PHP

1.
Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist. 2. Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători. 3. Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc. 4. Variabile predefinite 5. Domeniul de vizibilitate al variabilelor - Cum se pot accesa variabilele. 6. Tipuri de variabile 7. Afişarea mesajelor în PHP 8. Construieşte un site cu php 9. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. 10. Operatori PHP 11. Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web 12. Structuri de control în PHP 13. Despre funcţii în PHP 14. Clase şi obiecte în PHP 15. Crearea imaginilor thumbnails 16. Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie, uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini, precum şi informaţii despre starea conexiunii. 17. Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor 18. Lucrul cu fişiere şi directoare 19. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor 20. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare 21. Valori scalare şi tablouri 22. Lucrul cu formulare 23. Conversia tipurilor de variabile 24. Scrierea instrucţiunilor swich, break şi default 25. Scrierea instrucţiunilor for 26. Scrierea instrucţiunilor while şi do while 27. Introducere în Clase PHP 28. Sesiuni în PHP 29. Crearea şi utilizarea funcţiilor 30. Utilizarea fişierelor incluse 31. Funcţii PHP pentru expresii regulate 32. Utilizarea referinţelor în PHP 33. Lucrul cu funcţii listă 34. Interoperabilitate PHP-Java 35. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR 36. Informaţii despre clasele încărcate 37. Prelucrarea dinamică a imaginilor 38. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL 39. Utilizarea şirurilor 40. Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate 41. Utilizarea variabilelor cookie 42. Expedierea mesajelor de poştă electronică 43. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date 44. PHP 5, Factory 45. PHP 5, SQLite în Factory?

Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist.

De ce să folosiţi PHP în loc de HTML sau ASP sau PERL? Pentru că, faţă de alte limbaje, PHP este gratuit. Să spunem că aveţi de făcut un site care va conţine peste 150 de pagini. Dacă ar fi să îl faceţi în HTML, ar dura ceva vreme. Ok. Să zicem că site-ul este gata, dar acum vreţi să schimbaţi fontul şi culorile textului şi ale link-urilor în toate cele 150 de pagini. Vă apucă durerea de cap doar când vă gândiţi ce aveţi de făcut. În schimb, în PHP, acest lucru şi multe altele sunt foarte simple. Dacă site-ul respectiv ar fi fost făcut în PHP pe module, tot ce ar fi trebuit să faceţi este ca în partea care conţine informaţiile despre text să schimbaţi informaţile despre text şi link aşa cum doriţi şi modificarea este aceeaşi pentru toate paginile. Simplu nu? Pentru a rula exemplele şi scripturile existente pe acest site pe calculatorul dvs. de acasă sau pe pagina proprie trebuie să aveţi instalate şi configurate câteva aplicaţii de care o sa vorbim în continuare. Nu trebuie să aveţi cunoştinţe preliminare de baze de date sau programare. Simpla studiere a codului sursa şi aplicarea exemplelor vă poate lămurii ce poate face php. Deci, dacă vă credeţi pregătiţi cititi în continuare...

Unelte de bază
Crearea unor pagini dinamice la un nivel performant, precum şi punerea lor în funcţiune, nu poate fi făcută fără anumite programe. Iată cam de ce aveţi nevoie: Browsere - Pentru testarea paginilor este nevoie de mai multe browsere pentru că nu toate afişează acelaşi rezultat şi este neprofesional să obligaţi vizitatorul să folosească un anumit browser doar pentru că pagina făcută de voi arată şi merge mai bine cu acel browser. Deci vă recomand să instalati 2-3 browsere pentru teste. Dintre cele mai folosite în prezent vă recomand Internet Explorer (folosit pe calculatoare cu sistem de operare Windows), Firefox (se foloseste din ce în ce mai des datorită extensiilor şi faptului că se poate instala atât pe sisteme de operare Windows cât şi pe Mac OS X sau Linux) şi Opera (care are suport pentru mai multe sisteme de operare). Serverul web pentru teste - Dacă lucraţi cu PHP-MySQL sub Windows, sigur aveţi nevoie de triada Apache - PHP - MySQL să fie instalată pe calculatorul local. Pentru aceasta aveţi două posibilităţi: prima ar fi să descărcaţi de pe pagina producătorului fiecare aplicaţie în parte şi să o instalaţi manual, urmând apoi să faceţi configurarea serverelor manual (lucru nerecomandat începătorilor) şi a doua variantă să descărcaţi un program care instalează toate acestea gata configurate pe calculator, urmând ca voi doar să vă apucaţi de lucru. Astfel de aplicaţii sunt EasyPHP de exemplu (pentru Windows 95-98 dar merge şi pe Windows 2000 şi XP) sau recomandarea mea WAMP5 care merge doar pe Windows NT (adica 2000, XP, 2003, Longhorn, etc) dar care are multe alte facilităţi în plus faţă de EasyPHP pe care cu timpul când veţi învăţa mai multe despre PHP si MySQL o să le consideraţi foarte utile (cum ar fi posibilitatea de testare a scripturilor PHP atât pentru versiunea 4 cât si 5). Ultima recomandare, atât pentru cei care folosesc sistemul de operare Windows cât şi Linux, ar fi XAMP care conţine toate pachetele necesare instalării şi configurării unui server de web profesional (inclusiv server de FTP, SSI, DNS şi MAIL), dar pe care nu îl recomand începătorilor pentru că mulţimea de facilităţi oferite vă poate încurca. Editoare web - După ce aţi instalat serverul web şi browserele acum vă mai trebuie un editor bun pentru a scrie cod şi a vizualiza paginile create. Pentru aceasta recomandarea mea este suita Macromedia (Dreamweaver, FLASH şi FreeHAND). Puteţi descărca Dreamweaver (pentru a scrie cod şi a vedea/rula paginile în timp real) de la ei de pe site şi tot de la ei vă mai recomand Fireworks (dacă vă ocupaţi şi cu design-ul paginilor aceasta aplicaţie vă este utilă împreună cu Adobe Photosop sau Corel Draw) şi Flash (dacă doriţi să faceţi animaţie pentru site). Desigur sunt o mulţime de programe care fac aceleaşi lucruri cu ce vă recomand eu, dar dacă doriţi să lucraţi la nivel profesional recomand să lucraţi cu unelte de profesionişti. Bineânţeles că puteţi scrie cod şi în Notepad şi desena în Paint dar aplicaţiile pe care vi le-am recomandat vă uşurează extraordinar de mult munca şi vă semnalează rapid erorile din pagini. Alte editoare pe care vi le recomand să le testaţi sunt: PSPad (un bun înlocuitor al Notepadului, mai ales că este freeware), Zend Studio (destinat profesioniştilor).

După ce aţi făcut rost de tot ce vă trebuie ca să începeţi treaba, vă recomand să citiţi în continuare celelalte articole, eventual să vizitaţi şi pagina de download, sigur găsiţi ceva util acolo pentru început, apoi pagina de link-uri, unde găsiti resurse gratuite şi să discutăm pe forum eventualele probleme pe care le întâmpinaţi.

Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători.

Despre PHP
PHP este limbajul ideal pentru construirea de pagini web dinamice. Este usor de învăţat, opensource, poate fi rulat pe mai multe platforme şi se poate conecta la mai multe tipuri de baze de date. Cel mai important aspect al limbajului este însa posibilitatea de a fi îmbricat cu cod HTML. Putem astfel crea pagini HTML statice şi din loc în loc, acolo unde este nevoie, să introducem dinamism cu ajutorul PHP. Limbajul PHP s-a "născut" în 1994 din nevoia lui Rasmus Lerdorf de a afla câte persoane îi vizitează CV-ul online. El a denumit setul de scripturi create PHP, acronimul pentru Personal Home Page. Pe parcursul următorilor trei ani limbajul a evoluat dar adevăratul succes a început să îl cunoască de când Zeev Suraski si Andi Gutmans au rescris motorul PHP de la cap la coadă, motor care poartă din versiunea 4 a PHP numele Zend, o combinaţie de litere din prenumele creatorilor săi: Zeev şi Andi. Fiind open-source, PHP beneficiază de suport activ din partea comunităţii online, acesta fiind şi motivul creşterii explozive a numărului site-urilor bazate pe PHP. Interpretorul PHP este cel mai cunoscut limbaj de scripting folosit în acest moment pentru crearea site-urilor Web interactive. Denumirea este un "acronim recursiv" pentru Hypertext PreProcessor. Diferenţa esenţială faţă de alte limbaje de scripting (gen JavaScript) este faptul că PHP este un interpretor server-side (operaţiile sunt executate de către server şi nu pe calculatorul utilizatorului). Pentru a putea testa pagini PHP aveţi nevoie de un server de web (Apache) şi de pachetul PHP instalat. PHP permite folosirea unor elemente specifice limbajelor de programare. Ieşirea standard a script-ului PHP devine intrarea standard pentru programul de navigare care vizualizează pagina. Aşadar, la iesirea standard poate fi scris (de exemplu, prin intermediul comenzii echo) orice tip de cod HTML, acesta fiind interpretat de către browser. Pe lângă manipularea conţinutului paginilor de web, PHP poate trimite headere HTTP pentru autentificare, seta cookie-uri sau redirecţiona utilizatorii. Mai mult, cu ajutorul bibliotecilor externe de funcţii poate parsa fisiere XML, crea şi manipula imagini, animaţii Shokwave Flash, PDF-uri sau se poate conecta la un server de mail, iar acestea sunt doar câteva din funcţiile pe care le poate îndeplini. Interpretorul PHP parcurge documentul accesat până în momentul în care întâlneşte un marcaj de deschidere care indică faptul că textul care urmează trebuie interpretat ca fiind cod PHP. În continuare, textul este interpretat ca fiind cod PHP până în momentul în care este întâlnit marcajul de inchidere. Întreg textul care nu este interpretat ca fiind cod PHP este furnizat la iesire în forma în care a fost primit ca intrare de catre interpretor. Există mai multe marcaje care indică începerea unei secvenţe de cod PHP, dar doar două dintre ele sunt folosite de obicei (aceste marcaje depind şi de configurarea serverului de web). Dacă dorim ca documentul să respecte specificaţiile XML, atunci singura posibilitate de inserare a codului PHP este folosirea unei secvente de tipul:

Cod:

<?php //cod PHP

?>
Cea de-a doua posibilitate este utilizarea marcajului <SCRIPT> într-o maniera asemănătoare celei folosite pentru includerea de script-uri JavaScript. Sintaxa este urmatoarea:

Cod:

<SCRIPT language = "php"> //cod PHP </SCRIPT>
Există alte două posibilităţi, dar acestea sunt folosite rar, în situaţii particulare şi depinde în mare măsură de setările serverului de web. Este permisă "iesirea" şi "intrarea" în "modul PHP" de oricâte ori este necesar în pagină. Aceasta este util când se lucrează cu texte de mari dimensiuni. Pentru ca instrucţiunile PHP să fie interpretate corect, acestea trebuie separate prin caracterul ';'. În PHP, comentariile pot fi inserate folosind sintaxele din C, C++ şi shell-urile Unix. Apariţia secventei de caractere '//' sau a caracterului '#' indică faptul că restul liniei reprezintă un comentariu. Pentru a insera comentarii pe mai multe linii, acestea trebuie delimitate de secventa '/*' la început şi de secventa '*/' la sfârşit.

Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc.

Variabile în PHP
Programarea de orice fel, nu doar PHP, are două elemente de bază: datele şi instrucţiunile. Pentru a lucra cu datele trebuie să înţelegem ce sunt variabilele şi tipurile, iar pentru a lucra cu instrucţiuni trebuie să aflăm ce sunt structurile de control şi funcţiile. O variabilă este o zonă de memorie căruia i se dă un nume pentru a putea fi recunoscută ulterior şi pentru a ne putea referi mai târziu la ea. În PHP, o variabilă este reprezentată de semnul '$', urmat de numele variabilei. La fel ca în limbajele C/C++ sau Java, pentru denumirea variabilelor se face distincţia între literele mari şi literele mici. Numele unei variabile poate începe cu o liniuţă de subliniere '_' sau o literă. Restul caracterelor care formează numele variabilei pot fi litere, cifre sau liniuţe de subliniere. În PHP, sunt considerate litere toate caracterele cuprinse între 'a' şi 'z', cele cuprinse între 'A' şi 'Z', precum şi cele care au codul ASCII cuprins între 127 şi 255. Începând cu versiunea 4, au fost introduse referinţele; astfel, o variabilă poate referi o alta, astfel încât modificarea valorii uneia duce la modificarea automată a valorii celeilalte. O referinţă la o variabilă este reprezentată de caracterul '&'. Iată un scurt exemplu:

<?php $a = "PHP4 e slab"; $b = &$a; $b = "PHP4 e foarte bun"; echo $a; echo "<br>";

Cod:

valoarea unei variabile poate fi schimbată după necesităţi (aşa cum am schimbat valoarea lui $a) sau ea va fi schimbată automat în funcţie de celelalte variabile de care depinde.toate instrucţiunile PHP se termină cu punct şi virgulă. sau informaţii despre vizitator şi browser.0.?> ".0 metodele predefinite pentru preluarea variabilelor externe depind de setarea din php.1.conţine o serie de variabile ale căror valori sunt setate de server-ul web. Puteţi chiar crea pagini HTML fără pic de cod PHP în ele şi să le daţi extensia php. A fost introdusă începând de la versiunea 4. Variabile predefinite Începand de la versiunea 4. Această variabilă este de asemenea globală.codul PHP începe întotdeauna cu "<?php" şi se termină cu "?>". .. Atâta vreme cât parser-ul PHP nu "vede" tagurile "<? php .0 $_SERVER ." este cea mai frecventă greşeală pe care o fac programatorii începători. $camp1 = $_POST['camp1']. majoritatea valorilor variabilelor din acest vector depind de mediul de execuţie al script-ului curent. Este posibil ca în funcţie de setările fiecărui server şi browser să nu fie active toate informaţiile specificate de această variabilă.pot fi accesate toate variabilele globale care sunt accesibile script-ului PHP curent. . locaţia scriptului. Omiterea semnului ". . // cu register_globals=OFF $_POST['camp1'] = "valoarea campului". la fel ca într-un document HTML. modificarea valorii variabilei $b a dus automat la modificarea automată a valorii variabilei $a.1. adică se poate folosi oriunde în script. acest vector este indexat chiar prin numele variabilelor globale.putem pune diacritice în cadrul unui string însă pentru ca browserul să le afişeze corect va trebui să specificăm în <head> setul de caractere folosit. ?> Variabile globale: $GLOBALS . În versiunile anterioare se folosea $HTTP_SERVER_VAR . el va trimite pagina neschimbată către server. fără apelarea ei ca funcţie globală (adică nu trebuie să o cereţi cu global $_SERVER în funcţiile dvs. Exemplu: Cod: <?php // sa spunem ca avem un formular in care exita un camp numit "camp1" si care se trimite prin metoda POST: // cu register_globals=ON $camp1 = "valoarea campului". El poate fi îmbricat cu cod HTML după cum puteţi vedea în exemplul de mai sus..ini a variabilelor globale (register_globals). Această variabilă superglobală este accesibilă începând cu versiunea 3. Să disecăm codul pentru a învăţa câteva lucruri: .echo $b.0. Este o variabilă care conţine informaţii cum ar fi headere. Astfel dacă pe server este setată register_globals=ON (nerecomandat) se pot prelua de exemplu variabilele trimise prin GET şi POST apelând direct variabila.) În schimb . ?> După cum se vede.

conţine numele fişierului unde se execută scriptul curent.Conţinutul header-ului acceptat de la cererea curentă. acesta va conţine un sir de interogare. Exemplu: ' Keep-Alive '.$HTTP_SERVER_VARS conţine aceleaşi informaţii dar nu este o funcţie globală (atenţie $HTTP_SERVER_VARSşi $_SERVER sunt două variabile diferite. ' HEAD '.1.Returnează un şir de identificare al server-ului dat în header ca raspuns la cerere.Conţine informaţii despre conecsiiunea trimisă de cererea curentă prin header.Conţine un număr al parametrilor liniei de comandă trimise către script (daca este rulat în linie de comanda). ' HTTP_ACCEPT_LANGUAGE ' .Directorul radăcină unde este rulat scriptul curent. dacă este unul.Numele server-ului de hosting unde se execută scriptul curent. Exemplu: ' en '. ' SERVER_NAME ' .0. ' HTTP_CONNECTION ' . ' POST '.Conţine tipul de encodare trimis de cerera curentă prin header.php/foo.Conţine setul de caractere acceptate şi care este trimis de header-ul cererii respective. dacă există. ' argc ' . dacă exista. ' GATEWAY_INTERFACE ' .returnează metoda utilizată pentru accesarea paginii (exemplu ' GET '. aşa cum este definit în fişierul de configuraţie al serverului.utf-8 '.bar va fi /test. dacă există. aceasta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual.Un array al argumentului trimis către script.Returneaza versiunea CGI utilizată pe server (exemplu ' CGI/1. ' HTTP_ACCEPT_CHARSET ' .com/test. Constanta __FILE__ conţine toată calea şi numele fişierului curent. ' HTTP_ACCEPT_ENCODING ' . de la pagina care a fost accesată.0 ') ' REQUEST_METHOD ' . Exemplu: ' iso-8859-1. Dacă scriptul rulează pe un host virtual. Când scriptul rulează în linie de comandă. ' DOCUMENT_ROOT ' .Sirul de interogare. chiar dacă aparent fac aceleaşi lucruri) Dacă directiva register_globals este ON atunci aceste variabile vor deveni la rândul lor variabile globale în cadrul scriptului. dacă este.Valoarea timestamp dată la pornirea cererii.Numele şi versiunea protocolului prin care este cerută pagina (exemplu ' HTTP/1. Exemplu: ' gzip '. va da acces C-style la parametrii liniei de comanda.bar . ' SERVER_PROTOCOL ' .php/foo. Când este accesat prin metoda GET. ' PUT ') ' REQUEST_TIME ' .1 '). dacă există. ' SERVER_SOFTWARE ' .. ' HTTP_ACCEPT ' .*. .Conţine limbajul trimis de cererea curentă prin header. ' QUERY_STRING ' . $_SERVER['PHP_SELF'] într-un script la adresa http://example. Este valabilă începând de la versiunea PHP 5. ' argv ' . Elementele acestor variabile sunt cele de mai jos (atenţie: în funcţie de setările serverului şi browserului unele elemente pot lipsi) ' PHP_SELF ' . relativ la rădacină (document root) De exemplu.

Pentru setările standard. ' HTTPS ' . valoarea . Pentru alte detalii vedeţi şi funcţia gethostbyaddr() .Valoarea dată de directiva SERVER_ADMIN (pentru Apache) în fişierul de configurare al web serverului. ' SERVER_PORT ' .Numele hostului userului care vede pagina curentă. ' HTTP_USER_AGENT ' .2.Adresa de IP a userului care accesează pagina curentă. Este inversul DNSului userului bazat pe REMOTE_ADDR.Calea de bază a sistemul de fişiere (nu rădacina documentului) de la scriptul curent. se va schimba cu oricare port definit în transmisia securizată HTTP.' HTTP_HOST ' . pentru SSL. Acesta este util pentru pagini care trebuiesc definite către ele însuşi. cum ar fi file.Portul prin care userul comunică cu serverul web. dacă există. Utilizatorii Apache 2 pot utiliza AcceptPathInfo = On în fişierul de configuraţie httpd.html '. header-ul de la cererea curentă.URI care este dat pentru accesarea paginii curente.5 [en] (X11.Conţine semnătura browser-ului trimisă prin header la cererea curentă. Dacă scriptul rulează pe un host virtual. Aceasta este setată de către browser. puteţi utiliza get_browser() pentru a vedea ce capabilitaţi are browserul folosit de user şi astfel să returnaţi pagina specifică pentru acel browser. Pe scurt. ' PHP_AUTH_DIGEST ' .9 i586) . ' REQUEST_URI ' . ' REMOTE_HOST ' . şi chiar unele au posibilitatea de a modifica HTTP_REFERER aşa cum vor. ' SCRIPT_NAME ' .Conţine un şir care cuprinde versiunea serverului şi numele hostului virtual dacă este.Setează o valoare dacă scriptul a fost cerut printr-un protocol securizat HTTPS ' REMOTE_ADDR ' . ' SCRIPT_FILENAME ' . ' SERVER_ADMIN ' . dacă există.conf pentru a defini PATH_INFO . U. ' REMOTE_PORT ' . nu este de încredere.php sau . acesta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual.Conţine calea către scriptul curent. $_SERVER['SCRIPT_FILENAME'] va conţine calea relativă specificată de către user. de exemplu ' /index. ca şi cale relativă.Conţine informaţii despre host.Calea absolută unde se execută scriptul curent.. unde este setată aceeaşi valoare ca şi la SCRIPT_FILENAME. Atenţie: Serverul web trebuie configurat pentru a crea această variabila. ' SERVER_SIGNATURE ' .php .Adresa paginii (dacă este) de unde a venit userul în pagina curentă. ' HTTP_REFERER ' . după ce serverul a terminat maparea oricăror cai ( virtual-to-real mapping) Atenţie: Începând de la PHP 4. Atenţie: Dacă scriptul este rulat cu CLI.Când rulaţi sub Apache ca modul. PATH_TRANSLATED nu mai este setat implicit în Apache 2 SAPI în contrast cu situaţia din Apache 1. Nu toate browserele setează această valoare.Portul de pe server care este folosit pentru comunicare pe web. De exemplu în Apache va trebui HostnameLookups On în fişierul de configurare httpd./file. Un exemplu tipic este: Mozilla/4. În afară de asta. ' PATH_TRANSLATED ' . Constanta __FILE__ conţine calea completă şi numele de fişier al scriptului curent. Această schimbare a fost făcută pentru a fi compatibilă cu specificaţiile CGI în care PATH_TRANSLATED trebuie să existe doar dacă PATH_INFO este definit. Linux 2.conf. acesta este ' 80 '.2. de exemplu.3. acţiunea Digest HTTP.

Conţine numărul curent al liniei din fisier. prin intermediul acestor vectori pot fi accesate valorile câmpurilor dintr-un formular care a fost completat şi transmis folosind una dintre cele doua metode. A fost introdusa în versiunea 4. Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_GET_VARS care nu este variabilă globală. În versiunile anterioare. ' PHP_AUTH_USER ' .1.1. Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_VARS care nu este variabilă globală. actiunea HTTP authentication.0. A fost introdus în versiunea 4. această variabilă seteaza tipul de autentificare. Variabilele pentru trimiterea datelor: $_GET este o variabilă array globală.1. sunt 5 constante "magice" pe care le prezint în continuare: __LINE__ . A fost introdusă în versiunea 4. această variabilă conţine parola userului trimisă de către user. $_GETşi $_POST conţin variabile primite de script prin intermediul unor transferuri care folosesc metodele HTTP get.0. În versiunile anterioare. şi $_COOKIE. ' AUTH_TYPE ' . $_POST . respectiv post. Variabile de mesaje de eroare: $php_errormsg .0. A fost introdusă în versiunea 4. sub formă de array.0. Variabilele de mediu $_ENV $_ENV conţine variabile disponibile prin intermediul mediului în care este executat.1. actiunea HTTP authentication.0. Variabilele pentru cereri: $_REQUEST conţine variabile disponibile prin intermediul oricărui tip de mecanism cu ajutorul căruia utilizatorul poate introduce date. utilizaţi $HTTP_ENV_VARS .1.1. De exemplu. . În versiunile anterioare folosiţi $HTTP_SESSION_VARS. Este de tip array şi conţine valorile variabilelor $_GET .acestei variabile este setată în 'Authorization' header trimis către client (care ar trebui utilizat pentru a face o validare corespunzătoare). A fost introdus în versiunea 4. această variabilă conţine numele userului trimis de către user. Totuşi.Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul.este o variabilă ce conţine ultimul mesaj generat de către PHP Această variabilă este folosită în scopul de a vedea ce eroare apare şi doar dacă opţiunile de configurare a erorilor track_errors este pornita (standard este pe OFF) Constante predefinite: PHP conţine un mare număr de constante predefinite pentru fiecare script care rulează. Variabile pentru uploadul fisierelor: $_FILES conţine variabile primite de script prin intermediul încărcărilor de fişiere prin metoda post. Puteţi folosi $_GET pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul linkurilor. A fost introdusă în versiunea 4. utilizaţi $HTTP_COOKIE_VARS . Puteţi folosi $_POST pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul formularelor.Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul. În versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_FILES care nu este variabilă globală. A fost introdus în versiunea 4. $_POST este de asemenea o variabilă array globală.0 şi este de asemenea globală. Începând de la versiunea 4. Variabilele HTTP coockies: $_COOKIE conţine valorile variabilelor care conţin informaţii referitoare la cookie-urile păstrate pe calculatorul utilizatorului care accesează pagina web. ' PHP_AUTH_PW ' .0.Când este rulat sub Apache ca modul acţiunea HTTP authenticated .0.3.1. informaţiile din $_FILES au fost de asemenea incluse în $_REQUEST Variabile de sesiune: $_SESSION conţine variabile care corespund sesiunii curente a script-ului.

Numele metodei clasei (adaugată în versiunea 5.0.Numele clasei (adaugată în versiunea 4.0. pe când în versiunile anterioare conţine calea relativă.__FILE__ . Să considerăm următorul exemplu: Cod: <?php $a = 1. function test () { echo $a. în afară de câteva cazuri. __FUNCTION__ . ?> O a doua posibilitate de a accesa o variabilă definită în afara funcţiei este folosirea vectorului $GLOBALS: . Dacă este folosit în interiorul unui fişier inclus. În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __CLASS__ . în mod implicit. Mai mult. În continuare. ?> Observăm că nu se afişează valoarea 1 deoarece instrucţiunea echo $a se referă la variabila locală $a care nu este definită.) Numele metodei este returnat asa cum este declarat (case-sensitive) Domeniul de vizibilitate al variabilelor .0) În PHP 5 această constantă returnează numele funcţiei care a fost declarată (case-sensitive).3. Începând de la versiunea 4.2 conţine întotdeauna calea absolută la fişier. În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __METHOD__ . De exemplu. deci nu are nici o valoare.Cum se pot accesa variabilele.0) În PHP 5 această constantă returnează numele clasei care a fost declarată (case-sensitive). echo $a.0.toată calea şi numele fişierului curent.3. variabila trebuie redeclarată ca variabilă globală în interiorul funcţiei. o variabilă definită în interiorul unei funcţii nu va putea fi accesată decât de instrucţiunile din interiorul acelei funcţii. } test (). function test () { global $a. o variabilă definită în exteriorul unei funcţii nu va putea fi accesată în interiorul funcţiei chiar dacă ea nu este redefinită în cadrul funcţiei.Numele funcţiei (adăugat în versiunea 4. } test (). este o versiune în care instrucţiunea echo $a va accesa variabila $a definită în afara funcţiei test(): Cod: <?php $a = 1. va returna numele fişierului inclus. Pentru ca o funcţie să aibă acces la o variabilă definită în afara ei. În PHP o variabilă poate fi accesată doar în contextul în care a fost definită.

. Acest tip se poate folosi de exemplu pentru verificarea logării într-o pagină de administrare.o variabilă de tipul NULL. În momentul efectuării unei conversii. rezultatul operaţiei 3/2 nu va fi numărul întreg 1 (ca în C/C++ sau Java).numărul real 0. funcţia noastră va returna o valoare de adevar: TRUE dacă este logat. . După ce se fac verificările.5 va fi convertită la valoarea întreagă -2. Trebuie remarcat faptul că în PHP nu există nici un operator pentru efectuarea de împărţiri întregi. tipul unei variabile nu este specificat de către programator. ci este stabilit în timpul execuţiei în funcţie de contextul în care este folosită variabila. . De asemenea. iar alte două sunt tipuri speciale (resource şi null). . şi astfel vom şti dacă să îi acordăm sau nu acces în secţiunea de administrare. . au fost introduse trei pseudotipuri: mixed.un obiect fără nici o variabilă membru. sunt convertite la valoarea FALSE următoarele valori: . sau FALSE dacă nu este. . Orice altă valoare este convertită la valoarea TRUE (inclusiv resursele). în timp ce valoarea reală -2. ?> Tipuri de variabile Variabilele pot fi de mai multe tipuri. .valoarea logică TRUE este convertită la valoarea întreagă 1.sirul vid. De exemplu. Tipul boolean: Variabilele de acest tip pot avea doar două valori: ADEVARAT sau FALS. . de obicei. Tipul integer: O variabilă de tip integer reprezintă o valoare din mulţimea numerelor întregi. integer.Cod: <?php $a = 1. Patru dintre acestea sunt tipuri scalare (boolean.valoarea logică FALSE este convertită la valoarea întreagă 0. din motive de lizibilitate. Cele două denumiri coexistă doar din motive "istorice". Aceste valori pot fi indicate prin cuvintele cheie TRUE sau FALSE (pentru ambele nu se face distincţie între literele mari şi literele mici). dacă utilizatorul este logat ca administrator. number şi callback. Modul de reprezentare depinde de platforma utilizată. Interpretorul PHP nu oferă suport pentru numerele întregi fară semn.0.5 va fi convertită la valoarea întreagă 2. valoarea reală 2. Aceste numere pot fi specificate în baza 10. PHP are opt tipuri de variabile. convenţiile fiind aceleaşi ca şi în limbajele C/C++ sau Java. function test () { echo $GLOBALS ["a"]. două sunt tipuri compuse (array şi object).numărul întreg 0. de obicei se foloseşte reprezentarea pe 32 de biti. în baza 16 sau în baza 8. asadar.sirul "0". Mai exista şi tipul double. float şi string).5 Şi pentru numerele întregi există posibilitatea efectuării de conversii: . În PHP.un număr real este convertit prin "rotunjire înspre 0". } test (). dar semnificaţia acestuia este aceeaşi cu cea a tipului float.un vector fără nici un element. ci numărul real (float) 1.o variabilă nedefinită. . nu doar numere. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul boolean. .

Un caracter se reprezintă pe un octet. instrucţiunea: Cod: $str=<<<SF Acesta este un exemplu de utilizare a sintaxei heredoc SF. Acest lucru implică faptul că interpretorul PHP nu oferă suport nativ pentru setul de caractere Unicode. printre care: sfârşit de linie ("\r"). numerele de variabile care apar în interior vor fi transformate în valoarea lor.în toate celelalte cazuri se realizează conversii la numere întregi care apoi sunt convertite la valorile reale corespunzătoare." va fi transformat în şirul "Variabila a are valoarea 2"..prin folosirea ghilimelelor duble.23E1 ani" va fi convertit la valoarea 12. Lungimea variabilelor de tip string nu este limitată de către interpretor. Pentru numerele reale se pot efectua următoarele conversii: . aşadar şirul "10" va fi convertit la valoarea întreagă 10. . atunci sirul de caractere "Variabila a are valoarea $a. va avea ca rezultat un şir de caractere format din trei linii de text. deci sunt 256 de caractere distincte. şirul "1. semnul dolar ("\$"). dacă primele caractere nu conţin informaţii numerice. şi acelaşi identificator pe o altă linie vor constitui valoarea sirului de caractere. $str{0} returnează primul caracter din şirul de caractere $str. Tipul string: O variabilă de tip string reprezintă un şir de caractere. după numele variabilei de tip string.2}"). Acest tip de notaţie a fost introdus la versiunea 4 a interpretorului PHP.2. Pentru a avea în cadrul şirului simbolul "`".3. Pentru a accesa un anumit caracter din şirul de caractere se foloseşte." Folosirea operatorului "+" nu va concaterna cele două şiruri. Toate caracterele care se află între operatorul "<<<" urmat de un identificator pe o singură linie. Folosind această notaţie pot fi specificate mai multe caractere speciale. folosind acest mod de specificare a literalilor de acest tip. rezultatul conversiei va fi valoarea 0. La fel ca şi în cazul tipului integer. precizia variabilelor de tipul float este dependentă de platforma utilizată. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul string. De exemplu. secvenţe de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie octală ("\[0-7]{1. Tipul float: O variabilă de tip float poate fi specificată folosind fie forma zecimala. tab orizontal ("\t"). fie cea ştiinţifică (cu exponent). De exemplu dacă $a este o variabilă de tipul integer şi are valoarea 2. ghilimelele duble ("\""). aşadar şirul "10.3}") şi secvenţele de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie hexazecimală ("\x[0-9A-Fa-f]{1. Cel mai important lucru este acela că. pe lângă caracterele de la varianta anterioara.un şir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice. rând nou ("\n"). De exemplu.2" va fi convertit la valoarea reală 10. . Pentru a specifica un sir de caractere folosind această notaţie trebuie utilizat operatorul "<<<" urmat de un identificator ales de utilizator. iar pentru a putea specifica simbolul "\" acesta trebuie dublat.notaţia heredoc. atunci înaintea acestuia trebuie scris caracterul "\". .prin folosirea ghilimelelor simple (exemplu $a='acesta este un sir de caractere'). indicile caracterului care trebuie accesat scris între acolade. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul float. de asemenea şirul "10 ani" va fi convertit tot la valoarea 10. Pentru şirurile de caractere se pot efectua următoarele conversii: . Literalii de tip şir de caractere pot fi specificaţi în trei moduri diferite: . În cazul în care dorim să concaternăm două şiruri de caractere vom folosi operatorul ". De obicei se foloseşte standardul IEEE 64.un sir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice.

Fiecarei chei din vector i se ataşează o valoare.. . .. iar valoarea sa va fi 42. Tipul array . Variabila $a reprezinta un vector. cheie => valoare... atunci se va crea un vector cu un singur element.. această instrucţiune are ca efect adăugarea unui element a cărui cheie este un numar întreg mai mare cu 1 decât cel mai mare număr întreg care este cheie a unui alt element al vectorului. Dacă nu există chei de tip integer..Vectorii în PHP sunt nişte mulţimi formate din chei. array (5 => 43. string) sau resource se creează un vector cu un singur element. tabele de dispersie. stive. unde n reprezintă un număr unic ataşat resursei respective de către interpretorul PHP. colecţii... cheia acestui element este numărul întreg 0.variabilele de tipul resource sunt convertite la şirul "Resource id #n". . Dacă nu există nici o astfel de cheie.. la care se adaugă valoarea 1. Dacă se foloseşte un vector care nu a fost definit anterior.. . următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: array (5 => 43.. "b" => 12)... Dacă se foloseşte valoarea logică TRUE ca şi cheie.. dintre care unul este de tip string.... .. atunci valoarea va fi ataşata cheii 0.. adaugă în vectorul $a valoarea 42 ataşată cheii "x". Aşadar printr-o instrucţiune de forma $a [5] = 42. . . următoarele două secvente sunt echivalente: $a [5] = 1. atunci vectorul rezultat va conţine câte un element pentru fiecare variabilă membru a obiectului.... în cazul în care vectorul $a nu există.. "b" => 12).... 6 => 32. iar valoarea FALSE va fi convertită la numărul întreg 0... O variabilă de tip array se poate modifica prin setarea explicită de valori. De exemplu.. integer. iar valoarea este cea a variabilei convertite.. dicţionare.. iar $a [12] are valoarea TRUE. atunci acea valoare va fi ataşată unei chei care va fi cheia maximă de tip integer folosită anterior. Dacă se converteşte un obiect (variabila de tip object)...un număr real va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă notaţia ştiinţifică a acestuia.. 7 => 56... .. prezint un vector al cărui elemente reprezintă caracteristicile unei portocale: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'. Prin conversia la un vector a unei variabile de tip scalar (boolean. . Datorită faptului că o valoare poate fi reprezentată de un alt vector.. Valoarea unei variabile de tip vector se poate specifica folosind construcţia array (cheie => valoare. iar valoarea logică FALSE va fi convertită la şirul vid ("").un număr întreg va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă valoarea numărului în baza 10. următoarea înstrucţiune PHP va construi un vector cu două elemente. $a ["ch"] are valoarea string. Cheia acestuia va fi numărul întreg 5.. În continuare sunt prezentate câteva exemple care descriu mai detaliat posibilităţile oferite de folosirea vectorilor în PHP. atunci rezultatul va fi un vector vid (care nu conţine nici un element). atunci acesta este creat automat. De exemplu. Acest tip de date este optimizat astfel încât să poată fi folosit în locul următoarelor structuri de date: liste...valoarea NULL este convertită la şirul vid ("").. $a [] = 2. $a [6] = 2. 12 => TRUE).. iar valorile elementelor vor fi valorile proprietăţilor obiectului. există posibilitatea de a crea un element nou fără a-i preciza cheia... iar celălalt de tip boolean: $a = array ("ch" => "string". De asemenea. Sintaxa are forma $vector [] = valoare...) De exemplu.. atunci noul element va avea cheia 0. 56. Nu se pot folosi pentru chei variabile de tipul array sau object. De exemplu instrucţiunea $a ["x"] = 42.. atunci aceasta va fi convertită la cheia de tip întreg 1. $a [5] = 1. Cheile elementelor vor fi date de denumirile proprietăţilor obiectului (variabilele membru ale obiectului).. Pentru început... cozi şi altele. Cheile pot avea şi valori negative. float... 32. se pot simula foarte uşor arborii n-dimensionali sau tablourile n-dimensionale... În cazul în care nu se specifică o cheie pentru o valoare.valoarea logică TRUE va fi convertită la şirul "1". Dacă realizăm o conversie a unei variabile de tip NULL..obiectele sunt întotdeauna convertite la şirul "Object".

Exemplul următor ilustrează cum puteţi folosi vectorii la afişarea unei pagini cu text colorat: Cod: $colors = array (`red`. am putea avea nevoie de o valoare suplimentară căreia nu dorim să îi atribuim nici un nume de identificare (cheie). vom putea defini vectorul astfel: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'. 'forma' => 'rotunda'. $v['culoare'] = 'portocaliu'. Tipul object: Pentru a defini un obiect care poate fi folosit pentru afişarea mesajului SALUTARE LUME! se scrie următoarea secvenţă: Cod: class salutare { function Displaysalutare () . 'forma' => 'rotunda'. Cheia elementului cu valoarea 4 va fi numărul întreg 0 deoarece nu există nici o altă cheie care este număr întreg. 4). O alternativă de construire a acestui vector este următoarea: Cod: $v['denumire'] = 'portocala'. Putem adăuga şi alte elemente care să reprezinte diferite alte proprietăţi. $v['familie'] = 'citrice'. `green`. foreach { echo echo echo } ($colors as $color) "<FONT size = 4 color = $color>". 'familie' => 'citrice'. 'gust' => 'dulce' ). $v[] = 4. Pentru ca vectorul să conţina un element suplimentar cu valoarea 4.'familie' => 'citrice'. `blue`. "</b></FONT><br>". "<b>Acest text este <i>$color!</i>". 'culoare' => 'portocaliu'. `silver` ). 'gust' => 'dulce'. De exemplu. $v['gust'] = 'dulce'. $v['forma'] = 'rotunda'. 'culoare' => 'portocaliu'.

?> Instrucţiunea de mai sus va afişa în browser mesajul introdus între ghilimele. } Pentru a utiliza o variabilă de tip obiect va trebui să realizăm o instanţiere prin intermediul instrucţiunii new. . Se consideră că o variabilă are tipul NULL dacă: . Pentru conversii vom folosi instrucţiuni de tipul $obiect = (object) "SALUTARE LUME!" După realizarea conversiei vom putea tipări mesajul SALUTARE LUME! folosind instrucţiunea echo $obiect->scalar.nu a fost iniţializată. atunci ea nu va fi modificată. imediat după deschiderea tagului php se va afişa valoarea variabilei $foo. Resursele sunt create şi utilizate de anumite funcţii speciale. . dar aceasta funcţionează doar dacă este setat în configuraţia php. Funcţia echo.} { echo "SALUTARE LUME!". fişiere. dacă doriţi să trimiteţi mai mulţi parametri către echo. Sintaxa pentru varianta scurtă este: <?=$foo?> În cazul de mai sus.ini directiva short_open_tag pe ON. Există chiar şi o variantă mai scurtă a lui echo. Tipul resource: Variabilele de tip resource sunt folosite pentru păstrarea unor referinţe către anumite resurse externe cum ar fi conexiuni la baze de date. ci mai degrabă un constructor al limbajului şi nu este nevoie să folosiţi parantezele ca pentru o funcţie.a fost deziniţializată (prin intermediul funcţiei unset() ). Această valoare este singura pe care o pot avea variabilele de tip NULL. Tipul NULL: Valoarea specială NULL este atribuită oricărei variabile care nu a fost iniţializată. Dacă variabila respectivă este un obiect. În caz contrar. Cea mai folosită funcţie este echo(). Dacă variabila are tipul NULL. Sintaxa este: $a = new salutare. efectul conversiei este crearea unei noi instanţe a clasei stdClass. Pentru afişarea propriuzisă a mesajului va trebui să executăm metoda Displaysalutare() printr-o instrucţiune de tipul $a -> Displaysalutare(). Afişarea mesajelor în PHP Limbajul PHP oferă mai multe variante de a trimite la browser mesaje şi şiruri de caractere sau chiar cod HTML. De fapt. Sintaxa corectă este: <?php echo("sir de caractere"). Astfel. atunci noua instanţă va fi vidă. Datorită specificului acestui tip de date valoarea nici unei variabile de alt tip nu poate fi convertită la tipul resource. deoarece nu toate serverele au setată în configuraţia lor . În toate celelalte cazuri instanţa va conţine o variabilă membru numită scalar a cărei valoare va fi cea a variabilei convertite. nu este chiar o funcţie.i s-a atribuit constanta NULL. variabila $a devine un obiect ale cărui metode pot fi utilizate. nu trebuie să includeţi aceşti parametrii între paranteze. Orice variabilă de un anumit tip poate fi convertită într-un obiect. Nu recomand această abordare. etc. la fel ca şi print.

php."(punct) de concaternare a stringurilor (şirurilor): <?php print 'Rezultatul inmultirii lui '.. şi nu trebuie să utilizaţi parantezele. precum şi altele asemănătoare cu acestea. într-un string puteţi folosi celelalte ghilimele normal. variabilele $x şi $rezultat nu ar fi fost parsate şi output-ul ar fi fost: Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat Putem afişa variabilele şi dacă folosim ghilimelele simple.www. La fel ca şi echo. în forma urmatoăre. semnul $) trebuie să le precedaţi cu semnul \. O funcţie asemănătoare cu echo este print. backslash-ul \. Exemplu: <?php echo $x. Textul ce urmează a fi afişat trebuie introdus între ghilimele simple sau duble. puteţi să nu o încadraţi între ghilimele.$rezultat.$x..short_open_tag pe ON şi nu va funcţiona. Dacă doriţi să afişaţi doar valoarea unei variabile. Astfel.'). ghilimelele duble ". rezultatul fiind uşor diferit.net. ?> afişează în browser: Rezultatul inmultirii lui 1 cu 1 este 2 Dacă am folosi ghilimelele simple (print '. nici aceasta nu este chiar o funcţie ci un constructor al limbajului.' cu 1 este '. şi flush() puteţi găsi în manualul oficial pe care îl puteţi lua gratuit de pe site-ul oficial al PHP . $rezultat = $x*1. de genul printf(). ?> Ghilimelele trebuie precedate de semnul \ doar dacă sunt de acelaşi tip cu cele care încadrează string-ul. back-slash \\". Folosind ghilimelele duble. dacă am avea de exemplu: <?php $x = 1. astfel: <?php echo "Semnul dolar \$. ?> Pentru a afişa caracterele speciale folosite de PHP (ghilimelele simple '. print "Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat". "rupând" stringul şi intercalându-l cu variabile. ?> Alte informaţii despre aceste funcţii. folosind operatorul ". În plus. orice variabilă din cadrul stringului este parsată. .

js. body.php.css.în acest fişier se afisează codul html pentru începutul paginii. Exemplul prezentat nu este un standard. se încarcă şi fişierele care conţin meniul orizontal şi/sau vertical. nu am folosit o bază de date. pentru a putea avea acces rapid la el în cazul în care doriti să faceţi modificări. În exemplul meu. în forma preferată de dvs.php şi se încarcă sau se opreşte cu un mesaj de eroare.php . Am numit fiecare script care se ocupă de o anumită parte a site-ului astfe: head.php .php index.module.php se includ mai multe module (scripturi) care luate separat. la un site cu 100-200 de pagini chiar şi cea mai mică modificare ar fi însemnat un chin.php .contact. se verifică dacă există fisierul head.php . head.php . Puteţi introduce în fiecare bucată câte un script php care să genereze respectiva bucată dinamic. în funcţie de ce link accesează vizitatorul. este doar o modalitate de a vedea cum se poate construi un site şi cum se preiau sau trimite variabilele prin intermediul site-ului.dacă se foloseşte cod JavaScript în pagini.php .conţine codul HTML existent între tagurile <body> şi </body> Dacă există.Construieşte un site cu php În continuare.php . În acest exemplu. am despărţit fiecare parte a unei pagini în bucăţi. Partea de sus a paginii (head) Partea cu meniul orizontal generat dinamic (partea de body) aici se pot partea in care se afiseaza pune alte meniul continutul paginilor.php . Astel.meniu_vertical. se încarcă şi fişierele cu cod CSS şi JavaScript folosite în pagină. în pagina index.acest fişier conţine codul CSS folosit pentru formatarea şi afişarea paginii HTML./module/data_ora.php . si alte informatii lateral informatii generate dinamic partea de incheiere a paginii (footer) După cum puteţi vedea alăturat.php .php . anume index.php . am preferat să am o singură pagină.meniu_orizontal.Apoi. fiecare bucată este colorată diferit pentru o mai bună vizualizare. o să vă prezint fiecare modul în parte.php .body. în care să includ dinamic conţinutul şi meniul.php . dar pe acelaşi principiu se poate adapta ideea la un site care preia datele din baza de date. o să încerc să vă prezint cum se poate construi un site cu ajutorul limbajului PHP.head. css. formează pagina de web generată dinamic.php . să vă construiţi propriul site. fiecare script fiind de fapt un modul care execută anumite operaţii specifice.php . şi adaptând modelul acesta la necesitaţile voastre. pe când daca tot site-ul ar fi fost facut static în HTML. index.php şi body.conţine partea dintre tagurile HTML <head> şi </head> body. puteţi stabili nivelul 0). pe baza acestui exemplu. js.php .conţine partea de jos a paginii În continuare. şi dacă există. Puteţi.footer.php . este de preferat să se salveze codul în acest fişier.php .conţine partea dintre tagurile HTML <body> şi conţinutul paginii footer.continut. dar puse împreună. Astfel. Puteţi vedea acest model într-un fel modular.în care se setează nivelul de raportare al erorilor (dacă nu doriţi ca vizitatorii să vada eventualele erori raportate de către php. precum şi fişierul care afişează . în cazul unei modificări. fiecare fac anumite lucruri. va fi mult mai uşor să modificaţi doar scriptul care se ocupa de o anumită parte a paginii.

un comentariu începe cu două caractere slash. puteţi vedea unul din următoarele: . O modalitate de a crea un comentariu pe mai multe linii este de a începe fiecare linie cu ajutorul caracterelor //.php . iar pentru a încheia comentariul. astfel încât acesta să apară în versiunile tipărite ale scriptului. Dacă vedeţi textul scriptului sau o casetă de dialog prin care sunteţi întrebat . După cum se poate vedea.php .php . Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. Iată un exemplu: /* Acesta este un comentariu pe mai multe linii.O casetă de dialog. dacă preferaţi. folosind oricâte linii doriţi. Iată un model sintactic pentru comentariile PHP: // Scrieti aici comentariul dvs. */ Pentru a începe un comentariu alcătuit din mai multe linii. linia conţine comentariul. .Un mesaj în care se spune că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script . scrieţi caracterele */ Între cele două perechi de caractere. footer.php . Totuşi. în locul datelor de ieşire ale scriptului.conţinutul paginii cerute. cu conţinut HTML sau PHP.php . Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii. în funcţie de linkul cerut.php . prin care sunteţi întrebat dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul.este un fişier care atunci când este accesat. În continuare. puteţi scrie orice text doriţi. puteţi crea un comentariu din mai multe linii şi în alte moduri. PHP.poate fi o pagina externă.conţine codul HTML pentru meniul orizontal. În afară de a furniza nume descriptive fişierelor care conţin scripturile dvs.Un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori. verifică ce fişiere există în directorul MODULE şi le încarcă pe fiecare.php meniu_orizontal. data_ora. în loc de datele de ieşire ale acestuia .Un mesaj în care se spune că scriptul nu există .php .este un fişier extern.este fişierul care afişează în josul paginii numele curent al paginii Acest exemplu îl puteţi descărca de aici şi îl puteţi testa şi modifica pe serverul dvs. dacă doriţi să bagaţi alte scripturi în pagini. puteţi include un comentariu care precizează numele fişierului care conţine scriptul. urmate de un spatiu. De exemplu.afişează conşinutul paginilor. trebuie să includeţi în fiecare script atât comentarii care să permită unui cititor să determine cu uşurinţă utilitatea scriptului. cât şi alte informaţii referitoare la script. inclusiv caractere speciale. meniu_vertical. care poate include orice caractere doriţi. se verifică daca acea pagină există şi se încarcă pentru afişare. Dacă se cer pagini externe. Pe langă acestea. se include şi fisierul module. contact. chiar dacă scriptul în sine e corect. care afişează câteva informaţii despre vizitator. module. scrieţi caracterele /*. precum şi formulare de contact.Textul scriptului.conşine codul HTML pentru meniul vertical continut. Uneori.

astfel: $sir = '<a href="index.Neincluderea sau includerea eronată a liniilor de delimitare a scriptului. acest cod se poate scrie şi asa: $sir = "<a href=\"index.retur de car \t . Pentru a specifica un şir în PHP. . "3. Şirurile şi caracterele speciale Spre deosebire de numere întregi şi de numere duble. un şir poate conţine date numerice. care este alcătuită din două caractere backslash. Pentru a include un backslash într-un şir. Ca atare. cum ar fi paranteze. poate că este necesar să modificaţi permisiunile fişierului script (cmod). PHP facilitează includerea în şiruri a unor caractere speciale. care conţin cu precădere cifre. Iată secvenţele escape folosite în PHP: \n . Dacă vedeţi un mesaj în care se arată că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script. De asemenea.php. urmat de un salt la linie nouă: "Salut! \r\n".O eroare de punctuaţie.salt la linie noua \r .141516". iată un şir care include un retur de car.backslash \$ . şirurile pot fi utilizate pentru stocarea datelor numerice. Verificaţi dacă aţi tastat corect adresa URL precum şi dacă aţi ataşat corect la aceasta numele fişierului care conţine scriptul. Dacă vedeţi un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare. Dacă vedeti un mesaj în care se spune că scriptul nu există. şirurile pot conţine orice caracter.php" target="_blank">Prima pagină</a>'. este posibil ca extensia fişierului script să fie incorectă sau ca serverul PHP să nu funcţioneze. este posibil ca să fi tastat incorect adresa URL.php\" target=\"_blank\">Prima pagină</a>". folosind un slash numai dacă adresa URL nu se încheie cu un atare caracter.dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul.simbolul dolarului \" .O eroare de tastare. trebuie să folosiţi secvenţa escape adecvată. caracterele care alcătuiesc şirul sunt incluse între ghilimele duble. După cum observaţi deoarece standardul HTML necesită folosirea ghilimelelor pentru a nu se încurca cu codul php am folosit pentru acest sir ghilimele simple. . cum ar fi scrierea greşită a cuvântului echo . Deşi fişierele script PHP trebuie să aibă. extensia . în speţă <?php şi ?> . Reţineţi că fiecare secvenţă escape începe cu un backslash (\). şirul reprezentând numele "Albert Einstein". precum nume şi adrese. în general. de exemplu . verificaţi dacă nu au apărut următoarele probleme: .caracter de tabulare pe orizontală \\ . şirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate. puteţi include şirul între ghilimele simple astfel: 'Pe ea o cheama "Nikita"' Aceasta este util când doriţi să introduceţi într-un şir taguri HTML. este posibil ca un administrator de sistem să configureze un server PHP astfel încât acesta să impună o altă extensie de fişier. Aşa cum am mai spus. de exemplu.Un marcaj de comentariu (//) care lipseşte sau a fost introdus gresit. precum caracterele de salt la linie nouă sau retur de car. Sigur. prin furnizarea de secvenţe escape care reprezintă caractere speciale. Pentru a introduce ghilimele duble în cadrul unui şir fără a folosi secventa escape.ghilimele duble Ca exemplu. ghilimele duble sau punct şi virgulă lipsă sau inserate greşit.

