuie. Calculul elementelor cu sectiune compusi solicitate la compresiune cu flambaj se face atét dupa axa materiald x-x, cat si dupa axa y-y si consti in determinareaOIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 141 Om i i Fig. 3.74. Tipuri de clemente (bare) cu sectiune compusa solicitate la compresiune cu flambaj: a bare pachet; b— bare cu eclise continue; c- bare cu fururi continue; d- bare cu fururi scurte; bare cu zibrele; f— bare cu inima plin’. Verificarea barelor cu secjiune compus’ in raport cu axa x-x, normal pe sturi, se face cu relatia: O=N,/ AQ, S65¢(Re); (3.67) care: @, este coeficientul de flambaj al barei; se calculeaz in functie de coeficientul de zveltete 2, (calculat in raport cu axa x-x pentru intreaga sectiune);142 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN Determinarea coeficientului de zveltefe in raport cu axa materiald x-x a elementului, pentru toate cazurile de elemente cu sectiune compusa prezentate (fig. 3.74), se face ca pentru o bar cu sectiune simpla, cu menfiunea c& in cazul dse iau in consideratie numai elementele continue (active), iar in cazurile b si c, pentru un moment de inertie echivalent, care se determina cu relati p+0,51,, (3.68) in care: J, este momentul de inerfie al elementelor principale (continue); J, — momentul de inertie al elementelor secundare (fururi lungi sau eclise). Pentru calculul coeficientului de zveltete A,, aria sectiunii transversale se ia egala cu intreaga arie a sectiunii pentru cazul a, iar pentru cazurile b, c, si d, numai aria sectiunilor brute ale elementelor principale. Verificarea barelor cu sectiune compusi in raport cu axa y-y, paralela cu rosturile, se face tinand seama de deformatia elementelor, precum si de posibilitatea de flambaj a elementelor componente intre legaturi. Verificarea eforturilor unitare normale se face cu relatia: 9=N,/ AQ, So,.(R.); (3.69) in care: @, este coeficientul de flambaj care se determina in functie de coeficientul de zveltefe echivalent (ideal) Ayp Calculul coeficientului de zveltete echivalent A,; se face astfel: yt (ua, y +2, (3.70) unde: A, este coeficientul de zveltefe al intregului element in raport cu axa y-y;, 24 - coeficientul de zveltete al unei singure piese in raport cu axa proprie 1-1, calculat pentru o lungime de flambaj /,; wt - coeficientul de majorare a zveltetii barei cu sectiune compusé, datorit& cedarii legaturilor. Determinarea coeficientului de zveltefe Ay pentru cazurile a, b si c se face finand seama de toate piesele continue prinse sau neprinse la extremitati (elementul considerandu-se cu sectiune simpl4), iar pentru cazul d se iau in considerate numai piesele continue prinse la capete. incazul in care /, $7a, iar Ay = 0 (aeste grosimea unei singure piese din pachet), coeficientul de zveltefe A,; se determina cu relatia:143 (3.72) nde: 6, h sunt dimensiunile sectiunii transversale a elementului, paralel cu rosturile si perpendicular pe rosturi, in cm; a, ~ numirul rosturilor paralele cu axa y-y, in care se produce lunecarea reciproci a pieselor componente ale elementului; J, ~ lungimea de flambaj a elementului, in m; Myg ~ numirul efectiv de sectiuni de forfecare a legaturilor (buloane, cuie etc.), distribuite pe 1 m lungime a elementului in fiecare rost; k, ~ coeficient de cedare a imbin&rii, dat in tabelul 3.21. Tabelul 3.21 Coeficientul de cedare a imbinarilor k, ‘Coeficientul Ke pentru: Felul legiturilor (Compresiune 1/10 @? 13 d? 11,5 d presiune eu ineovoiere Dornuri si suruburi de ofel Dornuri de lemn gi stejar Observatie: d— diametrul tijei, in em. in cazul in care solidaritatea elementelor se realizeaza prin cuie, se va urmari fa incastrarea capatului cuiului in ultima piesa sé fie > 4d_; in caz contrar, se neglijeazi contributia acestora (in rostul respectiv) pentru determinarea lui p. Valoarea coeficientului k, pentru tije cilindrice din ofel (suruburi, dornuri etc.) determina in functie de grosimea celui mai subtire element din imbinare a. Elementele de imbinare din fiecare rost trebuie distribuite uniform. in cazul clementelor drepte, se admite ca in zonele marginale (1/4 din lungime), s& se dispun& Fnumai jumatate din numarul legaturilor utilizate in zona central&. ( Laelementele cu zibrele sau cu inima plina din sc4nduri incrucigate (fig. 3.72, ¢, f), determinarea coeficientului de zveltete echivalent in raport cu axa y-y se face cu relatia (3.70). in cazul elementelor cu zabrele comprimate centric, coeficientul de zveltete al E unei ramuri A, nu trebuie sé depaseasca valoarea coeficienului de zveltefe Ay; al barei Fin ansamblu. f Numiarul sectiunilor de forfecare ale elementelor de imbinare se afl prin insumarea numérului efectiv de sectiuni de forfecare in fiecare rost — intre inim& (z&brea) si tap’. Danton nlamantala ae Lxtwta Gn ania144 CURD LKUCU J MUDEIINE VIN LEM in acest caz, expresia coeficientului de zveltete echivalent devine: yi = By, (3.73) unde A, este coeficientul de zveltete determinat pentru momentul de inerfie si aria ‘intregii sectiuni a barei. 3.6.4. ELEMENTE CU SECJIUNE COMPUSA SOLICITATE LA COMPRESIUNE SI {NCOVOIERE Calculul elementelor cu sectiune compus4 comprimate si incovoiate consta in verificarea conditiei de rezisten}a, a conditiei de stabilitate a unui element izolat sila lunecare (fig. 3.72, a). Verificarea conditiei de rezistent& in planul de actiune a momentului incovoietor se face cu relatia: O=NIA,+M,lkyWo8 $Ose(Re)s (3.74) in care: k, este coeficientul de echivalenta, care tine seama de reducerea modului de rezistent4 datorita cedarii imbinArilor si se poate lua: 0,9 pentru barele cu un rost; 0,8 pentru bare cu doua sau mai multe rosturi; = coeficient care se determina cu relatia (3.25), tindnd seama de coeficientul de subfirime A,,, care se determina cu relatia (3.73). Verificarea conditiei de stabilitate (la flambaj) pentru elementul marginal (izolat) se face cu relatia: O=N,/Ay+M IEW, £98 5c(Re)s (3.75) in care: Ay; W; sunt aria si modulul de rezistenta al secfiunii brute; 1 - coeficientul de flambaj determinat pentru coeficientul de subti- rime al unui element izolat (marginal), avind lungimea de flambaj egala cu distanta dintre dou’ elemente de imbinare invecinate. Verificarea la lunecare consta in determinarea numérului de legaturi necesare pentru preluarea lunecdrilor intr-un rost, utilizind relatia: MS,,. Ele Tieg” in care Tigg este efortul admisibil (de calcul) al unei legaturi. Neg 21,5 (3.76) 3.7. COMPORTAREA SI CALCULUI ELEMENTELOR DIN LEMN INCLEIAT 3.7.1. DATE GENERALEROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 145 forfecare a rosturilor incleiate, in toate cazurile, se considera cel putin egal cu zistenta la forfecare a lemnului. Exceptie de la aceasti regulé fac elementele fncovoiate cu curburi mare, la care, pe lang’ eforturi unitare normale, apar si eforturi jtare radiale, care actioneazi normal pe fibre. Proprietitile mecanice si elastice ale lemnului incleiat sunt afectate, in general, ge aceiasi factori ca si in cazul lemnului obignuit, cu deosebire ci efectul negativ al estora este mai mic, deoarece influenta defectelor de noduri si crApituri se reduce grosimea unei lamele. Dintre factorii mai importanti care influenteazi proprietitile mecanice si plastice ale lemnului incleiat se mentioneazi: umiditatea proprie; tipul si modul de lispunere a imbinirilor de innddire in sectiune si in lungul elementelor; forma iunii transversale. 3.7.2. FACTORI DE INFLUENTA Umiditatea proprie. Umiditatea influenjeazi negativ atat proprietitile Bmecanice si elastice ale lemnului, cat si ale cleiului. in urma variafiei de umiditate, in osturile incleiate apar eforturi unitare suplimentare, a cdror mirime este cu atat mai re cu cat grosimea lamelelor este mai mare. In consecinf, se prevede ca grosimea nelelor din care se realizeazi elementele incleiate si nu depaseasci 5 cm. La con- cfii neprotejate se recomandé folosirea lamelelor cu grosime redusi (2,5~3,5 cm), in cazul elementelor curbe, grosimea scdndurilor nu trebuie si fie mai mare de F1/300 din raza de curbura si cel mult 4 cm. Totodati, se recomandi ca elementele din nn incleiat folosite in construcfiile descoperite, si fie protejate impotriva umidit’tii, incleierea lor s4 se fac& cu cleiuri pe bazi de fenol sau rezorcino-formaldehid’ zistente la actiunea umidit&tii $i la intemperii. In conformitate cu prevederile normativelor tehnice de specialitate, este idicat f4 umiditatea scdndurilor folosite pentru realizarea elementelor portante din Iemn ncleiat si nu depaseasci 18% si si fie cat mai apropiat de umiditatea mediului in Fare urmeazi si fie exploatate. Studiile experimentale efectuate pe elemente incleiate cu cleiuri tezistente sau mirezistente la api au aritat c&, in general, rezistenta rostului incleiat dup’ un umar destul de mare de cicluri uscare-umflare, nu scade sub limita rezistentei mnului la forfecare. Influenja negativa a umidit&tii asupra proprietitilor mecanice si elastice ale mnului incleiat se ia in consideratie in calcul prin intermediul unui coeficient de forectie k, subunitar, prin care se {ine seama de actiunea de lung’ durata a umiditaii variaza in funcjie de natura solicit&rii: k, = 0,75 pentru solicitarea la incovoiere $i intindere in lungul fibrelor; k, = 0,80 pentru solicitarea la compresiune. in cazul in care condifiile de umiditate ridicati au un caracter temporar, foeficientii de corectie k, se majoreazi la 0,85 pentru solicitarea la incovoiere $i ptindere si la 0,90, pentru solicitarea la compresiune. in cazul elementelor gi structurilor din lemn incleiat exploatate in medii cu iditati ridicate, de lung durat’, calculul deformatiilor elastice (sigefilor) se face pentru valorile modulului de elasticitate E din tabelul 3.10, afectate cu coeficientii de140 UNS EKUCU J MUDERINE DY LEM Tipul si modul de dispunere ale imbinirilor de innidire. Tipul de imbinare a lamelelor (fig. 3.62) si modul de dispunere a imbinirilor in lungul elementului incleiat si pe in<imea sectiunii transversale (fig. 3.63) influenteazi de asemenea proprietatile mecanice si elastice ale acestora. in vederea reducerii la minimum a influenfei negative asupra capacititii portante si a rigidititii elementelor incleiate, normele recomanda ca imbinarea (scandurilor) si modul de dispunere ale acestora si se fac in functie de natura si miarimea solicitarii. Astfel, la elementele intinse sau in zona intins& a elementelor incovoiate, respectiv in zonele marginale ale elementelor comprimate cu flambaj, se recomanda prevederea unor imbinari executate sub forma de tesitura sau in dinti- pana, pe o portiune de cel putin 1/10 din inaltimea sectiunii. Lungimea tesiturii, respectiv numéarul si dimensiunile dintilor-pana, se stabilesc astfel incat s& se asigure pentru zona de imbinare o rezistent egala cu cea a lemnului in camp continuu intre imbinari. in cazul elementelor curbe, cu raportul dintre raza de curburd R si grosimea lamelei (scAndurii) R/a > 300, imbinarile se realizeazi sub forma de tesitura sau in dinti-pana, in zonele marginale, pe o adancime de cel putin 1/10 din indltimea sectiunii, iar in cazul raportului R/a < 300, pe toatd inaltimea sectiunii transversale. Tipul de imbinare cel mai des utilizat in practicd este cel sub forma de tesitura (v. fig. 3.62, b), avand lungimea egali cu cel putin de 10 ori grosimea scandurii, Pentru a fine seama in calcul de faptul c prin imbinarea lamelelor (scandurilor) sub forma de tesiturd nu se poate realiza, in general, rezistenta lamelelor in camp continuu fara imbin&ri, la dimensionare, caracteristicile normate sau de calcul se corecteaz& cu coeficienti de corectie subunitari k, Valoarea coeficientilor de corectie depinde de m&rimea pantei tesiturii, si anume: 0,9 - pentru panta 1 : 12; 0,85 — pentru panta 1 : 10. in general se recomandi ca imbinarea lamelelor s& se fac cu o panti a tesiturii de cel pufin 1: 10. Forma sectiunii transversale. Forma sectiunii transversale influenteazi modul de comportare mecanica si elasticd al elementelor din lemn incleiat, mai ales in cazul elementelor solicitate la incovoiere (fig. 3.61). Experimental s-a constatat c4, in cazul incovoierii, capacitatea portant si rigiditatea elementelor incleiate sunt influentate de forma sectiunii transversale, respectiv de raportul dintre indltimea si latimea secfiunii (h/b). in general, se prevede ca pentru calculul elementelor incleiate supuse la incovoiere si se utilizeze un modul de rezistenti de calcul Weajo care se determin’ prin corectarea modulului de rezisten{4 obtinut W, cu coeficienti de corectie k,, a caror valoare se stabileste in functie de forma, inaltimea i lStimea sectiunii (Weyie = kyW)- Valoarea coeficientului k,, = 0,85 - 0,9 pentru raportul h/b = 4-6. Din studiile experimentale comparative efectuate pe grinzi din lemn incleiat si grinzi din lemn obisnuit, a rezultat ci cele doud materiale se bucura de aceleasi propriet&ti mecanice si elastice. in literatura tehnic& de specialitate exist’ prea putin material documentar in ceea ce priveste calculul sagetilor (rigiditatii) clementelor din lemn lamelat. De aceea, se impune cu necesitate realizarea unor studii teoretice si experimentale, in vederea precizirii unor aspecte privind comportarea mecanica si rigiditatea elementelor din lemn lamelat incleiat. sunuse actiunii inc4rc&rilor de lung’ durati.» CASE PREFABRICATE SI SARPANTE DIN LEMN Ee 4.1, ELEMENTELE GENERALE PRIVIND CONCEPTIA SI PROIECTAREA CLADIRILOR Cladirile reprezint& bunuri imobile realizate in scopul ad&postirii si desfasurarii tii sociale, spirituale si materiale ale omului. Conceptia si proiectarea clidirilor trebuie s& tind seama de urmitorii factori incipali: omul si activitatea lui, mediul natural si actiunile lui. © Activitatea omeneasc, prin factorii s4i principali (omul si obiectul muncii), determina in general cerinfele functionale si condifiile de confort, iar particularitatile pediului natural, care exercit’ asupra cladirilor diferite actiuni (mecanice, fizice, Ghimice si biologice), determin’ modul de alcituire si natura materialelor folosite. Cladirile, ca bunurile cu cea mai indelungata durata de folosinta, trebuie si atisfact urmitoarele condifii (exigente) specifice: tehnice capitale, fizico-igienice, sarhitectural-estetice si tehnico-economice. Condifiile tehnice capitale se refer, in principal, la durabilitatea si rezistenfa la foc. Durabilitatea unei cladiri este caracterizatd, in general, prin rezistenfa in timp Fa materialelor la actiunea distructiva a factorilor mediului inconjurator (variafii de iditate, inghef-dezghef, coroziune si actiunea biologic’ a microorganismelor, de pxemplu putrezirea lemnului etc.). Rezistenta la foc se caracterizeazi prin capacitatea clidirilor de a rezista la policitirile termice si mecanice produse din cauza incendiilor. fn general, rezisten{a la a unei cladiri este determinata de rezistenta la foc a materialelor folosite si se exprimé prin durata de timp in care acestea rezist& actiunii focului. F fn cazul construcfiilor din lemn, durabilitatea si rezistenfa la foc se asigura prin t \imice, realizate prin tratarea lemnului impotriva focului si a jenice sunt determinate de capacitatea de izolare higro- Rermicd si fonic’ a elementelor de inchidere si compartimentare, precum si de Eerintele de iluminare, de ventilare si de igien’, strns legate de conditiile de confort Ri ecologie uman’. Toate aceste condifii se bazeaz pe legile fizice ale transferului de PAldurs si masX ale schimbulni de aer si iei vanarilar de and nreenm si ale148 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Condifiile arhitectural-estetice se refer, in principal, la alegerea formei in plan si elevatie a cladirilor, precum gi la realizarea lucrarilor de finisaj, care trebuie si 4 asigure la interior confort si ambiant& placute, iar la exterior o estetic’ corespun- z&toare si in deplind concordan cu cerintele arhitecturii moderne. Conditiile tehnico-economice se referd la o serie de cerinfe prin intermediul c&rora se asiguri obtinerea eficientei din punct de vedere tehnico-economic al cladirilor. In general, acestea se refer la indici de consum de materiale si costuri pe unitatea de suprafatd, cheltuieli de intrefinere gi exploatare etc. prezent, activitatea de conceptie si proiectare a cladirilor, in general, impune aplicarea conceptului de performanf, care constituie o procedur’ organizata de stabilire a caracteristicilor calitative, astfel incdt constructia in ansamblu s& raspunda tuturor exigentelor formulate de utilizatori. Punctul de plecare al analizei de performanta i constituie identificarea exigenfelor utilizatorilor, a activititilor si a scopului lor ete. De regula, exigenfele utilizatorilor sunt generate de: cerinfe fiziologice legate de o anumiti activitate, de odihnd sau divertisment; cerinfele psiho-sociale, referi- toare la senzafia de contact cu mediul inconjurator si cerinte de eficienf4, privind cheltuielile de investifii si exploatare etc. 4.2. NOTIUNI PRIVIND PROIECTAREA FUNCTIONAL. in alc&tuirea functional’ sau realizarea programului de arhitecturé a unei cladiri, fiecare spatiu igi are utilitatea (functiunea) lui, care nu se mai regiseste in alte spatii. Fiecare spatiu din cadrul programului constituie un element functional care are cu celelalte spatii relatii ce pot fi de vecinatate, de legatura sau de separare. In cazul unei cladiri de locuit, programul de arhitectur’ contine, de obicei, urmatoarele elemente functionale specifice: holul de intrare, camera de zi, dormitoare, bucdtaria, c&mara si baia. Legitura dintre diferite elemente functionale, situate la acelasi nivel, se reali- zeazi prin intermediul holurilor si al degajamentelor, iar in cazul in care acestea sunt situate la niveluri diferite, legatura se asiguri prin intermediu sc&rilor. Celula de baz a locuintei este apartamentul, care poate s& contin: camera de zi, sufrageria, camera de studiu, dormitoare, bucitiria, cimara, baia, we-ul de serviciu, antreu, hol, degajamente, logii sau balcoane, pivniti etc. Camera de zi, dormitoarele, bucataria, baia si antreul reprezintA elemente functionale principale, care nu trebuie sa lipseasca din alcatuirea unei locuinte. Celelalte elemente functio- nale au un caracter secundar, putand lipsi din compunerea locuintei fari sA afecteze prea mult functionalitatea acesteia. Camera de zi, sufrageria, camera de lucru si dormitoarele formeazi aria locuibild a locuinei (apartamentului). Aria locuibil’ impreuna cu celelalte elemente functionale formeazA aria util, Raportul intre aria locuibilA si aria utilA A)/A, se numeste indice de locuibilitate si reprezint& criteriul de apreciere a modului de utilizare rational a suprafetei unui apartament (se recomanda ca A;/A, 20,5). Pe langi aria locuibilA si aria util4, ca indicatori tehnici se mai calculeaza aria construit’ A, si aria desfasurata Ay. | | senLa conceperea unei locuinfe, se recomanda gruparea functiunilor in zona de zi de lucru) si zona de noapte (de odihn4). Zona de zi cuprinde camera de zi, sufra- ria, buc&taria, camara si we-ul de serviciu, iar zona de noapte cuprinde dormi- arele $i baia. in cazul locuinfelor de tip duplex, cele doud zone se organizeaz4 pe iveluri diferite (zona de zi la parter, iar cea de noapte la etaj). Functiunile de zi se recomanda sa fie dispuse spre strada si orientate spre S-E u S-V, iar zona de noapte spre zonele protejate de zgomot stradal. Functiunile tate cu instalafii de ap’-canal se grupeaz’ form4nd noduri sanitare. Proiectarea functionala se face in concordant cu cea structural, care trebuie asigure continuitatea elementelor portante (de rezistent4), longitudinale si trans- Tsale, pe toata inaltimea cladirii. La proiectarea clidirilor de locuit se impune respectarea principiilor coor- ndrii modulare. 4.3. SCHEME $I TIPURI DE APARTAMENTE La alcdtuirea unui apartament, dispunerea in plan a incXperilor poate fi variat’, inz4nd de numérul si m4rimea acestora, de modul de realizare a legaturilor intre ere prin spatii de circulatie etc. Dupi criteriul legaturilor, se pot realiza diferite scheme pentru alcituirea unui artament. fn general, se adopt una dintre urm&toarele scheme: - apartament cu un singur spatiu de circulatie si acces independent la toate c&perile (fig. 4.1); — apartament cu dou’ spatii de circulatie si cu acces direct la toate inc&perile (fig. 4.2). Pe baza acestor scheme de principiu, se poate realiza o varietate mare de tipuri le apartamente, de diferite m&rimi (cu 2, 3 sau mai multe camere). Apartamentele se pot amenaja la acelasi nivel (parter), sau dispuse pe doud piveluri — tip duplex (parter si etaj sau mansard&). fn cazul distributiei pe dou’ nive-luri, functiunile de zi sunt separate complet de cele de noapte. La parter se amenajeaz holul, camera de zi, sufrageria, bucitaria, cimara si we-ul de serviciu, iar la etaj (mansarda), dormitoarele si baia (fig. 4.3). Fig. 43. Modul de organizare a unui apartament pe doua niveluri Apartamentele de tip duplex sunt, in general, cu grad de confort ridicat gi se folosesc, de obicei, in cazul caselor individuale. Legitura dintre parter si etaj (mansard3) se realizeaza prin intermediul unei sc&ri interioare amplasate, in general, in zona holului de la intrare. 4.4. CASE PREFABRICATE DIN LEMN 4.4.1. CONSIDERATII GENERALE Datoriti multiplelor avantaje pe care le prezinté lemnul ca material de constructie (rezistentele mecanice relativ mari, greutatea proprie redusa, prelucrare usoar4, rezistenta la transmisie termica ridicata etc.); acesta a fost folosit pe scar larga in decursul timpurilor la realizarea constructiilor. Datoriti existenfei noilor produse pe baz de lemn si a posibilititilor noii de asociere cu alte materiale eficiente (moderne), in prezent se remarcd tendinta mai mare pentru realizarea caselor prefabricate, la care lemnul se foloseste numai tru elemente de rezistenya. Casele prefabricate din material lemnos asociat cu alte materiale moderne rezint& o continuare a traditiei constructiilor din lemn, ridicata pe o treapta supe- ra, datorité dezvoltarii industriei materialelor de constructii si a tehnicii con- fructiilor. fn noua variant, constructia caselor se bazeaza pe utilizarea unui numir lativ redus de prefabricate. Fata de construcfiile clasice din zidarie, durata de executie se reduce foarte ult. Timpul necesar montajului si asamblarii prefabricatelor este minim, toate ope- {iile pe santier executandu-se pe baza unui plan de montaj, fara a necesita utilaje eciale. Panourile prefabricate de pereti si plansce se. realizeaz4 cu termo si fono- jolatie, corespunziitoare gradului de protectie impus prin prevederile normativelor vigoare. Toate clementele din lemn masiv sunt tratate in mod corespunzitor, pentru a “asigura o protectie antiseptica, fungicida si ignifug’ a constructici. Totodata, finisajele se realizeaza in culori pastelate, din materiale noi, asigurandu-se astfel un aspect plicut si o protectie bunt la intemperii si uzura. Tamplaria, care poate fi realizata din lemn de rasinoase de calitate superioara sau din mase plastice, finisata cu emailuri in culori adecvate, este, de regula, inglobata in panouri sau se livreazi separat, 0 data cu acestea. 4.4.2, TIPURI CONSTRUCTIVE CARACTERISTICE Din punct de vedere constructiv, casele prefabricate se pot realiza in urma- toarele doua tipuri principale: — cu pereti portanti din lemn masiv; ~ din panouri mari portante, cu schelet din lemn. Alegerea tipului constructiv se face in functie de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt: destinatia, regimul de inaltime si indici tehnico-economici. Destinatia cladirii (case de locuit sau case de vacan{a) determina anumite cerinte si elemente functionale, respectiv un anumit mod de organizare i de compar- timentare a spatiului in plan si un anumit tip constructiv de structuri. Totodat’, forma in plan a clidirii si modul de rezolvare a partiului au implicatii directe asupra pozitiei elementelor portante verticale, influentand alegerea unuia dintre tipurile constructive mentionate. 