Tudor Vianu

• Tudor Vianu (n. 27

decembrie 1897/
8 ianuarie 1898, Giurgiu -
d. 21 mai 1964, București
) a fost un estetician,
critic și istoric literar,
poet, eseist, filosof și
traducător român. Fiul
său, Ion Vianu, este un
• cunoscut medic psihiatru
și scriitor. Fiica sa,
Maria Alexandrescu Vian
u
este un istoric al artei
antice și arheolog.
 Cum consemna Tudor Vianu in "Istoria literaturii romane moderne" (1944), prima etapa a Junimii
se incheie in anul 1874, cand Titu Maiorescu se muta la Bucuresti, devenind ministru al
Instructiunii Publice. Intre anii 1874 si 1885 urmeaza a doua faza a Junimii, sedintele de cenaclu
continuand la Iasi, dar si in casele lui Maiorescu de la Bucuresti. Locul predilect devine casa
din strada Mercur, unde Alecsandri citeste "Fantana Blanduziei", "Despot-Voda" si "Ovidiu", iar
Caragiale "O noapte furtunoasa". In 1885, Iacob Negruzzi se muta si el Ta Bucuresti, luand si
revista, al carei director este singur pana in 1893, apoi asociindu-si un comitet de redactie
pana in 1903. Intre anii 1885-1900, Junimea isi dezvolta principiile estetice, in 1892-1893 avand
loc polemici aprige cu socialistii lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, grupati in jurul revistei
"Contemporanul", disputa in care Titu Maiorescu este sprijinit de Petre Missir, P. P. Negulescu,
Mihail Dragomirescu s.a. In aceasta perioada,
revista devine prin excelenta una universitara, la ea incepand sa colaboreze numeroase
personalitati ale stiintelor naturii. Caragiale continua sa publice in "Convorbiri literare", la care
adera si George Cosbuc. in grupare intra Grigore Antipa, P. Missir, A. Naum, D. Onciul, M.
Seulescu, N. Volenti. Animatorul miscarii este din 1903 Ion Bogdan, iar in 1907 comitetul trece
sub conducerea lui Simion Mehedinti, revista devenind una de importante cercetari istorice.
Este epoca marilor polemici ale lui N. Iorga cu A. D. Xenopol si Grigore Tocilescu, ale lui I.
Bogdan cu Ionescu-Gion, ale lui St. Orasanu cu Pompiliu Eliade. A cincea perioada incepe in
anul 1907, societatea fiind condusa de Simion Mehedinti si completandu-se cu o sectiune de
filozofie, la care participa I. Petrovici, Mircea Djuvara, Mircea Florian. Eugen Lovinescu apare
doar pentru scurt timp aici, el formandu-si propriul cenaclu literar. "Convorbirile literare" poarta
polemici cu "Viata romaneasca" si cu "Vieata noua".
 Tudor Vianu, in lucrarea sus amintita, scrisa in colaborare cu Serban Cioculescu si Vladimir
Streinu, stabileste un camp ideatic definitoriu pentru activitatea Junimii, avand in vedere mai
ales epoca de maxima stralucire, cand se afla sub spiritus rector al lui Titu Maiorescu. El se
refera mai intai la spiritul filozofic al gruparii, constituit din filologi, filozofi, esteticieni de mare
eruditie, care, la sedintele Junimii, preferau referatele istorice sau filologice discutiile pe teme
generale, cu implicatii filozofice.Intelectualii foarte cultivati,toti junimistii au fost oamei cu o
pregatire filozofica,la curent cu evolutia stiintei si a literaturii .
O alta caracteristica a gruparii este spiritul oratoric, cultivat cu asiduitate de junimisti in multele
polemici sustinute in paginile "Convorbirilor literare", in activitatea juridica si, mai tarziu, in lupta
parlamentara. Ca urmare, fiecare dintre cei prezenti stapanea bine arta discursului si a
compozitiei, oratorul fiind preocupat de toate detaliile care ii asigura succesul de la amvon,
tinuta, gestica, elocinta. Junimea a dezaprobat modul de a vorbi in public al generatiei
anterioare,care contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.Cuvantarile junimistilor se
caracterizeaza printr-un sever control al expresiei.Ei creeaza un nou stil oratoric ,caracterizat
prin rigurozitate. Clasicismul gruparii este o trasatura marcanta. "Gustul junimistilor este clasic
si academic", afirma Tudor Vianu, relevand faptul ca membrii Junimii erau "oameni de formatie
universitara, stapanind umanitatile vechi si moderne, inclinati a judeca dupa modele si a crede
in valoarea canoanelor in arta". De aceea, interesul cel mai mare il manifesta fata de operele
clasice, traducand din Horatiu, dar nu sunt reticenti nici fata de romantism, prin traduceri
gasind suficienta audienta: Lamartine, Musset, Vigny, Hugo, Gautier, din literatura franceza,
Heine si Uhland, din literatura germana. Pogor traduce in 1870 din Baudelaire, dar junimistii
sunt, in general, impotriva noilor experiente literare, simbolismul si parnasianismul, purtand
chiar polemici cu orientarea catre o literatura modernista promovata de revista "Vieata noua" a
lui Densusianu.
Junimistii au incurajat promovarea literaturii clasice,intelegand prin aceasta atat literatura ce
apartinea curentulu clasic propriu-zis,cat si operele contemporane ce intruneau prin valoarea
lor artistica elementele clasice.
 Ironia, celebra "zeflemea junimista", este alta calitate a gruparii, exersata mai intai in
memorabilele sedinte, dar indeosebi revarsata cu virulenta in polemicile sustinute de-a lungul
timpului.Junimistii cultivau umorul si ironia.Ei aveau convingerea ca nu se poate construi
nimic pe o baza noua fara a distruge mai intai,cu ajutorul ironiei,prejudecatile si ideile
gresite.Una dintre tintele ironiei lui Maiorescu a fost”betia de cuvinte”.
Junimistii au fost partizanii spiritului critic in cultura,adica ai acelei atitudini care nu admite
nimic decat sub rezerva discutiei si a argumentatiei temeinice.In studiul intitulat In contra
directiei de astazi in cultura romana ,Titu Maiorescu a facut observatia ca,de la 1821
incoace,dezvoltarea tarii s-a realizat prin preluarea de la alte civilizatii europene a unor
“forme”(adica a unor institutii sociale sau culturale) ce nu ar corespunde “fondului”,adica
spiritului traditional,felului de viata de la noi.Observatia maioresciana a devenit celebra sub
numele”forme fara fond”.Spiritul critic este trasatura cea mai importanta a Junimii, constand
intr-o evaluare de ansamblu a societatii romanesti si a noilor institutii ale statului roman,
cuprinsa in celebra teorie a formelor fara fond, care stipuleaza ca intreaga evolutie de dupa
1848, poate chiar mai devreme, de pe la 1820, sta sub semnul unei inautenticitati funciare, care
a falsificat intregul spirit public romanesc.Prin faptul ca i-a adunat pe mai toti marii scriitori ai
epocii si personalitati remarcabile din stiinte, ca a avut un program ideologic si cultural care a
promovat valorile artistice autentice si exigenta in procesul de creatie, indrumandu-1 spre
desavarsire, Junimea reprezinta un fenomen complex, cea mai importanta miscare literara din
a doua jumatate a secolului al XlX-lea.