Dacă operatorul rest este aplicat asupra unor numere reale. Opusul său.împarţire ('/'). Operatori de comparare: Interpretorul PHP pune la dispozitie mai mulţi operatori care pot fi folosiţi pentru compararea a două valori. $y = 7. definit prin semnul = Dacă scriem $x = 1 nu înseamnă că $x este egal cu 1 ci că i s-a acordat valoarea 1. atunci rezultatul operaţiei va fi tot un număr real. Dacă unul dintre operanzi nu are tip numeric. Aceştia operează asupra unor expresii (una. atunci rezultatul este un număr întreg. Pentru a vă lămuri cum stă treaba cu egalitatea şi atribuirea.adunare ('+'). este operatorul de inegalitate şi se foloseşte în acelaşi scop.înmulţire ('*'). atunci el va fi convertit automat la o valoare întreagă. doua sau trei) şi furnizează ca rezultat o altă expresie (rezultatul operaţiei corespunzătoare). Dacă al doilea operand asupra căruia se aplică unul dintre operatorii '/' sau '%' are valoarea 0.scădere ('-'). rezultatul operaţiei de determinare a restului este întotdeauna un număr întreg. atunci rezultatul va fi un număr întreg. Dacă ambii operanzi sunt numere întregi. Expresiile în care apar astfel de operatori au ca rezultat valori logice (true sau false). Cel mai des întâlnit operator este cel de atribuire. Dacă scriem $rezultat = $x + $y nu înseamnă că $rezultat este egal cu suma celor două. Aceste operaţii se aplică asupra unor valori care reprezintă tipuri numerice. Operatori PHP Interpretorul PHP permite folosirea a nouă tipuri diferite de operatori. ci că i-am atribuit (acordat) valoarea sumei celor două. pentru a testa egalitatea. !=. . Operatorul de egalitate se foloseşte pentru a compara egalitatea a două valori. Operatorul de egalitate este == si se foloseşte cel mai des în propoziţii condiţionale. . $y) "$x este diferit de $y". cu excepţia operatorului rest. Există cinci astfel de operatori: . cu excepţia împărţirii al cărei rezultat este întotdeauna un număr real. . Nu este permisă împărţirea la valoarea 0. Dacă cel puţin unul dintre operanzi (după efectuarea eventualelor conversii necesare) este un număr real. . va fi semnalată o eroare. testaţi următorul cod: Cod: <?php $x = 1.dar personal mi se pare greu inteligibil acest cod şi la un volum mare de date pot apare multe erori datorate scrierii incorecte a codului html în interiorul codului php. . Operatori aritmetici: Toţi operatorii aritmetici operează asupra a două expresii (operanzi). if ($x == { print } if ($x != { print $y) "$x este egal cu $y".rest ('%').

rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite. } if ($x <= $y) { print "$x este mai mic sau egal cu $y".'oarecare'.rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite sau au tipuri diferite. $y = 4. '>=' . '>' . '!==' . // pe ecran va fi afisat "Am scris un text oarecare" // concaternarea stringurilor cu variabile . print $test. în felul urmator: Cod: <?php // concaternarea stringurilor $test = 'Am scris un '. Pe lângă acestea există şi operatorul condiţional '?' care are forma expresie1? expresie2:expresie3 şi are ca rezultat valoarea expresiei expresie2 dacă valoarea expresiei expresie1 este true (eventual după conversia la tipul boolean) sau valoarea expresiei expresie3 în caz contrar.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare decât valoarea celei dea doua expresii.'text'. '<=' . if ($x > $y) { print "$x este mai mare ca $y".rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare şi au acelaşi tip.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii. Aceşti operatori sunt folosiţi pentru a unii stringuri. '===' . Operatori pentru şiruri de caractere: Operatorii pentru stringuri sunt '.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică decât valoarea celei dea doua expresii. } ?> '==' .' (punct) pentru concaternare şi '.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii.=' (punct şi egal) pentru atribuirea concaternării. '!=' sau '<>' .rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare. '<' .?> } Alţi operatori folosiţi pentru compararea valorilor variabilelor sunt: '>' mai mare '>=' mai mare sau egal '<' mai mic '<=' mai mic sau egal Exemplu: Cod: <?php $x = 5.

parola nu este bună. . returnează valoarea de adevăr TRUE.. Scriptul PHP ar putea verifica aceste informaţii pentru a autoriza accesul în secţiune folosind operatorii logici astfel: .$nr. . print $text.conjuncţie ('&') . accesul este interzis if (!parola_nu_e_buna) . // pe ecran va fi afisat "Un text oarecare si numarul 6" ?> Operatori pe biţi şi operatori logici: Interpretorul PHP pune la dispoziţie şase operatori care operează asupra biţilor unui număr întreg sau ai unui şir de caractere. Să presupunem că la intrarea în secţiunea de administrare avem un formular care cere numele şi parola de acces în secţiune. $text = "Un text ". .' si un text '. iar al doilea poate fi o expresie.. . Returnează FALSE doar dacă amândouă sunt FALSE.deplasare la dreapta ('>>'). . Operatorul '&&' returnează TRUE doar dacă ambele valori verificate sunt TRUE. Aceştia sunt: . accesul este permis Operatorul '!' returneaza TRUE dacă valoarea iniţială de adevăr e FALSE şi FALSE dacă valoarea iniţială este TRUE. Trebuie să fim siguri că şi numele şi parola sunt valide. print 'Am scris numarul '. . i-am acorda utilizatorului acces mai departe.SAU (OR). dacă operatorii au alt tip.= "si numarul ". $text . Operaţia Varianta scurtă Varianta standard adunare ('+=') $a += 2 $a = $a + 2 . Operatori de atribuire: Primul operand asupra căruia este aplicat un astfel de operator de atribuire trebuie să fie o variabilă.operatorul 'xor' (SAU exclusiv) Expresia în care apare operatorul 'xor' va avea valoarea true dacă exact unul dintre operanzi are valuarea true ..disjuncţie exclusivă ('^') . $text .$nr.. Pentru contruirea expresiilor logice operanzii trebuie să aibă tipul boolean. Operatorii logici vă vor veni la îndemână în execuţia scriptului atunci când aveţi nevoie să lucraţi cu valori de adevăr.' oarecare'.= "oarecare ".SI (AND).deplasare la stânga ('<<').NU (NOT).SAU exclusiv (XOR). ceea ce nu este de dorit.negaţie ('~') .operatorul '||' (OR) if (numele_este_valid) || parola_este_buna) . Operatorul '||' returnează TRUE dacă oricare din valorile verificate e TRUE... parola e bună. . verifică dacă numele sau parola sunt valide şi dacă oricare dintre ele este. valoarea este convertită la o valoare booleană.$nr = 5.. În acest exemplu de pseudocod dacă numele ar fi valid dar parola nu.disjuncţie ('|') .. // pe ecran va fi afisat "Am scris numarul 5 si un text oarecare" // atribuirea concaternarii $nr = 6. dacă atât numele cât şi parola sunt valide putem acorda utilizatorului acces în secţiunea de administrare.operatorul '&&' (AND) if (numele_este_valid && parola_este_buna) . El returnează FALSE dacă oricare dintre ele este FALSE (sau dacă amândouă sunt FALSE).operatorul '!' (NOT) if (!parola_e_buna) .

2. "<br>$a ^= $b = ". 1. 1. "<br>$a -= $b = ". $a &= $b. 2. 1. "2" <?php $b = 2. . 2. 1. 1. 1.= "2" $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a = = = = = = = = = = $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -2 *2 /2 %2 &2 |2 ^2 << 2 >> 2 . "<br>$a *= $b = ". 2. $a %= $b. $a /= $b. echo "<TT>$a += $b = ". "<br>$a /= $b = ".=') Exemplu: Cod: $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -= 2 *= 2 /= 2 %= 2 &= 2 |= 2 ^= 2 <<= 2 >>= 2 . $a -= $b. $a |= $b. $a *= $b.scădere ('-=') înmulţire ('*=') împărţire ('/=') rest ('%=') conjuncţie ('&=') disjuncţie ('|=') disjuncţie exclusivă ('^=') deplasare la stânga ('<<=') deplasare la dreapta ('>>=') concaternare ('. $b = 2. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo 2. "<br>$a %= $b = ". "<br>$a |= $b = ". 2. $a = 1. echo $a += $b. $a ^= $b. "<br>$a &= $b = ". 1. 2.

Decrementarea şirurilor de caractere nu are nici un efect. iar cel de decrementare (--) are ca efect scăderea cu 1 a valorii variabilei. respectiv 'A'. În acest ultim caz. 1. 'a' sau 'A'. În cazul în care litera este 'z'. iar dacă variabila precede operatorul. Tipul variabilei poate fi întreg sau real. atunci rezultatul expresiei este valoarea variabilei înaintea incrementării sau decrementării. Aceşti operatori pot fi utilizaţi şi pentru variabile care conţin şiruri de caractere. Dacă operatorul precede variabila. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo echo ?> 2. sau cifra '0' şi se încearcă incrementarea penultimului caracter. atunci rezultatul expresiei este valoarea obţinută după incrementare sau decrementare. sau cifra este '9'. Exemplu: . atunci valoarea variabilei este mai întâi modificată şi apoi utilizată.$a = 1. Incrementarea nu are nici un efect pentru caracterele care nu sunt cifre sau litere.5 %= 2 = 1 &= 2 = 0 |= 2 = 3 ^= 2 = 3 <<= 2 = 4 >>= 2 = 0 . la începutul şirului se adaugă caracterul '1'. atunci ea devine 'a'. Există o singură excepţie şi anume şirurile care reprezintă numere întregi sau reale. Acestea sunt incrementate sau decrementate potrivit regulilor pentru valorile numerice. Dacă aceasta este tot '9'. 1.= $b. 2. atunci valoarea ei este mai întâi utilizată şi apoi modificată. "</TT>". echo "<br>$a <<= $b = ". "<br>$a .= 2 = 12 Operatori de incrementare şi decrementare: Operatorul de incrementare (++) are ca efect creşterea cu 1 a valorii unei variabile. valorile variabilelor rămânând nemodificate. Cu alte cuvinte. respectiv 'Z'. echo $a <<= $b. Procedeul continuă până în momentul în care se ajunge la un caracter care nu este '9'. Rezultatul codului de mai sus este: 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 += 2 = 3 -= 2 = -1 *= 2 = 2 /= 2 = 0. Operatorul de incrementare duce la creşterea cu 1 a codului ASCII a ultimului caracter din şir dacă acesta este o litera sau cifră. dacă operatorul precede variabila.= $b = ". $a >>= $b. 'z' sau 'Z' se aplică acelaşi procedeu şi se trece la antepenultimul caracter. Dacă variabila precede operatorul. "<br>$a >>= $b = ". $a . 'z' sau 'Z' sau se ajunge la începutul şirului.

echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". $a = "PHP".". echo "</tt>. echo ++$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". echo ++$a. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.". echo $a++. echo --$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". echo "<br>a = $a".".5. echo "<br>a = $a". echo "<br>a = $a". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.". echo "<tt>a = $a". echo $a--. echo "</tt>. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ".".Cod: <?php $a = 7. echo --$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "<br>a = $a". echo "</tt>. $a = 7. echo $a++.". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "</tt>. echo "</tt>. echo $a--. echo "<br>a = $a". echo "</tt>. . echo "<br>a = $a". echo "<br>a = $a". echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "</tt>.". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "<br>a = $a".

Noua valoare a variabilei a este 8.5: Rezultatul operatiei ++a este 9. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.5: Rezultatul operatiei a++ este 7. 8: Rezultatul operatiei --a este 7. Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei --a este PHR. PHQ. Noua valoare a variabilei a este 8. Noua valoare a variabilei a este 9. Noua valoare a variabilei a este 8. Noua valoare a variabilei a este PHQ: Rezultatul operatiei ++a este PHR. echo "</tt>.5. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". PHR.". Aceşti operatori sunt utili de exemplu pentru monitorizarea unui download.este 9. ?> Rezultatul codului de mai sus este: a a a a a a a a a a a a = = = = = = = = = = = = 7: Rezultatul operatiei a++ este 7. echo $a--. echo "</tt>". Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei a-. . echo "<br>a = $a".5. Noua valoare a variabilei a este 9. doar nu vreţi totul la tavă) Operatori pentru controlul erorilor: În PHP există un operator (@) care permite ignorarea erorilor.echo $a++. Noua valoare a variabilei a este PHP: Rezultatul operatiei a++ este PHP. echo "<br>a = $a". echo "<br>a = $a". Dacă este aplicat asupra unei expresii care ar duce la afişarea unui mesaj de eroare.5: Rezultatul operatiei a-. 7. echo ++$a.5.5.5: Rezultatul operatiei --a este 7. atunci mesajul respectiv nu va fi afişat. Noua valoare a variabilei a este 8. echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "</tt>. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". dacă doriţi să ştiţi de câte ori a fost descărcat un fişier dintr-o anumită pagină. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "</tt>. Comanda respectivă este cuprinsă între apostroafele inverse (tasta de lângă 1 deasupra tastei tab). <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". La fiecare accesare a fişierului.". Noua valoare a variabilei a este 8. 9. 8. PHR. Urmatorul script PHP determină execuţia pe server a comenzii help /? şi afişarea rezultatului în fereastra programului de navigare. Noua valoare a variabilei a este 7. scriptul incrementează cu 1 şi afişează valoarea. (scriptul îl gândiţi voi.5.5.5. PHR. iar rezultatul acestei comenzi este un şir de caractere care reprezintă şi rezultatul expresiei.5. Operatori de execuţie: Interpretorul PHP permite executarea unor comenzi sistem prin intermediul operatorului (` `) .este PHR. 9: Rezultatul operatiei a-. 8: Rezultatul operatiei ++a este 9.este 9.". echo --$a.". 7.

Pentru a indica ordinea în care trebuie efectuate calculele. Pentru aceasta a fost definită precedenta şi asociativitatea operaţiilor."</PRE>". atunci operaţiile se vor efectua în ordinea determinată de asociativitatea acestor operatori care poate fi de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta. $y[4] = 400. o expresie poate conţine mai mulţi operatori. Dacă cei doi vectori conţin elemente cu aceeaşi cheie. echo "$z[1] $z[2] $z[3] $z[4] $z[5] $z[7]". Valoarea expresiilor corespunzătoare operatorilor cu precedenta mai mare va fi calculată înaintea valorilor expresiilor cu o precedentă mai mică. pentru expresia 1 + 2 * 3 va fi efectuată mai întâi înmulţirea 2 * 3. atunci este păstrat doar elementul din vectorul care reprezintă primul operand. datorită faptului că operatorul '*' are precedenta mai mare decât cea a operatorului '+'. $z = $x + $y. Dacă o expresie sau o subexpresie conţine numai operatori cu aceeaşi precedentă. $y[5] = 500.`help /?`. datorită asociativităţii de la dreapta spre stânga a operatorilor de atribuire. Evident. altfel oricine ar putea da un format sau reboot la server prin intermediul unui script PHP). De exemplu. $x[7] = 7. $y[1] = 100. trebuie stabilită o ordine a operaţiilor.Cod: <?php echo "<PRE>". Trebuie observat faptul că. expresiile de tipul $a = $b = 1 sunt valide. chiar dacă acestea din urmă au o precedentă mai mare. $x[5] = 5. Exemplu: Cod: <?php $x[2] = 2. ?> Rezultatul codului de mai sus este: 100 2 300 4 5 7 Ordinea operaţiilor: Evident. Toţi operatorii cu aceeaţi precedentă au aceeaşi tip de asociativitate. ?> Atenţie! Pe unele configuraţii de server nu se permite executarea de comenzi prin intermediul PHP (ca măsură de siguranţă. $x[4] = 4. $y[3] = 300. din categorii diferite. $y[2] = 200. Operatori pentru vectori: Singurul operator care poate fi aplicat asupra vectorilor este cel de concaternare (+) Rezultatul concaternării a doi vectori este un vector care conţine elementele din cei doi vectori. Mai întâi se va efectua atribuirea $b = . pentru a modifica ordinea implicită de efectuare a operaţiilor pot fi folosite paranteze pentru a indica faptul că o anumită operaţie trebuie efectuată înaintea altora.

deci nu sunt echivalenţi din toate punctele de vedere.= %= &= |= ^= ~= <<= >>= ?: || && | ^ & == != === !== < <= > >= << >> + . (concaternare) * / % ! ~ ++ -(int) (float) (string) (array) (object) de la stânga la dreapta binar de de de de de de la la la la la la stânga stânga stânga stânga stânga stânga la la la la la la dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta ternar binar binar binar binar binar binar fără asociativitate fără asociativitate de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta binar binar binar binar unar . deşi operatorii '&&' şi 'and'. ei au precedente diferite. în continuare se va efectua atribuirea $a = 1. (selectare) or xor and print = += -= *= /= . în sensul că un operator are aceeaşi precedentă cu operatorii de pe linie în care apare şi o precedentă mai mare decât oricare operator aflat pe o linie anterioară. deci şi variabila $a va primi tot valoarea 1. În acest tabel se observă faptul că.1. variabila $b va primi valoarea 1 şi. Tabelul de mai jos conţine o listă cu majoritatea operatorilor din PHP. datorită faptului că rezultatul unei operaţii de atribuire este valoarea atribuită variabilei care reprezintă primul operand. de de de de de la la la la la Tip asociativitate stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta Tip unar binar binar binar binar Operanzi . respectiv '||' şi 'or' realizează aceeaşi operaţie. Liniile tabelului indică precedenta.

floor(x) . ceil(x) . 1. . ridicat la puterea specificată n.returnează valoarea x. echo "<br>arie = ".returnează valoarea x.. dacă este cunoscută aria pătratului. rotunjită la întregul imediat inferior. sqrt(x) . . y.. cei binari asupra a două expresii şi singurul operator ternar asupra a trei expresii.14159.) . echo $raza. Variabilele globale Având variabilele globale din php.. min(x.returnează valoarea maximă a unui set de valori. echo "raza = ". Operatorii unari acţionează asupra unei singure expresii. formatată conform conţinutului parametrului f.returnează valoarea absolută a lui x. $arie = $pi * $raza * $raza.ini setate pe ON puteţi accesa datele trimise prin formulare .returnează rădăcina pătrată a lui x Mai jos sunt cateva exemple: $lungime = sqrt($arie). rotunjită la întregul imediat superior. y. max(x. echo $arie. Pentru aceasta trebuie să luaţi în considerare câteva posibile "găuri" de securitate. $punctaj3). Un alt exemplu calculează aria unui cerc de rază dată: Cod: <?php $raza = 2.returnează valoarea minimă a unui set de valori. n) . ?> Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web Regula numărul unu a securităţii online este: nu vă încredeţi niciodată în utilizator.returnează data curentă. În continuare este prezentat modul de utilizare al funcţiei max. pow(x.) .. $punctaj2.returnează numărul x. pentru o securitate ridicată ar trebui sa aveţi noţiuni specializate de baze de date şi de administrare a serverelor web. Acest exemplu calculează lungimea laturilor unui pătrat. care preia mai multe argumente: $punctaj_castigator = max($punctaj1.0. Menţionez că cele scrise aici sunt doar noţiuni generale. Întotdeauna verificaţi datele trimise către server şi "curăţaţi-le" înainte de a le utiliza.de la stânga la dreapta fără asociativitate unar unar @ [ new În tabel este prezentat şi numărul expresiilor asupra cărora acţionează un operand. strftime(f) . În continuare sunt câţiva operatori care execută operaţii utile: abs(x) . $pi = 3.

ini magic_quotes_gpc sunt ON pentru a vă proteja de astfel de atacuri. Această problemă se rezolva uşor folosind sesiunile.php?file=http://www. În momentul când cineva încearcă să trimita numele şi parola din formular putem seta o variabilă de sesiune $_SESSION['login_count'] care să ţină minte numărul de încercări. . Formulare Folosiţi metoda POST în formulare atunci când informaţia din acestea urmează să fie introdusă în baza de date. utilizatorul este logat. Cineva care ştie numele de utilizator ar putea încerca să vă găsească parola foarte usor. Verificarea provenienţei cererilor către server este foarte importantă şi în alt caz: formularele de loghin.ro/scriptultau.ro/fisier. Cu puţină neatenţie din partea voastră atacatorul ar putea accesa astfel de informaţii sensibile din cadrul sistemului. Când valoarea acesteia trece de 3 (încercări nereuşite) nici măcar nu mai interogaţi baza de date pentru a verifica datele trimise. putând rula comenzi de sistem. Aşa vă puteţi trezi că nu mai aveţi spaţiu pe server iar în baza de date sunt câteva milioane de comentarii care spun acelaşi lucru "blabla".php? file=cutare. 4.ini sau metoda de transmitere a formularului este GET. 2. Variabila de sesiune va rămâne în memorie cât timp browserul este deschis şi sesiunea activă (opţiunea implicită a PHP de menţinere a sesiunilor active este de o oră). Dacă scriptul nu este foarte bine gândit.ro/fisier. PHP adaugă automat caracterul \ înainte de ghilimele dar dacă ele sunt OFF.ini. sesiunea va fi închisă şi va putea de alte X ori să se logheze. Setaţi allow_url_fopen=OFF în php. În acest caz. Dacă magic_quotes_gpc sunt ON.mai simplu: $variabila în loc de $_GET['variabila'].ini.ini este distribuit cu globals=off în ultimele versiuni. În exemplul de mai sus.php pentru a include în fisier un script localizat pe alt server şi astfel obţine acces către toate resursele sistemului la care are acces PHP. la fel şi pentru POST sau FILES. Implicit în php. să presupunem că interogarea SQL de verificare a numelui şi a parolei pentru înregistrarea pe site este SELECT * FROM users WHERE nume='$nume' AND parola='$parola' şi dacă interogarea este executată cu succes. verificaţi acest lucru şi nu dacă interogarea s-a executat cu succes. un atacator ar fi putut accesa adresa http://site. atunci când vă aşteptaţi ca baza de date să returneze un singur rând. Includere Încercaţi să evitaţi includerea "vizibilă" a fişierelor în forma http://site. Ghilimele "magice" Dacă în php. Nu permiteţi includerea fişierelor din altă parte decât de pe serverul vostru. dar este bine să verificaţi înainte de a renunţa la addslashes. un utilizator rău intenţionat ar putea accesa adresa dvs. şi ar introduce comentariul lui (exemplu "blabla") în baza voastră de date fără să treacă propriuzis prin site. 3.rau. În acest caz va trebui să puneţi o protecţie suplimentară care să nu permită mai mult de X încercări consecutive eşuate de logare pentru un nume de utilizator. de fapt). variabilele globale pot prezenta un risc major de securitate. De cele mai multe ori acestă măsură de siguranta este suficientă pentru a preveni încercările de aflare a parolelor. Nu includeţi fişiere străine. Ca exemplu.ini magic_quotes_gpc sunt OFF folosiţi funcţia addslashes pentru a preceda ghilimelele din datele trimise de utilizatori cu caracterul \. ghilimelele din input vă pot crea probleme serioase. Mai mult. Dacă variabilele globale sunt OFF în php. afişa informaţii confidenţiale sau sterge baza de date. folosind parola 'OR' 1=1 oricine poate avea acces pe site deoarece interogarea SELECT * FROM user WHERE nume='un nume oarecare' AND parola=" OR '1=1' este executată cu succes şi returnează un rezultat (toate înregistrarile din baza de date. Din acest motiv php. Dacă atacatorul aşteaptă o ora sau îşi închide browserul. PHP poate "include" fişiere aflate pe alte servere decât cel care rulează dacă setarea URL fopen wrappers este activată în php.html pentru a include fişiere în cadrul unei pagini.

vom salva id-ul sesiunii în altă variabilă.WRITE . un utilizator ar putea accesa paginile din secţiunea de administrare fără să treacă prin formularul de înregistrare. pentru a le verifica mai târziu. unde accesul este restrictionat doar la membrii de exemplu.setarea atributelor Comanda CHMOD (abreviere pentru change mode permissions of a file) este folosită pentru a schimba modul de acces (de permitere) a fişierelor şi directoarelor de pe server. sau .php").php care trebuie să execute o comandă de scriere pe server într-un fişier . După autentificarea propriu-zisă. vor fi rulate fără să afişeze informaţiile conţinute în ele.EXECUTE Este bine ca la WORLD să nu daţi decât acces la citire (pentru a putea accesa paginile de pe site) dar nu şi drepturi de scriere sau execuţie (pentru că nu doriţi ca oricine să vă scrie ce vrea în respectivul fişier . În continuare pentru a împiedica accesul neautorizat la paginile din această secţiune. 6. Comanda CHMOD . Pe lângă acestea. PHP nu parsează fişierele cu extensia . 7. Cookies Dacă aveţi o secţiune de administrare pe site. Această pagina va verifica la fiecare accesare dacă utilizatorul este înregistrat şi are acces pe pagina respectivă şi permite rularea paginii doar dacă utilizatorul este înregistrat. $_SESSION ['parola_encriptata'] = $parolaEncriptata. $_SESSION ['nume_admin'] = $_POST ['nume']. Fără această verificare.GROUP .html care pot fi accesate şi văzute. Toate sesiunile au un id unic.inc şi dacă acestea sunt apelate direct ele sunt trimise plain text către browser.fiecare cu câte 3 setări .CHANGES ATTRIBUTES. Aveti 3 tipuri de acces .READ .txt trebuie să îi daţi dreptul de a se putea scrie în el. Pornim întâi sesiunea după care trecem la salvarea informaţiilor în ea ca în exemplul de mai jos: session_start().5. Extensii O practică obişnuită este de a acorda extensia . Setarea poate afecta modul cum poate fi citit. spunem scriptului să încarce prima pagină din secţiunea de administrare: header ("location: admin. Folosiţi pentru aceste fişiere extensia . Loguri de acces . } 8. Fiecare program de FTP are în meniul lui setare pentru atributele fişierelor de pe server. dacă sunt accesate direct. pentru o şi mai mare siguranţă. if ($_SESSION ['key_admin'] != session_id ()) { print 'Acces neautorizat!'. Cu autentificare făcută. De exemplu.OWNER . sau cum se poate executa un fişier pe server.txt trebuie să îi daţi dreptul să poata fi executat iar la fişierul .php care. un string care seamănă cu rezultatul unei criptări MD5: $_SESSION ['key_admin'] = session_id().inc fişierelor care conţin biblioteci de funcţii ce urmează a fi incluse şi folosite în cod.WORLD . scriem un mic script de verificare a datelor sesiunii înainte de a încărca orice pagină din secţiunea de administrare: session_start(). atunci când accesăm alte pagini din cadrul secţiunii de administrare. dacă aveţi un fişier .txt. exit.inc. vom folosi variabile de sesiune pentru a păstra în memorie câteva informaţii despre autentificare. .txt) În programul TOTAL COMMANDER (pe care eu îl folosesc şi pentru FTP) setarea atributelor pe server se face din meniul FILES . este bine ca în toate paginile din această secţiune să încludă o pagină de verificare a accesului. Nu puneţi informaţii sensibile (precum nume şi parola) în fişiere cu extensia .

php care să facă redirectarea automat către pagina principală a site-ului. 12. Criptarea folosind md5 nu este reversibila (şi astfel nici dvs. că altfel trebuie să luaţi legătura cu administratorul serverului să steargă fişierul ca să puteţi intra din nou pe site.168.tutoriale. nici altcineva nu o va putea afla chiar dacă are acces la baza de date).Pentru o verificare ulterioară a persoanelor care încearcă să intre în paginile restrictionate de pe site. sau sa scrieti prin FTP un nou fişier .1 nu doriţi să aibă acces la acel director scrieţi Deny from 192. .168. Aşa veţi ştii cine a încercat să vă spargă site-ul şi puteţi crea un script care sa verifice de exemplu ip-ul şi dacă corespunde cu unul din cele care sunt blocate să nu aibă acces la nici una din pagini (chiar dacă găseşte userul şi parola corecte) 9. toată lumea are acces. Roboţii de căutare Motoarele de căutare pot indexa tot ce se află la voi pe site. Pentru mai multă siguranţă.txt care să se afle în directorul principal de pe site (nu în subdirectoare). Criptarea parolelor cu MD5 Parolele care sunt salvate în baza de date este recomandat să le ţineţi criptate.htaccess) În cazul în care după de aţi pus fişierul pe server nu îl vedeţi. md5("parola")). astfel dacă cineva încearcă să citeasca parolele le va vedea criptate. INSERT INTO admin VALUES ("administrator".Allow Allow from all În exemplul de mai sus.ro User-agent: * Disallow: /cache/ Disallow: /admin disallow: /search unde pentru fiecare director sau fişier se specifică locaţia şi numele. este bine să salvăm în baza de date (sau într-un fişier text) numele. trebuie să creaţi un fişier numit robots. Pagina index.far-php.1. 11. 10.php în subdirectoare Dacă aveţi mai multe directoare şi subdirectoare pe server este recomandat pentru a preveni accesul la datele aflate în aceste directoare să introduceţi în fiecare director o pagină numită index.txt for http://www. Fişierul . ora. semnătura browserului şi ip-ul. să nu vă blocaţi singuri ip-ul la site. (la subdirectoare ştergeţi directorul sau salvaţi un alt fişier .htaccess (cu punct înainte) în care să introduceţi ip-ul care doriţi să îl blocaţi (sau care să aibă acces) Order Deny.1 Atenţie.html sau index. data. Dacă doriţi ca un fişier sau director să nu fie indexat de către motoarele de căutare.htaccess.1.htaccess Pentru a bloca accesul la un anumit director (sau chiar la tot site-ul) puteti crea un fişier numit . am găsit pe web un mic script care verifică tipul de browser şi dacă nu este un browser cunoscut nu permite accesul (dacă cineva încearcă să citească paginile cu programe spion sau gen web offline). el este acolo dar serverul seteaza acest nume de fişier ca fişier ascuns. Astfel minimizati riscul să intre cineva şi să vadă tot ce este în aceste subdirectoare. parola criptata. În el scrieţi următoarele comenzi: # robots.. Dacă de exemplu ip-ul 192.

alte instrucţiuni compuse etc. Sintaxa este: if (conditie) instructiune #1 else instructiune #2 Construcţia elseif Uneori. suntem nevoiţi să folosim structuri alternative îmbricate în diferite scopuri. codul anterior poate fi scris astfel: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 .else În foarte multe cazuri dorim să executăm o altă instrucţiune dacă valoarea expresiei condiţie este false. Practic. separate prin caracterul '. este delimitat de acolade.. elseif (conditie #n) instructiune #n else instructiune #n+1 Limbajul PHP permite folosirea unei prescurtări şi anume construcţia elseif. Folosind această structură. instrucţiunile PHP sunt separate prin caracterul '. Structura if Una dintre cele mai importante structuri în orice limbaj este cea alternativa.else vom obţine o secvenţă de tipul: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 else .. Astfel. instrucţiunile compuse au următoarea sintaxa: { instructiune #1 instructiune #2 . Structuri de control în PHP După cum ştiţi.. în PHP.Cum am specificat şi la începutul acestui articol. În PHP. Construcţia if . instructiune #n } Instrucţiunile care formează instrucţiunea compusă pot fi de orice tip: orice structură de control.. Folosind construcţii de tipul if . aceasta înlocuieste un else urmat de un if.'. În PHP sintaxa acestei structuri este următoarea: if (conditie) instructiune Folosirea unei astfel de structuri indică faptul că instrucţiunea se va executa dacă şi numai dacă valoarea expresiei conditie (eventual după conversia la tipul boolean) este true. suntem nevoiţi să grupăm mai multe instrucţiuni pentru a forma un bloc. obţinem instrucţiunile compuse care sunt formate din mai multe instrucţiuni simple.'.else în acest scop. cele spuse mai sus nunt doar cateva indicii şi idei pentru a vă putea proteja mai bine paginile. În PHP putem utiliza o construcţie de tipul if . Aşadar un bloc de instructiuni (o instrucţiune compusă). Deseori.

.while a cărei sintaxă este: do instructiune while (conditie). ci doar endif-uri. În acest scop. Structura do . Si pentru această structură avem la dispoziţie o sintaxă alternativă şi anume: while (conditie): grup instructiuni endwhile. instructiune #n endif Practic... ele fiind simple construcţii folosite în cadrul structurii if. atunci ar trebui să folosim instrucţiunile compuse. Trebuie observat faptul că else şi elseif nu sunt structuri. Din acest motiv. Trebuie observat faptul că este posibil ca instrucţiunea să nu fie executată niciodată. dorim să folosim bucle posterior condiţionate. în PHP avem la dispoziţie structura do ... elseif (conditie #n) instruciune #n else instructiune #n+1 Sintaxe alternative Dacă dorim să se execute mai multe instrucţiuni când este indeplinită o anumită condiţie. putem înlocui acolada deschisa prin caracterul ':' şi acolada închisă printr-un cuvânt cheie opţinut prin adăugarea prefixului end la cuvântul cheie care indică structura de control. De exemplu.elseif . pentru orice structură de control PHP.. pentru o structură if vom scrie: if (conditie): instructiune #1 instructiune #2 . elseif (conditie #n) grup instructiuni #n else grup instructiuni #n+1 endif. Structura while Majoritatea script-urilor PHP vor conţine cicluri. Aşadar.while Uneori. nu vom avea niciodată endelse sau endelseif. sintaxa alternativă pentru o structură if în care se folosesc construcţii else şi elseif este următoarea: if (conditie #1) grup instructiuni #1 elseif (conditie #2) grup instructiuni #2 elseif . . Pentru a folosi o buclă anterior condiţionată vom utiliza structura while. Sintaxa acestei proceduri este: while (conditie) instructiune Efectul acestei structuri este executarea instrucţiunii atât timp cât valoarea expresiei condiţie (eventual după conversia la tipul boolean) este true.

echo "color = ". expresie #2. $i++): echo "<b><font size = 3 ". Numerele pare vor fi scrise cu roşu. iar cele impare care sunt divizibile cu 3 cu verde. De fiecare dată. endfor. după executarea instrucţiunii. înainte de începerea execuţiei ciclului. echo "> $i </font></b>". Vom folosi o structură repetitivă pentru a afişa numerele şi o structură alternativă pentru a determina culoarea cu care vor fi afişate. else echo "blue". Ca urmare. se consideră că ea are valoarea true. Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla for // Exemplu for ($i = 1. după executarea instrucţiunii. este evaluată cea de-a treia expresie. iar celelalte cu albastru. în cazul în care o expresie lipseste. codul PHP pentru cele trei variante este prezentat mai jos. elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". Putem utiliza oricare dintre cele trei structuri repetitive. expresie #3): instructiune endfor. Nu există o sintaxă alternativă pentru această structură. Pentru structura for poate fi folosită şi următoarea sintaxă alternativă: for (expresie #1. expresie #2. Structura for O alternativă cu o funcţionalitate mai ridicată pentru utilizarea buclelor este structura repetitivă for. de fiecare dată. $i <= 15. Oricare dintre cele trei expresii poate lipsi. expresie #3) instructiune Prima expresie este evaluată o singură dată. if ( ! ($i % 2)) echo "red". Exemple În continuare aveţi un exemplu care afişează numerele cuprinse între 1 şi 15. Sintaxa este foarte asemănătoare cu cea din limbajele C/C++ şi Java şi anume: for (expresie #1. Instrucţiunea este executată cât timp cea de-a doua expresie are valoarea true. instrucţiunea va fi executată cel puţin o dată. ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive .Singura diferenţă faţă de structura while este faptul că valoarea condiţiei este determinată.

utilizarea sa asupra unei variabile de alt tip duce la apariţia de erori. do { echo "<b><font size = 3 ". } while ($i <= 15). elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". ea nu poate fi folosită decât împreună cu vectorii.while // Exemplu $i = 1. echo "> $i </font></b>". Există două sintaxe acceptate pentru această structură şi anume: foreach (expresie_vectoriala as $valoare) instructiune . echo "> $i </font></b>". $i++.// Bucla while // Exemplu $i = 1. } ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla do . echo "color = ". Aşadar. if ( ! ($i % 2)) echo "red". else echo "blue". $i++. echo "color = ". elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". while ($i<=15) { echo "<b><font size = 3 ". ?> Rezultat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Structura foreach Această structură poate fi folosită pentru a realiza o iteraţie printre toate elementele unui vector. else echo "blue". if ( ! ($i % 2)) echo "red".

Singura diferenţa care apare în cazul utilizării celei de-a doua variante este faptul că la fiecare iteraţie valoarea cheii elementului curent este atribuită variabilei $cheie. foreach ($a as $v) echo "<li><i>Valoarea curenta este </i>:<tt>$v</tt>\n<br>". echo "</ul><td><width = 50%><b>Parcurgere cu afisarea cheilor: </b><ul>" . echo "</ol><b>O alta parcurgere: </b><ul>". foreach ($a as $k => $v) { echo "<li><tt>\$a[$k] => $v</tt>\n". Cod: <?php // structura foreach echo '<table width="100%"><tr><td with="50%">'. contorizarea elementelor si afisarea num arului de ordine al elementului curent */ $i = 0. "doi" => 2. $b[0][1] = "b". $b[1][1] = "d". 2. echo "</ul><b>Parcurgerea unei matrice:</b><br><tt>". echo "<b>Parcurgerea unui vector:</b><br><ol>". 3. $i++. atunci la fiecare iteraţie valoarea elementului curent este atribuită variabilei $valoare şi apoi se trece la elementul următor (a cărui valoare va fi atribuită variabilei la următoarea iteraţie). 10). } // o matrice $b[0][0] = "a". // un vector obisnuit $a = array (1. $b[1][0] = "c".sau foreach (expresie_vectoriala as $cheie => $valoare) instructiune Dacă se utilizează prima variantă. Execuţia ciclului se încheie în momentul în care nu mai există alte elemente în vector. } /* un vector ale carui elemente sunt identificate prin chei */ $a = array ( "unu" => 1. . foreach ($a as $v) { echo "<li><tt>\$a[$i] => $v</tt>\n <br>". "zece" => 10 ). /* parcurgerea vectorului. "trei" => 3. În continuare este un exemplu de folosire a celor doua sintaxe ale structurii foreach.

". O soluţie ar fi folosirea unor structuri if îmbricate sau a uneia singure în care apar mai multe construcţii elseif. 4.&nbsp. 3.&nbsp. echo "<br>". ?> Rezultatul codului de mai sus este: Parcurgerea unui vector: Parcurgere cu afisarea cheilor: 1. secvenţa de cod va fi următoarea: if ($variabila == instructiune #1 elseif ($variabila instructiune #2 elseif ($variabila instructiune #3 elseif ($variabila instructiune #4 else instructiune #5 valoare #1) == valoare #2) == valoare #3) == valoare #4) . 4. 2.foreach ($b as $v1) { echo "&nbsp. } echo "</tt><br><b>Parcurgerea unui vector generat dinamic: </b><br><tt> &nbsp. 2. 5) as $v) echo "$v\n". echo "</tt></td></tr></table>". Valoarea curenta este :1 Valoarea curenta este :2 Valoarea curenta este :3 Valoarea curenta este :10 • • • • $a[unu] => 1 $a[doi] => 2 $a[trei] => 3 $a[zece] => 10 O alta parcurgere: Parcurgerea unei matrice: • • • • $a[0] => 1 $a[1] => 2 $a[2] => 3 $a[3] => 10 a b c d Parcurgerea unui vector generat dinamic: 1 2 3 4 5 Structura switch În anumite cazuri trebuie să efectuăm anumite operaţii în funcţie de anumite valori ale unei expresii. 3. // un vector generat dinamic foreach (array (1. Dacă folosim structura if. Să presupunem că o anumită variabilă poate avea cinci valori distincte şi pentru fiecare valoare trebuie executată o anumită instrucţiune.". foreach ($v1 as $v2) echo "$v2\n".

Instrucţiunea break Această instrucţiune poate fi folosită pentru a întrerupe forţat execuţia unui ciclu sau a secvenţei de instrucţiuni corespunzătoare unei structuri switch. . numere reale sau şiruri de caractere. } #1 #2 #3 #4 #5 Prezentăm în continuare sintaxa generală a structurii switch: switch (expresie) { case valoare #1: grup instructiuni #1 case valoare #2: grup instructiuni #2 . case valoare #2: instructiune break. nu pot fi utilizate obiecte sau vectori.. secvenţa echivalentă este: swich ($variabila) { case valoare #1: instructiune break. case valoare #3: instructiune break. care va fi prezentată mai jos. Valoarea implicită este 1. ?> Mai departe aveţi cazul în care este întreruptă execuţia mai multor cicluri. case valoare #n: grup instructiuni #n [default: grup instructiuni #n + 1] } Pentru început se determină valoarea expresiei şi apoi se verifică dacă aceasta apare ca valoare pentru una dintre construcţiile case. vom considera că parcurgem elementele unei matrice pătratice cu n elemente şi n coloane până în momentul în care întâlnim o valoare nulă. Dacă aceasta lipseste. case valoare #5: instructiune break. case valoare #4: instructiune break. Dacă valoarea expresiei nu corespunde nici uneia dintre valorile corespunzătoare construcţiilor case.. toate instrucţiunile începând cu cea corespunzătoare valorii respective (până la sfârşitul blocului swich) vor fi executate. Execuţia acestor instrucţiuni poate fi întreruptă dacă este folosită instrucţiunea break. Trebuie precizat faptul că valorile corespunzătoare construcţiilor case pot fi numere întregi. atunci nu se execută nici o instrucţiune.Folosind structura switch. se execută instrucţiunile corespunzătoare construcţiei default. deci se întrerupe execuţia unei singure structuri. Cod: <?php foreach ($a as $v) if ($v < 0) break. Instrucţiunea poate fi urmată de un argument care indică numărul de structuri îmbricate a căror execuţie se încheie. În caz afirmativ. Următoarea secvenţă de cod PHP realizează parcurgerea elementelor unui vector de numere întregi până în momentul în care se întâlneşte un număr negativ.

înainte de următoarea iteraţie se evaluează (execută) expresia de incrementare (expresia #3 din sintaxa generală). do . foreach. Instrucţiunea continue Această instrucţiune este folosită pentru a întrerupe execuţia secvenţei de instrucţiuni din interiorul unui ciclu şi trecerea la următoarea iteraţie. . } ?> Următorul exemplu ilustrează efectul folosirii argumentelor pentru instrucţiunea continue. while (1) { echo "??Ciclul #2 <br>\n". La fel ca şi în cazul instrucţiunii break. while (1) { echo "??Ciclul #3<br>\n". $j < $n. ?> Instrucţiunea break poate fi utilizată pentru întreruperea execuţiei secvenţelor de instrucţiuni corespunzătoare structurilor for.Cod: <?php for ($i = 0. while ($i++ <5) { echo "Ciclul #1 <br>\n".<br>\n". poate apărea un argument care indică numărul structurilor îmbricate asupra cărora are efect. echo $v. while. $i < $n.while şi switch. Cod: <?php $i = 0. } echo "Acest mesaj nu va fi afisat niciodata. Exemplul următor realizează afişarea elementelor unui şir de numere întregi care sunt mai mari decât 1000. $j++) if ( ! $a [$i] [$j] ) break 2. $i++) for ($j = 0. Cod: <?php foreach ($a as $v) { if ($v <= 1000) continue. În cazul instrucţiunii for. continue 3.

} Rezultatul codului de mai sus este: Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Alte structuri PHP Există mai multe alte structuri PHP care pot fi utilizate în anumite scopuri... acestea sunt transmise prin valoare.<br>\n". În exemplul următor se calculează cu ajutorul unei funcţii PHP. $param2. execuţia funcţiei se încheie. Cod: . include_once şi require_once pot fi utilizate pentru a "insera" anumite instrucţiuni care sunt păstrate într-un alt fişier (document).. require. . Funcţiile PHP trebuie să utilizeze instrucţiunea return pentru a furniza un rezultat. O altă structură este declare care permite crearea unor directive în execuţie. În momentul în care este întâlnită construcţia return. Argumentele unei funcţii trebuie separate prin virgulă.?> } echo "Nici acest mesaj nu va fi afisat niciodata. Pentru ca funcţia să returneze un rezultat se foloseşte construcţia return care primeşte ca parametru o expresie care reprezintă valoarea funcţiei. Interpretorul PHP consideră că secvenşa din fişierul inserat se află în fişierul din care s-a "comandat" inserarea în poziţia în care apare structura de inserare. pătratul unui număr. Despre funcţii în PHP În PHP funcţiile pot fi definite de către utilizator folosind următoarea sintaxă: function numef ($param1. Vom aminti acum câteva dintre ele: Structurile include. implicit. $paramN) { // instructiuni } În PHP o funcţie poate fi definită oriunde în cadrul script-ului şi în interiorul unei funcţii poate să apară orice secvenţă validă de cod care include definirea de alte funcţii şi definiţii de clase. şi.

script: Iesire din a doua functie. echo "<b>In modificInt: </b>". modificExt ($s). . echo "<b>In script: </b>"."<br>".$s."<br>". echo "<b>In script: </b>". fapt care implică modificarea valorii parametrilor şi păstrarea noii valori după ce execuţia funcţiei s-a încheiat. } $s="Iesire din "."</b>". se foloseşte operatorul '&' înaintea numelui parametrului formal. ?> Rezultat: In In In In In script: Iesire din modificInt: Iesire din prima functie. ?> Rezultatul codului va fi: 4^2=16 Transmiterea parametrilor prin referinţă Pentru a transmite parametri unei funcţii prin referinţă. } function modificExt (&$s) { $s .$s.". echo "<b>In modificExt: </b>"."<br>".$s.$s. Nu există posibilitatea de supraâncărcare a unei funcţii.<?php function patrat($n) { return $n * $n. } echo "4^2=<b>"."<br>". script: Iesire din modificExt: Iesire din a doua functie. echo "<b>In script: </b>". de redefinire a ei după ce aceasta a fost definită în cadrul scriptului respectiv şi nu există nici posibilitatea de anulare a unei funcţii. modificInt ($s). Următorul exemplu indică modul în care se modifică valoarea unei variabile în interiorul unie funcţii şi modul în care această modificare este resimţită în exteriorul acesteia: Cod: <?php function modificInt ($s) { $s ."."<br>".= " a doua functie.= " prima functie. în momentul definirii funcţiei.patrat(4).$s.

primul parametru are numărul de ordine 0. $nr) si care returnează rezultatul transformării lui $nr din baza 16 în baza $baza. Funcţiile care folosesc un număr variabil de parametri nu au nici o particularitate în ceea ce priveşte definirea lor. . dacă este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare. Aceste funcţii se definesc la fel ca cele prezentate anterior. şi. în cazul în care parametrul actual lipseşte. ?> Rezultat: Ati comandat cafea.returnează valoarea parametrului care se află pe pozitia arg_num în lista de parametri. dacă se apeleaza transform (50). Ati comandat suc.func_get_arg(arg_num) . echo comanda("suc"). .func_num_args( ) .Parametri cu valori implicite În PHP parametrii formali pot avea valori implicite. interpretorul nu atribuie valoarea 50 parametrului $nr. dar pentru a putea accesa parametri se vor folosi următoarele funcţii predefinite: . atunci se va considera că are valoarea implicită.". echo "<br>". dacă avem o funcţie a cărei declaraţie este function transform ($baza=10. a cărei valoare implicită este 10.func_get_args( ) . Următorul exemplu ilustrează modul de folosire al funcţiilor când acestea au parametri formali cu valori implicite: Cod: <?php function comanda($s='cafea') { return "Ati comandat ".această funcţie returnează numărul parametrilor funcţiei care a apelat-o.returnează un tablou unidimensional care conţine valorile parametrilor pe care funcţia apelantă i-a primit. în caz contrar interpretorul PHP nu poate să decidă cărui parametru să-i atribuie valoarea de pe o anumită poziţie din lista de parametri. ci parametrului $baza şi generează o eroare deoarece lipseste valoarea parametrului $nr. De exemplu. În cazul în care se folosesc parametri cu valori implicite este necesar ca orice parametru care are o valoare implicită să se afle în partea dreaptă a tuturor parametrilor pentru care nu se folosesc valori implicite. Funcţii cu număr variabil de parametri O altă facilitate a limbajului PHP este aceea că oferă programatorului posibilitatea de a utiliza funcţii care au un număr nedeterminat de parametri. dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare. } echo comanda(). dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare. .".$s.

$i<func_num_args(). "calculator". În PHP există un caz special de rezultat numit referinţă. 2. aceasta trebuie declarată folosindu-se operatorul '&' înaintea numelui funcţiei. array("local". 1. O funcţie poate să returneze chiar şi liste sau obiecte. echo "<br>". "c onfiguratie". "calculator". ?> Cod: <?php function lista_parametrii() { foreach(func_get_args() as $i) { print_r ($i). 1. ?> Rezultat: Comanda: 1 calculator 2 procesoare configuratie Array ( [0] => local [1] => 2 [2] => 3 ) Valorile returnate de funcţii Rezultatul obţinut după apelarea unei funcţii poate avea orice tip. $i++) { print_r(func_get_arg($i)). "con figuratie". Acest operator trebuie să apară înaintea numelui funcţiei şi în . 2. echo "<br>". 3)). "procesoare". Primul exemplu afişează lista parametrilor funcţiei folosind funcţia func_num_argsşi func_get_arg.În continuare aveţi 2 exemple de utilizare a acestor funcţii. Pentru ca o funcţie să poată returna o referinţă. 3)). Cod: <?php function lista_parametri() { for ($i=0. "procesoare". 2. array("local". 2. } } echo lista_parametrii ("Comanda:". } } echo lista_parametri("Comanda:". iar al doilea exemplu afişează aceeaşi listă folosind numai funcţia func_get_args.

?> Rezultat: Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei. însă acest lucru nu este indicat deoarece. Variabilele de tip funcţie O altă facilitate a limbajului PHP în ceea ce priveşte funcţiile este aceea că suportă variabile de tip funcţie. poate duce la efecte neaşteptate ale executării unui script PHP. } $operatie = 'produs'. $z = &refer(). în anumite cazuri. $b) { return $a + $b. . } function suma($a.". empty. o variabilă va primi ca valoare numele funcţiei scris între ghilimele simple sau duble. Cod: <?php function produs($a. isset. În cazul în care interpretorul PHP găseşte un nume de variabilă urmată de o listă de parametri. o funcţie PHP poate să returneze o referinţă la o variabilă care a fost declarată în interiorul funcţiei. } $s = "Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei. Variabilele de tip funcţie nu funcţioneaza cu construcţii ale limbajului ca echo. acesta caută funcţia pe care variabila o referă şi în cazul în care există. 5). $b) { return $a * $b. Pentru a atribui un nume de funcţie unei variabile în PHP se foloseşte aceeaşi construcţie ca în cazul atribuirii unui şir de caractere.momentul când o variabilă primeşte ca valoare referinţa rezultată din apelul funcţiei. Mai jos aveţi un exemplu care ilustrează modul de lucru cu variabilele de tip funcţie. Acest lucru este util atunci când se folosesc liste de funcţii pentru prelucrarea anumitor tipuri de date. În exemplul următor se defineşte o funcţie al cărui rezultat îl constituie o referinţă: Cod: <?php function &refer() { global $s. În alte limbaje de programare efectele devin uneori fatale. unset. echo $z. include etc. şi anume. return $s. o execută. Spre deosebire de majoritatea limbajelor de programare moderne. $rez = $operatie(4.

Pentru a iniţializa variabilele cu valori care nu sunt constante trebuie folosit un constructor.$rez. În PHP.echo "4 * 5 = <b>". function nume_functie_n (parametri) { . datele membre nu pot fi iniţializate decât cu valori constante. ?> Rezultat: 4 * 5 = 20 4+5=9 Clase şi obiecte în PHP O clasă este o colecţie de variabile şi funcţii care operează asupra variabilelor respective.. Sintaxa folosită pentru declararea unei clase în PHP este: Cod: <?php class nume_clasa { // date membre var nume_variabila_1 . $operatie = 'suma'. echo "4 + 5 = <b>". // definitia functiei } . var nume_variabila_m // metode function nume_functie_1 (parametri) { ....."</b><br>". acest identificator este folosit de PHP în scopuri interne...$rez. Mai jos aveti un exemplu de clasă în care initializările nu sunt corecte: Cod: <?php ."</b><br>". 5). // definirea functiei } } ?> Pentru numele unei clase poate fi utilizat orice identificator permis în PHP cu o singură excepţie: sdtclass.. $rez = $operatie(4. În PHP funcţiile ale căror identificatori încep cu _ sunt considerate funcţii magice şi utilizarea acestora nu este recomandată.

ele pot fi privite ca fiind "amprentele" variabilelor propriu-zise.'Claudiu'. pentru a afişa suma sau produsul celor două numere vom putea apela cele două metode astfel: echo $aritm -> Suma ( ). Dacă. respectiv înmulţirea lor. function Suma () { return $this -> x + $this -> y. Acum putem utiliza metodele clasei. respectiv 6. Pentru a crea o variabilă al cărei tip este o clasă trebuie utilizat operatorul new. "pantof"). echo $aritm -> Produs ( ). var y = 3. rezultatele vor fi 9. Cod: <?php class Aritmetica { var x = 2. Vom obţine rezultatele 5. respectiv 20. . } } ?> Pentru a crea un obiect de tipul Aritmetica vom utiliza o instrucţiune de tipul: $aritm = new Aritmetica. $aritm -> y = 4. } ?> Obiecte În PHP clasele sunt considerate a fi tipuri de date. Valorile datelor membre pot fi şi ele modificate prin instrucţiuni de tipul: $aritm -> x = 5. În continuare vom defini o clasă Aritmetica cu două date membre x şi y care sunt numere întregi şi două metode care realizează adunarea.class Nepermis { var $data = date("Y-m-d"). var $nume = $prenume. var $obiecte = array ("minge". } function Produs() { return $this -> x * $this -> y. în urma modificării apelam din nou metodele Suma( ) şi Produs( ). var $dest = 'Mihai '.

o să adaug încă o variabilă şi o să crez două noi funcţii: una pentru calculul sumei celor trei variabile şi una pentru calcularea produsului lor: Cod: <?php class Aritmetica3 extends Aritmetica { var z = 4. ?> Rezultatul codului de mai sus este: Salut PHP4! În acest exemplu a fost utilizată pseudo-variabila $this. echo $salutare -> Salut(). O clasă derivată va păstra toate proprietăţile şi metodele clasei pe care o extinde şi poate conţine diferite proprietăţi şi metode noi. } } ?> . Pentru a extinde o anumită clasă se utilizează cuvântul cheie extends. function Salut() { return $this -> salut. în PHP nu este permisă moştenirea multiplă. O anumită clasă poate avea o singură clasă părinte. Extinderea claselor Deseori este necesară definirea unor clase cu proprietăţi (date membre) şi metode asemănătoare. aşadar. } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z. Aceasta este folosită pentru a indica faptul că se operează asupra unei date membre a obiectului curent. Pentru a usura definirea unor astfel de clase a fost introdus conceptul de extindere (derivare) a claselor. Nu există nici o posibilitate de a elimina din clasa derivată anumite proprietăţi sau metode ale clasei de bază. } } $salutare = new PHP4. function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z."<br>". ή următorul exemplu voi extinde clasa Aritmetica.Cod: <?php class PHP4 { var $salut = "Salut PHP4!".

. În continuare aveţi un exemplu care ilustrează modul în care pot fi create şi utilizate clasele derivate. function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z.</b>". $aritm3 -> y = 4. echo $aritm3 -> Produs(). } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z. echo "Suma celor trei numere: ". var $y = 3. echo "Produsul celor trei numere: ". echo "<b>Inainte de modificare. } function Produs() { return $this -> x * $this -> y. atunci pentru acest obiect vom putea utiliza atât metodele definite în cadrul clasei Aritmetica3: Suma3( )şi Produs3( )."<br>". echo $aritm3 -> Produs()."<br>". echo "Suma primelor doua numere: ". $aritm3 -> z = 3.Dacă definim un obiect prin intermediul unei instrucţiuni de genul: $aritm3 = new Aritmetica3. } } class Aritmetica3 extends Aritmetica { var $z = 4. function Suma() { return $this -> x + $this -> y. Cod: <?php class Aritmetica { var $x = 2. $aritm3 -> x = 5. echo "Produsul primelor doua numere: ". } } $aritm3 = new Aritmetica3."<br>". echo "<br>". echo $aritm3 -> Suma(). cât şi metodele definite în cadrul clasei de bază Aritmetica: Suma( )şi Produs( ). echo "<br><br>"."<br>". echo $aritm3 ->Suma().

În cazul în care nu este definit un constructor pentru o anumită clasă."<br>"."<br>"."<br>". se recomandă stabilirea unor valori implicite pentru toate argumentele constructorului. Constructori Un constructor este o metodă (funcţie) a unei clase care este apelată automat în momentul în care este creată o nouă instanţă a clasei (cu ajutorul operatorului new). În PHP.</b><br>". Rezultatul codului de mai sus este: Citat: Inainte de modificare.echo echo echo echo echo echo echo echo echo echo ?> "<b>Dupa modificare. Suma primelor doua numere: 12 Produsul primelor doua numere: 60 Suma celor trei numere: 12 Produsul celor trei numere: 60 În PHP clasele trebuie definite înaintea utilizării lor. "Produsul primelor doua numere: ". Suma primelor doua numere: 5 Produsul primelor doua numere: 6 Suma celor trei numere: 5 Produsul celor trei numere: 6 Dupa modificare. "Suma primelor doua numere: ". "<br>". $aritm3 -> Produs3(). orice funcţie care are acelaşi nume cu clasa în interiorul căreia este definită. Pentru a putea utiliza clasa fără a specifica nici un parametru în momentul creării unui obiect. "Produsul celor trei numere: ". pentru următoarea secvenţă de cod. este considerată ca fiind un constructor. aşadar clasa părinte va fi definită întotdeauna înaintea clasei fiu. Ei pot avea argumente. $aritm3 -> Produs3(). "Suma celor trei numere: ". De exemplu. dacă aceasta există. în momentul creării obiectului corespunzător variabilei $b. Constructorii pot fi folosiţi pentru iniţializarea datelor membre cu valori care nu sunt constante. $aritm3 -> Suma3(). $aritm3 -> Suma3(). iar acestea pot fi optionale. Cod: <?php class A { function A() . se utilizează constructorul clasei de bază."<br>". va fi apelat constructorul clasei A.