4 Regimul de inaltime a unei cladiri este determinat de destinatie, aspecte urbanistice si posibilitati tehnologice de realizare. La stabilirea regimului de inailime (P, P+ 1Esau P+ 1M), trebuie sd se {ind seama de faptul c& o dat cu cresterea inal- fimii cresc si incircarile (solicitarile), pentru preluarea si transmiterea cirora se .impune o anumiti rezolvare constructiva, atat in ceea ce priveste sistemul de rezis-— reducerea consumului de materiale si a costului etc. Case cu perefi portanti din lemn masiv. Acestea au in prezent un domeniu mai restrans de folosire, datorita faptului cd reclama un consum mare de material lemnos de bund calitate. In general, acest tip de pereti se utilizeaz4 pentru realizarea con- structiilor de case si cu caracter turistic, amplasate in zonele montane, unde lemnul apare ca un material local de constructie. Perefii portanti sunt aceia care preiau si transmit la infrastructura incdrcarile verticale si orizontale, indeplinind astfel si rolul de contravantuire. fn raport cu pozitia pe care o ocup in ansamblul constructiei, acestia pot indeplini functia de inchidere (pereti exteriori) sau de compartimentare (pere{i interiori). in fig. 4.4 este prezentat parterul unei case cu pereti din lemn masiv si sectiune transversal, avand 0 parte din functiuni amplasate la mansarda. PPAF IEA NS EIST q b Fig. 4.4. Apartament tip duplex: a- plan parter; b~ sectiune transversal. in general, peretii din lemn masiv se pot realiza din lemn brut, prelucrat pe o fata, sau din lemn ecarisat. in vederea protejirii corespunzitoare a peretilor impotriva umidit&tii din sol, acestia se realizeazi pe un soclu supraindlfat din beton, prevazut la partea superioara cu hidroizolatie orizontala alc&tuita din doua straturi de panza sau carton asfaltat, lipite cu bitum la cald. Perefii din lemn masiv se pot realiza cu una sau ambele fete aparente. Solutia cu ambele fete aparente se aplica mai mult in cazul cisutelor camping, la care nu se mn canditii sneciale de nrotectie termic’ in schimh se cere realizarea unar conditii Alegerea tipului constructiv (structural) trebuie s4 tind seama si de urmatorii: indici tehnico-economici: - cresterea productivitatii muncii pe santier si reducerea perioadei de executie;E PREFABRICATE SI SARPANTE DIN LEMN 153 fn cazul caselor de locuit, perefii din lemn masiv se realizeaza, de obicei, cu fata erioara aparent (curba sau plani fig. 4.5), iar pe fata interioara se aplicd un strat oizolant si un finisaj, care se poate executa in diferite variante (lambriu din lemn, hips-carton etc.). Grosimea riglelor (grinzilor) din lemn variaz’ intre 7,5 si 10 (12) cm, grosimea stratului de termoizolatie rezultata din calculul la transmisie termica, gnand seama de rezistenta globala minima impusa de STAS 6478/1-93. Fig. 4.6. Variante de imbinare a grinzilor la colfuri si Fig. 4.5. Variante de realizare a peretilor din temn masiv: intersectii: a-~ din grinzi cu fata exterioara curba; b ~ cu ambele fete plane; a-in coada de randunica; B 1- grinzi de lemn; 2— termoizolatie; 3- lambriu din lemn; b, c—prin chertare cu capete 4-hidroizolatie. prelungite. imbinarea grinzilor la colturi se poate face in coada de randunica sau sub forma de chertare cu capete prelungite, iar etansarea rosturilor, prin prelucrarea supra- f fetelor de contact sub forma de lamba si uluc sau prin realizarea unei adancituri in care se introduce o banda subjire de etansare din materiale sintetice (fig. 4.6). Varianta sub forma de lamba si uluc (fig. 4.6, b) se foloseste, de obicei, la realizarea cAsutelor de vacan{i, iar variantele a si c (fig. 4.6), la realizarea caselor de locuit. Un exemplu de casi cu pereti portanti din grinzi, aflata in faza de executie, la care imbinarile de colt si de intersectie sunt realizate ca in detaliul din fig. 4.6, c, este ‘prezentat in fig. 4.7. in cazul caselor de vacanti avand dimensiunile in plan relativ reduse (200-300/250-350 cm), peretii se pot realiza din cherestea (scnduri sau dulapi), cu grosime redusa (variind in general intre 2,8 si 4,8 cm). in scopul fixarii intre ele si al etansirii rosturilor, canturile cherestelei se prelucreazA sub forma de lamba si uluc, simplu sau dublu, in functie de grosime (fig. 4.8). imbinarea de colt se poate face si prin intermediul unor stalpisori, cand prin-434 CURD I KUCU I MUDERNE DIN LEMN (fig. 4.9). in primul caz (fig. 4.9, a), pentru inchiderea rostului vertical care se creeazx intre cele dou’ scdnduri, se impune prevederea, la exterior, a unei lamele verticale subfiri fixate prin cuie sau suruburi. Fig. 4.7. Exemplu de realizare a peretilor exteriori din lemn masiv. in figura 4.10 se prezinta cate un exemplu de casi de vacani realizat in fiecare din cele doua variante de imbinare a lamelelor la colfuri si intersectii: a— cu stAlpisori interiori si lamele subfiri pentru inchiderea rosturilor; b- cu chertare si petrecere a lamelelor intersectate. Case prefabricate cu perefi portanfi din panouri mari. Executate din lemn asociat cu produse pe baz de lemn si alte materiale eficiente, se pot realiza intr-o gama foarte variata (casufe camping, cabane turistice, case de vacant si case de locuit). Perefii portanti din panouri mari se realizeazi, de obicei, cu schelet format din tigle de lemn. captuseala din produse noi ve baza de lemn (PAL. PFL) in combinatiePREFABRICATE $I SARPANTE DIN LEMN 155 Fig. 4.9. Variante de imbinare a dulapilor la Fig. 4.8. Modul de prelucrare a canturilor, in colturi: functie de grosimea cherestelei a prin intermediul stalpigorilor; b- prin chertare.156 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN tur termo sau fonoizolanti, realizata din materiale usoare (vat8 mineral, polistiren, expandat etc.). Modul de alcdtuire constructivi, tipul ciptuselii si natura umpluturi se stabilesc in functie de rolul panoului (portant sau neportant) si functia acestuia (de: inchidere sau de compartimentare interioar&). Numirul tipurilor de panouri (exterioare si interioare) depinde de modul de realizare a partiului si de compartimentarea interior’. ‘Un exemplu de realizaré a unui panou de perete portant, exterior $i interior, care poate fi executat in mai multe variante de alcdtuire constructiva, este prezentat in fig. 4.11. Fig. 4.11. Panouri prefabricate de perete: a- exterior; b- interior, 1 schelet din rigle de lemn; 2~ fata exterioar’; vaporilor de ay = strat de aer; 4—termoizolatie; 5~ barier& contra 6— fata interioars. in general, panourile de pereti portanti (exteriori si interiori) sunt alcatuite dintr-un schelet de rezistené format din talpi (orizontale), montanti si rigidizari (drepte sau oblice). Captuseala panourilor se poate realiza in diferite variante, natura materialelor folosite se alege in functie de pozitia panoului (exterior sau interior). in cazul peretilor exteriori, fata exterioari se poate executa din frize de cherestea sau plici din lemn-ciment, rezistente la variafii de umiditate si la intemperii, iar fata interioari din PAL-AI (placi din agchii de lemn antiseptizate si ignifugate) sau lambriuri din cherestea. Umplutura cu rol termoizolant se poate realiza din vat minerala, polistiren extrudat etc. La pereti interiori, ciptuseala se realizeaz4, de obicei, din PAL-AI sau lambriuri din cherestea (scdnduri) din lemn de rasinoase sau ghips—carton. in fara noastra au fost proiectate si realizate mai multe tipuri de cisute camping, week-end si case de locuit, avand peretii portanti din panouri mari din lemn si produse noi pe bazi de lemn (PAL si PFL). Unul din tipurile de cAsute week-endSH PKEFABKICATE $1 AKPANIE DIN LEMN 157 Fig. 4.12, Casuje week-end (a) si case de locuit (b) din panouri prefabricate din lemn. Detaliul privind modul de alc&tuire si de prindere a peretilor (panourilor) de fundatie, precum si modul de realizare a pardoselilor sunt prezentate in fig. 4.13. Institutul de Cercetiri si Proiectari pentru Industria Lemnului (ICPIL) a elaborat de asemenea un catalog pentru case prefabricate din lemn, cu pereti portanti din panouri mari, atat in varianta parter (P) cat si in varianta parter plus mansarda (P+ M). Dupa modul de alc&tuire a panourilor de perefi exteriori, se disting dou’ tipuri principale (fig. 4.14): a — panouri tristrat, cu cAptuseala exterioara aparenta realizata sub forma de frize din cherestea (scinduri) de rasinoase, iar cea interioara din PAL-AI (fig. 4.14, a); b — panouri tristrat, cu ciptuseala exterioara gi interioara realizate din PAL, avand la exterior un strat de aer $i o protectie din zidarie de ciramida aparenti, de 12,5 om grosime (fig. 4.14, b). Panouri de pereti exteriori de tip ,,a se folosesc, de obicei, la realizarea caselor week-end sau de locuit cu parter, iar tipul ,,b“, la realizarea caselor de locuit parter sau cu mansarda (P+ M), amplasate in zone mai reci si cu climat umed. : O varianta de casa prefabricata din panouri mari — parter si mansarda, cu pereti *exteriori de tip ,,b“ si detaliile caracteristice de imbinare intre panouri la colturi siel CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN PREFABRICATE $l SARPANTE DIN LEMN. 159 tinderea mare, n multe fi dezvoltate, a caselor de locuit din din lemn, se ehrmidh parents;Straturile componente si modul de alc&tuire constructiv’ a panourilor extes rioare, realizate in cele doua variante constructive, sunt ilustrate in fig. 4.17. Detaliile constructive privind modul de imbinare a panourilor de pereti extes riori cu pardoseala si infrastructura sunt prezentate in fig. 4.18. a Fig. 4.17. Variante moderne de realizare a panourilor exterioare: a~cu strat exterior de protectie din cherestea; b - cu strat exterior din cdrimida eficient’. Fig. 4.18, Detalii de imbinare a panourilor prefabricate cu pardoseala si infrastructura: a cu strat exterior din cherestea; b - cu strat exterior din carimidi; 1 - termoizolatie; 2~ strat de egalizare;FE PREEAB IU IL gym mii Diy Loi ava 4.5. SARPANTE DIN LEMN 4.5.1, CONSIDERATI GENERALE Prin sarpantd se infelege, in general, scheletul de rezistent al unui acoperis, cu t{ medie sau mare, folosit la cladirile civile, cu invelitoare continua sau discon- ud (tabl’, tigli etc.). F ” Acoperigurile cu sarpanta folosite la cladiri civile se pot realiza intr-o diver- ‘te mare de tipuri constructive. Stabilirea tipului constructiv de sarpant’ se face, in neral, in functie de forma in plan si elevatie a acoperisului si marimea deschiderii. Forma in plan si elevafie a unui acoperis cu sarpanta se stabileste la randul stu jb functie de forma in plan si destinatia cladirii, finand seama totodat’ de cerinfele puse de plastica si ompozitia arhitectu- ale zonei de ampla- ment (fig. 4.19). in general, la un Facoperis cu sarpant’ alizat din mai multe Jane (fig. 4.20), se pot istinge urmitoarele elemente caracteristice: - coama, rezul- tati din intersectia a dou’ suprafete plane inclinate, longitudinale; - creasta sau muchia inclinat’, rezul- tata din intersectia a dou’ suprafete plane inclinate, dispuse longi- tudinal si transversal; - dolia sau mu- chia (intranda), rezul- tat din intersectia a doua suprafete plane inclinate, dispuse lon- gitudinal si transversal; ~ streasina sau ' cornisa, reprezentand partea cu care planu- rile inclinate depasesc linia conturului pere- tilor exteriori. Fig. 4.19. Acoperiguri cu sarpana avand diferite forme in plan si162 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN! 4.5.2. TIPURI CONSTRUCTIVE $I ELEMENTE COMPONENTE La alegerea solutiei constructive pentru realizarea sarpantelor trebuie s& s tind seama atat de marimea deschiderii (IXtimii) clAdirii, cat si de destinafia spatiuluj creat intre invelitoare si planseu! de la ultimul nivel. Garpante din cApriori. Cel mai simplu sistem constructiv este format din perechi ’ de c&priori care, de obicei, se aplic’ in cazul deschiderilor relativ mici si se poate realiza fr sau cu tiranfi orizontali de rigidizare (fig. 4.21). Prin introducerea tirantilor, care pot constitui suportul pentru tavanul (plafonul) mansardei, se reduce deschiderea de calcul a cipriorilor si, in consecin{4, momentul incovoietor si sectiunea necesar’, | 1 i AY s Fig. 420. Elemente geometrice si constructive Fig. 4.21. Sarpant& din c&priori: caracteristice acoperisurilor cu sarpan a far tiranfi; b cu tiranti orizontali de rigidizare; 1—coam’; 2— creast8; 3- dolie; 4 streasin&, 1 - c&priori; 2 pana de streasin’; 3 -contravantuiri ‘5- conturul peretilor exteriori. longitudinale; 4 tiranti de rigidizare. Varianta fara tirant se adopta pentru deschideri mici (max 6,00 m), iar varianta cu tirant pentru deschideri care nu depasesc 8 (9) m. in ambele vaiante, stabilitatea generala a acoperisului sub actiunea incarcarilor verticale si orizontale se realizeaz’ prin intermediul contravantuirilor longitudinale. Rezemarea gi fixarea cApriorilor la») nivelul plangeului se pot face prin intermediul unei grinzi (pane de streasin’) sau al | unei talpi din lemn si centuri de beton armat. Un exemplu de sarpanti din cipriori cu tiranti de rigidizare, cu detaliile caracteristice, este prezentat in figura 4.22. C&priorii, care se dispun Ia max 80 cm interax, se pot realiza din lemn ecarisat (dulapi, rigle) sau rotund, iar tiranfii, din unul sau doua elemente, care se imbina in noduri prin intermediul cuielor sau buloanelor. La partea inferioar’, imbinarea c&priorilor cu centura de beton armat se realizeaziisE PREFABRICATE SI SARPANTE DIN LEMN 102 Fig. 4.22, Exemplu de sarpant8 din c&priori, cu detaliile constructive caracteristice. fn vederea imbundtatirii rigidit’pii sarpantei la inc&rari orizontale, pe de o parte, si cresterii productivit3tii pe santier, pe de alt parte, aceasta se realizeaz4 din Herme prefabricate, la care imbinarile in noduri se realizeaz4 prin intermediul unor Eeclise (gusee) din PAL sau placaj de constructie (fig. 4.23). Un exemplu de sarpant acest tip, conceputa pentru realizarea unui acoperis cu mansard&, este ilustrat in Fig, 4.23, Variante de sarpante din cipriori si tiranti, realizate din ferme prefabricate. Sarpante pe scaune. in cazul acoperigurilor cu deschideri mai mari si cu gabarit liher (fark mansarda). se poate prevedea unul dintre tipurile de sarpante pe scaune164 CONSTRUCTII MODERNE DIN LE} Fig. 4.25. Principalele tipuri de sarpante pe scaune: a—cu deschideri de 6-9 m; b- cu deschideri de 8-12 m; c~ cu deschideri de 12-14 m; d—cu deschideri de 14-16 (18) m. Utilizarea sarpantelor pe scaune permite reducerea insemnata a deschiderilor cipriorilor, asigurand totodata o mai bunt rigidizare a elementelor sarpantei, atat in sens transversal, cat si in cel longitudinal. Tipul sarpantei (cu 1, 2, 3... scaune) si modul de alcatuire se stabilesc in functie de marimea deschiderii si pozitia elemen- telor structurale verticale (perctilor sau cadrelor transversale si longitudinale). In general, sarpantele pe scaune, care formeazi un sistem spatial (fig. 108) sunt alcituite din: elemente verticale (popi-scaune), pe care reazema elemente orizontale-longitudinale (pane de camp); elemente inclinate (c4priori), dispuse dupaFig, 4.27. Detalii constructive caracteristice sarpantelor din Jemn pe scaune: A-imbinarea intre cSprior, pani de streagin3 (cosoroaba) si centura de beton armat; B ~ idem intre prior, pand curent8, clesti $i pop; C- intre pop, talpa si plangeu; D -intre cSprior, pan’ de coama clesti si pop central. Elementele verticale ale sarpantei se pot realiza din lemn ecarisat de 12 x 12 = 15 x 15 cm, sau din lemn rotund cu diametrul de 12-15 cm. Rezemarea popilor pe planseu se face prin intermediul unor tilpi de repartitie din lemn (fig. 4.27). Pentru asigurarea stabilitatii (rigidittii) spatiale a sarpantei sub actiunea incar- c&rilor, se previd contrafise (transversale si longitudinale) si clesti prin intermediul carora se realizeaz imbinarea in nodurile fermei intre c&priori, pane, contrafise si popi. imbinarea intre c&priori, pane, popi si clesti, se realizeazi prin intermediul cuielor, iar intre popi, talp’ si contrafise, prin chertare si scoabe. Pana de streasina (cosoroaba) si tilpa de repartitie se ancoreaza in placa sau centura de beton armat, prin intermediul buloanelor de ancoraj sau al mustilor din ofel-beton. 4.5.3. CALCULUL ELEMENTELOR SARPANTEL Calculul elementelor sarpantei se face in ipoteza cea mai defavorabili de inc&rcare, pentru incarc&ri de calcul, la starea limit’ de rezisten&, si incdrcari normate, la starea limit’ de deformatie. Cépriori. Calculul cipriorilor se poate face pentru schema statica de grinda simplu rezemat’ sau continu’, avand deschiderea egala cu distanfa dintre pane in proiectie pe orizontals. In general, calculul se face pentru schema de grind simplu rezemati, inclrcat4 cu sarcini permanente g (provenite din greutatea proprie, a invelitorii si a elementelor suport ale invelitorii - astereal& sau sipci) si temporare p (din zpada si vant) stabilite in conformitate cu STAS 10101/1-78, STAS 10101/20-93Determinarea eforturilor M, T si Nse face dupa metoda staticii constructiilor, d seama de schema static& si de incdrcarea corespunzitoare situatiei reale. ensionarea secfiunii se face pentru Mm,» in ipoteza cea mai defavorabili de ircAri (permanente si temporare), cu relatia: M, =m 2 Ser ESR; [aan /om?}], (41) care: My, este momentul incovoietor maxim de calcul, in daN cm; Woe - modulul de rezistent& net al sectiunii transversale, in cm’; — rezistenfa de calcul a lemnului la incovoiere, in daN/cm’, Din Telatia (4.1) se poate determina modulul de rezisten{& minim necesar, cu fatia: Wree “ae [en']. (42) Verificarea eforturilor unitare normale se face la M si Nin sectiunea in care Joarea momentului incovoietor este maxima, iar modulul de rezistenti se deter- ind tindand seama de eventualele slabiri. Daca sectiunea cea mai slAbitd nu coincide sectiunea in care momentul incovoietor are valoarea maxims, se impune o veri- re suplimentara si in sectiunea cu slabiri maxime (Wyer, min)- fn cazul elementelor incovoiate, pe langa calculul de rezisenta, se impune si o rificare a rigiditatii, respectiv a sagetii acestora, cu relatia: for S fim » (4.3) In care: fy este valoarea deformatiei (sigefii) efective, in cm; fim - valoarea deformatiei (sigetii), stabiliti in conformitate cu prevederile din STAS 856-71. ‘Valoarea sigetii efective maxime se determina cu relatia: M, M, aL Lop may = ome = 20, Minox _! 44 pmax py Fs eno ‘in care: k = 2a este coeficient numeric care depinde de modul de incarcare gi conditiile de rezemare; I:h — deschiderea de calcul, respectiv inaltimea (diametrul) secfiunii transversale. Pane. Calculul panelor curente sau de coama se face la incovoiere oblic&, pentru schema de grind’ simplu rezemat’. fn cazul sarpantelor cu contrafise, deschiderea teoretica de calcul se stabileste cu relatia (fig 4.28): (45)LOB (CONS 1 KUC} MODERNE DIN LEMN ¥ —, Fig. 4.28 Schema static& si de incdrcare pentru calculul panelor. Verificarea (dimensionarea) seciunii se face in ipoteza cea mai defavorabil8 de inclrcare, cu relatia: M, .M, Gee =—*4+—*S R;, cx et yy, SB (4.6) in care: Mj My sunt componentele momentelor incovoietoare, corespunzatoare axelor principale x-x si y-¥; W,; W, - modulele de rezistenti ale sectiunii transversale in raport Verificarea s8getii (rigiditatii) panelor solicitate la incovoiere oblicd se face cu relatia: (47) in care: f,; f, reprezint& valoarea sgefii (deformatiei) determinate in raport cu axa x-x, respectiv y-y. Sectiunea transversal a panelor de streasini se stabileste din considerente constructive. Popi. Calculul popilor se face la compresiune cu flambaj pentru efortul axial Nmar Lungimea de flambaj se poate lua egala cu inalfimea efectiva a popilor. Verificarea efortului unitar normal se face cu relafi Noax PA ]. . W,sinb "OR; [em] (410) Avand modulul de rezistenf4 determinat, se impune grosimea lamelei b si rezultd indlfimea sectiunii, h, Din considerente constructive, se recomanda pentru b23,8cm. Calculul montantului transversal (tirantului) i al elementelor de reazem se face pentru eforturile axiale determinate in ipoteza cea mai defavorabil4 de inc&rcare nai lalCzA 5) 5 CONSTRUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE , Prin constructii de lemn din elemente plane se intelege acea categorie de constructii la care structura de rezistenfa este formata din elemente plane, de diferite tipuri si forme constructive, care sunt acfionate de incarciri numai in planul lor si care lucreaz4 independent unele de altele neglijandu-se astfel efectul de conlucrare ce se realizeaza prin intermediul elementelor sarpantei si al contravantuirilor. Constructiile de lemn din aceasti categorie se pot realiza dintr-o varietate foarte mare de tipuri de elemente plane, executate fie din lemn brut sau ecarisat, fie din lemn lamelat incleiat si produse noi pe bazi de lemn cu sectiune simpli sau compusi, cu inimé plina sau cu zabrele etc. Cu toat& diversitatea mare, elementele de |.construcfii din lemn plane se pot clasifica in urmtoarele tipuri principale: grinzi; ferme; cadre; arce. 5.1. GRINZI Grinzile fac parte, in general, din categoria celor mai simple elemente de rezistenf& plane folosite in construcjii de lemn. in cazul in care sunt realizate cu sectiune simpl&, deschiderea acestora este limitat’, de obicei, la lungimea sortimentului de material lemnos (ecarisat sau brut) folosit pentru realizarea lor, care rareori depaseste 6,00 m. Pentru realizarea deschiderilor mai mari se recurge, de obicei, la utilizarea grinzilor cu sectiune compusi. 5.1.1. GRINZI CU ALCATUIRE SIMPLA. Dup’ modul de alcatuire si forma constructiva, grinzile din aceast& categorie se impart in urmitoarele tipuri principale: grinzi cu console $i articulafii; grinzi cu sistem de contrafise; grinzi consolidate. Grinzi cu console gi articulafii. Grinzile cu console gi articulatii, sau grinzile | Gerber, sunt considerate din punct de vedere static determinate si se pot executa fie } din lemn ecarisat, fie din lemn rotund sau cioplit. Ele se considera grinzi continue pe mai multe reazeme, la care nedeterminarea static este inldturata prin introducerea unui numar convenabil de articulafii (de exemplu pentru o grind& cu n deschideriaa , Mee Me= q (716 fyzh=h= 1 12°'3~ Fag c Fig, 5.1. Grinzi cu console $i articulatii a~alc&tuire si date constructive; b,c schemele statice pentru obtinerea momentelor incovoietoare egale (M, = M,), respectiv a sigetilor egale. in mod frecvent, grinzile cu console si articulafii se folosesc ca pane de acoperis, realizindu-se astfel importante economii de material lemnos, datorit& unei distribufii favorabile a solicitarilor din incovoiere in lungul grinzii, prin plasarea judicioas4 a articulatiilor. Cu ajutorul lor se pot acoperi, in condifii avantajoase, deschideri de 4-6 m. Din conditia de rigiditate se recomanda ca raportul h/! 2 1/15. La grinzile cu console si articulafii, articulatiile se dispun, de obicei, perechi intr-o deschidere, iar realizarea lor se poate efectua fie sub forma unei imbinari oblice, previzut& cu un bulon de strangere, fie cu ajutorul unor dispozitive (juguri) metalice (fig. 5.1). Solutia optima, in cazul grinzilor cu console si articulatii, se obfine atunci cand valorile absolute ale momentelor incovoietoare maxime pozitive si maxime negative sunt egale intre ele. Aceastd situatie se realizeaz& pentru a = 0,1485 I (fig. 5.1, b), cand M, = M,= ql 7/16, in ipoteza unei distributii uniforme a incdrcarii temporare q pe toate deschiderile grinzii. Schema momentelor egale (M, = M,) este foarte avantajoas4 pentru cazurile in care secfiunea este impus4 de conditia de sigeatd (rigiditate). Sageata maxim’ f,,, pentru schema momentelor egale, apare in deschiderile fri articulatii si este:PONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 175 in cazul in care se urmareste obtinerea unei scheme cu sigeti egale (fig. 5.1, ¢), iculatiile trebuie realizate la o distanfi de la reazeme a = 0,21 1. in acest caz, pigetile in toate deschiderile f;, f, sunt aproximativ egale intre ele si nu depasesc: F 1 gl iar momentele incovoietoare maxime apar pe reazeme Mr = ql7/12, F384 EI’ pomentele din cdmp find: M, = q/°/24. Calculul grinzilor cu console si articulafii se face pentru gruparea cea mai Fdefavorabil& a incircArilor permanente si temporare: 9=g+p [daNim). Grinzi cu sistem de contrafise. in practic&, aceast& categorie de grinzi se poate liza cu o singur& contrafis&, cu subgrind’ si contrafis4 si cu contrafise sistem Rrapezoidal (fig. 5.2). Utilizarea sistemelor de contrafige pentru realizarea ele- fmentelor gi structurilor portante conduce la solufii constructive eficiente. Totodat’, n cazul sistemelor constructive formate din stalpi si grinzi, contrafigele asiguri istabilitatea transversala a con- tructiei, transformandu-le intr-un sistem cadru. rt -—— Avantajele sistemelor cu QQ | contrafise constau in simplitatea — fexecufiei, posibilitatea utilizirii materialului lemnos brut de l=4-6m_} provenienti local, grad ridicat 7 1 q Sistemele cu contrafise se St fej SI in general, pentru utilizeaz’, realizarea constructiilor portante cu caracter provizotiu si auxiliar. 2 in mod frecvent ele se utilizeazi pentru realizarea schelelor, egafo- E dajelor, cintrelor etc. Rezultate ‘bune se pot obfine si in cazul constuctiilor cu caracter agro-z00- tehnic (soproane, depozite etc.) Cele mai caracteristice tipuri constructive cu contrafise utilizate in practic& la realizarea k-constructiilor cu caracter provi- zoriu si auxiliar sunt prezentate in fig. 5.3. Particularitatea sistemelor } cu contrafise const in faptul cX, — ticgnt_ “34 Fig. 52. Caracteristicile geometrice pentru grinzile cu fa repre bere contrafige in cazul unei incircari asimetrice, ~. acu o singur& contrafiga; b— cu subgrind& gi stalpii sistemului sunt solicitati si contrafis&; c~ sistem trapezoidal cu contrafis. la incovoiere, datorit& impingerii provocate de contrafise. Prin utilizarea tirantilor pentru preluarea impingerilor (fig. 5.3, d, e) sau prin executarea unor stdlpi cu zabrele (fig. 5.3, f), rigiditatea sistemelor cu contrafige poate fi substantial marta. Sistemele cu contrafis se aplic& in conditii avantaioase. pentru deschideri de 5-8 m si cu ravortul A/] = 1/5 — 1/3,176 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Fig. 5.3. Sisteme cu contrafige. Scheme gi detalii de executie. Grinzi consolidate. Sistemele constructive consolidate de tip macaz se obfin prin int&rirea grinzii propriu-zise cu montanti verticali si un tirant de ofel. Ele fac parte din rezolvari constructive eficiente, care asigura utilizarea rational a celor doua materiale principale de constructii (lemn si ofel). Dup4 forma conturului, grinzile consolidate pot fi triunghiulare, cu un singur montant, sau trapezoidale, cu doi montanti (fig. 5.4). Grinda propriu- a a zis a unui sistem con- solidat este solicitata la compresiune din impin- gerea macazului si la incovoiere din incdrcari locale. Grinzile conso- lidate fac parte din cate- goria celor mai simple si eficiente elemente de constructie, care se pot utiliza fie ca elemente portante la realizarea estacadelor etc., fie ca elemente de rezisten{d i pentru realizarea structu- rilor de acoperisuri la constructii industriale si agrozootehnice. in functie de ma-ANSE RUC Ys is as a are ropriu-zis’ poate fi realizat dintr-o singura bucata sau cu sectiune compusa. fn fig. 5 se prezint’ vederea generala si detaliile constructive caracteristice unei grinzi acaz sistem triunghiular. Calculul grinzilor consolidate de tip macaz se face prin metode obisnuite. 