?> . A :: exemplu(). În majoritatea limbajelor de programare există funcţii speciale numite destructori care sunt apelate automat în momentul "distrugerii" unui obiect. $b = new B. } } class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". } function B() { echo "O functie obisnuita a clasei A. În PHP nu există destructori. Operatorul :: Uneori este utilă folosirea unor metode sau variabile ale clasei de bază sau ale unei clase care nu a fost instanţiată încă. $b -> exemplu(). } } ?> În PHP apelul constructorului clasei de bază trebuie să fie explicit dacă este necesară executarea operaţiilor corespunzătoare. } } class B extends A { function C() { echo "O functie obisnuita a clasei B.{ echo "Constructorul clasei A<br>". } } A :: exemplu().<br>".<br>". $b = new B. <br>". În acest scop a fost introdus operatorul :: Pentru a descrie modul de utilizare al acestui operator voi prezenta mai întâi un exemplu: Cod: <?php class A { function exemplu() { echo "Functia clasei de baza.

În locul utilizării denumirii clasei de baza poate fi folosită denumirea specială parent care este o referinţă la clasa de bază definită în cadrul construcţiei extends. Accesarea clasei de baza În exemplul anterior am utilizat o funcţie a clasei de bază. Aşadar. Pentru ca o astfel de operaţie să funcţioneze corect este necesară definirea clasei din care face parte obiectul respectiv. În exemplul anterior. În exemplul . deoarece funcţiile nu reprezintă valori. Aşadar. o funcţie a unei clase nu poate opera asupra unor proprietăţi ale clasei. } } ?> Serializarea obiectelor Prin serializare se înţelege crearea unui şir de octeţi care conţin reprezentarea internă (binară) a variabilei respective. În plus. ca "o funcţie a clasei" şi nu ca "o funcţie a unui obiect". Pentru a deserializa un obiect se foloseşte funcţia pereche unserialize( ). parent :: exemplu(). Folosirea denumirii speciale este utilă în cazul în care ierarhia de clase se modifică. nu şi metodele. Putem avea funcţii ale claselor. În schimb apelăm metoda $b -> exemplu( ). fără a mai fi necesare modificări în interiorul clasei derivate. Pentru a serializa un obiect este utilizată funcţia serialize( ) care returnează şirul de octeţi care conţine reprezentarea binară. Funcţia returnează valoarea variabilei serializate. în cadrul clasei B este redefinită funcţia exemplu( ). Dacă este serializat un obiect sunt salvate doar proprietăţile acestuia (variabilele membre) şi numele clasei din care face parte. serializarea permite "salvarea" valorilor unei variabile. dar poate utiliza variabile locale sau globale. o astfel de funcţie nu poate utiliza pseudo-variabila $this.Prin intermediul instrucţiunii A :: exemplu( ). definiţia "originală" (din cadrul clasei A) nu poate fi accesată în interiorul clasei B decât dacă ne referim la ea explicit prin intermediul operatorului ::. În acest caz este suficientă o singură modificare în cadrul construcţiei extends. Ca urmare. deci nu putem scrie o instrucţiune de tipul $a -> exemplu( ). în momentul unui astfel de apel nu se creeaza nici un obiect care este instanţă a clasei respective. Aşadar. dar nu putem avea variabile ale claselor. este apelată metoda exemplu( ) a clasei A. definiţia clasei B poate fi rescrisă astfel: Cod: <?php class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". aşadar se afişează mesajul 'Functia clasei de baza' cu toate că nu există nici un obiect care este o instanţă a acestei clase. De fapt.

function scrie() { echo $this -> msg. } } $a = new A. = unserialize ($s). în PHP referinţele nu sunt pointeri. În PHP denumirile variabilelor şi conţinutul acestora nu sunt unul şi acelaşi lucru. Şirul de octeţi obţinut în urma serializării va fi scris într-un fişier şi va fi citit din fişierul respectiv pentru efectuarea deserializării. fclose ($fp). $s). .următor aveţi prezentat modul în care poate fi serializat şi deserializat un obiect. ?> Pentru deserializare al doilea document va conţine următoarea secvenţă: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume". Referinţele pot fi utilizate pentru a accesa conţinutul unei variabile folosind mai multe nume. // salvarea sirului intr-un fisier $fp = fopen ("fisier". fputs ($fp. } } // $s $a // $a ?> citirea sirului din fisier = implode ("". Aşadar este posibil ca acelaşi conţinut să aibă denumiri diferite. Spre deosebire de limbajul C. dupa deserializare obiectul poate fi folosit -> show_one(). "w"). Primul document în care se realizează serializarea trebuie să conţină o secvenţă asemănătoare cu următoarea: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume". ci alias-uri într-o tabela de simboluri. De obicei serializarea şi deserializarea sunt realizate în documente php diferite deoarece aeste operaţii nu au aproape nici o utilitate dacă sunt folosite în cadrul aceluiaşi document. @file ("fisier")). $s = serialize ($a). function scrie() { echo $this -> msg.

Valoarea păstrată în locaţia de memorie respectivă este incrementată (devine 6) prin intermediul instrucţiunii $var++. Dacă unei astfel de funcţii i se transmite ca parametru un alt tip de expresie rezultatul este nedefinit. valoarea variabilei $a va fi 6 după executarea funcţiei.. această instrucţiune este echivalentă cu $var = &$GLOBALS ["var"]. instrucţiunea $a = &$b are ca efect faptul că $a şi $b referă aceeaşi variabilă.o instrucţiune new. . Un parametru transmis prin referinţă poate fi: .o variabilă. Să luăm în considerare următorul exemplu: Cod: <?php function inc(&$var) { $var++.. O altă posibilitate de utilizare a referinţelor este transmiterea prin referinţă a parametrilor unei funcţii.o referinţă returnată de o funcţie. De exemplu. Nu se poate spune că $a referă $b sau invers. Referinţe globale În momentul declarării unei variabile globale (printr-o instrucţiune de tipul global $var) se creează de fapt o referinţă spre o variabilă globală. În această situaţie $a şi $b<.Utilizarea referinţelor Referinţele PHP permit unor variabile cu denumiri diferite să corespundă unui acelaşi conţinut. ?> Iniţial valoarea variabilei $a este 5. . Cu alte cuvinte. Aşadar. } $a = 5. . Referinţa $this În cadrul unei metode a unui obiect $this este întotdeauna o referinţă spre obiectul care utilizează funcţia (obiectul curent). pentru o funcţie care are un parametru transmis prin referinţă nu se poate folosi o constantă în momentul apelului. pentru funcţia inc( ) prezentată anterior nu este permis un apel de forma inc(5)./em> au acelaşi statut. După apel variabila locală $var şi variabila din contextul apelant $a indică spre acelaşi conţinut. Cu alte cuvinte. inc($a). Datorită faptului că cele două variabile au acelaşi conţinut. Efectul unei astfel de transmisii este crearea unei variabile locale care referă spre acelaşi conţinut ca variabila din contextul apelant.

$open_thumbnails = opendir("thumbnails"). cât şi pozele care se află în folderul thumbnails dar nu se afla în folderul pictures. 1) != '.ini: extension=php_gd2. Odată apăsat un thumbnail vom deschide poza originală. } } closedir($open_thumbnails). 0.Crearea imaginilor thumbnails Acest tutorial vă va învăţa cum să creaţi thumbnail-uri ale unor imagini mai mari ca dimensiune. Să vedem în continuare cum vom face acest lucru posibil. 0. Este evident că putem adapta scriptul pentru orice format de imagine.') { $thumbnails[] = $file. Dacă librăria GD2 nu este activă o puteţi activa în felul următor în mediul WINDOWS: adăugaţi liniile următoare în php. Ceea ce este foarte important este că în aceste două foldere nu trebuie să se găsească decât imagini de tip JPG altfel vom întâmpina erori. ?> Vom reţine apoi în două variabile de tip vector numele pozelor care se află în folderul pictures dar nu se află în folderul thumbnails. GIF sau PNG însă scopul principal al acestui tutorial este acela de a vă face să întelegeţi care sunt paşii pe care trebuie sa îi urmaţi când faceţi un asemenea script. } else { $thumbnails = array().') { $pictures[] = $file. PHP-ul pe care îl rulaţi trebuie să aibă activată libraria GD2 pentru a rula acest script. şi îl vom denumi pictures şi unul pentru thumnail-uri pe care îl vom denumi thumbnails. Thumbnail-urile sunt nişte imagini în miniatură de o rezoluţie mai mică. Astfel pentru fiecare poză care exista în folderul pictures dar nu se află şi în folderul thumbnails îi vom crea o poză în miniatură cu dimensiunile stabilite prin .dll Vom deschide directorul pictures şi thumbnails şi vom citi numele fiecărui fişier care există în aceste directoare şi le vom memora în vectorul $pictures şi $thumbnails Cod: <?php $open_pictures = opendir("pictures"). 1) != '. } } closedir($open_pictures). while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file. În primul rând avem nevoie de două foldere: unul pentru imaginile originale. altfel veţi întâmpina o eroare prin care vă va fi adus la cunoştinţă că funcţia pentru imagini nu poate fi găsită.

acestea nu sunt necesare şi le vom şterge cu ajutorul funcţiei unlink(). $thumbnail_width. imageantialias($image_new. 0. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width. $image_attribs[0]. Vom crea imaginea jpg în calea specificată în variabila $thumbnail_name cu ajutorul funcţiei imagejpeg(). Pentru început vom returna o imagine din poza originală cu ajutorul funcţiei imagecreatefromjpeg() după care vom crea o imagine neagră cu dimensiunile calculate mai sus pentru thumbnail. $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]. true). $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. Vom afla în continuare noile dimensiuni ale pozei în miniatură calculate în variabilele $thumbnail_width şi $thumbnail_height prin îmulţirea dimensiunilor pozei originale cu $ratio. Vă amintiţi că mai sus am aflat care sunt pozele care se afla în directorul thumbnails dar nu . Rezoluţia pozei originale o aflăm cu ajutorul funcţiei getimagesize() care returnează un vector cu atributele pozei. $thumbnail_name). astfel încât dacă lungimea pozei originale este mai mare decât înălţimea. atunci $ratio va lua valoarea lungimei maxime setate în variabila $max_width împărţită la lungimea pozei originale. imagecopyresampled($image_new. $thumbnails). imagedestroy($image). $pictures). apoi vom copia imaginea originală peste imaginea thumbnail păstrând proporţiile. 0. foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. imagejpeg($image_new. Numele pozei în miniatură va fi acelaşi cu numele pozei originale numai că o vom salva în alt director. În continuare vom crea acele thumbnail-uri ale pozelor prin aplicarea funcţiilor PHP pentru imagini. iar în caz contrar $ratio va lua valoarea înălţimii maxime setate pentru thumbnail împărţite la înălţimea pozei originale. $max_height = 100. Calea către thumbnail o vom ţine într-o variabilă $thumbnail_name. $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio. Cod: $image = imagecreatefromjpeg($image_name). 0.variabila $max_width şi $max_width bineânţeles păstrând proporţiile pozei originale calculate cu ajutorul variabilei $ratio. $image.$value. $thumbnail_height. $thumbnail_heig ht). $image_attribs[1]). 0. $max_width = 100. Cod: <?php $diff_pic = array_diff($pictures. $thumbnail_name = 'thumbnails/'. $image_attribs = getimagesize($image_name). } ?> Este posibil ca în directorul thumbnails să se afle imagini ale pozelor care nu se mai află în directorul pictures. $diff_tumb = array_diff($thumbnails.$value.

} else { $thumbnails = array(). Cod: <!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN" "http:// www. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file. Cod: <?php foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/". . 1) != '. Mai jos aveţi întreg codul sursă pentru crearea imaginilor thumbnail şi afişarea acestora în pagină. 0.$value).se afla în directorul pictures cu ajutorul funcţiei array_diff() care face diferenţa dintre valorile primului vector analizat şi cel de-al doilea vector.dtd"> <html xmlns="http://www.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional. } } closedir($open_pictures). $open_thumbnails = opendir("thumbnails"). charset=iso-8859-1" /> <title>Thumbnails</title> </head> <body> <?php $open_pictures = opendir("pictures"). 1) != '.w3.') { $pictures[] = $file.org/1999/xhtml"> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html. } } closedir($open_thumbnails). 0. $diff_pic = array_diff($pictures.w3. $thumbnails). } ?> În acest moment avem create thumbnail-urile imaginilor originale şi le vom afişa în pagină încadrate într-un tabel cu $modulo celule.') { $thumbnails[] = $file. cu link către pozele originale.

0. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. $pictures). 0. true). $thumbnail_name = 'thumbnails/'. echo '<img src="thumbnails/'. $image_attribs = getimagesize($image_name). $thumbnail_name). } $open_thumbnails = opendir("thumbnails"). 0. echo '<td align="center" valign="middle"><a href="pictures/' . 0.$value. imageantialias($image_new. $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. imagedestroy($image).$value. $l = 0. 0. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width. $image = imagecreatefromjpeg($image_name).$diff_tumb = array_diff($thumbnails. } } closedir($open_thumbnails). imagecopyresampled($image_new. if($unfinished != 0) { for($k = $unfinished. $max_width = 100. echo '<table border="0" align="center">'. $k < $modulo. $thumbnail_width. foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. $unfinished = $l % $modulo. $thumbnail_height. $image. $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio.'" target="_blank" title="Click to enlarge!" >'.$value). } $l++. $image_attribs[1]). $image_attribs[0].$file. imagejpeg($image_new. $thumbnail_heig ht). } foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/". $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]. echo '</a></td>'.') { if($l % $modulo == 0) { echo '<tr>'. } if($l % $modulo == $modulo .$file. $modulo = 4.1) { echo '</tr>'. $max_height = 100. 1) != '. $k++) { .'" alt="thumbnail" borde r="0" />'.

După introducerea informatiilor necesare va fi accesată din nou pagina web dar. Pentru a trimite mesajul care cere autentificarea este utilizată funcţia header() . de această data. echo "<title>Autentificare</title>". anumite site-uri au accesul restricţionat şi conţinutul lor poate fi accesat numai de către anumite persoane autorizate. variabilele predefinite PHP_AUTH_USER. parola.</p>". După cum probabil ştiţi. } echo '</table>'.opaq. echo "</head><body>".echo '<td>&nbsp. Un exemplu în care este prezentată o autentificare înaintea accesării informaţiilor este prezentat în continuare: Cod: <?php if (!isset($_SERVER['PHP_AUTH_USER'])) { header ('WWW-Authenticate: Basic realm="php4"'). echo "<p>Parola introdusa este <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_PW']}</i>< /b>. } ?> . precum şi informaţii despre starea conexiunii. } echo '</tr>'. PHP_AUTH_PW şi PHP_AUTH_TYPE vor conţine numele de utilizator. uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini. echo "</body></html>". exit. Nu este posibilă decât autentificarea de tip "Basic". echo "<p>Salut <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_USER']}</i></b>!</p>". respectiv tipul autentificării. echo 'Pentru accesarea continutului este necesara o autentificare!' .org Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie.0 401 Unauthorized'). header ('HTTP/1. Programul de navigare va afişa o casetă de dialog care permite introducerea unui nume de utilizator şi a unei parole. Una dintre variantele prin care poate fi verificat faptul dacă un anumit utilizator are dreptul de a accesa un anumit site este cererea introducerii unui nume de utilizator şi a unei parole în momentul în care persoana respectivă încearcă să acceseze aceste informaţii. În momentul acceasării paginii web este trimis un mesaj care indică faptul că autentificarea este necesară. } else { echo "<html><head>". ?> </body> </html> Articol preluat de la http://boo.</td>'.

În situaţia în care este apăsat butonul Cancel. pagina web generată va conţine un mesaj de avertizare. cuvântul Basic trebuie scris cu majusculă. cum ar fi /foo/bar/. indiferent dacă în script aţi trimis întâi text şi apoi headere (folosind prima funcţie. În PHP există o funcţie specială care poate fi folosită pentru crearea cookie-urilor şi anume setcookie(). buffer-ul se va genera pe măsură ce primeşte date. domeniu. iar la sfârşit. Ca şi alte headere. va returna TRUE. Funcţia setcookie. adică se poate seta folosind funcţia time() plus numărul de secunde până când doriţi să expire. headerele se vor trimite primele apoi restul buffer-ului). cookies trebuie trimis înaintea oricărui caracter din script (aceasta deoarece există o restricţie de protocol. sau puteţi folosi mktime().. Pentru o compatibilitate cât mai mare. cookie va expira la cookie-ul nu va mai putea fi terminarea sesiunii curente (când se închide utilizat. iar între HTTP/1.Rezultatul codului de mai sus îl puteţi vedea dând clik aici. Dacă setcookie() a putut genera cu succes cookie-ul.ob_end_flush() . şi astfel la sfârşit se vor trimite toate odată. valoarea cookie-ului (informaţia valoarea va fi preluată prin corespunzătoare). Începând de la php4. Valoarea standard este setată . Dacă nu e setat. doar prezenţa primului parametru fiind obligatorie. când se cere închiderea buffer-ului prin apelarea celei de-a doua funcţii . numele de utilizator şi parola sunt afişate. Funcţia defineşte un cookie care va fi trimis împreună cu celelalte headere HTTP. Aceasta nu indică dacă userul a acceptat sau nu cookie. Parametru Descriere Exemplu nume şir de caractere care reprezintă 'nume_cookie' va fi apelat ca numele cookie-ului $_COOKIE['nume_cookie'] valoare şir de caractere care reprezintă Presupunând că numele este 'cookiename'. expirare. headerele trebuiesc trimise primele. valoarea pentru realm trebuie să fie cuprinsă între ghilimele (nu între apostrofuri). accesa cooke-ul atunci cookie va fi accesibil doar pentru fişierele şi scripturile din directorul /foo/ (de pe server) înclusiv toate sub-directoarele acelui director. ci doar că a fost generat şi trimis cu succes. setcookie() va genera un mesaj de eroare de tipul FALSE. Dacă este setat ca '/foo/'. începând cu headerele şi continuând cu restul paginii. În practică. gen parola) expirare un număr întreg care indică time()+60*60*24*30 va seta cookie să expire momentul de timp în care în 30 de zile. cale şir de caractere care reprezintă o Dacă este setată ca '/'. se va verifica validitatea lor. În acest exemplu. care va fi $_COOKIE['cookiename'] salvat pe calculatorul clientului (nu trimiteţi date sensibile. Dacă a fost trimis ceva la browser (chiar şi un simplu spaţiu blank) înainte de apelarea acestei funcţii. securitate).0 şi 401 trebuie să existe exact un spaţiu.ini (în fişierul de configurare al serverului). puteţi folosi funcţiile ob_start() la începutul scriptului şi ob_end_flush() la sfârşitul scriptului pentru a se genera un buffer cu tot ce trebuie trimis la browser. O altă variantă este de a seta directiva output_buffering din php. Valoarea este în format browserul) "Unix timestamp". Sintaxa este: setcookie(nume. valoare. cookie va fi accesibil cale generică a fişierelor care pot pentru întreg domeniu. de obicei printr-o interogare a unei baze de date. înaintea oricărui mesaj). nu se poate trimite conţinutul paginii şi apoi headerul. cale. Funcţia setcookie() are şase parametri.

com veţi face cookie-ul disponibil doar pentru sub-domeniul www. şir de caractere care reprezintă Pentru a face cookie disponibil pentru toate domeniul pe care trebuie stocate subdomeniile. număr întreg care. Se observă că momentul expirării este setat ca fiind anterior momentului executării operaţiei de stergere.1).com'. Un exemplu de creare şi utilizare a unor astfel de şiruri este prezentat în continuare: Cod: <?php setcookie ("cookie[three]".domeniu. "cookiethree").ro".domeniu securitate ca directorul curent (directorul curent adică directorul în care există scriptul care a setat acel cookie). Cu ajutorul funcţiei setcookie() este posibilă şi ştergerea cookie-urilor. Pentru alte detalii vedeţi specificaţiile de aici. În continuare sunt prezentate câteva exemple de apeluri prin care sunt create cooke-uri: . "/articole/". dar îl face compatibil cu mai multe browsere. time()+3600). arată că informaţia poate fi transmisă doar folosindu-se o conexiune HTTPS securizată.setcookie ("TestCookie".setcookie ("TestCookie". de exemplu domeniu. se va folosi în poziţia respectivă fie şirul vid. Dacă unul dintre aceştia nu este utilizat. "cookietwo").php4. atunci toţi parametrii anteriori trebuie să fie prezenţi. dacă are 0 sau 1 valoarea 1 (TRUE). Setând ca www. "". "Test".as. setcookie ("cookie[two]". setcookie ("cookie[one]". "/comenzi/". ". "PHP4").setcookie ("TestCookie". Următoarele exemple ilustrează modul în care poate fi realizată această operaţie: setcookie ("TestCookie". time()-3600. if (isset ($cookie)) { while (list($name.php4.seta astfel '. "".ro".$value)=each($cookie)) { echo "$name == $value<br>". } } ?> .example. time()-3600).as. time()+3600. Punctul dinainte nu ul este neaparat necesar. Există posibilitatea de a crea şiruri de cookie-uri prin simpla introducere a parantezelor drepte în denumiri. "Site". 1). // expiră dupa o oră de la creare . Setarea de bază este 0 (FALSE) Dacă unul dintre parametri este prezent. fie valoarea 0. "cookieone"). ". . sau setcookie ("TestCookie".com puteţi fişierele care pot accesa cookie.

de exemplu. cât şi a celor binare. formularul prin intermediul căruia este ales fişierul va fi prelucrat de către un script PHP. Un astfel de formular poate fi creat. Voi prezenta în continuare un exemplu cu ajutorul căruia se generează o pagină care conţine denumirile şi valorile tuturor cookie-urilor. este disponibil vectorul $_COOKIE. el trebuie să aibă la dispoziţie un formular care să permită alegerea fişierului. poate fi utilizat pentru alegerea unui fişier care urmează a fi încărcat. Cod: <html> <head> <title>Incarcarea unui fisier pe server</title> </head> <body> <form enctype="multipart/form-data" action="upload. Formularul de încarcare (upload) Pentru ca utilizatorul să poată încărca un fişier. Folosind autentificarea PHP şi funcţiile de manipulare a fişierelor. În continuare este prezentat un document HTML care generează o pagina web care permite alegerea unui fişier şi încărcarea sa pe un server. Este posibilă încărcarea atât a fişierelor text. URL-ul care este folosit ca valoare pentru atributul action al marcajului <from> trebuie să reprezinte documentul php care va realiza încărcarea. pot fi utilizate ultimile versiuni ale celor mai cunoscute browsere. Cod: <?php foreach ($_COOKIE as $cheie=>$valoare) { echo "$cheie = $valoare<br>".php" method="post"> Alegeti fisierul: <br> <input name="fisier" type="file"> <input type="hidden" name="MAX_FILE_SIZE" value="1024"><br> <input type="submit" value="Trimite fisierul!"> </form> </body> </html> Butonul Browse. } ?> Fişierele pot fi încărcate pe un server dacă utilizatorul foloseşte un program de navigare compatibil RFC-1867. avem controlul total asupra utilizatorilor care pot încărca fişiere şi asupra operaţiilor efectuate cu fişierul încărcat.. Este posibilă specificarea fişierului precizând exact calea în caseta de text afişată. Pentru script-ul care prelucrează formularul prezentat anterior.. Pentru a manipula fişierele poate fi utilizat tabloul $_FILES.Pentru a accesa cookie-urile stocate pe calculatorul unui vizitator al paginii Web. Operatia de încarcare (upload) Aşadar. folosind limbajul HTML standard. informaţiile referitoare la fişierul încărcat vor fi .

"/directorul/dorit").$_FILES['fisier'] ['fisier'] ['error'] un cod de eroare generat în urma efectuării încărcării. Elementele acestui vector sunt prezentate în cele ce urmează: .acceasate folosind variabila $_FILES['fisier'] care este tot un vector. exprimată în bytes.$_FILES['fisier'] ['tmp_name'] numele temporar pe care îl are fişierul pe server după încheierea procesului de încărcare. .$_FILES['fisier']['name']."/directorul/dorit").$_FILES['fisier'] ['name'] numele pe care îl are fişierul pe calculatorul utilizatorului. sunt generate anumite coduri de eroare.0. } ?> O variantă alternativă ar fi: Cod: <?php move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name'].3. . Versiunea 4. ?> Coduri de eroare Începând cu versiunea PHP 4. } else { echo "Eroare de transfer ".$_FILES['fisier'] ['type'] tipul fişierului în cazul în care programul de navigare furnizează această informaţie.UPLOAD_ERR_OK (0) nu a fost semnalată nici o eroare în timpul transferului. în urma efectuării unui transfer. Codurile de eroare care pot fi generate sunt următoarele: . În funcţie de codul de eroare generat în urma operaţiei. .$_FILES['fisier'] ['size'] dimensiunea fişierului. . O secvenţă de instrucţiuni PHP care poate fi folosită pentru a prelucra fişierul încărcat şi a-l muta în directorul dorit este următoarea: Cod: <?php if (is_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name')) { copy($_FILES['fisier']['tmp_name']. .0 introduce constante predefinite pentru fiecare dintre aceste coduri. trebuie realizate diferite acţiuni. Codul de eroare poate fi accesat prin intermediul elementului ['error'] al vectorului care păstrează informaţiile despre fişier. operaţia de încărcare s-a încheiat cu succes. Fişierul va fi stocat pe server în directorul care conţine fişierele temporare.2. un exemplu ar putea fi image/gif.

tot conţinutul fişierului inclus este inserat în poziţia în care apare directiva. dar această varianta. În acest caz.GIF. Includerea fişierelor Deseori. în timp ce $_FILES['fisiere'] ['name'][1] va avea valoarea DOC1. poate fi utilizată directiva include(). Practic. Dimensiunile celor două fişiere pot fi determinate folosind valorile $_FILES['fisiere']['size'][0]. Evident..UPLOAD_ERR_NO_FILE (4) nu a fost încărcat nici un fişier.UPLOAD_ERR_FORM_SIZE (2) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă indicată de directiva MAX_FILE_SIZE care este specificată în formular. Încărcarea mai multor fişiere Există posibilitatea de a încărca mai multe fişiere dacă sunt folosite nume diferite pentru marcajul <input> utilizat pentru afişarea casetei de text şi a butonului folosite pentru alegerea fişierului.TXT cu următorul conţinut: Cod: . această valoare este specificată prin intermediul unui câmp ascuns al cărui text este MAX_FILE_SIZE. pe lângă faptul că este incomodă. duce la un consum mărit de spaţiu pe server şi.PDF. este posibil ca fişierele încărcate să fie organizate automat într-un vector. Pentru a accesa un astfel de fişier. Sintaxa acestei directive este include(fisier). respectiv $_FILES['fisiere']['size'][1]. la numele folosite trebuie adaugate caracterele ' [ ] '. .PDF. din punct de vedere logic.INI). De asemenea. $_FILES['fisiere']['name'][0] va avea valoarea POZA1. în cazul în care secvenţele sunt lungi sau sunt folosite în foarte multe pagini. Pentru aceasta. .GIF şi DOC1.php" method="post" enctype="multipart/form-data"> Alegeti fisierele:<br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input type="submit" value="Trimite fisierele"> </form> ?> Să presupunem că am ales să încărcăm fişierele POZA1. mai multe pagini web pe care le creăm trebuie să conţină secvenţe identice. putem copia secvenţele dintr-un fişier în altul.UPLOAD_ERR_INI (1) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă permisă (această valoare este specificată în momentul configurării server-ului şi poate fi schimbată modificând fişierul PHP.UPLOAD_ERR_PARTIAL (3) fişierul a fost încărcat doar parţial.. Un exemplu este prezentat în continuare: Cod: <?php <form action="upload. Interpretorul PHP permite păstrarea secvenţelor comune în fişiere separate şi accesarea acestora din cadrul altor documente PHP. problema este destul de importantă. . Să presupunem că avem un fişier numit HELLO.

În concluzie. atunci acesta nu ar fi interpretat ca fiind cod php. Pentru a . Aşadar. Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php include("HELLO. Aceasta se datorează faptului că în momentul includerii unui fişier se iese din modul PHP şi tot textul este interpretat ca fiind cod HTML. ci ca fişier html. acesta trebuie obligatoriu să indice faptul că secvenţele de text din cadrul său reprezintă instrucţiuni php.TXT ar conţine doar secvenţa echo "Pagina de test". ?> </body> </html> Pentru ca fişierul inclus să fie interpretat. domeniul de vizibilitate al variabilelor folosite în fişierul inclus este acelaşi cu domeniul pe care l-ar fi avut dacă ar fi apărut în cadrul funcţiei.. Aşadar.<?php echo "Pagina de test".. După interpretarea textului din fişierul inclus se intră din nou în modul PHP. folosirea celor două fişiere este echivalentă cu utilizarea următorului fişier: Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php echo "Pagina de test". ?> În continuare aveţi un model în care puteţi vedea cum poate fi inclus acest fişier într-un document php. ?> este necesară pentru ca textul să fie interpretat corect. atunci se consideră că toate instrucţiunile din cadrul fişierului inclus fac parte din corpul funcţiei. ?> </body> </html> Includerea în cadrul funcţiilor Dacă directiva de includere apare în cadrul unei funcţii. prezenţa construcţiei <?php.TXT").. Dacă fişierul HELLO.

ilustra acest aspect vom considera un fişier var.txt care conţine secvenţa:
Cod:

<?php $culoare = "verde"; $fruct = 'mar'; ?>

şi următorul document PHP:

Cod:

<?php function fructe() { global $culoare; include('var.txt'); echo "un $fruct $culoare<br>"; } fructe(); echo "un $fruct $culoare<br>; ?>

Rezultatul va fi: un mar verde un verde După cum se poate vedea, variabilele definite în cadrul fişierului inclus au domeniul de vizibilitate corespunzător funcţiei fructe(). Din aceste motive valoarea variabilei $fruct nu este disponibilă în afara funcţiei. Valoarea variabilei $culoare este disponibilă şi în afara funcţiei, deoarece a fost declarată ca fiind o variabilă globala. Aşadar, instrucţiunea echo din cadrul funcţiei duce la afişarea mesajului un mar verde, deoarece ambele valori ale variabilelor sunt disponibile, iar instrucţiunea din afara funcţiei duce la afişarea mesajului un verde, deoarece, în afara funcţiei, variabila $fruct nu a fost definită anterior şi este automat iniţializata cu şirul vid. Includeri prin HTTP După cum aţi observat, directiva include are ca parametru un şir de caractere care conţine numele fişierului care va fi inclus. Acesta

poate fi orice URL valid, aşadar este posibilă includerea unui fişier aflat pe un alt server. Un exemplu ar putea fi include("http://www.site-ul.meu/pagina.mea");. O astfel de directivă funcţioneaza doar dacă se foloşeste PHP 4.3.0 sau o versiune ulterioară. Includerea unui fişier o singură dată Uneori, mai ales în situaţiile în care se folosesc variabile pentru numele fişierelor incluse, este posibil ca anumite fişiere să fie incluse de mai multe ori. De obicei, fişierele incluse conţin definiţii ale unor funcţii sau clase, motiv pentru care este de dorit ca un astfel de fişier să nu fie inclus de mai multe ori. Pentru ca un fişier să fie inclus o singură dată, se utilizează o directiva alternativă numită include_once. După cum rezultă din denumire, un fişier va fi inclus o singură data. Cu alte cuvinte, în momentul în care se cere includerea unui fişier, se verifică dacă acesta a fost deja inclus şi în această situaţie directiva nu are nici un efect (fişierul nu este inclus încă o dată). Alternative: Pe lângă directivele includeşi include_once există două alte directive a căror utilizare are un efect aproape echivalent. Acestea sunt require (echivalentă cu include) şi require_once (echivalentă cu include_once). Singura diferenţa dintre include şi require (respectiv dintre include_onceşi require_once) este dată de modul în care este tratată situaţia în care fişierul care se doreşte a fi inclus nu există sau nu este disponibil. În cazul directivelor include şi include_once este generat un avertisment şi execuţia script-ului continuă fără ca fişierul să fie inclus. Practic, din punct de vedere logic, este ignorată directiva. În cazul directivelor require şi require_once este generată o eroare fatală şi execuţia script-ului este întreruptă. Aşadar, în situaţiile în care este absolut necesară existenţa fişierului, pentru a nu apărea efecte bizare, trebuie utilizată directiva require, respectiv require_once. Starea conexiunii În PHP, conexiunea poate avea una dintre cele trei stări posibile: - NORMAL (0) starea normală de funcţionare; - ABORTED (1) utilizatorul care accesează pagina generată de script-ul aflat în execuţie s-a deconectat (de obicei prin apăsarea butonului Stop al programului de navigare); - TIMEOUT (2) a fost atinsă limita de timp impusă de PHP. Pentru fiecare dintre cele trei stări există un indicator (flag) care este setat sau nu în funcţie de starea conexiunii. În funcţie de script, este necesar sau nu ca execuţia acestuia să se incheie în momentul în care este întreruptă conexiunea. De exemplu, în cazul în care script-ul actualizează o bază de date ar fi de dorit ca execuţia să continue. În principiu, este indicat ca script-urile să îşi încheie execuţia chiar dacă datele de ieşire nu vor mai fi trimise utilizatorului. Pentru a decide dacă execuţia script-ului se va încheia în momentul întreruperii conexiunii puteţi (sau nu!) să apelaţi funcţia

ignore_user_abort(). Implicit, în momentul în care conexiunea este întreruptă, se întrerupe şi execuţia script-ului. Este posibil (chiar recomandabil!) să fie definită o funcţie care va fi executată înaintea întreruperii execuţiei script-ului. Aceasta poartă denumirea de funcţie de dezactivare (shutdown function) şi este definită la fel ca orice altă funcţie. Pentru a specifica faptul că o anumită funcţie trebuie apelată înaintea intreruperii execuţiei, aceasta trebuie înregistrată ca fiind funcţie de dezactivare. Aceasta se realizează printr-un apel al funcţiei registrer_shutdown_function(). În cadrul funcţiei se poate testa dacă execuţia a fost determinată de întreruperea conexiunii prin apelarea funcţiei connexion_aborted(). Aceasta va returna valoarea TRUE dacă a fost întreruptă conexiunea. Funcţia de dezactivare va fi apelată automat şi în cazul în care este depăşită limita de timp. În cadrul funcţiei se poate testa dacă un astfel de eveniment a avut loc prin apelarea funcţiei connection_aborted() care returnează valoarea TRUE în cazul depăşirii acestei limite. Există posibilitatea de a testa ambele indicatoare printr-un singur apel al funcţiei connection_status(). Funcţia va returna un număr întreg ai cărui biţi reprezintă indicatoarele. De exemplu, dacă sunt setate indicatoarele ABORTED şi TIMEOUT, valoarea returnată va fi 3. Trebuie remarcat faptul că este posibil ca indicatorii ABORTED şi TIMEOUT să fie ambii setaţi la un moment dat. Această situaţie poate apărea în cazul în care întreruperea conexiunii este ignorată. PHP va detecta faptul că a fost întreruptă conexiunea şi va seta indicatorul corespunzător. Totuşi, execuţia script-ului va continua şi este posibil să expire şi limita de timp, moment în care este setat şi indicatorul TIMEOUT. Implicit, limita de timp este de 30 de secunde, dar ea poate fi modificată folosind funcţia set_time_limit(). Fişiere aflate la distanţă Aşa cum am spus în secţiunea dedicată includerii fişierelor, începând cu versiunea PHP 4.3.0 este posibilă includerea de fişiere aflate pe alte servere. Evident, este posibilă utilizarea de fişiere aflate pe alte servere şi în alte scopuri. Practic, în aproape toate funcţiile care manipulează fişiere, pot fi folosite atât fişiere locale, cât şi fişiere aflate la distanţă. În continuare este prezentat modul în care pot fi citite date dintr-un fişier aflat pe server:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul r de la citire (read) $file = fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "r"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // citirea datelor din fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Pentru a scrie în fişier se poate folosi o secvenţă de tipul:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul w de la scriere (write) $file=fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "w"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // scrierea datelor in fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Puteţi folosii aceste idei pentru a creea o pagină cu acces restricţionat, şi unde să scrieţi într-un fişier pe server datele vizitatorului (cum ar fi adresa lui de ip, host, timpul cât a stat pe pagina respectivă, ce pagini a vizitat etc...).

Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor

Funcţia array_change_key_case Această funcţie realizează conversia tuturor literelor care apar în cadrul denumirilor cheilor elementelor unui tablou. Funcţia are doi parametri: un tablou asupra căruia se vor efectua modificările şi un întreg care arată dacă se vor converti toate literele mari în litere mici sau invers. Pentru acest parametru pot fi utilizate constantele predefinite CASE_UPPER (conversie la litere mari) şi CASE_LOWER (conversie la litere mici). Acest parametru poate lipsi, caz în care va avea valoarea implicită CASE_LOWER , deci va realiza conversia tuturor literelor mari în litere mici. Următorul script PHP ilustrează modul în care poate fi utilizată această funcţie.

Cod:

<?php $a = array("Pagina" => "Pagina", "de" => "de", "Php" => "Php"); echo "<TABLE cellpadding= 5> <TR><TD><B>Tabloul initial:</B><TD> <TT>"; print_r($a); echo "</TT> <TR><TD><B>Tabloul dupa conversia implicita:</B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a); print_r($b); echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mari: </B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a,CASE_UPPER);

$b = array_change_key_case($a. Funcţiile array_diff şi array_diff_assoc Uneori dorim să eliminăm dintr-un tablou anumite elemente. În continuare este prezentat un exemplu care arată utilizarea acestei funcţii: Cod: <?php $vector = array("a". valorile acestora rămânând nemodificate. iar valorile vor fi 2. Funcţia va returna un tablou al bucăţilor (un tablou de tablouri). şi anume: vectorul care urmează a fi împărţit. "c". funcţia are efect doar asupra cheilor elementelor. . "d". echo "<p>". dimensiunea unei bucăţi (numărul de elemente) şi un indicator care arată dacă se păstrează sau nu cheile elementelor (acesta poate lipsi. Paginaşi mea. În cazul functiei array_diff_assoc( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare şi aceeaşi cheie. De exemplu. în acest caz are valoarea implicită false. iar valoarea elementului respectiv este dată de numărul apariţiilor. echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mici: </B><TD><TT>". echo "</pre>". print_r($b). print_r(array_chunk($vector. acestea vor avea cheile 1. în urma execuţiei unei secvenţe de forma: $tablou = array (1. deci nu se vor păstra cheile elementelor). Funcţia array_chunks Această funcţie poate fi utilizată pentru a împărţi un tablou în mai multe bucăţti (chunks). În cazul funcţiei array_diff( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare. print_r(array_chunk($vector.print_r($b). Pentru fiecare valoare se va genera un singur element (chiar dacă valoarea apare de mai multe ori). "b". $rez = array_count_values ($tablou). Acestea au ca parametri mai multe tablouri şi returnează un tablou care conţine toate elementele din tabloul reprezentat de primul parametru care nu apar în nici unul dintre tablourile corespunzatoare celui de-al doilea parametru. "Pagina" . atunci ultima bucată va fi mai "scurtă" . "e"). 2. TRUE)). respectiv 1. În cazul în care numărul elementelor tabloului iniţial nu este multiplu al dimensiunii unei bucăţi. 1. "Pagina" ). 2.CASE_LOWER). vectorul $rez va conţine trei elemente. "mea" . echo "<pre>". ?> După cum se poate vedea. echo "</TT></TABLE>". în acest scop pot fi utilizate funcţiile array_diff( ) şi array_diff_assoc( ) . Ea are trei parametri. 2)). ?> Funcţia array_count_values Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou ale cărui elemente au chei date de valorile elementelor tabloului transmis ca parametru.

Funcţia are trei parametri: primul reprezintă indicele la care începe completarea. Funcţia array_filter Această funcţie realizează o filtrare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. print_r(array_filter($vector. Această funcţie trebuie să fie definită şi va fi apelată pentru fiecare element al vectorului. pentru tabloul definit prin $tablou = array("A" => "Pagina" . valorile tuturor acestora fiind Pagina mea! . } $vector = array("2". echo "<pre>". în urma executării apelului $b = array_flip($tablou) tabloul $b va avea forma . pentru fiecare element va fi creat un element a cărui cheie va fi vaIoarea elementului în tabloul iniţial şi a cărui valoare va fi cheia elementului din tabloul iniţial. echo "<p>". "5". Funcţia array_filter( ) are ca parametri un tablou şi identificatorul funcţiei care este utilizată pentru filtrare. "C" => "php"). În cazul în care funcţia returnează valoarea true (eventual. în urma executării instrucţiunii $a = array_fill(5.Funcţia array_fill Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa cu o anumită valoare elementele unui tablou. } function par($var) { return 1 . în urma conversiei la tipul boolean). De exemplu. în caz contrar. print_r(array_filter($vector. 8. par)). echo "</pre>". elementul este păstrat.$var % 2. vom avea un tablou cu sase elemente (cheile acestora sunt 5. al doilea reprezintă numărul elementelor completate. Funcţia array_filter( ) returnează vectorul obţinut după eliminarea elementelor. acesta este eliminat. În continuare este prezentat un exemplu în care se utilizează această funcţie pentru a filtra elementele unui vector în funcţie de paritatea acestora. impar)). 6. Cod: <?php function impar($var) { return $var % 2. "7"). iar cel de-al treilea indică valoarea cu care se completează elementele. 7. "B" => "de" . 9 si 10). De exemplu. ?> Funcţia array_flip Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou în care a fost realizată o interschimbare a cheilor elementelor cu valorile. "4". 6. 'Pagina mea! ' ). Cu alte cuvinte.

Pentru aceasta vom utiliza valoarea null pentru funcţia transmisă ca parametru. în cazul în care se foloseste un parametru suplimentar. În acest caz. şi el. Funcţia array_keys şi array_values Aceste funcţii returnează un vector care conţine ca valori toate cheile (respectiv toate valorile) elementelor unui tablou transmis ca parametru. vor fi eliminate toate aceste elemente. "de" => "B" . 3. Există posibilitatea de a transmite mai multe tablouri ca parametri. datorită faptului că elementele unui vector trebuie să aibă chei distincte. Funcţiile array_intersect şi array_intersect_assoc Aceste funcţii au un comportament similar funcţiilor array_diff( ). aşa cum sugerează şi numele. $b = array_map("cub". 27. 8. Funcţia array_key_exists Această funcţie are doi parametri (o cheie şi un vector) şi verifică.array("Pagina" => "A" . transmis ca parametru. Funcţia array_map Această funcţie realizează o transformare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. cu excepţia ultimului. vectorul $b va avea cinci elemente ale căror valori vor fi 1. Funcţia returnează o valoare logică. dacă vectorul conţine un element cu cheia respectivă. Pentru funcţia array_keys( ). vectorul rezultat va conţine doar cheile elementelor care au valoarea egală cu cea indicată de acest parametru. } $a = array(l. în timp ce pentru funcţia array_diff_assoc( ) ele trebuie să aibă aceeaşi cheie şi aceeaşi valoare). Singura diferenţă este dată de faptul că tabloul rezultat va conţine toate elementele care se află în fiecare dintre tablourile transmise ca parametri (pentru funcţia array_diff( ) elementele trebuie să aibă aceeaşi valoare. ?> În urma executării secvenţei. 64 şi 125. tablourile mai "scurte" vor fi completate cu elemente nule. iar pentru parametrul care reprezintă cheia poate fi folosită orice valoare care poate fi cheie într-un vector. respectiv array_diff_assoc( ). 4. 2. Funcţia este transmisă ca parametru şi este aplicată tuturor elementelor unui vector care este. Iată un exemplu: Cod: <?php function cub($n) { return $n * $n * $n. "php" => "C") În cazul în care în vectorul transmis ca parametru există mai multe elemente care au aceeaşi valoare. În caz contrar. Vom prezenta în continuare un exemplu: . numărul argumentelor funcţiei utilizate trebuie să fie egal cu numărul tablourilor transmise şi se recomandă ca tablourile să aibă acelaşi număr de elemente. 5). Un artificiu interesant permite crearea unor vectori de vectori folosind funcţia array_map( ). $a).

"two". "deux". $c). În cazul în care tablourile conţin elemente care sunt tablouri. Cod: <?php $v1 = array( "culoare" => array( "preferata" => "rosu"). "doi". $d = array_map(null. atunci funcţia este array_merge_recursive( ) şi are ca efect şi interclasarea acestor tablouri (care sunt elemente ale altor tablouri) şi procedeul continua recursiv. ?> "trei"). $a. Vectorul $d va avea urmatoarea structura: Citat: Array ( [0] => ( [0] [1] [2] ) [1] => ( [0] [2] [3] ) [2] => ( [0] [1] [2] ) ) Array => unu => one => un Array => doi => two => deux Array => trei => three => trois Funcţiile array_merge şi array_merge_recursive Aceste funcţii realizează o "interclasare" a două sau mai multe tablouri prin adăugarea elementelor unui vector la sfârşitul tabloului anterior. şi anume primul întâlnit în timpul interclasării. $b = array("one". în tabloul rezultat vor apărea ambele valori. În cazul în care există elemente cu aceeaşi cheie (reprezentată de un şir de caractere) în tabloul rezultat va apărea un singur element cu cheia respectivă. dar valoarea corespunzătoare unei chei care apare deja în tablou va avea cheia reprezentată de cel mai mic număr mai mare decât cheia iniţială care nu apare înca în tabloul rezultat. $b. În cele ce urmeaza vom prezenta un exemplu care ilustrează diferenţele dintre cele două funcţii. $c = array("un". . "trois").Cod: <?php $a = array("unu". "three"). În cazul în care cheia identică este reprezentată de un număr.

echo "<PRE>". În cazul în care indicatorii lipsesc. array(1. 3. În urma unui apel de forma: array_multisort($v[0]. 100. Primul parametru al funcţiei trebuie să fie un tablou. $v2). "a"). sunt utilizate valorile implicite SORT_ASC şi SORT_REGULAR. echo "<br>". print_r(array_merge($v1. $v[l]. 100. SORT_STRING. în timp ce vectorul $v2 va conţine elementele 1. Exista două categorii de indicatori de sortare: . "albastru")). 100. "2". . "a"). echo "</PRE>". 1. Pentru valori egale în primele două tablouri se ia în considerare al treilea criteriu şi aşa mai departe. Nu este obligatorie specificarea ambelor tipuri de indicatori pentru fiecare tablou. 100 şi 100. SORT_NUMERIC: elementele sunt comparate după ce sunt convertite la valori numerice. vectorul $v1 va conţine elementele "10". Pentru un tablou nu pot fi specificaţi doi indicatori care fac parte din aceeaşi categorie (de exemplu. "a". Se observă că elementele din al doilea vector corespunzătoare elementelor cu valori egale din primul vector (3 şi "2" corespund celor două elemente cu valoarea 100 din primul vector) au fost şi ele sortate. "culoare" => array( "preferata" => "verde". ?> Funcţia array_multisort Această funcţie poate fi utilizată pentru a sorta mai multe tablouri sau un tablou multidimensional. 1). indicatori de tip: SORT_REGULAR: elementele sunt comparate fără a efectua conversii. În urma execuţiei apelului array_multisort($v1. Funcţia returnează o valoare logică ce indică dacă operaţia de sortare sa încheiat cu succes. SORT_STRING: elementele sunt comparate după ce sunt convertite în şiruri de caractere. iar următoarele pot fi tablouri şi indicatori de sortare.SORT_ASC: sortare în ordine crescătoare. SORT_NUMERIC.3. Vom prezenta acum un exemplu în care vom sorta un tablou bidimensional definit prin: $v = array(array("10". $v2 = array( 10. SORT_DESC). Tablourile transmise ca parametri sunt considerate a fi coloane într-o matrice care trebuie sortată pe linii.11)).(5)). Fiecare indicator de sortare descrie caracteristici ale sortării pentru cel mai apropiat tablou aflat înaintea indicatorului în lista de parametri. Să considerăm doi vectori definiţi astfel: $v1 = array("10". 100. "2" şi 3. Primul tablou reprezintă criteriul de baza. $v2)). print_r(array_merge_recursive($v1."2". SORT_ASC.SORT_DESC: sortare în ordine descrescătoare. $v2 = array(1.indicatori de ordine: . nu este permisă specificarea pentru un tablou a indicatorilor SORT_NUMERIC şi SORT_STRING). $v2)). Pentru valori egale în primul tablou se ia în considerare al doilea criteriu (reprezentat de al doilea tablou). .

-1). 2 . elementele de pe a doua au fost sortate descrescător ca valori numerice). 3. 2 şi 3. 4. dimensiunea pe care trebuie să o aibă tabloul completat şi valoarea cu care este completat tabloul. 7). $r = array_pad($v2. În acest moment. 5. 7). 100 şi "a" (au fost sortate crescător ca şiruri de caractere). funcţia va returna cheia acestuia. 5. Funcţia returnează tabloul obţinut după completare. iar vectorul $v va conţine elementele 1 şi 2. 0. 7). -7. 2. Acestea pot fi utilizate pentru a insera sau elimina elemente la începutul unui tablou. Funcţia are trei parametri: tabloul care trebuie completat. În continuare vom prezenta câteva apeluri ale funcţiei şi vectorii returnaţi de aceasta: $r = array_pad($v2. tabloul va fi completat la stânga. Funcţia array_push( ) va returna întotdeauna noua dimensiune a vectorului. Funcţia array_rand Această funcţie permite alegerea aleatoare a unui număr de elemente dintr-un vector.prima linie a tabloului va conţine elementele "10". tabloul va fi completat la dreapta. 5 . atunci nu sunt adăugate elemente. 4. 6. 3. iar funcţia array_push( ) pentru a adăuga în tablou unul sau mai multe elemente. Funcţiile array_shift şi array_unshift Perechile funcţiilor array_pop( ) şi array_push( ) sunt array_shift( ) şi array_unshift( ). Funcţia are ca parametri un vector şi o valoare numerică ce indică numărul elementelor care vor fi alese. Acest al doilea parametru poate lipsi. funcţia array_pop( ) returnează valoarea null. 5) : (2. $r = array_pad($v2. . -1. Tabloul va fi completat astfel încât dimensiunea sa să fie egală cu valoarea absolută a celui deal doilea parametru. "2" şi 1 (pentru valori egale în prima linie. un apel de forma array_pop($v) va returna valoarea 3. -1) : (2. [nu este adăugat nici un element] Funcţiile array_pop şi array_push Aceste funcţii permit utilizarea tablourilor similar stivelor. 4. Să considerăm vectorul definit prin: $v = array(2 . Funcţia array_pop( ) este utilizată pentru a elimina un element al tabloului (ultimul). Să considerăm ca vectorul $v este vid. funcţia va returna un tablou care va conţine cheile elementelor alese. 7). iar dacă aceasta este negativă. Executarea acestor funcţii va duce la modificarea cheilor întregi astfel încât acestea să înceapă de la 0. 5. astfel încât să aibă o dimensiune specificată. Dacă valoarea absolută a acestui parametru este mai mică sau egală cu dimensiunea tabloului transmis ca parametru. 7. În continuare este un exemplu care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii. 100. 5. În cazul în care vectorul transmis ca parametru este vid. 4 . 4. 3) acesta va conţine elementele 1. 0) : (0. caz în care are valoarea implicită 1. 1 . Funcţia array_pad Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa un tablou cu o valoare dată. În cazul în care valoarea acestui parametru este pozitivă. iar cea de-a doua va conţine elementele 1. Cod: <?php $v = array(2. În urma execuţiei apelului array_push( $v . 0. În cazul în care se alege un singur element. În caz contrar.

$x = array( ). respectiv 1 (datorita faptului ca vectorul $x este vid). Procedeul continuă până în momentul în care vectorul conţine o singură valoare care este returnată."</B>. $w) { return $v + $w.".<BR><BR>". $a = array_rand($v). "S". Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>. Să considerăm tabloul definit astfel: $v = array("Pagina"."</B> si <B>" . Exista şi posibilitatea de a transmite o valoare iniţială pentru efectuarea operaţiilor. atunci se păstrează corespondenţa dintre chei şi valori. În acest caz funcţia transmisă ca parametru va fi apelată pentru valoarea iniţială şi primul element al tabloului. array("martie".$a = array_rand($v). 10) . 2). 4.$v[$a[1]]. $d = array_reduce($x. 2800 (10*2*4*5*7). 2). Să considerăm funcţiile definite astfel: function S($v. $c şi $d vor fi 18 (2+4+5+7). } În urma executării instrucţiunilor: $a = array(2. Mai exact. echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. În cazul în care tabloul este vid. $b = array_reduce($a. 2004)). $w) { return $v + $w. Valorile acestor elemente sunt <B>". $a = array_rand($v. $a = array_rand($v. 5. $v[$a[1]]. echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>.<BR><BR>". . l) ."</B> si <B>". ?> Funcţia array_reduce Această funcţie aplică o altă funcţie transmisă ca parametru asupra elementelor unui tablou până în momentul în care tabloul este redus la o singură valoare. 7). echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>. rezultatul apelului va fi această valoare iniţială. } function P($v. Funcţia array_reverse Această funcţie inversează ordinea elementelor unui vector transmis ca parametru."</B>. valorile variabilelor $b. În cazul în care este prezent un al doilea parametru şi valoarea acestuia este TRUE (eventual după o conversie).$v[$a[0]]. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>. "P". "programare". Funcţia returnează tabloul obţinut după inversare. Cele două elemente sunt eliminate şi în tablou este inserat pe prima poziţie rezultatul apelului funcţiei. funcţia transmisă ca parametru este apelată pentru primele două elemente ale tabloului. "S") .<BR><BR>". echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>. "de". Valorile acestor elemente sunt <B>". $c = array_reduce($a.$v[$a[0]].