0 hema simplificat’ de calcul se obfine prin descompunerea sistemului general (combinat) in doua sisteme simple: grinda propriu-zisd inc4rcata cu sarcini exterioare i un sistem din bare actionat in noduri de reactiunile date de primul sistem (fig. 5.6). Experimental, s-a constatat cA valoarea momentelor incovoietoare si a forfelor ale care apar in elementele componente ale sistemului este mult influentata de asarea reazemului intermediar C, determinat& atat de deformatiile elastice (alungirea tirantului, scurtarea montantului si a t4lpii superioare), cat mai ales, de formatiile neelastice (strivirea lemnului etc.). Admifand c& tasarea nodului C se roduce intre limitele: f= 0 $i fyax = 1.9!" rezulté c& pentru f= 0, momentul 384 EI’ covoietor maxim negativ M, = - qa°/8, iar pentru f = fy, M, = 0 si un moment axim pozitiv la mijlocul panoului Max = g2’/8. Pentru asigurarea conditiei f= 0, in punctul C grinzile consolidate trebuie alizate cu o contrasigeati constructiva f, egala cu 1/300-1/200 din deschiderea |. in cest caz, se consider c& talpa superioara, dup’ tasarea reazemului intermediar cu f,178 CONSTRUCTII MODERNE DIN LE! g = (pegrkgt/ml se comport’ ca o grind! continu’ pe- doud des: chideri si se verificd Ia’ compresiune cu incovo iere pentru: M= qa; Ne= qa! 21g B. Talpa inferioara (tirantul) se verific& pentru: ; N,=1,25 qa/2sin B. Incarcarea total’ q se stabileste din ipoteza § cea mai defavorabili de-! inc&rc&ri permanente si temporare: g = g + p, in daN/m. incirearea perma- * nent& include si greutatea proprie a sistemului. Pentru simplificarea 0, “ep caleulelor, greutatea pro- A prie a unui sistem con- structiv alcatuit din lemn, | lemn si metal etc.,se poate | determina in prealabil folo- sind relafia: Fig 56, Schema de calcul pentru grinzle consolidate de forma triunghiulara. = 3000. [aanym], Kp 6.1) in care: geste incrcarea permanenti, in daN/m; Pp ~ inc&rcarea utili sau temporara (zipada, vant), in daN/m; 1 — deschiderea de calcul, in K,pr— coeficient al greutafii proprii, a cArui valoare se stabileste in functie de tipul si particularitafile constructive ale sistemului adoptat, tinand seama de experienta practic’. In cazul grinzilor consolidate, valoarea coeficientului greut&tii proprii kyp, variaza intre 6 gi 8. Din punct de vedere tehnico-economic, sistemele consolidate se inscriu in categoria celor mai eficiente solutii constructive. Prin utilizarea lor, la realizarea elementelor gi structurilor portante, se objine o reducere substantialé a consumului de material lemnos (de 2 pani Ia 3 ori) in comparatie cu tipurile de grinzi obisnuite,5.1.2. GRINZI CU SECTIUNE COMPUSA. Grinzile cu sectiune compusi realizati din doua sau trei elemente din lemn it sau ecarisat, se incadreaza in categoria solutiilor constructive clasice aplicate in unor inc&rc&ri mari si, mai ales, in cazul podurilor si podefelor din lemn. Deschiderea grinzilor cu sectiune compusi solidarizate cu pene este de obicei itat4 la lungimile grinzilor sau ale bilelor din care se realizeazi, in mod curent itre 6 si 9 m, iar in cazuri speciale , pan’ la 12 m. Solidarizarea grinzilor cu sectiune compusi se poate realiza cu pene prismatice lemn, transversale reglabile (fig. 3.40, a), longitudinale drepte (fig. 3.40, b) sau ice (fig. 3.40, c) si cu pene metalice (fig. 3.45) , cele mai sigure find grinzile lizate cu pene metalice, cu gheare sau dinti (fig. 3.46 si 3.47), deoarece prin jtermediul lor se poate asigura o imbinare rigid’, cu rezistenfe ridicate si capacitate rtant& corespunzatoare. Caracteristica generalé a tuturor tipurilor de grinzi cu pene const in sitatea prevederii unor buloane de strangere, calculate la impingerile date de ne Q,. Numérul de pene necesare pentru fiecare rost se determina din calcul si se tribuie uniform de-a lungul grinzii, cu exceptia zonei centrale de la mijlocul grinzii 2 1), unde nu se pun pene. Verificarea grinzilor cu pene din condifia de rezisten’ si rigiditate (s4geata) se ce fir’ a se tine seama de slabirea sectiunii prin realizarea locagurilor pentru pene, re deosebire de slabirile pricinuite de introducerea buloanelor, care se iau in ideratie in calcul la stabilirea Wrer. Stabilirea m&rimilor echivalente Wp si Ip se face tinand seama de coeficienfii de corectie subunitari ky si Ky cu care se afecteaz’ modulul de reaintené W si momentul de inertie J, determinate ca pentru o sectiune ruta (h x b); 0 = Myax /W * ky S0,;(R), ££ f, (lim). .3, GRINZI CU INIMA PLINA DIN SCANDURI iNCRUCISATE BATUTE iN CUIE Grinzile cu inima plina din scAnduri incrucisate batute in cuie constituie rezolviri constructive tradifionale, care pani nu demult au fost utilizate atat la tealizarea constructiilor industriale si agrozootehnice, cat si la poduri cu caracter provizoriu. Din punct de vedere al formei, acestea se pot realiza cu talpi paralele, cu © pant, sau doua pante (fig. 5.7). Cu ajutorul lor se pot acoperi deschideri de 9-12 m. in prezent, grinzile cu inima plin& din scAnduri incrucisate bitute in cuie sunt utilizate mai putin, deoarece reclam& un consum mare de manopera si material lemnos de calitate superioar’. Datorita rigiditatii reduse, grinzile cu inima plina din scAnduri incrucisate batute in cuie se executd cu o contrasigeatd constructiva £,= 1/200, cu scopul de a compensa deformatiile produse in timp, determinate dea 14 Ea aaa ral DOD Fig. 5.7. Tipuri caracteristice de grinzi cu inim& plina din scAnduri incrucisate batute in cuie. Dupi forma secfiunii transversale, grinzile cu inim din scdnduri incrucigate bitute in cuie se impart in grinzi I (fig. 5.8, a; by c) si grinzi in forma de cheson inchis (fig. 5.8, d, e, f). Alegerea formei sectiunii transversale se face in functie de incarcare, deschidere, destinatie etc. Cel mai des utilizate in practicd sunt grinzile I de tip a. Pentru asigurarea unei rigiditati corespunzAtoare, iniltimea grinzii h trebuie si fie de cel pufin 1/9 din deschidere. in cazul grinzilor cu o panta sau cu dou’ pante, indltimea h se consider’ la 1/2, respectiv la 1/4 din deschiderea grinzii. Inaltimea minim Apjq trebuie si fie cel putin 0,4 din indltimea maxima de la mijlocul deschiderii (Amin 2 0,4 Hmax)- Talpile grinzilor se execut& de obicei din dulapi de 3,8-6,8 cm grosume si 15-20 cm litime, iar inima din scAnduri incrucisate de 1,8-2,4 cm cu o inclinatie de 30-40° fafa da talpa inferioara. Pentru rigidizarea inimii subfiri (in planul normal pe planul grinzii) se prevad nervuri de rigidizare (de obicei firi eclise), care se dispun la o distant de 1/10 din deschidere, iar in cazul sarcinilor concentrate, in dreptul acestora. Grosimea elementelor de rigidizare, de regula, se ia egal cu grosimea dulapilor tilpilor, iar latimea egal& cu jumitate din litimea tXlpilor. Nervurile de rigidizare de la reazem constau din fururi gi eclise, avand dimensiunile sectiunii transversale egale cu dimensiunile tilpilor.RUCTII-DE LEMN DIN ELEMENE PLANE Talpile si nervurile de rigidizae s¢ tybind cu inima din scinduri incrucisate cu prul cuiclor, iar eclisele de la reagtm CU yyruburi (buloane) de strangere. Lungimea plor trebuie sé fie astfel aleast indtincayjrarea cap&tului in cel de-al doilea dulap al si fie de cel putin 4 d,, finand sama de cele 3 rosturi de 0,2 cm fiecare si de varful ii de 1,5 d_, Cuiele se dispun inrindur yerticale gi se bat, atat dintr-o parte, cAt si cealalt4 parte a talpii, respectindu-se distantele minime prevazute de norme. ScAndurile incrucisate care fomeaz4 inima se fixeaz’ intre ele prin cuie subfiri, se bat din partea diagonalelor comprimate. Dispunerea cuielor se face astfel bt distanja dintre doud cuie in lungul scindurii si nu depaseasc& 30a, a fiind dsimea scAndurii. P {nnddirea tilpilor este indicat s8 Sx fact 1a mijlocul deschiderii sau in apro- ¢rea acesteia (in zona unde eforurile qe alunecare sunt mici). Talpa superioara Binprimatd se imbin& cap la cap, jatpentty asigurarea rigidit4tii din planul grinzii se pera cu doua eclise prinse in buloane Ge stringere. {nnAdirea tilpii inferioare ({ninse) te realizeaz4 cu doud eclise gio furura (care este pe porfiunea imbinari sinduyile inimii), utilizind in acest scop dornuri guruburi de ofel. Daca grosimes dulapjlor tAlpii este mai mare decat grosimea rurii, respectiv grosimea scanduilor jnimii, imbinarea se realizeazX cu eclise lungite pentru a se evita suprasdlicitarea fururii. Un exemplu de grinda cu inimi dim scanduri incrucigate batute in cuie, cu doud inte, de 12 m deschidere, este preentat in fig. 5.9.Calculul grinzilor se face tina seama de schema staticd — grind& cu inimy' din sc4nduri incrucisate, sistem ferma cy multe diagoale intinse (descendente de ly’ Teazem) gi comprimate (ascendente), Pentru simplificarea calculului, se admite c& eforturile axiale provenite din” incovoiere sunt preluate numai de t2lpile, gzinzii, iar eforturile de alunecare numai de scAndurile inimii (fig. 5.10). fn baza ipotezelor admise, calculul grinzilor cy inima plina din scAnduri incrucigate batute Fig. 5.10 Scheme de calcel pentty trnzile ce tn cuie const& fn determinarea sectiunilor seAnduri tncrucigate bitutetm eaie, — stoitor, dimensionarea imbin&rii de inndire a tilpii inferioare, determinarea num&ruluj de cuie necesare pentru prinderea tAlpilor de inimi gi verificarea scAndurilor inimii la stabilitate pentru efortul maxim de compresiune. Efortul maxim de intindere din talpa inferioar& (in baza ipotezei admise) se determind cu relatia: Nox = M / ho, (52) in care: M este momentul incovoietor in locul unde apare Nag; hg - distanta dintre centrele talpilor, in aceeagi sectiune de calcul. La grinzile cu talpi paralele (fig. 5.11, a), sectiunea cu Nu, coincide cu sectiunea momentului incovoietor maxim, iar In cazul grinzilor cu una sau dou’ pante (fig. 5.11, b; c), sectiunea criticl, cu Nagy Se gaseste la distanta x,, de la reazemul cu indltimea mai mica a grinzii. Q q. 6 4 c CS CE emecerem — — BEEZ ‘Near E = En al oth a. Fig. 5.11. Tipuri constructive i diagramele de eforturi N, Tpentru grinzile cu inima din sctnduriIn cazul unei inc&rcdri uniform repartizate, sectiunea critic’, cu Nman S¢ mini cu relatia: =P) frog Xa eel Ye (53) gare: hy este distanta dintre axele tilpilor, la cap&tul grinzii cu in3ltimea mai mic’, in m; @ — unghiul de inclinare a tilpii superioare fafa de talpa inferior’; 1 = deschiderea grinzii, in m. Aria secfiunii transversale necesar& pentru talpa inferioar& se determin’ astfel: Abr = Ninax /5a1°0,8, (5.4) le: 6,, este rezistenta admisibil4 a lemnului la intindere in lungul fibrelor; 0,8 - coeficientul care fine seama de slabirea t8lpii in zona imbin&rii. Talpa superioara se ia, de regula, cu aceeasi sectiune ca si talpa intins& si se ificé 1a flambaj in plan perpendicular pe planul grinzii, ludnd ca lungime de \baj distanta dintre contravantuiri (panele acoperisului), neglijand aportul inimii. imbinarea talpii inferioare se dimensioneaz& la efortul axial din sectiunea pectiv’ Ning, iar numarul de suruburi necesar nyj, Se determina cu relatia: Duje=Nins !Teaps (5.5) care: Nimp este efortul axial din imbinare; Teap — efortul admisibil (de calcul) pentru o tij& considerat’ cu patru sectiuni de forfecare. Dispunerea tijelor se poate face pe doua sau patru randuri, cu respectarea ‘distantelor minime impuse. Dupi stabilirea diametrelor tijelor se face verificarea talpii inferioare la intindere, tinand seama de slabirile respective. Calculul cuielor necesare pentru prinderea talpilor de scAndurile inimii se face pe zone (I, II, II), pentru efortul de lunecare corespunzitoar. Pentru o grinda cu tilpi paralele, valoarea efortului de lunecare pe unitatea de lungime este: A bo 0 ra Beg 2.2, ea To ty ho 2 Aa In cazul grinzilor cu talpa superioar’ inclinat&, calculul efortului de lunecare T se face tinand seama de reducerea (cresterea) fortei taietoare, determinata de componenta vertical’ a efortului axial N din talpa superioara (AQ = N tga), cu relatia: DAO LAD one TA Oh 4 MM te ow 2 (aN184 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN, Semnul minus din formula (5.7) se ia pentru grinzille cu dou pante si cu 9 pant pe portiunea dintre reazem cu inalfimea mic& si secfiunea cu Q = 0, iar semnul plus pentru restul deschiderii. Determinarea numérului maxim de cuie necesare pe unitatea de lungime a t8lpii se face pentru efortul T, cu una din urmatoarele expresii: a 0,8(7, +7, ) (5.8) T Dey; 2———, oT) / (59) T Ney 2 (5.10) 0,8(7;+T,, ) in care: T,este efortul admisibil sau de calcul al uni cui, cu o sectiune de forfecare, determinat din condifia de strivire a unei singure talpi (dulap) cu. grosimea a; T, - idem, pentru cealalt& talp’, calculat pentru adancimea de incastrare a cuiului ay; idem, pentru piesa central (inima din scAnduri incrucisate); idem, din conditia de incovoiere a tijei. Coeti ientul 0,8 tine seama de faptul cd inima este discontinua si, ca urmare, exist posibilitatea ca o parte din numarul cuielor amplasate si cada intre scdndurile Calculul numarului de cuie pentru fiecare zona (I, II, III) se face pentru valoarea fortei tfietoare de 1a mijlocul zonei respective. Verificarea stabilititii scindurilor comprimate ale inimii se face pentru prima zona (de la reazem), la mijlocul acesteia. Efortul axial de compresiune se determina in functie de efortul de lunecare ce revine unei scdnduri pe lafimea b (fig. 5.12). r5.1.4. GRINZI INCLEIATE Grinzile incleiate se realizeaz3, de regula, din pachete de sc4nduri sau dulapi ilizand tehnica incleierii. De la caz la caz, grinzile incleiate se pot realiza si prin mbinarea scindurilor (dulapilor) cu produse noi pe bazi de lemn (placaj de nstructii, plici fibrolemnoase dure sau extradure etc.). Tipurile de grinzi incle- te folosite pentru realizarea icturilor de rezisten{& pot fi 7 oh arte variate, atat in ceea ce iveste forma in plan, cat si t ce priveste modul de alci- +1 ___|[ ire constructiva. Dupa forma lor, grinzile cleiate pot fi: drepte (cu mo- of hm ent de inertie constant), cuo ~—_ nta, cu doua pante si curbe, vind moment de’ inertie ariabil (fig. 5.13). . Dupi modul de alettuire i, nstructiva, grinzile incleiate x, - pot executa din pachete de fe canduri (dulapi) sau din sean- luri (dulapi), avand forma ctiunii transversale dreptun- iular’ I, dublu T gi de tip Wd tie (fig. 5.14). Forma si modul de alc&- ire constructiva ale grinzilor t cleiate se stabilesc in functie +4+—___1______|_ ie destinatia constructiei si de marimea deschiderii. Forma grinzilor se alege in functie de pozitia si rolul deplinit in ansamblul structurii, tinand seama totodat& de considerente de ordin functional si estetic, iar forma si dimensiunile sectiunii transversale se stabilesc din conditia de rezistent& si rigiditate. Cu grinzile incleiate se pot acoperi, in condifii avantajoase din punct de vedere tehnico-economic, deschideri de 5-20 (25) m. Datorit& avantajelor pe care le prezint& din punct de vedere constructiv si tehnico-economic, grinzile incleiate au cAp3tat, in ultima perioada, o larga utilizare, atat in constructii civile cu caracter social-cultural, cat si la constructii industriale si agrozootehnice. Acestea se pot utiliza fie ca grinzi principale si elemente secundare de acoperis (pane, c&priori etc.), fie ca t&lpi superioare ale fermelor ingineresti si arcelor cu trei articulatii etc. 3 comparatie cu variantele clasice de grinzi cu sectiune compusi solidarizate } cu pene sau cu inima din sc4nduri incrucisate batute cu cuie etc., grinzile incleiate se Fig. 5.13, Principalele tipuri de grinzi incleiate (drepte, cu 0 pantd, cu dou’ pante si curbe).S$ Ze breed KS a b c Ff Tipul constructiv si forma sectiunii transversale a grinzilor incleiate se aleg in functie de tehnologia adoptat&, tinand seama de destinatia, rolul si functia indeplinita, deschiderea si m&rimea incdrc&rii. Astfel, in cazul grinzilor de plangeu sau a penelor de acoperis cu deschidere micd (5-10 m), se utilizeaz4 grinzile cu sectiune dublu T, cu inim& din scanduri pe muchie sau pe lat (fig. 5.14, a; b), respectiv cu inima subtire din placaj de constructie (fig. 5.14, f, g; A), iar in cazul deschiderilor si incirc&rilor relativ mari, se recurge la folosirea grinzilor cu sectiune dreptunchiulara sau I (fig. 5.14, ¢ d; e). Pentru deschideri medii (10-15 m), se pot utiliza cu eficienta sporita grinzile incleiate, cu inima subfire din placaj de constructie de tip cutie (fig. 5.14, & k). in general, se recomand& ca elementele secundare de acoperis (pane, c4priori), cu moment de inertie constant (drepte), solicitate in principal la incovoiere, s& fie executate cu inima plina din placaj de constructie sau din scanduri (dulapi) pe muchie, iar grinzile principale de acoperis, cu deschideri si inc&rc&ri relativ mari, din pachete de scAnduri avand forma sectiunii transversale dreptunghiulara sau I. Grinzi cu inima plini din scAnduri pe muchie. AceastA categorie de grinzi incleiate se poate realiza, din punct de vedere constructiv, de dou tipuri principale, si anume: cu inima simpla sau dubla (fi. 5.14, a,b), avand forma sectiunii transversale dublu T cu talpile egale sau neegale (fig. 5.15). Tipul grinzii si forma sectiunii transversale se aleg in functie de destinatie, miarimea deschiderii si valoarea incircarii. Grinzile incleiate cu inima plind din scdnduri pe muchie se pot realiza ca grinzi continue, de exemplu in cazul panelor de acoperis, sau ca grinzi cu o singur& deschi- dere, cu destinafii diferite. In straintate, ele se utilizeazi, de regula, la constructii civile pentru realizarea planseelor intermediare si de pod. fn cazul in care se folosesc ca grinzi de planseu, pentru simplificarea mont&rii panourilor de planseu este indicat Fig. 5.14, Tipuri de sectiuni caracteristice pentru grinzile incleiate.Fig. 5.15. Grinzi incleiate de forma dublu T, cu inima din scdnduri pe muchie. in general, grinzile cu inima plind din scdnduri pe muchie sunt eficiente pentru M4eschideri de 5 pana la 7,5 m. Dimensiunile scéndurilor (dulapilor) din care este alcituitd sectiunea transversala se stabilesc din conditia de rezistent& si stabilitate ateral4, iar inalfimea sectiunii din condifia de rigiditate, recomandandu-se in acest ns, ca raportul dintre iniltimea sectiunii h si deschiderea 1 si fie: h/1>1/16 in cazul grinzilor cu o singura deschidere; h/1>1/20 in cazul grinzilor continue pe mai multe deschideri. Presarea pieselor componente la grinzile incleiate cu inima din scinduri pe muchie se poate realiza cu ajutorul unor dispozitive speciale, sau prin intermediul cuielor dispuse dup’ anumite reguli. Pentru mirirea stabilititii grinzilor in dreptul reazemelor, se recomand& ca inima alcdtuit4 din scanduri pe muchie sa fie intarita cu fururi, indeosebi atunci cand aceasta se realizeaz& dintr-o singura scandura. La executarea grinzilor incleiate cu inima din scnduri pe muchie se va urmari, de asemenea, ca talpa inferioara sa fie realizat& pe cat posibil dintr-o singura pies’. fn cazul in care acest lucru nu este posibil, imbinarea scAndurilor care formeaza talpa inferioar& se poate realiza in zonele din apropierea reazemelor in intervalul de | 2-0,3) J, imbinarea realizandu-se dupa o suprafafd tesit’ pe o lungime de cel putin } 10a, a fiind grosimea talpii, !mbinarea talpii superioare comprimate se poate realiza can la can inthritS en cfte a eclisé senrt’ dienne’ ne ambele nirti ale inimiiCalculul grinzilor incleiate cu inim& din scAnduri pe muchie constd in verificarea eforturilor unitare normale si a rostului incleiat dintre inima si t&lpi la, forfecare. Verificarea eforturilor unitare normale se face astfel: O=MIW,kyky $64(Ri), (1) | unde: M este momentul incovoietor in sectiunea cea mai solicitata; W, — modulul de rezisten{a net din sectiunea de calcul; k, — coeficientul de corectie care tine seama de raportul dintre inaltimea gi ltimea sectiunii h/b; ky - coeficientul de corectie care tine seama de forma sectiunii trans- versale; 6,;(R) -rezistenta admisibil& (de calcul) la incovoiere. Valoarea coeficientului k, se stabileste in functie de raportul dintre inaltimea total si latimea sectiunii h/b. Pentru cazurile curente, cand iniltimea A < 50 cm, iar litimea b2 15 cm, coeficientul k, ~ 1,0. Coeficientul de corectie ky se stabileste in functie de raportul dintre grosimea inimii by si latimea totala a t4lpii b. Astfel, pentru raportul by/bS 1/2 se ia k,= 0,90, iar pentru by/b = 1/4, k= 0,75. Verificarea rostului incleiat la forfecare se face in sectiunea cu forfa taietoare maxim, finand seama gi de eventualele portiuni neincleiate, cu relafia: t=QS/Ibk, Sty¢(Ry), (5.12) in care: Q este forta taietoare maxima, in daN; S — momentul static al sectiunii care lunecd in raport cu axa neutra, in em’; I — momentul de inerfie brut al intregii sectiuni, in cm“ | b — l&timea rostului incleiat (grosimea inimii), in cm; k, — coeficientul de corectie subunitar care fine seama de eventualele portiuni neincleiate; de obicei se ia egal cu 0,5. Grinzi din pachete de scanduri. fn ultima perioadi, grinzile incleiate de diferite forme constructive (drepte, in doua pante sau curbe etc.) au c4p&tat o extindere mare in cadrul constructiilor moderne de peste hotare. Datorit’ multiplelor avantaje pe care le prezint& lemnul incleiat din punct de vedere tehnico-economic si, indeosebi, a greutatii proprii reduse, grinzile incleiate se utilizeaz& frecvent la realizarea structurii portante a acoperisurilor, atat la constructii civile cat sila cele cu caracter industrial. Dintre tipurille constructive folosite in mod curent se numiri grinzile drepte, cu moment de inertie constant sau variabil, si grinzile curbe (fig. 5.16). Grinzile drepte cu moment de inerfie constant (fig. 5.16, a) se pot realiza cu sectiune transversal dreptunghiulara sau I, iar cele cu moment de inertie variabil (fig. 5.16, b, c) numai cu sectiune transversal dreptunghiular’. fn cazul grinzilor cu moment de inerfie variabil, panta (inclinarea) tlpii superioare se stabileste inFFig. 5. 16. Date constructive pentru principalele tipuri de grinzi incleiate din pachete de scdnduri agezate pe lat. dere tehnico-economic si constructiv sunt grinzile curbe cu moment de inertie ariabil (fig. 5.16, c). Prin intermediul grinzilor incleiate se pot acoperi, in condi punct de vedere tehnico-economic, deschideri de la 12 la 24 m. in cazul in care se utilizeaz& pentru realizarea structurii portante a acoperisului Berinzi drepte, este indicat si se adopte sisteme constructive din ginzi cu console si iculatii (fig. 5.1). Cu asemenea sisteme se pot acoperi deschidri mari, in condifii avantajoase, deoarece prin plasarea judicioas& a articulafiilor se asigur’ o distributie favorabila a solicitirilor din incovoiere in lungul grinzilor, iar in final, obfinerea unor nportante economii de material lemnos. Un exemplu in acest sens il poate servi schema constructivi cu trei deschideri egale, avand articulatiile plasate in deschiderea centrala (fig. 5.17). Sistemul poate fi adoptat atat petru realizarea constructiilor social-culturale, cat si la cele cu caracter industrial. Grinzile curbe, cu moment de inertie variabil, datorit’ avantajelor pe care le prezint& din punct de'vedere constructiv si tehnico-economic, se aplic& pe scar4 tot mai larga in domeniul constructiilor civile, industriale $i agricole. Ele se preteaza atat la constructii cu o singura deschidere, cat gi la cele cu mai multe deschideri (fig. 5.18). fn figura 5.19 este ilustrat un exemplu de cldire social-cultural’, la care acoperigul este realizat din grinzi incleiate curbe de 18 m deschidere, iar in figura 5.20 se prezinti schema unei hale industriale cu mai multe deschideri de 26 m, avand acoperigul avantajoase din190 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEM} -a|t-20 la t L 19-15) (a2iy 15-91 Ia2t) 19-157 (7-45) Fig. 5.17. Schema constructiva pentru un sistem cu trei deschideri egale, format din grinzi cu articulatii plasate in deschiderea central. In cazul utilizirii grinzilor curbe, este indicat ca talpa inferioar’ din zona central, pe o portiune a = I /4, s4 se execute sub forma unui arc de cerc cu raza R=a/2sin o. (fig. 5.19). sie ~ Fig. 5.18. Constructia unei hale cu mai multe deschideri, avand acoperisul format din grinzi incleiate curbe.Fig, 5.19. Interiorul unei cladiri cu acoperis din grinzi incleiate curbe (Anglia). Din conditia de rigiditate, la toate tipurile de grinzi incleiate se impune ca 4ltimea sectiunii transversale h, la mijlocul deschiderii, si fie > 1/15 din deschidere. Pentru asigurarea stabilititii transversale, raportul dintre indltimea h si litimea ctiunii b, respectiv dintre inaltimea hy si litimea (grosimea) inimii b,, in cazul prinzilor I, se limiteaz’ la h/b (hy/ b,) < 6. La grinzile cu moment de inertie variabil (cu doua pante), raportul dintre indltimea maxima si latimea grinzii trebuie si respecte conditia h/b < 8. imbinarea de innddire a scdndurilor sau dulapilor din care este alcatuita Isectiunea transversal se realizeaz4 in functie de pozitia lor si de natura solicitarii. In zona centrala cu eforturi mici si talpa comprimati, aceasta se realizeazi sub formaaye USO eC et My unor imbinari frontale (cap la cap), iar in zona intins%, prin suprafefe inclinate say sub forma de dinti (dupa posibilitati), cu respectarea tuturor prevederilor privind tehnologia de incleiere si modul de realizare a imbin&rilor incleiate (v. cap. 3). in cazul deschiderilor si inc&rc&rilor mari, este mai avantajos ca in locul grinzilor incleiate, cu sectiunea transversali dreptunghiulara sau I, realizaté din pachete de scanduri dispuse pe lat, si se utilizeze grinzile avand forma secfiunii transversale I sau dublu T, cu inima din scAnduri incrucisate (fig. 5.21). In acest caz, spre deosebire de grinzile cu inima din scAnduri incrucisate batute in cuie, inclinarea scAndurilor care formeaz inima este mic’, de obicei de 4-6". in cazul in care inima se realizeazi din trei randuri de scAnduri, randurile intermediare se recomanda s& se execute cu 0 inclinare mai-mare, de regulé a = 10°. fn general, grinzile incleiate cu inima din mak scanduri inerucigate se remarc& printr-o rigiditate 330 (8 mare in planul lor, motiv pentru care sunt indicate i , pentru acoperirea deschiderilor relativ mari Fig. 5.21. Grinzi incleiate cu inima (I= 25-40 m). din dow’, trei sau mai multe randuri , de sc&nduri incrucisate. Calculul grinzilor din pachete de scAnduri incleiate se face in acelasi mod ca si in cazul grinzilor cu sectiune obisnuita, cu deosebirea c& in acest caz se introduc coeficientii de corecfie care tin seama de forma sectiunii transversale si de dimensiunile absolute ale sectiunii (h, b). Verificarea eforturilor unitare normale se face astfel: o=MIW,k,k; $6,;(Rj), (5.13) unde: M este momentul incovoietor in sectiunea cea mai solicitat’; W, - modulul de rezistent& net, determinat pentru sectiunea cea mai solicitata; Ky ~ coeficientul de corectie care fine seama de raportul dintre in<imea si lAtimea total a sectiunii transversale h/b; k; - coeficientul de corectie care fine seama de forma sectiunii transversale si se ia in considerafie numai in cazul grinzilor cu sectiunea I sau 6,;(R) — rezistenta admisibila (de calcul) la incovoiere. Valorile coeficientului de corectie ky se determina din tabelul 5.1, in functie de in<imea A si litimea b a sectiunii transversale, iar pentru coeficientul ky, din tabelulTabelul 5.1 Valorile coeficientului de corectie k,, 90 100 si mai mare 0,75 0,80 Tabelul 5.2 Tabelul 5.3 Valorile coeficientului de corectie ky Valorile raportului by/b pentru sectiuni I $i dublu T ‘Tipuri de grinzi Cu sectiune I Cu secfiune dublu T’ Pentru valorile intermediare ale rapoartelor h/b si b,/b, valoarea coeficientului ik,, si kpse determina prin interpolare. fn cazul grinzilor incleiate cu sectiune I sau dublu T, din conditia de rigiditate se impune ca raportul dintre inaltimea sectiunii h si deschiderea grinzii s& se sta- WBbileasca in functie de raportul dintre grosimea inimii b, si latimea talpii b. In general, [se recomanda ca raportul h// 2 1/15 (tabelul 5.3). in cazul grinzilor cu moment de inertie variabil, trebuie si se tin’ seama c& sectiunea critic’ in care apar eforturile unitare normale maxime nu coincide cu sectiunea in care momentul incovoietor atinge valoarea maxima. La grinzile cu ‘sectiune dreptunghiular, incdrcate cu o sarcina uniform distribuita, sectiunea critica se determina cu relatia: Xeq = By IZ hy 5 (5.14) in care: Ieste deschiderea grinzii, in m; hy - inaltimea grinzii de la reazem, in m; Ag — inaltimea grinzii la mijlocul deschiderii, in m. Pentru grinzile cu sectiune I, sectiunea critica x,, se determina cu relafia (5.3). Verificarea rostului incleiat la forfecare se face tinand seama de eventualele porfiuni neincleiate, prin corectarea rezistenfei admisibile (de calcul) cu un coeficient k, de 0,5, cu relafia: . t=QS/I,,bk, $t4(Ry), (5.15) ‘in care: Q este forfa taietoare maxima; S - momentul static al sctiunii in raport cu axa neutra; Jy, - momentul de inertie al intregii sectiuni; b — l&timea sectiunii in care se face verificarea; k. - coeficientul de corectie care tine seama de eventuale nortiuni194 LUND RUC HL MUDEKINE DIN LEMN: Verificarea rigiditatii (sAgetii) grinzilor cu moment de inerfie constant se face in modul cunoscut, iar la grinzi cu moment de inerfie variabil (cu una sau dou’ pante | etc.), prin determinarea sagetii echivalente, cu relatia: =f, Ik, (5.16) in care: f,, este sigeata calculat& ca pentru o grinda cu sectiune constant’, egal cu | sectiunea grinzii de la mijlocul deschiderii; k-coeficientul care fine seama de variatia sectiunii si a c&rui valoarea se determind cu relatiile: — pentru grinzi cu sectiune dreptunghiular’: by by — pentru grinzi cu sectiune I sau dublu T: k= 0,15+0,857™ £=0,440,620, A, La grinzile cu sectiune dreptunghiular’, hy si h,, sunt in&lfimea minima si, respectiv, maxim’ total&, iar in cazul grinzilor dublu T,, distanta dintre axele t&lpilor. Relatia (5.16) se aplic& pentru raportul hy/h,, cuprins intre 0,25 si 0,75. fn cazul grinzilor I si de tip cheson inchis, calculul sigetii se face luand in considerafie si influenta eforturilor de lunecare, cu relatia: h feb] iat (5.17) in care: f este sgeata grinzii, fart a ine seama de influenta eforturilor de lunecare; A — indltimea si deschiderea grinzii; a — coeficientul de corectie. fn cazul grinzilor curbe (fig. 5.16, c) este necesar ca pe lang’ verificarea efortului normal o, in secfiunea critic& x,,, s& se facd si o verificare a rostului incleiat la eforturile unitare tangentiale t si normale pe rost o;, astfel: t=0,t99; 0, =0,t279, unde: 9 este unghiul dintre talpa superioar’ si talpa inferioar& si este egal cu: 9 =B-a. La grinzile incleiate la care raportul dintre inaltimea si latimea sectiunii h/b > 6, este necesar si se faci verificarea sectiunii la stabilitate laterala, in planul de incovoiere, folosind relatia: o=M/Wyso,, i), (6.18) In care: M este momentul incovoietor in sectiunea cea mai solicitat; a tePAO US He Sy GING ELAINE see Valoarea coeficientului de stabilitate variazi in general intre 0 si 1 gi se termina cu relatia: w=120b"B/ha, (5.19) care: b; h sunt latimea si in’ltimea sectiunii transversale a grinzii; a - distanta dintre doua puncte de contravantuire a tilpii superioare comprimate a grinzii; B — — coeficientul care depinde de schema static a grinzii si natura inc&rcdrii (tabelul 5.4). Tabelul 5.4 Valorile coeficientului B Valoarea ‘Schema static’ a grinzii Natura inc&rc&rii Seicntali B Grinzi simplu rezemate Sarcina uniform distribuit’ 1,12 Forfa concentrat& aplicat& la 2 1,35 Grinzi cu consol Sarcina uniform distribuita 2,04 Forfa concentrata aplicatd la capitul consolei 1,28 fn cazul in care pe t&lpile inferioare ale grinzilor incleiate cu sectiune I sunt plicate forte concentrate P, este necesar si se faci o verificare la desprinderea Bilpilor de inima, cu relatia: Ps4ab, in care: P este forta concentrat& ce reazema pe talpa inferioara; a- —_lungimea suprafefei de rezemare a sarcinii; b,- grosimea inimii, pentru rezemari bilaterale, si jumitate din grosimea inimii, pentru rezemiri unilaterale. Grinzi cu inima subfire din placaj. Preocupirile privind valorificarea supe- frioard a lemnului si a placajului in constructii au condus la conceperea si executarea lementelor de constructii portante cu sectiunea compusa din lemn gi produse noi pe paz’ de lemn, indeosebi placaj de constructi Grinzile incleiate cu inina plina subtire din placaj de constructie, datorita avantajelor pe care le prezint& din punct de vedere tehnico-economic, au cipatat o 4utilitate tot mai larga in constructii. Avantajul principal al acestor grinzi consta in Eseducerea substantiala a greutafii proprii si in posibilitatea inlocuirii materialelor de ‘construcfii deficitare (Iemn si ofel). Din punct de vedere constructiy, grinzile cu inima plin& din placaj se aseaman& leu grinzile cu inima plin4 din scdnduri incrucigate batute in cuie, cu deosebirea c& in acest caz, in locul scandurilor incrucisate se utilizeaz4 una sau mai multe inimi de placaj de constructie, iar in locul cuielor, un adeziv (clei) rezistent la ap’. Grinzile incleiate din lemn cu inima din placaj de constructie se pot realiza cuFig, 5.22. Grinai incleiate dn lemn cu inima din placaj de constructie, cu moment de inerjie constant si variabil. La alc&tuirea grinzilor cu inim subfire din placaj de constructie, trebuie avut in vedere c& in afara stabilitatii si rigiditatii generale a grinzii, este strict necesar si se asigure gi stabilitatea inimii subfiri. Grosimea inimii 8 sau valoarea raportului dintre indltimea grinzii h si grosimea inimii trebuie astfel determinat’ incat pericolul de pierdere a stabilit4tii inimii subtiri s4 fie inlaturat. Pentru stabilirea raportului optim dintre inaltimea grinzii si grosimea inimii (t/8) se porneste de la teoria stabilitatii elastice a gaibelor (placilor subfiri), supuse in planul lor la actiunea simultan4 a eforturilor unitare normale o si tangentiale 1. Din teoria de flamaj a plicilor subfiri, rezult& c& valorile critice ale eforturilor 0, Gy si t (fig. 5.23), aplicate pe contur in planul median al unei placi dreptunghiulare simplu rezemate, cu grosmea 8 pentru care forma plan de echilibru devine instabila, se pot obtine pornind de la ecuatia diferentiali a suprafetei medii deformate, de forma: 4, 4, 2, 2, 2, Oy Ow WM 5 PO 5g FO 5 oo (5.20) ax axtby ay? D ax? "ay? axa)’ unde 6 este grosimea plicii; 3 —, -rigiditatea la incovoiere a placii 121 7 uw) Admifind c& eforturile o,, oy si t se afl& intr-un anumit raport si rezolvand ecuatia (5.20) pentru conditiile date pe contur, se vor gasi valori bine definite ale eforturilor critice pentru care flambajul placii este posibil, valoarea critic ciutata fiind cea mai mic& dintre acestea. Pentru cazurile particulare cand placa este supus4 numai la unul dintre efor- turile 6, Gy sau 1, ecuatia diferential’ se objine din expresia (5.20), iar ca solutie particulara rezulta: We W, sin sin 2, (5.21) | unde: W, este deplasarea transversali maximi a unei semiunde;> 120 (reazem) oo > Fig. 5.23, Stirile de eforturi specifice grinzilor cu inim& pling subjire. Introducdnd expresia lui W in ecuatia obfinut’, rezult& in final expresia efortului critic, de forma: PE (8 on=k———|" |, (5.22) 12(1-w ) h unde k este un factor numeric, a cérui marime depinde de raportul a/h. Stabilirea grosimii § sau a raportului h/8 se face in mod obisnuit prin adoptarea efortului unitar tangential admisibil, dupa care se determina distanfa dintre rigidizarile transversale a, astfel incdt inima si poat& transmite eforturile de alunecare fara si apard pericolul de pierdere a stabilit4tii acesteia. in vederea asigurarii unei proiectari rationale, pentru calculul stabilit’ elastice a inimii subfiri s-au luat in considerafie urmatoarele stari de eforturi specifice grinzilor cu inima plind supuse la incovoiere (fig. 5.23): 1) In apropierea reazemelor — efortul de lunecare este factorul hotrator, iar portiunea de inima cuprins intre doua rigidizari transversale se poate considera ca 0 placi dreptunghiulara supus4 la actiunea eforturilor tangentiale t, uniform repar- tizate (ig. 5.23, a); 2) La mijlocul deschiderii - lunecarea poate fi neglijat{ in comparatie cu solicitarea la incovoiere, iar portiunea din inim cuprinsd intre doud rigidizari verti- cale se poate considera c& este solicitata la incovoiere simpla (fig. 5.23, b); 3) Porfiunile intermediare supuse unei stiri complexe de eforturi tangenfiale si normale (fig. 5.29, c). Prima valoare limita a raportului A/S se determina in panourile din apropierea reazemelor, cand valoarea efortului critic este: we 8 121-1) oe (5.23) Valorile aproximative ale factorului k, pentru rapoartele a/h > 1, se determin’ cu relafia:Admitand pentru modulul de elasticitate E si rezistenta la forfecare t, sau R, valori corespunzitoare tipului de placaj folosit, iar pentru coeficientul p = 0,4, rezult& raportul h/6. in cazul incovoierii simple, valoarea minim’ a efortului critic se obfine pentru k = 23,9, corespunzator unui raport a/h = 2/3. Pentru a evita pericolul de pierdere a stabilitatii inimii in condifiile de exploatare, valoarea efortului critic trebuie si fie mai mare dec&t efortul efectiv maxim de incovoiere din inima. Presupundnd cd efortul maxim atinge valoarea de rezistent& admisibil& o,;sau de calcul la incovoiere la solicitari de durat& R si admitand un coeficient de sigurant& c = 1,5-2,0, din relatia (5.22) se obtine raportul h/6 limita, Cea de a treia valoare limit se poate obtine din conditia de stabilitate a inimii in panourile intermediare supuse unei stiri complexe de eforturi o si 1, folosind relafia: or loz 407 It? <1, (6.24) in care: o este efortul unitar din incovoiere determinat la marginea comprimata a inimii cu valoarea medie a momentului incovoietor M din portiunea respectiva; t - efortul unitar tangential determinat pentru valoarea medie a fortei tBietoare Q din panou aplicand formula Q/hy; Og; Ter ~ eforturile critice de voalare stabilite pentru cazurile de solicitare a inimii numai de un singur efort (o sau 1). Distanfa dintre nervurile de rigidizare din apropierea reazemelor se determin’ considernd portiunea de inim’ dintre dou rigidizari ca o plac simplu rezemat’, de lungime egal cu indltimea A si latimea a, supuse la actiunea solicit&rilor de lunecare si pundnd conditia ca in portiunile din apropierea reazemelor efortul t= 1,5 Tee Din calculul stabilit’fii elastice a inimii subfiri din placaj de constructie pentru cazul cel mai defavorabil de solicitare, considerand inima ca o plac infinit lung’ cu laturile simplu rezemate si actionat’ pe contur de eforturile unitare tangenfiale, a rezultat c& pericolul de pierdere a stabilitatii inimii este inlaturat pentru valoarea raportului hg/S < 65. in cazul in care grosimea inimii 8 > ho/65, nu este necesara verificarea inimii la stabilitate. fn cazul grinzilor cu grosimea inimii 8 < ho/65, distanta dintre nervurile de rigidizare trebuie s& fie < 858(a < 858). Avand in vedere condifiile limita rezultate pentru rapoartele bo/S si a/5 si tinand seama ci placajele de constructii se realizeazi de anumite grosimi, rezult& c& la proiectarea si realizarea grinzilor incleiate cu inima plind din placaj trebuie avute in vedere anumite tipuri de sectiuni specifice (fig. 5.24). Pentru evitarea unor tensiuni suplimentare in rosturile incleiate intre inima de placaj si t&lpile de lemn, se recomanda ca tilpile s4 fie executate din mai multe straturi de scAnduri (dulapi), iar atimea lor in sectiune s& se facd astfel incat latimea unei scanduri (dulap) de care se imbin4 prin incleiere foile de placaj si fie < 50 mm. Aceasth cerinti este determinati de anaritia unar tensinni nerieninace tn roctnlAAO US 0 ES UE uM ee a fenomenului de contragere si umflare, care nu poate fi evitat in procesul de loatare, sunt in general mai mari decat deformatiile produse in placaj. innddirea scandurilor care alcituiesc talpa superioara se face cap la cap, in easi sectiune sau in rosturi decalate, iar innadirea scdndurilor tilpii inferioare tinse) se realizeazi sub forma unor imbindri cu suprafefe inclinate sau in dinti in ctiuni diferite, evitind zonele periculoase. Inima din placaj se poate intrerupe a b c d e Fig. 5.24, Tipuri de sectiuni caracteristice pentru realizarea grinzilor incleiate cu inima plina din placaj de constructie. ‘numai in dreptul nervurilor verticale de rigidizare, cu prevederea unor eclise de continuitate din acelasi material, imbinate prin incleiere. fn cazul sectiunilor cu mai multe inimi (foi), imbinarea acestora se va face decalat (in sectiuni diferite). Nervurile de rigidizare se dispun in dreptul sarcinilor concentrate sau la 1/10-1/12 din deschiderea grinzii, iar in panourile de la reazem (pentru marirea rigidit&tii inimii) se prevad rigidiz4ri suplimentare in forma de diagonal. Dupa formi, grinzile incleiate cu inima plin& din placaj pot fi: cu t4lpi paralele; cu o pant&; cu dou’ pante. Grinzile cu tilpi paralele se utilizeazi fie ca pane sau c&priori, fie ca t4lpi superioare ale fermelor si arcelor cu trei articulafii. Grinzile cu o panti sau cu doua pante se utilizeaz4 ca grinzi principale de acoperis, cu deschideri de 9-15 (18) m. Cele mai raspAndite, mai ales la cladiri cu caracter social-cultural, sunt grinzile cu doua pante de tip cutie (fig. 5.24, a; b; c). Un exemplu de cldire avand acoperisul format din grinzi incleiate cu inima din placaj de tipul mentionat este ilustrat in figura 5.25. fn figura 5.26 sunt prezentate principalele date si detalii constructive pentru o grinda de 13 m deschidere, cu doua inimi din placaj de constructie la care scheletul portant este format dintr-un sistem de zAbrele. In Germania a fost experimentat si introdus in practici cu mult succes un now tip de grinda incleiati din lemn cu inim ondulat& din placaj (fig. 5.27). Avantajul principal al acestui tip de grind constd in rigiditatea ei relativ mare in comparatie cu alte tipuri constructive pentru acelasi consum de material lemnos. Utilizarea acestor grinzi in constructii poate fi foarte variata (pane, cipriori etc,). fn fig. 5.28 este ilustrat& o cladire avand c&priorii acoperigului realizati din asemenea grinzi incleiatecscs Fig. 5.28. Un exemplu de clidire realizaté avand acoperisul ta on format din grin: cu inima din placaj ondulat Calculul grinzilor incleiate cu inima subfire din placaj consti in verificarea forturilor unitare marginale din talpi si inima si in verificarea inimii la forfecare si tabilitate in secfiuni cu eforturi de lunecare maxime. Este necesar de asemenea si verifice rosturile incleiate dintre inim& si tilpi si sigeata la mijlocul deschiderii. La grinzile cu t8lpi paralele, eforturile unitare normale (marginale) se verific& in sectiunea cu momentul incovoietor maxim, cu relatiile: ~ in talpi: ~ in inima din placaj;: M, Moh o =m = mn < Gg (R,): Weacky 2Teatckw ui(Ri} (5.25) Moax Moaxh 1. po as — S69, (Ri), Weackw 2 2TeaicKy 2 ai( i) (5.26) ale! fn care: I,y=1, +1; este momentul de inerfie de calcul, J, $i I; fiind momentele m n=E,/E; h 6, k, R, de inertie ale tilpilor, respectiv al inimii; raportul dintre modulele de elasticitate ale materialelor din care se realizeaza tilpile i inima; in<imea grinzii in sectiunea de calcul; rezistena admisibli (de calcul) a lemnului, respectiv a placajului la incovoiere; coeficientul de corectie care tine seama de forma secfi- unii transversale si se determina in functie de inaltimeawe WUNe 1 RULE MUL ERG UL LEMN, fn cazul grinzilor cu moment de inerfie variabil (cu o pant sau cu dou’ pante), ” verificarea eforturilor unitare normale (marginale) in tilpi sau inimA trebuie facut in sectiunea periculoasa (critici), cu relafiile (5.25) si (5.26) pentru momentul:; incovoietor si momentul de inerfie corespunzator sectiunii critice. In cazul unei inc&rcdri uniform distribuite, sectiunea periculoasd se poate determina cu relafia (5.3), sau cu expresia: 1 [Wa (san 2\w, ‘max in care: I este deschiderea grinzii, in m; Wrmini Wmax — modulele de rezistenti determinate pentru sectiunile cu in&lfimea minima (in dreptul reazemului) si cu in’ltimea maxima (la mijlocul deschiderii). Verificarea inimii subfiri din placaj la forfecare se face cu relafia: T= QmarS/Leste 95S +,(Rr), (5.28) fn care: Qnpax este forta tdietoare maxima; 8:4 — momentul static in sectiunea de calcul. Verificarea rosturilor incleiate intre inima gi talpi se face cu relafia: Trost = max St Teste 2 Prost $t4(Re)s (5.29) in care: S, este momentul static al talpilor in raport cu axa neutra; Brose — —‘tndlfimea rostului incleiat (indlfimea tilpii). Rezistenja admisibila t, sau de calcul Ryse va lua cea mai mic& valoare dintre rezistenfele la forfecare ale placajului, ale lemnului in lungul fibrelor, sau ale cleiului utilizat ca mijloc de imbinare (tabelul 5.5) Tabelul 5.5 Rezistenfele admisibile (de calcul) la forfecare pentru rosturile incleiate Rezistenta admisibilé la forfecare a cleiului in daN/em? Rezistente la api Curezistenya Unghiul dintre directia fibrelor placajului fafi de efortul care actioneaz’ in elementele tilpilor incleiate de placaj sicu rezisteng maritd la api milocie la api 90° 10 o 7Verificarea rigiditatii (sigetii) grinzilor se face cu formula (5.17), tinand seama de influenta lunecarii; coeficientul o care tine seama de influenta eforturilor de ecare se ia: o = 48 pentru raportul 8/b = 1/4 si a = 90 pentru &/b = 1/8 Verificarea inimii din placaj la stabilitate locala in afara planului grinzii se face relatia: 2 2 (Glo) +(t/ter) $1.0, (5.30) care: 0; T sunt efortul unitar normal si efortul unitar tangential efectiv determinate la mijlocul panoului; Ost ~- efortul unitar normal, respectiv tangential critic. Valoarea efortului unitar normal si tangential critic se determina cu relatiile: 2 2 Ge, =Ki(1008, Ay) 3 to =kp(1008,/a9) , (531) care:8, este mii din placaj; bo - in<imea inimii intre talpi; ap — _lungimea panoului dintre dou’ rigidiz&ri verticale; kk, - coeficienti numerici determinafi in functie de raportul dimensiunilor panourilor inimii din placaj ay si ho. Valoarea coeficientului k, se stabileste pentru panourile din zona central a inzii cu raportul a9/hy < 1 din tabelul 5.6, iar pentru k, pentru panourile din zona arginala din tabelul 5.7. Tabelul 5.6 Valorile coeficientului ky ‘Valorile cocficientului ky Directia efortului pentru raportul &y/ ho de i 08 si ie compresiune 02 03 04 0s 06 mai fare In lungul fibrelor furnirelor exterioare 919 | 451 | 293 | 226 | 198} 185 Perpendicular pe directia fibrelor furnirelor exterioare 719 | 348 | 241 | 199 | 185] 185 Tabelul 5.7 Valorile coeficientului ky Valorile coeficentului ky Directia fibrelor pentru raportul y/ fy furnirel teri 40: ee 10 | 15 | 20] 25 | 30 | f®Se fn lungul laturii celei mai lungi 68 | st | 47 | 45 | 44] 3945.1.5. GRINZI ARMATE PRETENSIONATE Considerente generale. Avand in vedere avantajele si dezavantajele pe care le! prezint& lemnul ca material de constructie, in domeniul constructiilor moderne din lemn au cap&tat o extindere mare sistemele constructive din lemn si metal, la care elementele principale solicitate la compresiune sau compresiune cu incovoiere sunt realizate din lemn, iar cele intinse, din metal. Totodata, in vederea asigurarii unei valorificiri superioare a lemnului se remarca in ultimul timp preocuparea specia- listilor pentru gasirea de noi sisteme si principii constructive, care si permita obti- nerea unor rezultate practice cat mai valoroase. Astfel, in paralel cu efectuarea studiilor privind perfectionarea tehnologici de incleiere si de realizare a constructiilor incleiate au aparut si s-au dezvoltat idei si solutii noi, ca de exemplu posibilitatea realizarii unor elemete din lemn incleiat, armate sau pretensionate. Realizarea unor elemente armate sau pretensionate din lemn incleiat prezint& © importan{& practicé deosebit’ si noi posibilitati privind folosirea si extinderea constructiilor moderne din lemn, in special in acele sectoare sau domenii in care constructiile metalice sau din beton armat nu dau rezultate (industria chimicd). Prin armarea gi pretensionarea elementelor din lemn incleiat se asigura, pe de o parte, 0 mai buna valorificare a calitatilor, iar pe de alta parte, o anihilare substantiala a neajunsurilor. Ca urmare a dezvoltarii indusriei cleiurilor de inalté rezistenta s-au creat noi posibilit&ti de imbinare a lemnului cu metalul si, in consecin{a, realizarea unor ele- mente si constructii incleiate armate cu caracteristici constructive si tehnico-eco- nomice superioare. Pentru realizarea elementelor armate se utilizeazi, de obicei, cleiurile pe bazi de epoxid, iar forma sectiunii transversale nu difera de sectiunile folosite in mod curent. Cateva tipuri caracteristice de sectiuni armate din lemn incleiat sau lemn si placaj de constructie sunt prezentate in fig. 5.29. een yar AYN oe Keo Ne 5 3>sy IASG D9 NSS Le SOE N lll 4 NW DRX isPentru armarea sectiunilor se pot folosi bare de ofel obisnuit, avand forma junii transversale dreptunghiular’'sau circulara. Studiile experimentale efectuate diferite tipuri de elemente armate au condus la concluzia c& rezultate mai bune cea ce priveste aderenta se obfin in cazul folosirii barelor cu profil dreptungiular. cazul in care suprafafa barelor este prelucratd, capacitatea de aderent& creste cu {60% fata de cazurile in care se folosesc barele cu suprafata plan’ (neteda). Pentru alizarea elementelor pretensionate este indicat si se utilizeze bare din ofel.cu zistent& ridicat’ (PC 52, 60). Prin pretensionarea unui element de constructie se urmareste obtinerea unei iri de eforturi interioare de semn opus celor care apar sub actiunea incarc&rilor erioare (de exploatare). Elementele constructiilor de lemn cu eforturi initiale se realizeaz4, in general, in prevederea unui tirant din ofel obisnuit sau de calitate superioar, dispus astfel it in urma pretensionarii s4 se poat& crea o astfel de repartizare a eforturilor iterioare, pentru care consumul de materiale (lemn gi ofel) si fie minim. Cateva emple de elemente (grinzi) cu eforturi initiale si detaliile privind realizarea locajelor pentru tiranti sunt prezentate in fig. 5.30. Fig. 5.30. Grinzi cu eforturi initiale: 1--tirangi din ofel; 2 - blocaje metalice. Utilizarea elementelor pretensionate din lemn incleiat sau din placaj poate fi variat4, si anume: ca grinzi de planseu (fig. 5.30, a); ca elemente de acoperis care pot servi ca pane sau la realizarea arcelor cu trei articulafii pentru acoperisurile cu deschideri relativ mari (fig. 5.30, 6); ca grinzi principale la cladiri social-culturale (fig. 5.30, c). Elementul de baz (grinda propriu-zis4) din lemn incleiat se realizeaz& in mod obisnuit, iar tirantii din ofel obisnuit sau de calitate superioara in functie de mi&rimea deschiderii si destinatia constructiei. Starea initiala de eforturi in elementul de baza (grinda) se realizeaz4 princapete pana la objinerea efortului dorit, fie prin incilzirea tirantului pana la o temperatura de t = 80 ... 90° C, cand in urma alungirii obtinute prin dilatare termic4, blocarea celor doud capete se poate face fara dificultate, credndu-se astfel, dup§ racire , un efort de pretensionare corespunzitor. Efortul de pretensionare in tirant Ne stabileste tinand seama de pierderile de tensiune determinate atat de relaxarea ofelului, cat si de cedarile blocajelor de fixare la capete a tirantilor, strivirea locala a lemnului etc. Efectul economic care se poate objine prin folosirea elementelor de constructie cu eforturi initiale este determinat, pe de o parte prin folosirea unui tirant din ote] obisnuit sau cu calitifi superioare, prin aceasta reducand sectiunea necesara, iar pe de alt& parte, printr-o alegere corespunzatoare a sistemului constructiv gi printr-o dispunere judicioasa a tirantilor. in ceea ce priveste posibilitatea de reglare a eforturilor interioare intr-un element cu eforturi initiale, rezultate dintre cele mai bune se obfin atunci cand elementele de preintindere sunt plasate in afara conturului acestora, iar economiile realizate in acest caz pot fi substantiale. fn functie de tipul elementului de constructie si de conditiile in care urmeazii s& lucreze, realizarea eforturilor initiale prin pretensionare se poate obfine in atelier sau in timpul montajului. Pretensionarea poate fi realizata o singur data sau in mai multe trepte. Efecte pozitive in ceea ce priveste utilizarea ct mai rationala a materialului se obtin prin folosirea pretensionarii in mai multe trepte. Alegerea modului de pretensionare depinde de destinatia constructiei si de natura incarcarilor. Metoda pretensionarii poate fi folosit atat pentru realizarea constructiilor noi, ct si in cazul consolidarii constructiilor vechi, in care caz se poate realiza marirea capacit4fii portante si a rigiditatii pe seama unui consum minim de materiale. C4nd inaltimea generala a constructiei nu este limitata, este indicat si se folo- seasc4 sisteme constructive consolidate, la care elementele de preintindere sunt amplasate in afara conturului grinzilor, realizandu-se in acest caz eficienta maxima a pretensionarii (fig. 5.30, b). Efecte tehnico-economice dintre cele mai bune se obtin pentru acele cazuri in care elementele de preintindere au forma apropiat’ de cea a curbei de presiune. Un alt avantaj al sistemelor consolidate const in aceca ca ele permit folosirea rational a celor dou’ materiale componente (lemn si metal). Pe de alt& parte, pericolul de flambaj la aceste elemente poate fi considerabil redus prin masuri constructive usor de realizat, folosindu-se in acest scop contra- vantuiri speciale sau chiar elementele constructive, care intra in alcdtuirea sistemului constructiv general. Sistemele consolidate se bucura si de avantajul unei executii simple si cu mari posibilitati de industrializare gi tipizare, factori importanti pentru realizarea unor indici tehnico-economici corespunzatori. . Importanfa practicd mare pe care o prezinta sistemele constructive consolidate pentru construcfiile de lemn mai poate fi evidentiata si prin aceea cd pe baza acestora pot fi concepute si realizate, fara complicafii constructive, un numiar suficient de mare de structuri cu eforturi initiale. Principii generale de calcul. Calculul elementelor de constructii armate sau nratancinnate (mu afartuel initialal ca fare tm canfnemitate a nravedarila mananiciiCaracteristicile generale de calcul, necesare pentru proiectarea elementelor de nstrucfii armate sau cu eforturi inifiale, se stabilesc in funcfie de metoda de calcul joptata, atat pentru materialele din care sunt executate elementele de preintindere tiranti), ct si pentru cele din care este executat elementul de baz& (grinda). Calculul elementelor de constructii cu eforturi inifiale trebuie si fie astfel facut At si asigure cerinfele de rezistenta, stabilitate si deformatie pentru fiecare iglement in parte, ca si a constructiei in ansamblu, atat in faza pretension&rii, cat si in a de exploatare. fn cazul grinzilor cu eforturi initiale cu o singur& deschidere, simplu rezemate, Iculul pentru sarcini exterioare se face ca pentru un sistem static nedeterminat, ;deoarece prin introducerea tirantului de pretensionare, grinda static determinata se transforma intr-o grind& static nedeterminatd. Actiunea efortului rezultat din jpreintinderea tirantului asupra grinzii se inlocuieste cu actiunea unui sistem jivalent al fortelor exterioare, aplicata in locurile de fixare si de indoire a tirantului irespectiv. 4 Marimea efortului de preintindere din tirant N se stabileste tinand seama de ‘pierderile de tensiune ca urmare a relax&rii materialului elemntelor de preintindere, precum si de cedarile reazemelor de fixare a acestora, in urma deformatiilor locale ale dispozitivelor de fixare, cAt si a lemnului prin strivire etc., folosind: N=N,+AN, (5.32) fncare: N, este efortul axial de preintindere de calcul; AN — _efortul suplimentar necesar pentru compensarea pierderilor de tensiune provocate de relaxarea armiturii elementelor de preintindere, deformatiile locale ale lemaului si ale dispo- frecare etc. in cazul in care dispozitivele de rezemare si de fixare a elementelor de preintindere sunt suficient de rigide, iar materialele lucreaz in domeniul elastic, valoarea AN poate atinge 20 - 25% din valoarea efortului de calcul N- Dac& pentru realizarea pretensionarii sunt folosite mai multe elemente de preintindere, iar preintinderea lor nu poate fi realizat’ concomitent ci in mod consecutiv, intr-o anumit& ordine, pentru ca in fiecare cablu si poat& fi asigurat efortul de calcul, va trebui ca in timpul montajului fiecare dintre acestea si fie intinse cu eforturi diferite (Nj, Nz, N3...), tinand seama de pierderile de tensiune AN care apar ca urmare a unei intinderi consecutive. in cazul general, avand itiran{i intinsi consecutiv, mrimea efortului de montaj pentru fiecare dintre tiranti este: 1),_ EA Nevin (wt ; (5.33) unde: E; A; E,; A, reprezint& sectiunea brut si modulul de elasticitate ale ele- zitivului de fixare, deformatiile elastice si din contractia liniara, 7LS CONS LKUU HI MODERNE DIN LEMN Determinarea eforturilor in elementele de pretensionare provenite din actiunea incdrc&rilor exterioare, respectiv in elementul de constructie precomprimat, se face prin metodele cunoscute din statica constructiilor, luand ca necunoscute eforturile din elementele de pretensionare si tinand seama de particularititile con- structive ale elemntului precomprimat. In cazul elementelor de constructie solicitate la incovoiere, marimea efortului din tirant N, rezultat ca urmare a actiunii provenite din sarcini exterioare, in situatia cAnd acesta este realizat dintr-o singura bar, se determina astfel: MM ay El, a!) Np 5 7 (5.34) —Lar+—— al Ely, EA, EAyy unde: M; M, reprezinté momentul incovoietor in sistemul de baz, dat de un efort din tirant egal cu unitatea, respectiv din sarcina exterioar’; E; Iyrs Apr - modulul de elasticitate, momentul de inertie $i aria brut a grinzii; Ey Aas Ip - modulul de elasticitate, aria, respectiv lungimea tirantului. In cazul elementelor de constructie cu z&brele, valoarea efortului din tirant Np se determina astfel: EARS EA; sr (5.35) yrine fy EA; | E,A, unde: Nj Nj reprezint& eforturile in barele sistemului de baz pentru un efort din tirant egal cu unitatea, respectiv din sarcina exterioar’; E, A; - modulul de elasticitate si aria barei; EgsA, - modulul de elasticitate si aria tirantului; Tih - lungimea barei, respectiv a tirantului. Projectarea si verificarea comportarii generale a grinzilor pretensionate. Avand in vedere avantajele pe care le prezint& grinzile cu eforturi inifiale, in cadrul catedrei de Constructii civile de la Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca au fost efectuate numeroase studii teoretice si experimentale de laborator, privind proiectarea si comportarea acestora sub actiunea incarcarilor de scurta si lung’ durat’. in prima parte a studiilor s-a urmirit stabilirea relafiilor de calcul privind proiec- tarea si dimensionarea elementelor de constructie din lemn cu eforturiinifiale, iar inBCONSTRUC YU DE LEMN DIN ELEMEN IE FLANE eur Stabilirea relatiilor de calcul privind proiectarea si dimensionarea sistemelor jgonstructive din lemn incleiat cu eforturi initiale s-a fécut pentru o grind& de tip macaz avand forma triunghiulard simetricd (fig. 5.31). p [daNnl] Ale dhe6) Yo We Fig. 5.31. Grind& de tip macaz de form’ triunghiular’ simetrica. Din punct de vedere static, grinzile sistem macaz cu talp& superioar’ continua noduri sunt nedeterminate. Influenta continuit&tii talpii superioare asupra efor- iturilor din barele sistemului s-a stabilit in ipoteza comport&rii in stadiul elastic al facestora, fara a lua in consideratie cedarea legiturilor din noduti. Relatiile pentru determinarea eforturilor in barele sistemului s-au objinut prin metoda forfelor, luand ca sistem de baz& grinda la care actiunea tirantului, care formeazi talpa inferioard, este inlocuit’ cu actiunea unui sistem echivalent de forje 1B exterioare. in cazul studiat, marimea efortului in tirant provenit din inc&rcarea exterioar’ uniform distribuitd pe tat’ deschiderea se poate determina folosind urmatoarele relatii: | = pentru cazurile de aplicare centric’ a forfelor axiale in noduri: 2 eae (536) 32 ccosa — pentru cazurile in care forfele axiale sunt aplicate excentric in noduri: 2 an 5 pls 32 ccosa 3, (gy (37) 14+=+ 2] ce lc fincare: p este sarcina uniform distribuita, in daN/m; 1 — deschiderea grinzii, in m; c - distanta dintre centrele de greutate ale celor doua talpi la mijlocul deschiderii, in m; e - excentricitatea cu care sunt aplicate forfele axiale in noduri; & — _unghiul pe care il face talpa inferioara (tirantul) cu talpa superioara.Termenul al doilea din'expresia (5.37) este in general subunitar si depinde de raportul e/c, reducind valoarea efortului axial din tirant provenit din inc&rcdri exterioare. Din studiile teoretice si experimentale efectuate, s-a constatat ci pentru raportul e/ccuprins intre 0 si 0,1 (realizabil in practic&), se poate obfine o reducere de 10% a forfei axiale si a momentelor incovoietoar Pentru determinarea marimii efortului initial de pretensionare a talpii superioare, * s-a pomit de la conditia ca cele dou’ momente (pozitiv si negativ) provenite din actiunea simultan’ a inc&rc&rilor, in valoare absolut’, s& fie egale. Pornind de la conditia impus4, valoarea efortului initial de pretensionare No, se poate determina astfel: — pentru cazurile de aplicare centric& a forfelor axiale: 5 pP Ny =>. ; 5.38 °° 64 ¢ cosa a — pentru cazurile de aplicare excentric& a forfelor axiale: _3._pP . 