Această funcţie ignoră cheile elementelor şi ia în considerare pozitiile "reale" ale elementelor în tablou. Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". "e"). Dacă ea este negativă. } echo "</B><BR>".În urma apelurilor $a = array_reverse($v) şi $b = array_reverse($v. caz în care sunt preluate toate elementele. dacă un astfel de element există. atunci în timpul căutării se verifică şi egalitatea tipurilor. "b". . Primul parametru reprezintă tabloul. echo "<TT>Vectorul initial:". ea va indica numărul elementelor preluate. Funcţia va returna un tablou care va conţine elementele preluate. În caz contrar funcţia returnează valoarea FALSE. În cazul în care valoarea celui de-al doilea parametru este pozitivă. DisplayArray($v). TRUE) tablourile $a şi $b vor avea forma prezentată mai jos: Array ( [0] => ( [0] => [1] => ) [1] => [2] => [3] => ) Array ( [3] => ( [0] => [1] => ) [2] => [1] => [0] => ) Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $a Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $b Funcţia array_search Această funcţie verifică dacă un vector conţine un element care are o anumită valoare şi. până la sfârşitul tabloului. poziţia de început este determinată relativ faţă de începutul tabloului. poziţia este determinată relativ faţă de sfârşitul tabloului. În cazul în care valoarea celui de-al treilea parametru este pozitivă. iar al treilea indica numărul elementelor preluate. Primul parametru al funcţiei este valoarea căutată. } $v = array("a". "c". foreach($v as $val) { echo "$val<BR>". "d". Acest parametru poate lipsi. al doilea reprezintă poziţia la care începe porţiunea preluată. În continuare este prezentat modul în care poate fi utilizată această funcţie pentru a prelua porţiuni ale unui vector. atunci valoarea sa absolută va indica poziţia faţă de sfârşitul vectorului la care se va "opri" preluarea elementelor. Funcţia array_slice Această funcţie poate fi utilizată pentru a prelua o porţiune a unui tablou. returnează cheia acestuia. Funcţia permite folosirea unui al treilea parametru care este opţional. În cazul în care acesta există şi are valoarea TRUE. iar al doilea este vectorul în care este căutata valoarea respectivă. Pentru o valoare negativă.

sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia."\n".3):". funcţia le sortează mai întâi considerandu-le şiruri de caractere. echo "sum (b) = ". pentru fiecare valoare care apare de mai multe ori.0. 6.1)). Funcţia array_sum Această funcţie calculează suma elementelor unui tablou. . echo "suma(a) = ". . În funcţie de tipul elementelor. $b = array("a" => 1. De exemplu.2)). .2. diferenţa constând în faptul că porţiunea preluată este eliminată din tablou şi înlocuită cu elementele unui al patrulea parametru care reprezintă un vector.array_sum($b). DisplayArray(array_slice($v. 4.sortează un tablou în ordine descrescătoare şi păstrează asocierile dintre indici. "c" => 3. .9 Funcţia array_unique Această funcţie elimină dintr-un vector toate valorile care apar de două sau mai multe ori şi returnează vectorul obţinut în urma eliminării. DisplayArray(array_slice($v. echo "</TT>".1):".natsort( ) ."\n".asort( ) .ksort( ) . . .sort( ) . echo "array_slice(\$v.-1)).sortează un tablou folosind o "ordine naturală" fără a face distincţie între literele mari şi literele mici. echo "array_slice(\$v. .sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia.4).natcasesort( ) . rezultatul va fi un număr întreg sau un număr real. Funcţii de sortare Interpretorul PHP pune la dispozitie o mulţime de funcţii care pot fi utilizate pentru a sorta elementele unui tablou.sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia. DisplayArray(array_slice($v. ?> Funcţia array_splice Efectul acestei funcţii este similar efectului funcţiei array_slice( ). echo "array_slice(\$v. 8).echo "array_slice(\$v.array_sum($a).-2. va păstra prima cheie întâlnită în şirul sortat.2 . .0.-2.3)).sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia.sortează un tablou în ordine crescătoare şi păstrează asocierile dintre indici. Apoi.arsort( ) .2):".krsort( ) . Pentru valorile nenumerice se încearcă efectuarea unei conversii la numere întregi sau reale şi în cazul în care valorile pot fi convertite (rezultatul conversiei nu este 0) ele sunt luate în considerare în momentul calculării sumei. se va afisa: sum(a) = 20 sum(b) = 6. DisplayArray(array_slice($v. Acestea sunt (în ordine alfabetică): . "b" => 2. în urma executării secvenţei: $a = array(2.sortează un tablou folosind o "ordine naturală" făcând distincţie între literele mari şi literele mici. Pentru a elimina elementele.-1):".3 .2.rsort( ) .

EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja. ksort( ).GIF..end( ) . celelalte două au cheile 1şi value şi conţin valoarea elementului. Funcţia verifică dacă cheile reprezintă identificatori valizi ai variabilelor sau dacă se încearcă crearea unei variabile care exista deja.next( ) .deplasează referinţa la elementul anterior al tabloului. . . iar valorile elementelor corespunzătoare vor fi valorile variabilelor). . parametrul poate să nu fie un vector. . iar valorile elementelor vor deveni valorile variabilelor respective. .deplasează referinţa la primul element al tabloului. krsort( ).reset( ) . Funcţia extract Această funcţie este utilizată pentru a crea variabile pe baza valorilor elementelor unui vector. Aceste situaţii sunt tratate în funcţie de valoarea unui al doilea parametru care reprezintă un indicator şi este opţional.sortează un tablou în funcţie de cheile acestuia folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator. Acestea sunt (în ordine alfabetică): .sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator şi păstrează asocierile dintre indici. un algoritm "clasic" (bazat pe ordinea lexicografică) ar stabili ordinea: IMG1. la randul lor.usort( ) . uksort( ) şi usort( ) reprezintă identificatorul funcţiei care va fi folosită pentru comparare.pos( ) .deplasează referinţa la următorul element al tabloului. Valorile posibile pentru acest parametru sunt următoarele: . . IMG10 . vor fi luate în considerare toate elementele care sunt şiruri de caractere.GIF şi IMG12.GIF.GIF.each( ) . dar algoritmul care foloseste ordinea naturala nu ar efectua nici o modificare. Teoretic.uasort( ) . Funcţii pentru elementul curent Fiecărui vector îi este asociată o referinţă care indică elementul curent. Functiile arsort( ). valoarea curenta va fi suprascrisă. GIF.GIF.uksort( ) . funcţia returnează un tablou cu patru elemente: două dintre ele au cheile 0şi key şi conţin cheia elementului. Funcţia compact Această funcţie are ca argumente un număr variabil de şiruri de caractere sau tablouri. pentru şirurile de caractere IMG1. rsort( ) şi sort( ) permit utilizarea unui al doilea parametru (opţional) care este un indicator de tip.GIF şi IMG2 . Funcţiile count şi sizeof Aceaste funcţii returnează numarul elementelor unui vector transmis ca parametru. IMG2. sunt tablouri. atunci procedeul se aplică recursiv şi asupra acestora.current( ) .returnează valoarea elementului curent al tabloului (are acelaşi efect ca şi funcţia current( ) ).EXTR_PREFIX_SAME: dacă variabila există deja. Toate funcţiile necesită un parametru care reprezintă vectorul care trebuie sortat.GIF. dar în acest caz se va returna valoarea 1 (doar tablourile pot conţine mai multe elemente).returnează cheia şi valoarea elementului curent şi deplasează referinţa la elementul următor. Valoarea implicită a acestuia este SORT_REGULAR. . Funcţiile natsort( ) şi natcasesort( ) nu permit utilizarea unui alt parametru şi stabilesc ordinea aşa cum ar face o fiinţă umană (ordine naturală).returnează cheia elementului curent al tabloului. denumirea noii variabile va fi prefixată cu . asort( ). Al doilea parametru al funcţiilor uasort( ). . .returnează valoarea elementului curent al tabloului. În cazul tablourilor.EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja.prev( ) . IMG10. Cheile elementelor vor deveni identificatori de variabile. iar dacă tablourile conţin elemente care. IMG12 . .key( ) . Ea creează un tablou în care va insera toate şirurile care reprezintă o variabilă (aceste şiruri vor fi chei.sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator. . De exemplu. valoarea curenta nu va fi modificată. Nu există nici o diferenţă între aceste funcţii. Există mai multe funcţii care pot utiliza această referinţă.deplasează referinţa la ultimul element al tabloului.

EXTR_PREFIX_ALL : denumirile tuturor variabilelor vor fi prefixate. caz în care are valoarea implicită EXTR_OVERWRITE. acest indicator poate fi utilizat împreuna cu oricare dintre celelalte cu ajutorul unei disjunctii logice. ci sunt doar suprascrise valorile variabilelor care există deja. DisplayArray (range(1. Ea nu returnează nici o valoare.2 etc. .un prefix transmis ca al treilea parametru al funcţiei. ci valoarea TRUE. DisplayArray (range('a'. . nu este creată o variabilă nouă.EXTR_REFS : variabilele create reprezintă referinţe. nu este returnată cheia elementului găsit. Primul element al vectorului va avea valoarea st.0 exista şi posibilitatea de a crea şiruri în care diferenţa dintre doua elemente să fie diferită de 1. .4. . dacă st > dr. ?> Funcţia shuffle Această funcţie poate fi utilizată pentru a "amesteca" elementele unui tablou. dar modifică ordinea elementelor tabloului. dacă nu există o astfel de variabilă. prin intermediul lor pot fi modificate şi elementele vectorului. Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". Al doilea parametru poate lipsi. .EXTR_IF_EXISTS : nu sunt create variabile noi. 'k')).EXTR_PREFIX_INVALID : în cazul în care o cheie nu reprezintă un identificator de variabilă validă.10)). Cel de-al treilea parametru al funcţiei trebuie să apară doar dacă valoarea celui de-al doilea este unul din indicatorii ai cărui identificator conţine secvenţa PREFIX. st + 2 etc.1. DisplayArray (range(10. } echo "<TT>". DisplayArray (range('k'.1)). } echo "</B><BR>". iar următoarele vor avea valorile st + 1. denumirea cheii va fi prefixată. foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>". echo "</TT>". Funcţia in_array Această funcţie este similară funcţiei array_search( ). În cele ce urmeaza este prezentat un document PHP care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii. se creează o nouă variabilă prefixată.EXTR_PREFIX_IF_EXISTS : în cazul în care cheia reprezintă denumirea unei variabile. aşadar. singura diferenţă fiind faptul că. respectiv st . . 'a')). dacă st < dr. în cazul în care căutarea se încheie cu succes. Începând cu versiunea PHP 4. Funcţia range Această funcţie returnează un vector care conţine toate valorile cuprinse între două limite date (st şi dr). st .

trebuie să înţelegeti sistemul de fişiere UNIX. Acest fapt este valabil chiar dacă foloşiţi PHP sub Microsoft Windows. 10). CD-ROM sau alt mediu de stocare. } echo "</B><BR>". numele fişierelor trebuie să înceapă cu o minusculă sau cu o cifră..PHP se referă la fişiere UNIX diferite.Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". puncte. trebuie să folosiţi minuscule. DisplayArray($a). ca atare. caractere de subliniere şi cratime în numele fişierelor. Pentru a evita problemele.".". Deci. apoi voi continua cu vizualizarea informaţiilor despre fişiere. Sunt sigur că unii dintre voi la început când puneaţi fişierele pe server vă întrebaţi de ce nu merg anumite pagini deşi link-ul era corect şi pagina era pusă pe server. echo "</TT>". deoarece modelul folosit de PHP pentru lucrul cu fişiere şi directoare este bazat pe UNIX. îl voi împarţi în mai multe subcapitole pentru a putea înţelege mai bine ideile prezentate. de asemenea. ?> Lucrul cu fişiere şi directoare Încerc în continuare să vă prezint lucrul cu fişiere şi directoare (foldere) prin intermediul scripturilor php. Vizualizarea informaţiilor despre fişiere Pentru a vizualiza informaţii care descriu un fisier. Fişierele primesc nume pentru a se putea face cu uşurinţă referire la acestea. Un fişier este o serie de octeţi stocaţi pe o unitate de hard-disc. Totuşi pentru compatibilitate nu vă recomand să creaţi fişiere cu nume mai lungi de 255 de caractere şi să nu conţină caractere speciale sau diacritice. foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>". proprietăţile şi privilegiile ce se pot acorda fişierelor sau directoarelor continuând apoi cu exemplificări. shuffle($a). $a = range(l. emiteţi comanda: . DisplayArray($a). Deoarece va fi un articol destul de lung. problema era diferenţa dintre majuscule şi minuscule. bineînţeles cu exemplele aferente. Voi începe în acest articol să va prezint sistemul de fişiere UNIX (asemănător cu LINUX). Un nume de fişier UNIX poate avea o lungime aproape nelimitată şi poate include aproape orice caracter. mai ales atunci când deplasaţi fişiere între UNIX şi Windows. index. } echo "<TT>Sirul initial:<BR>&nbsp. numele de fişiere UNIX sunt sensibile la diferenţa între majuscule şi minuscule. cifre. echo "Sirul amestecat:<BR>&nbsp. Spre deosebire de numele de fişiere Windows.php şi INDEX. În articolele viitoare voi continua cu descrierea funcţiilor php de prelucrare a fişierelor şi a directoarelor. să încep: Sistemul de fişiere UNIX Pentru a înţelege cum trebuie utilizat limbajul PHP pentru a lucra cu fişiere şi cataloage..

Fiecare legătură hard stabileşte un nume după care este cunoscut fişierul respectiv. ?> Pentru a funcţiona această comandă trebuie introdusă în ghilimele simple ` (a nu se folosi ghilimelele ' ) Proprietatea asupra fişierelor Fiecare fişier are un cont de utilizator asociat. se poate scrie în fişier .Numele fişierului: numele atribuit fişierului. cu alte cuvinte. vor fi afişate data şi anul. utilizatorul care emite comanda trebuie să fie un membru al grupului grup. Privilegiul x este semnificativ numai pentru fişierele care includ un conţinut executabil. .ls -1 nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului. o comanda asemănătoare ar fi comanda dir.Grup: Numele grupului care este posesorul fişierului .tipul fişierului şi permisiunile de acces. care reprezintă seturi de utilizatori. Utilizatorul care creează un fişier devine posesorul fişierului. Cea de-a treia triadă indică privilegiile acordate altor utilizatori. Cu toate acestea.r. . . Administratorii de sistem UNIX pot defini grupuri de utilizatori.Utilizator: numele utilizatorului care este posesorul fişierului . Prima triadă indică privilegiile acordate posesorului fişierului. Literele au următoarele semnificaţii: . Posesorul unui fişier poate atribui unui fişier un nou grup posesor prin emiterea comenzii chgrp: chgrp grup nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului. un administrator de sistem poate atribui un fişier unui alt utilizator. cunoscut sub numele de posesor al fişierului. În Windows. Rulaţi într-un script sub windows comanda următoare: Cod: <?php $comanda = `dir`.Data modificării: data şi ora ultimei modificări a fişierului. trei triade.Dimensiunea fişierului exprimată îin octeţi. Dacă fişierul nu a suferit modificări recente. sau pur şi simplu grupuri. Privilegii de fişier Privilegiile asociate unui fişier determină operaţiile pe care utilizatorii le pot efectua cu fişierul respectiv. echo $comanda. cum . În general putem ignora acest câmp. Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcătuite din câte trei caractere fiecare. Cea de-a doua triadă indică privilegiile acordate membrilor grupului care este posesorul fişierului. Datele de ieşire includ următoarele câmpuri: . Un utilizator poate fi membru al unui număr oricât de mare de grupuri. iar grup este numele grupului. Fiecare caracter al unei triade de privilegii poate fi o literă sau o cratimă.w.legături: numărul legăturilor hard asociate acestui fişier. . Puteţi determina posesorul unui fişier prin emiterea comenzii ls.x. fişierul poate fi citit . //pentru ghilimele folositi tasta de langa 1 // deasupra tastei tab nu caracterul asta '. În afară de calitatea de posesor al fişierului. persoanelor care nu sunt nici posesoare ale fişierului şi nici nu sunt membre ale grupului care care este posesorul fişierului. conţinutul fişierului poate fi executat. prin emiterea comenzii chown (este şi comandă php). cu alte cuvinte.

privilegiul rwx are valoarea 4+2+1 = 7.4 w-2 x-1 De exemplu. dar nu pot scrie în fişier sau executa conţinutul fişierului. De exemplu. calculaţi valoarea numerică a fiecărei triade. De exemplu.u. care indică utilizatori alţii decât posesorul şi membrii grupului posesor.o. Această comandă are două forme. Daca o anumită literă este înlocuită de o cratimă.r--. Posesorul unui fişier poate modifica privilegiile asociate fişierului emiţând comanda chmod. privilegiul asociat nu este utilizabil. care indică pe membrii grupului posesor al fişierului .are valoarea 4. După ce aţi calculat valoarea numerică a fiecărei triade.r-x.rwx. Forma comenzii chmod care foloseste cifre în octal este următoarea: chmod mod nume_fisier unde mod este numărul din trei cifre scris în octal care indică privilegiile. membrii grupului posesor al fişierului pot citi sau executa fişierul. Caracterele unei triade apar întotdeauna în secvenţa rwx. formaţi un număr din trei cifre scris în octal. Argumentul operatie este unul din următoarele: . precum şi să adaugaţi sau să extrageti privilegii dintr-un fişier. iar nume_fisier este numele fişierului căruia urmează a i se aplica privilegiile. privilegiile rwxr-xr-. cealaltă vă permite să le specificaţi folosind litere. iată o . în fişier este permisă scrierea . iar privilegiul r-. posesorul fişierului poate citi. O formă vă permite să specificaţi privilegiile folosind cifre scrise în octal.r. care indică utilizatorul posesor al fişierului . Pentru aceasta.w. fişierul poate fi citit . dar nu pot scrie în fişier .g. chmod utilizatori operatie privilegii Între argumentele comenzii nu sunt permise spaţii. De exemplu. privilegiul r-x are valoarea 4+1 = 5. Pentru a specifica privilegiile folosind cifre în octal. avem un fişier cu privilegiile următoare: rwxr-xr-Aceste caractere au următoarea semnificaţie: . Argumentul utilizatori include între una şi trei dintre următoarele litere: . mai multe operaţii şi mai multe grupuri. scrie sau executa fişierul . emiteţi comanda: chmod 744 test Majoritatea utilizatorilor găsesc mai comodă utilizarea acelei forme a comenzii chmod care le permite specificarea privilegiilor folosind litere.sunt fişierele binare executabile sau anumite categorii de scripturi. Numerele asociate privilegiilor sunt: r. conţinutul fişierului poate fi executat Se pot specifica mai mulţi utilizatori. Similar. Această formă alternativă vă permite să specificaţi privilegii. însumaţi numerele corespunzătoare fiecărui privilegiu disponibil din cadrul triadei.x. fiecare specificaţie trebuie separată de următoarea cu ajutorul unei virgule. De exemplu. alti utilizatori pot citi fişierul.corespund valorii în octal 754. pentru a acorda posesorului acces complet la fişierul test şi pentru a acorda altor utilizatori numai acces de citire.

Ştergerea unui director Pentru a şterge un director. invocaţi functia mkdir() astfel: mkdir("test". denumit radacina (root) sau superutilizator (superuser). în general. cunoscut sub numele de setuid. Asemenea privilegii speciale nu sunt.php se află în directorul /home/tutoriale/articole şi dorim să includem în el un alt fişier numit test. pentru a crea un director denumit "test" şi pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x--x". singura persoană autorizată să utilizeze contul rădăcină. nici privilegiile de citire şi de execuţie ale celorlati utilizatori. dacă fişierul index. Sistemele UNIX furnizează un cont special de utilizator. Funcţia va returna zero în cazul producerii unei erori. 0751) Puteţi folosi funcţia rename() pentru a modifica numele unui director. transferându-i ca argument calea sau numele directorului care urmează a fi şters. pentru a şterge directorul "home/tutoriale/teste/vechi". Administratorul unui sistem este. în caz contrar. modifică temporar identitatea utilizatorului deţinător al acestui privilegiu care ruleaza un fişier program.go-w test Această comandă nu modifică nici privilegiile de citire şi de scriere ale posesorului fişierului.. administratorii de sistem folosesc numeroase privilegii speciale astfel că pot apărea şi alte privilegii în afară de r.o=r test Iată o comandă care retrage privilegiile de scriere fiecărui utilizator./test. un privilegiu special. se foloseşte funcţia rmdir(). folosite de programatorii aplicaţiilor PHP. directoarele au privilegii asociate.pentru fişierul test: chmod u=rwx. respectiv adăuga privilegiile de executare la privilegiile posesorului fişierului: chmod u+x.w şi x. De exemplu. Uneori. returnează false. literele au semnificaţii . iar mod atribuie privilegiile care trebuie acordate noului director. În mod normal.php aflat cu un director mai sus îl putem accesa relativ la locaţia prezentă astfel . astfel încat PHP să-l perceapă ca pe o valoare scrisă în octal. Funcţia returneaza true dacă creează directorul.comandă care atribuie privilegiile rwxr--r-. De exemplu. mod) unde nume_director este calea absolută sau relativă (O cale absolută este calea care începe de la directorul rădăcină urmând structura arborescentă a directoarelor şi sub-directoarelor acestuia până se ajunge la directorul dorit. invocaţi funcţia rmdir() astfel: rmdir("home/tutoriale/teste/vechi") Se pot sterge numai directoare vide..php) sau numele directorului care urmează a fi creat. Calea relativă se referă la calea unui fişier sau director începând de la directorul curent de lucru. De exemplu. în general. Crearea unui director (folder sau catalog) Pentru a crea un director. De exemplu. cu toate acestea. Privilegiile unui director se notează folosind aceleaşi litere care indică privilegiile fişierelor. care poate obţine acces la fişiere şi le poate manipula fără nici un fel de restricţii.g=r. cu excepţia posesorului fişierului. Fiecare director din listă este separat de directorul următor de un caracter slash orientat înainte (/). Privilegii pentru directoare Ca şi fişierele. care are următoarea formă: mkdir(nume_director. prima cifră a argumentului mod trebuie să fie 0. invocaţi funcţia mkdir().

cu alte cuvinte. Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte.x. funcţia vă ajută să izolaţi numele fişierului de restul căii.r. folosind ca argument un fişier sau un director. directorul poate fi citit. cu alte cuvinte. Funcţia are următoarea formă: basename(cale) Dacă doriţi să executaţi mai multe operaţii cu o cale. . sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi afişate . Obţinerea şi modificarea directorului de lucru Functia getcwd() returnează un şir care conţine directorul curent de lucru. în caz contrar. De exemplu. implicit.php". invocaţi funcţia chdir() după cum urmează: $schimba_dir = chdir("/teste"). funcţia va returna "home/tutoriale/teste". Vizualizarea şi modificarea privilegiilor de director Puteţi invoca funcţia chmod(). De exemplu. Funcţia nu necesită argumente şi. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi create în catalog şi apoi şterse de acolo. precum şi extensia fişierului (dacă există) asociată rezultatului invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă.php". returnând numai componenta finală a căii specificate. directorul se poate folosi. Această funcţie returnează un tablou asociativ care include trei elemente: rezultatul invocării funcţiei dirname() având ca argument calea respectivă. cu alte cuvinte. Funcţia are următoarea formă: dirname(cale) Funcţia basename() execută operaţia complementară. Puteţi vedea privilegiile de director utilizând funcţia fileperms(). mai puţin componenta finală a căii specificate. invocaţi funcţia chdir(). În cazul în care componenta finală este un fişier. poate fi utilizată astfel: $director_curent = getcwd(). if (!$schimba_dir) { die("<br>A aparut o eroare la schimbarea directorului curent de lucru. Iată un exemplu care prezintă modul de utilizare a funcţiei pathinfo(): . dacă este dată calea "home/tutoriale/teste/test. directorul poate fi scris.w.php".") } Manipularea căilor de acces Funcţia dirname() preia calea de acces la un fişier şi returnează toată calea. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine sunt accesibile. funcţia pathinfo() vă poate fi de folos. rezultatul invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă. Pentru a schimba directorul curent de lucru. pentru a face din /teste directorul curent de lucru. returnează false. De exemplu. dacă se dă calea "home/tutoriale/teste/test.oarecum diferite atunci când se aplică asupra directoarelor: . care are următoarea formă: chdir(nume_director) unde nume_director este calea sau numele directorului de lucru dorit. funcţia va returna "test.

Funcţia returnează false atunci când au fost citite toate intrările din catalog. care citeste o intrare dintr-un director . } ?> Datele de ieşire ale exemplului vor fi: Citat: dirname => /home/tutoriale/teste basename => test. foreach ($info as $nume=>$valoare) { echo "<br>$nume => $valoare". care permite citirea unui director . } closedir($director). while ($citire) { echo "<br>$citire". $citire = readdir($director). if (!$director) { die("A aparut o eroare la deschiderea directorului").closedir().Cod: <?php $info = pathinfo("/home/tutoriale/teste/test.opendir().php").05 Citirea conţinutului unui director PHP furnizează trei funcţii care vă permit să citiţi conţinutul unui director.php extension => php Versiunea PHP 4.readdir(). Aceste funcţii sunt: . care închide directorul. } $citire = readdir($director). ?> Acest exemplu afişează conţinutul directorului "/home/tutoriale/teste" (atât sub-directoarele cât şi fişierele) Obţinerea atributelor unui fişier . Se pare că acest defect de program a fost remediat în versiunea PHP 4. eliberând resursele alocate de funcţia opendir() Rezultatul apelării funcţiei readdir() este un şir care conţine numele următorului fişier sau subdirector al directorului deschis. ca şi cum directorul ar fi un fişier.04pl1 işi încheie execuţia dacă invocaţi funcţia pathinfo() pe o cale din care lipseste extensia fişierului. Exemplu: Cod: <?php $director = opendir("/home/tutoriale/teste").

PHP furnizează numeroase funcţii care vă permit să obţineţi informaţii care descriu un fişier. "char". în caz contrar is_readable() returnează false. $rezultat = $rezultat["name"]. $rezultat = posix_getgrgid(filegroup($nume_fisier)). returnează true dacă fişierul specificat există şi poate fi citit. "dir". returnează true dacă fişierul specificat există şi se poate scrie în acel fişier. în caz is_writable() contrar. echo "<br>filegroup(): $rezultat". $rezultat = fileatime($nume_fisier). echo "<br>fileowner(): $rezultat". $rezultat = filetype($nume_fisier).php". returnează false. $rezultat = date("m-d-Y H:i". $rezultat = posix_getpwuid(fileowner($nume_fisier))./tr> returnează dimensiunea fişierului. $rezultat). . Tabelul de mai jos rezumă cele mai cunoscute dintre aceste funcţii. echo "<br>file_exists(): $rezultat". respectiv false în caz contrar. filesize() Cod: <?php $nume_fisier = "pagina_demo. în speţă "fifo". în octeţi. puteţi converti identificatorul numeric într-un şir prin invocarea funcţiei posix_getpwuid() cu un identificator de utilizator. $rezultat = file_exists($nume_fisier). echo "<br>filetype(): $rezultat". $rezultat = $rezultat["name"]. "link". $rezultat = filesize($nume_fisier). Funcţiile fileowner() şi filegroup() returnează fiecare un identificator numeric. Funcţie Descriere file_exists() returnează true dacă fişierul specificat există. "block". "file" sau filetype() "unknown". returnează false. echo "<br>filesize(): $rezultat". Un exemplu al acestor funcţii este dat mai jos. fileowner() returnează identificatorul numeric de utilizator al fişierului fileperms() returnează permisiunile fişierului <. în caz is_file() contrar. fileatime() returnează timpul de acces la fişier sub formă de amprentă de timp UNIX returnează timpul de modificare al i-nodului (structura de date care conţine filectime() informaţii despre fişierele UNIX) sub formă de amprentă de timp UNIX filegroup() returnează identificatorul numeric al grupului care deţine fişierul filemtime() returnează momentul de timp al modificării fişierului sub formă de amprentă de timp UNIX. returnează true dacă fişierul specificat există şi este un director. returnează tipul fişierului. în caz contrar is_dir() returnează false returnează true dacă fişierul specificat există şi este un fişier obişnuit. respectiv a funcţiei posix_getgrgid() cu un identificator de grup.

respectiv false în caz contrar. $rezultat = is_file($nume_fisier). invocaţi chmod(). grup) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului. nu valoarea 10. $rezultat). echo "<br>filectime(): $rezultat". echo "<br>is_writable(): $rezultat".specificând valoarea 0640. echo "<br>is_file(): $rezultat". $rezultat = is_dir($nume_fisier). $rezultat). Funcţia chmod() nu funcţionează sub Windows. Funcţia returnează true în caz de reuşită. $rezultat = fileperms($nume_fisier).echo "<br>fileatime(): $rezultat". $rezultat = date("m-d-Y H:i". $rezultat = date("m-d-Y H:i". PHP trebuie să ruleze sub contul utilizatorului posesor al fişierului. contul de utilizator sub care rulează PHP trebuie să fie posesor al fişierului şi să fie membru al grupului specificat de argumentul grup. PHP trebuie să ruleze folosind contul rădăcină pentru ca această funcţie să poată da rezultate. respectiv false în caz contrar. Ca atare. Modificarea proprietăţii asupra unui fişier Pentru a modifica grupul posesor al unui fişier. Funcţia chgrp() nu funcţionează sub Windows. echo "<br>is_readable(): $rezultat". echo "<br>filemtime(): $rezultat". $rezultat = is_writable($nume_fisier). În general se preferă exprimarea privilegiilor sub forma unui număr scris în octal. $rezultat = decoct($rezultat). Funcţia returnează true în caz de reuşită. Pentru aceasta. prefixaţi valoarea folosind cifra 0. puteti atribui unui fişier privilegiile rw-r----. echo "<br>is_dir(): $rezultat". echo "<br>fileperms(): $rezultat". $rezultat = filemtime($nume_fisier). invocaţi funcţia chgrp(). Deoarece acesta este un procedeu nesigur şi rareori folosit. în general funcţia chown() nu este disponibilă. iar argumentul mod specifică privilegiile dorite. mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea de acces a fişierului ale cărui privilegii urmează a fi modificate. De exemplu. $rezultat = filectime($nume_fisier). iar grup este numele sau identificatorul numeric al grupului. ?> Modificarea privilegiilor unui fişier Pentru a modifica privilegiile unui fişier. Deşi PHP include o funcţie chown() care modifică proprietatea asupra unui fişier. $rezultat = is_readable($nume_fisier). Pentru ca funcţia chmod() să se execute cu succes. valoarea literală 010 are valoarea 8. Pentru ca funcţia să se execute cu succes. . care are forma: chgrp(nume_fisier. o funcţie ale cărui argumente sunt asemănatoare celor folosite în linia de comandă UNIX: chmod(nume_fisier.

Verificarea finalizării unei operaţii cu un fişier Operaţiile cu fişiere pot eşua dintr-o varietate de motive. În mod prestabilit.txt pentru citire: $fisier = fopen("text. calea de includere nu va fi folosită. mod. Dacă nu procedaţi astfel. Literele care desemnează modurile corespund cuvintelor read (citire). Valoarea modului funcţiei fopen() determină valoarea iniţială a pointerului de fişier. PHP va căuta fişierul într-un director special. citirile din fişier şi alte operaţii se vor încheia prematur sau vor eşua. Când deschideţi un fişier binar sub Windows. Deci. Mod "r" "r+" "w" "w+" "a" "a+" Citire x x x x Scriere x x x x x x x x x x x Creare Trunchiere Pointer Început Început Început Început Sfârşit Sfârşit Pentru ca funcţia fopen() să se execute cu succes. această valoare conţine un întreg care se numeşte identificator de fişier. care se foloseşte pentru identificarea unui fişier de către funcţiile care execută operaţii cu fişiere. argumentul nume_fisier trebuie să fie alcătuit dintr-un nume de fişier sau o cale relativă.Deschiderea unui fişier Înainte de a putea citi sau scrie într-un fişier. Tabelul de mai jos prezintă valorile argumentului mod care pot fi transmise funcţiei fopen(). cale). este necesară stabilirea manuală a valorii variabilei include_path din fişierul php. De exemplu. PHP furnizează o formă alternativă a funcţiei fopen().ini. "r").04pl1 raportează că este configurată calea de includere. Dacă specificaţi argumentul cale. Modurile care includ semnul "+" permit ambele tipuri de acces. Fiecare fişier are un pointer asociat. write (scriere) şi append (adăugare). Unele moduri determină PHP să încerce a crea fişierul. de exemplu. pentru a putea crea un fişier. care indică amplasarea octetului din fişier unde se va produce următoarea operaţie (citire sau scriere). trebuie să deschideţi fişierul folosind funcţia fopen(): fopen(nume_fisier. iar mod indică tipul de acces dorit. PHP 4. PHP trebuie să ruleze sub contul unui utilizator care dispune de suficiente privilegii pentru a executa operaţiile indicate de modul respectiv. denumit cale de includere. Sub Windows. Dacă argumentul cale are valoarea "1". în caz contrar. De exemplu.txt". este important să verificaţi . instrucţiunea următoare deschide fişierul text. Funcţia fopen() returnează valoarea false dacă PHP nu a reuşit să deschidă fişierul. specificaţi "b" ca al doilea caracter al modului. care preia trei argumente: fopen(nume_fisier. "rb". PHP trebuie să ruleze ca utilizator cu acces de scriere la catalogul în care urmează a fi creat fişierul. mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea spre fişierul care urmează a fi deschis. dacă acesta nu există. Administratorul PHP configurează identitatea căii de includere. Cu toate acestea. Modurile "w" şi "a" permit accesul la scriere. În caz contrar. Modul "r" permite accesul la citire. nu dintr-o cale absolută. fişierele ASCII şi fişierele binare sunt tratate în mod diferit.

În acest caz.br> Cod: <?php $fisier = fopen("text. Iată o modalitate în care puteţi verifica: Cod: <?php $fisier = fopen("text. ?> Închiderea unui fişier Un fişier deschis consumă resursele sistemului. if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul"). returnat la deschiderea acestuia. } // Aici se introduc instructiunile care folosesc fisierul deschis @fclose($fisier). scriptul invocă funcţia die() pentru a afişa un mesaj şi pentru a-şi încheia execuţia. Testarea acestei . "r"). Când un script a terminat de utilizat un fişier. if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). De exemplu: <. dar şi posibil mai derutante. în programare se recomandă să închideţi fişierele mai rapid. "r")) || die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). Cu mult mai compacte.txt". sunt formele folosite de programatorii PHP cu experienţă: Cod: <?php $fisier = fopen("text. La sfârşitul unui script. Pentru a închide un fişier invocaţi funcţia fclose(): fclose(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul fişierului. ?> sau aceeaşi instrucţiune mai complexă: Cod: <?php ($fisier = fopen("text. eliberând aceste resurse.txt".txt". PHP inchide în mod automat fişierele deschise. "r") or die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). scriptul trebuie să închidă fişierul. "r"). Totuşi. } ?> Funcţia fopen() returnează false dacă nu reuşeşte să deschidă fişierul. ?> Funcţia fclose() returnează valoarea true dacă fişierul a fost închis cu succes.txt".dacă fiecare operaţie s-a încheiat cu succes. ori de câte ori este posibil.

PHP va returna mai puţin de lungime octeţi. Funcţia fgets() citeşte o linie dintr-un fişier. "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). iar argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. denumită fgetc(). lungime) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). 256). $citire = fread($fisier. minus o unitate. Exemplu: Cod: <?php $fisier = fopen("text. fclose($fisier). Octeţii citiţi din fişier sunt returnaţi sub formă de valoare de tip şir.txt". astfel: Cod: <?php $nume_fisier = "text. Pentru a citi şi a afisa întregul conţinut al fişierului. filesize($nume_fisier)). $fisier = fopen($nume_fisier. argumentul identificator_fisier este o valoare returnată de funcţia fopen(). Dacă operaţia de citire întâlneşte sfârşitul fişierului. În exemplul următor este prezentat modul de citire şi de afişare a primei linii a unui fişier: . echo "<br>Citeste: $citire".valori este rareori necesară. $citire = fread($fisier. folosiţi funcţia filesize() pentru a furniza valoarea argumentului lungime. deoarece nu se mai pot face prea multe după ce s-a ratat o încercare de a închide un fişier. Citirea dintr-un fişier PHP furnizează o varietate de funcţii pentru citirea fişierelor. pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei. cu toate acestea. Pentru a citi un număr mai mare sau mai mic de octeţi. ?> Exemplul citeşte maximum 256 de octeţi din fişier. Prima dintre acestea este fread() care are următoarea formă: fread(identificator_fisier.txt". PHP include o funcţie conexă. "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). echo "<br>Citeste: $citire". modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fread(). Funcţia are următoarea formă: fgets(identificator_fisier. care citeşte un octet din fişierul specificat. ?> Citirea unei linii de text O linie de text este o serie de caractere urmate de un caracter de terminare a liniei. argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. Octeţi citiţi din fişier sunt returnaţi ca valoare de tip şir. fclose($fisier). lungime) Ca şi în cazul funcţiei fread().

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fgets($fisier, 256); echo "<br>Citeste: $citire"; fclose($fisier); ?>
În exemplul de mai sus s-a presupus că linia cea mai lungă a fişierului conţine mai puţin de 256 octeţi. Pentru a permite lungimi de linie mai mari, modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fgets(). Citirea linie cu linie a unui întreg fişier Funcţia feof() este folosită pentru a determina momentul când fişierul a fost citit în totalitate. Funcţia returnează o valoare care arată dacă s-a ajuns sau nu la sfârşitul fişierului. Funcţia are următoarea formă: feof(identificator_fisier) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). Funcţia feof() returnează true dacă fişierul specificat este la sfârşit; în caz contrar returnează false. Iată cum se poate folosi funcţia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fişier, linie cu linie:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); while (!feof($fisier)) { echo "<br>Citeste: $citire"; $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); } fclose($fisier); ?>
Instrucţiunea while asigură faptul că funcţia fgets() este apelată în mod repetat, până la citirea tuturor liniilor. O modalitate mai simplă de a citi linie cu linie un întreg fişier constă în a folosi funcţia file(). Această funcţie returnează un tablou în care fiecare element conţine o linie a fişierului text specificat. Iată un exemplu:

Cod:

<?php $tablou = file("text.txt"); foreach ($tablou as $citire) {

echo "<br Citeste: $citire"; } ?>
Această metodă nu este adecvată pentru fişiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tablou este încărcat întregul conţinut al fişierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioară celei disponibile. Afişarea conţinutului unui fişier PHP furnizează două funcţii care facilitează afişarea conţinutului unui fişier. Una dintre funcţii, fpassthru(), necesită un argument care specifică identificatorul fişierului care urmează să fie afişat: $fisier = fopen("text.txt", "r"); fpassthru($fisier); După ce a afişat fişierul, funcţia îl închide automat. Cealaltă funcţie, readfile(), necesită numai numele sau calea fişierului: readfile("text.txt"); Navigarea printr-un fişier Aşa cum am mai spus, fiecare fişier are un pointer asociat care indică poziţia octetului unde se va produce următoarea operaţie. Puteţi folosi funcţia rewind() pentru a readuce pointerul la începutul fişierului. Funcţia are următoarea formă: rewind(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Nu se poate readuce pointerul unui fişier la începutul propriu-zis al unui fişier dacă fişierul a fost deschis pentru un acces de tip ataşare, adică într-unul din modurile "a" sau "a+". Dacă se produce o eroare, funcţia rewind() returnează zero. Deşi funcţia rewind() este utilă în caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fişier la începutul fişierului nu este chiar atât de frecventă. Funcţia fseek() furnizează o mai mare flexibilitate, permiţându-vă să poziţionaţi pointerul de fişier astfel încât să puteţi citi sau scrie în orice punct al fişierului. Funcţia are două forme, cea mai simplă fiind următoarea: fseek(identificator_fisier, offset) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar offset este poziţia dorită a pointerului de fişier, specificată în octeţi, în raport cu începutul fişierului. În caz de reuşită, funcţia fseek() returnează 0; în caz contrar, returnează -1. O formă alternativă a funcţiei asigură un grad superior de flexibilitate: fseek(identificator_fisier, offset, baza) unde baza ia una dintre următoarele valori: - SEEK_SET, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu începutul fişierului - SEEK_CUR, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu valoarea curentă a pointerului - SEEK_END, care stabileşte poziţia pointerului de fişier relativ la sfârşitul fişierului. Valoarea argumentului offset poate fi pozitivă, negativă sau zero. De exemplu, pentru a poziţiona pointerul cu 10 octeţi înainte de sfârşitul fişierului, emiteţi următorul apel de funcţie: fseek($fisier, -10, SEEK_END)

unde $fisier este identificatorul fişierului al cărui pointer doriţi să-l repoziţionaţi. Pentru a obţine valoarea curentă a pointerului de fişier, invocaţi functia ftell(), care are următoarea formă: ftell(identificator_fisier) Funcţia returnează valoarea curentă a identificatorului de fişier, respectiv valoarea zero dacă funcţia eşuează. Scrierea într-un fişier Spre deosebire de varietatea de funcţii furnizate pentru citirea fişierelor, PHP oferă o singură funcţie pentru scrierea în fişiere, şi anume fwrite(), care are următoarea formă: fwrite(identificator_fisier, data) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar data este o valoare şir care determină datele ce urmează a fi scrise. Dacă execuţia funcţiei reuşeşte, returnează numărul octeţilor scrişi; în caz contrar, returnează valoarea -1. Iată un exemplu de scriere a datelor într-un fişier:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "a") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $scriere = fwrite($fisier, "Un rand de text atasat la fisier.\n"); echo "<br>Rezultatul scrierii: $scriere"; fclose($fisier); ?>
Scriptul scrie în fişier o linie de text. Deoarece fişierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt ataşate la fişier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise după toate datele existente în fişier. Dacă lucraţi cu fişiere text, în general trebuie să includeţi un caracter de terminare a liniei la sfârşitul fiecărei linii scrise în fişier (în exemplul de mai sus am pus \n la sfârşitul liniei). Scriptul din exemplul de mai sus scrie în fişier o singură linie de text. Totuşi, puteţi scrie mai multe linii, dacă doriţi. Dacă apelaţi funcţia fwrite() din interiorul unei bucle, aveţi posibilitatea să scrieţi mai multe linii. După ce aţi scris toate liniile de care aveţi nevoie, închideţi fişierul prin apelarea funcţiei fclose(). PHP mai furnizează şi o formă alternativă a funcţiei fwrite(): fwrite(identificator_fisier, data, lungime) Această formă include un al treilea argument, şi anume lungime, care vă permite să specificaţi numărul maxim de octeţi care vor fi scrisi. Argumentul lungime trebuie utilizat atunci când se scrie în fişiere binare sub Windows. De asemenea, Windows preferă secvenţa de terminare a liniei "\r\n". PHP dispune de o altă funcţie pentru scrierea fişierelor, în speţă fputs(). Totuşi, în afară de nume, fputs() este una şi aceeaşi funcţie cu fwrite() (reprezintă una şi aceeaşi funcţie dar cu nume diferite). Obţinerea accesului exclusiv la un fişier Uneori, accesul simultan la un fişier poate avea ca rezultat deteriorarea fişierului. Să ne imaginăm că avem un contor de pagini asociat unei pagini web. Dacă 2 sau mai mulţi vizitatori intră simultan pe pagină scriptul de contorizare va deschide fişierul pentru scriere în acelaşi timp pentru toţi utilizatorii şi ce credeţi că va scrie în el? În loc să incrementeze contorul cu o

unitate pentru fiecare vizitator este posibil sa dea eroare şi informaţiile din fişier să se piardă. Pentru a evita astfel de probleme, este necesar ca fiecare proces să obţină acces exclusiv la fişierul care conţine contorul din pagină. Astfel, accesul la fişier este succesiv: fişierul va fi folosit mai întâi de un proces, şi apoi de celălalt. Atâta vreme cât procesele sunt împiedicate să obţină simultan accesul la fişier, contorul nu va indica valori eronate. Funcţia flock() permite unui proces să obţină un acces exclusiv la un fişier, acordând procesului o blocare a fişierului. Funcţia are forma: flock(identificator_fisier, operatie) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Argumentul operatie este o constantă sau o expresie care specifică operaţia dorită, după cum urmează: Operaţie Descriere Obţine o blocare partajată a fişierului specificat. Mai multe procese pot deţine o blocare partajată; pentru un fişier însă, nici un proces nu poate obţine o blocare partajată în timp ce un alt proces deţine o blocare exclusivă. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Obţine o blocare exclusivă pentru fişierul specificat. Un singur proces poate deţine o blocare exclusivă a unui fişier. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Încearcă să obţină o blocare partajată a fişierului specificat; totuşi, nu aşteaptă obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Încearcă să obţină o blocare exclusivă pentru fişierul specificat; totuşi, nu aşteapta obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Eliberează blocarea fişierului specificat.

LOCK_SH

LOCK_EX

LOCK_SH + LOCK_NB

LOCK_EN + LOCK_NB LOCK_UN

Funcţia flock() returnează true în caz de reuşită, respectiv false când blocarea solicitată nu poate fi obţinută (LOCK_SH şi LOCK_EX) sau eliberată (LOCK_UN). Blocarea este o activitate care se desfăşoară în comun. Procesele nu au niciodată accesul interzis la fişiere, ci numai la blocări. Ca atare, un proces care nu încearcă să blocheze un fişier poate obţine acces la fişier chiar dacă un alt proces a cerut şi a obţinut o blocare exclusivă a fişierului. Unele servere Web, inclusiv IIS de la Microsoft, rulează un singur proces multifir. În asemenea situaţii, funcţia flock() nu va reuşi să furnizeze acces exclusiv la fişiere. Copierea unui fişier PHP furnizează o funcţie care facilitează copierea fişierelor, şi anume funcţia copy(). Funcţia copy() are următoarea formă: copy(sursa, destinatie) unde sursa este numele sau calea fişierului care urmează a fi copiat, iar destinatie este numele sau calea unde se va copia. Funcţia returnează true dacă operaţia de copiere reuşeste; în caz contrar, returnează false. Exemplu:

Cod:

<?php $copiaza = copy("text.txt", "text.bak"); if (!$copiaza) { die("<br>A fost produsa o eroare la copierea fisierulu

} ?> Exemplul modifică numele fişierului "text. nume_nou) unde nume_vechi este numele sau calea originală a fişierului. } ?> Exemplul crează o copie de siguranţă a fişierului "text. PHP nu va putea modifica numele fişierului. În conformitate cu manualul PHP.txt". în caz contrar. atribuindu-i numele "text. if (!$sterge) { die("<br>A fost produsa o eroare la stergerea fisierulu i").bak". dacă acesta există. } ?> Reţineţi că PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se află fişierul. Funcţia copy() va suprascrie fişierul destinaţie. Încărcarea unui fişier în server Pe anumite pagini cu formulare HTML se poate încărca un fişier pe server. iar nume_nou este numele sau calea dorită. funcţie care are următoarea formă: rename(nume_vechi. Modificarea numelui unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să modificati numele unui fişier. functia unlink() "sar putea să nu funcţioneze" în sistemele Windows. Funcţia returnează true dacă operaţia de ştergere a avut succes. PHP nu va putea crea copia. if (!$redenumeste) { die("<br>A fost produsa o eroare la redenumirea fi sierului"). La fel ca la funcţia copy(). dacă acesta există.bak".i"). în caz contrar. cu numele "text.txt"). funcţia rename() va suprascrie fişierul destinaţie.txt"). şi anume rename(). "text. PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla fişierul cu numele modificat. Exemplu: Cod: <?php $redenumeste = rename("text. PHP nu va putea şterge fişierul. PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla copia.txt". returnează false.bak". Exemplu: Cod: <?php $sterge = unlink("text. şi anume unlink(). în caz contrar. Ştergerea unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să ştergeţi un fişier. în caz contrar. Funcţia are forma: unlink(nume_fisier) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului care urmează a fi şters. respectiv false în caz contrar. Pentru a crea un . Funcţia returnează true dacă operaţia de modificare a numelui a reuşit. Ca şi în cazul comenzii UNIX mv.

browserul încarcă fişierul în server. $rezultat = $rezultat ? "true" : "false".php" ENCTYPE="multipart/form-data"> Incarca un fisier: <INPUT NAME="fisier_utilizator" TYPE="FILE"> <BR><BR> <INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite"> </FORM> </BODY> </HTML> Când utilizatorul apasă pe butonul de trimitere. sper că aţi aflat lucruri interesante până acum. specificaţi ENCTYPE="multipart/form-data" în eticheta FORM şi includeţi un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor În articolul precedent am discutat despre sistemul de fişiere si am generalizat despre fisiere si directoare. ?> Funcţia move_uploaded_file() vă impune să specificaţi calea fişierului încărcat şi calea unde doriţi să fie mutat fişierul. De exemplu: Cod: <?php $rezultat = move_uploaded_file ($HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"] ["tmp_name"]. Momentan mă opresc aici cu prima parte a acestui tutorial.ext"). Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte.astfel de formular de încărcare. respectiv false în caz contrar. Dacă doriţi să salvaţi fişierul. echo "<br>move_uploaded_file(): $rezultat". PHP şterge în mod automat fişierul încărcat. Iată un exemplu: Cod: <HTML> <HEAD> <TITLE>incarcare fisier</TITLE> </HEAD> <BODY> <FORM METHOD="POST" ACTION="incarca. Limbajul PHP oferă un set de funcţii . Scriptul vostru PHP poate obţine accesul la calea fişierului încărcat astfel: $HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"]["tmp_name"] unde fisier_utilizator este valoarea atributului NAME asociat controlului INPUT folosit pentru încărcarea fişierului. La terminarea execuţiei scriptului. În continuare o să încerc sa detaliez lucrul cu fişierele şi să discut ceva mai mult despre cele mai folosite funcţii care se ocupă de fişiere. puteţi invoca funcţia move_uploaded_file(). "/home/tutoriale/upload/nume_fisier.

-"r+" . -"a" . dacă fişierul nu există. . cu care interpretorul a fost configurat. poziţioneaza pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul. . acesta este creat.php://input .deschide fişierul pentru citire şi scriere.txt" pentru a citi date. La sfărşitul şirului care reprezintă modul de deschidere a fişierului mai poate apărea şi caracterul "b". Acesta este util atunci când se doreşte deschiderea fişierului în mod binar şi nu în mod text. Fişierele php://input şi php://stdin pot fi deschise numai în scopul citirii. Un fişier este recunoscut de PHP a fi la distanţă dacă este accesibil printr-unul dintre protocoalele HTTP (Hyper Text Transfer Protocol). Acest identificator va fi transmis tuturor funcţiilor pe care le veţi utiliza pentru a accesa date din fişier.deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia.deschide fişierul pentru scriere. în cazul în care numele acestuia nu include şi o cale absolută.deschide fişierul pentru citire şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia. În cazul în care deschiderea fişierului nu poate avea loc din diferite motive. însă fără a şterge conţinutul.deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia. Sintaxa majorităţii dintre acestea este similară funcţiilor de manipulare a fişierelor prezente în limbajul C/C ++."a+" .txt". dacă fişierul nu există. însă fără a şterge conţinutul. atunci îl putem deschide folosind următorul cod: $f = fopen("test. HTTPS (Secure HTTP).deschide fişierul pentru scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia.cu ajutorul acestui identificator se pot scrie date direct în pagina web. poziţionează pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul.fişierul standard de erori pentru procesul curent creat de PHP. în timp ce fişierele php://output. Primul parametru îl reprezintă numele fişierului care urmează a fi deschis.txt". De exemplu. . Funcţia are patru parametri. "w"). dacă fişierul nu există. Fişierele standard de intrare şi ieşire pot fi accesate folosind următorii identificatori: .php://stdout . Pe sistemele de operare *nix nu are nici un efect.fişierul standard de ieşire pentru procesul curent creat de PHP. php://stdout şi php://stderr pot fi deschise numai pentru scriere.php://stderr . Cel de-al treilea parametru este de tip întreg şi poate avea valorile 0 sau 1 şi indică funcţiei faptul că se poate folosi (valoarea 1) sau nu (valoarea 0) lista de directoare. acesta este creat. -"w" . acesta este creat. dintre care ultimii doi sunt opţionali.fişierul standard de intrare pentru procesul curent creat de PHP. Cel de-al patrulea parametru este de tipul resource şi este folosit în scopul optimizării unor operaţii. Dacă dorim să scriem date în fişier. acesta este creat. vom folosi următoarea linie de cod sursa: $f = fopen("test. Fişierul poate fi şi unul aflat la distanţă. . printre numele funcţiilor se regăsesc şi nume cunoscute pe platformele de operare *nix şi Microsoft Windows.pentru a facilita accesul la conţinutul fişierelor. . Funcţia fopen returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care tocmai a fost deschis.php://output .php://stdin . dacă fişierul nu există. . atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. "r"). -"w+ " . pentru a găsi fişierul care se doreşte a fi deschis. Datorită faptului că limbajul PHP este independent de platformă. Funcţia fopen Această funcţie se foloşte pentru deschiderea unui fişier în vederea citirii sau scrierii datelor din/în acesta. pentru a deschide fişierul cu numele "test.cu ajutorul acestui identificator se poate accesa conţinutul datelor transmise paginii prin intermediul metodei POST. în schimb pentru portabilitate este indicată folosirea lui. FTP (File Transfer Protocol) sau FTPS (Secure FTP). Scrierea datelor în fişierul php://output are acelaşi efect ca şi utilizarea funcţiilor print şi echo. Cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi reprezintă modul de deschidere a fişierului care poate fi: -"r" .

De exemplu.$sir. Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare se recomandă ca la deschiderea fişierului. Funcţia tmpfile nu are parametri şi returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces al fişierului temporar.txt".Funcţia tmpfile Această funcţie realizează crearea şi deschiderea unui fişier temporar pentru scriere şi citire. Funcţia feof are un singur parametru de tip întreg. Fişierul temporar va fi şters în mod automat în momentul în care este închis sau când script-ul îşi încheie execuţia. echo "Am citit numarul: ". Funcţia returnează un vector cu valorile citite. iar cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi indică funcţiei formatul intrării. Functia fclose Această funcţie realizează închiderea unui fişier care a fost deschis cu ajutorul funcţiilor fopen sau tmpfile. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă închiderea fişierului a reuşit şi valoarea logica FALSE în caz contrar. deci prezenţa variabilelor nu mai este obligatorie ca în cazul limbajului C/C++. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se face citirea.$nr.txt" dorim să citim un număr şi un şir de caractere separate printr-un spaţiu. Apelul acestei funcţii este identic cu cel al funcţiei fopen cu parametrii: un nume de fişier temporar (de obicei generat aleator) şi "w+b" ca mod de deschidere a fişierului. să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. Ceilalţi parametri reprezintă referinţele la variabilele care vor conţine rezultatul citirii. Formatul acestuia din urmă este similar formatului folosit pentru funcţia fscanf prezentă în limbajul C/C++. dacă din fişierul "c:\test. echo "si sirul: ". $rez = fscanf($f. Un exemplu de apel al acestei funcţii este fclose($fd) unde fd reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. "%d %s \n")."<BR>". care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. atunci vom folosi următorul cod: Cod: <?php $f = fopen("c:\\test. Funcţia feof Această funcţie verifică dacă s-a ajuns la sfârşitul fişierului sau nu. ?> Funcţia fread Această funcţie se foloseşte pentru citirea datelor din fişiere binare. $sir) = $rez. Funcţia ."r"). Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă am ajuns la sfârşitul fişierului şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia fclose are un singur parametru de tip întreg. Funcţiile fscanf Această funcţie citeşte date dintr-un fişier text şi are doi parametri obligatorii. fclose($f). care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. pentru citire. list($nr.