032 e cosa 8e 14s= (5.39) k=——__Sc__., eae Valoarea maxima a lui No este determinat& din conditia de stabilitate a talpii superioare, in faza precomprimirii, si din conditia de rezisten{& a tirantului, in faza de exploatare, rezultand: A= din prima conditie: No! @Ag,+NoC/ Wop S Oge (Re); (5.40) — din conditia de rezistenta a tirantului in stadiul de exploatare: (Np#No)Sour(Re) Arts (6.41) unde: Wy; A,,reprezint’ modulul de rezistenta si sectiunea brut a grinzii; Aenet — sectiunea neti a tirantului; Oxc3 Oni RGR, - rezistenta admisibila de calcul la compresiune a lemnului, respectiv la intindere a ofelului; 9 - coeficientul de flambaj pentru portiunea grinzii faré rigidizari, seca sania AmaxeNSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 211 inerea in timp a acestuia. in general, realizarea si controlul obfinerii efortului initial pretensionare nu prezinti dificultati prea mari, in schimb determinarea pierderilor tensiune este mult mai dificil’. Factorii care contribuie intr-o masura mai mare Ja producerea pierderilor de nsiune sunt: relaxarea materialului din care este realizat tirantul de pretensionare; larea reazemelor de ancorare a tirantilor; deformatiile provenite din strivirea 14 a lemnului in dreptul dispozitivelor de ancorare; deformafiile provenite din ‘tarea elasticd si din contractia liniar4 a lemnului etc. Pierderile de tensiune se pot lua in considerafie in calcul prin stabilirea unui fort de control N, plecand de la marimea efortului initial de calcul No c&ruia i se dauga sporurile pentru compensarea pierderilor, atat in faza de pretensionare, cat si Hin cea de exploatare. acest caz, m&rimea efortului initial de control rezulta: N=No/k,+ YAN, (5.42) nde: Ng este efortul de calcul al tirantului de pretensionare; k, - coeficientul de relaxare, care pentru tiranti din ofel obisnuit se poate lua egal cu 0,95; en EAN — mirimea pierderilor de tensiune in urma cedirii reazemelor de -—~ ancorare a tirantilor si a deformafiilor care apar in urma strivirii locale a lemnului, scurt’rii elastice si curgerii lente. Analizand natura fiecdrui parametru care intr in componenta termenului al ilea din expresia (5.42), in condifiile unei execufii corecte si ale unei exploatari normale, admifand in acelasi timp ipoteza c4 elementele sistemului lucreaza in stadiul elastic, s-a objinut pentru ZAN o valoare de = 15% din valoarea efortului initial No. O atentie mare trebuie acordat’ realizirii dispozitivelor de ancorare a tirantilor de pretensionare, care trebuie s& fie suficient de rigide, micsorand producerea deformatiilor locale, respectiv pierderile de tensiune. Dimensionarea dispozitivelor se face respectnd conditia: N/A, S6,4(Rs), (5.43) in care: N, este efortul de strivire provenit din acjiunea dat& de efortul initial de pretensionare gi cel din incirciri exterioare; A, - aria suprafefei de rezemare a ancorajului pe elementul de baz. Stabilirea dimensiunilor sectiunii transversale a t&lpii superioare se face pentru situafia cea mai defavorabil&, avand in vedere c& aceasta lucreaza la compresiune cu incovoiere: NM ou(R) Ay Wy oni(R,) $O,¢(Re) (5.44) unde: N este efortul axial total de compresiune N= N, + No; M - momentul incovoietor de calcul care tine seama de actiunea1 212 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN, Pentru verificarea comportarii s-au experimentat mai multe grinzi de tip macaz, cu si far eforturi initiale, urmarindu-se in mod expres influenta urmatorilor factori: marimea si durata solicitirii, modul de realizare si control al efortului initial de pretensionare; natura pierderilor de tensiune; influenta mirimii efortului initial asupra comportarii grinzilor, in general. incercarea grinzilor s-a facut pe stand de incercat special amenajat (fig. 5.32), Fig. 5.32, Modul de incercare a grinzilor de tip macaz cu efortur initiate. Starea deformafiilor, respectiv a eforturilor unitare in diferitele sectiuni ale tilpii superioare (grinda propriu-zisd) pentru grinzile experimentale, a fost urmaritd cu traductoare electrice rezistive. Urmarirea modului de realizare a efortului initial de pretensionare, precum si a celui provenit din inc&rc&ri exterioare in tirant, s-a fcut cu traductoare electrice si cu un dispozitiv special pentru masurarea defor- mafiilor specifice dotat cu un ceas comparator cu o precizie de 0,001 mm. Variatia umidit&tii si a temperaturii mediului in care au fost efectuate incer- c&rile s-a urmérit cu un higrograf si cu un termograf. Realizarea uniforma a efortului de pretensionare pe toat& lungimea tirantului poate fi asigurat& printr-o strangere simultand i concordant’ a piulitelor de Ia cele dou extremitafi, respectiv a mangoanelor de strangere. Atentie sporita trebuie acordat& controlului privind realizarea efortului initial pe diferite zone ale tirantului, mai ales daca acesta are un contur frant. Din experientele efectuate s-a constatat cA realizarea si mentinerea in timp a efortului de pretensionare depinde in mare masura de marimea si durata solicitarilor, precum si de modul de executie a reazemelor de ancorare. Pierderile de tensiune, inINSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 213 Urmirind variatia in timp a pierderilor de tensiune (fig. 5.33), rezult4 c& in mentul inc&rcirii reprezint’ 45-60%. fn general, pierderile de tensiune descresc ult in timp, astfel incdt dupa = 30 de zile de la incircare acestea nu mai evolueaza, cazul cand inc&rcarea nu depiseste limita de calcul. Din masur&torile facute a rezultat ci marimea pierderilor de tensiune nu paseste 15% din valoarea efortului de calcul, chiar si pentru o incarcare de durata. 0 10 20 30 40 50 60 fleiley 0 2 «4060 ttfzile} Fig. 5.34. Variatia sigetii grinzilor la actiunea de . durati a inc&retrilor: Fig. 5.33. Variatia pierderilor de tensiune in 1 - grind& faird efort initial; 2— grinds cu efort initial tirantul de pretensionare in raport cu timpul. de calcul. fn cazul unei executii corecte si ingrijite a dispozitivelor de ancorare si a ‘suprafetelor de reazeme ale acestora, mirimea pierderilor de tensiune poate fi redus% substantial, prin reducerea deformatiilor initiale. O atentie sporitd trebuie acordat’ i detaliilor privind realizarea montantilor prin care sa se evite strivirea normala pe fibre a tilpii superioare in dreptul acestora. fn ceea ce priveste compor- tarea grinzilor la actiunea de durat aincarcrilor, s-a constatat ci aceasta F depinde, in general, de marimea efortului initial de pretensionare (fig. 5.34). Influenta marimii incar- c&rilor asupra modului de compor- tare a grinzilor consolidate depinde * de asemenea de marimea efortului initial de pretensionare. Starea deformatiilor speci- fice, respectiv a eforturilor unitare normale in diferitele sectiuni aleMasuritorile efectuate.cu ajutorul tensometriei electrice, pentru toate grinzile incercate, au aratat c& in toate cazurile, independent de marimea efortului initial de pretensionare realizat, apare fenomenul de redistribuire a eforturilor unitare de-a lungul tilpii superioare. Acest lucru se explic prin faptul c& in timpul procesului de inc&rcare, talpa superioara, in dreptul montantului, ca si sistemul in ansamblul lui, suferi o sAgeatd in urma deformarii barelor si cedarii nodurilor, ceea ce duce la reducerea momentului incovoietor negativ in dreptul montantului gi la o crestere a momentelor pozitive din panourile alaturate. Eforturile axiale din barele sistemuluj se reduc de asemenea. Din masurAtorile facute pe grinzile supuse unei actiuni de durata a incdrcarilor de calcul, se constat& cd variatia in timp a eforturilor unitare, in diferitele sectiuni ale talpii superioare, este mai evident’ in prima perioada de solicitare (15-20 zile), dupa care aceasta, in mod practic, nu mai apare dec&t ca urmare a variafiei de umiditate si temperatura. in urma studiilor efectuate au rezultat urm&toarele concluzii: -~ ~~ ¢fectul pretensiondrii asupra comportirii generale a grinzilor consolidate din lemn este favorabil atat in cazul inc&rcarilor de scurt4 durat, cat si, mai ales, al celor de lung’ durati, iar capacitatea portanti, cAt si rigiditatea acestora, cresc apreciabil; ” = pierderile de tensiune inregistrate in cazul solicit&rilor de durat nu depasesc 15% din marimea efortului initial de pretensionare, ceea ce inseamna cd extinderea acestui principiu si in domeniul constructiilor de lemn la anumite sisteme constructive, este practic realizabila si eficient&; — utilizarea sistemelor consolidate din lemn cu eforturi initiale prezint’ o importanf& practic’, mai ales la realizarea acoperigurilor cu deschideri mai mari, asigurandu-se prin aceasta folosirea cAt mai rafionala gi valorificarea superioar& a celor doud materialele de baza (lemn si metal). 5.2. GRINZI CU ZABRELE 5.2.1. DATE GENERALE Grinzi cu zbrele sau ferme sunt considerate, in general, sistemele compuse din bare articulate in noduri, actionate in planul lor de un sistem de forte concentrate aplicate in noduri. in baza ipotezelor admise, barele sistemului lucreazA, in principal, la eforturi axiale de intindere sau compresiune. Capacitatea portant a unui sistem cu zibrele depinde de capacitatea portant a fiec&rei bare in parte si in special a celor mai puternic solicitate. fn consecing&, la realizarea sistemelor cu zAbrele, o atentie deosebit’ trebuie acordat’ sortirii mate- rialulii lemane mai alec nentrn averntares harelar antarnia intinee of a tehinkeilaeINSTRUCT DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 215 Dupa forma lor constructiv4, grinzile cu zibrele (fermele) se pot clasifica in: junghiulare; cu talpi paralele; trapezoidale; poligonale; in form’ de segment de cerc g. 5.36). ARE CAAT pos 1 aya ' Fig, 5.36. Schemele de baz pentru grinzile cu 24brele folosite in constructiile de lemn. Dup& modul de alcatuire si principiile constructive care stau la baza realizarii ‘lor, fermele se clasificd in: ferme din scAnduri (batute in cuie sau imbinate cu guru- -buri si pene inelare); ferme dulgheresti (de obicei din lemn rotund sau cioplit); ferme ingineresti (moderne) din lemn sau din lemn si metal incleiat. Alegerea tipului de ferma depinde in mare masura de condifiile si posibilitafile..__ de executie, destinatia si importanta constructiei. In general, sunt mai indicate acele tipuri (sisteme) care se preteazi la o executie mecanizat, cu un grad ridicat de prefabricare si tipizare. Comportarea staticd a unui sistem cu z&brele (ferm&) depinde in mare masur& de forma schemei constructive, care influenteazi modul de distributie a eforturilor in elementele constructiei. Corespunztoare din punct de vedere static, sunt grinzile cu z4brele la care forma talpii superioare coincide, sau se apropie mult, de curba de presiune. fn cazul unei incirc&ri uniform distribuite, forma schemei care se apropie cel mai mult de curba de presiune este aceea a unui segment de cerc sau ferma poligo- nal& inscrisa in segment de cerc. La fermele in segment de cerc sau la fermele poligonale inscrise in segment de cerc (fig. 5.36), distributia efoturilor la barele sistemului are un caracter aproape uniform. Eforturile din talpi, in diferite panouri ale sistemului, difera foarte putin ca miarime, ceea ce face ca eforturile in zAbrele sa fie relativ mici, chiar si in cazul unei incarc&ri asimetrice. Toate acestea sporesc eficienta sistemului in ansamblu si, in acelasi timp, simplific’ mult execufia lor. O distribufie necorespunzitoare a eforturilor in barele sistemului se inregis- treaz& in cazul fermelor la care forma conturului difer4 mai mult sau mai putin deLa fermele triunghiulare, de exemplu (fig. 5.36, a), eforturile in tilpi scad foarte” mult de la reazem spre mijlocul deschiderii, iar in z&brele (diagonale, montanfi) crese. de la reazem spre centru. fn acest caz, diagonalele ascendente sunt solicitate Ia” intindere, iar cele descendente la compresiune. La fermele cu t&lpi paralele (fig. 5.36, b); eforturile in barele tlpilor cresc mult de la reazem spre mijlocul deschiderii, iar eforturile in zAbrele descresc de la reazem spre mijlocul deschiderii. Diagonalele ascendente, pentru o inc&rcare simetric§ intotdeauna sunt comprimate, iar diagonalele descendente sunt intinse. La acest tip de ferme, in panourile centrale eforturile in diagonale schimb4 semnul, in cazul schimbarii de la o jumitate la alta a fermei, complicdndu-se executia lor. Fermele trapezoidale (fig. 5.36, c) au distributia eforturilor situat’ intre fermele triunghiulare si fermele cu talpi paralele. fnaltimea grinzilor cu zAbrele h, adic& distanta dintre axele talpilor la mijlocul deschiderii, se stabileste din condifia de rigiditate, care se recomanda s& aib& urma- toarele rapoarte: h2I/5, pentru ferme triunghiulare (batute in cuie sau dulgheresti); h> U6, pentru ferme segment, batute in cuie, poligonale, cu tilpi paralele si pentru ferme triunghiulare din lemn si metal; h>I/7, pentru ferme mixte (lemn si metal), cu talpa superioar4 curb sau din élemente incleiate. Respectnd condifiile de rigiditate recomandate, fermele se calculeazi in ipotezs-ncdurilor articulate. wee! tn cazul fermelor, la care sunt respectate rapoartele recomandate, verificarea sAgetii nu este necesar&, in schimb la fermele cu o inaltime mai micd decat cea recoman- datd, sgeata se calculeaz& luand in consideratie si deformarea (cedarea) elementelor de imbinare. Grinzile cu z&brele de lemn se realizeazi, de reguli, cu o contrasigeati £,2 1200. Aceast& regula nu se aplic& fermelor ingineresti realizate din lemn si metal. impirtirea fermei in panouri se face, in general, prin impfrfirea tilpii inferi- oare in intervale egale intre ele, cu exceptia fermelor segment batute in cuie, unde panourile de la reazeme se recomanda si fie mai mici, = 0,65 din marimea panoului curent. Sunt cazuri ins&, cand din motive legate de industrializarea executiei se imparte talpa superioar& in panouri egale. Lungimea panourilor talpilor comprimate se iain mod curent intre 1,5 si 3 m, iar in cazul cand acestea sunt executate din elemente incleiate sau din grinzi drepte cu sectiune compusa, pana la 4-6 m. La realizarea grinzilor cu z&brele se recomanda ca prinderea barelor in noduri s& fie centric’. Prinderea necentrat& (excentricd) a zAbrelelor de talpi se admite numai in cazul fermelor la care z4brelele sunt slab solicitate (ferme segment). incdrcarea provenita din greutatea proprie a fermelor pntru simplificarea calculelor se considera aplicata in intregime in nodurile talpii superioare. In cazul fermelor la care in afari de inc&rc&ri provenite din acoperis mai apar si alte inc&rciri (tavan suspendat etc.) aplicate la partea inferioara a fermei, jum&tate din greutatea proprie se repartizeaz nodurilor t&lpii inferioare. Greutatea proprie a unei grinzi cu z4brele de lemn se determin’ cu ajutorul relatiei (5.1).STRUCT II DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 217 ificarea tilpii superioare la stabilitatea in plan normal pe planul fermei se face pentru imea J, egal& cu distanta dintre contravantuiri (pane). In cazul in care panele se asaz istanfe mici, verificarea stabilitatii in afara planului fermei nu este obligatorie, in afara de calculul de baza al fermelor, pentru solicitarile provenite din incar- i permanente si accidentale se impune si o verificare la solicitirile care apar in le fermei in timpul montajului, tinand seama de modul de prindere si coeficientii impact > 1,5. Deoarece la realizarea constructiilor de acoperisuri se utilizeaz4, de regul’, in ra fermelor (care alcAtuiesc scheletul principal al structurii de rezisten{&) si o serie elemente secundare ale sarpantei, cum sunt: pane, cApriori, astereali sau sipci re impreuna formeazi un sistem spafial stabil), ale cror dimensiuni se stabilesc de menea prin calcul, in continuare se vor face cateva referiri cu privire la acesta. Astereala (podinile), sipcile, panele si alte elemente secundare ale acope- urlor solicitate la incovoiere se calculeaza din condifia de rezistenta si din conditia rigiditate (deformatie). Calculul elementelor sar- intei (astereala. c&priori si pane) face lund in consideratie urma- arele ipoteze de inc&rcare: greu- tea permanenta si incdrcarea cu pada; greutatea permanent4, pre- junea vantului si jumatate din cArcarea cu zipada; greutatea permanent si o fort concentrat4 de 80 daN. In cazul in care distanta dintre axele scAndurilor care. alc&tuiesc astereala este < 15cm, se considera ( c& forta concentrata se distribuie la dou’ scinduri, iar daci distanta este > 15 cm, forfa concentrata se distribuie la o singur& scandura. ' Pentru podinile de circulatie si } protectie formate din doua randuri de scdnduri inclinate (unul de uzura si unul de rezistenfa) sau in cazul unei podini intr-un strat, care este solidarizat cu chingi transversale, se considera c& forja concentrat4 se distribuie pe latimea de 0,5 m . in mod asemanator se face calculul sipcilor, cu deosebire c& acestea lucreazi de regula la inco- voiere oblica. C&priorii, din cauza dispu- nerii lor sub un unghi o fafa deincovoietoare din incarcarea transversala (g cos a) sunt solicitate si la un efort axia) produs de componentele tangenfiale (g sin «), a cdrui natura (semnul) depinde dg modul de prindere (fixare) in punctele de rezemare (fig. 5.37). Cand c&priorul este articulat la partea superioars (fixat de pana de coam’) si reazemi liber pe pana de streasing, efortul axial N= (g sin o)/ este de intindere (fig. 5.37, a), iar cdnd reazema liber la partea superioara si este articulat la parta lui inferioar’, efortul axial este de compresiune (fig. 5:37, b). in cazul in care c4priorul este articulat atat la partea superioara cat sila partea inferioary (fig. 5.37, ©), efortul axial este de intindere in portiunea de sus si de compresiune in porfiunea de jos. in mod practic, calculul c&priorilor se face neglijénd aportul efortului axial, intrucat eforturile unitare normale suplimentare provocate de acesta sunt in general mici. Panele acoperisurilor (sarpantei) se calculeaza, de regula, la incovoiere oblica, iar calculul consti in verificarea efortului unitar normal total si in verificarea sAgetii totale. Realizarea panelor de acoperis este indicat s4 se fac’ sub form’ de grinzi continue, executate din doi dulapi sau sc4nduri pe muchie sau din grinzi cu console si articulatii. 5.2.2, FERME DIN SCANDURI Ferme din sc4nduri imbinate cu cuie. Dupa forma lor, fermele din scanduri sau dulapi imbinate cu cuie pot fi triunghiulare cu talpi inclinate, sau in forma de sérgent de cerc. Cele mai des intalnite in practic sunt fermele triunghiulare (fig. 5.38) si se folosesc, de regul, in construcfii cu caracter provizoriu, avand deschideri relativ mici (6-9 m). Fermele din scanduri batute in cuie fac parte din categoria constructiilor executate pe gantier A gi se caracterizeazi, in general a printr-un consum de manoperi tidicat, mai ales in cazul fermelor segment de cerc. Un alt neajuns al fermelor batute in cuie const& in o faptul c& executarea lor reclama eX un material de calitate superi- b' oara, mai ales pentru realizarea talpilor inferioare puternic intinse. Din motivele aratate, fermele t din scénduri batute in cuie nu | sunt recomandate decat pentru fig. 5.38, Schemele mai des utilizate pentru ferme din constructii de importanta mai scnduri (dulapi) imbinate cu cuie. redusa. Fermele triunghiulare se realizeaz4, de regula, cu diagonale ascendente soli- citate la intindere si montanti verticali solicitati la compresiune (fig. 5.38, a), sau cu zAbrele inclinate (fig. 5.38, b). Talpa superioara si inferioari, pentru usurinta executiei, se realizeazi dinINSTRUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 219 Prinderea zAbrelelor de t4lpi se face cu cuie, a ciror lungime se stabileste indind seama de grosimea pachetului si de numérul de rosturi (0,2 cm fiecare). Nodul de la reazem se poate realiza in cuie, cu ajutorul unei fururi asezate intre Jementele celor dou’ tilpi, sau cu buloane i dornuri de ofel, in cazul cénd acesta se sxcut prin chertare laterala (fig. 5.39). Fig. 5.39. Moduri de rezolvare a nodului de la reazem. Numarul de cuie sau buloane (suruburi) se determina pentru situafia cea mai lefavorabild de incercare (z4pad& pe jumitate sau pe toat& deschiderea). Agezarea cuielor (buloanelor) in imbinare trebuie facut cu respectarea distanfelor minime Fimpuse. fn fig. 5.40 se prezint& constructia unei ferme triunghiulare din scdnduri ‘Ditute in cuie, cu detaliile constructive caracteristice. Verificarea talpilor si a zabrelelor se face din conditia de rezisten{a si stabili- tate. tindnd seama de natura si m4rimea efortului (compresiune sau intindere) determinat pentru ipotezele cele mai defavorabile de inc&rcare. Ferme din scanduri imbinate cu pene metalice. Fermele imbinate cu pene metalice sunt elemente de constructii cu zdbrele, la care imbinarea elementelor (tilpi, diagonale si montanti), in noduri, se realizeazi cu ajutorul penclor inelare F netede, cu dinti, sau cu gheare din ofel. Ele fac parte din categoria constructiilor prefabricate executate in ateliere specializate sau in fabric& si se folosesc, de obicei, in cazul unor incarcari si deschideri relativ mari (15-20 m). Dupa forma lor constructiva, fermele cu pene pot fi: triunghiulare sau trape- zoidale (fig. 5.41). ; Fermele cu pene metalice se alc&tuiesc, de regula, din dulapi. Talpile fermelor se realizeaz4 din doi sau trei dulapi asezafi la anumite intervale intre ei, in care se introduc elementele zibrelelor. fn principiu, pentru simplificarea executiei, mon- tantii si diagonalele intinse se introduc intre elementele talpii si se prind de acestea cu ajutorul penelor si suruburilor de strangere (fig. 5.41, A; B). Calculul fermelor cu pene sau saibe din ofel se face dup’ aceleasi principii generale ca si pentru celelalte tipuri de ferme din scnduri sau dulapi. Cu toate avantajele pe care le prezinta din punct de vedere tehnic si constructiv, fermele cu pene metalice nu au c&patat o rispandire prea mare, din cauzi cd necesita un material de calitate superioara si o executie extrem de ingrijité, cumulata cu un volum mare de munca de calificare superioara. in cazul deschiderilor relativ mari, sunt mai indicate fermele cu pene metalice cu gheare, care-permit realizarea unei prinderi mai sigure a elementelor in noduri, chiar si in conditiile unei executii de santier.ructia unei ferme din scAn« Fig. 5.40, Schema si constr* CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 221 } Fig. 5.41. Schemele constructive si detaliile caracteristice pentru ferme din dulapi imbinate cu pene inelare netede din ofel. in fig. 5.42 se prezint& constructia si detaliile constructive caracteristice privind tealizarea imbinarilor (nodurilor) pentru o ferma trapezoidal de 21 m deschidere, folosind pene metalice cu gheare. Talpile si diagonalele fermei sunt executate din trei elemente (dulapi) de‘ aceeasi dimensiune cu interspatii intre ele, a ciror marime depinde de grosimea ecliselor si penelor cu gheare. Montantii fermei se realizeaza din doi dulapi cu aceleasi interspatii. Prinderea diagonalelor in noduri se realizeazi cu ajutorul unor eclise metalice, care se fixeazi de elementele diagonalelor cu suruburi de lemn si prin intermediul unui bulon central care trece prin gaura penei cu gheare. imbinarea talpii inferioare (intinse) se face cu ajutorul unor eclise si a penelor“rerour urp a1eayf no (2ques) ouad no a1opiypsop wi 1z 9p fowusy exlonsysUOD “Zp's “FeyCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 223 dimensioneaza la efortul axial din imbinare, si cu doua eclise de lemn, in vederea asigurarii unei rigiditati corespunzatoare a tilpii inferioare in timpul montajului. Nodul de la reazem se realizeaz4 prin rezemarea frontal a elementelor diago- alei comprimate in sabotul de metal, iar transmiterea componentei orizontale Jlementelor tilpii inferioare se face prin intermediul ecliselor de ofel, a suruburilor au buloanelor gi a penelor cu gheare. Introducerea penelor cu gheare in elementele t&lpilor se face prin presare. 5.2.3, FERME MODERNE DIN LEMN $I METAL Prin ferme moderne se infeleg, in general, sisteme cu zbrele realizate dintr-un numar redus de elemente tipizate, bazate pe o executie mecanizat& in fabrici sau ateliere specializate cu grad ridicat de industrializare. Din aceast’ categorie fac parte fermele din lemn si metal, sau fermele din lemn lamelat incleiat si metal. Fermele moderne din lemn si metal constituie, in etapa actuala, unul dintre cele mai eficiente tipuri constructive folosite in constructii de acoperisuri. Particularitatea constructiva a acestor ferme const’ in aceea ci elementele comprimate sau compri- mate-incovoiate se realizeazA din lemn (rotund, ecarisat sau incleiat), iar elementele puternic intinse, din ofel rotund sau din profile laminate. Construcfiile din lemn si metal sunt in general mai sigure decat cele executate numai din lemn, datoriti excluderii elementelor puternic intinse, executate din lemn si prin eliminarea imbinirilor solicitate la intindere. Totodat’, prin utilizarea lemnului rotund, ecarisat sau incleiat, de dimensiuni mari, la realizarea elementelor tilpii superioare solicitate la compresiune sau la compresiune cu incovoiere, se mireste siguranta constructei la foc, deoarece in acest caz rezistenta la foc este mai mare decAt in cazul elementelor din piese de dimensiuni mici (scanduri, dulapi etc.). Fermele moderne (din lemn si metal) se caracterizeazi, in general, printr-o deformabilitate redus& si o durabilitate ridicata in condifii normale de exploatare, fara a necesita cheltuieli suplimentare pentru lucrarile de intretinere. Varietatea mare a tipurilor de ferme din lemn gi metal folosite in prezent la realizarea constructiilor de acoperisuri corespunde in mare masurd cerinfelor privind industrializarea si tipizarea constructiilor, caracterizandu-se totodat printr-un grad tidicat de mecanizare a lucrarilor de asamblare si montare. Fermele din lemn si metal intalnite in mod curent la constructiile moderne se impart,dupa forma lor, in: triunghiulare, trapezoidale, segment de cere, poligonale. Executarea talpii superioare din elemente (blocuri) prefabricate de dimensiuni mari permite realizarea unor ferme cu deschideri relativ mari, dintr-un numar redus de panouri si noduri. Fermele din lemn si metal se folosesc, in general, la realizarea acoperigurilor | ae obicei fri tavan) cu deschideri de 12-24 m. fn unele cazuri, se utilizeazi si la acoperiguri cu deschideri mari (30-40 m). Consumul de metal pe unitate de suprafata acoperit’, corespunzitor diferitelor | tipuri de ferme moderne din lemn si metal, in comparatie cu consumurile de ofel ale iTabelul 5.8 Consumul de metal pe unitatea de suprafafi acoperiti pentru diferite tipuri de ferme moderne Consumul de metal, in GaN? Ne Tipul fermei ae tru deschideri in m, de: a 15 18 2 1 Ferme moderne din lemn si metal a) Triunghiulare 200 - 1,44 ae 2,03 b) Trapezoidale 200 341 315 | 339 _ c) Segment 200 - 2,82 3,26 3,91 4) Poligonale 200 - 302 | 3,65 4aT 2 Ferme din beton armat 300 5,40 6,20 7,20 8,70 3 Ferme din metal 300 10,97 11,56 | 14,18 19,45 Ferme triunghiulare din lemn gi metal cu talpa superioara din grinzi drepte. Fermele triunghiulare fac parte din categoria celor mai simple tipuri constructive din lemn si metal, la care talpa superioar4 poate fi realizatd din grinzi cu sectiune simpla, pentru deschideri mai mici (10-12 m), sau din grinzi cu sectiune compusi (incleiate), pentru deschideri mai mari. Fermele triunghiulare din lemn gi metal utilizate it ent au fost obtinute din tipurile clasice, prin adaptarea lor la conditia unei executii tipizate pe cale industrial’. Un exemplu care marcheazi trecerea de la tipul clasic de ferm& (dulghereasc’) la fermele de tip modern (din lemn si metal), este prezentat in fig. 5.43. In acest caz, spre deosebire de fermele dulgheresti, talpa inferioara, montanfii si nodurile de la reazem se realizeaz4 din metal, iar talpa superioara si diagonalele comprimate se realizeazi din lemn rotund sau ecarisat. Totodat’, numarul panourilor se reduce substantial. Prin adoptarea acestui tip de ferm’ din lemn si metal se objine un sistem mai sigur si cu un grad ridicat de industrializare. Particularitatea constructiva a tipului de ferm4 prezentat const’ in modul de rezolvare a imbin&rilor din noduri, prin intermediul unor dispozitive speciale (saboti) din metal. Datorita unei rezemari frontale a elementelor din lemn solicitate la com- presiune sau la comprésiune cu incovoiere prin intermediul dispozitivelor de metal, influenta deformatiilor provenite din uscarea (contragerea) i strivirea lemnului in noduri asupra sigetii fermei poate fi neglijat, iar executarea lor poate fi facut’ cu o contras4geat& constructiva redusa. in cazul fermelor cu deschiderei si incArciri mai mari, talpa superioara’se poate realiza din grinzi cu sectiune compusé sau din grinzi incleiate. fn acest caz, marimea panourilor fermei poate ajunge pani la 5-6 m, fafi de 1,5-2 m, in cazul fermelor clasice. Datorit& acestei particularit%i, talpa superioar este solicitata la compresiune cu incovoiere, determinat’ de inc&rc&ri locale aplicate intre noduri. fn figura 5.44 se prezint& constructia unei ferme triunehiulare din lemn si metal. cu talna suneri-Fig. 5.43. Constructia fermei triunghiulare din lemn si metal cu imbinari frontale executate din metal. intinse). In vederea reducerii momentelor incovoietoare, se obisnuieste ca rezemarea tilpii superioare in nodurile de la reazem si coama si se fact excentric, realizandu-se226 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 4 t ots =24) L Fig. 5.44, Ferme triunghiulare din lemn si metal cu talpa superioar& din grinzi incleiate. in scopul folosirii cat mai rafionale a materialului lemnos utilizat pentru reali- zarea talpii superioare, se recomanda ca excentricitatea de calcul e s§ se determine din conditia: M, fe N,-€S(Mo—Nce} > 5.45) z (5.45) in care: M, este momentul incovoietor datoriti aplicirii excentrice a efortului axial de compresiune N;: Mg - momentul incovoietor din inc&rcari locale pe panou; e - excentricitatea de calcul; - coeficientul care se determina cu relatia (3.25). Determinarea eforturilor axiale si a momentelor incovoietoare de calcul in panourile t&lpii superioare se face descompunand sistemul general intr-un sistem de grind’ simplu rezemati a si un sistem cu zibrele b (fig. 5.45). Talpa inferioara si diagonala intins4 a fermei se pot executa din ofel rotynd sau din profile metalice. Folosirea ofelului rotund simplificd executia nodurilor, dar com- plick ‘montajul fermei, deoarece se impune luarea unor misuri care si asigure preluarea eforturilor de compresiune ce apar in aceste elemente la montaj. {n cazul folosirii profilelor, executia nodurilor se complica in oarecare masura, in schimb montajul devine mai simplu, datorit& rigidit&tii mai ridicate.determina o contrasdgeati f, in talpile superioare ale fermei si, ca urmare, un moment incovoietor suplimentar de semn contrar momentului Mg, provenit din incSrc&ri locale. Acest efect favorabil nu se ia in consideratie in calcul, deoarece in decursul timpului, sub actiunea inc&rcarilor se reduce mult. Calculul fermelor triunghiulare consti in verificarea elementelor tAlpii superi- oare la compresiune cu incovoiere si in dimensionarea elementelor talpii inferioare si a zAbrelelor pentru eforturile axiale maxime (vezi fig. 5.45, a si b). Fig. 5.45. Schema de calcul pentru ferme triunghiulare din lemn si metal cu talpa superioar& din grinzi incleiate. Ferme trapezoidale din lemn si metal. Pentru executarea acoperigurilor fara tavan, cu pante mici, in unele cazuri se utilizeazi ferme trapezoidale cu dou’ sau cu o singur& pant’. Fermele de acest tip se folosesc pentru acoperirea deschiderilor de 15-24 m. Constructia lor se bazeazi pe aceleagi principii ca si pentru fermele triunghiulare din lemn si metal (elementele comprimate sau comprimate-incovoiate se realizeaz4 din grinzi de lemn obisnuit sau incleiat. iar elementele puternic intinse. a228 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Pentru deschideri mici, talpa superioari se poate realiza din dows grinzi suprapuse, cu interspafii intre ele. In acest caz, grinda superioara lucreaz& numai la incovoiere determinat& din sarcini locale, iar grinda inferioar4 numai la efortul axial de compresiune, determinat in ipoteza cea mai defavorabil& de inc&rcare, cu forte concentrate aplicate in noduri. Un exemplu in acest sens il poate servi ferma trapezoidald de 15 m-deschidere (fig. 5.46), la care talpa superioard este alcatuit& din doua grinzi de 15 x 15 cm. b Fig. 5.46. Constructia unei ferme trapezoidale din lemn si metal, de 15 m deschidere, cu talpa superioari din grinzi de lemn. In cazul fermelor cu panouri gi inc&rcari locale mari, este indicat ca talpa superioara s& fie executatd sub forma unei grinzi incleiate. fn acest caz, este bine ca prinderea barelor in nodurile tilpii superioare si se realizeze cu o excentricitate constructiva e, care si conducd la un moment incovoietor de semn contrar celui provenit din inc&rciri locale. fn fig. 5.47 se prezint& constructia unei ferme moderne din lemn si metal de 18 m deschidere, la care elementele tilpii superioare sunt realizate din pachete de scnduri incleiate. Montantii si diagonalele comprimate sunt executate din rigle din lemn masiv, iar elementele intinse din ofel cornier.|CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE zy Fig. 5.47. Constructia unei ferme trapezoidale din lemn si metal, cu talpa superioara din grinzi incleiate. placutelor din nodurile fermei se determin& in functie de lungimea de sudur’ a ele- mentelor intinse din nodul respectiv, rezultaté din calcul. Detaliile metalice de rezemare a elementelor comprimate se verifici la incovoiere datorit& presiunii date de aceste elemente. La aceeasi presiune se verificd $i cordonul de sudura cu care se prind plicutele detaliului. Ferme segment cu talpa superioara din elemente incleiate. Fermele segment se realizeazi, de obicei, cu talpa superioar4 dupa un arc de cerc, care se apropie mult de curba de presiune. in cazul unei inc&rc&ri uniform distribuite, eforturle in talpi variazi putin de la un panou la altul, cea ce face ca eforturile in zAbrele si fie mici si, ca urmare, prinderea lor in noduri sé fie relativ simpla. Fermele segment din lemn si metal cu talpa superioara din elemente prefabri- cate din lemn incleiat, datorit& formei si gradului ridicat de prefabricare, se caracte: zeaz& prin indici tehnico-economici foarte avantajosi in comparatie cu alte tipuri constructive. Datorita avantajelor pe care le prezina din punct de vedere tehnico- economic, ele se preteaz4 pentru acoperirea halelor industriale sau cu caracter agro- zootehnic, avand deschideri mari (20-30 m).L125 m 1= 18024m Fig, 5.48. Schemele constructive pentru principalele tipuri de ferme segment cu talpa superioara din elemente incleiate. in vederea asigurrii stabilit4tii transversale a elementelor curbe executate din pachete de sc&nduri incleiate, se recomanda ca raportul dintre inaltimea si itimea sectiunii transversale h/b < 4, iar lungimea prefabricatului < 6 m. In cazul lungimilor < 6m, innddirea scindurilor din pachetul incleiat se realizeazi dup’ suprafete inclinate numai pentru primele dow’ randuri de scanduri marginale (superioare si inferioare), in celelalte randuri innddirea scandurilor putandu-se realiza cap la cap. Din considerente de industrializare a executiei, elementele talpii superioare se proiecteaz4, de obicei, cu aceleasi dimensiuni. Talpa inferioar& a fermei este realizati din doua profile cornier de ofel, iar nodul de la reazem din doua platbande si un profil U, imbinate prin sudur’. Transmiterea efortului axial de compresiune din talpa superioari in nodul de la reazem se realizeazi prin rezemare frontala pe profilul U. imbinarea elementelor tilpii inferioare se face prin sudura, dup’ o prindere cu doua guruburi (buloane) de montaj, d= 12 mm. Diagonalele se prind de cornierele tAlpii inferioare si de elementele talpii supe- rioare cu cate un surub, prin intermediul unor eclise metalice, care se fixeazi de diagonale prin cuie sau guruburi de lemn. in cazul fermelor segment cu deschideri mai mari (24 - 30), nodurile tAlpii superioare se realizeaz4 prin intermediul unui detaliu metalic special, in scopul imbundtdtirii comportarii fermei, in general, si indeosebi, sub aspectul transmiterii eforturilor in noduri si al evitarii strivirilor locale. in fig. 5.49 se prezint& constructia unei ferme segment de 24 m deschidere, la care transmiterea eforturilor in nodurile talpii superigare se realizeaza prin inter- mediul unor astfel de piese metalice rigide. in vederea méririi gradului de prefabricare si tipizare, urmarind in acelasi timp si simplificarea executiei, se preconizeaza realizarea fermelor segment din lemn si metal cu talpa superioara din tronsoane incleiate continue, fri noduri intermediare. Un exemplu in acest sens il poate servi constructia fermei segment, prezentat& in figura 5.50, la care talpa superioard este realizatA numai din dou’ tronsoane. Calculul fermelor segment din elemente incleiate const’ in determinarea eforturilor axiale in bare. nentrn inoteza cea mai defavorabil% de incdrcare.e . Momentul incovoietor de calcul q om! a mijlocul panoului se determin’ tinand com seama si de momentul incovoietor determinat de forma curbilinie a 2. eee DN ; ea M=M)-Nfi, (5.46) in care: Mo este momentul incovoietor la Map=Mo-Nfy mijlocul panoului, N determinat de inc&rcari oe locale; eat N, ~ efortul axial de compresiune nye Be din panoul respectiv; f, - s&geata la mijlocul Fig. 5.51. Schema de calcul pentru ferme segment de panoului; cerc, avand talpa superioara format’ din tronsoane i - lungimea coardei Iincleiate. panoului; Ro taza de curburd a talpii superioare. Talpa superioar se verific’ la compresiune cu incovoiere cu relatia: are 5 4,e(R.) Kou: (5.47) Pentru a fine seama de cedarea legi&turilor in noduri, bulonul central de prindere a diagonalelor se considera cu 3 sectiuni de forfecare, desi in realitate el lucreazi cu 4 sectiuni de forfecare. Astfel, efortul capabil al bulonului cu o singura sectiune de forfecare aplicat sub un unghi o fata de directia fibrelor, tre- buie s& fie T 2 N/3, N fiind cel mai mare dintre eforturile posibile in zabrele. Eclisele din nodurile talpii superioare se prind cu doua buloane, calculate pentru un efort egal cu N/2. in cazul constructiilor care lucreaz&4 in medii corosive (cazul industriei chimice etc.) sunt indicate fermele segment cu ambele talpi executate din lemn incleiat. Exemple in acest sens pot servi constructia unui depozit de produse chimice si a.unei hale industriale cu mai multe deschideri, avand acoperisl realizat din ferme segment incleiate cu o deschidere de 29,60 m (fig.5.52) si cu trei deschideri de 24 m (fig. 5.53). In fig. 5.54 se prezint& de asemenea montajul unei ferme segment cu ambele talpi realizate din lemn Pte care serveste la acoperirea unui hangar de avioane de 70 m deschidere (S.U.A.). fn acest caz, talpa superioard gi inferioar4 sunt realizate din trei pachete de scAnduri incleiate, iar zibrelele din doua elemente cu sectiune plina, imbinate cu elementele talpilor cu ajutorul penelor cu gheare si al suruburilor de strangere. Ferme noligonale. Fermele nolisonale din lemn si metal se realizea74 en con-k CONSTRUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 233 Fig. 5.52. Acoperisul unui depozit din ferme segment incleiate, de 29,6 m deschidere (Anglia). joase din punct de vedere al distributiei eforturilor si posibilit’filor mari de pre- fabricare, fermele poligonale din lemn si metal constituie solutii actuale dintre cele mai eficiente, mai ales in cazul deschiderilor mari (20-30) m). in vederea simplificarii executiei si maririi gradului de prefabricare si tipizare elemntelor componente, se folosesc sisteme constructive cu un numéar redus de panouri Particularitatea constructiva a fermelor poligonale din lemn si metal const ir faptul c4 talpa superioara se realizeaz& din elemente identice, confectionate din grinzi cu sectiune simpla sau incleiata, cu capetele pasuite in prealabil in fig. 5.55 se prezinté schema § detaliile caracteristice pentru o ferma poli: gonala de 18 m deschi dere, la care elemen tele panourilor margi nale se obtin prit injumatatirea ele mentului curent d: lungime normala a Talpa inferioara se : executa, de obicei “onstructia unei hale industriale cu mai multe deschideri, . ind acanericnl realizat din ferme cement incleinte din profile metalice234 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN Fig. 5.54, Montajul fermelor segment din pachete incleiate, de 70 m deschidere (S.U.A.). in cazul fermelor poligonale cu panouri mari (2-3 m), panele se dispun si intre nodurile fermei, ceea ce determina in talpa superioara si un moment incovoietor M. in vederea reducerii momentului incovoietor M, determinat de inc&rcari locale, prinderea elementelor talpii superioare in noduri se face cu o excentricitate e, prin care se creeazi un moment incovoietor de semn contrar (fig. 5.56). in vederea utilizirii cat mai rationale a materialului lemnos din care sunt executate elementele talpii superioare, se recomanda ca marimea excentricitatii e in noduri si fie determinata din conditia: m_(Pc0sB-lo Ne \t 4 24% ZAbrelele fermei (diagonale si montanti) se prind in noduri cu cate un bulon central, prin intermediul a doua eclise metalice fixate in prealabil de acestea cu suruburi de lemn sau prin cuie. Din motive constructive, prosimea zibrelelor se ia de obicei egal cu grosimea tilpii superioare. imbinarea elementelor talpii in noduri se realizeaza cu eclise (din lemn sau metal) si suruburi de strangere. fn nodurile talpii inferioare, suruburile (buloanele) se sudeaza de profilele acesteia. in calcul nu se tine seama de solicitarile suplimentare cauzate de deformatiile elastico-plastice si contragerea lemnului in nodurile fermei, in care barele tilpii superioare sunt continue pe dou panouri. Se consider’ de asemenea ci momentul incovoietor in dreptul montantului este egal cu zero. Ne. (5.48)236 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Fig. 5.56. Ferme poligonale. Schema de calcul a tAlpii superioare. situatiei celei mai defavorabile, este necesar s& se tin seama, in calcul, nu numai de valoarea absolut a rezultantei R, ci si de m&rimea unghiului o dintre R si directia fibrelor. Diametrul suruburilor centrale se stabileste pentru cazul cel mai defavorabil lui R gi a. Eclisele de lemn din nodurile t&lpii superioare se asazi perpendicular pe bisectoarea unghiului sub care se intAlnesc elementele t8lpii superioare din nodurile respective. Dispunerea surubului central precum gi a celor cu care se prind eclisele, se recomanda s& se fac& astfel incat s& fie evitat pericolul forfecarii lemaului normal pe fibre. Surubul central trebuie s& fie asezat deasupra axei ecliselor, iar acestea s& fie executate din lemn uscat cu latura mai mare in directia surubului. in cazul fermelor poligonale din lemn si metal cu deschideri mari, pentru a elimina pericolul ruperii ecliselor din lemn prin forfecare normal pe fibre, se reco- manda si se utilizeze in nodurile tilpii superioare dispazitive metalice asem&nitoare cu cele folosite la fermele segment (fig. 5.50). _ Fermele poligonale cu talpa inferioari din metal se realizeaz4, de obicei, cu 0 contrastgeat& de 1/200 din deschiderea 1. Constructia fermelor poligonale din lemn si metal se relizeaz& pe santier, in pozitie verticala, din elemente tipizate, preconfectionate in fabric sau in ateliere specializate. In fig. 5.57 se prezint& modul de asamblare pe santier a fermelor poli- gonale din elemente tipizate. Ferme din grinzi cu zibrele de tip special. {n afara sistemelor mixte din lemn siia CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE, 237 Fig. 5.57, Modul de realizare a fermelor poligonale Fig, 5.58. Sisteme de grinzi cu diagonale din lemn si metal din elemente tip. triunghi imbinate in cuie si clei. imbinare a zAbrelelor (diagonalelor) cu talpile grinzii, in cuie si clei sau numai prin incleiere. in acest caz, tilpile se pot realiza din 2-3 scnduri sau dulapi cu grosimi de 24-58 mm si litimi de 75~150 mm, in functie de m&rimea deschiderii. Diagonalele sistemului sunt imbinate intre ele prin incleiere in forma de dinti pana, iar prinderea lor de elementele talpilor se realizeazi de asemenea prin incleiere gi cuic de montaj. Scandurile diagonalelor pot avea grosimi de 20-30 mm si latimi de 75-120 mm. Datorita imbinarii centrice, directe a diagonalelor intre ele, componentele verticale ale eforturilor din diagonalele sistemului se anuleazi reciproc, fari a influenta eforturile din talpi. In acest caz, prinderea din noduri trebuie si asigure preluarea diferenjei dintre eforturile care apar in talpi. Cleiurile folosite pentru realizarea imbinirilor trebuie si fie rezistente la api si intemperii, in fig. 5.59 se prezint& o alta variant de grind cu zibrele, care se deosebeste de cea descrisi mai sus, prin construcfia talpilor. in acest caz, tilpile se realizeazi, de obicei, dintr-un singur element (dulap), iar prinderea diagonalelor de tapi se execut’ sub forma unei imbinari cu cep incleiat. In functie de marimea efortului, diagonalele se pot realiza dintr-un singur element sau din doua elemente. {naltimea maxima a unei astfel de grinzi nu depaseste in general 60 cm. in calcul trebuie sa se tind seama de slbirea talpii prin crearea locasurilor. Un sistem asemanator este prezentat in fig. 5.60. In acest caz, prinderea diagonalelor de talpi se realizeazi prin intermediul unor placute metalice, care intra in componenta diagonaleor. Sistemele de grinzi cu zabrele descrise mai sus se utilizeaza cu succes sub forma de grinzi si pane cu deschideri de pana la 8 m, sau la realizarea unor fermeFig. 5.59, Sisteme de grinzi cu diagonale Fig. 5.60, Sisteme de grinzi cu diagonale triunghi incleiate. triunghi imbinate cu plicufe metalice. lemnos ce se poate realiza prin folosirea unor astfel de sisteme la constructia acoperisurilor faf de sistemele obignuite este de = 40%.CONSTRUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 239 Fig. 5.62. Ferm& trapezoidala de 60m deschidere, avand talpile si diagonalele realizate din mai multe elemente incleiate, Pentru acoperirea deschiderilor mari (30-60 m), se folosesc ferme trapezoidale cu diagonale ascendente si descendente, avand talpile si z&brelele alcituite din dou’ sau trei elemente incleiate. Un exemplu in acest sens il poate servi ferma trapezoidal de 60 m deschidere (fig. 5.62), la care tilpile sunt realizate din trei grinzi incleiate, iar diagonalele din dou’ elemente incleiate. Prinderea elementelor incleiate in noduri se realizeaz’ prin intermediul guruburilor (buloanelor) $i ecliselor metalice. Ferma propriu-zisi este realizat4 din dou’ tronsoane prefabricate, care se asambleazi pe santier la mijlocul deschiderii. CADRE CU DOUA SI TREI ARTICULATH. 5.3.1. DATE GENERALE + Cadrele din lemn sunt elemente portante prin intermediul c&rora se poate realiza o varietate mare de tipuri de structuri destinate att pentru cladiri civile, cat si pentru constructii industriale si agricole, cu caracter definitiv sau provizoriu.Dup& modul de alcituire, cadrele de lemn se pot clasifica in cadre cu inima pling sau cu zabrele, iar din punctul de vedere al schemei statice, pot fi cu dowd sau cu trei articulatii. Cea mai mare raspandire au capatat cadrele cu trei articulatii, deoarece sunt mai rationale in ceea ce priveste distributia eforturilor, mai simple in executie si nu pun probleme deosebite la transport si montaj. Particularitatea constructiva a cadrelor, in general, const in existenta unui nod rigid in locul de imbinare a riglei cu stalpul. fn acest caz, momentul incovoietor din nodul rigid reduce momentul incovoietor din rigla cadrului si, de aceea, cu o structura in cadre se pot acoperi, de obicei, deschideri mai mari decAt in cazul utilizarii grinzilor. Un alt avantaj al constructiilor cu structura portanta din cadre const& in faptul c& pot prelua incarcarile orizontale in planul lor si pot s& asigure stabilitatea cladirii, fara s& fie nevoie de incastrarea stalpilor in fundatie si de prevederea unor contravantuiri speciale in perefii frontali sau transversali. Avantajele constructiilor din cadre, aratate mai sus, caracterizeaza in general constructiile realizate din cadre de beton armat si de metal, la care rigiditatea nodurilor din stalp si rigl& poate fi realizat& cu usurint’. fn cazul cadrelor de lemn, acest lucru nu poate fi realizat decat partial, datorit& deformarii nodurilor si cedarii legiturilor in timp sub actiunea incdrcarii, particularitate de care trebuie sa se tin seama in calcul, mai ales in cazul cadrelor cu doug articulatii. De la aceasti regul’ fac exceptie cadrele cu trei articulatii realizate din doua semicadre incleiate din pachete de scnduri continue in nod. Cadrele din lemn se pot realiza intr-o varietate mare de forme si tipuri con- structive. Clasificarea lor se poate face in functie de destinafia constructiei, tipul constructiv si marimea deschiderii, natura materialului si tehnologia de executie adoptata etc. Dupi modul de executie se deosebesc urmitoarele dou categorii principale: cadre executate pe santier, utilizand tehnologii traditionale; cadre executate in fabric& sau ateliere specializate, pe bazi de tehnologii moderne. Din prima categorie fac parte: cadre-sistem cu contrafise; cadre-ferme; cadre cu inimd plina din scnduri incucisate batute in cuie. Din cea de a doua categorie fac parte cadrele prefabricate din lemn incleiat. 5.3.2. SISTEME TRADITIONALE Cadre-sistem cu contrafige. Acestea fac parte din solutiile constructive traditionale, bazate pe utilizarea lemnului brut. Particularitatea constructiva a unui cadru-sistem cu contrafise consta in faptul c& se realizeaza din bare drepte (stalpi si rigle), care se rigidizeaza in sens transversal printr-un sistem de contrafise. Cadre-sistem cu contrafise se pot utiliza cu multi eficien{4 la constructii industriale si agricole cu caracter provizoriu (magazii, soproane etc.). Avantajul principal al structurilor din cadre-sistem cu contrafise const’ in simplitatea executieiDin varietatea mare de tipuri constructive, cele mai indicate sunt sistemele cu dou’, trei sau cu mai multe deschideri, 1a care contrafisele se dispun la 1/3 din deschiderea riglelor (fig. 5.63). Contrafisele sistemului, in general, se dispun sub inghiuri diferite. Din considerente de ordin constructiv, se recomand’ pentru unghiurile de imbinare a contrafiselor marginale si intermediare urmatoarele valori: a=45; B=40; y=30; 8=35". 1/3 1/3 I b Lay ebm, WSS—ES: hyp 228m 45 BRI, F250. Su35% Fig. 5.63. Schemele de baza ale sistemelor cu contrafige. Sistemele cu contrafise se realizeazi de obicei cu deschideri egale. Marimea deschiderii se stabileste in functie de dimensiunile si sortimentul materialului lemnos utilizat pentru realizarea riglelor. fn cazul in care se utilizeazi lemnul brut, de provenienf local’, deschiderea nu depaseste, de obicei, 6 m. fnnadirea riglelor se face in functie de schema static’ adoptata, de obicei in dreptul stalpilor sau in apropierea contrafigelor, la 1/4-1/5 din deschiderea dintre contrafise. Sistemul cu contrafise se poate realiza cu stalpi articulati sau incastrafi in fundatie. Imbinarea stAlpilor si riglelor cu contrafigele sistemului se realizeazi, de obicei, prin chertare frontala si cu legaturi de siguranta din metal (cuie, suruburi, scoabe etc.). * Cadrele-sistem cu contrafise se dimensioneaza sau se verificd pentru gruparea cea mai defavorabild de inc&rc&ri permanente si temporare provenite din zipada (simetricd si asimetric&) si actiunea vantului (presiune si suctiune). Calculul static al unui sistem cu contrafise se face, de obicei, prin metode simplificate, deoarece comportarea sistemului cu contrafise este influentatd de o serie de factori (inexactitati in executie, deformatii datorité contragerii lemnului etc.), ale cSror efecte sunt greu de apreciat. Un exemplu de cadru-sistem cu contrafise, executat din lemn rotund cu trei deschideri de 6 m, este prezentat in fig. 5.64. Cadre-ferme. Acestea fac parte din categoria structurilor traditionale cu caracter provizoriu. Ele se realizeaz& de obicei cu dou’ articulatii, avand rigla formata din grinzi cu inimi& plin& (din scnduri incrucisate batute in cuie, din placaje imbinate prinwae CONST RUC} MODERNE DIN LEMN incleiere etc.)sau din grinzi cu z4brele de tip dulgheresc (fig. 5.65). Aceste tipuri de cadre se utilizeaz4, de reguli, la realizarea constructiilor usoare de tip sopron si pot servi pentru ad&postirea unor utilaje si instalafii sau pentru depozitarea materialelor si materiilor prime. 