"rb"). iar al doilea parametru. echo "Continutul fisierului este: ". . $fd = fopen($fisier. ?> Funcţia fgets Această funcţie se foloseşte pentru a citi o linie dintr-un fişier de tip text. cel citit din fişier. cu menţiunea că cel de-al doilea parametru este opţional. Funcţia are un singur parametru de tip întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se doreşte să se facă citirea.txt". şi anume. tot de tip întreg. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces al fişierului din care se doreşte să se citească date."r"). echo "Primul caracter din fisier este: ".fread are doi parametri obligatorii. funcţia fgets returnează valoarea logică FALSE. fclose($fd). În cazul în care în fişierul din care se citesc date nu mai este disponibil numărul de octeţi specificat în cadrul celui de-al doilea parametru. echo $continut. Sintaxa acestei funcţii este similară cu cea a funcţiei fread. ?> Funcţia fgetc Această funcţie citeşte următorul caracter disponibil din fişierul de intrare. Citirea datelor din fişier se încheie în momentul în care s-a citit un număr de caractere egal cu valoarea celui de-al doilea parametru (în cazul în care acesta este prezent). $car = fgetc($fd). atunci funcţia returnează toţi octeţii disponibili de la poziţia curentă din fişier şi până la sfârşitul acestuia. Rezultatul returnat de această funcţie este de tip şir de caractere care este format din octeţii care s-au citit din fişierul de intrare. în momentul întâlnirii unui sfârşit de linie sau în momentul în care s-a ajuns la sfârşitul fişierului.txt". în cazul în care nu s-a ajuns la sfârşitul fişierului. Cod: <?php $fis = "test. $fd = fopen($fis. Funcţia fgetc returnează un şir de caractere. Codul este compatibil cu toate sistemele de operare pe care limbajul PHP poate fi instalat.txt". filesize($fis)). funcţia fgetc returnează valoarea logică FALSE. echo $car. fclose($fd). În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. format dintr-un singur caracter. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. În continuare este un exemplu de folosire a acestei funcţii. $continut = fread($fd. Cod: <?php $fisier = "test. Cod: <?php $fisier = "test. reprezintă numarul de octeţi care se doresc a fi citiţi. Funcţia fgets returnează un şir de caractere care conţine datele citite.

valori separate prin virgula). de unde şi numele acestui tip de fişier.html conţine multe linii cu marcaje html. echo "Continutul fisierului HTML este: ". Cel de-al treilea parametru este opţional. } fclose($fd). Funcţia returnează. ?> În cazul în care fişierul test. prin eliminarea lor. funcţia fgetcsv returnează valoarea logică FALSE. " (virgula). este de tip şir de caraetere şi reprezintă o listă de marcaje HTML sau PHP pe care funcţia nu trebuie să le elimine în momentul citirii.$fd= fopen($fisier. Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă datele din fişierul HTML care au fost citite.html". Funcţia fgetss Această funcţie citeşte o linie dintr-un fişier HTML. filesize($fis))) { echo $linie. Funcţia fgetcsv are trei parametri dintre care primii doi sunt obligatorii. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul de intrare. funcţia fgetss are trei parametri. Spre deosebire de funcţia fgets. De obicei acest separator este caracterul " . În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă numărul maxim de octeţi care se vor procesa la o citire şi trebuie să aibă o valoare mai mare decât lungimea celei rnai mari linii din fişierul CSV. echo $linie. şirul returnat devine vid. $fd = fopen($fis. Este o reprezentare textuala a unui fişier de tip tabelar. "r"). while (!$linie = fgetss($fd. Cod: <?php $fis = "test. Funcţia fgetcsv Această funcţie citeşte date dintr-un fisier CSV (Comma Separated Values . În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii pentru un fişier CSV în care fiecare linie nu are o lungime mai mare de 1000 de caractere: Cod: . în cazul în care nu ne aflăm la sfârşitul fişierului de intrare. ?> În acest exemplu am omis cel de-al doilea parametru. Citirea datelor se încheie în momentul în care s-au citit atâtea caractere câte indică cel de-al doilea parametru sau în momentul în care am ajuns la sfârşitul fişierului. $linie = fgets($fd)."<br>". echo "Prima linie din fisier este: ". iar pe ecran se vor afişa multe rânduri goale. Pe fiecare linie a unui astfel de fişier se află mai multe valori ale unor câmpuri care sunt delimitate printr-un separator. Un fişier de tip CSV are formatul text şi conţine mai multe înregistrări. Primii doi parametri sunt identici cu cei folosiţi în cazul funcţiei fgets. iar al treilea parametru este de tip şir de caractere care trebuie să aibă lungimea 1 şi reprezintă separatorul care se va folosi la procesarea datelor."r"). fclose($fd) . un tablou de şiruri de caractere care reprezintă valorile citite.

} } fclose($fp). Funcţia file Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are aceeaşi sintaxă cu funcţia file_get_contens. "fifo". Funcţia filesize Această funcţie se foloşeste pentru a afla dimensiunea. Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele fişierului al cărui conţinut se va citi. Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de octeţi pe care a reuşit să-i scrie în fişier. $c<$num. for ($c=0. şi "unknown". $c++) { echo $date[$c]. echo "<p>$num campuri pe linia $lin: <br>". "link".<?php $lin = 1. $lin++. mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm dimensiunea. "block". iar cel deal doilea parametru este opţional şi indică dacă pentru găsirea fişierului se va folosi sau nu lista de directoare predefinită. mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm tipul.csv". fiecare dintre acestea constând într-o linie din fişierul primit ca parametru. dar rezultatul returnat de aceasta este un tablou de şiruri de caractere. opţional şi reprezintă numărul de octeţi din şirul de caractere care se vor scrie în fişier. Valorile posibile pentru tipul unui fişier sunt "pipe". ". while ($date = fgetcsv($fp. Funcţia returnează un şir de caractere care conţine toate datele din fişierul primit ca parametru în cazul în care citirea s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. "char". 1000. "dir". $fp = fopen("test. exprimată în octeţi. Funcţia fwrite are trei parametri. "r"). cel de-al doilea parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă datele care se vor scrie în fişier. iar cel de-al treilea parametru este de tip întreg. se recomandă ca la deschiderea fişierului. pentru scriere. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul în care se doreşte să se scrie date.")) { $num = count($date). Funcţia filesize are un singur parametru de tip şir de caractere. Funcţia fwrite Această funcţie se foloseşte pentru a scrie date într-un fişier text sau binar."<br>". "file". în cazul în care nu au apărut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: . ?> Funcţia file_get_contents Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are doi parametri. Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare. Funcţia filetype Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă tipul unui fişier. să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. Funcţia filetype are un singur parametru de tip şir de caractere. a unui fişier.

LOCK_UN . este opţional şi specifică modul în care se va face modificarea. al doilea parametru este de tip întreg şi indică numărul de poziţii cu care se va face modificarea.Cod: <?php $fis = "test. în limbajul PHP sunt disponibile constantele: .LOCK_SH .se foloseşte împreună cu una dintre primele trei constante dacă nu se doreşte ca funcţia flock să întrerupă execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să efectueze operaţia cerută. Funcţia flock Această funcţie se foloşeste pentru a bloca sau debloca accesul la un fişier. Se observă că cel de-al doilea parametru poate avea şi valori negative. fwrite($fp. . Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la un fişier. Funcţia fflush primeşte un singur parametru de tip întreg. .se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod exclusiv pentru scrierea datelor. Modificarea poziţiei de citire sau scriere se poate face în trei moduri pentru care sunt definite constante: . Pentru cel de-al doilea parametru.se foloseşte în cazul în care se doreşte deblocarea unui fişier. În limbajul C/C++ functia fwrite este folosită pentru a scrie un şir de octeţi într-un fişier.LOCK_EX . Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la conţinutul fişierului. ?> Funcţia fputs Această funcţie este o redenumire a funcţiei fwrite. spre deosebire de PHP. . Funcţia fseek Această funcţie se foloseşte pentru modificarea poziţiei de citire sau scriere în interiorul unui fişier. această constantă se adună la una dintre primele trei. tot de tip întreg. şi are acelaşi comportament. $fp = fopen($fis. care reprezintă identificatorul de acces al fişierului pentru care se doreşte golirea zonelor tampon. "a"). unde şirul de octeţi este reprezentat chiar de şirul de caractere. Necesitatea utilizării funcţiei flock apare în momentul în care mai multe procese doresc să acceseze acelaşi fişier şi nu se vrea afectarea integrităţii acestuia. Funcţia fseek are trei parametri. $sir). iar al treilea parametru.". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în cazul unui eşec.LOCK_NB .se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod partajat pentru citirea datelor. Funcţia are trei parametri. iar al treilea parametru este de tip referinţă la întreg şi va primi valorea logică TRUE în cazul în care funcţia flock va opri execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să blocheze fişierul. cel de-al doilea parametru reprezintă tipul operaţiei de blocare a fişierului. fclose($fp). echo "Am scris ($sir) in fisierul ($fis). $sir = "Scriere in fisier". Funcţia returnează valoarea logică FALSE în caz de eroare şi valoarea logică TRUE în caz contrar . pentru compatibilitate cu limbajul C/C++. Funcţia fflush Această funcţie forţează salvarea pe disc a conţinutului zonelor tampon folosite pentru scrierea într-un fişier.txt".

Funcţia ftell Această funcţie se foloseşte pentru a afla poziţia curentă de la care se va face următoarea citire sau scriere într-un fişier. Funcţia rewind Această funcţie schimbă poziţia de citire sau scriere într-un fişier la începutul acestuia şi are un singur parametru care specifică identificatorul de acces la fişier.relativ la începutul fişierului .relativ la pozitia curentă . funcţia returneză valoarea logică FALSE. în caz de succes sau valoarea logică FALSE în caz de eşec. . iar al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă noua dimensiune a fişierului. În acest articol se află descrierea celor mai importante funcţii şi clase oferite de limbajul PHP pentru manipularea directoarelor. pe disc. . Trebuie ţinut cont de faptul ca în cazul în care cel deal doilea parametru are o valoare mai mare decât dimensiunea curentă a fişierului.constanta SEEK_SET. Apelul acestei funcţii este echivalent cu apelul funcţiei fseek cu primul parametru având ca valoare identificatorul de acces al fişierului. spaţiu suplimentar care nu va fi iniţializat. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare În articolele anterioare am discutat despre structura de fisiere şi felul cum sunt ele salvate pe server şi am detaliat funcţiile php care se ocupă de fişiere.relativ la sfârşitul fişierului . . care se foloseşte pentru a şterge un fişier de pe disc. Funcţia ftell primeşte ca parametru identificatorul de acces al fişierului pentru care se aplică şi returnează o valoare întreagă reprezentând poziţia din fişier. şi egală cu -1 în caz contrar. Funcţia unlink primeşte ca parametru un nume de fişier şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care ştergerea s-a efectuat cu succes. Funcţia returnează o valoare întreagă egală cu 0. al doilea parametru având valoarea 0 şi cel de-al treilea parametru având valoarea SEEK_SET chiar dacă lipseşte. Rezultatul returnat de funcţia rewind este acelaşi cu cel returnat de funcţia fseek. În urătorul articol o să încerc să detaliez funcţiile php care se ocupă de manipularea directoarelor..constanta SEEK_CUR. în cazul în care nu au aparut erori. Funcţia ftruncate Această funcţie realizează redimensionarea fişierului cu o valoare primită ca parametru. În cazul în care ştergerea nu s-a putut efectua. care se află după poziţia indicată de noua valoare. În cazul în care cel de-al treilea parametru lipseste se va folosi ca valoare pentru acesta constanta SEEK_SET. Funcţia ftruncate are doi parametri. Primul dintre aceştia este identificatorul de acces al fişierului care se redimensionează. Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere care sunt accesate folosind unul dintre protocoalele HTTP sau FTP.constanta SEEK_SET. Funcţia delete Această funcţie este mai degrabă o redenumire a funcţiei unlink. În cazul în care cel de-al doilea parametru are o valoare mai mica decât dimensiunea curentă a fişierului. se vor pierde. va fi alocat. Funcţia delete a fost inclusă în pachetul de funcţii oferit de limbajul PHP pentru cei care au programat în limbaje precum Pascal şi nu au avut la dispoziţie funcţia unlink. atunci toate datele din fişier. relativ la începutul acestuia.

Funcţia getcwd nu are nici un parametru. în cazul în care nu am ajuns la sfârşitul acestuia sau nu au aparut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Această funcţie nu este implementată pe platformele de operare Microsoft Windows şi nu este recomandată folosirea ei decat în cazul în care interpretorul PHP este utilizat folosind metoda de execuţie CGI. Ea are un singur parametru de tip resursă. Functia opendir Aceasta functie se foloseste pentru a deschide un director in scopul citirii continutului sau. care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi. Funcţia chdir returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului curent s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia readdir returnează un şir de caractere reprezentând numele următoarei intrări din director. Aceasta functie returneaza un identificator de acces la continutul directorului si este de tipul resursa. Funcţia chroot returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului rădăcină s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. ?> Funcţia chdir Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director. Funcţia closedir are un singur parametru de tipul resursă. functia returneaza valoarea logica FALSE. echo "Directorul curent este: ". Funcţia chroot Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul rădăcină pentru procesul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director rădăcină. Functia opendir are un singur parametru de tip sir de caractere care reprezinta numele directoruiui al carui continut se va prelucra. care reprezintă identificatorul de acces al directorului care se doreste a fi închis. Această funcţie nu returnează nici o valoare. readdir şi closedir: Cod: <?php . In cazul in care nu se reuseste deshiderea directorului. Funcţia readdir Funcţia readdir se foloseşte pentru a citi următoarea intrare disponibilă într-un director. În continuare este un exemplu de utilizare al acestei funcţii: Cod: <?php $cdir = getcwd(). ea având tipul void. Funcţia closedir Această funcţie se foloseşte pentru a închide un director care a fost deschis pentru citire folosind funcţia opendir. În continuare este un exemplu de utilizare a funcţiilor opendir.Funcţia getcwd Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă directorul curent.$cdir.

echo "Continutul directorului $dir<BR>". Structura acesteia este următoarea: Cod: class dir { dir (string directory) string path resource handle string read (void) void rewind (void) void close (void) } Constructorul clasei dir primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va citi şi apelează funcţia opendir. Funcţiile read. rewinddir. care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi şi nu returnează nici o valoare. atunci se va returna prima intrare din director. ?> Funcţia rewinddir Această funcţie resetează poziţia curentă dintr-un director. $dh = opendir($dir). dacă după un anumit număr de citiri este apelată această funcţie şi după aceeea se mai citeşte o intrare din directorul respectiv. rewind şi close din cadrul acestei clase au acelaşi comportament cu funcţiile readdir. Clasa dir Această clasa încapsulează funcţiile opendir. readdir şi rewinddir. Funcţia are un singur parametru de tipul resursă. deoarece identificatorul de acces la director este de asemenea încapsulat în cadrul clasei dir. while (false!==($fis=readdir($dh))) { echo "$fis<BR>". . } closedir($dh). În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei clase care reprezintă implementarea cu clase a exemplului anterior: Cod: <?php $d = dir("E:\\"). closedir.$dir = "E:\\". şi anume. respectiv closedir şi se deosebesc de acestea prin simplul fapt că nu mai au parametri.

while (false !== ($fis = $d -> read())) { echo "$fis<BR>".echo "Continutul directorului $d -> path <BR>". Funcţia rmdir Această funcţie se foloseşte pentru a şterge un director de pe disc şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care va fi şters.html". ?> Funcţia pathinfo . } $d -> close(). echo "Numele fisierului fara sufix: <BR>"."." este ". Funcţia are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă o cale către un fişier sau director. Funcţia are doi parametri de tip şir de caractere. iar al doilea este opţional şi reprezintă sufixul fişierului. echo "Directorul parinte pentru ". Primul parametru reprezintă o cale către un fişier sau director. Directorul care se doreşte a fi şters trebuie să nu conţină nici un fişier sau subdirector. echo basename($cale. echo basename($cale). În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale= "c:\\test. ?> Funcţia dirname Această funcţie returnează numele directorului părinte al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere.html". echo $cale.html"). Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. ?> Funcţia mkdir Această funcţie se foloseşte pentru a crea un director nou şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va crea şi atributele acestuia (parametru de tip întreg) în format *nix. Funcţia basename Această funcţie returnează numele de bază al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere."<BR>". echo "Numele fisierului cu sufix:<BR>". În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale = "c:\\test.dirname($cale).

echo $info["extension"]."<BR>". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Valori scalare şi tablouri Majoritatea cumpărătorilor preferă să cumpere ouăle în ambalaje de câte 10. Funcţia returnează un tablou ale cărui valori sunt de tipul şir de caractere şi care conţine elementele " dirname ". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec.Aceasta funcţie se foloseşte pentru a afia informaţii referitoare la o cale către un fişier sau director. "basename" şi "extension". Primul parametru reprezintă numele fişierului şi cel de-al doilea reprezintă noul numele al acestuia. Funcţia copy Această funcţie se foloseşte pentru a copia un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere. echo "Extensie: ". iar valorile individuale se numesc elementele tabloului. Primul dintre aceştia reprezintă numele fişierului sursă şi cel de-al doilea reprezintă numele fişierului destinaţie. echo "Nume fisier: ". fiecare element are o cheie asociată. Variabilele care au o singură valoare se numesc scalare. nu unul câte unul. deseori este convenabilă stocarea mai multor valori într-o variabilă. echo $info["basename"]. Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere aflate la distanţă decât dacă sunt partajate de pe o platformă Microsoft Windows pe care a fost configurată componenta File and Print Sharing sau dacă sunt partajate pe o platformă *nix pe care a fost instalat pachetul Samba. Funcţia pathinfo primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către un fişier sau director."<BR>". Funcţia rename Această funcţie se foloseşte pentru a redenumi un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Elementele "dirname" şi "basename" au valori identice cu cele returnate de funcţiile cu acelasi nume. Exemplu: Cod: <?php $cale = "c:\\test. iar elementul "extension" conţine extensia fişierului. $info = pathinfo($cale). echo "Director: ". O asemenea variabilă se numeşte tablou. Similar. Funcţia file_exists are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele fişierului pentru care se verifică existenţa fizică pe disc."<BR>". Combinaţia dintre numele .html". Pentru a fi posibil accesul individual la fiecare element al unui tablou. echo "Informatii despre $cale:<BR>". echo $info["dirname"]. ?> Funcţia file_exists Această funcţie se foloseşte pentru a determina dacă un fişier există sau nu pe disc.

nici macăr nu trebuie să fie numere. Pentru a crea un tablou. se atribuie unui element al tabloului o valoare şi o cheie: Cod: <?php $variabila[1] = "valoarea_a". ?> Pentru a obţine acces la un element al tabloului. ?> Această instrucţiune creează un tablou denumit $variabila şi un element cu valoarea "valoarea_a" identificat prin cheia 1. specificaţi numele tabloului şi valoarea cheii: Cod: <?php echo $variabila[1]. ?> atribuie variabilei $specialitatea_zilei valoarea "scripturi free". De exemplu: Cod: <?php $specialitatea_zilei = $preferinta["vizitator1"]. ?> Elementele unui tablou cu chei non-numerice sunt accesibile în acelaşi mod ca şi elementele unui tablou cu chei numerice. puteţi folosi următoarea instrucţiune de atribuire: Cod: <?php $variabila[2] = "valoarea_b". Pentru a stoca în tablou o a doua valoare. $preferinte["vizitator2"] = "articole".tabloului şi valoarea unei chei identifică un element al tabloului. ?> Cheile folosite pentru identificarea elementelor unui tablou nu trebuie să fie numere consecutive. Crearea tablourilor Se poate crea un tablou PHP în două moduri principale. Cod: <?php $preferinte["vizitator1"] = "scripturi free". Puteţi atribui o valoare unei variabile dintr-un tablou sau puteţi invoca funcţia array(). .

$variabila[] = "valoare C". Iată rezultatul tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C Simbolul => arată că unei valori îi este asociată o cheie. De exemplu: Cod: <?php $variabila[0] = "valoare A". ?> Observaţi că instrucţiunea finală de atribuire nu include nici o valoare de index. $variabila[] = "valoare C". $variabila[] = "valoare B". iar cheia 2 este asociată cu valoarea "valoare C". cheia 1 este asociată cu valoarea "valoare B". PHP asociază valoarea "valoare C" cu următorul element consecutiv al tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C . În acest caz. ?> Parantezele drepte care urmeaza după numele variabilei indică limbajului PHP că variabila $variabila este o variabilă de tip tablou. cheia 0 este asociată cu valoarea "valoare A". Puteţi asocia tabloul cu un tabel. puteţi scrie o instrucţiune de atribuire care specifică o valoare cheie. caz în care exemplul anterior arată astfel: 0 valoare A 1 valoare B 2 valoare C Dacă doriţi. astfel încât să puteţi asocia o valoare cu un anumit element al tabloului.Crearea unui tablou folosind atribuiri Modalitatea cea mai simplă de a crea un tablou este de a atribui o valoare unei variabile de tip tablou. începând de la $variabila[0]. PHP stocheaza în mod automat valorile atribuite tabloului în celule numerotate succesiv. $variabila[1] = "valoare B". De exemplu: Cod: <?php $variabila[] = "valoare A".

Utilizarea funcţiei array() Dincolo de utilizarea instrucţiunilor de atribuire. În PHP nu trebuie să folosiţi numere întregi pe post de chei. $variabila[15] = "valoare B". ?> Rezultatul va fi: Citat: 10 => valoare A 15 => valoare B 16 => valoare C Remarcaţi că la fel ca în exemplul anterior că valoarea "valoare C" este asociată următorului element consecutiv din tablou. Puteţi crea un tablou asociativ. ?> Prin instrucţiunile de mai sus. Iată un exemplu: Cod: <?php $variabila[10] = "valoare A". Iată un exemplu care creează un tablou având drept chei valori întregi consecutive: Cod: . prin specificarea drept chei a unor şiruri: Cod: <?php $variabila['a'] = "ceva 1".Elementele unui tablou nu trebuie asociate unor chei consecutive. cunoscut şi sub numele de tablou indexat cu siruri. $variabila['d'] = "ceva 3". cealaltă modalitate principală de creare a unui tablou PHP constă în utilizarea funcţiei array(). cu alte cuvinte. $variabila['cc'] = "ceva 2". pentru a examina valorile fiecăruia dintre elementele sale. următoarele chei au fost atribuite următoarelor valori: Citat: a => ceva 1 cc => ceva 2 d => ceva 3 Semnificaţia utilizării pe post de chei a unor valori întregi consecutive este aceea că puteţi folosi o buclă for simplă pentru a parcurge iterativ tabloul. $variabila[] = "valoare C".

"php". cu alte cuvinte. puteţi folosi operatorul =>. valorile cheilor nu trebuie să fie consecutive şi nici măcar întregi: Cod: <?php $o_variabila = array("a"=>"ceva". ?> Această instrucţiune creează următorul tablou: Citat: a => ceva cc => php d => ceva html Un tablou multi-dimensional poate fi asimilat.<?php $o_variabila = array("ceva". "cc"=>"php". "d"=>"ceva html"). un tablou de tablouri. ?> Acest script creeaza un tablou care conţine: Citat: 0 => ceva 1 => php 2 => ceva html Dacă doriţi să asociaţi unei valori o anumită cheie. astfel: Cod: <?php $o_variabila = array(10=>"ceva". "ceva html"). unui tablou ale cărui celule conţin valori ale unui tablou. ?> Care va creea următorul tablou: Citat: 10 => ceva 11 => php 12 => ceva html Ca şi în cazul utilizării unei instrucţiuni de atribuire pentru creearea unui tablou. "ceva html"). "php". De exemplu un tablou asemănător: Pagina pagina 1 Trafic mic Procent 10 . pur şi simplu.

puteţi obţine acces la valoarea unui element al tabloului sau îi puteţi modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. $a[2] = 1000. "30")). ?> Similar. avem: Cod: <?php $a[0] = 1. echo $y. ?> Parcurgerea iterativă a unui tablou Când aţi stocat date într-un tablou. ?> Puteţi obţine acces la valoarea asociată cheii 1 prin intermediul unei instrucţiuni asemănătoare: Cod: <?php $y = 3 * $a[1]. "pagina 3" => array("mare". $date["pagina 2 "] = array("mediu". "10"). "30"). puteţi modifica valoarea asociată cheii 2 prin intermediul unei instrucţiuni ca aceasta: Cod: <?php . echo $a[1]. "20"). "10"). ?> Sau puteţi scrie astfel cu acelaşi rezultat: Cod: <?php $date = array("pagina 1" => array("mic". "pagina 2" => array("mediu". De exemplu. prin instrucţiunile de mai jos: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic". $date["pagina 3 "] = array("mare". "20").pagina 2 pagina 3 mediu mare 20 30 Puteţi reprezenta aceste date sub forma unui tablou PHP denumit $date. $a[1] = 10.

Operaţii de acest gen implică parcurgerea iterativă a tabloului sau.$w++) { echo "<br>$w => $test[$w]". ?> Uneori. Pentru aceasta. iniţializaţi variabila de buclă la valoarea cea mai redusă a cheii. Datele de ieşire arată astfel: Citat: 0 => valoarea 1 1 => valoarea 2 2 => valoarea 3 Căutarea într-un tablou secvenţial Exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". accesul la fiecare element al tabloului. $cautare = "valoare b". să presupunem că doriţi să determinaţi dacă în tablou există o anumită cheie sau valoare. altfel spus. 1=>"valoare b". În cazul în care cunoasteţi valoarea minimă a cheii unui tablou secvenţial. Instrucţiunea for foloseşte variabila buclă $w pentru a parcurge iterativ tabloul. 2=>"valoare 3"). 1=>"valoare b". Cea de-a doua instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou. puteţi parcurge iterativ tabloul folosind o buclă for. Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". valoarea cea mai mică a unei chei dintr-un tablou secvenţial este zero. În continuare o să încerc o scurtă prezentare a modului de iteraţie prin tablouri secvenţiale şi non-secvenţiale. Parcurgerea iterativă a unui tablou secvenţial Un tablou al cărui chei sunt valori întregi consecutive se numeşte tablou secvenţial. . } ?> Prima instrucţiune creează tabloul. for ($w=0.$a[2] = 100. Funcţia count() returnează numărul elementelor dintr-un tablou. 2=>"valoare 3"). $maxim = count($test). corpul instrucţiunii include o instrucţiune echo care afişează cheia şi valoarea fiecărui element din tablou. De exemplu.$w<$maxim. Să presupunem că tabloul reprezintă salarii şi doriţi să măriţi fiecare valoare cu 10 procente. Folosiţi funcţia count() pentru a forma expresia de test a buclei. în loc de a obţine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica. puteţi crea un tablou secvenţial folosind valoarea unu sau orice altă valoare întreagă ca valoare minimă a cheii. totuşi. În general. // se cauta in tabloul $test valoarea $cautare $maxim = count($test). doriţi să obţineti accesul la mai multe elemente ale tabloului.

Desigur. $w". O instrucţiune echo afişează valoarea fiecărui element al tabloului pe masură ce bucla for avansează. instrucţiunea break provoacă sistarea buclei for. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". corpul ei conţine alte instrucţiuni şi se execută o altă operaţie. Pentru a oprii execuţia puteţi folosi instructiunea break. După comentariu. $w". } } ?> Acum. } } ?> Prima instrucţiune creează tabloul în care se va căuta. 1 Se compara cuvantul cu valoare 3 Instrucţiunea break Observaţi în exemplul dat mai sus că se continuă căutarea chiar şi după stabilirea unei identităţi. break. după stabilirea unei identităţi. tabloul nu va fi iniţializat cu valori literale imediat anterior operatiei de căutare. Instrucţiunea for funcţioneaza ca mai înainte. if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. $w < $maxim.echo "<br>Se cauta cuvantul $cautare in tabloul test. fără a afecta rezultatele operaţiei. Într-o aplicaţie reală. if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. Iată rezultatul acestui exemplu: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". Iată cum ar arăta exemplul anterior cu o instrucţiune break: Cod: <?php for ($w=0. de data aceasta însă. $w < $maxim. care determină încheierea imediată a buclei care o conţine. execuţia căutării poate fi sistată după găsirea elementului dorit. Instrucţiunea if testează fiecare element şi afişează un mesaj dacă valoarea elementului este una şi aceeaşi cu valoarea variabilei $cautare. for ($w=0. în exemplu. următoarea instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou şi stochează această valoare în variabila $maxim. continuarea căutării în tablou nu face decât să irosească resursele calculatorului.". se caută în tablou valoarea stocată în variabila $cautare. Când se caută într-un tablou. într-o aplicaţie iterativă reală. Cea de-a doua instrucţiune atribuie valoarea "valoare b" variabilei $cautare. conţinutul tabloului este supus la variaţii. Datele .

de ieşire vor arăta astfel: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. la zero. se execută instrucţiunea continue. parcurgerea unui tablou non-secvenţial este o operaţie complicată. echo "<br>$test[$w] are $n caractere lungime. care calculează lungimea unui sir.". // numara numele scurte $scurt = 0. folosită pentru a număra numele scurte găsite. de cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n este stabilită ca fiind egală cu numărul caracterelor care compun cuvântul. } echo "<br> Au fost gasite $scurt cuvinte cu nume scurte. adică nume alcatuite din maxim 4 caractere. bucla for îşi încheie execuţia. Instrucţiunea continue determină trecerea căutării la următorul element din tablou. Instrucţiunea for se aseamănă celor folosite anterior. desigur. o instrucţiune echo afişează numărul cuvintelor scurte găsite în tablou. PHP 4 include o instrucţiune foreach care simplifică căutările de . 1=>"bbb". dacă nu au mai rămas elemente în tablou. $w++) { $n = strlen($test[$w]). Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"a".". Dacă instrucţiunea if stabileşte că elementul curent al tabloului face referire la un cuvânt lung. Iată rezultatul: Citat: a are 1 caractere lungime bbb are 3 caractere lungime ccccc are 5 caractere lungime Au fost gasite 2 cuvinte cu nume scurte. $limita = count($test). ?> O instrucţiune de atribuire stabileste valoarea iniţială a variabilei $scurt. if ($n > 4) continue. Corpul acestei instrucţiuni diferă. să presupunem că doriţi să cautaţi în tabloul $test pentru a determina numărul valorilor cu nume scurte. Ca un exemplu. 1 Instrucţiunea continue O instrucţiune corelată cu instrucţiunea break este continue. for ($w = 0. folosind funcţia strlen(). determinând evaluarea imediată a expresiilor de incrementare şi de test. Cu toate acestea. $w < $limita. Parcurgerea iterativă a unui tablou non-secvenţial În unele limbaje de programare. $scurt++. 2=>"ccccc"). La finalizarea căutării. Instrucţiunea continue sistează rularea curentă a buclei.

$date["pagina 3 "] = array("mare". 20=>"metal". stabilind valori adecvate pentru valorile variabilelor $cheie şi $valoare aferente fiecărui element al tabloului. Să luăm de exemplu tabloul următor: Pagina pagina 1 pagina 2 pagina 3 Trafic mic mediu mare Procent 10 20 30 Tabloul poate fi creat folosind următoarele instrucţiuni PHP: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic". Instrucţiunea foreach are următoarea formă generală: Cod: <?php foreach ($tablou as $cheie => $valoare) {corp} ?> Instrucţiunea parcurge în mod iterativ tabloul denumit $tablou. 21=>"Nume"). "10"). } ?> Pentru a căuta într-un tablou multi-dimensional. "30"). foreach ($test as $index => $continut) { echo "<br>$index => $continut". "20"). ?> Comanda care afişează conţinutul tabloului este: Cod: <?php foreach ($date as $continut => $valoare) { foreach ($valoare as $cheie => $rezultat) { echo "<br>$continut: $rezultat".acest gen. } . Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(10=>"mere". $date["pagina 2 "] = array("mediu". se folosesc instrucţiuni foreach îmbricate.

care stoc se găseşte în baza de date mysql de pe server). codul ar fi cam aşa: Cod: <form> <INPUT name=test id="test" onclick="this. Mă gândesc că uneori o să aveţi şi voi nevoie de anumite date (de exemplu la o comandă într-un formular să apară într-un câmp doar ceea ce există în acel moment pe stoc.value=''.. echo $data. la valoarea câmpului "data" am introdus un mic script php care citeşte data curentă de pe server şi o timite browserului. Dacă doriţi să apară un mesaj în interiorul câmpului dar să dispară când un utilizator vrea să introducă propriul lui text. Iată ce trebuie să faceţi: Cod: <form name="form1" method="post" action="pagina_de_test.?> } Instrucţiunea foreach exterioară obţine tabloul asociat cu fiecare pagină (pagina 1.php"> Data curenta: <input name="data" type="text" id="data" value=" <?php $data=date("d-h-Y". 2 etc.time()). Puteţi încerca şi voi să citiţi anumite date dintr-un fişier txt sau din baza de date şi să le afişaţi în formular. Iată rezultatul: Citat: pagina 1: mic pagina 1: 10 pagina 2: mediu pagina 2: 20 pagina 3: mare pagina 3: 30 Lucrul cu formulare Utilizarea scripturilor php în formulare Odată am avut nevoie într-un formular să fie afişată iniţial data din ziua completării formularului. ?> "> <br> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </form> După cum observaţi.).. instrucţiunea foreach interioară parcurge iterativ conţinutul." value=cauta size=15 maxLength=30> . acesta o afişează în câmpul de text corespunzător.

{ echo "<br>Ai votat numarul 3. indiferent ce buton e selectat. } // afisare continutul variabilei vot echo "<br>Continutul casutei de vot este: ".aici incepe formul de votare --> .<INPUT name="submit" type=submit id="submit" value=GO> </form> Dacă cineva încearcă să scrie ceva. Incearca din nou..". textul "caută" va dispare şi va fi înlocuit cu mesajul introdus de utilizator.. { echo "<br>Ai votat numarul 1.". charset=iso-88591"> </head> <body> <!-... } ?> <html> <head> <title>Formular de vot</title> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html. Mai jos aveţi codul de la script cu una din rezolvări (eu am gasit 3 variante de rezolvare a acestui script. } if ($vot == "vot_2") // daca e selectat vot 2 afiseaza si eventual trimite pe e-mail.. dar probabil sunt mult mai multe) Cod: <?php if (isset($_POST['Submit'])) // deoarece verificarea se face in aceeasi pagina cu formul // se verifica inainte daca a fost apasat butonul submit { // preluare variablile (daca sunt trimise) @$vot = $_POST['vot']. Preluarea şi verificarea datelor dintr-un formular în aceeaşi pagină cu formularul De curând cineva mi-a cerut să fac un formular cu un grup de butoane radio care să trimită datele pe e-mail.". Problema pe care însă am întâmpinato a fost că un grup de butoane radio trimite doar o valoare.. // verificare if ($vot == "") // aici se verifica daca a fost selectat ceva { echo "<br>Nu ai votat. { echo "<br>Ai votat numarul 2. } if ($vot == "vot_3") // daca e selectat vot 3 afiseaza si eventual trimite pe e-mail.$vot. } if ($vot == "vot_1") // daca e selectat vot 1 afiseaza si eventual trimite pe e-mail.". Simplu spun eu şi mă apuc de treabă.

Lucrând recent cu câteva formulare am întâmpinat unele dificultăţi pe care vreau să le descriu mai jos pentru a avea un punct de plecare în cazul în care mai am astfel de probleme. Pentru început o să explic cum se trimit şi cum se preiau datele din formular în aceeaşi pagină. } ?> .php"> <p> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_1"> vot a</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_2"> vot b</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_3"> vot c</label> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Voteaza"> <br> </p> </form> <!-. scriptul este împărţit în 2 părţi. Avem următorul formular: Cod: <?php // aici se verifica daca a fost trimis un camp din formular if (isset($_POST['camp1'])) // daca a fost trimis { // se preiau datele trimise $camp1 = $_POST['camp1']. } } if (!isset($_POST['camp1'])) // daca nu a fost trimis { // se initializeaza variabilele $camp1 = ''.aici se incheie formularul de vot --> </body> </html> După cum observaţi. Dacă nu a fost apăsat butonul "Submit" se sare peste codul php şi se trece direct la partea html unde se afişează butoanele radio. Prima parte este codul php care verifică dacă a fost apăsat butonul "Submit" şi dacă a fost apăsat se preia valoarea butonului radio şi se verifică. // se verifica daca a fost scris ceva if (empty($camp1)) { echo "<br>Nu a fost introdus nimic".<form name="formular_vot" method="post" action="test_vot. } else { echo "<br>A fost introdus: ".$camp1.

dacă sunteţi lămuriţi ce se întâmplă acolo să trecem mai departe (iar dacă nu. Mai departe. preluarea datelor poate părea mai complicată. va merge intotdeauna).. am un formular în care vreau să scriu ceva într-un anumit câmp iar dacă vizitatorul doreste să completeze acel câmp să nu stea să şteargă mesajul meu ci să dispară automat textul introdus de mine şi să rămână doar ce a introdus vizitatorul. În cazul când serverul are setat register_global = off este mai sigur să folosiţi astfel preluarea variabilelor pentru a nu vâ da eroare. Observaţi că la preluarea variabilei trimise prin post se foloseşte un mic truc şi anume numele variabilei este acelaşi cu numele câmpului trimis prin POST. // aceasta comanda nu va merge pentru ca am uitat sa inchid ghilimelele pe cand asa echo '$camp1'. Puteţi lucra şi direct cu valoarea POST dar personal prefer să scriu mai puţin folosind de fiecare dată numele variabilei ( $camp1 ) nu tot şirul dat de valoarea POST ( $_POST['camp1'] ) E mai puţin de scris iar dacă folosesc variabila în alte locuri evit erorile generate de lipsa unei ghilimele (de genul echo 'ceva aici $_POST['camp1']. ) ar fi dat o eroare (dacă aveţi configurat serverul să vă arate toate erorile) În schimb.. şi anume: . atunci recitiţi articolul şi vedeţi încă odată sursa până înţelegeţi :-P ) Afişarea unui text într-un câmp în form care dispare în cazul în care se introduce ceva în acel câmp De multe ori. Acum. Dacă nu ar fi făcută verificarea de setare a unei valori din formular (rândul if(isset($_POST['camp1']) ) şi s-ar fi încercat preluarea direct a valorii (rândul $camp1 = $_POST['camp1']. în caz că se încarcă pagina prima data şi formularul încă nu a fost trimis se iniţializează valoarea variabilei pentru câmpul respectiv. aşa aţi evitat o eventuală eroare şi scriptul rulează corect indiferent de setările serverului. În continuare următorul rând verifică dacă valoarea preluata din formular conţine ceva sau nu. ?> "> textfield<br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </div> </form> Să explic puţin codul de mai sus.value='' "> þÿ </form> Preluarea datelor dintr-un câmp cu select multiplu În cazul în care în formular trebuie să existe şi un textfield din care se pot selecta simultan mai multe câmpuri. Prima oară când se accesează pagina este logic că nu se trimite nici o valoare din formular. dar în realitate este la fel de simplu ca şi până acum. Aşa ceva se poate face simplu cu o scurtă funcţie javascript: Sursa: Exemplu: <form name="form2" method="post" action="pagina.php"> <input name="textfield" type="text" value="acest text dispare" onmousedown=" this.<form name="form1" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <input name="camp1" type="text" id="camp1" value=" <?php echo $camp1. Dacă există ceva atunci afişeaza mesajul împreună cu ceea ce a fost introdus. În cazul în care nu se iniţializează valoarea şi se încearcă afisarea ei directă va apărea un mesaj de eroare (dacă serverul e setat să afişeze mesajele de eroare).

În continuare este o descriere a tipurilor acceptate şi ceea ce se întâmplă când în cadrul expresiilor se folosesc două sau mai multe tipuri.Cod: <?php if (isset($_POST['select'])) { foreach ($_POST['select'] as $cheie => $valoare) { echo "<br>A fost selectata valoarea ".$valoare. dacă mai aveţi întrebări discutăm în forum.5. } } ?> <form name="form3" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <select name="select[]" size="5" multiple> <option value="1">valoarea 1</option> <option value="2">valoarea 2</option> <option value="3">valoarea 3</option> <option value="4">valoarea 4</option> <option value="5">valoarea 5</option> </select> Selectati mai multe valori<br> <br> <input type="submit" name="Submit2" value="Submit"> </div> </form> Momentan mă opresc aici cu prezentarea trucurilor în lucrul cu formulare. Conversia tipurilor de variabile PHP este ceea ce se numeste un limbaj de programare cu tipuri dinamice. $y = 2. $z = $x + $y. Cu toate acestea. PHP execută conversia automată de tip. . O consecinţă a caracterului dinamic al tipurilor de variabile aferente limbajului PHP este aceea că nu trebuie să specificaţi tipul variabilelor. Când o expresie aritmetică foloseşte mai multe tipuri. PHP determină tipul variabilei în funcţie de tipul ultimei valori atribuite variabilei. Conversia automată de tip Să luăm ca exemplu următorul script: $x = 1. caracterul dinamic al tipurilor nu vă scuteşte de problemele legate de tipuri. echo $z.

În continuare aveţi un exemplu de conversie de tip: $x = 1. 2. în loc de 2. proces cunoscut sub numele de conversie forţată de tip sau pur şi simplu conversie forţată. Dacă toti operanzii unei expresii sunt întregi. în caz contrar. adică suma dintre valoarea variabilei $x şi valoarea numerică a şirului text. . Tabelul următor prezintă succint aceste funcţii. Conversia manuală de tip Dacă preferaţi. (integer) (real). valoarea şirului este zero. rezultatul va fi 3. În exemplul de mai sus. PHP tratează ceilalti operanzi ca şi cum ar fi de tip dublu. aceştia sunt pur şi simplu trataţi ca şi cum ar fi fost de alt tip. PHP execută calculul şi returnează rezultatul sub forma de întreg. Pentru a prelua controlul conversiei de tip.5. Şirurile pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Valoarea afişata este 2. echo $y. Funcţie doubleval() intval() strval() Exemplu: Operaţie Tratează argumentul ca fiind de tip dublu Tratează argumentul ca fiind de tip întreg Tratează argumentul ca fiind de tip şir. $y = $x + "1 more". Tabelul următor indică şi alte conversii forţate de tip care se pot folosi: Conversia forţată (int).Dacă oricare dintre operanzi este de tip dublu.5. (float) (string) (array) (object) Rezultat Conversie forţată la întreg Conversie forţată la dublu Conversie forţată la şir Conversie forţată la tablou Conversie forţată la obiect Numeroase funcţii furnizează înca o modalitate de a trata o variabilă ca şi cum ar fi de tip specificat. în caz contrar. puteţi prelua controlul conversiei de tip sau puteţi modifica tipul unei variabile. Să examinăm următorul exemplu: $x = 1. Dacă un punct zecimal sau un exponent (e sau E). $y = 2. tipul valorii rezultante este un întreg. valoarea şirului este dată de valoarea numerică respectivă. execută calculele şi returnează rezultatul ca valoare de tip dublu. echo $z. Conversia forţată de tip. puteţi converti forţat un operand de la un tip la altul. (double). este asociat cu valoarea numerică. care este valoarea reală a variabilei $z. Valoarea numerică şi tipurile unui şir sunt determinate prin respectarea următoarelor reguli: 1. Dacă şirul începe cu o valoare numerică. variabila $x rămâne de tip întreg. care este 1. iar valoarea acesteia devine 2. chiar dacă PHP o tratează ca o valoare de tip dublu pentru a executa calculele. tipul variabilei rezultate este dublu. Este important de reţinut că prin conversia de tip nu se modifică tipurile operanzilor unei expresii. şi anume (integer). $z = $x + (integer) $y. determină tratarea variabilei $y ca pe un întreg. În cadrul exemplului.5 o valoare de tip dublu.

au acelaşi efect: $x += 1. $x. Nici conversia normală şi nici cea forţată nu modifică tipul unui operand.5 este afişată ca valoare a variabilei $x. Această instrucţiune de atribuire "rapidă" vă scuteşte de efortul de a scrie o variabilă. $x în cazul exemplului nostru. şi anume argumentul care specifică tipul dorit. $y. Următoarele două instrucţiuni de atribuire. echo gettype($x). Scriptul următor afişeaza şirul "integer". şi anume gettype().object O funcţie conexă. Valorile posibile pentru al doilea argument al funcţiei settype().double . care foloseşte o conversie forţată: $x = (integer) $x.5. deoarece fracţia zecimală se pierde atunci când funcţia settype() converteşte valoarea dublă la o valoare întreagă.string .integer . sunt: . settype($x. Tabelul următor rezumă operatorii "rapizi" de atribuire pentru operaţiile aritmetice şi pentru şiruri. Puteţi obţine acelaşi rezultat cu următoarea instrucţiune de atribuire. returnează un şir care indică tipul variabilei specificate.array . intval($x). Instrucţiuni de atribuire În cazul în care doriţi o modalitate rapidă de a scrie o instrucţiune de atribuire.5. Instrucţiune de atribuire "rapidă" x += y x -= y x /= y x *= y x %= y Instrucţiune de atribuire normală x=x+y x=x-y x=x/y x=x*y x=x%y . modificarea tipului unei variabile este posibilă prin utilizarea funcţiei settype(). care indică tipul variabilei $x: $x = 1. iar valoarea 1 este afişată ca valoare a variabilei $y. Valoarea afişata a variabilei $x este egală cu unitatea. Valoarea 1. Acest procedeu este ilustrat în continuare: $x = 1. în ambii membri ai instrucţiunii de atribuire. Ambele mecanisme determină tratarea operanzilor ca şi cum ar fi de un alt tip. Totuşi. echo $x.$x = $y = echo echo 1. furnizând un exemplu pentru fiecare operator şi o instrucţiune de atribuire echivalentă. puteţi folosi anumiţi operatori. una normală şi una "rapidă". "integer"). $x = $x + 1.

execuţia trece la următoarea instrucţiune case sau default. nu de valoarea unei expresii condiţionale. De exemplu. Numele variabilei este dat între parantezele care urmează după cuvântul cheie switch. se vor executa instrucţiunile asociate instrucţiunii default. să presupunem că valoarea variabilei $numar este 1. case(3): echo "numar mare". fiecare dintre instrucţiunile cuprinse între paranteze putând avea instrucţiuni asociate. else sau elseif. Nu este necesar să folosiţi numere întregi consecutive în instrucţiunile case. Când este executată.y Scrierea instrucţiunilor swich. puteţi folosi mai multe instrucţiuni if. Se vor executa instrucţiunile asociate primei instrucţiuni case pentru care identitatea respectivă este valabilă. medie şi mare. break. Parantezele acolade delimitează o serie de instrucţiuni case şi o instrucţiune default opţională. Un procedeu de programare indicat constă în aceea că fiecare instrucţiune case din cadrul unei instrucţiuni switch să se încheie cu o instrucţiune break. Pentru a putea lua o decizie în mai multe sensuri. . Se pot folosi numere întregi non-consecutive. Instrucţiunea break determină încheierea exeuţiei instrucţiunii switch. case(2): echo "numar mediu".(adică se continuă cu restul codului din script) În absenţa instrucţiunii break.x .= y x=x. când doriţi ca programul dvs. reprezentând respectiv dimensiunile mică. Iată un mic program care afişează dimensiunile asociate valorilor variabilei $numar: Cod: <?php switch ($numar) { case(1): echo "numar mic". dacă există o asemenea instrucţiunie. break. instrucţiunea switch este o opţiune mai convenabilă. Cu toate astea. transferând controlul următoarei instrucţiuni secvenţiale care succede instrucţiunii switch. break. default: echo "Acesta nu este un numar valabil". numere cu virgulă mobilă sau şiruri. break şi default Instrucţiunea if vă permite să luaţi o decizie în două sensuri. să aleagă dintr-un set de alternative care pot fi reprezentate prin valori întregi. Dacă valoarea variabilei din instrucţiunea switch nu corespunde nici uneia dintre valorile asociate instructiunilor case. instrucţiunea switch încearcă să stabilească o identitate între valoarea variabilei sale asociate şi valoarea asociată unei instrucţiuni case. 2 sau 3. fapt nedorit în majoritatea cazurilor. } ?> Acţiunea unei instrucţiuni switch este determinată de valoarea unei expresii întregi.

operatorul condiţional returnează valoarea valoareadevarat. în caz contrar. să luăm următoarea instrucţiune de atribuire: $a = ($b > $c) ? 1 : 2 Această instrucţiune de atribuire compară valorile variabilelor $b şi $c. Scrierea instrucţiunilor for Revin în acest articol la detalierea instrucţiunii for. $submeniu primeşte valoarea 0. Instrucţiunea atribuie variabilei $submeniu o valoare după cum urmează: dacă $meniu este 1. Operatorul condiţional vă permite să specificaţi deciziile într-o manieră foarte concisă. Dacă valoarea variabilei $b este mai mare decât aceea a variabilei $c. $submeniu primeste valoarea 5. returnează valoarea valoare-fals. $submeniu primeste valoarea 10. Mai există însă şi alt mecanism de luare a deciziilor . case 2: $submeniu = 10. De exemplu. Operatorul condiţional formează o expresie care se poate folosi în multe contexte PHP. else. break. default: $submeniu = 0. elseif şi switch. variabilei respective îi este atribuită valoarea 2. Cod: <?php switch ($meniu) { case 1: $submeniu = 5. Iată un exemplu de utilizare a unei instrucţiuni for: . altfel. denumit uneori şi operator ternar sau operator întrebare-două puncte. Operatorul condiţional îşi evaluează expresia condiţionala. break. în caz contrar.operatorul condiţional ?:. Dacă expresia este evaluată la valoarea true (adevărat). Iată sintaxa de utilizare a acestuia: expresie-conditionala ? valoare-adevarat : valoare-fals Se observă cum semnul întrebării este separat de caracterul două puncte prin valoarea valoare-adevarat. incluzând instrucţiunile if. atunci variabilei $a îi este atribuită valoarea 1. Instrucţiunea for este o instrucţiune buclă sau o instrucţiune iterativă.În exemplul următor aveţi o instrucţiune switch care testează valoarea variabilei $meniu. El constituie o altă modalitate de a scrie decizii în PHP. } ?> PHP include numeroase instrucţiuni condiţionale. o instrucţiune care execută în mod repetat instrucţiunile asociate. cu alte cuvinte. pe care o folosesc destul de des în ultima vreme. dacă $meniu este 2.

5. Instrucţiunea for include trei expresii. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni for este următoarea: 1. Instrucţiunea for este utilă pentru numărare şi executarea în mod repetat a unor acţiuni. fiecare expresie este separată de vecina sa printr-un caracter punct şi virgulă. $n <= 3. $n++) $suma += $n. face referire la variabila de ciclare. . Pentru a vedea cum funcţionează mecanismul aestei instrucţiuni. 6. ?> În exemplul de mai sus se calculează suma întregilor cuprinşi între 1 şi 3. se execută o instrucţiune for care incrementează în mod repetat valoarea variabilei $suma. În acest site de exemplu am folosit instructiunea for pentru a trimite către fiecare user înscris la newsletter căte un e-mail de fiecare dată când este actualizat acest site. expresia de test compară valoarea variabilei $n cu valoarea 3. expresia de iniţializare atribuie valoarea 1 variabilei $n. o instrucţiune while sau do while are una singură. În general. Se evalează expresia de iniţializare. Pentru aceasta. aceasta modifică una sau mai multe variabile la care se face referire în expresia test. instrucţiunea for include o instrucţiune sau un grup de instrucţiuni.Cod: <?php $suma = 0. În exemplu. Dacă o instrucţiune for are trei expresii. 2. care apar între paranteze. Scrierea instrucţiunilor while şi do while Practic. Se încheie execuţia instrucţiunii for. În consecinţă. instrucţiunile while şi do while reprezintă versiuni "manuale" ale instrucţiunii for. echo "<br>Suma intregilor de la 1 la $numar este $suma. În cadrul exemplului. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. Apoi. următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: . 3. De asemenea. 7. Expresia de test este evaluată pentru prima data imediat după evaluarea expresiei de iniţializare. o instrucţiune for operează în acelaşi mod ca o instrucţiune while. Dacă rezultatul evaluării expresiei test este false. 4.Cea de-a treia expresie este expresia pas. Se evaluează expresia pas. . Se trece la etapa 2. În exemplul de mai sus. expresia pas incrementeaza valoarea variabilei $n. să examinăm componentele instrucţiunilor for. cunoscute sub numele de corpul instrucţiunii for. şi anume expresia de test. În cadrul exemplului. Se execută corpul buclei. Aceasta este o expresie condiţională care indică dacă se execută sau nu corpul instrucţiunii. Se evaluează expresia test. instrucţiunea $suma += $n este corpul instrucţiunii for. se execută etapa 7. mai întâi se iniţializează variabila $suma la valoarea 0. Aceasta se execută atunci când PHP ajunge la instrucţiunea for. for ($n = 1.". expresiile unei instrucţiuni for sunt opţionale. variabilă denumită variabila de ciclare sau index.Prima expresie este expresia de iniţializare. fără o expresie de iniţializare sau o expresie pas. În general.A doua expresie este expresia de test. Să examinăm mai amănunţit cele trei expresii: . Aşa cum se întâmplă de obicei.

iniţializează bucla şi că instrucţiunea $n++. ?> Remarcaţi că instrucţiunea $n = 0. Dacă rezultatul este false. sunteţi responsabil cu iniţializarea tuturor valorilor folosite în expresia de test. Dacă rezultatul este adevărat. 4. Diferenţa este aceea că instrucţiunea do while îşi execută corpul înainte de a-şi evalua expresia de test. 2. Instrucţiunea do while este oarecum asemănătoare instrucţiunii while. 3. $i <= 3. Iată un exemplu care utilizează instrucţiunea while: Cod: <?php $n = 0. Instrucţiunea while este cea mai utilă atunci când un alt program necesar execută deja aceste funcţii. 2. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. Se execută corpul buclei. căreia îi lipsesc una sau mai multe dintre expresiile sale obişnuite. în asemenea situaţii. $n++. } echo "Suma este $suma.". incrementează valoarea variabilei bucla $n. Se trece la etapa 1. Se părăseşte bucla. se trece la etapa 5. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni do while este următoarea: 1. while ($n <= 3) { $suma = $suma + $n. Astfel. instrucţiunea while este mai clară decât o instrucţiune for degenerată. corpul unei instrucţiuni while este omis dacă expresia de test are iniţial valoarea false. analog expresiei de incrementare a instrucţiunii for. Observaţi că amplasarea expresei de test imediat după corpul buclei vă reaminteşte faptul că executarea corpului are loc înainte de evaluarea expresiei de test: . Se evaluează expresia test. De asemenea. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni while este următoarea: 1.Cod: <?php for ( . trebuie să furnizaţi un mecanism oarecare. Se evaluează expresia de test. while ($i <= 3) $suma += $i. Se execută corpul buclei. 3. 4. corpul buclei unei instrucţiuni do while este întotdeauna executată cel puţin o dată. $suma = 0. Iată un exemplu care foloseşte o instrucţiune do while. care actualizează variabilele la care se face referire în expresia de test. Se încheie execuţia buclei. ?> Când folosiţi o instrucţiune while. ) $suma += $i. 5. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. se trece la etapa 1.

". Metoda este similară celei de mai jos: Cod: <?php function Functia_Mea($variabila) { // Foloseste $variabila aici: echo $variabila. Se pot scrie aplicaţii php folosind doar instrucţiuni while. ?> Instrucţiunile while şi do while sunt foarte asemănătoare.Cod: <?php $suma = 0. } ?> Şi apoi doar apelezi funcţia atunci când ai nevoie de ea: Cod: <?php Functia_Mea("Salut. îţi dai seama că sunt multe locuri în care trebuie să scrii aceaşi bucată de cod. Pur şi simplu declaraţi o funcţie şi îi spuneţi acelei funcţii ce informaţie vreţi să folosească. Introducere în Clase PHP Când începi să lucrezi cu PHP. bine ai venit pe site"). Utilizarea instrucţiunii do while este o chestiune de comoditate. $n = 1. do { $suma += $n. asta economisind ceva timp atunci când veţi vrea să refolosiţi codul. $n++. } while ($n <= $numar). ?> şi funcţia va afişa la ieşire "Salut. nu de necesitate. echo "<br>Suma intregilor cuprinsi intre 1 si $numar este $suma. Unii dintre voi probabil s-au prins că aceasta se poate rezolva cu o funcţie. bine ai venit pe site" .

OK. iar în faţă va fi un bloc de cod foarte uşor de înţeles. $cevahtml). } } ?> Clasa de mai sus a fost compusă din 2 funcţii simple.+@.. Clasele PHP s-au dovedit a fi foarte valoroase. Voi pune toate rutinele complicate în clasa ta. Dar haideti să lăsăm vorbăria şi să începem să ne stocăm funcţiile în interiorul Claselor. // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^. return $cevahtml. atunci când sunt gândite şi când e scris codul bine. Acesta nu este singurul motiv pentru care poţi folosi clasele. poţi începe să pui acele funcţii în nişte "cutii" unde sunt stocate şi folosite. .+$".+\. Sper ca la sfârşitul acestui tutorial te vei gândi să implementezi nişte clase proprii economisind astfel timp în viitoarele proiecte. Vă voi face o introducere în Clase şi vă voi da câteva exemple unde pot fi folosite. dar este motivul pentru care eu le folosesc. Mai întâi trebuie să declarăm o clasă: class Clasa_mea { Vom crea nişte variabile ce pot fi folosite în oricare din funcţiile din interiorul clasei fără să trebuiască să fie specificate pentru fiecare funcţie. Vom analiza funcţiile pentru a înţelege despre ce este vorba aici.*?)(>)/si". Folosind Clase PHP.Ei bine. $this -> email)) return(true). else return(false). să aruncăm o privire pe clasă: Cod: <?php class Clasa_mea { var $email. } // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace("/(<img)(. Vom face asta prin "var $nume_var". după un timp se vor aduna prea multe funcţii şi te vei aglomera. priviti mai jos pentru exemplul $email pe care îl vom folosi. Codul va fi stocat în spatele site-ului. "". iar scriptul care foloseşte acea clasă va fi mai uşor de înţeles pentru că va avea un cod "curat". Structura Clasei Când vă gândiţi la clase v-aş încuraja să vă gândiţi ca la "codul din spate".

acum avem $this->email . această funcţie va accepta o variabilă ca parametru şi trebuie să aibă acea variabilă definită atunci când o apelezi. La început am definit var $email. Voi explica asta puţin mai târziu. Voi explica şi acest lucru mai încolo. funcţie care elimină tag-urile unei imagini dintr-un string (şir de caractere).+ $ " . Pentru a vă da un exemplu că puteţi pune aproape orice doriţi în interiorul unei clase. Cod: <?php // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^. În continuare.+@.*?)(>)/si" . Dacă adresa de email trece de această verificare şi este o adresă validă. else return ( false ). vom returna "TRUE". Funcţia aceasta validează mail-ul introdus de utilizator. şi funcţii din interiorul aceleiaşi clase se pot folosi reciproc. $this -> email)) return ( true ). } ?> Acum. Doar introduceţi $this->numele_functiei($vars).. închidem clasa noastră şi suntem gata s-o folosim! . să analizăm prima funcţie. Caută text în ambele părţi ale simbolului "@" care este structura unei adrese de email. aţi remarcat că am folosit " $this->email " unde $this-> e un constructor special care indică în interiorul clasei către o variabilă sau o altă funcţie. Am vrut să vă arăt această clasă şi pentru că este o metodă diferită de a apela funcţia. $cevahtml). Veţi vedea cum să atribuiţi o valoare lui $this->email când vom folosi "efectiv" scriptul ce apelează clasa . Iată funcţia mai jos: Cod: <?php // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace( "/(<img)(.var $email. "" .+\. Această funcţie va prelua variabila $email definită în scriptul nostru care apelează clasa şi verifică validitatea email-ului. Mai jos veţi vedea o funcţie pe care am introdus-o în această clasă. am făcut această clasă "cu scop general" ce poate fi utilizată în mai multe scopuri. o altă funcţie ce se află în aceeaşi clasă. altfel vom returna "FALSE". Nota: puteţi de asemenea folosi în interiorul unei funcţii dintr-o clasă. return $cevahtml. } ?> Uitându-vă la funcţia de mai sus.

adresa conţinută în variabila $email pe care i-am spus s-o verifice a trecut testul. Întâi vom crea un string cu HTML în interior. Haideţi să ne uităm cum folosim funcţia scoate_imag. Tineţi minte ce a spus mai devreme. dacă verifica_email returnează TRUE. } ?> Tot ce am făcut este să atribuim o variabilă funcţiei verifica_email() şi apoi am făcut nişte verificări de erori pe baza acelei variabile. vei vedea că dacă un "!" sau "Eroare" este detectat pe şirul de caractere din $verifica_email. Folosirea acestei Clase în Scripturile voastre PHP Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să includem clasa. Acum putem începe distractia :) Avem clasa noastră inclusă în script şi trebuie să iniţializăm un obiect pe care să-l atribuim unei variabile. Nu este mare lucru. sau orice vreţi cu ea.} Să numim acest fişier: "clsClasa_Mea. if (!$verifica_email) { echo "Adresa de email nu este valida!". Să rulăm funcţia verifica_email în interiorul clasei Clasa_Mea: Cod: <?php $verifica_email = $clasa_mea -> verifica_email(). avem variabila "$email" ce stă degeaba în Clasa_Mea. . doar includeţi-o folosind: <? include "Clasa_Mea.php". Iată cum se face: $clasa_mea = &New Clasa_Mea. vom afişa "Adresa de email este valida!".com" . Tineţi minte că puteţi face: $clasa_mea->email = $_POST['email']. aşa ca îi vom atribui o valoare: $clasa_mea -> email = "tu@undeva. Privind instrucţiunea if de mai sus. } else { echo "Adresa de email este valida!".php" şi să vedem cum îl vom folosi în pagina următoare. Am creat un obiect numit $clasa_mea şi acum putem accesa elementele din interiorul clasei Clasa_Mea pe care am creat-o mai devreme. dacă nu a trecut testul va returna FALSE. Astea fiind făcute.

aşa cum fac şi limbajele ASP şi ColdFusion. Toate cele bune! Sesiuni în PHP În mod normal.transferul variabilelor locale prin forme sau în header-ul unei alte pagini Ce este o sesiune? O sesiune reprezintă una din căile de a păstra datele de lucru ale unei aplicaţii atunci când se face transferul de la o pagină la alta.OOP. echo "Aici este html-ul vechi $html_vechi <br /><br />" .sesiuni .cookies . Ele sunt calea câtre "Object Oriented Programming" sau "Programarea Orientata pe Obiecte" . clasele s-au dovedit a fi foarte eficiente. PHP foloseşte în mod nativ sesiuni.$html_vechi = '<strong>Am o imagine aici: <img src="/imaginea_mea. veţi vedea că imaginea a fost eliminată cu succes. Lucrul cu sesiuni nu este complicat. cu ajutorul funcţiei: . tocmai ai învăţat noţiunile elementare ale claselor! Dacă nu. Cu OOP puteţi economisi foarte mult timp şi puteţi crea o arhivă de obiecte sau clase pe care le puteţi folosi mereu. Îl vei înţelege până la urmă. Aşa cum am spus mai devreme. Modalităţile de păstrare a informaţiilor pe tot parcursul aplicaţiei sunt: .jpg" height="100" width=" 200" >' .php este valabila doar în acea pagină. felicitările mele. te sfătuiesc să mai citeşti acest tutorial încă o dată. Referinte: Iată câteva link-uri pe care le puteţi vizita când vă dezvoltaţi clasele: PHP PHP PHP PHP PHP Manual Manual Manual Manual Manual Classes and Objects Extends Exending Classes Using Parents Classes using :: operator Serialize and Unserialize Objects Închei aici această introducere în Clasele PHP. Când veţi privi $html_vechi şi $html_nou. Dacă ai înţeles ce s-a întâmplat până acum. dacă nu intervenim într-un fel pentru a o transfera şi pe alte pagini unde avem nevoie de ea. o variabilă locală declarată într-o pagina .variabile globale . echo "Aici este html-ul nou $html_nou <br /><br />" . Acum că avem $html_vechi şi ştim că are o imagine în interiorul HTML-ului. Fiecare sesiune trebuie declarată la începutul paginii. să scoatem acea imagine afară şi să returnăm rezultatul: $html_nou = $clasa_mea -> scoate_imag($html_vechi).

atât timp cât cookie alocat acelei sesiuni este activ (nu expiră). pe server se crează un fişier care va reţine valorile variabilelor folosite în această sesiune. $sesiunea_mea["adresa"] = "Str. Un identificator PHPSESSID arată ca o înşirurire aleatoare de caractere alfanumerice: PHPSESSID = 02993ab99sac988da9753330af72201 Dacă PHP este compilat cu opţiunea enable-trans-id. session. session. $variabila_mea = "Aceasta este cursul online de PHP". Exemplu: $sesiunea_mea = "Lucian". pentru identificarea unei sesiuni se poate folosi identificatorul acesteia. Totodată. Folosirea sesiunilor este o cale mult mai uşoara de lucru decât să transferăm variabilele de la pagină la pagină. // etc. Există posibilitatea ca un utilizator să nu accepte setarea de cookies pe computerul său. session_register("variabila_mea"). session. Variabila $sesiunea_mea poate fi o variabilă simplă sau un tablou (array). În acest caz. Apoi trebuie declarată variabila (sau variabilele) cu care lucrăm în cadrul acestei sesiuni. // variabila simplă . iar acel identificator este trimis utilizatorului printr-un cookie. Iată un exemplu de definire al unei sesiuni: <? session_start(). Pot fi create oricâte variabile.name = "PHPSESSID". definite pe un domeniu dat.14". // cazul unui array $sesiunea_mea["nume_utilizator"] = "Lucian". Putem adăuga acest identificator în stringul care aplează o pagină: <a href = "pagina_mea. În php.Florilor nr. session_register('sesiunea_mea'). Această funcţie face ca PHP să înregistreze un identificator unic al sesiunii (ID). şi altele . Variabilele definite în acest mod pot fi folosite pe toate paginile unei aplicaţii. nu doar cu sesiuni. atunci identificatorul sesiunii este adăugat automat la fiecare pagină. Fişierul are numele la fel cu identificatorul ID al sesiunii.php?<?=SID?">Click catre pagina mea</a> <?= este un mod mai scurt de a scrie comanda echo. ?> $variabila_mea va putea fi folosită apoi pe toate paginile aplicaţiei respective.ini pot fi setate diferite valori pentru parametri legaţi de sesiune cum ar fi (după semnul egal am pus valorile implicite) : session.session_start().cookie_path = "/". sau $sesiunea_mea["id"] = 1.cookie_domain = "". <?= se poate folosi cu orice variabilă.cookie_lifetime = "0". // valoarea 0 înseamnă că cookie pentru sesiune e valabil până când browserul se va închide.

astfel încât valoarea să fie accesibilă în mod repetat fără a se invoca funcţia de mai multe ori. omiţându-l pe al doilea: rand(100). scrieţi numele funcţiei. poate fi apelată astfel: rand(). care generează un număr întreg aleator. puteţi suprima generarea mesajelor de eroare prin prefixarea numelui funcţiei invocate cu ajutorul caracterului @. Majoritatea funcţiilor preiau argumente. puteţi specifica primul argument. Această comandă îi spune PHP-ului să verifice dacă există o sesiune şi atunci să folosească variabilele acelei sesiuni ca variabile globale. De exemplu: $test = rand(1. asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. funcţia rand() are două argumente opţionale. urmat de o pereche de paranteze. Ca şi rand(). ca şi setcookie() trebuie folosite întotdeauna chiar la începutul fişierului. PHP generează mesaje de eroare. Dacă doriţi. fiecare argument trebuie separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. Când se produce o eroare în timpul execuţiei unei funcţii. În acest caz. dacă specificaţi mai mult de un argument. Puteţi folosi într-o expresie valoarea returnată de o funcţie. Uneori. Dacă se trimite altceva către browser înainte de folosirea lor atunci vor exista erori la folosirea sesiunii sau a cookieurilor. invocaţi această funcţie astfel: $a = @f(b).intercer. funcţia rand(). Argumentul unei funţii poate fi o valoare literală. funcţia returnează o valoare cuprinsă între 0 şi cel mai mare rezultat posibil. Unele funcţii PHP au argumente opţionale. al doilea argument indică valoarea cea mai mare. Funcţiile session_start(). vă puteţi defini şi folosi . acestea se inserează între paranteze. reprezentând valori de intrare care influenţează operarea şi rezultatul funcţiei. O situaţie foarte frecventă în care se procedează astfel o constituie utilizarea valorii returnate de o funcţie într-o expresie de atribuire. Definirea unei funcţii În afară de a utiliza funcţiile din biblioteca de funcţii a limbajului PHP. Astfel. care pot fi specificate sau omise. Pentru a specifica argumente. majoritatea funcţiilor returnează valori. De exemplu. o variabilă sau o expresie.net) Crearea şi utilizarea funcţiilor Procesul de executare a unei funcţii se numeşte utilizarea. Primul argument al funcţiei indică valoarea întreagă cea mai mică pe care o va returna funcţia. De exemplu. funcţia este obligată să returneze o valoare cuprinsă între 100 şi cel mai mare rezultat posibil. Dacă omiteţi ambele argumente.Observaţie importantă: Variabilele definite în sesiuni pot fi folosite într-o pagină doar după ce a fost executată comada session_start(). pentru a ascunde mesajele de eroare care pot apărea în timpul execuţiei funcţiei f(). apelarea sau invocarea funcţiei. Articol scris de Curs http://php. De exemplu. Pentru a folosi o funcţie.net (preluat de la phpromania. în conformitate cu intenţiile dumneavoastră. 15).

fie după aceasta. iată o funcţie care calculează aria unui dreptunghi: function calculeaza_aria($inaltime. puteţi include argumente suplimentare după nume_argument. . corpul unei funcţii poate conţine un număr arbitrar de instrucţiuni. puteţi invoca funcţia exit(). $latime) { return $inaltime * $latime. Apelarea unei funcţii O funcţie definită de utilizator poate fi apelată în acelaşi mod ca o funcţie încorporată. care se comportă ca şi cum ar fi fost scrisă astfel: return 2 * 4. puteţi omite nume_argument. ca atare.propriile funcţii. Dacă doriţi să definiţi o funcţie care nu are argumente. Pentru a defini o funcţie. cu toate acestea. De exemplu: $aria = calculeaza_aria(2. În PHP. trebuie să determinaţi funcţia să execute o instrucţiune return care furnizează valoarea respectivă. Dacă doriţi ca funcţia să returneze o valoare. Iată un exemplu: function stop() { exit(). Cuvântul cheie function. Termenul de corp al funcţiei se referă la instrucţiunile incluse între parantezele acolade care urmează după antetul funcţiei. Terminarea execuţiei unei funcţii O instrucţiune return determină sistarea execuţiei funcţiei care o conţine. numele funcţiei şi lista cu argumente alcătuiesc antetul funcţiei. Parantezele şi numele argumentelor incluse între acestea poartă numele de lista cu argumente. dacă doriţi să definiţi o funcţie cu mai multe argumente. Instrucţiunea return determină sistarea executării funcţiei. fiecare argment fiind separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. definiţia unei funcţii poate fi plasată fie anterior liniei de program care apelează funcţia. definiţia unei funcţii trebuie să preceadă linia de program care apelează funcţia. iar nume_argument este numele argumentului funcţiei. În PHP4. În cazul în care doriţi să sistaţi prelucrarea unui întreg script. f() şi F() reprezintă referiri la aceeaşi funcţie. Atenţie!! În PHP3. numele funcţiilor nu prezintă sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. funcţia va returna valoarea specială NULL. respectaţi modelul următor: function nume_functie(nume_argument) { // aici se introduce corpul functiei } În acest exemplu. nume_functie este numele funcţiei. Înstrucţiunile din corpul funcţiei sunt executate atunci când funcţia este apelată. } Lista cu argumente a funcţiei calculeaza_aria include argumentele $latime şi $inaltime. Ca exemplu. Dacă definiţi o funcţie care nu are nici o instrucţiune return.4). nu este necesar ca aceasta să fie ultima instrucţiune fizică din corpul funcţiei. Valorile argumentelor efective 2 şi 4 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor formale din corpul funcţiei calculeaza_aria. Corpul funcţiei este alcătuit dintr-o singură instrucţiune.

45 echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". Este recomandat să nu scrieţi funcţii recursive. valoarea argumentului respectiv se consideră ca fiind valoarea argumentului $cantitate.45. La invocarea funcţiei recursor().08. puteţi scrie accidental o asemenea funcţie şi de aceea recomand să citiţi în continuare. echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". echo "Linia 3<br>". Astfel. Rezultatul acestui script este afişarea primelor 2 linii. 0. $rata=0. dar nu furnizaţi nici o valoare pentru argumentul respectiv. Dacă programul dvs. la prima invocare a funcţiei. dar nu şi a liniei 3. argumentul ia o valoare prestabilită specificată. Astfel. Dacă invocaţi o funcţie care are un argument prestabilit. denumit $rata.07 se foloseste ca valoare a argumentului $rata. echo "Linia 2<br>". echo "Impozit = $impozit<br>". return $suma * $rata. iar valoarea 0. până când se produce o eroare cunoscută sub numele de depăşire în sens pozitiv a stivei (stack overflow). Exemplu: function impozit_vanzari($cantitate. echo "Impozit = $impozit<br>". echo "Rata = $rata". se încheie cu o depăşire în sens pozitiv a stivei. aceasta invocă imediat funcţia recursor(). Cu toate . $rata are valoarea 0. $cumparaturi = 123. Funcţia impozit_vanzari preia două argumente: un argument obligatoriu. stop(). Funcţii recursive Este posibil ca o funcţie din PHP să se auto-apeleze. o posibilă cauză poate consta într-o recursie incorectă.08). O funcţie care procedează astfel se numeşte functie recursiva. Definirea argumentelor prestabilite PHP4 va permite să definiţi funcţii cu argumente prestabilite. Cu toate acestea. denumit $cantitate.07) { echo "Cantitate = $cantitate<br>". care se auto-invoca instantaneu. $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi. } $a = recursor(). specificată drept al doilea argument al funcţiei. Prin apelarea funcţiei stop() se execută corpul funcţiei respective. execuţia scriptului se încheie. şi un argument prestabilit. Dacă apelaţi funcţia şi furnizaţi un singur argument. funcţia recursor() este invocată în mod repetat. $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi).} echo "Prima linie<br>". Exemplu: function recursor() { return recursor(). } $cumparaturi = 123. la invocarea funcţiei exit().

nu puteţi folosi o expresie pentru a specifica numele fişierului care urmează a fi inclus de către o instrucţiune require. care are următoarea formă: require(numele_fisierului). Instrucţiunea require vă poate scuti de un mare volum de muncă. De exemplu dorim să accesăm datele din fişierul numit valori. Când este încărcat un script PHP care conţine o instrucţiune require. Puteţi crea un fişier script special. Acest procedeu poate simplifica intreţinerea programului. nu este obligatoriu să procedaţi astfel. conţinutul fişierului specificat .inc"). Una din variante o constituie instrucţiunea require. ceea ce le face uşor de localizat şi revizuit. trebuie să includă etichetele <?php şi ?>.inc.este inserat în script. $rata are valoarea 0.acestea. denumit antet. dar rezultatul este deseori confuz. Unii programatori PHP preferă să folosească extensia de fişier php pentru toate fişierele pe care le creează. . $valoare2 = 2) Care credeţi că va fi rezultatul dacă este invocată următoarea funcţie? x=test(3). Atentie!!! Instrucţiunea require este prelucrată la încărcarea scriptului PHP asociat.inc"). înaintea legrii valorilor la variabilele corespunzătoare. care conţine doar partea de sus a pagini (pentru exemplificare citiţi şi vedeţi scriptul de la articolul "Contruieste un site cu php") Prin inserţia instrucţiunii: require ("antet. Utilizarea fişierelor incluse Funcţiile PHP vă permit să obţineţi accesul la programe PHP scrise anterior.cunoscut sub numele de fişier de includere . De exemplu. Exemplu: function test($valoare1 = 1. Totuşi. Este posibil ca o funcţie să aibă mai multe argumente prestabilite. Pentru aceasta folosim următoarea comandă: require("valori. Cu alte cuvinte.inc. iar fiecare script afişează o pagina HTML care conţine informaţii standard în partea de sus a paginii. la a doua invocare a funcţiei. amplasate în locaţiile adecvate. În consecinţă. argumentul trebuie folosit ca valoare a variabilei $valoare1 sau ca valoare a variabilei $valoare2? PHP are reguli care controlează asemenea situaţii.07. determinaţi programul PHP să includă conţinutul acelui fişier ca şi cum conţinutul respectiv ar face parte din acel script. deoarece este specificată valoarea unui singur argument. Deşi se obişnuieşte ca un fişier de includere să primească extensia de fişier inc. dar regulile respective pot fi derutante. Ca atare. să presupunem ca scrieţi o aplicaţie PHP care este alcătuită din mai multe scripturi. înlocuind instrucţiunea require. la începutul fiecărui script. cel mai bine este să evitaţi problema prin definirea unui singur argument prestabilit şi prin poziţionarea unui argument prestabilit pe ultima poziţie în lista cu argumente. deoarece informaţiile standard pot fi rezidente într-un singur fişier. Dacă fişierul de includere conţine linii de program PHP.

zero sau mai multe caractere + .$fisier. include ("pagina".nu trebuiesc precedate de backslash (\) în expresii regulate dacă sunt în interiorul parantezelor pătrate [ ] Exemple: .operatorul SI (OR) .Sfârşit de şir * . (punct) . puteţi găsi instrucţiunea require_once utilă.". instrucţiunile PHP pe care le conţine sunt executate ca şi cum ar fi apărut în textul scriptului apelant. Funcţii PHP pentru expresii regulate Funcţie ereg ereg_replace Descriere execută o identificare cu o expresie regulată înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate execută o identificare cu o expresie regulată insensibilă la diferenţa între eregi majuscule şi minuscule înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate insensibile la eregi_replace diferenţa între majuscule şi minuscule split divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată (insensibilă la diferenţa spliti între majuscule şi minuscule) crează o expresie regulată insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule sql_regcase dintr-un şir care conţine o expresie regulată.unul sau mai multe caractere ? .orice caracter din intervalul specificat ^ în [ ] .reprezintă orice caracter [ ] . ( ) . De exemplu.inc $fisier = 1.orice altceva decât caracterele din interval ^.zero sau un character {x.Secvenţe de caractere | .inc"). instrucţiunea include din următorul program evaluează fişierul pagina1. care este o instrucţiune executabilă ce determină evaluarea scriptului PHP dintr-un fişier specificat. În cazul în care creaţi fişiere de includere care folosesc instrucţiunea require pentru a include conţinutul altor fişiere de includere. La evaluarea fişierului de includere. x trebuie întotdeauna definit.[$()|*+?{\ . Sintaxa: function ereg Semnificaţia caracterelor ce se pot afla în şablon: ^ .puteţi folosi instrucţiunea include.y}. unde x şi y sunt doi întregi reprezentând limita inferioară şi superioară a numărului de caractere necesare. Instrucţiunea corelată require_once asigură faptul că fişierul specificat este inclus o singură dată într-un script dat.Început de şir $ .

"ab". etc. $subiect)."a" sau "b" hi|hello ."ab". ab+ . ^."abcbc".."abbb".2} urmat de un underscore opţional.. $rezultat=ereg($model. în caz contrar."abcbc".} + . etc.doar "abb" ab{2. deoarece şirul subiect conţine sub-şirul "sat"..{3}$" .{0.majusculă cuprinsa între D şi M Un exemplu mai complicat: ^. _? urmat de zero sau mai multe cifre. Iată un exemplu mai simplu: $model="[sml]at".} . pe care o foloseşte pentru a determina dacă un şir conţine o adresă de e-mail corect formată.{2}[a-z]{1.. ab{2. Funcţia returnează true dacă expresia regulată corespunde unui sub-şir al şirului subiect.2}_?[0-9]*([1-6]|[a-f])[^1-9]{2}a+$ Exemplul de mai sus se traduce prin: Un şir care începe cu oricare 2 caractere.. etc."ab" ab{2} . care corespunde expresiei regulate.1} Forma simplă a funcţiei ereg() preia două argumente: un şir care conţine o expresie regulată şi un şir subiect. [a-z]{1. ."abb". Variabila $rezultat primeşte valoarea true."hi" sau "hello" (b|cd)ef . a(bc){1. a+$ Echivalenţe: * ."abcbcbc".ab* ...."bef" sau "cdef" "^. În scriptul de mai jos."abb". un tablou care primeşte sub-şiruri ce corespund porţiunilor scrise între paranteze ale modelului."abcbcbc" (a|b) ..{1."a"."abc"."abbb".număr cuprins între 1 şi 6 [c-h] ..{0.3} .orice şir cu exact 3 caractere [_a-zA-Z] .{2} urmat de 1 sau 2 litere minuscule.} ? ..orice altceva înafară de litere [1-6] . [0-9] urmat de fie un număr între 1 şi 6 sau o literă minusculă cuprinsă între a şi f. $subiect="La noi in sat".doar "abb".. [^1-9]{2} urmat de unul sau mai multe litere "a" la sfârşitul şirului. etc. *([1-6]|[a-f]) urmat de 2 caractere care nu sunt cifre."abbb".4} . "abbbb". Forma mai complexă a funcţiei ereg() include un al treilea argument. este reprezentat modul de utilizare a acestei forme a funcţiei ereg().minuscul cuprins între c şi h [D-M] .. ab? . returnează false.doar "abc".doar "a".. "abbbb" a(bc)* ."abb".underscore sau orice literă din alfabetul latin [^a-zA-Z] ."abbb".

$model. $echivalente).$i<count($echivalente). echo "<br>Sir: ". for ($i=0. // verificare if (get_magic_quotes_gpc()) { echo "<br>Eliminarea ghilimelelor magice". // Afisare date echo "<br>Sir: ". } $gasit = ereg($model. 31. echo "<br>Componente: ". $model = $_POST['model'].Cod: // formularul html <form method="post" action="script_2. if ($gasit) { echo "<br>Valabil: true". ?> Funcţia PHP sscanf(). 2005". } } else echo "<br>Valabil: false". este complementară funcţiei printf(). $sir = stripslashes($sir). . echo "<br>Expresie regulata: ".php"> Sir: <input type="text" name="sir"> <br> Expresie regulata: <input type="text" size=64 name="model" value="^([_a-zA-Z0-9-]+)@([a-zA-Z0-9-]+(. Dacă funcţia printf() generează date de ieşire formatate.$model.$sir. $sir.01. echo "<br>Expresie regulata: ".$i++) { echo "<br>$echivalente[$i]". îl interpretează prin referirea la un şir de formatare şi stabileşte valorile variabilelor specificate în funcţie de conţinutul şirului. $model = stripslashes($model).$sir.[a-zA-Z0-9-]+)*)$"> <br> <input type="submit"> </form> <?php // preluare valori din formular $sir = $_POST['sir']. adăugată în versiunea PHP 4. echo "<br>". funcţia sscanf() citeşte un şir. Exemplu: Cod: <?php $subiect = "01.

argumentele transferate unei funcţii PHP sunt transmise prin valoare. $y = 0. nu argumentele în sine. &$luna. "<br>an=$an". "%d. ceea ce înseamnă că valorile argumentelor sunt copiate şi funcţiile utilizează copii ale valorilor argumentelor lor. } function prin_referinta(&$x) { $x = 1. . Pentru a specifica faptul că un argument urmează a fi transferat prin referinţă. argumentul va fi prefixat cu un caracter ampersand (&) (mai cunoscut ca AND). } $y = 0. o funcţie PHP nu poate modifica valorile argumentelor sale. "<br>zi=$zi". echo "<br>\$y=$y". prin_valoare(&$y). fără a modifica valori. "<br>Au fost gasite $n valori:". deoarece astfel funcţiile devin mai uşor de înţeles dacă se limitează la a returna o valoare. specificând ca argumentul să fie transferat prin referinţă. funcţia lucrează cu valoarea argumentului şi are libertatea de a modifica acea valoare. Acest fapt este în general util. Iată un exemplu care prezintă apelul prin valoare şi apelul prin referinţă: Cod: <?php function prin_valoare($x) { $x = 1. "<br>luna=$luna". prin_valoare($y). Puteţi ataşa acest prefix la argument în antetul funcţiei sau în apelul la funcţie. %d. Totuşi. Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Citat: Au fost gasite 3 valori: luna=1 zi=31 an=2005 Utilizarea referinţelor în PHP În mod prestabilit. Când un argument este transferat prin referinţă. valoarea sa nu este copiată.$n = echo echo echo echo ?> sscanf($subiect. %d". &$an). $y=0. puteţi stabili ca o funcţie să aibă posibilitatea de a modifica valoarea unui argument. prin referinta($y). &$zi. Ca o consecinţă. echo "<br>\$y=$y".

echo "<br>\$y=$y; ?>
Dacă rulaţi acest script, veţi obţine următoarele date de ieşire:

Citat: $y=0 $y=1 $y=1

Reţineţi că scriptul conţine două funcţii, şi anume prin_valoare() şi prin_referinta(). Fiecare funcţie preia un singur argument, denumit $x. Antetul funcţiei prin_referinta() specifică faptul că argumentul sau este transferat prin referinţă; argumentul funcţiei prin_valoare() este transferat prin valoare, în conformitate cu practica prestabilită folosită în limbajul PHP. Fiecare funcţie încearcă să modifice valoarea argumentului său. Primul paragraf al programului invocă funcţia prin_valoare(), transferând argumentul prin valoare. În consecinţă, funcţia lucrează cu o copie a argumentului său, iar valoarea variabilei $y nu se modifică. Cel de-al doilea paragraf al programului invocă de asemenea funcţia prin_valoare(); cu toate acestea, foloseşte un caracter ampersand pentru a determina transferul prin referinţă al valorii variabilei $y. În consecinţă, funcţia modifica valoarea argumentului său, care se transforma din 0 în 1. Cel de-al treilea paragraf al programului invocă funcţia prin_referinta(). Antetul funcţiei respective foloseşte un caracter ampersand pentru a specifica faptul că valoarea argumentului sau este transferată prin referinţă. În consecinţă, funcţia modifică valoarea argumentului sau, care se transformă din 0 în 1. Prin utilizarea referinţelor se evită suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor şi implicit se obţine o viteză mai mare de execuţie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel mai dificil de înţeles, iar referinţele sau apelurile prin referinţă pot cauza erori de program. Cel mai indicat este să evitaţi referinţele, acolo unde este posibil, şi să definiţi funcţii care returnează valori, şi nu funcţii care modifică valorile propriilor argumente.

Lucrul cu funcţii listă

În afară de modalităţile de parcurgere iterativă a tablourilor, PHP oferă numeroase funcţii care permit traversarea tablourilor, deplasându-vă înainte sau înapoi, după dorinţă. Prima dintre aceste funcţii este current(), care returnează valoarea curentă a tabloului. Funcţia current() foloseşte un pointer intern de tablou pe care PHP îl creează pentru fiecare tablou. Când creaţi un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât să facă referire la primul element al tabloului. Funcţiile next() şi prev() modifică pointerul intern al tabloului şi se pot folosi alături de funcţia current() pentru a parcurge un tablou. Funcţia next(), aşa cum îi arată şi numele, modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la următorul element, în timp ce funcţia prev() modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la elementul anterior. Iată un exemplu care prezintă modul de operare al celor 3 funcţii:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $anterior = prev($test); echo "<br>functia prev() a returnat $anterior"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia next() a returnat bbb functia next() a returnat ccc functia prev() a returnat bbb

Funcţia key() Funcţia key() este corelată cu funcţia current(). Dacă funcţia current() returnează valoarea asociată elementului curent, funcţia key() returnează cheia asociată elementului curent. Exemplu:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); $cheie = key($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; echo "<br>functia key() a returnat $cheie"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia key() a returnat 10

Funcţia each() O altă funcţie utilă în parcurgerea tablourilor este each(). Funcţia each() returnează următoarea pereche cheie-valoare din tabloul specificat. Perechea cheie-valoare este returnată sub forma unui tablou asociativ cu patru elemente, după cum urmează: Cheie Valoare

0 1 "key" "value"

Componenta Componenta Componenta Componenta

cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă. cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă.

Observaţi că puteţi folosi valoarea cheie "0" sau "cheie" pentru a obţine accesul la componenta cheie a perechii cheie-valoare; similar, puteţi folosi valoarea cheie "1" sau "valoare" pentru a obţine accesul la componenta valoare a perechii cheie-valoare. Iată mai jos un exemplu al funcţiei each():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $fiecare = each($test); $zero = $each[0]; $unu = $each[1]; $cheie = $each['key']; $valoare = $each['value']; echo "<br>zero = $zero"; echo "<br>unu = $unu"; echo "<br>cheie = $cheie"; echo "<br>valoare = $valoare"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: zero = 10 unu = aaa cheie = 10 valoare = aaa

Funcţia list() O altă funcţie utilă în lucrul cu tablouri este funcţia list(), care vă permite să atribuiţi valori la numeroase variabile în cadrul unei instrucţiuni. Funcţia list() este deseori folosită cu funcţia each(), deoarece funcţia list() facilitează accesul separat la cheia şi la valoarea returnate de funcţia each(). Forma generala de utilizare a funcţiei list() este: list($var1, $var2, ..., $varn) = valoare_tablou; Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeşte o valoare din tabloul valoare_tablou. Într-un fel, funcţia list() este opusă funcţiei array(), deoarece funcţia list() împarte un tablou într-o serie de valoari scalare, în timp ce funcţia array() construieşte un tablou dintr-o serie de valori scalare. Iată un exemplu de utilizare a funcţiei list():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");

list($cheie, $valoare) = each($test); echo "<br>cheie = $cheie, valoare = $valoare"; $urmator = $next($test); echo "<br>urmator = $urmator"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: cheie = 10, valoare = aaa urmator = bbb

PHP conţine peste 40 de funcţii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, funcţia array_search() facilitează căutarea într-un tablou. Sortarea tablourilor Sortarea reprezintă o altă operaţie frecvent aplicată tablourilor. PHP furnizează o suită de funcţii care facilitează sortarea unui tablou. De exemplu, un tablou poate fi creat după cum urmează: $limbaje = array(1=>"Perl", 2=>"PHP", 4=>"Python"); Apoi, doriţi să sortaţi tabloul în funcţie de numele limbajului de programare. Pentru aceasta, pur şi simplu invocaţi funcţia sort(): sort($limbaje); După sortare, conţinutul tabloului apare aşa: 0 => PHP 1 => Perl 2 => Python Observaţi că secvenţa de sortare sau secvenţa de aranjare (cum este numită uneori) este sensibilă la diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Deoarece litera H mare este sortata anterior literei e mic, PHP apare înainte de Python în datele de ieşire sortate. Tabelul de mai jos prezintă pe scurt funcţiile de sortare ale limbajului PHP, inclusiv rezultatul aplicării fiecărei funcţii tabloului folosit în exemplul anterior. Operaţie Sortarea unui tablou în funcţie de valoare Funcţie Rezultat 0 => PHP 1 => Perl sort() 2 => Python 2 => PHP 1 => Perl asort() 4 => Python 0 => Python rsort() 1 => Perl 2 => PHP

Sortarea unui tablou asociativ în funcţie de valoare

Sortarea unui tablou după valoare, în ordine descendentă

Sortarea unui tablou asociativ după valoare. în speţă uksort() şi uasort(). Pur şi simplu scrieţi o funcţie care preia două argumente şir şi returnează -1. în funcţie de rezultatul comparaţiei între valorile şir. următoarele instrucţiuni creează un tablou şi îl sortează într-o manieră insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule: $limbaje = array("Perl".2. Interoperabilitate PHP-Java Un aspect important al limbajului PHP este acela că realizatorii de pagini web pot folosi în script-uri o mare parte a facilităţilor oferite de limbajul Java prin intermediul unei biblioteci de funcţii numită php_java.2. respectiv o valoare pozitivă dacă primul şir este mai mare decât ala doilea. Standard Edition 1. 0 sau =1. Limbajul PHP poate utiliza cel puţin următoarele versiuni de Java: 1. 1. Puteţi implementa o secvenţă de aranjare personalizată scriind propria dumneavoastră funcţie şi specificând numele acesteia ca argument al funcţiei usort() sau al uneia din funcţiile sale conexe. "strcmpcase"). Pentru a utiliza facilităţile oferite de limbajul Java în cadrul scripturilor PHP este necesară o platformă Java care poate fi găsită la adresa http://java. pe care o specificaţi prin desemnarea unei funcţii care compară valorile în conformitate cu secvenţa de aranjare. care nu este sensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule.jar care conţine o clasă care se ocupă de încărcarea celor folosite în script-urile PHP. De exemplu. o modalitate ar fi utilizarea funcţiei natcasesort(). iar funcţia uasort() sortează un tablou asociativ.4.sun.x. funcţia uksort() sortează cheile tabloului. Aceste funcţii vă permit să definiţi o secvenţă de aranjare personalizată. Funcţia strcmpcase() este o funcţie din biblioteca PHP care compară două şiruri fără a ţine cont de mărimea literelor (majuscule sau minuscule).4. zero dacă şirurile sunt identice. "PHP". în ordine descendentă Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie. în ordine descendentă 4 => Python Arsort() 1 => Perl 2 => PHP 1 => Perl 2 => PHP ksort() 4 => Python 4 => Python Krsort() 2 => PHP 1 => Perl Dacă doriţi să efectuaţi o căutare fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. care sortează un tablou folosind o "ordine naturală". "Python").x. Eu am testat cu Java 2 SDK.com/ şi pachetul php_java care conţine două fişiere: biblioteca php_java. 1.3. Funcţia usort() sortează valorile din tablou şi returnează un tablou secvenţial.2_04 Cele două fişiere ale pachetului php_java pot fi găsite în versiunea integrală a limbajului PHP (în directorul php/extensions/ de pe hdd) Instalare: Pentru a utiliza această facilitate trebuie instalată platforma Java şi cele două fişiere ale . O altă modalitate constă în a utiliza funcţia usort() sau una dintre funcţiile sale conexe. Această clasă este utilizată de către PHP pentru a executa funcţii din clase Java şi pentru a rula clase noi. Funcţia returnează o valoare negativă dacă primul şir este mai mic decât al doilea. usort($limbaje.dll (pe platforme Windows) şi pachetul php_java.

war etc. iar o altă varianta este adăugarea liniei: extension=php_java. dacă avem o variabilă $clasa căreia i-a fost ataşată ca valoare o clasă Java.) separate între ele prin caracterul ".reprezintă numele directorului în care este instalată platforma Java. Utilizare Clasele Java se instanţiaza în PHP folosind constructorul clasei Java explicat mai jos. Metodele şi proprietăţile statice sau dinamice ale claselor instanţiate se accesează folosind operatorul de indirectare "->".extension=php_java. În continuare trebuie setate valori pentru următoarele patru variabile: .4. altfel nu se pot utiliza clase Java. de fapt.jar java. Configurarea se realizează prin intermediul fişierului php. (in cazul meu am setat astfel valorile: [Java] java. maşina virtuală Java poate fi încărcată şi clasele pot fi utilizate în cadrul script-urilor PHP.class.java.library . directoarele din această listă sunt separate între ele prin caracterul ".home .path .pachetului php_java trebuie copiate în directorul extensions care poate fi găsit în directorul în care a fost instalat limbajul PHP. Una dintre ele este eliminarea caracterului ".4.dll dacă o astfel de linie există în fişierul php.reprezinta o listă de directoare în care pot fi găsite anumite pachete de clase Java.class. .dll la sfârşitul fişierului.java.library.2_04\jre\bin\server\jvm.reprezintă calea către maşina virtuală Java care se doreşte a fi încărcată.Object a limbajului Java.home=c:\j2sdk1. ." de la începutul liniei: .2_04 java. atunci pentru a afişa reprezentarea textuală a acesteia trebuie să utilizăm metoda toString() (metodă specifică tuturor claselor Java) vom utiliza o instrucţiune de forma: echo $clasa->toString().dll java.ini în cadrul sectiunii [Java]. În cazul în care nu se reuşeşte rularea unei clase a limbajului . De exemplu." Valorile pentru aceste variabile se setează în fişierul php. În acest fişier trebuie adăugată valoarea php_java. Constructorul acesteia primeşte mai mulţi parametrii.dll variabilei extension. o clasă derivată din clasa java." această listă ar trebui să conţină calea către pachetul php_java.java.path=c:\php\extensions\php_java.library=C:\j2sdk1. arhive zip sau alte tipuri de pachete suportate de limbajul java (jar.path=c:\php\extensions\ Cu aceste setări făcute. în plus decât cele cu care este configurată platforma Java.java. Există mai multe posibilităţi pentru a face acest lucru.reprezintă o listă de directoare.jar. Configurare: Pentru a putea accesa clasele Java în cadrul script-urilor PHP trebuie configurată biblioteca php_java.library. ejb. Clasa Java Această clasă se foloseşte pentru a rula o clasă a limbajului Java şi reprezintă. .ini localizat pe platforme Windows în directorul sistemului de operare (în directorul Windows de obicei).path . dintre care primul este un şir de caractere care reprezintă numele clasei Java care se instanţiază. iar restul de parametrii reprezintă parametrii pentru care se va apela constructorul clasei respective.ini.lang.

"<br>". echo "Versiunea: ".System")."\" este un numar intreg.version"). Cod: <?php $system = new Java("java. Funcţia java_last_exception_get nu are parametri.Java este generată o excepţie Java. $sir = $_POST['sir']. $error = java_last_exception_get()."."<br>". $i = $int->parseInt($sir). iar pentru a verifica dacă a fost generată o astfel de excepţie se foloseşte funcţia java_last_exception_get care este prezentată mai jos."\" nu este un numar intreg. java_last_exception_clear(). echo "Versiunea Java este: ".lang. ?> Funcţia java_last_exception_get Această funcţie returnează o clasă Java derivată din clasa java. echo $system -> getProperty("os. echo $system -> getProperty("os.Exception care reprezintă ultima exceptie care a fost generată sau valoarea logică false dacă nu a fost generată nici o excepţie de la începutul execuţiei script-ului sau de la ultimul apel al funcţiei java_last_exception_clear.version"). } } ?> . echo $system -> getProperty("java. if ($error) { echo "Sirul \"".Integer")."<br>". Cod: <form action = "test.php" metod=post> Introduceti un sir de caractere: <input type = text name = "sir"> <input type = submit value = "verificare"> </form> <?php if (isset($_POST['sir'])) { echo "<hr>". } else { echo "Sirul \"".$sir. În continuare este un exemplu de utilizare a clasei Java.name"). cu care puteţi verifica dacă aţi instalat şi configurat corect clasele Java.lang.$i.lang.". $int = new Java ("java. echo "Sistem de operare: ".

deoarece. . dacă acestea nu există. Valoarea acestei variabile este folosită numai pentru sistemele de operare din familia Windows. cât şi limbajul PHP. Funcţia mail Această funcţie se foloseşte pentru a transmite un mesaj de poştă electronică la una sau mai . transmiterea unor ştiri tuturor utilizatorilor înscrişi pe o anumită listă. pe sistemele de operare din familia Windows sau *NIX este necesar să se seteze corect interpretorul PHP prin intermediul fişierului php.Variabila sendmail_path reprezintă calea către aplicaţia care se ocupă de transmiterea mesajelor pe sistemele de operare din familia *NIX. prezenţa acestei librării are o foarte mare importanţă. sendmail_from si sendmail_path.ini localizat în directorul în care este instalat sistemul de operare. în schimb efectul aplicării ei este acela că este anulată ultima excepţie Java care a fost generată de către maşina virtuală Java în timpul executării de cod. Funcţia mail() trimite mesajele prin intermediul unui server SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) care poate fi găzduit de server-ul pe care este instalat interpretorul PHP sau de către un alt server accesibil interpretorului. pentru sistemele de operare din familia Windows sau setarea implicită a sistemului. Dacă această variabilă lipseste. iar utilizarea codului Java oferă o mai mare siguranţă creatorilor de pagini web dinamice. pentru sistemele de operare din familia *NIX.Variabila SMTP reprezintă ip-ul sau adresa server-ului de mesaje electronice. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR Limbajul PHP are integrat un client pentru protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) şi un set de funcţii necesare pentru prelucrarea mesajelor primite de către un server de mail în vederea utilizării datelor conţinute. atunci.ini trebuie adăugate variabilele având numele SMTP. . Funcţiile scrise în Java sunt executate de către procesor mult mai repede decât cele scrise în PHP. . pentru sistemele de operare din familia Windows se va încerca folosirea sistemului pe care se află instalat interpretorul pentru a transmite mesaje electronice. smtp_port. iar pe sistemele de operare din familia *NIX se foloseşte setarea implicită a sistemului. În fisierul php.Funcţia java_last_exception_clear Această funcţie nu are nici un parametru şi nu returnează nici o valoare.Variabila sendmail_from reprezintă adresa de mail a expeditorului. iar pentru sistemele de operare din familia *NIX se vor folosi setările implicite ale sistemului. în cazul în care a fost generată o excepţie şi nu a fost tratată. .Variabila smtp_port reprezintă portul pe care răspunde server-ul de mesaje electronice şi are valoarea implicită 25. Despre configurarea php Pentru a putea utiliza funcţiile oferite de limbajul PHP pentru a trimite mesaje de poştă electronică. sau trebuie modificate valorile acestora. Apelul acestei funcţii este necesar. difuzarea de noutăţi cu privire la diverse apariţii etc. se poate întâmpla ca după apelul unei funcţii să tratam excepţia greşită. Cu ajutorul acestor funcţii se pot realiza aplicaţii interesante cum sunt administrarea listelor de discuţii. Importanţa librăriei php_java Pentru programatorii de pagini web care cunosc atât limbajul Java. respectiv în directorul /etc pe sistemele *NIX.

ro>'. Un exemplu este prezentat mai jos: mail('"Alex" <php4@as.Ultimul parametru reprezintă o listă de opţiuni suplimentare pentru aplicaţia care va fi folosită pentru a efectua trimiterea mesajului şi este dependent de aceasta. care este opţional. respectiv după câmpul adresa_email. . printre multe altele.net/ În continuare este prezentată clasa Mail_Mime.php. "Mesaj de test". pentru a specifica un destinatar pentru mesajul care se va trimite. Această bibliotecă oferă. Constructorul Mail_Mime crează o instanţă a clasei şi are un singur parametru de tip şir de caractere. Acest parametru reprezintă terminatorul de linie care va fi utilizat de către clasa pentru a încheia fiecare linie din mesaj şi are valoarea implicită "\r\n". Pentru a putea trimite mesaje care conţin ataşamente sau care au un tip de continut altul decat text (exemplu pagini HTML) este necesar ca valoarea acestui parametru sa fie în format MIME (Multi-porpose Internet Mail Extension). .net/package/Mail_Mime Pentru a putea folosi setul de clase Mail_Mime trebuie instalat mai întâi pachetul PEAR de bază care poate fi găsit la adresa http://pear.Primul parametru reprezintă o listă a tuturor căsuţelor poştale. cea mai importantă clasă necesară pentru a codifica în format MIME astfel de mesaje. PEAR PEAR (PHP Extension and Application Repository) reprezintă un proiect demarat de echipa de programatori PHP. Funcţia mail are cinci parametri de tip şir de caractere. . ." care reprezintă destinatarii mesajului ce se va transmite. Clasa Mail_Mime are şase funcţii membru a căror funcţionalitate este prezentată în continuare şi un constructor.Cel de-al patrulea parametru reprezintă o listă de linii de antet suplimentare.ro>" este o adresă validă pentru un mesaj de poştă electronică. Acest set de clase poate fi descărcat de la adresa http://pear. O căsuţă poştală din lista destinatarilor poate fi specificată utilizând unul dintre următoarele formate: "nume_destinatar <adresa_email>" sau "adresa_email". dintre care ultimii doi sunt opţionali. Clasa Mail_Mime Această clasă se foloseşte pentru a construi mesaje electronice în format MIME.Al doilea parametru reprezintă subiectul mesajului care se va transmite. . "Acesta este un mesaj de test") or die("Nu se poate trimite mesajul"). separate prin şirul de caractere "\r\n" (sfârşit de linie). Scopul acestui proiect este de a oferi o bibliotecă structurată de clase open-source tuturor utilizatorilor limbajului PHP. separate prin caracterul ".php. În cazul utilizării primului format. iar adresa_email reprezintă adresa căsuţei poştale şi are formatul "nume_utilizator@domeniu". unde nume_destinatar reprezintă numele proprietarului căsutei poştale adresa_mail şi poate fi şirul vid.multe căsuţe poştale. iar dacă valoarea câmpului nume_destinatar conţine caracterul spaţiu este necesară utilizarea caracterului " înaintea acestuia şi după acesta. adresa "Alex <php4@as.Cel de-al treilea parametru reprezintă conţinutul mesajului ce va fi transmis. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit trimiterea mesajului şi valoarea logică FALSE în caz contrar. De exemplu. un set de clase care pot fi folosite pentru a putea transmite mesaje electronice care să conţină atasamente şi al căror conţinut poate fi în format HTML în loc de text. . pentru mesajul care va fi transmis. este obligatorie folosirea caracterelor "<" şi ">" înainte. unde domeniu reprezintă numele serverului care găzduieşte căsuţa poştala a utilizatorului nume_utilizator.

Funcţia Mail_Mime::setTxtBody Această funcţie setează conţinutul text al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip text cum este cazul aplicaţiei mail prezentă pe sistemele de operare din familia *NIX. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format text. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită a acestui parametru este FALSE. Funcţia setTxtBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::setHTMLBody Această funcţie setează conţinutul HTML al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip HTML cum este cazul aplicaţiei OUTLOOK prezentă pe sistemele de operare din familia Windows. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format HTML. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită este FALSE. Funcţia setHTMLBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addHTMLImage Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga o imagine în corpul unui mesaj, în cazul în care conţinutul în format HTML utilizează imagini integrate. Această funcţie are patru parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul imagini sau numele fişierului care conţine imaginea. - Al doilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă tipul conţinutului. Acest parametru are valoarea implicită "application/octet-stream". De exemplu, dacă imaginea este de tip GIF, acest parametru poate primi valoarea "image/gif". - Cel de-al treilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă numele care va fi dat imaginii. În cazul în care primul parametru conţine imaginea, atunci este necesar ca acest parametru să apară, în caz contrar se va folosi numele fişierului transmis ca valoare pentru primul parametru. - Cel de-al patrulea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul unei imagini. Valoarea implicită a acestui parametru este TRUE. Funcţia addHTMLImage returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addAttachement Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga un fişier la un mesaj şi are cinci parametri, dintre care primii patru au aceaşi semnificaţie cu cei de la funcţia precedentă. Ultimul parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezinta tipul codificării care va fi utilizată. Acest parametru are valoarea implicită "base64". Pentru fişiere ataşate care nu sunt binare (ex. fişiere executabile, arhive...) se poate folosi valoarea "quoted-printable".

Functia Mail_Mime::headers Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga linii de antet suplimentare la mesajul constituit de această clasă. Funcţia headers are un singur parametru de tip listă, care are ca şi chei numele câmpurilor antetelor şi ca valori, valorile acestor câmpuri. Funcţia returnează o referinţă la o listă de acelaşi tip care conţine, pe lângă elementele transmise ca parametru, şi elementele adăugate de această clasă, pentru ca mesajul să fie recunoscut cum trebuie de către un client de mail. Această funcţie nu poate fi apelată după apelul funcţiei Mail_Mime::get. Functia Mail_Mime::get Această funcţie se foloseşte pentru a obţine conţinutul mesajului electronic în format MIME, după ce acesta a fost construit. Funcţia get nu are nici un parametru şi returnează un şir de caractere care reprezintă conţinutul mesajului electronic codificat în format MIME. Pentru a transmite un mesaj folosind funcţia mail prezentată şi această clasă, trebuie prelucrat şirul liniilor de antet returnat de funcţia Mail_Mime::headers astfel încât să se obţină un şir de caractere, iar conţinutul mesajului va fi constituit de şirul de caractere rezultat în urma apelării funcţiei Mail_Mime::get.

Informaţii despre clasele încărcate

În continuare sunt prezentate un set de funcţii cu ajutorul cărora se pot afla informaţii despre clasele încărcate într-un script. Funcţia get_declared_classes Această funcţie returnează un tablou care conţine numele tuturor claselor definite în momentul execuţiei unui script PHP. Funcţia class_exists Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere şi returnează valoarea logică TRUE dacă există o clasă care să aibă numele identic cu şirul de caractere primit ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia get_parent_class Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere sau obiect. În cazul în care parametrul este de tipul şir de caractere, atunci funcţia get_parent_class returnează un şir de caractere care reprezintă numele clasei care este părintele direct al clasei al cărui nume este dat de parametru. În cazul în care parametrul este de tip obiect, atunci funcţia returnează un şir de caractere care reprezintă numele părintelui direct al clasei a cărei instanţă este reprezentată de obiectul dat ca parametru. Funcţia is_a

Această funcţie are doi parametri. Primul parametru este de tip obiect, iar al doilea este de tip şir de caractere. Funcţia is_a returnează valoarea logică TRUE dacă primul parametru este de tipul reprezentat de al doilea parametru sau de tip derivat din cel de-al doilea parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. De exemplu, dacă avem clasele cls1, cls2 şi cls3 iar cls3 este derivată din cls2 iar cls2 este derivată din cls1, atunci, dacă obj reprezintă o instanţă a clasei cls3, în urma apelurilor is_a(obj, "cls1"), is_a(obj, "cls2") şi is_a(obj, "cls3") se obţine valoarea logică TRUE. Funcţia is_subclass_of Funcţia is_subclass_of are aceiaşi parametri cu funcţia anterioară. Funcţionalitatea ei diferă faţă de funcţia precedentă prin faptul că valoarea logică TRUE este returnată numai în cazul în care primul parametru este o instanţă a unui tip derivat din tipul a cărui nume este dat de cel de-al doilea parametru. În condiţiile exemplului anterior, în urma apelului is_subclass_of(obj, "cls3") se va obţine valoarea logică FALSE. Funcţia get_class_methods Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase sau de tip obiect. Funcţia get_class_methods returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tipul şir de caractere şi care reprezintă numele metodelor definite în cadrul clasei cu numele primit ca parametru sau în cadrul clasei care este reprezentată de obiectul primit ca parametru. În cazul în care parametrul este de tip şir de caractere şi nu este definită nici o clasă cu acest nume, atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. Functia get_class_vars Această funcţie are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile implicite ale variabilelor definite în cadrul clasei. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul clasei. Funcţia get_class Această funcţie primeşte ca parametru un obiect şi returnează numele clasei care reprezintă tipul obiectului primit ca parametru. Funcţia get_object_vars Această funcţie are un singur parametru de tip obiect şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile variabilelor definite în cadrul acestuia. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul obiectului. Funcţia get_object_vars se aseamănă foarte mult cu funcţia get_class_vars. Functia call_user_method Această funcţie realizează apelul unei metode care aparţine unei clase sau unui obiect cu parametrii specificaţi. Funcţia call_user_method are mai mulţi parametri. Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele metodei care se va apela. Al doilea parametru este de tip obiect sau de tip şir de caractere şi reprezintă numele unei clase. În cazul în care acest parametru este de tip obiect, metoda dată de primul parametru este apelată pentru obiect, iar dacă parametrul este de tip şir de caractere, atunci metoda este apelată pentru

clasa al cărui nume este dat de acest parametru. Restul parametrilor reprezintă parametrii cu care se va apela metoda al cărui nume este dat de primul parametru. Funcţia call_user_method_array Această funcţie are aceeaşi funcţionalitate cu funcţia anterioară cu diferenţa că are doar trei parametri, iar al treilea parametru este un tablou unidimensional care conţine parametrii cu care se va apela metoda dată de primul parametru pentru clasa sau obiectul reprezentat de cel de-al doilea parametru. Funcţia eval Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă o secvenţă de cod PHP şi realizează execuţia acestuia. Funcţia dl Această funcţie realizează încărcarea în timpul execuţiei script-ului a unor extensii externe, dacă acest lucru este permis de setările interpretorului PHP. Funcţia dl primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către extenşia care trebuie încărcată şi returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit încărcarea extensiei şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia extension_loaded Această funcţie verifică dacă o anumită extensie este încarcată. Funcţia primeşte un parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei extensii şi returnează o valoare logică corespunzătoare. Funcţia get_declared_classes Funcţia get_declared_classes nu are nici un parametru şi returnează un tablou unidimensional care conţine numele tuturor claselor încărcate în mediul de execuţie în momentul apelării acesteia.