129-12m Fig. 5.65. Cadre-ferme alc3tuite din grinzi cu inima plina sau din grinzi cu 2Abrele dulgheresti, in cazul cadrelor cu dou’ articulafii alc&tuite din stalpi si grinzi cu inima plin& sau cu zAbrele, stabilitatea transversala se asigura, in general, prin prevederea contra- fiselor in zona de imbinare a riglei cu stalpii cadrului. Contrafisele se dispun de obicei‘CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE. 243 Cadrele-ferme cu dou articulatii ca sisteme static nedeterminate se calculeaz finand seama de influenta cedarii legaturilor, respectiv de modul de deformare general a riglei (fermei) sub-actiunea incirc&rilor. In urma studiilor efectuate s-a constatat cd, la cadrele cu rigl4 in forma de grinda cu z&brele, datorita unei deformari reduse, valoarea impingerii in contrafige nu se modific& decit intr-o m&sur& mic& (6-8%), pe cAnd la cele cu rigld in forma de grind’ cu inim& din scnduri incrucisate b&tute in cuie, cedarea legiturilor influenfeazi in foarte mare m&sur& distributia eforturilor, ducand la o crestere importanta a impingerii (pana la 60%). Avand in vedere ci momentul de inertie al riglei (fermei) este foarte mare in comparafie cu momentul de inertie al stdlpilor, calculul fermei se face in ipoteza rezemérii simple pe stalpi, fri a tine seama de efectul de desc&rcare a contrafigei. Dimensionarea stalpilor si a contrafiselor se face la eforturi determinate din conditia de cadru. Cadre-ferme cu dou articulafii se pot utiliza pentru deschideri de 9 pana la maximum 15 m. in fig. 5.66 este prezentati schema generala si detaliile constructive caracteristice pentru un cadru-ferma cu dou articulatii de 12 m deschidere, realizat in varianta cu rigld in forma de grind& cu zabrele. in cazul unor constructii de tip sopron deschise, sunt indicate ferme-cadre cu trei articulatii, executate din lemn rotund de provenienta locala. Cu asemenea cadre se pot acoperi, in condifii avantajoase, deschideri de 15 pan’ la 18 m.in fig. 5.67 se arat& constructia unui astfel de cadru cu trei articulatii, avand deschiderea centrala de 12 m si doua console de 3 m. Pentru acest sistem de cadre apare constructiva imbinarea elementelor comprimate din nodul A, care se realizeazi sub forma unei imbin&ri frontale cu trei suprafete de strivire. Diagonala intinsa se prinde in nod cu ajutorul unui jug metalic. Pentru preintAmpinarea pierderii stabilitatii cadrului in sens transversal, nodul A se prevede cu contravantuiri, rigidizari informa de diagonal continu, fixati de talpa superioar’ si in articulatia de reazem a cadrului. Fig. 5.67. Cadru-ferma cu trei articulatii, de 12 m deschidere. Cadre cu inima plin& din scAnduri incrucisate batute in cuie. Cadre de lemn cu inten alin’ din enfinduel Inemsicate hitnte tn onie ce nat avanta on dan’ artionlatitCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE. 245 & it Fig. 5.68, Tipuri de bazi ale cadrelor de lemn cu inima plind din scandut a, b— cu dou’ articulatii; c— cu trei articulatii. \/Cadrele cu dou’ articulatii se pot realiza cu rigla dreapta sau curba, avand momentul de inertie variabil. Din punct de vedere tehnico-economic, sunt mai avan- tajoase cadrele cu rigla curb’. Cu astfel de cadre se pot acoperi deschideri cuprinse intre 12 si 15 m. Inconvenientele sistemului de cadru cu dova articulatii constau in dificulttile legate de manipulare si montaj, datorita rigiditapii reduse in sens trans- versal pe planul lor. Din punct de vedere constructiv, cadrele cu doua articulatii se realizeazA in mod asem&nitor cu grinzile cu inima din sc4nduri incrucisate batute in cuie, cu deosebire ca in acest caz intervine problema realizarii nodului rigid in zona de imbinare a riglei cu stalpul cadrului. Cadrele cu trei articulafii se realizeazi din doud semicadre identice, care se asambleaz& la montaj. Cu ajutorul lor se pot acoperi deschideri de 12-18 m. Cadrele cu inima din scAnduri incrucisate batute in cuie, datorita dezavan- tajelor pe care le prezint din punct de vedere tehnic si constructiv (consumul mare de manopera si material lemnos de calitate superioara, rigiditate redus’ in timp sub actiunea incircirilor etc.), se considera solutii constructive depisite. Utilizarea lor poate fi justificat& numai la constructii cu caracter provizoriu. Cadrele cu inima din scnduri incrucigate batute in cuie se calculeaza, din punct de vedere static, pentru gruparea de inctrcari (verticale si orizontale) cea mai defavorabila. fn cazul cadrelor cu trei articulatii, o atenfie deosebiti trebuie acordat’ ipo- tezelor de inc&rcare asimetric provenitd din actiunea vantului si zipezii pe jumatate din deschidere. in aceasta ipotezi de incarcare, apar in porfiunile comprimate ale tXInilor inferinare (interinare) eforturi de comnresiune mari. care not duce la pierdereastabilitatii nodului (fig: 5.69). Pentru asigurarea stabilititii nodului in planul normal pe planul cadrului, structurile din cadre trebuie prevazute cu contravantuiri spatiale de rigidizare, care se amplaseazi, de regul4, in punctul de jos al nodului rigid, unde se intdlnesc cele trei elemente puternic comprimate. Calculul cadrelor cu inima din scAnduri incrucisate batute in cuie sau din placaj de constructie se face dup& regulile generale ale mecanicii constructiilor. Pentru simplificarea calculelor, este indicat ca determinarea eforturilor sa se facd in raport cu axa tilpii superioare. Stabilirea solicit&rilor se face in ipoteza ca eforturile normale din incovoiere sunt preluate numai de talpi, iar cele de alunecare de inim&. Nodul rigid se calculeaza fara a tine seama de aportul inimii, |, presupundndw- -1 ca un sistem de bate articulate, compus din tilpile riglei, respectiv ale stalpului si diagonala mediana com- primata, care uneste cele doua tilpi (fig. 5.69). Efortul de intin- dere din talpa superioara provenit din momentul de incastrare din nod (N, = M/hp) este preluat de eclisele metalice prinse de tilpi cu ajutorul cuielor sau al suruburilor de lemn. Talpa inferioara comprimata se prevede, de regula, cu un dulap orizontal pentru marirea rigidittii in planul nor- Fig. 5.69. Schema de tucru a cadrelor cu trei articulatii. mal pe planul cadrului. 5.3.3, SISTEME MODERNE Pentru inlturarea neajunsurilor pe cate le prezinta din punct de vedere con- structiv si tehnico-economic sistemele de cadre traditionale (consumul de manopera pe santier ridicat, capacitatea portanti si rigiditatea reduse etc.), in ultima perioada s-a trecut in mai multe f&ri dezvoltate la realizarea pe cale industriala si aplicarea in practica a sistemelor moderne din lemn incleiat. in contextul actualei crize energetice, constructiile moderne din lemn incleiat, executate din elemente tipizate de mare serie, reprezinta solufii actuale si de perspectiva. Prin cadre moderne de lemn se inteleg sistemele constructive realizate din elemente prefabricate, incleiate, bazate pe o execufie mecanizati in fabrici sau ateliere specializate, cu grad ridicat de industrializare. Cadrele din lemn incleiat constituie in etapa actual una dintre solutiile constructive care se aplicd cu multa eficient’. atat la realizarea constructiilor social-CONS RUC) VE Low ai em = Cadrele din lemn incleiat se caracterizeaz4, in general, printr-o rigiditate si capacitate portanta ridicate. In conditii normale de exploatare, durabilitatea con- strucfiilor din cadre incleiate este de asemenea ridicati, fara a necesita cheltuieli suplimentare de intretinere. Cadrele moderne din lemn incleiat se pot realiza intr-o varietate mare de forme si tipuri constructive, in functie de destinafie, marimea deschiderii gi de cerintele functionale. Cu toat& varietatea mare de forme si tipuri constructive, din punct de vedere al schemei statice, cadrele din lemn incleiat pot fi cu doui sau cu trei articulatii. Cu cadre din lemn incleiat se pot acoperi deschideri variind, in general, de la 12 1a 30 m, iar in multe cazuri se ajunge la 45 m. V Cadre cu trei articulafii. Datorit’ multiplelor avantaje pe care le prezint& din punct de vedere constructiy si tehnico-economic, cadrele incleiate cu trei articulatii au cApitat o extindere mare in ultima perioada. Ele se aplicd cu multd eficienta, atat in constructii social-culturale, cat si la cele cu caracter industrial si agrozootehnic. Cadrele incleiate cu trei articulafii se pot realiza intr-o varietate mare de tipuri constructive, atat in ceea ce priveste alcituirea sectiunii transversale cat si in ceea ce priveste realizarea semicadrelor (fig. 5.70). Dintre tipurile constructive frecvent intalnite la construcfiile ingineresti din diferite {Ari (S.U.A., Germania, Anglia, Rusia etc.), se pot mentiona: — cadre cu trei articulatii, alcAtuite din semicadre realizate dintr-un singur prefabricat incleiat din pachete de scanduri (fig. 5. 70, a); . — cadre cu trei articulafii, alcdtuite din semicadre realizate din doua sau mai multe elemente prefabricate incleiate (fig. 5.70, b, ¢, d). 140m d Fig. 5.70, Principalele tipuri de cadre incleiate cu trei articular:ere . RUNG RULE MUL ERINE UY LEON Cadrele cu trei articulatii alcdtuite cu semicadre formate dintr-un singur prefa- bricat monolit se preteaz’, in general, la constructii cu deschideri relativ mari, Datorit continuit’fii care se realizeazi in zona de imbinare a stalpului cu rigla cadrului, cu acest tip de cadre se pot acoperi, in condifii avantajoase, constructii cu deschideri de la 20 pana la = 60 m. Cadrele cu trei articulatii avand semicadrele alc&tuite din doua sau mai multe elemente prefabricate din pachete de sc4nduri incleiate, sunt indicate pentru con- structii industriale sau agricole avand deschideri de 12 pana la 20(25) m. Semicadrele se realizeazi de obicei cu moment de inertie variabil, avand in&lfimea maxima in nod si minima in articulafii. Inaltimea sectiunii se stabileste din conditia de rigiditate si rezisten{&, tinand seama de marimea deschiderii, modul de realizare a nodului, marimea gi natura solicitarilor. Din condifia de rigiditate se impune ca inaltimea sectiunii transversale h, in nod, la solicitirile din incovoiere maxime, s& fie mai mare sau cel putin egal cu 1/35 | I fiind deschiderea cadrului. La realizarea sectiunii semicadrului, indltimea sectiunii la reazem trebuie s& fie 20,4 h, iar la cheie > 1,25 b; b este latimea sectiunii transversale. Variabilitatea indltimii sectiunii se realizeaz’ prin reducerea treptati a numéruluf de scAnduri din pachet. fn cazul cadrelor cu noduri rigide (fig. 5.70, a), continuitatea dintre stalpii si rigla cadrului se realizeaz prin curbarea scndurilor, la executie, dupa un arc de cerc a c&rui lungime Sse determina pentru unghiul la centru 0 = 76", respectand o anumit& raz minima admis’. Marimea razei de curbura R se stabileste in functie de grosimea sc4ndurilor utilizate la realizarea semicadrelor, cu relatia: Rain 2(150...200)a, in care a este grosimea scAndurilor, in cm. La realizarea semicadrelor, o atentie deosebit’ trebuie acordati sort&rii materialului pe calitati (1, I si II) si alc&tuirii sectiunilor caracterisitice (1-1; 2-2, 3-3), respectind regulile si principiile generale privind executarea elementelor incleiate solicitate la incovoiere sau la incovoiere cu compresiune (fig. 5.71). Structurile din cadre incleiate cu trei articulafii alcdtuite din doua prefabricate (semicadre) cu noduri rigide, realizate pe cale industrial in fabrici sau ateliere specializate, se bucur& de o utilizare tot mai larg peste hotare. fn fig. 5.72 este ilustrat interiorul unei sili de gimnastic’ de 19,5 m deschidere (S. U. A.), iar in fig. 5.73 se prezint& o hala pentru industria chimic3, de 22,5 m deschidere (Anglia). in cazul deschiderilor mari este indicat si se utilizeze cadre cu moment de inertie variabil, avand righ’ curba. Calculul cadrelor incleiate cu noduri rigide se face in ipoteza cea mai defavorabild de incircare, cu sarcini permanente si temporare de lung’ si scurt’INSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 249Zu CWUND LISUU FL MUUEIIYE DLN LEMN Fig. 5.73, Hala pentru industria chimica, de 22,5 m deschidere (Anglia). Verificarea eforturilor unitare normale in secfiunile caracterisitice se face la compresiune cu incovoiere, astfel: O=N/AtMIEW, ky $0,(Rj), (5.49) M _reprezinta forta axiali si momentul incovoietor in sectiunea de calcul; Aj W, aria si modulul de rezistenti in sectiunea de calcul; o coeficientul de corectie care se stabileste in functie de raportul h/b, unde: BN 3100 Ao,.(R.) Coeficientul de zveltefe ) se determina cu relatia: N= late 10,289 ined, in care: Iie este Tungimea de calcul, care se ia egal cu 0,7 sau 0,5 din lungimea cadrului. in functie de incircare (simetricd sau nesimetric’):CONSTRUCT DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 251 Rosturile incleiate se verific& la lunecare cu relatia: t=QS/EIbk; Sty4(Ry), (5.50) incare: Q este forfa tAietoare; S;I = momentul static si momentul de inertie; b = _Ltimea sectiunii; ky - coeficientul de corectie care tine seama de eventualele portiuni neincleiate (ky = 0,6). in zona curbat{, in care solicitarea din incovoiere este mare, este necesar si se verifice si efortul unitar de intindere in fibrele marginale o, si de strivire transversal Gin cu relafiile: M 1 o, -H{od cou 5 (5:51) 3, =* J 13. Arcele-cintre pot fi circulare sau ogivale, cu sau fara tirant metalic pentru preluarea impingerii H. Din cauza capacititii portante reduse, arcele se dispun la distante mici (0,75-1,50 m), ceea ce permite fixarea asterelei direct, far a necesita alte elemente intermediare (pane etc.). Limitarea capacitatii portante se datoreste in primul rand inaltimii reduse a scandurilor sau dulapilor din care se executd lamelele (h = 25 cm), iar in al doilea rand, datoriti lungimii mari de flambaj a arcelor. in prezent, ele se utilizeazi mai ales ca cintre pentru realizarea arcelor si bolfilor de beton armat sau de zidarie. Arcele-cintre utilizate la executarea cintrelor se rezolva ca un sistem cu doud sau trei articulatii (cand au forma ogivala). cazul acoperigurilor, trebuie luata in consideratie si inc&rcarea cu zApada, pe toat’ sau pe jumitate din deschidere. Verificarea sectiunii se face cu formulele cunoscute de la calculul barelor comprimate-incovoiate, in care I, si W, se iau pentru lamelele neintre- rupte (continue) in sectiunea respectiva, iar A,, pentru toate lamelele din sectiune. Coeficientul de zveltefe A, necesar pentru stabilirea coeficienjilor 9 si & , se determin’ cu relatia: 131, 1{T,1 Ay. incare: J, este suma momentelor de inerfie brute ale lamelelor neintrerupte in sectiunea considerata; Ay, — aria sectiunii transversale brute a tuturor lamelelor; J, - — lungimea de flambaj a arcului, care se ia: 0,5 S— pentru arce cu doud sau trei articulatii incArcate nesi- metric; 0,6 S ~ pentru arce cu dou’ articulatiis 0,7 S$ - pentru arce cu trei articulatii incarcate simetric. Particularitatea calculului arcelor-citre 0 constituie verificarea legaturilor (cuielor, buloanelor etc.) de imbinare a lamelelor din pachet. Arcul-cintru reprezinta | o bari curb’ cu sectiunea compusi in lungul ei, si nu pe inaltimea sectiunii transversale. Legiturile de imbinare in acest caz servesc nu la transmiterea efortului de alunecare in lungul axei barei, ci la transmiterea momentului incovoietor M, de la un sir de lamele la celalalt. Sub actiunea momentului incovoietor de calcul M/ & (fig. 5.86, d), capetele lamelelor unui rand tind s& se deplaseze in directia razei R. Pentru a impiedica acest lucru, este necesar si se prevad& legituri al ciror moment se-determin& din ecuatiile de echilibru dintre M si cuplul interior, rezultand: M/€=Ta sau T=M/a, unde: M este momentul incovoietor din sectiunea de calcul; T - efortul care urmeaz& si fie preluat de legiturile de imbinare; a - distanga dintre centrele grupurilor de legaturi (cuie sau suruburi).264 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Numirul de legaturi de-imbinare necesare este: Dyg = T/T, = MEAT, (5.55) unde: 7; este efortul admisibil (de calcul) al unei leg&turi. Deoarece lamela lucreaz& ca o grind& simplu rezemati, incrcat& cu sarcini T, pentru evitarea ruperii perpendicular pe fibre se impune ca raportul //h 2 13; cu cat distanta dintre punctele de prindere a, respectiv /, este mai mare, cu atat efortul T este mai mic si, prin urmare, pericolul de rupere a lamelei perpendicular pe fibre este mai redus. 5.4.3. SISTEME MODERNE DIN ARCE {NCLEIATE Arcele incleiate se realizeaz4, in principiu, ca si grinzile din pachete de scanduri pe lat, respectand anumite reguli privind alcituirea sectiunii transversale si modul de dispunere a categoriilor de calitate (I, II si ITI) pe inaltimea sectiunii, in functie de natura solicitarilor. Datorit’ multiplelor avantaje pe care le prezint din punct de vedere tehnico- economic si constructiv, sistemele structurale realizate din arce incleiate au cApatat in ultima perioad& o extindere mare in execufia constructiilor civile si industriale peste hotare. Sistemele structurale moderne din arce incleiate reprezint& in etapa actuala una dintre rezolvarile constructive care se aplic’ cu mult succes, mai ales in constructii social-culturale, sportive etc. cu deschideri mari. Cu arce din lemn incleiat se pot acoperi deschideri variind intre 20 si 60 m, iar in unele cazuri si peste 100 m. Sistemele moderne din arce incleiate se caracterizeaza prin capacitate portanta, rigiditate si durabilitate ridicate, in condifii normale de exploatare. Ele se realizeazi din elemente prefabricate de dimensiuni mari, executate in ateliere sau fabrici specializate, cu grad ridicat de mecanizare si industrializare. Atcele din lemn lamelat incleiat se pot realiza intr-o varietate mare de forme si tipuri constructive, in functie de destinatia constructiei i cerintele arhitecturale. Din punct de vedere al schemei statice, arcele se pot realiza cu doud sau trei articulatii, cu sau fara tirant (fig. 5.87). 1=40-60 (100) 4CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 265 Arcele incleiate cu doua sau trei articulatii, cu tirant, se utilizeaz4 in general la realizarea acoperigurilor constructiilor cu schelet sau perefi portanti, avand deschiderea de 20-30 m gi raportul #/ = 1/6. Arcele fr tirant se utilizeaz4 pentru ra- portul de f/ = 1/2 — 1/4, folosind schema static cu trei articulatii, si se preteazd la constructii de mare deschidere (30-60 cm). Indiferent de schema static’ adoptata, conturul tAlpii superioare se realizeazi, de obicei, dupa arc de cerc. in general, arcele incleiate se realizeaz4 cu sectiunea transversal& avand forma dreptunghiulara’. Din conditia de stabilitate transversala se recomand& ca raportul h/b>6, iar din conditia de rigiditate se impune ca raportul A/I s fie cuprins intre 1/35 si 1/50. Grosimea scndurilor (dulapilor) trebuie s& fie <1/300 din raza de curbura R si cel mult 40 mm, pentru evitarea unor eforturi inifiale prea mari. innidirea scAndurilor marginale se face prin suprafete tesite, atat la partea inferioar&, cat si la partea superioar4, pe o inilfine de 0,1 h si cel putin dou’ scAnduri, Restul scindurilor se imbin& cap la cap. Realizarea arcelor (transoanelor) incleiate se face cu ajutorul unor esafodaje special amenajate. Presarea arcelor sau semiarcelor din pachete de scdnduri (dulapi) se face cu ajutorul unor dispozitive speciale de strangere, asigurand presiunea de cel putin 10 daN/cm’, Presarea prin cuie de montaj nu este admisa decat in cazuri cu totul extreme. {ncleierea se face in pozitie vertical’ (mai putin folosit’) sau in pozitie orizontal& (folosit’ in mod curent), cand cleiul trebuie si fie mai vascos, pentru a impiedica pierderi prin scurgere. Pentru a tine seama de efectul de revenire a blocurilor curbe dupa incleiere si a reduce influenta acestuia asupra formei arcului in final, raza suprafefei de lucru R, dupa care se realizeaz& elementul curb, se ia ceva mai mic& decat raza de calcul R g a elementului respectiv (arc, semiarc etc.) si se determina cu relatia: R-R(-4), (5.56) a in care n este numarul sc4ndurilor din sectiunea transversali a elementului curb. Executia arcelor este organizat’, de obicei, in cadrul unei secfii specializate in productia de elemente incleiate, dotata cu utilajele necesare pentru efectuarea operafiilor de baz’ si auxiliare. fn fig. 5.88 sunt ilustrate principalele etape privind sortarea materialului lemnos pe categorii de calitate, incleierea, presarea, conditi- onarea si finisarea prefabricatelor. Dintre structurile portante din arce de lemn lamelat incleiat, in strainatate se folosesc cel mai mult arcele cu trei articulatii. Acestea au cipitat o larga utilizare, mai ales in cazul constructiilor cu deschideri mari. Structurile din arce incleiate cu trei articulatii se utilizeaza cu multa eficienta la constructii cu destinafii dintre cele mai diferite, si anume: depozite de materiale si materii prime, ateliere si hale industriale, bazine de inot, sili polivalente, sali de sport, stadioane. In urma unor studii tehnico-economice comparative efectuate in S.U.A. si pe baza realiz&rilor practice objinute in acest domeniu, s-a ajuns la concluzia c&, in cazulin cazul cladirilor cu pereti sau cu schelet format din stalpi. si perefi de umplutura, pentru deschideri- de 12-24 m se pot folosi arce cu doua sau trei articulatii, previzute cu tiranti me-talici, avand de obicei raportul fi] = 1/6. in fig. 5.89 se arati schema si detaliul de execufie pentru un arc cu trei articulatii din grinzi drepte, avand deschiderea de 39 m, iar in fig. 5.90, schema si detaliul de executie pentru un arc cu trei articulafii realizat din elemente curbe. In cazul deschide- rilor mari, rezemarea, respectiv transmiterea incdrcrilor terenului de fundare se realizeazi, de obicei, prin interme- diul unor fundatii de tip special, ale ciror forme si dimensiuni se stabi- lesc in functie de mari- mea inc&rcarilor si natura solicitarilor. Modul de reali- zare a articulatiilor de la reazem si cheie se Fig. 5.88. Vedere interioara a unei sectii de preconfectionare a si Tege in functie di finisare b a semiarcelor. alege in functie de mari- » mea deschiderii, desti- nafia construcfiei etc. In general, articulatiile de la reazem si cheie se bazeazi pe utilizarea unor dispozitive metalice speciale, ale caror dimensiuni rezulta din calcul. In fig. 5.91 se prezint’ modul de realizare a nodului de la reazem, in doua variante caracteristice. In prima variantd (fig. 5.91, a), articulafia se realizeazi prin intermediul unui aparat special, iar in cea de a doua (fig. 5.91, b), cu ajutorul unui surub (bulon) de articulatie. Prima varianti prezint4 avantajul unei comportari mai sigure in timp, prin impiedicarea fenomenului de despicare a lemnului in rosturi. Dimensiunile in plan ale placilor de baza se stabilesc din conditia de strivire a lamanini tn Iinanl fihralar (fie S012) jar arncimaa aractara din ennditia de7 26' u 2 w 6¢ ap ‘ayeroppur sore ur quoyeur op wzodap mun eronysuod ‘69'S “Shy CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANECONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 208 “eropiyasap ur Z] 9p ‘yerofous uty jan} no Dae inun erfonysUOD 06'S “SLTCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE, 269 Fig. 5.91. Modul de wre a nodului de la reazem; a-prin intermediul unui dispozitiv special; b-cu ajutorul unui gurub (bulon) de articulatie. Un alt mod de realizare a articulatiei de la reazem const’ in realizarea unui locas de form’ special’, la partea superioaré a fundafiei din beton armat. In acest caz, rezemarea semiarcului se face direct pe fundatie, prin intermediul unor plici de rezemare confectionate din elastomer. Imbinarea se prevede si cu un bulon de sigurant’. Articulafiile de la cheie se pot realiza de asemenea in mai multe moduri. La alegerea solutiei constructive, o atentie sporit’ trebuie acordat’ modului de compor- tare in timp. Pentru exemplificare, in fig. 5.92 se prezint& dou tipuri caracteristice de realizare a articulatiilor de la cheie. Dimensiunile pieselor metalice utilizate la realizarea dispozitivelor de articu- latie se stabilesc din calcul, finand seama de natura si marimea solicit&rilor, avand Ia baz schemele de calcul stabilite in mod asemnitor celor din cazul articulatiilor de la reazem.in ultimul timp, arcele incleiate cu trei articulatii au inceput si fie folosite tot mai mult la realizarea constructiilor de mare deschidere. {n fig. 5.93 este ilustrata constructia unui patinoar acoperit, avand structura portant’ formata din arce incleiate cu trei articulatii, de 74,4 m deschidere si 25 m inaltime, executat in S.U.A. Fig. 5.93. Constructia unui patinoar avand acoperigul realizat din arce incleiate, cu trei articula(ii, de 74,4 m deschidere (S.U.A.). in cazul patinoarului acoperit, arcele sunt dispuse la o distanta de 4,8 m interax, iar sectiunea transversal’, de form’ dreptunghiular’, se realizeazi din pachete de scanduri de diferite speci, avand o litime de 27,5 cm si 0 inaltime variabila: in zona momentelor maxime A = 115 cm, iar la reazeme h = 62 cm. Semiarcele s-au realizat din dou tronsoane imbinate pe santier cu eclise metalice cu gheare. Impingerea arcelor este preluata prin intermediul a doi tiranti din ofel superior de 37,5 m, dispusi sub pardoseala. Articulatiile de la reazem si cheie sunt realizate din metal, iar rezolvarea lor din punct de vedere constructiv este ilustrata in figura 5.94. Calculul arcelor incleiate cu doui si trei articulafii se face pentru ipoteza cea mai defavorabila de incarcare, la compresiune cu incovoiere in planul curburii, in conformitate cu prescriptiile de calcul pentru barele drepte solicitate la compresiune excentrica. Verificarea sectiunii arcelor se face pentru momentul incovoietor maxim Myax si efortul axial aferent Nyp cu relatia: oa Noa 4 Minas ou ( Be Sxe(Re)ke» (5.57) An GWeate Fai Ri in care: Max; Nmax reprezint’é momentul incovoietor maxim gsi forta axiala aferent’ determinate pentru ipoteza de incdrcare cea mai defavorabila; Wate - modulul de rezistenta de calcul, care in cazul sectiunii drevtunghiulare se obtine nrin corectareaCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 271 Fig. 5.94. Constructia si montajul articulatiei de la cheie si reazem. Lungimea de flambaj a arcului J; pentru stabilirea coeficientului de subtirime Ase ia: 0,6 S - pentru arce cu doua articulatii; 0,7 S — pentru arce cu trei articulatii, in cazul inc&rcirii _simetrice; 0,5 - pentru arce cu dou’ gi trei articulatii, in cazul incArcirilor nesimetrice; $- find lungimea total a arcului. in cazul in care valoarea momentului incovoietor M este mica, arcul se calculeaza la compresiune cu flambaj pentru efortul axial N care actioneazi la 1/4 din deschidere. Stabilitatea arcului in planul normal pe planul de curba se face pentru portiunea dintre panele acoperigului, far a tine seama de momentul incovoietor. Marimea impingerii la arcele cu doud articulatii in forma de arc de cerc sau paraboli, la care sigeata f< 1/4 din deschiderea J, iar inaltimea sectiunii transversale h < 130, se determina ca pentru un arc cu trei articulatii. 5.5. STABILITATEA SPATIALA A STRUCTURILOR DIN ELEMENTE PLANE. CONTRA VANTUIRI Structurile portante realizate din elemente plane se calculeazi, in general, pentru inc&rcari a c&ror directie de actionare coincide cu planul structurii. Pentru preluarea inc&rcarilor orizontale provenite din vant, seism sau alte incircari intam- plitoare, a caror directie de actionare nu coincide cu planul structurii, se impune pre- vederea unui sistem de contravantuire longitudinal’, care impreuna cu elementele structurii portante si formeze un sistem spatial rigid. Rigidizarea structurii de baza in sens longitudinal se realizeazi, de obicei, cu elemente suplimentare (de contra- vantuire), care se pot amplasa atat in planul acoperisului, ct si in planul perefilor Jongitudinali, sau in cei frontali.272 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN in consecinf&, stabilitatea spatial’ a unei construcfii realizate din elemente plane se asigura, in general, prin prevederea unor contravantuiri speciale de rigidizare, care preiau forjele ce actioneazX perpendicular pe planul structurii principale de rezistenf& si le transmit reazemelor (peretilor portanfi) sau direct fundatiilor. fn acest caz, contravantuirile apar ca niste sisteme plane nedeformabile, dispuse, in general, in planul acoperisului (fig. 5.95, a). Fig. 5.95. Scheme de principiu privind contravantuirea spafial& a structurilor realizate din elemente portante plane. in cazul acoperisurilor cu tavan (suspendat), sistemul de contravantuire se poate dispune in planul tavanului (orizontal), pe contur (fig. 5.95, b). Contravantuirile in planul acoperisului se pot dispune in diferite noduri. Verificarea elementelor de rezistent& ale acoperisului la actiunea solicitarilor provenite din vant, in cazul unei constructii inchise, nu este necesari atunci cand acoperigul este realizat din grinzi cu z&brele (ferme) fri luminator sau din alte elemente de acest gen. fn acest caz, prinderea elementelor acoperisului trebuie verificat’ la smulgere, provocati de suctiunea vantului. Dac’, inst, acoperisul face narte dintr.n eanetrictia deechieS nartial ean total reenartiv dark acta nravient onluminator sau alte elemente asem&natoare, actiunea vantului va trebui luat& in considerafie in calcul, atat pentru structura de rezisten{&, cat si pentru sistemul de contravantuire spatial a constructiei. Inc&rcarea din vant care acfioneaza in sens transversal este preluat&, in general, de scheletul structurii principale de rezistenfi al clidirii, format din pereti portanti, cadre, arce ete. fn cazul constructiilor cu pereti longitudinali portanti care transmit inc&rcarea din actiunea vantului peretilor transversali dispusi la intervale mari, sau celor frontali, acoperigul acestora trebuie si fie suficient de rigid. In acest scop, se previd, in general, contravantuiri longitudinale, care se pot dispune in planul acoperisului sau in plan orizontal (fig. 5.95, a, b). cArcarea din vant care actioneazd in sens longitudinal trebuie s& fie preluat’ de perefii longitudinali si scheletul peretilor, care poate fi realizat din zidarie sau elemente verticale de rezisten{4 (stalpi incastrafi in fundatie si rezemafi pe elementele de acoperis, prin care inc&rcarea orizontal& din vant se transmite direct fundatiei, la partea inferioard, si acoperisului, la partea superioar4). =} a274 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Un alt mod de alc&tuire a scheletului peretilor frontali si a sistemului de contra- vantuire a constructiei, pentru preluarea sarcinilor orizontale din vant in sens longi- tudinal, il poate constitui sistemul de contravantuire sub forma unor grinzi cu zibrele orizontale, sau amplasate in planul acoperigului. Contravantuirile se pot dispune fie la cele doua capete ale constructiei, fie la mijlocul ei (fig. 5.96). In acest caz, inclrcarea din vant de la perefii frontali se transmite prin intermediul stalpilor la elementele de contravantuire dispuse in planul acoperigului, iar acestea, la randul lor, o transmit peretilor longitudinali. La construcfii cu schelet portant, format din cadre cu doua sau trei articulatii, preluarea inc&rciturilor orizontale din vant, seism etc. in sens longitudinal se realizeazi, de obicei, prin intermediul unui sistem de contravantuire spafial, care se dispune atat in planul acoperisului, cat si in planul perefilor. Dispunerea contravantuirilor spatiale se face, de obicei, la cele dou capete de constructie, iar in cazul lungimii mari, si la interiorul acesteia. Contravantuirile pot fi realizate din lemn ecarisat (dulapi si rigle) sau din ofel rotund, dispuse sub sau intre panele acoperigului. fn fig. 5.96 se di un exemplu de realizare si detaliile de prindere a elementelor de contravantuire in planul acoperigului. fn cazul structurilor din arce cu trei articulafii din lemn incleiat sau din ferme segment, la care tAlpile inferioare sunt solicitate si la compresiune, in afara contra- vantuirilor prevazute in planul acoperisului, trebuie prev4zute si contravantuiri verticale, pentru reducerea lungimii de flambaj si pentru asigurarea stabilit&tii t&lpilor inferioare, dup’ unul din procedeele ardtate.STRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 6.1. DATE GENERALE in domeniul constructiilor, structurile spafiale din lemn au c&pitat o extindere mare peste hotare, mai ales la realizarea acoperigurilor, datorit multiplelor avantaje pe care le prezint& acestea fafa de structurile realizate din elemente plane, atat din punct de vedere al economiei de material si de costuri, cat si din cel al posibilitatilor largi de rezolvare functional si arhitecturali. Ele au inceput si fie folosite pe scar’ din ce in ce mai larga, atat la construcfiile social-culturale, cat si la cele cu caracter industrial. In cazul construcfiilor realizate din elemente de constructii plane (grinzi, ferme, cadre, arce etc.), pentru simplificarea calculelor se considera c& sunt actionate de inc&rc&ri numai in planul lor si c& lucreaz4 independent unele de altele. fn realitate, datorit& prezenfei elementelor sarpantei (pane, astereal etc.) si a contravantuirilor dispuse in sens longitudinal, acoperisurile realizate din elemente de construcfii plane apar in final ca niste sisteme spafiale cu un anumit grad de conlucrare, de care ins& in calcul nu se fine seama. Structurile spatiale reprezinta o extindere fireasc& a realizirilor constructive, de la cele bazate pe utilizarea elementelor de construcfii portante dispuse pe o singurd directie, la cele cu elementele structurale dispuse pe dou’ directii, obfinandu-se astfel 0 serie de efecte pozitive, atat in cea ce priveste conformarea structurii, ct si jn ceea ce priveste comportarea generala a constructiei la actiunea inc&rcrilor verticale si orizontale. Particularitatea distinctiva a unui sistem spatial, spre deosebire de sistemele plane, const’ in aceea cA distrugerea unui element din structura nu poate s& duc la dar4marea intregii constructii. Intr-un asemenea caz, se realizeaz4 o redistribuire a eforturilor in celelalte elemente ale structurii legate spatial cu elementul distrus. Distrugerea unei constructii spatiale se poate produce din cauza unor deformatii mari, care duc la schimbarea formei geometrice generale a constructiei. unele situatii, distrugerea construcfiei se poate produce si din cauza pierderii stabilit&tii intregului sistem sau a unor elemente separate din el. Folosirea construcfiilor spatiale din lemn, in general, este rational’ in urmatoarele cazuri: — la constructii cu deschideri relativ mari, cand se urméreste utilizarea intreontni eabarit interior al constructiei camul denazitelor de materiale si materi— la constructii solicitate la impingeri, la care se urmareste ca impingerea si fie transmis nu concentrat, ci distribuit pe intreaga lungime a fundatiilor sau a peretilor longitudinali; — la constructii cu destinatii speciale, la care este necesar si se prevada in perefii longitudinali goluri pentru porti, de exemplu la hangare de avioane, cand rezemarea se realizeazA pe peretii frontali; — la acoperisuri pentru cldiri de formi circular4, ptrat& sau poligon regulat, de tipul cupolelor si boltilor inchise etc. in general, utilizarea structurilor spatiale de lemn nu este rationala la cladiri cu umiditate ridicat& gi la acoperiguri cu dolii, din cauza pericolului de ingrim&dire a Pe Dintre tipurile de structuri spatiale analizate, cele mai indicate sunt acelea care se realizeaz4 pe cale industriala, din elemente tip (bolfi si cupole lamelare, cupole geodezice etc.). Spre deosebire de structurile realizate din elemente plane, la constructiile spatiale, elementele principale ale structurii de rezistent& nu sunt dispuse in acelasi plan, ci in plane diferite, formAnd un sistem spatial rigid, capabil s4 preia solicitiri in orice directie. fn consecint’, calculul privind determinarea eforturilor, la un sistem spatial, reprezint& in general o problema, din punct de vedere static, multiplu nedeterminat’, a c&rei rezolvare practici prin utilizarea metodelor obisnuite nu intotdeauna este posibili. De aceea, in vederea simplificirii calculului si proiect&rii, de foarte multe ori se recurge la metode aproximative, care constau in descom- punerea structurii spatiale in elemente plane independente, sau se transforma intr-un sistem de elemente plane echivalente, tinand seama intr-o masur& mai mic& sau mai mare de conlucrarea spatial. 6.2. CLASIFICAREA STRUCTURILOR SPATIALE Structurile spatiale din lemn utilizate la constructii de acoperiguri se pot clasifica dupa: forma in plan a constructiei, forma geometric a acoperisului si modul de alc&tuire constructiva. Dupa forma in plan a constructiei, acoperisurile cu structura spatial din lemn pot fi de form’ dreptunghiular4, poligonalA si circular (fig. 6.1). Dupa forma geometric4, acoperisurile cu structura spatiala se pot clasifica in: bolti cilindrice, bolti intretdiate (inchise), panze poligonale sau suprafefe cutate si cupole (fig. 6.2.). Dupi modul de alc&tuire constructiva, acoperisurile cu structura spafial se pot realiza sub forma de: bolfi-membrane subfiri, cu sau fri nervuri de rigidizare; suprafefe cutate cu nervuri de rigidizare; bolfi lamelare; cupole-membrane subfiri, cu nervuri de rigidizare; cupole lamelare; cupole din arce cu trei articulatii; cupole geodezice. Structurile spatiale, cu toat& diversitatea lor, se pot grupa in urmitoarele trei categorii principale: membrane subfiri curbe, cu sau fri nervuri de rigidizare; panze san sunrafete entate en nervuri nenten enarirea riaidithtiir jctame lamelare ci dinSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 277 Fig. 6.1. Forma in plan a acoperisurilor cu Fig. 6.2. Forma geometric& a acoperigurilor cu structur’ structura spafiala din lemn. spatial Dintre structurile spafiale utilizate frecvent la constructii de acoperisuri se numér& bolfile lamelare cilindrice, mai ales in cazul cladirilor avand forma in plan dreptunghiulara si rezemarea pe pereti portanti sau cadre de beton armat continue, panzele poligonale de tipul suprafefelor cutate si membranele subfiri care se utilizeaza, de regula, in cazul rezemarii discontinue pe stalpi. Boltile inchise sunt utilizate in cazul rezemarii pe contur, la cladiri de forma poligonala in plan, iar cupolele, in cazul rezemarii continue pe contur la cladiri de forma circulara, cu deschideri mari. La structuri spatiale realizate din mai multe structuri, cum sunt boltile- membrane cu simpla sau dubli curbura si panzele poligonale alc&tuite din mai multe structuri, la care elementele secundare sunt combinate in general cu elemente de construcfii portante, apare pericolul de acumulare a umiditafii, in perioadele reci, ca urmare a fenomenului de condens, creandu-se astfel conditii favorabile pentru putrezirea elementelor din lemn. Pentru ca eficienfa acestor sisteme, din punct de vedere tehnic si economic, sa nu fie anihilata prin distrugerea lor rapid’ din cauza putrezirii, 0 atentie mare trebuie acordat’ masurilor menite s& asigure un regim eficient de ventilatie a acoperisului. Totodat&, se impune prevederea unei invelitori sigure, amplasarea corect& a straturilor de izolatie termici si a barierei contra vaporilor, intrebuinjarea unor materiale izolatoare care nu putrezesc si sunt incombustibile, iar materialul lemnos si fie protejat in prealabil impotriva putrezirii sia focnhti Dintre strneturile enatiale deserice cele mai eficiente din acest nunct devedere sunt bolfile si cupolele lamelare, cupolele din arce incleiate si cupolele geodezice, care, nefiind constructii combinate, elimina neajunsurile menfionate mai sus prin ins&si structura sistemului constructiv. 6.3. BOLTI-MEMBRANE Boltile-membrane sunt constructii cu pereti subfiri alc&tuite din mai multe straturi suprapuse din scAnduri sau din scdnduni i produse pe baz de lemn (placaj de constructie etc.), imbinate intre ele cu mijloace tradifionale (cuie) sau moderne (adezivi). Dup4 forma geometricd a acoperisului, boltile-membrane se impart in: bolti- membrane subfiri de form cilindric4; bolti-membrane subfiri intretdiate (inchise). Din punct de vedere constructiv, boltile-membrane subfiri se pot realiza cu sau far’ nervuri de rigidizare. fn cazul deschiderilor mai mari, boltile-membrane se realizeaz4, de regul&, cu nervuri de rigidizare, dispuse la 1,5-2,5 m interval. Boltile-membrane cu peretii subtiri sunt indicate pentru acoperirea constructiilor social-culturale, sportive si cu alte destinatii, avand deschideri realtiv mari. 6.3.1. BOLTI-MEMBRANE CILINDRICE Acoperisurile de tipul bolfilor cilindrice se folosesc, de obicei, pentru acoperirea constructiilor avand in plan form’ dreptunghiular’, deschiderea de 12-20 m si un raport dintre sigeat& si deschidere f/I = 1/4-1/8 (fig. 6.3). Pentru realizarea boltilor cilindrice este indicat s4 se adopte schema constructiva cu unghiul la centru 20 2 120°. Boltile-membrane cilindrice se pot realiza cu rezemare pe peretii portanti longitudinali, sau cu rezemare pe perefii frontali. Varianta cu rezemare pe perefii portanti frontali se adopt atunci cand pentru accesul in cladire sunt reclamate goluri cu deschideri mari, care nu pot fi amplasate in peretii frontali, (cazul hangarelor pentru avioane etc.). in acest caz, este necesara intrirea marginilor longitudinale cu ele- mente de rigidizare suplimentare, dispuse atat in planul acoperigului, cat si in plan orizontal. {n cazul poltilor-membrane reze- mate pe peretii frontali, se recomanda ca distanta dintre reazemele frontale L s4 nu depseasc& de 2,5 ori deschiderea 1. Din punct de vedere constructiv, boltile-membrane cilindrice sunt alcdtuite din urmitoarele straturi: un strat longi- tudinal dispus la partea inferioar’; dou straturi oblice dispuse 1a 45°; un strat longi- tudinal dispus la partea superioar&; nervuri (arce) de rigidizare.STRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 279 ponenta membranei se imbin& intre ele prin intermediul unui adeziv (clei) rezistent la actiunea umidit&tii si biodegradarii. Presarea straturilor in timpul incleierii se realizeazi cu ajutorul cuielor dispuse constructiv. Distanta intre nervurile de rigidi- zare se ia, in general, intre 2 si 3 m. 6.3.2. BOLTI-MEMBRANE {NTRETAIATE Acest tip de acoperis se poate adopta in cazul constructiilor cu pereti portanti avand forma in plan poligonala. Ele sunt indicate pentru deschideri de 20-40 m, avand raportul f/ I cuprins intre 1/3 si 1/6. Boltile-membrane inchise se realizeaz4, de obicei, cu nervuri de rigidizare si cu rezemare continua pe perefii portanti. Din punct de vedere constructiv, ele sunt alcdtuite, ca si boltile-membrane cilin-drice, din dou’ straturi orizontale dispuse la partea inferioar& si superioara, intre care se agaza straturile oblice, asamblate prin intermediul unui adeziv rezistent la acfiunea umidit&tii si biodegradarii. Nervurile de rigidizare se dispun la intervale de 1,5-2,5 m. 6.4. SUPRAFETE CUTATE Acoperisurile de tipul suprafetelor cutate sunt constructii spatiale, avand in general form’ poligonala (fig. 6.2 c). Prin intermediul lor se pot acoperi deschideri variind de la 10 pani la 30 m. Raportul dintre sgeata fsi deschidere poate varia intre U2 si 1/3. * Din elementele cu perefi subjiri se pot realiza acoperiguri spatiale formate din una sau mai multe suprafete cutate, dispuse paralel sau radial, rezemate pe peretii frontali sau pe stalpi (fig. 6.4). Fig. 64. Acoperisuri spatiale formate din suprafete cutate: a dispuse paralel; b- radial.zou Wore RUC uvene in Ley Acoperisurile formate din una sau mai multe suprafete cutate dispuse paralel se utilizeazi, de obicei, la constructii avand form’ dreptunghiulara in plan, la care portile de acces sunt amplasate in peretii longitudinali. in cazul construcfiilor de forma circular’ sau poligonal& in plan, acoperigul spatial se obfine prin dispunerea suprafetelor cutate in sens radial. Suprafetele cutate se obfin, de obicei, din elemente plane inclinate, cu peretii subfiri alcdtuiti din doua straturi de scAnduri incrucisate, avand marginile intarite cu dulapi dispusi in sens longitudinal si rigidiz4ri transversale care se dispun la 1,5-3,0 m interval. Elementele plane cu pereti subfiri sunt alcktuite din dou’ scAnduri dispuse la 45°, avand marginile longitudinale int&rite cu doua randuri de scanduri la partea inferioara intins&, respectiv cu dulapi la partea superioar4 comprimat’. Asambiarea elementelor plane cu perefii subfiri se face prin intermediul unor rigidizari transversale de form’ triunghiular4, dispuse in sens longitudinal. Pentru prinderea invelitorii, care de obicei este format& din plici ondulate de azbociment, se prevd sipci de lemn dispuse in sens longitudinal. Acoperigurile spatiale formate din una sau mai multe suprafete cutate dispuse paralel, rezemate pe peretii frontali, sunt indicate pentru constructii cu caracter industrial, la care, prin natura proceselor ce se desfisoara in interiorul lor, este necesar ca portile de acces s& fie amplasate in perefii longitudinali. in cazul construcfiilor cu caracter social-cultural, cu deschideri mari, la care pe lang cerinfele functionale se urméreste realizarea unui ansamblu arhitectural si estetic interior mai deosebit, sunt indicate acoperisuri spatiale alcatuite din suprafete cutate dispuse radial. Datorit& avantajelor pe care le prezint& structurile spatiale cu peretii subtiri din punct de vedere arhitectural si tehnico-economic, acoperigurile usoare din lemn, de diferite forme geometrice, au c4patat in ultimul timp o extindere tot mai mare in sistemul constructiilor de peste hotare, mai ales la constructiile cu caracter social- cultural. Utilizarea pe scar larga se datoreaza si faptului ci marea majoritate a aco- perisurilor spatiale de tipul suprafefelor cutate se preteazd la tipizare si prefabricare. in vederea asigur&rii unei durabilit&fi cat mai ridicate, la proiectarea, executarea si exploatarea acoperisurilor spatiale de tipul suprafetelor cutate, o atentie deosebita trebuie acordat& misurilor de protectie impotriva focului si biodegradarii. In acest sens, acoperisurile trebuie si se prevadi cu un sistem eficient de aerisire, iar materialul lemnos utilizat la realizarea lor trebuie sf fie tratat in prealabil impotriva focului si biodegradarii (putrezirii). 6.4. BOLTI LAMELARE 6.5.1. DATE DE BAZA _ Bolfile lamelare sunt constructii spatiale alctuite din elemente (lamele) pre- fabricate, tipizate, care se asazd pe doua direct ce se intersecteaz8, formand dowSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 281 in general, acoperigurile spatiale de tipul boltilor lamelare au in sectiune transversala forma circulard sau ogivala (fig. 6.5 ). Din acelasi tip de lamele se pot executa si alte tipuri de acoperiguri spatiale, ca de exemplu bolti-lamelare intretaiate si cupole-lamelare (fig. 6.6). Fig. 6.6. Vedere generala a acoperisurilor Fig. 6.5. Scheme statice si vederea generala a unui lamelare de tipul boltilor intretaiate si acoperis lamelar de forma cilindric’. cupolelor sferice. in practic, o extindere mai mare au cApitat boltile lamelare de forma circular sau ogivali, prin intermediul c&rora se pot acoperi deschideri de la 12 pani la 60 m, sau chiar 80 m in condifii foarte avantajoase. {in cazul boltilor lamelare de formi circular se recomanda ca raportul £/J 21/7, iar la bolfile lamelare de form’ ogivala, f/1 21/4. Structurile lamelare, in general, se caracterizeazi printr-un industrializare, prin simplitatea si rapiditatea executiei si posil invelitorii direct pe refea. Boltile lamelare, din cauza multiplelor avantaje pe care le prezint& din punct de vedere tehnico-economic, apar in etapa actual ca cele mai eficiente solutii constructive, mai ales in cazul deschiderilor mari. Domeniul de utilizare a lor poate fi foarte variat. in mod frecvent ele se folosesc pentru acoperirea halelor industriale sila unele construcfii civile, mai ales la cele cu caracter social-cultural. Caracteristica distinctiva a tuturor acoperigurilor lamelare const in: = gradul ridicat de tipizare a lamelelor, care permite realizarea lor pe calea industrial, ceea ce corespunde intru totul cerintelor moderne privind industria- lizarea si tipizarea constructiilor; id ridicat de atea fixdrii282 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN = realizarea structurii spafiale din lamele de dimensiuni mici, care se pot executa cu sectiune simpli sau compus’; — greutatea redusd si usurinfa la transport si manipulare a elementelor care compun structura; — simplitatea si rapiditatea asamblarii si demont& — lipsa contravantuirilor si posibilitatea execut&rii invelitorii direct, fara s& fie necesare alte elemente auxiliare (pane, c&priori etc.). Bolfile lamelare nu sunt indicate pentru acoperisuri cu laminatoare sau alte elemente asem&n&toare, deoarece aglomerarile de zApada in locurile de racordare ale boli cu acestea pot provoca deformatii mari. 6.5.2. CONSTRUCJIA BOLFILOR LAMELARE Boltile lamelare se pot realiza de forma cilindric&, din punct de vedere al schemei statice putand fi aproximate cu un arc cu doua articulafii, sau de forma ogivala aproximat& cu un arc cu trei articulatii (fig. 6.5). Boltile lamelare de forma cilindricd (arc cu doua articulatii), din motive de rigiditate, trebuie si aibi sigeata f 2 1/7 din deschidere, iar inaltimea sectiunii transversale a lamelelor h, = 1/100 din deschiderea J. La bolfile de forma ogivala (arc cu trei articulafii), s{geata bolfii f= 1/3 din deschidere, iar sigeata unei semibolti f, = 1/15 din coarda semiboltii. Dac raportul dintre distanfa la care se dispun arcele frontale rigide L si lungimea arcului boltii $ cate $2, sligeata boltii de forma ogival’ poate fi micsorat& pan’ la 1/4 din deschidere. in general, bolile cilindrice sau de form’ ogivala fac parte din categoria sistemelor structurale care dau impingeri. . in funcfie de destinatie si m&rimea deschiderii, boltile lamelare se pot executa cu tirant din metal pentru prelua- rea impingerii (fig. 6.5), sau fara tirant, cand impingerea este transmis’ direct funda- tiilor sau unor elemente de o constructie speciala (fig. 6.7). Lamelele tipizate se pot executa’ din dulapi de lemn masiv, din lemn incleiat sau din elemente cu sectiune compusa din lemn si produse superioare din lemn (placaj de exterior, PFL dur). In cazul lamelelor exe- cutate din dulapi de lemn masiv, datorita sortimentului limitat, deschiderea boltii lamelare nu nnate denkci in aeneralSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 283 Pentru realizarea deschiderilor mai mari, este necesari folosirea lamelelor executate din lemn incleiat sau cu sectiune compusa (lemn gi placaj de constructie). in cazul folosirii lemnului incleiat sau a elementelor cu sectiunea compus’ din lemn si placaj, dimensiunile lamelelor sunt practic nelimitate, ceea ce conduce la concluzia ci din asemenea lamele se pot realiza deschideri de la 20 pani la 100 m si chiar peste 100 m. Forma si dimensiunile lamelelor executate din dulapi, din lemn incleiat sau din elemente cu sectiune compusd sunt prezentate in fig. 6.8. Dupa forma refelei spatiale, boltile lamelare se pot realiza cu retea dreptunghiulara sau rombicd (fig. 6.9). La constructia refelei acoperisurilor lamelare, se deosebesc trei tipuri de noduri, si anume: noduri curente, in care lamela continua se imbini cu lamela intrerupt& A; noduri reazem B, la care lamelele se imbin& cu o rigli (cosoroaba) dispusi de-a lungul peretelui; noduri frontale C, in care se realizeaz% imbinarea lamelelor cu arcul fronton. Nodurile din cémpul curent ale refelei sunt formate din trei lamele, din care una este continua gi trece prin nodul considerat fard sa fie intreruptd, iar celelalte douj, care vin in contact cu lamela continua, sunt intrerupte. Bolfile cu refea dreptunghiulara sunt mai simplu de executat, deoarece nu necesit& 0 t&iere oblicd a capetelor si a locasului lamelei, cum este cazul la boltilecu~-. refea rombici. Cu toate acestea, mai ales pentru deschideri mari, sunt mai indicate bolfile cu refea rombic’. Dupa modul de imbinare a lamelelor in noduri se deosebesc urmatoarelor trei sisteme: — imbinari care se realizeazi sub forma de chertiri si cepuri (fig. 6.10, a); ~ imbinri reatizate cu ajutorul suruburilor (buloanelor) sau prin intermediul unor scoabe de tip special (fig. 6.10, b; ¢); ~ imbiniri realizate prin intermediul unor piese spatiale din metal sau din poliesteri armati cu fibra de sticla (fig. 6.10, d). Primele doua sisteme fac parte din variantele tradifionale, iar cel de-al treilea reprezinté 0 variant’ modernizati, conceputa si realizati pentru prima dat& la Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca, constituind obiectul unui brevet de inventie. Neajunsul primelor doua sisteme (traditionale) const’ in faptul ci acestea conduc la excentricitati mari, care determina solicitari suplimentare in nodurile refelei spatiale. in cazul ultimului sistem, prinderea lamelelor in noduri se realizeazi centric, evitandu-se astfel solicitarile suplimentare in nodurile refelei datorate prinderii excentrice a lamelelor. in cazul primului sistem de imbinare a lamelelor in noduri, inaltimea locasului chertarii, respectiv a cepului, se ia, de obicei, egala cu 1/4 din inaltimea lamelei. Lungimea cepului, la boltile cu retea dreptunghiular4, trebuie si fie mai mare sau cel putin egali cu grosimea lamelei (de obicei 1,5 grosime), iar la bolfile cu retea rombic&, avand unghiul ascutit egal cu 45", partea scurt4 a cepului trebuie si fie de cel putin 1,4 grosimea lamelei, iar partea lung{, de cel putin 2,4 ori grosimea lamelei. in vederea realizirii unui contact mai strans al lamelelor in locas, latimea acestuia se executi cu 2 mm mai mici decat dublul lafimii cepului. Totodata, extremititile cenulni se execnth en fetele tesite. nentru usurarea introdueerii etanse in locas. iar285 STRUCTURI SPATIALE DIN LEMN -ayerteds aoyerou asord no —p | sunpou uy roajoure| B AseUIqUE 2 ~9 tauwojng no —q standa0 no -e need O19 By286 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN sl a] c 1 B y S 190" r “. Rea: | (| A Kem ; je iE 3 2 ke : 7 : ‘i Z : ‘i a“ q Fig. 6.11. Constructia boltii lamelare cilindrice cu imbinarea lamelelor in noduri prin cepuri (fara metal). incat cepul lamelei superioare si fie montat in locasul peste cepul inferior. in fig. 6.11 se prezintA secfiunea transversali, vederea desfasurata si detaliile caracterisitice pentru o bolt lamelara cilindrica, cu retea p&trat’ si rombic’ avand imbinarile rezolvate prin chertari si cepuri. in cel de-al doilea sistem, imbinarea lamelelor in nodurile din camp curent, in zona de reazem si de capt cu arcul frontal, se realizeaza cu ajutorul suruburilor sau al scoabelor de tip special, solicitate la intindere. Datoriti excentricitatilor (distantelor) mari dintre capetele lamelelor intrerupte in: »na imbinarilor din campul curent, lamelele continue in nod sunt solicitate suplimentar la un moment incovoietor, care actioneaza in planul normal pe planul lor si de care trebuie sa se tind seama in calcul. Un exemplu de bolt lamelari cilindrica cu reféa rombica de 15 m deschidere, care cuprinde pe lang partile generale si detaliile privind realizarea imbinarilor in nodurile caracteristice, este prezentat in fig. 6.12. in cel de-al treilea sistem, imbinarea lamelelor in nodurile din campul curent, precum si din zona de reazem si de capat cu arcul fronton se realizeazi centric, prin intermediul unor piese spatiale preconfectionate din tabla de ofel sau din poliesteri armati cu fibra de sticla (fig. 6.13). Datorita prinderii centrice a lamelelor in noduri, in