Prelucrarea dinamică a imaginilor

Un aspect important al limbajului PHP este acela că oferă programatorilor posibilitatea de a crea şi publica în cadrul paginilor web imagini dinamice cum ar fi de exemplu, o aplicaţie care monitorizează accesările unei pagini web şi afişează rezultatul sub forma unei imagini. Pentru a profita de această facilitate în limbajul PHP trebuie activată mai întâi biblioteca php_gd2. Acest lucru se face prin adăugarea următoarei linii (dacă nu există deja) în fişierul de configurare php.ini (pentru sistemele Windows): extension = php_gd2.dll În acest moment sunt disponibile funcţiile de prelucrare şi generare dinamică de imagini. Această librărie permite adăugarea de text în cadrul imaginilor generate şi oferă suport pentru

?> Citat: array(12) { ["GD Version"]=> string(27) "bundled (2. Formate de imagini suportate Pentru a afla ce formate de imagini suportă biblioteca instalată (în funcţie de versiunea PHP) se poate executa funcţia gd_info().28 compatible)" ["FreeType Support"]=> bool(true) ["FreeType Linkage"]=> string(13) "with freetype" ["T1Lib Support"]=> bool(true) ["GIF Read Support"]=> bool(true) ["GIF Create Support"]=> bool(true) ["JPG Support"]=> bool(true) ["PNG Support"]=> bool(true) ["WBMP Support"]=> bool(true) ["XPM Support"]=> bool(false) ["XBM Support"]=> bool(true) ["JIS-mapped Japanese Font Support"]=> bool(false) } Rezultatul returnat de această funcţie îl reprezintă un vector cu mai multe componente.imagini în mai multe formate. Cod: <?php var_dump(gd_info()). PNG. care au ca scop încărcarea şi desenarea font-urilor independent de platformă. WBMP şi XBM (XPM). Putem crea o imagine care este bazată pe o paletă de culori (pentru acest tip de imagini avem la dispoziţie doar 256 . Formatele de imagini suportate de biblioteca php_gd2 sunt GIF. FreeType 2 şi T1Lib. JPG.0. Crearea dinamica a imaginilor Pentru a crea imagini în mod dinamic avem la dispoziţie două opţiuni. Se observă că biblioteca folosită nu permite salvarea imaginilor în format GIF. această bibliotecă oferă suport integrat pentru bibliotecile FreeType 1. Se poate observa că printre aceste componente se află versiunea bibliotecii şi facilităţile oferite. Pentru a obţine imagini de calitate foarte bună.

că pentru a afişa o imagine dinamică pe o pagină web trebuie realizată o pagină care are un element IMG al cărui atribut src să indice calea către script-ul PHP care creează imaginea. eventual.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. Trebuie avut în vedere. primeşte ca parametru două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată. imagedestroy($img). Cod: // pagina web contine: <HTML> <TITLE> Imagine dinamica </TITLE> <BODY> <IMG src="imagine. 100). imagepng($img). .această funcţie crează o imagine care are fundalul negru şi un număr nedefinit de culori.php"> </BODY> </HTML> <?php // pagina imagine.imagecreate . citirea de imagini aflate la o anumită locaţie şi încărcarea acestora în memorie pentru prelucrare şi. 200. $fundal = imagecolorallocate($img. de asemenea.imagecreatetruecolor . primeşte ca parametri două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată.această funcţie crează o imagine goală care este bazată pe o paletă de culori. publicare. ?> Mai jos aveţi un exemplu al scriptului prezentat mai sus: Încărcarea imaginilor Biblioteca permite. $img = imagecreate(100. care se poate afla şi la distanţă. .100).php contine: header("Content-type: image/png"). Funcţiile cu ajutorul cărora putem crea imagini sunt: .imagecreatefromgif . 150. Funcţiile care încarcă imagini deja existente sunt: .de culori cu care putem opera) sau putem crea o imagine cu un număr neprecizat de culori (true color). şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul GIF încărcată.

coordonata x a primului capăt de linie.imagecreatefromstring .png"). are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară şi va folosi stilul implicit sau cel setat de utilizator. . .această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care conţine reprezentarea binară a unei imagini. coordonata y a celui de-al doilea capăt şi culoarea cu care se va desena linia. IMG_ARC_EDGED. coordonata x a celui de-al doilea capăt. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară la care se mai adaugă unul care reprezintă stilul haşurii şi care poate avea valorile: IMB_ARC_PIE. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XBM încărcată.imagearc . .imagefilledarc . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea încărcată.desenează o linie pe imagine.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. coordonata y a primului capăt de linie. care se poate afla şi la distanţă. . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XPM încărcată.imagecreatefromxpm . .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. lungimea şi înălţimea elipsei.imagedashedline ..desenează o linie punctată pe o imagine. coordonata y a centrului eclipsei. ?> Şi exemplul concret îl vedeţi mai jos: Desenarea de imagini Pentru a desena pe o imagine creată dinamic sau încărcată dintr-un fişier avem la dispoziţie mai multe funcţii: . coordonata x a centrului elipsei. . desenarea se face în sens trigonometric. care se poate afla şi la distanţă. $im=imagecreatefrompng("images/logo. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul JPG încărcată.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. IMG_ARC_NOFILL.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. unghiurile de start şi de stop ale arcului şi culoarea cu care se va desena. .imageline . care se poate afla şi la distanţă. care se poate afla si la distanţă. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii şi un număr întreg care reprezintă grosimea cu care se vor desena liniile pe imagine.setează grosimea cu care se vor trasa liniile pentru o anumită imagine. imagepng($im).imagecreatefromjpeg . Cod: <?php header("Content-type: image/png").imagesetthickness . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena.imagecreatefromwbmp . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul WBMP încărcată. care se poate afla şi la distanţă. imagedestroy($im).desenează pe o imagine un arc de elipsă.imagecreatefrompng . .imagecreatefromxbm .desenează pe o imagine un arc de elipsă haşurat. . IMG_ARC_CHORD. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul PNG încărcată. .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. primeşte ca parametri identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena.

255. atunci culoarea este eliminată din paletă.umple cu o culoare o zonă de pe imagine care are aceeaşi culoare cu cea a punctului care se află la coordonatele specificate ca parametru.50. coordonata x şi y a centrului elipsei. coordonata x şi y a colţului din partea dreapta-jos a dreptunghiului şi culoarea cu care se va desena. imagefill($im.160.imagerectangle . . coordonata y a punctului. imagefilledellipse($im. $yellow = imagecolorallocate ($im. atunci ea este adaugată la paleta de culori a imaginii. . atunci se returnează indicele culorii din paletă.0). .returnează culoarea unui anumit punct de pe imagine.0. imagefill($im. imagefilledrectangle($im.255. .50.desenează un dreptunghi plin.100.30.$yellow). coordonata x a punctului şi coordonata y a punctului. un tablou ale cărui elemente sunt numere întregi şi reprezintă coordonatele punctelor poligonului care se va desena. coordonata y a punctului şi noua culoare a acestuia.imagesetpixel . iar pe pozitiile impare coordonatele y ale punctelor. . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea.0.desenează un poligon plin.primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini.255.100.imagefilledellipse . .imagepolygon . $im = imagecreate(250.0). ..0. $magenta = imagecolorallocate ($im.255). primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena.desenează o elipsă pe o imagine. în cazul în care imaginea specificată ca parametru se bazează pe o paletă de culori.imageellipse .0.229. coordonata x şi y a colţului din partea stângă-sus a dreptunghiului. culoarea punctelor cu care este mărginită zona şi culoarea cu care se va umple. în cazul în care imaginea se bazează pe o paletă de culori. coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare.umple cu o culoare o zonă de pe imagine care este mărginită de o culoare specificată ca parametru.250).$cyan). are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară.0).255). $red = imagecolorallocate ($im.0.$red).255. $green = imagecolorallocate ($im. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii.imagefill .imagecolorat . coordonata y a punctului şi culoarea cu care se va umple.imagefilledrectangle . are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară.100.desenează un poligon pe o imagine.0.229.schimbă culoarea unui punct de pe o imagine.imagefilltoborder .$green).desenează un dreptunghi pe o imagine. .255). o valoare pentru componenta roşu a unei culori.80.primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini şi o culoare.imagecolorallocate . tabloul cu punctele poligonului conţine pe pozitiile pare coordonatele x ale punctelor. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii. $cyan = imagecolorallocate ($im. . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena poligonul.100.desenează o elipsă plină. o valoare pentru componenta verde a unei culori şi o valoare pentru componenta albastru a unei culori şi returnează un număr întreg care reprezintă culoarea având cele trei componente. . are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară.$magenta). primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea. . numărul de puncte ale poligonului şi culoarea cu care se va desena.imagecolordeallocate .50. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). . lungimea şi înălţimea elipsei şi culoarea cu care se va desena.0.imagefilledpolygon .255. coordonata x a punctului a cărui culoare se va schimba.255. imagefill($im. coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare. $blue = imagecolorallocate ($im. dacă în paleta de culori nu există o culoare care să aibă toate cele trei componente.0.

. 225).100). $poly = array(10. Acest identificator este de tip număr întreg şi poate avea valorile predefinite 1. 0.100.cel de-al şaselea parametru reprezintă culoarea cu care se va scrie pe imagine.75.100.al cincilea parametru reprezintă şirul de caractere din care va fi scris doar primul caracter. imagepng($im).cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la font-ul care va fi folosit pentru a scrie caracterul pe imagine. 0. Funcţia imagechar Această funcţie scrie pe o imagine primul caracter al unui şir de caractere.imagesetthickness($im.229. imagefilledpolygon($im. . Cod: <?php header("Content-type: image/png").cel de-al treilea parametru reprezintă coordonata x a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului. $fundal = imagecolorallocate($im. Funcţia imagechar are şase parametri: . . .0.255.6. imagedestroy($img).229.10.primul parametru este identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena .3).cel de-al patrulea parametru reprezintă coordonata y a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului. 2. ?> Rezultatul exemplului îl vedeti mai jos: Scrierea textului pe imagini În continuare sunt prezentate câteva funcţii utilizate pentru a scrie un text sau un caracter pe o imagine.200.$blue). imageline($im. $im = imagecreate(100. .50.0.200. 3.$poly. 4 sau 5 sau poate fi un număr returnat de o funcţie care încarcă un font de pe disc.50).50.150.$red).

0. 0.255. 5. 10. $verde). imagedestroy($im). $im = imagecreate(100. 0. imagepng($im).0). Cod: <?php header("Content-type: image/png").0. $verde = imagecolorallocate ($im. $im = imagecreate(100. 0. imagepng($im).0. . $verde = imagecolorallocate ($im.100). 5.0). 225). 225). 10. 15. ?> Rezultatul este: Funcţia imagecharup Această funcţie scrie un caracter vertical pe o imagine.255. Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioara. imagedestroy($im).0). 'a'.255. 0. ?> Rezultatul codului de mai sus: Funcţia imagestring Această funcţie scrie un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar. imagecharup($im.$verde = imagecolorallocate ($im. imagechar($im. $fundal = imagecolorallocate($im. $fundal = imagecolorallocate($im. 'a'. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). 15. $verde).100).

Cod: <?php header("Content-type: image/png"). 'test'. 15. 0. imagepng($im). $verde). 0.0). ?> Rezultatul este: Funcţia imagerotate Această funcţie realizează rotirea unei imagini în sens trigonometric cu un unghi primit ca parametru. . $im = imagecreate(100. ?> Rezultatul: Funcţia imagestringup Această funcţie scrie vertical un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar. $verde = imagecolorallocate ($im. 5.al treilea parametru este de tip întreg şi reprezintă culoarea cu care se va umple dreptunghiul care va conţine imaginea rotită.255. imagedestroy($im). . . 10. 5. imagepng($im).100). 'test'. 225). $fundal = imagecolorallocate($im. 40. $verde).primul reprezintă identificatorul de acces la imagine. imagestringup($im. Funcţia imagerotate returnează un identificator de acces la imaginea rotită.al doilea este de tip real şi reprezintă unghiul cu care se va roti imaginea. Imaginea rezultată în urma rotirii va avea dimensiunile egale cu dimensiunile celui mai mic dreptunghi ale cărui laturi sunt paralele cu axele Ox şi Oy şi care conţine imaginea rotită.imagestring($im.0. 15. Funcţia are trei parametri: . imagedestroy($im).

Funcţia are cinci parametri. tot de tip întreg.Cod: <?php header("Content-type: image/png"). dacă imaginea va fi cu zgomot (valoarea TRUE implică o aproximare mai bună a culorilor). 55. Funcţia imagetruecolorpalette are trei parametri: . 0. $verde = imagecolorallocate ($im. $imrot = imagerotate($im. Primul parametru reprezintă calea spre fişierul de tip JPEG care va fi transformat. 5. 225).primul reprezintă identificatorul de acces al imaginii care va fi transformată. $verde). imagestringup($im. 0. $im = imagecreate(100. $verde). Această funcţie este . Al doilea parametru reprezintă calea spre fişierul care va conţine rezultatul transformării. 'test'.cel de-al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă modul în care se va face transformarea: dacă imaginea va fi fără zgomot (valoarea logică FALSE implică o aproximare mai slabă a culorilor). Funcţia png2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul PNG în formatul WBMP.0. imagedestroy($imrot). 40. . Funcţia imageinterlace Această funcţie setează proprietatea interlace a unei imagini la valoarea logică precizată ca parametru sau la valoarea logică TRUE dacă acest parametru lipseşte. 45.255. Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară. reprezintă pasul cu care se va parcurge imaginea pentru a fi transformată. cu observaţia că primul parametru reprezintă calea spre un fişier de tipul PNG. Următorii doi parametri sunt de tip întreg şi reprezintă înălţimea şi lăţimea noii imagini.100). imagepng($imrot).0). $fundal = imagecolorallocate($im. iar ultimul parametru. Funcţia jpeg2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul JPEG în formatul WBMP. ?> Şi rezultatul din exemplul de mai sus este: Funcţia imagetruecolorpalette Această funcţie realizează transformarea unei imagini care nu foloseşte o paletă de culori întro imagine care foloseşte o paletă de culori.

. dar proprietatea interlace atribuită unei imagini va primi valoarea TRUE. De fapt. Funcţia are doi parametri. Cel de-al doilea parametru poate lipsi. dar efectul obţinut este cel precizat anterior. PNG. Primele trei funcţii se folosesc pentru a genera o imagine care să poata fi vizualizată într-un browser încărcat de pe un calculator. Funcţia mysql_connect returnează valoarea logică FALSE în cazul în care a eşuat conectarea la server-ul de baze de date şi un identificator de acces la conexiunea către server-ul MySQL în . Practic nu se întâmplă chiar aşa.al treilea parametru reprezintă parola utilizatorului şi în caz că lipseşte se foloseşte şirul vid în momentul conectării la server. iar al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă valoarea pe care o va avea această proptietate. .indică server-ului că va trebui să trimită date comprimate. c) MYSQL_CLIENT_INTERACTIVE . . nu este nevoie să aşteptaţi încărcarea întregii imagini pentru a vedea ce este în ea. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL În acest articol voi încerca să prezint cele mai folosite comenzi PHP pentru lucrul cu bazele de date MySQL. pe imagine se pot observa toate detaliile. imagepng.al patrulea parametru este de tip logic şi are rolul de a indica motorului PHP că în cazul în care există o conexiune la acelaşi server să se mai creeze încă una în loc să se reutilizeze cea existentă. Publicarea în diverse formate Pentru a publica o imagine generată dinamic se poate utiliza una dintre funcţiile: imagegif. În cazul în care aveţi o viteză de acces la internet mică sau imaginea pe care doriţi să o încărcaţi este mare. Funcţia mysql_connect primeşte cinci parametri opţionali: . . o imagine este împărţită în subimagini de aceeaşi dimensiune şi calitate diferită (din ce în ce mai bună). chiar dacă nu s-au încărcat integral toate elementele grafice prezente în cadrul lui. iar ultima se foloseşte pentru ca imaginea generată să poata fi vizualizată în cadrul unui browser care suportă WAP.indică server-ului MYSQL să nu închidă conexiunea după scurgerea unui anumit interval de timp în care script-ul nu a emis cereri către acesta.ultimul parametru este de tip întreg şi reprezintă proprietăţile pe care le va avea conexiunea. Funcţia mysql_connect Această funcţie realizează conectarea la un server MySQL. JPEG sau WBMP.foarte importantă în cazul în care doriţi ca site-ul vostru să aibă o navigabilitate bună. teoretic vorbind.indică server-ului MySQL faptul că va trebui să ignore spaţiile care urmează după numele funcţiilor. care suprapuse dau ca rezultat imaginea iniţială. şi în momentul în care s-a încheiat transferul imaginii către browser. Acest ultim parametru poate fi o combinaţie a valorilor: a) MYSQL_CLIENT_COMPRESS .primul reprezintă numele server-ului MySQL şi dacă lipseşte se încearcă conectarea la calculatorul curent. imagejpeg sau imagewbmp. O astfel de imagine se încarcă adaptiv. b) MYSQL_CLIENT_IGNORE_SPACE . Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la imaginea pentru care se doreşte setarea proprietăţii interlace. Aceste funcţii primesc ca parametru un identificator de imagine şi tipăresc la ieşirea standard imaginea în format GIF.cel de-al doilea reprezintă numele utilizatorului şi în caz că acesta lipseşte se foloseşte valoarea root ca nume de utilizator.

"parola").. Funcţia mysql_drop_db . "user". Funcţia are doi parametri. În continuare sunt prezentate 2 modalităţi de conectare la un server MySQL: Cod: <?php // varianta 1 $conectare = mysql_connect("nume_server". } mysql_close($conectare). Funcţia mysql_create_db Această funcţie este utilizată pentru a crea o nouă bază de date pe server-ul MySQL. // inchidere conexiune mysql_close($conectare).. "parola") or die("Con ectare esuata. $conectare) or die("Nu se poate alege baza de date!").". } else { echo "Conexiune stabilita. $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel".cazul în care conectarea a reuşit. Funcţia mysql_ping Funcţia mysql_ping verifică dacă server-ul de MySQL a închis conexiunea sau nu.". ?> Funcţia mysql_close Această funcţie primeşte ca parametru un identificator de acces la o conexiune spre un server MySQL şi realizează închiderea acesteia. Aceasta nu are nici un parametru şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care conexiunea nu a fost închisă şi valoarea logică FALSE în caz contrar."). Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi creată. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să creeze baza de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar. $resultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). "user". iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL. // varianta 2 $conectare = mysql_connect("nume_server". mysql_select_db("nume_tabel". if ($conectare === FALSE) { echo "Conectare esuata. // afisare rezultat // .

"). Funcţia are 3 parametri: . În exemplu se face selecţia primelor 10 înregistrări din tabel: Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit ştergerea bazei de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar. while ($rand = mysql_fetch_array($rezultat. } mysql_free_result($rezultat). Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit selectarea bazei de date şi valoarea logică FALSE în cazul în care baza de date nu există sau utilizatorul nu are drepturi de acces la aceasta. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către serverul MySQL. iar în cazul apariţiei unei erori.10". EXPLAIN şi DESCRIBE şi nu a aparut nici o eroare. MYSQL_BOTH)) { echo '<br />'. În cazul în care ultimul parametru lipseşte.primul este de tip şir de caractere şi reprezintă cererea emisă server-ului MySQL. . pentru interogare se va folosi valoarea MYSQL_STORE_RESULT. $conectare) or die("Nu se poate selecta t abelul din bd!").al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni către server.al treilea parametru este opţional şi de tip întreg şi reprezintă modul în care va fi returnat rezultatul. În continuare aveţi un exemplu de interogare a unei baze de date. În cazul în care funcţia mysql_query este apelată pentru o interogare care nu presupune primirea unui rezultat. pentru ultimul parametru. Primul este de tip şir de caractere şi reprezinta numele bazei de date care va fi ştearsă."root". Funcţia mysql_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită baza de date. Funcţia mysql_select_db Această funcţie setează baza de date pentru o conexiune către un server MySQL pentru interogările care vor urma. se foloseşte valoarea MYSQL_USE_RESULT. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi folosită pentru interogările ulterioare. Funcţia returnează o valoare de tip resursă în cazul în care a fost apelată folosind o interogare care presupune primirea unui rezultat cum sunt comenzile SELECT. SHOW. atunci rezultatul primit nu va fi stocat. Dacă. iar rezultatul primit va fi stocat în zone tampon până când va fi utilizat. Utilizarea funcţiei folosind valoarea MYSQL_USE_RESULT pentru ultimul parametru are acelaşi efect cu aplicarea funcţiei mysql_unbuffered_query fără a folosi ultimul parametru. mysql_select_db("nume_tabel". $rezultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). deoarece va fi procesat imediat după apelul funcţiei. este returnata valoarea logică TRUE şi valoarea logică FALSE în cazul apariţiei unei erori."parola") or die("Nu sa p utut efectua conectarea la bd. Ultimul parametru poate avea valorile MYSQL_USE_RESULT sau MYSQL_STORE_RESULT.$rand['coloana_X']. $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel LIMIT 0. . Funcţia mysql_drop_db are doi parametri. Funcţia mysql_select_db are doi parametri.Această funcţie este folosită pentru a şterge o bază de date. . iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL. este returnată valoarea logică FALSE.

. $conectare) or die("Nu se poate face interogarea la baza de date"). mysql_free_result($rezultat). Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". Funcţia mysql_real_escape_string Această funcţie este utilă în momentul în care se doreşte introducerea în cadrul unei interogări a unui şir de caractere care nu poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL şi realizează transformarea şirului într-unul care poate fi interpretat. Funcţia mysql_real_escape_string are doi parametri. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă şirul care va fi transformat. Diferenţa dintre această funcţie şi mysql_query este aceea că. Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de înregistrări conţinute de variabila de tip resursă primită ca parametru.$total. $rezultat = mysql_query("SELECT * FROM nume_tabel". şi anume o variabilă de tipul resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. Funcţia mysql_num_rows are un singur parametru. Funcţia mysql_num_rows Această funcţie returnează numărul de înregistrări conţinute de către un rezultat primit de la server-ul MySQL. mysql_select_db("nume_bd". ?> Funcţia mysql_unbuffered_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită bază de date şi are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. dacă apelăm această funcţie pentru şirul de caractere "D'apoi" vom obţine rezultatul "D\'apoi". şi anume o variabilă de tip resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. $conectare) or die("Nu se poate selecta baza de date"). în cazul funcţiei mysql_unbuffered_query. echo "In tabel exista ".". În exemplu se afişează numărul total de înregistrări din tabel. $total = mysql_num_rows($rezultat)." inregistrari in acest moment. Funcţia returnează un şir de caractere care poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL. se foloseşte la interogarea bazei de date valoarea MYSQL_USE_RESULT. iar cel de-al doilea reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. "parola") or die("Nu se poate conecta la server"). deoarece caracterul ' (apostrof) are o altă semnificaţie pentru server-ul MySQL dacă nu e precedat de caracterul "\". Funcţia mysql_free_result are un singur parametru. De exemplu.mysql_close($conectare). "user". dacă ultimul parametru lipseşte. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii. Funcţia mysql_free_result Această funcţie se foloseşte pentru a elibera memoria alocată stocării unui rezultat primit în urma unei interogari de la un server MySQL. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să elibereze memoria utilizată de variabila de tip resursă primită ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar.

Funcţia mysql_affected_rows În cazul interogărilor în urma cărora nu se obţine nici un rezultat. . care reprezintă numărul de înregistrări actualizate la ultima interogare a bazei de date. Funcţia mysql_fetch_array Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă. Cel de-al doilea parametru poate avea una din valorile următoare: . Funcţia mysql_info are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numele câmpurilor.mysql_close($conectare). cum este cazul funcţiilor INSERT sau UPDATE. . este de tip întreg şi reprezintă modul în care sa face transformarea.MYSQL_ASSOC . Funcţia mysql_stat . numărul lor de ordine sau folosind ambele moduri. Funcţia mysql_affected_rows are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL şi returnează un număr întreg. Această funcţie are doi parametri: . Funcţia mysql_fetch_array colectează datele referitoare la înregistrarea curentă şi le returnează sub forma unei liste ale cărui elemente pot fi accesate folosind numele câmpurilor. Dacă nu mai sunt înregistrări de prelucrat.primul parametru este de tipul resursă.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numerele de ordine ale câmpurilor. ?> Funcţia mysql_info Această funcţie returnează un şir de caractere care conţine informaţii referitoare la ultima interogare a unei baze de date în urma căreia nu s-a primit nici un rezultat.MYSQL_NUM . se poate folosi funcţia mysql_affected_rows pentru a verifica numărul de înregistrări care au fost actualizate la ultima înterogare a bazei de date. pentru celelalte tipuri de interogări putându-se folosi funcţia mysql_num_rows.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind ambele moduri prezentate anterior. folosind pentru cel de-al doilea parametru valoare MYSQL_ASSOC. folosind pentru cel de-al doilea parametru valoarea MYSQL_NUM. Funcţia mysql_fetch_num Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array. a cărui valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. funcţia returnează valoarea logică FALSE.al doilea parametru este opţional. Funcţia mysql_fetch_assoc Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array. .MYSQL_BOTH .

Ca atare. celelalte au fost prezentate în articolul Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. mysql_stat($conectare)). Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". fiecare literă sau simbol folosit frecvent în limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. Fiecare dintre aceste secvenţe escape foloseşte un cod ASCII (American Standard Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter. codul ASCII asociat literei A este 65. Pentru \xxx puteti folosi reprezentarea în octal (baza 8) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzător. $stare = explode(' '. În tabelul de mai jos este prezentat setul de secvenţe escape folosit în PHP. care sunt cuprinse între 0 şi 255. Pentru \xnn puteţi folosi reprezentarea în hexazecimal (în baza 16). De exemplu.Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă statusul server-ului MySQL şi are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. mysql_close($conectare). print_r($stare). puteti reprezenta litera A folosind secvenţa escape "\101". Utilizarea codurilor ASCII În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva funcţii PHP folosite la utilizarea codurilor ASCII. iar codul asociat cifrei 1 este 49. ?> Utilizarea şirurilor Secvenţe escape Pentru a include caractere speciale în cadrul şirurilor trebuie să folosiţi anumite secvenţe escape. Secvenţa escape \n \r \t \\ \$ \" \xxx \xnn Semnificaţie salt la linie nouă retur de car caracter de tabulare pe orizontală backslaşh simbolul dolarului ghilimele duble caracterul asociat valorii ASCII xxx. exprimată sub forma unui număr în octal caracterul asociat valorii ASCII xxx. De exemplu. exprimată sub forma unui număr în hexazecimal În afară de ultimile două secvenţe din tabelul de mai sus. Codurile ASCII sunt valori întregi. "parola") or die("Nu se poate conecta la server"). valoarea zecimală 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentată în octal sub forma 101. Pentru valoarea zecimală 65 poate fi reprezentată în hexazecimal cu nr 41. "user". Deci puteţi scrie "\41". Iată un scurt exemplu de utilizare a funcţiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzător unui anumit caracter: .

caracter ec hivalent=$c".octal= $octal ." este ". } ?> Pentru caracterul cu nr 32 caracterul echivalent este un spaţiu. $i++) { $c=chr($i). Returnează Returnează n. Un motiv în acest sens îl constituie facilitatea posibilităţii de includere a ghilimelelor duble. codul ASCII echivalent caracterului c. valoarea zecimală echivalentă cu valoarea hexazecimală dată de valoarea zecimală echivalentă cu valoarea în octal dată de n. valoarea hexazecimală echivalentă cu valoarea zecimală dată de valoarea în octal echivalentă cu valoarea zecimală dată de n. $octal=decoct($i).php\" alt=\"\" height=\"1\" width=\"1\">". În consecinţă dacă folosiţi ghilimele simple ca în exemplul următor: . Şirurile delimitate între ghilimele simple Dacă doriţi.$numar. Returnează Returnează caracterul având codul ASCII dat de n. echo "<br>Valoarea ASCII a caracterului ". $i<128. respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII ale căror coduri sunt cuprinse între 32 şi 127: Cod: <?php for ($i=32. octal. În continuare este un exemplu care afişează echivalenţele în zecimal. puteţi scrie un şir între ghilimele simple. Exemplu: echo "<img src=\"pixel. Şirurile delimitate între ghilimele simple se comportă într-un mod diferit faţă de şirurile delimitate prin ghilimele duble: . $hex=dechex($i). zecimal= $i . . Acest şir poate fi scris şi astfel: echo '<img src="pixel.$caracter. $numar=ord($caracter).$caracter="A".Singurele secvenţe escape permise în cadrul şirurilor delimitate prin ghilimele simple sunt \\ şi \'.Nu se execută substituţia variabilelor atunci când datele de ieşire sunt reprezentate printr-un şir delimitat prin ghilimele simple. Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Valoarea ASCII a caracterului A este 65 Funcţie chr(n) dechex(n) decoct(n) hexdec(n) octdec(n) ord(c) Descriere Returnează Returnează n. echo "<br>Nr.hexa=$hex .php" alt="" height="1" width="1">'. nu neapărat duble.

. De exemplu. care trebuie să apară în ordinea indicată: . poate consta dintr-un caracter % urmat de un specificator de tip. ca în exemplul următor: $x = "test". Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri decât double.Specificatorul de tip (obligatoriu): Specificatorul de tip determină modul de tratare şi afişare a argumentului. în afara caracterului %. atunci va conţine şi caractere de completare. urmat de un întreg care determină numărul de cifre după punctul zecimal pe care trebuie sa le conţina rezultatul. Dacă rezultatul conţine un număr mai redus de caractere. rezultatul va fi aliniat la stânga. Tabelul de mai jos rezumă specificatorii de tip disponibili. Funcţia printf() afişează datele sale de ieşire.Specificator de completare (opţional): Un specificator de completare precizează caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul până la dimensiunea cerută a şirului.$x = "test". Pentru a evita astfel de situaţi preferabil e să folosiţi ghilimele duble sau afişarea valorilor din variabile în afara ghilimelelor simple. Un alt caracter de completare poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn ('). $x). care arată că argumentul trebuie tratat ca număr zecimal. Un caracter ordinar este orice caracter. cum este cea din exemplul precedent. fiecare funcţie preia două sau mai multe argumente. $n. dacă argumentul este de tip double. $n). Dacă specificatorul de aliniere este omis. care specifică formatul datelor de ieşire. Crearea datelor de ieşire formatate PHP include două funcţii utile pentru generarea datelor de ieşire formatate. O directivă simplă. numărul minim de caractere situate la stânga punctului zecimal. pentru a completa un rezultat cu liniuţe de subliniere. Directivele reprezintă secvenţe de caractere care încep cu simbolul % acestea determină modul în care va fi formatat argumentul corespunzător. . În cazul în care caracterul de completare este omis. echo 'x este '. Iată un exemplu simplu de utilizare a funcţiei printf(): printf("Valoarea lui n este: %d". . în speţă printf()şi sprintf(). Un specificator de completare de tip spaţiu este folosit frecvent cu şirurile. sau. precum d. datele de ieşire vor arăta aşa: x este $x. Caracterele ordinare sunt pur şi simplu copiate la ieşire. În general. . rezultatul este completat cu spaţii. . în timp ce funcţia sprint() returnează datele sale de ieşire sub forma unor valori şir. o directivă mai sofisticată poate include următoarele componente. $rezultat = sprintf(Valori: %d. Primul argument este un şir. %f". iar celelalte argumente specifică valorile care vor constitui datele de ieşire. specificaţi '_ drept caracter de completare. echo 'x este $x'. Specificatorul de completare poate fi un caracter spaţiu sau un 0 (zero). Şirul de formatare constă dintr-o serie de caractere şi directive ordinare. dacă se indică o cratimă (-) drept specificator de aliniere. rezultatul va fi aliniat la dreapta. iar un specificator de completare zero se foloseşte mai ales alături de numere. Specificator de tip Descriere b Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare binară. denumit şir de formatare.Specificator de precizie (opţional): este un punct zecimal.Specificator de lăţime (opţional): este un întreg care determină numărul minim de caractere ale rezultatului.$x.Specificator de aliniere (opţional): Un specificator de aliniere indică dacă rezultatul trebuie să fie aliniat la stânga sau la dreapta. Cu toate acestea.

La apariţia a două caractere %. funcţiile printf() şi sprintf() ştiu că doriţi să inseraţi un simbol al procentului.23 Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate . Argumentul zecimale specifică numărul dorit de cifre zecimale. cu litere scrise cu minuscule. Tratează argumentul ca pe un şir şi îl afişează. zecimale.2f %'10. Valoare 100 100 100 100 100 12. este inserat un punct înaintea cifrelor care compun partea zecimală.35^^^^^^^^ ^^^^^^^^12.345 12. În mod prestabilit. puteţi folosi funcţia number_format(). Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare zecimală. în cazul omiterii cifrelor zecimale.000000 12. 2) returnează valoarea 1.345000 12. se produce automat o rotunjire.. Tabelul de mai jos prezintă rezultatele aplicării a diferite şiruri de formatare valorilor selectate. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca pe o valoare scrisă în octal. inseraţi două caractere % în locul dorit. cu litere scrise cu majuscule.345 12.c d f o s x X Tratează argumentul ca pe un întreg şi afişează caracterul cu aceeaşi valoare ASCII ca şi argumentul. În tabelul de mai jos spaţiile au fost înlocuite prin caracterul ^. zecimale) number_format(numar. Tratează argumentul ca pe o valoare de tip double şi îl afişează ca valoare cu virgulă mobilă.2f %'^-10s %'^10s Rezultat 100 1100100 144 64 100. respectiv se foloşeste o virgulă pentru separarea miilor. Puteţi apela funcţia cu unul. pentru a vedea mai bine amplasarea acestora. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal.35 test^^^^^^ ^^^^^^test Dacă preferaţi. Exemplu: number_format(1.345000^^^^^^^^ ^^^^^^^^12. separator_mii) Argumentul numar specifică valoarea numerică pe care doriţi să o formataţi. Dacă doriţi să inseraţi simbolul procentului în datele de ieşire ale unui apel la funcţia printf() sau sprintf(). punct_zecimal. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal. iar argumentul separator_mii precizează caracterul care se va folosi ca separator al miilor. rezultatul este formatat fără zecimale. două sau patru argumente: number_format(numar) number_format(numar.345 "test" "test" Format %d %b %o %x %f %'^-10f %'^10f %'^-10.345 12. nu o directivă de formatare. Remarcaţi că. Argumentul punct_zecimal precizează caracterul ce se va folosi drept punct zecimal. care returnează o valoare de tip şir conţinând un rezultat formatat.234.

o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2. eliminând dreapta a şirului. n) de n caractere. Aceste funcţii sunt enumerate mai jos. Caracterele de tip spaţiu alb sunt caractere precum spaţiu. tabulator şi caracter de salt la linie nouă. Funcţie chop(s) ltrim(s) rtrim(s) trim(s) Descriere Returnează valoarea lui s. o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2. Compararea şirurilor şi căutarea în şiruri PHP furnizează patru funcţii care sunt deosebit de utile pentru compararea şirurilor. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcmp(s1. n) număr de n caractere. eliminând spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la ambele extremităţi. Fiecare funcţie returnează o valoare al cărei semn determină rezultatul comparaţiei. Funcţie . Eliminarea caracterelor dintr-un şir Numeroase funcţii PHP vă permit să eliminaţi caracterele de tip spaţiu alb de la una sau ambele extremităţi ale unui şir. Aceste funcţi sunt prezentate în tabelul de mai jos. eliminând stânga a şirului. Descriere Execută o comparaţie fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Similar cu chop().0. $numar=strlen($sir). să eliminaţi dintr-un şir caracterele de tip spaţiu şi să convertiţi caracterele unui şir în majuscule sau minuscule. Această pagină descrie cele mai utilizate funcţii. echo "<br>Lungimea sirului este de $numar caractere". Returnează valoarea lui s. strncasecmp(s1. Execută o comparaţie cu sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule.2. Aceste funcţii vă permit să obţineţi lungimea unui şir. Similar cu rtrim(). eliminând dreapta a şirului. care nu dispun de nici o reprezentare vizibilă. Funcţia conexa strtolower() returnează valoarea argumentului său. Funcţia strncasecmp() a fost adăugată în versiunea PHP 4. respectiv 0 în celelalte cazuri. s2) decât s2. Obţinerea lungimii unui şir Funcţia strlen() returnează lungimea şirului specificat ca argument al funcţiei. Conversia şirurilor la majuscule sau minuscule Funcţia strtoupper() returnează valoarea argumentului său. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcasecmp(s1. La fel ca strcasecmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un s2. s2) decât s2. respectiv 0 în celelalte cazuri. s2. La fel ca strcmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un număr strncmp(s1. convertită la majuscule. Returnează valoarea lui s. Returnează valoarea lui s.PHP conţine peste 70 de funcţii care lucrează cu şiruri. convertită la minuscule. Iată un exemplu: $sir="ceva caractere".

stristr(s1. s2) Descriere Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. s2). Mai jos este un scurt exemplu care indică un mod adecvat de testare a valorii returnate de funcţia strpos(). $b). $n = strpos($s. s2) strrchr(s1. echo "<br>strpos(\"$s\". Returnează porţiunea şirului s specificată de indexul întreg start.Descoperirea şi extragerea sub-şirurilor PHP include numeroase funcţii care găsesc şi extrag sub-şiruri. \"$b\"): $n". Dacă s1 nu este găsit. 6. La comparaţie este folosit numai primul caracter al şirului s2. s2) strstr(s1. \"$b\"): $n". $rezultat = substr($s. funcţia returnează FALSE. astfel încât să se poată face diferenţa între cele două rezultate: $poz = strpos(s1. echo "<br>strchr(\"$s\". Dacă s1 nu este găsit. Dacă s2 nu este găsit. funcţia returnează FALSE. Returnează poziţia întreagă a primei apariţii a şirului s2 în s1. $n = strchr($s. $n = strrchr($s. ?> O potenţială dificultate în utilizarea funcţiei strpos() constă în aceea că poate fi greu de sesizat diferenţa dintre valoarea returnată 0. 6. start. adică părţi dintr-un şir. 4). $b = "al". Prima poziţie a şirului este poziţia 0. if ($poz === FALSE) { . Cele mai importante funcţii de acest gen sunt rezumate mai jos: Funcţie strchr(s1. echo "<br>strrchr(\"$s\". Funcţia strchr() execută aceeaşi operaţie. şi valoarea returnată FALSE. s2) substr(s. start) substr(s. \"$b\"): $n". Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Dacă s1 nu este găsit. Dacă s1 nu este găsit. Funcţia strstr() execută aceeaşi operaţie. $b). funcţia returnează FALSE. Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Returnează toate şirurile s1 de la ultima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. lung) Mai jos este dat un exemplu care foloseşte funcţiile de mai sus: Cod: <?php $s = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal". funcţia returnează FALSE. Şirurile s1 şi s2 sunt comparate fără a se ţine cont dacă literele sunt majuscule sau minuscule. $b). s2) strpos(s1. 4): $rezultat". care arată că sub-şirul a fost găsit în poziţia iniţiala a şirului. care arată că sub-şirul nu a fost găsit. respectiv de indexurile start şi lung. funcţia returnează FALSE. echo "<br>substr(\"$s\".

înlocuind sub-şirul care începe de la start inlocuire. formaţi o expresie regulată echivalentă cu formularea "alege oricare din aceste valori". În continuare o să detaliez mai mult expresiile regulate. funcţia strpos() returna o valoare şir. 4): $rezultat" . 6. $cauta = "deal". înlocuindu-se prima apariţie a şirului cauta cu inlocuire.// sub-sirul nu a fost gasit. 6. . Prin includerea valorilor posibile între paranteze. \"$subiect\"): $rezul tat". $inlocuire. start. $subiect). 4).Să presupunem. Funcţie str_replace(cauta. substr_replace(subiect. Acest procedeu presupune utilizarea versiunii PHP 4. Puteţi face aceasta folosind expresia regulată [bc]. şi având lungimea lungime cu şirul inlocuire.Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice vocală. FALSE are valoarea numerică 0. } Procedeul prezentat foloseşte operatorul de identitate (===) pentru a determina dacă valoarea returnată este identică (nu doar aritmetic egală) cu valoarea FALSE. puteţi . ?> Scrierea expresiilor regulate În articolul Funcţii PHP pentru expresii regulate am vorbit despre semnificaţia caracterelor care se află într-un sablon. returnează valoarea subiect. în timp ce funcţia substr_replace() noteaza sub-şirul prin pozitia sa în interiorul şirului subiect.. Dacă doriţi să permiteţi şi utilizarea majusculelor. echo "<br>str_replace(\"$cauta\". valoare returnată şi dacă sub-şirul este găsit în poziţia initială a şirului. subiect) Descriere Se caută în şirul subiect sub-şirul cauta. expresia regulată [aeiou] vă poate fi de ajutor. lungime) Remarcaţi că funcţia str_replace() notează sub-şirul prin valoarea sa. dacă sub-şirul este găsit. echo "<br>substr_replace(\"$subiect\". $rezultat = str_replace($cauta.. Înlocuirea unui sub-şir O operaţie frecvent folosită în programare constă în găsirea unui sub-şir şi înlocuirea sa cu o valoare nouă. $inlocuire. că doriţi să specificaţi un şir care poate include litera b sau litera c. este posibil ca rezultatul să fie incorect. \"$inlocuire\". $inlocuire = "DEAL". Dacă folosiţi în schimb operatorul de egalitate (==). .0b3 sau a unei versiuni ulterioare. de exemplu. Returnează valoarea subiect. $rezultat = substr_replace($subiect. PHP are două funcţii deosebit de utile pentru asemenea operaţii. şi anume str_replace()şi substr_replace(). Mai jos aveţi un exemplu de utilizare a acestor funcţii: Cod: <?php $subiect = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal" . inlocuire. în versiunile anterioare ale limbajului PHP. \"$inlocuire\".

expresia regulatî [^a-z] corespunde oricărui caracter diferit de un caracter scris cu minuscule. Din pacate.1} . unde n este un număr arbitrar de mare {0.n}.Expresia regulată ^[sml]at$ corespunde sub-şirurilor "sat".4} corespunde unui şir care este compus din 1-4 vocale.2} corespunde unui număr de una sau două repetări ale oricăruia dintre şirurile "sat". unde n este un număr arbitrar de mare {0. Dacă folosiţi caractere minuscule pentru operanzi.Pentru a specifica repetarea mai multor părţi ale unei expresii regulate. . . De exemplu. mat şi lat. La ce este utilă o variabilă cookie? De exemplu pentru păstrarea preferinţelor utilizatorului. Semnificaţia acestei expresii regulate este următoarea: "alege oricare dintre literele s. Browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie în unitatea de hard-disk locală a utilizatorului. De exemplu.scrie [aeiouAEIOU].n}. aveţi nevoie de expresia regulată [sml]at. nu un caracter dintr-un şir. trebuie să îl prefixaţi cu un caracter backslash: [a-z]\*[a-z]. "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la sfârşitul şirului subiect. . . Valorile majorităţii variabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le conţine îşi încheie execuţia. Totuşi. acesta are ca efect inversarea semnificaţiei expresiei regulate plasate între paranteze. . Pentru uşurinţa creeri unor expresii regulate puteţi utiliza şi un program de genul Regex Coach cu care să va faceţi propria expresie pe care apoi să o folosiţi în scripturile dvs.Dacă un caracter ^ este primul simbol menţionat între parantezele drepte. "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la începutul şirului subiect. puteţi obţine ceva de genul [a-z]*[a-z].Similar. Puteţi scrie [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz] sau puteţi folosi forma mai compactă [a-z]. "mat" sau "lat" numai dacă şirul subiect este identic cu unul dintre aceste sub-şiruri. "mat" sau "lat". anexaţi la expresia regulată caracterul $.Să presupunem că doriţi să reprezentaţi o înmulţire. expresia regulată [aerou]{1. Spre deosebire de acestea. pentru a arăta că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul final al unui şir subiect. prefixaţi expresia regulată cu un caracter ^.Pentru a specifica faptul că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul iniţial al unui şir subiect. expresia regulată va fi urmată de o pereche de paranteze acolade. . . Utilizarea variabilelor cookie Variabilele cookie sunt utile pentru stocarea preferinţelor utilizatorilor şi a altor informaţii care trebuie reţinute atunci când utilizatorul trece la o nouă pagină web. De exemplu.Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice caracter scris cu majuscule. De exemplu.Să presupunem că doriţi să specificaţi şirurile sat. încât au abrevieri: Abreviere + * ? Semnificaţie {1. valorile variabilelor cookie se pot păstra un timp indefinit. includeţi părţile respective între paranteze. care includ limitele superioară şi inferioară ale repetiţiei. m şi l şi scrie după litera respectivă literele at". unde prin cratimă se înţelege o serie de caractere consecutive. expresia regulată [sml]at$ corespunde sirurilor "sat". această expresie regulată nu are semnificaţia dorită. expresia regulată ([sml]at){1. deoarece * este un factor de repetiţie. Pentru a dezactiva semnificaţia specială a caracterului *.Unele valori care se repetă sunt atât de frecvent folosite. De exemplu. variabilele cookie nu constituie soluţia perfectă pentru un mediu de stocare pe termen lung şi prezintă o serie de dezavantaje cum ar fi: . expresia regulată ^[sml]at corespunde sub-şirurilor "sat".Pentru a specifica faptul că o expresie regulată se poate repeta. Când utilizatorul revine la pagina vizitată. . Pentru aceasta. variabilele cookie permit browserului să recunoască utilizatorul şi să restaureze opţiunile selectate de utilizator. .

Numeroase versiuni ale browserelor frecvent folosite au erori care le împiedică sa folosească variabilele cookie în mod adecvat. variabila cookie nu mai este accesibilă. time()+3600). Variabila cookie va fi disponibilă timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa. "vara". puteţi invoca funcţia phpinfo(). care returnează intervalul de timp (exprimat în secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Deci puteţi afişa valoarea variabilei cookie folosind următoarea instrucţiune: echo "Valoarea variabilei cookie este $anotimp". valoare. care are valoarea "vara". valoarea acesteia este automat pusă la dispoziţie ca variabilă PHP având acelaşi nume cu acela al variabilei cookie. Argumentul expirare indică momentul expirării variabilei cookie. De asemenea puteţi folosi şi următorul script pentru a afişa toate numele şi valorile variabilelor cookies: foreach ($HTTP_COOKIE_VARS as $nume => $valoare) echo "<br>$nume => $valoare". De exemplu: setcookie ("anotimp". care afişează valoarea tabloului HTTP_COOKIE_VARS. În general. să presupunem că aţi creat o variabilă cookie denumită "anotimp" şi că îi atribuiţi valoarea "vara". zi. Această funcţie are următoarea formă: mktime (ore. Dacă preferaţi. luna. care specifică intervalul de timp pe durata căruia variabila cookie trebuie să fie accesibilă. În ciuda acestor dezavantaje. secunde.Un site poate stoca numai 20 de variabile cookie şi numai 4 KB de informaţii în unitatea de hdd locală a utilizatorului. Puteţi adăuga o valoare de tip decalaj (offset). iar argumentul valoare specifică valoarea variabilei. puteţi specifica momentul expirării folosind funcţia mktime(). .Un utilizator poate dezactiva variabilele cookie prin stabilirea unei opţiuni a browserului. minute. variabilele cookie rămân cea mai populara tehnică pentru obţinerea unui mediu de stocare pe termen lung. Această pereche numevaloare este apoi pusă la dispoziţia fiecărui script PHP asociat paginilor dvs de web. . De exemplu. trebuie invocată funcţia setcookie(). an) De exemplu următoarea inscrucţiune creează o variabilă cookie care expiră la o secundă după . este convenabil să se specifice momentul expirării folosind funcţia time().. după ora specificată. Această comandă va afişa: Valoarea variabilei cookie este vara Variabila PHP de tip tablou asociativ HTTP_COOKIE_VARS conţine numele şi valoarea fiecărei variabile cookie curentă. variabilele cookie pot fi vizualizate de alţi utilizatori. Accesul la o variabilă cookie Dacă aţi creat o variabilă cookie. Crearea unei variabile cookie Pentru a crea o variabilă cookie. care are următoarea sintaxă: setcookie(nume.În anumite situaţii. Această instrucţiune creează o variabilă cookie denumită "anotimp". . expirare) Argumentul nume specifică numele variabilei cookie. Dacă doriţi să vizualizaţi fiecare variabilă cookie disponibilă şi valoarea acesteia.

Totuşi. // afiseaza elementele tabloului din variabila cookie foreach ($rezultat as $i => $cookie) { . Pentru a evita problemele.miezul nopţii primei zile a anului 2008: setcookie("anotimp". Această instrucţiune stabileşte timpul de expirare cu o oră (3600 de secunde) în urmă. $s). Ştergerea unei variabile cookie Deoarece o variabilă cookie are o dată de expirare. time()-3600). puteţi recupera valoarea tabloului folosind funcţia unserialize(). "". Trimiterea chiar şi a unui singur spaţiu vă poate împiedica să configuraţi valoarea unei variabile cookie. valoarea sa nu mai are importanţă. puteţi şterge o variabilă cookie imediat. // se creeaza o variabila cookie setcookie("cookies". asiguraţi-vă că un script PHP care stabileşte o valoare a unei variabile cookie este plasat la începutul fişierului. Mai jos aveţi un exemplu: Cod: <?php // se creeaza un tablou for ($i = 0. valorile variabilelor cookie trebuie să fie stabilite anterior expedierii oricăror altor valori către browser. "vara". stabiliţi valoarea variabilei cookie înainte de a executa o instrucţiunie echo sau altă instrucţiune PHP care trimite browserului date de ieşire. Stocarea mai multor valori într-o variabilă cookie Deoarece un site web poate stoca numai 20 de variabile cookie în sistemul unui utilizator. if (isset($cookies)) { // se despacheteaza valoarea variabilei cookie $rezultat = unserialize(stripslashes($cookies)). Pentru aceasta. } // se impacheteaza intregul tablou intr-un sir $s = serialize($tablou).1. $i++) { $tablou[$i] = $i. fixaţi momentul expirării variabilei cookie la un moment de timp din trecut. capacitatea de a stoca mai multe valori într-o singură variabilă cookie este utilă. Pentru aceasta. Aceste reguli se aplică la fel şi la crearea sesiunilor despre care am discutat în articolele de pe acest site. ulterior. mktime(0. Atenţie!!! Valorile variabilelor cookie sunt trimise de către browser ca parte a antetelor HTTP.1. înainte de a trimite alte taguri html sau alte caractere către browser. Ca atare. Exemplu: setcookie("anotimp". din moment ce variabila cookie nu va mai fi disponibilă. $i < 30. Remarcaţi că valoarea variabilei cookie este exprimată sub forma unui şir vid. inseraţi valorile într-un tablou şi folosiţi funcţia serialize() pentru a "împacheta" elementele tabloului într-un şir.2008)). aceasta va fi ştearsă automat la un oarecare interval de timp după crearea sa. De asemenea.1.0.

inclusiv trei argumente despre care nu am discutat încă.com. valoare.com" ca valoare a argumentului domeniu. pentru a face variabila cookie disponibilă în directorul /test şi în subdirectoarele sale. variabila cookie va deveni disponibilă în /test1. Cu toate acestea. specificaţi "/test/" ca valoare a argumentului cale. puteţi face variabila cookie disponibilă pe întreg domeniu subdomeniu. În mod prestabilit. valoare. pe lângă directorul /test şi sub-directoarele sale. variabila cookie va fi disponibilă numai pentru paginile web din cadrul domeniului specificat. cale. domeniu. Ca atare.domeniu. specificaţi valoarea 0. utilizatorii unui sistem pot obţine accesul la fişierele cookie şi pot citi sau chiar modifica informaţiile conţinute în fişierele respective. expirare. specificaţi o valoare a argumentului cale. specificaţi "/" ca valoare a argumentului cale. O modalitate de a preveni situaţia prezentată constă în criptarea datelor stocate în variabilele cookie. specificând "subdomeniu. } ?> } Acest procedeu reuşeşte să ocolească limita celor 20 de variabile cookie dar nu poate depăşi limita celor 4 KB de date stocate într-o variabilă cookie pentru fiecare site web în parte. care specifică dacă o variabilă cookie trebuie trimisă prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). În mod prestabilit. Specificaţia Netscape pentru variabile cookie (http://wp. Specificând "/test/" ca valoare a argumentului cale. nu trebuie să specificaţi un şir de tipul "domeniu. să presupunem că un script din serverul web http://www. Funcţiile în cauză sunt incluse în biblioteca libmcrypt. Dacă nu este specificat nici un argument domeniu. expirare pe care le-am descris în acest articol.html) impune ca argumentul domeniu să conţină minimum două caractere punct. De exemplu. Specificarea accesului la o variabilă cookie Funcţia setcookie() poate prelua maximum şase argumente. puteţi folosi funcţiile Mcrypt din PHP. De exemplu. scripturilor din directoarele părinte ale directorului care conţine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie. pentru a permite transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obişnuite.com/newsref/std/cookie_spec. sigur) În afară de argumentele nume. o variabilă cookie este disponibilă numai pentru scripturile rezidente pe serverul web care a creat variabila respectivă. variabila cookie este disponibilă numai pentru gazda respectivă.com" ca valoare a argumentului domeniu.domeniu. precum şi pentru scripturile din subdirectoarele aferente directorului respectiv. pentru a pune variabila cookie la dispoziţia întregului arbore de directoare. variabila cookie este disponibilă pentru scripturile din directorul care conţine scriptul în care a fost configurată variabila respectivă. Pentru aceasta.domeniu.com creează o variabilă cookie. Deoarece browserele stochează variabilele cookie în unitatea de hdd locală. Iată formatul complet al funcţiei setcookie(): setcookie(nume. care nu face parte din versiunea instalată în mod prestabilit a limbajului PHP.echo "<br>$i => $cookie". Argumentul sigur este o valoare întreagă. În particular. Deşi argumentele expirareşi cale ale funcţiei setcookie() sunt opţionale. unele versiuni ale principalelor browsere prezintă erori care le determină să refuze variabilele cookie dacă aceste . mai este şi argumentul cale care vă permite să specificaţi calea URL asociată variabilei cookie. Pentru a pune variabila cookie la dispoziţia scripturilor dintr-un anumit director şi din subdirectoarele sale. În consecinţa.netscape. O complicaţie în utilizarea argumentului cale o constituie modalitatea de identificare a numelor directoarelor. /test2 şi în toate directoarele cu nume similare.subdomeniu. Argumentul domeniu vă permite să specificaţi numele de domeniu asociat unei variabile cookie. Specificaţi valoarea 1 pentru a împiedica transmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigură.

Recepţionarea mesajelor de e-mail . "Corpul mesajului".. Un exemplu de trimitere a unui mesaj prin intermediul funcţiei mail: mail (destinatar. Mesajele de e-mail sunt alcătuite din două părţi: o serie de antete de mesaj şi un corp. aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de răspuns al serverului. returnează FALSE. Similar.ro"). subiect.ro". un server web trimite. precum şi alte informaţii. "Corpul mesajului". "From: adresa_mea@server. l-a înţeles şi că a fost de acord cu el. protocolul HTTP foloseşte antete generale şi antete de entitate. aşa cum nu există nici o modalitate absolut sigură de a garanta că destinatarul a citit mesajul. unul sau mai multe antete HTTP. subiect specifică antetul de e-mail care conţine subiectul mesajului. Corpul conţine mesajul în sine. aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de cerere. în general este recomandat să specificaţi aceste argumente.ro"). Antetele de entitate descriu formatul datelor schimbate de un client şi un server. Nu există nici o modalitate 100% sigură de a verifica faptul că mesajul a fost trimis.ro". Antetele de cerere utilizate de obicei descriu configuraţia clientului şi formatele de date acceptabile de către client. În afară de antetele de răspuns ale serverului şi de antetele de cerere. Puteţi specifica mai mulţi destinatari prin separarea fiecărui destinatar de următorul prin intermediul unie virgule: mail ("adresa1@server1. Expedierea mesajelor de poştă electronică În articolul Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR am mai discutat depre funcţia mail() şi cum se transmite un mesaj cu ajutorul acestei funcţii. Antetele generale sunt folosite atât de către clienţi. Ca atare. adresa3@server3. "From: adresa_mea@server. În acest articol o să încerc să aprofundez mai detaliat expedierea şi recepţionarea mesajelor de e-mail.argumente nu sunt specificate. Pentru aceasta folosiţi funcţia trim() înainte de a trimite mesajul. "Mesaj de test".. adresa2@server2. Exemplu: mail ("adresa_mea@server. unul sau mai multe antete HTTP. un browser web trimite. corp. Acesta este protocolul standard folosit pentru transferul mesajelor de e-mail de la un sistem la altul prin internet. Reţineţi că acceptarea de către serverul SMTP nu garantează transmiterea către destinatar a mesajului dvs. Unele servere SMTP refuză să accepte adrese şi antete care conţin spaţii albe la sfârşit.ro. Funcţia mail() returnează TRUE dacă serverul SMTP acceptă mesajul. precum antetul from sau alte antete. Antetele de mesaj indică adresa destinatarului şi subiectul mesajului.ro. antete) unde destinatar indică adresa de e-mail a destinatarului. în caz contrar. pentru a specifica informaţii precum data curentă şi opţiunile de conexiune. înainte de a trimite informaţii unui server web. Antetele de răspuns ale serverului frecvent folosite descriu configuraţia serverului şi furnizează informaţii referitoare la adresa URL solicitată de client. "Mesaj de test". Configuraţia PHP standard acceptă expedierea mesajelor de e-mail prin intermediul SMTP (abreviere de la Simple Mail Transfer Protocol). corp este corpul mesajului şi antete specifică adresele de email suplimentare. în general. cât şi de către servere. în general. Menţiune: Înainte de a trimite date HTML unui browser.

$utilizator = "php4". care pot fi folosite pentru stocarea şi organizarea mesajelor primite. aceasta arată că PHP nu a fost configurat pentru a folosi IMAP.yahoo. Exemplu: Cod: <?php $server = "{mail.Recepţionarea mesajelor de e-mail este un proces oarecum mai complex decât expedierea lor. $identificator = imap_open($server. În orice moment. specifică identificatorul de utilizator şi parola folosite pentru a obţine accesul la serverul IMAP. identificator_utilizator şi parola. trebuie închisă conexiunea.Cutia poştală care va fi deschisă (în general INBOX) Argumentul foloseste numeroşi delimitatori pentru a separa un element de altul. Deşi SMTP face parte din configuraţia PHP standard. parola) Argumentul cutie_postala specifică patru elemente: .Numele gazdei sau adresa IP a serverului IMAP .ro/imap:143}". la fel şi funcţia imap_open() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la serverul IMAP. Pentru a deschide o conexiune cu un server IMAP. trebuie să specificaţi numele gazdei care rulează sistemul IMAP: {mail.INBOX sau un alt director ."INBOX". } ?> În afară de directorul INBOX standard. if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". Iată o valoare caracteristică a argumentului: {localhost/imap:143}INBOX în cadrul acestui exemplu. folosiţi funcţia imap_open(): imap_open (cutie_postala. un director IMAP . După ce . Dacă un script se încheie cu mesajul "Call to undefined function: imap_open". IMAP permite unui utilizator să definească directoare.Protocolul care va fi utilizat (IMAP) . acest lucru este posibil când un server PHP şi un server IMAP rulează pe acelaşi sistem gazdă. Dacă administratorul serverului nu a configurat serverul PHP astfel încât să lucreze cu IMAP. numele gazdei este localhost.as. $utilizator. trebuie deschisa o conexiune cu serverul. IMAP (protocolul de recepţionare a mesajelor Interim Mail Access Protocol) nu este o componentă a acestei configuraţii. $parola = "parola". funcţia imap_open() returneaza FALSE. Un server IMAP este accesibil în acelaşi mod ca şi un fişier oarecare. $parola). În caz contrar. După terminarea utilizării serverului.Portul care se va folosi pentru conectarea serverului (în general 143) .este considerat ca fiind directorul curent. identificator_utilizator.com/imap:143}INBOX Celelalte argumente ale funcţiei imap_open(). Dacă PHP nu poate deschide o conexiune cu serverul IMAP. Mai întâi. exemplele următoare nu vor funţiona. apoi se pot trimite cereri serverului şi se pot primi răspunsuri de la acesta. Aşa cum funcţia fopen() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la un fişier.

un administrator de sistem poate configura o altă politică de atribuire a numelor. } } ?> De obicei. } else { foreach ($directoare as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie=>$valoare".ro/imap:143}". } } ?> Dacă doriţi să creaţi un director nou folosiţi funcţia imap_createmailbox() astfel: ."INBOX". if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". if ($directoare == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea directoarelor". $director). puteţi cere serverului să desemneze alt dosar ca dosar curent: Cod: <?php $server = "{mail. if ($schimba === false) { echo "Nu se poate deschide directorul specificat". $parola = "parola". $schimba = imap_reopen($identificator. aşa cum am arătat în exemplu. Cu toate acestea."nume_director"."INBOX".as. $utilizator. $utilizator = "php4". $director = $server. } else { // se schimba directorul curent $prefix = "~/mail/". $prefix. $parola).$prefix.aţi stabilit o conexiune cu un server IMAP. numele directoarelor IMAP sunt obţinute prin prefixarea numelui dosarului cu particula "~/mail/" şi "INBOX". "*"). Dacă doriţi să afişati directoarele existente în căsuţa de mail puteţi folosi următorul script: Cod: <?php echo "Lista directoarelor". $directoare = imap_listmailbox($identificator. $server. $identificator = imap_open($server.

cifre şi caractere de subliniere."INBOX. if ($modificare === false) { echo "A aparut o eroare la modificarea numelui directorului".$director_vechi.$director."INBOX. Punctul se comportă ca separator de cale."INBOX. $director = $server. $creare = imap_createmailbox($identificator.$director_nou. pentru a afla câte mesaje sunt în cutia poştala se invocă funcţia imap_num_msg(): .". Fiţi atenţi atunci când scrieţi programe care şterg directoare sau atunci când folosiţi scripturi care conţin asemenea programe.$prefix.". $director). $director_nou = $server.".Cod: <?php $director = "diverse".$director. } ?> Pentru ştergerea unui director folosiţi funcţia imap_deletemailbox(): Cod: <?php $director = $server. $director). $stergere = imap_deletemailbox($identificator. $dosar_vechi. puteţi obţine acces la informaţii care descriu cutia poştală curentă."INBOX. if ($creare === false) { echo "Nu s-a putut crea directorul". puteţi proceda astfel incluzând un punct în numele directorului.". if ($stergere === false) { echo "A aparut o eroare la stergerea directorului". un director IMAP şters este eliminat imediat şi în mod irevocabil. După deschiderea unei conexiuni IMAP. } ?> Numele unui director IMAP trebuie să conţină numai litere. } ?> Spre deosebire de mesajele IMAP care rămân în cutia poştală până când le ştergeţi. $dosar_n ou). analog caracterului slash folosit în căile din cadrul sistemului de fişiere. De exemplu.$prefix. Pentru modificarea numelui unui director din căsuţa de email folosiţi funcţia imap_renamemailbox() astfel: Cod: <?php $director_vechi = $server. $modificare = imap_renamemailbox($identificator. Dacă doriţi să creaţi un sub-director.$prefix.$prefix.

echo "Cutia postala contine $nr_mesaje_recente mesaje recente".get_object_vars($obiect_cutie_postala ). $nr_mesaje_recente = imap_num_recent($identificator). ?> . } } ?> Rezultatul de ieşire al scriptului va fi: Citat: Cutia postala contine x mesaje Cutia postala contine y mesaje recente Unread: 0 Deleted: 0 Nmsgs: x Size: dimensiunea in octeti a mesajelor Date: data Driver: imap Mailbox: numele cutiei postale Recent: y Se mai poate utiliza şi varianta următoare: Cod: <?php echo "Afisarea starii cutiei postale". $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator). echo "Cutia postala contine $nr_mesaje mesaje". foreach ($obiect_cutie_postala as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: $valoare".imap_num_msg($identificator) În continuare este o variantă prin care puteţi obţine diferite informaţii despre conţinutul cutiei poştale: Cod: <?php $nr_mesaje = imap_num_msg($identificator). if ($obiect_cutie_postala) { $tablou_cutie_postala =&.nbsp. print_r($obiect_cutie_postala). $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator).

$nr_mesaj. această valoare se poate modifica la adăugarea mesajelor. if ($antete == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea mesajelor". respectiv la ştergerea mesajelor din dosar. În continuare este un exemplu care afişează o listă de mesaje din directorul curent: Cod: <?php echo "Antete de mesaje in cutia postala curenta:" $antete = imap_headers($identificator). $numar) si imap_msgno($identificator. O chestie ciudată a serviciului IMAP constă în aceea că fiecare mesaj dintr-un director are atât un număr. } else { foreach ($antete as $cheie=>$valoare) { echo "\n $valoare". IMAP furnizează funcţii care vă permit să determinaţi identificatorul unui mesaj dacă este dat numărul său şi invers. Iată funcţiile descrise mai jos: imap_uid($identificator. $mesaje = imap_fetch_overview($identificator. foreach ($mesaje as $mesaj) { foreach ($mesaj as $proprietate=>$valoare) { echo "\n $proprietate: $valoare". 0). Numărul reprezintă poziţa mesajului în directorul respectiv. Funcţia de bibliotecă IMAP imap_fetch_overview() returnează un tablou asociativ care descrie un mesaj. Această metodă este cu mult mai simplă decât cea folosită anterior. identificatorul unui mesaj nu se modifică niciodată. } } ?> Funcţia imap_headers() returnează un tablou unde fiecare element descrie un mesaj din directorul curent.Funcţia PHP print_r() afişează valoarea unui obiect. Pe de altă parte. $id) O limitare a funcţiei imap_headers() este aceea că nu separă fiecare caracteristică a mesajului în câmpuri distincte. Iată un exemplu care afişează informaţiile despre mesaje: Cod: <?php $nr_mesaj = 1. dar formatul datelor de ieşire este cu mult mai puţin inteligibil. astfel încât acestea să fie uşor accesibile pentru un script. cât şi un identificator. } .

$numar = 0. $obiect_antet = imap_header_info($identificator.?> } Al doilea argument al funcţiei imap_fetch_overview() vă permite să specificaţi o listă sau un domeniu de mesaje pentru care funcţia returnează vederi de ansamblu. Mai jos este dată o variantă de afişare a acestor informaţii: Cod: <?php $n = 0. $numar). ?> Antetele de mesaj conţin informaţii importante. } else { foreach ($valoare as $sub_valoare) { . echo $corp. precum data şi subiectul mesajului. Datele de ieşire conţin următoarele informaţii: subiectul mesajului numele şi adresa de e-mail ale expeditorului data la care a fost trimis mesajul numărul mesajului identificatorul mesajului dimensiunea mesajului în octeţi indicatoare care precizează dacă: = mesajul este recent = mesajul a fost citit = mesajul a primit un răspuns = mesajul a fost marcat în vederea ştergerii = mesajul este o ciornă Pentru a obţine corpul unui mesaj (care include conţinutul efectiv al mesajului) putem utiliza scriptul de mai jos: Cod: <?php // afisare dupa numar $numar = imap_msgno($identificator. care în general nu apar în corpul mesajului. $id) $corp = imap_body($identificator. $numar. foreach ($antete as $proprietate=>$valoare) { if (!is_array($valoare)) { echo "\n $proprietate: $valoare". FT_UID). $antete = get_object_vars($obiect_antet).

if ($stergere == false) { echo "Nu se poate sterge mesajul". } } Obiectul returnat de funcţia de biblioteca IMAP imap_headerinfo() include următoarele informaţii: data expedierii mesajului subiectul mesajului Identificatorul mesajului la care s-a răspuns prin acest mesaj. dacă informaţiile respective sunt disponibile Numeroase elemente ale tabloului asociativ au valori de tip tablou. Pentru aplicaţi mai puţin pretenţioase se poate utiliza exemplul următor: Cod: <?php $antete = imap_headerinfo($identificator. Mesajele marcate pentru ştergere. Pentru a şterge un mesaj IMAP. $numar). ?> Folosind funcţia print_r() se generează date de ieşire mai puţin inteligibile. dar care nu au fost încă eliminate. $id. mai întâi îl marcaţi în vederea ştergerii şi apoi îl eliminaţi. dacă este specificată = destinatarilor = destinatarilor eventualelor copii (cc:) = destinatarilor eventualelor copii la indigo necunoscute (bcc:). cum sunt cele returnate de funcţia imap_fetch_overview() numele şi adresa de e-mail ale: = expeditorului = persoanei care primeşte răspunsul.} ?> } echo "\n $proprietate: ". Pentru parcurgerea iterativă şi afişarea valorii acestor elemente se foloseşte o buclă îmbricată. dacă există indicatoare de mesaj. print_r($antete). for_each ($sub_valoare as $articol=>$valoare_articol) { echo "\n $articol=>$valoare_articol". Iată un exemplu care vă permite să ştergeţi un mesaj prin specificarea numărului sau a identificatorului mesajului: Cod: <?php $stergere = imap_delete($identificator. FT_UID). } ?> . sunt numai semnalate ca şterse şi sunt în continuare accesibile. $sub_valori = get_object_vars($sub_valoare).

nu este necesar . echo "Se copiaza mesajul $numar in directorul $director". if ($eliminare == false) { echo "Nu s-a reusit eliminarea mesajelor". $nr_mesaje.". Când aţi terminat de utilizat un server IMAP.să se specifice numele gazdei serverului la copierea mesajelor IMAP./span>imap_mail_copy($identificator. $director ).Pentru a elimina mesajele şterse. $copiere = <. aşa cum închideţi un fişier atunci când aţi terminat cu el. if ($erori) { foreach ($erori as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: valoare". $nr_mesaje = "". trebuie să îl închideţi. puteţi folosi funcţia imap_errors() astfel: Cod: <?php $erori = imap_errors(). testaţi următorul script: Cod: <?php $eliminare = imap_expunge($identificator).sau posibil . } ?> Deoarece serverele IMAP nu coopereaza la copierea unui mesaj de la un server la altul. } ?> În cazul în care doriţi să vedeţi exact ce eroare a returnat una din funcţiile bibliotecii IMAP."INBOX.$numar. Iată cum se poate închide o conexiune IMAP: . $director = $prefix. } } ?> Pentru copierea unui mesaj din directorul curent într-un alt director se poate folosi funcţia imap_mail_copy() astfel: Cod: <?php $numar = 0.$director. if ($copiere === false) { echo "A aparut o eroare la copierea mesajului specificat".

folosind biblioteca IMAP.net. De asemenea.test". Stocarea arborilor este o problemă obişnuită. funcţiile imap_search() şi imap_scanmailbox() vă permit să căutaţi mesaje care satisfac criteriile specificate. Acest magazin îşi sortează alimentele după categorie. Pur şi simplu deschideţi o conexiune cu serverul POP specificând o cutie poştala POP astfel: $mbox = imap_open("{localhost/pop3:110}INBOX". tabelele nu sunt ierarhice. ""). $identificator_utilizator. protocolul şi numărul portului sunt asemănătoare cu valorile similare folosite pentru conectarea la un server IMAP. În cazul în care furnizorul de servicii internet dispune de un server POP. } ?> Biblioteca IMAP furnizează multe alte funcţii în afara celor descrise în acest articol.Cod: <?php $inchidere = imap_close($identificator). Există 2 abordări importante: modelul listei adiacente şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată. culoare şi tip. "". ele nu sunt decât un fişier plat. Va trebui să gasiţi un mod de a traduce ierarhia într-un fişier plat. nu de un server IMAP. Arborele arată astfel: . cu multiple soluţii. În acest articol vom explora aceste 2 metode de salvare a datelor ierarhice. De exemplu. dacă nu folosiţi o bază de date cu suport XML. Pentru aceasta. să vă publicaţi mesajele dintr-un ‘mailing list' pe propriul site de pe internet sau să vă scrieţi propriile CMS. puteţi căuta mesaje al căror corp conţine anumite texte.php. puteţi folosi biblioteca IMAP pentru a vă conecta la un server de informaţii folosind NNTP (Network News Transfer Protocol). $parola). Ca exemplu voi folosi arborele dintr-un magazin alimentar fictiv de pe internet. puteţi avea acces la cutia poştală POP cu ajutorul sistemului PHP. De exemplu. deschideţi o conexiune astfel: $nntp = imap_open("{localhost/nntp:119}comp. va veni un moment când veţi dori să stocaţi datele ierarhice într-o bază de date. if ($inchidere === false) { echo "Nu se poate inchide cutia postala". Pentru mai multe informaţii puteţi consulta manualul php de la adresa www. Numele gazdei. Şi. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date Fie că vreţi să vă construiţi propriul forum.

am folosit valoarea "title" pentru a identifica fiecare nod.a.nodul fără nici un părinte – şi ar trebui după aceea să arate toţi copiii acelui nod. Daţi-mi arborele Acum că am introdus arborele nostru în baza de date. Bineânţeles. într-o bază de date reală. am ales să scriu exemplele în PHP. nu are o valoare parentală. Putem vedea că "Pear" este un copil al lui "Green" care este un copil al "Fruit" s. Nodul rădăcină. ar trebui să folosiţi id-ul numeric al fiecărui nod. e timpul să scriem o funcţie de afişare. Deoarece folosesc eu însumi acest limbaj şi mulţi alţi oameni îl folosesc sau îl cunosc. "Food".d.Acest articol conţine un număr de exemple de coduri care arată cum se salvează şi se restabilesc datele. În magazinul nostru de alimente tabelul arată astfel: După cum vedeţi salvaţi "părintele" fiecărui nod.m. Pentru simplificare. Probabil că-l puteţi traduce uşor în limbajul pe care vi-l doriţi. Metoda recursivă Prima şi cea mai elegantă abordare pe care o vom încerca se numeşte metoda recursivităţii . Este o abordare elegantă pentru că veţi avea nevoie de o simplă funcţie care să se repete în arborele dvs. Pentru fiecare dintre aceşti copii. Această funcţie va trebui să înceapă la nodul rădăcină . funcţia ar trebui să .

Acesta este mecanismul recursiv care-i dă metodei numele de " metoda recursivităţii". // folosit pentru a arata un arbore frumos indentat function display_children($parent.0).'".').d. puteţi indica funcţiei să pornească cu un alt nod. } } ?> Pentru a arăta întregul nostru arbore.a. // arata fiecare copil while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // indenteaza si arata titlul acestui copil echo str_repeat(' '. Aşa după cum probabil că aţi observat. pentru a arăta sub-arborele "Fruit".restabilească şi să arate toate nodurile copii ale acelui copil.$level). $level+1). Pentru aceşti copii. ar trebui să puneţi în aplicare .'WHERE parent="'. $level) { // restabileste toti copiii $parent $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '. există un tipar regulat în descrierea acestei funcţii. Putem pur şi simplu să scriem o funcţie care restabileşte copiii unui anumit nod părinte. display_children(' '.$row['title']. // foloseste din nou aceasta functie pt a arata // copiii acestui copil display_children($row['title']. Pentru arborele magazinului nostru de alimente funcţia returnează: Citat: Food Fruit Red Cherry Yellow Banana Meat Beef Pork Observaţi că. Cod: <?php // $parent este parintele copiilor pe care vrem sa-i vedem // $level creste cand inaintam in arbore. Acea funcţie ar trebui atunci să pornească o altă instanţă a ei însăşi pentru fiecare dintre aceşti copii. vom pune în aplicare funcţia cu un "string" gol cum ar fi $parent şi $row =0. pentru a-i arăta pe toţi copiii acestora.m. De exemplu. $parent. dacă vreţi să vedeţi un sub-arbore."\n". funcţia ar trebui să arate din nou toţi copiii s.

// continua numai daca acest Snod nu este nodul radacina // (acesta este nodul fara nici un parinte) if ($row['parent']!='') { // ultima parte a caii spre $nod. funcţia noastră va trebui să pornească la cel mai profund nivel : "Cherry". // ar trebui sa adaugam calea spre parintele acestui nod // la cale $path = array_merge(get_path($row['parent']).display_children('Fruit'. dacă ştiţi numele sau id-ul acelui nod. veţi vedea că: Citat: ARRAY ( [0] => Food [1] => Fruit . ea caută părintele acestui nod şi-l adaugă la cale. $path). calea spre "Cherry" este "Food" > "Fruit" > "Red".'". // salveaza calea in aceasta ordine $path = array(). $node. Calea către un nod Cu aproximativ aceeaşi funcţie. Si acest lucru ne este dat de funcţia pe care tocmai am folosit-o: căutând în mod recursiv părinţii. Cod: <?php // $node este numele nodului a carui cale o dorim function get_path($node) { // cauta parintele acestui nod $result = mysql_query('SELECT parent FROM tree '. este numele // parintelui lui $node $path[] = $row['parent']. Ea restabileşte calea ca o dispunere. De exemplu.'WHERE title="'. $row = mysql_fetch_array($result). Dacă stim că "Red" este părinte pentru "Cherry". aşa că pentru a arăta calea putem folosi print_r(get_path('Cherry')). În exemplul nostru. Pentru a găsi această cale. vom găsi calea către orice nod din arbore. ca un array.'). folosind calea spre "Red". } ?> Această funcţie restabileşte acum calea către un nod dat. Dacă faceţi acest lucru pentru "Cherry". } // returneaza calea return $path. putem calcula calea spre "Cherry". acesta ar fi "Cherry". După aceea. puteţi căuta calea spre un nod.0).

Deoarece "Red" are numerele 3 şi 6. Şi cum fiecare funcţie ocupă o felie de memorie şi are nevoie de ceva timp pentru a porni. cele mai multe limbaje nu sunt concepute pentru funcţii recursive. Pentru fiecare nod. În acest fel. să aruncăm o privire asupra unei alte metode de stocare a arborilor. Vom numi aceste numere stângul şi dreptul (de exemplu valoarea stângă pentru "Food" este 1. În această imagine. aşa că n-ar trebui să folosim o funcţie recursivă. pentru un arbore cu patru nivele. putem spune că toate nodurile cu valorile din stanga mai mari decât 2 şi valorile din dreapta mai mici decât 11 sunt descendenţi ai nodului 2-11 "Fruit". este limbajul de programare pe care probabil îl veţi folosi. recursivitatea este foarte lentă atunci când este aplicată pe arbori mari. el este un descendent al nodului 1-18 "Food". Urmăm arborele spre "Fruit" şi scriem 2 lângă el. Aşa că. Recursivitatea poate fi lentă. Avem nevoie de o interogare în baza de date pentru fiecare nod din arbore. valoarea dreaptă este 18). Am prefera să avem o singură interogare pentru fiecare activitate. puteţi vedea întregul arbore numerotat şi câteva săgeţi care arată ordinea numerotării.[2] => Red ) Dezavantaje Aşa cum tocmai am văzut. veţi pune în aplicare patru instanţe ale funcţiei în acelaşi timp. Această metodă de a merge de jur împrejurul arborelui şi de a număra nodurile se numeşte algoritmul "Parcurgerea în preordine modificată a arborelui" . funcţia porneşte o altă instanţă a ei însăşi. E uşor de înţeles şi codul de care avem nevoie este de asemenea simplu. Pornim de la nodul rădăcină ("Food") şi scriem 1 în stânga lui. Vom începe prin a aşeza arborele nostru în poziţie orizontală. Parcurgerea în preordine modificată a arborelui Acum. aceste numere indică relaţia care se stabileşte între fiecare dintre aceste noduri. După cum vedeţi. Al doilea motiv pentru care această metodă nu este atât de rapidă. Cum fiecare interogare durează destul de mult. aceasta este o metodă excelentă. mergem de-a lungul marginilor arborelui în timp ce scriem câte un număr în stânga şi în dreapta fiecărui nod. Ultimul număr este scris în dreapta nodului "Food". Atunci care sunt dezavantajele modelului acestei structuri de date? În majoritatea limbajelor de programare. Structura arborelui este acum stocată în valorile din stânga şi din dreapta. Spre deosebire de limbaje cum ar fi Lisp. aceasta face ca funcţia să fie foarte lentă când se aplică pe arbori mari. Acest lucru se datorează în special recursivităţii. este lentă şi ineficientă. Am dori de asemenea să micşorăm numărul interogărilor în baza de date. În acelaşi fel.

dacă o să comparaţi valoarea din dreapta a nodului curent cu ultimul nod din dreapta aflat în stivă. aceasta ar însemna: SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11. iată un arbore întreg într-o singură interogare. păstrând o stivă a valorilor din dreapta. Pentru a arăta acest arbore aşa cum am procedat cu funcţia noastră recursivă. Ultima problemă care ne-a mai rămas este indentarea. În SQL. Această interogare returnează: Ei bine. copiii ar trebui indentaţi ceva mai mult decât părintele lor. va trebui să folosim "lft" şi "rgt" pentru a identifica coloanele. probabil că el nu va fi în ordinea corectă. SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11 ORDER BY lft ASC. Pentru a arăta structura arborelui. Putem face aceasta. Dacă adăugaţi şi ştergeţi rânduri din tabelul dvs. ar trebui să ordonăm rândurile după valoarea lor din stânga. va trebui să selectaţi numai nodurile cu o valoare-stânga cuprinsă între 2 şi 11.Înainte de a continua. Extragerea datelor din Arbore Dacă vreţi să arătaţi arborele folosind un tabel cu valorile din stânga şi din dreapta. aşa că. Ştiţi că toţi copiii acelui nod au o valoare-dreapta mai mică decât valoarea din dreapta a părintelui. . dacă vreţi subarborele "Fruit". cuvintele "left" şi "right" au un înţeles special în SQL. o să puteţi vedea dacă încă mai arătaţi copiii acelui părinte. De exemplu. va trebui să adăugăm o clauză ORDONEAZA DUPA la această interogare. adăugaţi valoarea din dreapta a acelui nod la stivă. va trebui mai întâi să identificaţi nodurile pe care vreţi să le restabiliţi. De aceea. De aceea. Când aţi terminat de arătat un nod. să vedem cum arată aceste valori în tabelul nostru: După cum observaţi. Observaţi de asemenea că nu prea mai avem nevoie de coloana părinte . Avem acum valorile "lft" şi "rgt" pentru a stoca structura arborelui. De fiecare dată când începeţi cu copiii unui nod.

$root. Când vă uitaţi.îndepărtaţi valoarea sa din partea dreaptă din stivă. rgt FROM tree '. 'WHERE lft BETWEEN '. veţi obţine nivelul nodului curent. restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT title. va trebui de asemenea să găsim un nou mod de a obţine calea către un anumit nod. $row['rgt']. lft. restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT lft. nu este recursivă şi foloseşte doar două interogări Calea către un nod Cu acest nou algoritm. la nodul 45 "Cherry". } } // arata titlul nodului indentat echo str_repeat(' '.count($right)). Noua noastră funcţie va fi probabil mai rapidă. $row = mysql_fetch_array($result). Pentru a obţine toţi strămoşii.'WHERE title="'. .$row['title'].$row['lft']. } } ?> Dacă veţi folosi acest cod.' ORDER BY lft ASC. rgt FROM tree '. // arata fiecare rand while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // verifica stiva numai daca exista una if (count($right)>0) { // verifica daca ar trebui sa indepartam un nod din stiva while ($right[count($right)-1]<$row['rgt']) { array_pop($right). vom avea nevoie de o listă a tuturor strămoşilor acelui nod. nu este foarte greu. în timp ce toate valorile din dreapta sunt mai mari decât 5. Cod: <?php function display_tree($root) { // acum.' AND '. putem folosi această interogare: SELECT title FROM tree WHERE lft < 4 AND rgt > 5 ORDER BY lft ASC. // acum. de exemplu."\n". // incepe cu o stiva $right goala $right = array().'". Pentru a obţine această cale. Cu structura noului nostru tabel.'). // adauga acest nod la stiva $right[] = $row['rgt'].'). Dacă veţi număra elementele din stivă. veţi obţine exact acelaşi arbore pe care l-aţi obţinut cu funcţia recursivă discutată mai sus. o să vedeţi că valorile din stânga ale tuturor strămoşilor sunt mai mici decât 4.

folosind puţină matematică.'WHERE parent="'. // obtine toti copiii acestui nod $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '. while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // executarea recursiva a acestei functii pt fiecare // copil al acestui nod . numărul descendenţilor poate fi calculat cu: $descendants = (right . Câţi descendenţi Dacă îmi daţi valorile din stânga şi din dreapta ale unui nod. vă pot spune că nodul 2-11 "Fruit" are 4 noduri descendenţi şi că nodul 8-9 "Banana" este doar un copil. avem cu adevărat nevoie de un scenariu care să facă toată această numărătoare şi înconjur al arborelui pentru noi.left . nu un părinte. Cu toate că este un exerciţiu plăcut atunci când e făcut prima dată şi cu un arbore mic. Această interogare va returna: Citat: +-------+ | title | +-------+ | Food | | Fruit | | Red | +------Acum nu ne rămâne decât să intrăm pe fiecare rând pentru a găsi calea spre "Cherry". Cod: <?php function rebuild_tree($parent. Deoarece fiecare descendent incrementează valoarea din dreapta a nodului cu 2. întocmai ca în investigaţia noastră precedentă. $parent. e timpul să învăţăm cum putem automatiza crearea acestui tabel.').'".Observaţi că. Să scriem un scenariu care transformă o listă adiacentă într-un tabel traversal al arborelui cu preordine modificată. Automatizarea parcurgerii arborelui Acum că aţi văzut câteva dintre lucrurile uşoare pe care le puteţi face cu acest tabel. $left) { // valoarea din dreapta a acestui nod este valoarea din stanga + 1 $right = $left+1.1) / 2 Cu această formulă simplă. vă pot spune căţi descendenţi are. trebuie să folosim clauza ORDONEAZA DUPA pentru a sorta nodurile.

Acum putem adăuga un nou nod "Strawberry" pentru a umple noul spaţiu. care este // incrementata de functia rebuild_tree() $right = rebuild_tree($row['title']. iar nodul 7-10 "Yellow" ar trebui schimbat în 9-12 etc. // returneaza valoarea din dreapta a acestui nod + 1 return $right+1. . Valoarea din stânga este dată. Dacă nu există copii. adăugaţi-l la tabel şi setaţi coloana părinte. Mai întâi. Reactualizarea nodului "Red" înseamnă că va trebui să adăugăm 2 la toate valorile din stanga şi din dreapta mai mari decât 5. Această valoare este folosită atunci ca valoare din dreapta a nodului "Food". Vom folosi interogarea: UPDATE tree SET rgt=rgt+2 WHERE rgt>5. Ar trebui s-o porniţi cu rebuild_tree('FOOD'. Dacă există copii. va trebui să facem puţin loc. Cea de-a doua modalitate de a adăuga şi şterge noduri constă în reactualizarea valorilor din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a noului nod. Prima opţiune este simplă. destul de greu de înţeles.$right. Să ne uităm la un exemplu. si acum ca am procesat // copiii acestui nod stim si valoarea din dreapta mysql_query('UPDATE tree SET lft='. ea ajunge la acelaşi rezultat la care am ajuns noi manual la începutul acestui capitol. o "Strawberry".$parent.'. Dacă vreţi să adăugaţi un nou nod. atunci funcţia restabileşte toţi copiii nodului "Food".// $right este valoarea dreapta curenta. rgt='. valoarea din dreapta a nodului rădăcină ar trebui să fie egală cu de două ori numărul nodurilor). prin complexitatea ei.stânga 6 şi valoarea .'".$left.dreapta de la "Red" ar trebui schimbată din 6 în 8. Adăugarea unui nod Cum adăugăm un nod la arbore? Există două abordări: puteţi păstra coloana părinte în tabelul dvs şi doar să porniţi din nou funcţia rebuild_tree() – o funcţie simplă dar nu aşa de elegantă. UPDATE tree SET lft=lft+2 WHERE lft>5. Apoi. } // am obtinut valoarea din stanga. 1. Totuşi. sau puteţi reactualiza valorile din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a fiecărui nod nou.'). } ?> Aceasta este o funcţie recursivă. dar nu foarte eficientă cu arbori mari. Recursivitatea face ca această funcţie să fie. nu vă rămâne decât să reporniţi funcţia rebuild_tree().dreapta 7. iar valoarea din dreapta este valoarea din stânga plus 1. Folosiţi metoda listei adiacente pentru reactualizare şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pentru restabilire. Acest nod are valoarea . adăugând câte un nod pentru fiecare nod pe care îl vede.1).' WHERE ti tle="'. ca ultim nod şi copil al "Red". Vrem să adăugăm un nou tip de fruct. Ea merge în jurul arborelui. veţi vedea că valorile din stânga şi din dreapta rămân aceleaşi (o verificare rapidă. ea stabileşte valorile din stânga şi din dreapta ale acestui nod. Valoarea . După ce aţi pus în aplicare această funcţie. această funcţie se repetă şi ultima valoare din dreapta este restabilită. Această opţiune este uşoară. $right).

metoda listei adiacente ar putea fi mai bună. în cazul dvs.289483. Vă las să judecaţi singuri.uk/IT/Docs/Ccourse/subsection3_9_5.techtarget. baza de date XLM nativă: http://xml. title='Strawberry'. Dacă pornim funcţia noastră display_tree(). Totuşi.ac. algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pare greu de înţeles. odată ce v-aţi obişnuit cu proprietăţile valorilor din stânga şi din dreapta.00.html Autor articol: De Gijs Van Tulder . rgt=7.evolt. Este cu siguranţă mai greu decât metoda listei adiacente.strath.org/xindice/ O explicaţie a recursivităţii: http://www.org/article/Four_ways_to_work_with_hierarchical_data/17/4047/index. dar restabilirea nodurilor se realizează cu o singură interogare. Deşi prefer oarecum parcurgerea arborelui cu preordine modificată. este evident că puteţi face cu această tehnică aproape tot ce făceaţi cu metoda listei adiacente şi că algoritmul traversal al arborelui cu preordine modificată este mult mai rapid.apache.INSERT INTO tree SET lft=6. Reactualizarea arborelui impune mai multe investigaţii.com/tip/1..30 aprilie 2003 (Traducere efectuată de Dragos după articolul original) . vom vedea că noul nostru nod "Strawberry" a fost introdus cu succes în arbore: Citat: Food Fruit Red Cherry Strawberry Yellow Banana Meat Beef Pork Dezavantaje În primul rând.html Alte două metode pentru a opera cu datele ierarhice: http://www.sid13_gci537290.html Xindice. Lecturi suplimentare Mai multe despre Arbori în SQL de specialistul în baze de date Joe Celko: http://searchdatabase. ceea ce durează mai mult. Concluzie Acum v-aţi familiarizat cu ambele metode de stocare a arborilor într-o bază de date.

Interfaţa. Factory O să încerc pe parcursul acestui tutorial să explic diferite tehnici introduse în PHP 5 pe care îmi place să le folosesc (sau mi-ar plăcea). Google mi-a mai adus câteva articole interesante. Am găsit şi un tutorial aici. metodelor şi atributelor este foarte folositoare când citesc codul sursă al unui fişier scris în urmă cu 6 luni. m-am hotărât să implementez un exemplu scris în java. o să folosesc php CLI şi un director numit trace_factory. Am parcurs cu atenţie codul postat acolo. fără a defini însă comportamentul acestor metode. ţinând cont că la un moment dat voi pierde aceste lucruri printr-un colţ al hdd-ului. Documentaţia "inline" a claselor.Chuck Hagenbuch".factory. Într-un final. III. "Este folositor?". Design Patterns and Useful Objects . Pentru teste. Motivul? Data viitoare când am nevoie de ceva asemănător să pot găsi repede şi cât de cât documentat informaţiile necesare.trace * @access public . "La ce mă ajută?". De obicei folosesc phpDocumentor pentru a genera din codul php documenţii în mod profesional. II.PHP 5. "Se merită?" am citit articolul "The Factory Method" de Harry Fuecks. Pentru a-mi răspunde la întrebarile "Ce este un Factory?". Acest exemplu nu este complet şi nu poate fi considerat un exemplu standard al ideii de factory. şi am mai citit şi paginile astea ce fac parte din prezentarea "2002 International PHP Conference: Applied OO PHP: APIs. Intro Primul exemplu prezentat în această serie se referă la implementarea conceptului de factory în php. Noţiuni Încerc să respect cât mai exact regulile publicate sub numele de Coding Standards pe pagina de web PEAR. printr-o interafţă putem creea un obiect care specifică metodele pe care o clasă trebuie să le implementeze. I. Din documentaţia prezentată în manual. Traducerea interfeţei din java în PHP 5 arată cam aşa: Cod: <?php /** * Is the Trace Interface * It contains common methods for every implementation * @package test.

*/ interface Trace { /** * Turn on and off debugging * @param bool debug */ public function setDebug($debug). /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ . va scrie mesajele într-un fişier text. } ?> fişier pe care l-am salvat cu numele de ITrace. /** * It display the trace to stdout * * @package test.trace * @access public */ class StdoutTrace implements Trace { /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug.php'). IV. /** * write out an error message * @param string message to debug */ public function error($message). vom scrie două implementări. Continuând exemplu. StdoutTrace.php. prima. va afişa mesajele în consolă (sau pagina web dacă se renunţă la CLI) iar cea dea doua.factory. /** * Write out a debug message * @param string message to debug */ public function debug($message).php Cod: <?php include_once('ITrace.

$message.php în acelaşi director.trace * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler .factory. } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de StdoutTrace. V." ERROR >>>>".public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. FileTrace. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors echo date("d-m-Y H:i:s").php Cod: <?php include_once('ITrace. /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test."\n"." DEBUG >>>>".$message. } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true echo date("d-m-Y H:i:s").php')."\n".

/** * Is the file name * @var string * @access private */ private $file.__LINE__.__METHOD__.$file. /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct($file) { // a real FileTrace would need to obtain the filename somewhere if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ". } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { .\n Or it dosent exist in ". /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug.)." is not writable."!\n" } $this->handler = fopen($file." at ". * @var handler * @access private */ private $handler. "a+").

php').$message. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler./span>.// only print if debug is true fwrite($this->handler<.php în acelaşi director. } } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de FileTrace.php').factory. VI. $message. } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { if($this->handler===true) { fclose($this->handler)."\n"). include_once('StdoutTrace." ERROR >>>> ". date("d-m-Y H:i:s"). /** * Is the factory * * @access public * @package test.trace */ class TraceFactory { . Factory Cod: <?php include_once('FileTrace. date("d-m-Y H:i:s")." DEBUG >>>> "."\n").

Ceva explicaţii Înainte de a merge mai departe. $t->error("Could not instantiate FileTrace: " + $ex>getMessage()). } } } ?> Salvat cu numele de TraceFactory.php. trebuia să arunce o excepţie în constructor. "a+"). aici. În cea de-a doua parte. În plus faţă de exemplul urmat. Obligatoriu. VII. care îmi va permite să schimb nivelul afişat de trace (debug sau error). am scris şi un destructor. să arunc excepţia. am scris o interfaţă ce conţine trei metode: setDebug($debug). însă dacă totul este în regulă. Am decis să deschid fişierul în mod a+ (read/write. cred că e timpul să explic ce am făcut până acum. În partea I. cele două noi obiecte vor trebui să implementeze metodele prezentate în interfaţa ITrace. Detalii despre fopen. iar condiţia: if($this->handler===true) . } catch (Exception $ex) { $t = new StdoutTrace(). dar acesta nu era necesar (PHP va închide automat după terminare executarea codului handlerul?). o să pot afişa un mesaj de debug (bineânţeles dacă am făcut setDebug(true) în prealabil)./** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace($file='') { try { return new FileTrace($file). return $t. la fel ca în exemplul pe care l-am urmat. error($message). place the file pointer at the end of the file). am implementat interfaţa ITrace în două cazuri. FileTrace ce îmi va permite să log-ez mesajele de eroare/debug într-un fişier text şi StdoutTrace. să creez handlerul ( :) ): $this->handler = fopen($file. va afişa un mesaj de eroare tot timpul (indiferent de valoarea setată pentru $debug). Am decis că în cazul în care fişierul în care vrem să log-ăm mesajele nu există sau nu se poate scrie în el. cu toate că probabil a era destul (nu intenţionez să şi citesc fişierul). debug($message). ce îmi va permite să afişez aceste mesaje în consolă (pagina web). Am încercat să implementez în PHP 5 un model de factory preluat dintr-un exemplu dat în java. FileTrace. în exemplul urmat de către mine.

Dar.io. Am decis. nu folosind un nume de fişier predefinit: c:\trace.flush().php: Cod: <?php include_once('TraceFactory. o să încerc şi o implementare a acestui exemplu.FileWriter( "c:\trace. adăugând în plus parametrul $file. am decis ca numele fişierului în care să log-ăm mesajele să fie pasat în constructor (parcă aş vrea să meargă şi pe linux şi pe windows în aceiaşi manieră. în StdoutTrace lucrurile sunt destul de clare. Poate că sensul exemplului s-a schimbat în momentul în care am decis să pasez numele fişierului în care se face logarea.log). cu toate că acum este destul de intuitivă.io. Comparaţie: pw = new java. aduce şi modificări directe în factory. În partea următoare. " DEBUG >>>> " . sau cu modalitatea de scriere (de exemplu): pw. $message . din constructori. Folosesc un bloc try/catch pentru a intercepta exceptia aruncată de constructorul din FileTrace. (nu o să reţint foarte uşor linia asta) cu $this->handler = fopen($file.println( "DEBUG: " + message ). cu menţiunea că numele obiectului prezentat în exemplu (SystemTrace).PrintWriter pw cu $handler. date("d-m-Y H:i:s") . (??) cu fwrite($this->handler. am declarat metoda ca fiind statică. Voi continua cu explicaţii pentru TraceFactory. încerc (try) să returnez o nouă instanţă a obiectului FileTrace. exact ca în exemplu. ca în PHP să înlocuiesc atributul: private java. initializez StdoutTrace care va merge sigur având astfel posibilitatea de a afişa mesajele de eroare/debug. Pentru o mai mare flexibilitate. Ca o mică traducere. Acest lucru. reprezentând numele fişierului în care voi loga mesajele.io. În schimb.php').log" ) ). "a+").PrintWriter( new java.nu cred că îşi are rostul (poate se întâmplă altceva în $this->handler = fopen($file. dacă nu reuseşc acest lucru (catch). "\n"). VIII. O implementare Am scris fişierul runTrace. pw. l-am înlocuit cu StdoutTrace. "a+") ?). . şi am constatat că în PHP pentru a scrie ceva într-un fişier este mai intuitiv şi mai uşor de reţinut. asta este deja o altă discuţie. Exact ca în exemplul urmat.

for($i=1. $t->error("O eroare de test!").$filename = 'logger.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ". } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). $t->setDebug(true). ?> După execuţie.php 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! iar în fişierul logger.log am: Citat: 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>> O eroare de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Debug is true . $t = &TraceFactory::getTrace().log'. în consolă rezultatul a fost: Citat: $ php runTrace. $t->setDebug(true). $i).$i). $t->debug("Debug is true").$i<10. $t = &TraceFactory::getTrace($filename).$i<10. for($i=1. } unset($t). touch($filename). $t->debug("True Debug"). $t->error("Ceva de test!").$i++) { $t->debug("Za I :: " .

rezultatul va fi (normal. O să încerc să rescriu FileTraceşi TraceFactory pentru a ajunge la utilitatea şi concluziile prezentate în exemplul urmat: Citat: Further. pasând $file ca parametru în factory. comentez linia: touch($filename). şi implicit şi constructorului din FileTrace m-am îndepărtat prea mult de exemplul de la care am pornit. şi mai mult. căci constructorul din FileTrace va arunca excepţia întrucât fişierul nu va exista): $ php runTrace. doar în consolă.log. nu sunt mulţumit de codul scris. factory methods prove useful when you're not sure what concrete implementation of a class to .15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 9 dacă. şi şterg fişierul logger.php Citat: 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>O eroare de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Debug is true 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! Totuşi.

you can leave those details to the factory method. m-am decis să rescriu FileTrace şi TraceFactory. FileTrace. pentru a fi cât mai aproape de modelul urmat. In the above examples your program didn't know whether to create FileTrace or SystemTrace instances. Instead.trace * @version 0.instantiate." is not writable. Instead.log'.php Cod: <?php include_once('ITrace. /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. IX.$file. /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test.2 * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler * @var handler * @access private */ private $handler.factory. if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ".php').\nOr . you can program your objects to simply use Trace and leave the instantiation of the concrete implementation to a factory method. /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct() { $file = 'logger. Ceva corecturi Aşa cum ziceam în finalul ultimului capitol.

" ERROR >>>> ". $message.it dosent exist in: "." at line: ". $message.__LINE__. } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { fclose($this->handler)."\n")."\n"). } $this->handler = fopen($file. __METHOD__. "a")."!"). } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler. ." DEBUG >>>> ". date("d-m-Y H:i:s"). } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true fwrite($this->handler. date("d-m-Y H:i:s").

php Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0.$ex>getMessage()). return new FileTrace().php').2 * @access public * @package test. $t->error("Could not instantiate FileTrace:\n".} ?> } TraceFactory. return $t. } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace. constructorul din FileTrace. Alte explicaţii Am încercat să mă apropii cât mai mult de exemplul pe care l-am urmat.php'). ar putea fi rescris aşa: Cod: <?php . } } } ?> X. Mai bine.trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace. $t = new StdoutTrace().factory.

$t->error("Ceva de test!"). Pe linux. $t->debug("True Debug"). folosind şi o metodă de logare a evenimentelor produse pe parcursul lor. if($this->handler===false) { throw new Exception("Cannot create the file hanled!"). O altă implementare Am rescris şi mini testul runTrace.$i). $this->handler = @fopen($file./span>=1.$i++) { $t->debug("Za I :: ".function __construct() { $file = 'logger.$i). PHP 5. $t->debug("Debug is true"). $t->setDebug(true). for($i<. } } ?> însă.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ". ?> Teste? Rezultatele au fost previzibile. $t = &TraceFactory::getTrace(). îmi pot scrie scripturile mai departe. pe windows ar fi mai greu de testat.php astfel: Cod: <?php include_once('TraceFactory. for($i=1.$i<10. $t = &TraceFactory::getTrace(). "a"). } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). $t->setDebug(true). este treaba factory-ului să decidă lucrul ăsta. Pot fi liniştit acum.log. ţinând cont de permisiunile care trebuiesc setate pentru directorul în care lucrez ar fi totuşi posibil. $t->error("O eroare de test!").log. fără să ma intereseze dacă se produce într-un fişier sau pe consolă. } unset($t). nu ar trebui să existe îngrijorări legate de faptul că nu aş putea crea fişierul logger. SQLite în Factory? . XI.log'.$i<10. FileTrace nu a aruncat nici o excepţie cu constructorul din capitolul X deci totul a fost logat în fişierul logger.php').

câmpul timeEnter se va actualiza singur (nu o să fie nevoie să îi mai zic insert into logger (timeEnter) values DATETIME('NOW'). Ce este SQLite? Deci.0.15 m-am pus pe treabă. am creat un TRIGGER.0.rowid. dump. COMMIT.8 vor putea fi accesate din viitorul PHP 5. XII. END. un câmp message. versiune 2. nu SQLite 3.1.8. insert into logger (message) values ($message) va fi destul pentru a actualiza cele 3 campuri).15. am decis ca acesta să fie tipul de bază de date pe care o să îl folosesc.message TEXT. Şi cum încă nu am avut posibilitatea să lucrez cu SQLite. Lucruri obişnuite aici: un tabel cu numele logger. folosind clientul SQLite. şi am creat o bază de date nouă: $ sqlite logger.timeEnter DATE ). În plus.sql Binarul (fişierul .În articolul anterior am prezentat notiunea de factory în PHP 5. astfel la fiecare insert pe care îl voi face.exe pe Windows) ar trebui să fie în PATH pentru a avea comanda sqlite la .sql: Cod: BEGIN TRANSACTION. după ce am citit şi tutorialul asta. deci mai am de asteptat până în a doua jumătate a acestui an.8. Bazele de date create cu SQLite 3. Am descoperit astfel şi triggeri în SQLite. unde evident voi ţine mesajele şi timeEnter în care voi păstra data introducerii unui mesaj nou. CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY. În continuare o să aprofundez aceste tehnici raportate la o bază de date. am zis să încerc să mai creez încă un produs pentru factory-ul descris în tutorialul precedent. SQLite? După un timp.sql cu comanda: $ sqlite logger. CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new. ce conţine un câmp id de tip INTEGER cheie primară. Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să log-ez erorile şi mesajele de debug într-un tabel al unei baze de date.db < dump.8. Prima concluzie? Dacă vreau să folosesc clientul SQLite din lina de comandă şi apoi să accesez baza de date creată cu acest client din PHP 5.0 trebuie să folosesc SQLite 2.db Am aflat că îmi pot scrie sql-ul liniştit şi apoi îl pot importa într-o bază de date SQLite. Am importat fişierul dump.

15 pe php 5. SQLite Tinând cont că va trebui să implementez metodele interfeţei Trace şi. CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY. CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new. Un nou produs. END.prompt.php: Cod: <?php // merge cu sqlite 2.SQL DUMP */ include_once('ITrace.factory. COMMIT.php').message TEXT. /** * The construnctor * it opens the db handler * * @return void * @access public */ public function __construct() { .trace * @access public */ class SQLiteTrace implements Trace { /** * It`s the db handler * @var handler * @access private */ private $handler.timeEnter DATE ). XIII.8. /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug.rowid. /** * It logs the trace to a sqlite db * * @todo: implement a custom Exception class * @package test. <---------. urmând exemplul din FileTrace am scris destul de repede şi uşor SQLiteTrace.0! /* ----------> SQL DUMP BEGIN TRANSACTION.

$this->handler = @sqlite_open($dbname. } /** * It writes a debug message * only if debug is true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only insert if debug is true sqlite_query($this->handler. 0666. "INSERT INTO logger (message) VALUES (' DEBUG >>>> ". $sqliteerror)."')").$message. } } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. "INSERT INTO logger (message) VALU ES } /** * Is the Destructor * just close the handler * @access public * return void (' ERROR >>>> "."')").$message. if($this->handler===false) { throw new Exception($sqliteerror).db'. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always log errors sqlite_query($this->handler. .$dbname = 'logger.

$t_sqlite = new SQLiteTrace().trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return object Trace. Un nou Creator Am reuşit să rescriu şi TraceFactory.php astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. } } ?> XIV. $ex->getMessage()).3 * @access public * @package test. } catch(Exception $sqlite_ex) { include_once('StdoutTrace. return $t_sqlite. $sqlite_ex->getMessage()).factory.php'). } catch (Exception $ex) { try { include_once('SQLiteTrace. $t->error("Could not instantiate SQLiteTrace:\n". a trace instance */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace.*/ public function __destruct() { @sqlite_close($this->handler). return new FileTrace(). return $t.php'). $t = new StdoutTrace(). .php'). $t_sqlite->error("Could not instantiate FileTrace:\n".

XV.trace */ . cum ar fi dacă aş vrea să mai adaug încă un produs acolo? Probabil ar trebui să o rescriu astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. aducâd în discuţie un alt procedeu: observer. Aş vrea să îl continui. Metoda getTrace nu mi se pare prea flexibilă. nu îmi dau seama unde aş putea implementa acest exemplu.4 * @access public * @package test. sincer să fiu.factory. mai mult.} } ?> } } Chiar dacă nu îmi place prea mult blocul: Cod: <?php try { } catch (Exception $ex) { try { } catch(Exception $sqlite_ex) { ?> } Tracerul meu este funcţional având 3 metode distincte de a loga mesajele: într-un fişier. mi-ar plăcea să am mai multe nivele de logare (debug/info/error/alert/emergency). într-o bază de date sau direct pe consolă (nu prea o să văd lucrul ăsta prea curând totuşi). Neajunsuri În momentul de faţă.

class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @param string driver. runTrace. } } } ?> iar testul următor. în baza de date SQLite în partea de mijloc şi în final aş afişa şi ceva în consolă: Cod: <?php include_once('TraceFactory. $t->debug("Debug is true"). $drivers)) { include_once('StdoutTrace. $t = &TraceFactory::getTrace('File'). } unset($t).":\n".$ex>getMessage()). } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace.php'). a trace instance */ public static function &getTrace($driver='') { $drivers = array('File'.php mi-ar loga mesaje în fişierul text în prima parte. $t = &TraceFactory::getTrace('SQLite'). return new StdoutTrace(). for($i=1. $t->setDebug(true). $t->setDebug(true). $t->error("Ceva de test!").php'). .php'). return new $rs(). it can be File or SQLite * @access public * @return object Trace.'.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ". if(!in_array($driver.'SQLite').php'). include_once($rs. return $t.$driver.$i<10.'Trace'. $t->error("Could not instantiate ". } try { $rs = $driver. $t = new StdoutTrace(). $t->error("O eroare de test!").$i).

for($i=1.$i). rămân cu PEAR::Log.$i<10.$i<10.$t->debug("True Debug"). Până una-alta.$i++) { $t->debug("I-ul :: ". } $t->error("Fatal!!!"). cea ce înseamnă un sitem de logare a mesajelor cât de cât complet şi utilizabil în producţie (chiar dacă constat că SQLite nu este chiar atât de rapid :) ). .$i). for($i=1. unset($t). } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). ?> Rămâne însă de discutat despre diferite niveluri de log şi de introducerea unui observer care să mă anunţe în cazul în care se produce o eroare în sistem. dar o să continui totuşi acest articol prin introducerea componentelor de mai sus. $t->debug("True Debug a fos setat"). $t->error("Ajunge in consola!"). $t = &TraceFactory::getTrace('Unknow_driver'). $t->setDebug(true).$i++) { $t->debug("Za I :: ".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful