PHP

1.
Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist. 2. Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători. 3. Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc. 4. Variabile predefinite 5. Domeniul de vizibilitate al variabilelor - Cum se pot accesa variabilele. 6. Tipuri de variabile 7. Afişarea mesajelor în PHP 8. Construieşte un site cu php 9. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. 10. Operatori PHP 11. Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web 12. Structuri de control în PHP 13. Despre funcţii în PHP 14. Clase şi obiecte în PHP 15. Crearea imaginilor thumbnails 16. Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie, uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini, precum şi informaţii despre starea conexiunii. 17. Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor 18. Lucrul cu fişiere şi directoare 19. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor 20. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare 21. Valori scalare şi tablouri 22. Lucrul cu formulare 23. Conversia tipurilor de variabile 24. Scrierea instrucţiunilor swich, break şi default 25. Scrierea instrucţiunilor for 26. Scrierea instrucţiunilor while şi do while 27. Introducere în Clase PHP 28. Sesiuni în PHP 29. Crearea şi utilizarea funcţiilor 30. Utilizarea fişierelor incluse 31. Funcţii PHP pentru expresii regulate 32. Utilizarea referinţelor în PHP 33. Lucrul cu funcţii listă 34. Interoperabilitate PHP-Java 35. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR 36. Informaţii despre clasele încărcate 37. Prelucrarea dinamică a imaginilor 38. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL 39. Utilizarea şirurilor 40. Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate 41. Utilizarea variabilelor cookie 42. Expedierea mesajelor de poştă electronică 43. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date 44. PHP 5, Factory 45. PHP 5, SQLite în Factory?

Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist.

De ce să folosiţi PHP în loc de HTML sau ASP sau PERL? Pentru că, faţă de alte limbaje, PHP este gratuit. Să spunem că aveţi de făcut un site care va conţine peste 150 de pagini. Dacă ar fi să îl faceţi în HTML, ar dura ceva vreme. Ok. Să zicem că site-ul este gata, dar acum vreţi să schimbaţi fontul şi culorile textului şi ale link-urilor în toate cele 150 de pagini. Vă apucă durerea de cap doar când vă gândiţi ce aveţi de făcut. În schimb, în PHP, acest lucru şi multe altele sunt foarte simple. Dacă site-ul respectiv ar fi fost făcut în PHP pe module, tot ce ar fi trebuit să faceţi este ca în partea care conţine informaţiile despre text să schimbaţi informaţile despre text şi link aşa cum doriţi şi modificarea este aceeaşi pentru toate paginile. Simplu nu? Pentru a rula exemplele şi scripturile existente pe acest site pe calculatorul dvs. de acasă sau pe pagina proprie trebuie să aveţi instalate şi configurate câteva aplicaţii de care o sa vorbim în continuare. Nu trebuie să aveţi cunoştinţe preliminare de baze de date sau programare. Simpla studiere a codului sursa şi aplicarea exemplelor vă poate lămurii ce poate face php. Deci, dacă vă credeţi pregătiţi cititi în continuare...

Unelte de bază
Crearea unor pagini dinamice la un nivel performant, precum şi punerea lor în funcţiune, nu poate fi făcută fără anumite programe. Iată cam de ce aveţi nevoie: Browsere - Pentru testarea paginilor este nevoie de mai multe browsere pentru că nu toate afişează acelaşi rezultat şi este neprofesional să obligaţi vizitatorul să folosească un anumit browser doar pentru că pagina făcută de voi arată şi merge mai bine cu acel browser. Deci vă recomand să instalati 2-3 browsere pentru teste. Dintre cele mai folosite în prezent vă recomand Internet Explorer (folosit pe calculatoare cu sistem de operare Windows), Firefox (se foloseste din ce în ce mai des datorită extensiilor şi faptului că se poate instala atât pe sisteme de operare Windows cât şi pe Mac OS X sau Linux) şi Opera (care are suport pentru mai multe sisteme de operare). Serverul web pentru teste - Dacă lucraţi cu PHP-MySQL sub Windows, sigur aveţi nevoie de triada Apache - PHP - MySQL să fie instalată pe calculatorul local. Pentru aceasta aveţi două posibilităţi: prima ar fi să descărcaţi de pe pagina producătorului fiecare aplicaţie în parte şi să o instalaţi manual, urmând apoi să faceţi configurarea serverelor manual (lucru nerecomandat începătorilor) şi a doua variantă să descărcaţi un program care instalează toate acestea gata configurate pe calculator, urmând ca voi doar să vă apucaţi de lucru. Astfel de aplicaţii sunt EasyPHP de exemplu (pentru Windows 95-98 dar merge şi pe Windows 2000 şi XP) sau recomandarea mea WAMP5 care merge doar pe Windows NT (adica 2000, XP, 2003, Longhorn, etc) dar care are multe alte facilităţi în plus faţă de EasyPHP pe care cu timpul când veţi învăţa mai multe despre PHP si MySQL o să le consideraţi foarte utile (cum ar fi posibilitatea de testare a scripturilor PHP atât pentru versiunea 4 cât si 5). Ultima recomandare, atât pentru cei care folosesc sistemul de operare Windows cât şi Linux, ar fi XAMP care conţine toate pachetele necesare instalării şi configurării unui server de web profesional (inclusiv server de FTP, SSI, DNS şi MAIL), dar pe care nu îl recomand începătorilor pentru că mulţimea de facilităţi oferite vă poate încurca. Editoare web - După ce aţi instalat serverul web şi browserele acum vă mai trebuie un editor bun pentru a scrie cod şi a vizualiza paginile create. Pentru aceasta recomandarea mea este suita Macromedia (Dreamweaver, FLASH şi FreeHAND). Puteţi descărca Dreamweaver (pentru a scrie cod şi a vedea/rula paginile în timp real) de la ei de pe site şi tot de la ei vă mai recomand Fireworks (dacă vă ocupaţi şi cu design-ul paginilor aceasta aplicaţie vă este utilă împreună cu Adobe Photosop sau Corel Draw) şi Flash (dacă doriţi să faceţi animaţie pentru site). Desigur sunt o mulţime de programe care fac aceleaşi lucruri cu ce vă recomand eu, dar dacă doriţi să lucraţi la nivel profesional recomand să lucraţi cu unelte de profesionişti. Bineânţeles că puteţi scrie cod şi în Notepad şi desena în Paint dar aplicaţiile pe care vi le-am recomandat vă uşurează extraordinar de mult munca şi vă semnalează rapid erorile din pagini. Alte editoare pe care vi le recomand să le testaţi sunt: PSPad (un bun înlocuitor al Notepadului, mai ales că este freeware), Zend Studio (destinat profesioniştilor).

După ce aţi făcut rost de tot ce vă trebuie ca să începeţi treaba, vă recomand să citiţi în continuare celelalte articole, eventual să vizitaţi şi pagina de download, sigur găsiţi ceva util acolo pentru început, apoi pagina de link-uri, unde găsiti resurse gratuite şi să discutăm pe forum eventualele probleme pe care le întâmpinaţi.

Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători.

Despre PHP
PHP este limbajul ideal pentru construirea de pagini web dinamice. Este usor de învăţat, opensource, poate fi rulat pe mai multe platforme şi se poate conecta la mai multe tipuri de baze de date. Cel mai important aspect al limbajului este însa posibilitatea de a fi îmbricat cu cod HTML. Putem astfel crea pagini HTML statice şi din loc în loc, acolo unde este nevoie, să introducem dinamism cu ajutorul PHP. Limbajul PHP s-a "născut" în 1994 din nevoia lui Rasmus Lerdorf de a afla câte persoane îi vizitează CV-ul online. El a denumit setul de scripturi create PHP, acronimul pentru Personal Home Page. Pe parcursul următorilor trei ani limbajul a evoluat dar adevăratul succes a început să îl cunoască de când Zeev Suraski si Andi Gutmans au rescris motorul PHP de la cap la coadă, motor care poartă din versiunea 4 a PHP numele Zend, o combinaţie de litere din prenumele creatorilor săi: Zeev şi Andi. Fiind open-source, PHP beneficiază de suport activ din partea comunităţii online, acesta fiind şi motivul creşterii explozive a numărului site-urilor bazate pe PHP. Interpretorul PHP este cel mai cunoscut limbaj de scripting folosit în acest moment pentru crearea site-urilor Web interactive. Denumirea este un "acronim recursiv" pentru Hypertext PreProcessor. Diferenţa esenţială faţă de alte limbaje de scripting (gen JavaScript) este faptul că PHP este un interpretor server-side (operaţiile sunt executate de către server şi nu pe calculatorul utilizatorului). Pentru a putea testa pagini PHP aveţi nevoie de un server de web (Apache) şi de pachetul PHP instalat. PHP permite folosirea unor elemente specifice limbajelor de programare. Ieşirea standard a script-ului PHP devine intrarea standard pentru programul de navigare care vizualizează pagina. Aşadar, la iesirea standard poate fi scris (de exemplu, prin intermediul comenzii echo) orice tip de cod HTML, acesta fiind interpretat de către browser. Pe lângă manipularea conţinutului paginilor de web, PHP poate trimite headere HTTP pentru autentificare, seta cookie-uri sau redirecţiona utilizatorii. Mai mult, cu ajutorul bibliotecilor externe de funcţii poate parsa fisiere XML, crea şi manipula imagini, animaţii Shokwave Flash, PDF-uri sau se poate conecta la un server de mail, iar acestea sunt doar câteva din funcţiile pe care le poate îndeplini. Interpretorul PHP parcurge documentul accesat până în momentul în care întâlneşte un marcaj de deschidere care indică faptul că textul care urmează trebuie interpretat ca fiind cod PHP. În continuare, textul este interpretat ca fiind cod PHP până în momentul în care este întâlnit marcajul de inchidere. Întreg textul care nu este interpretat ca fiind cod PHP este furnizat la iesire în forma în care a fost primit ca intrare de catre interpretor. Există mai multe marcaje care indică începerea unei secvenţe de cod PHP, dar doar două dintre ele sunt folosite de obicei (aceste marcaje depind şi de configurarea serverului de web). Dacă dorim ca documentul să respecte specificaţiile XML, atunci singura posibilitate de inserare a codului PHP este folosirea unei secvente de tipul:

Cod:

<?php //cod PHP

?>
Cea de-a doua posibilitate este utilizarea marcajului <SCRIPT> într-o maniera asemănătoare celei folosite pentru includerea de script-uri JavaScript. Sintaxa este urmatoarea:

Cod:

<SCRIPT language = "php"> //cod PHP </SCRIPT>
Există alte două posibilităţi, dar acestea sunt folosite rar, în situaţii particulare şi depinde în mare măsură de setările serverului de web. Este permisă "iesirea" şi "intrarea" în "modul PHP" de oricâte ori este necesar în pagină. Aceasta este util când se lucrează cu texte de mari dimensiuni. Pentru ca instrucţiunile PHP să fie interpretate corect, acestea trebuie separate prin caracterul ';'. În PHP, comentariile pot fi inserate folosind sintaxele din C, C++ şi shell-urile Unix. Apariţia secventei de caractere '//' sau a caracterului '#' indică faptul că restul liniei reprezintă un comentariu. Pentru a insera comentarii pe mai multe linii, acestea trebuie delimitate de secventa '/*' la început şi de secventa '*/' la sfârşit.

Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc.

Variabile în PHP
Programarea de orice fel, nu doar PHP, are două elemente de bază: datele şi instrucţiunile. Pentru a lucra cu datele trebuie să înţelegem ce sunt variabilele şi tipurile, iar pentru a lucra cu instrucţiuni trebuie să aflăm ce sunt structurile de control şi funcţiile. O variabilă este o zonă de memorie căruia i se dă un nume pentru a putea fi recunoscută ulterior şi pentru a ne putea referi mai târziu la ea. În PHP, o variabilă este reprezentată de semnul '$', urmat de numele variabilei. La fel ca în limbajele C/C++ sau Java, pentru denumirea variabilelor se face distincţia între literele mari şi literele mici. Numele unei variabile poate începe cu o liniuţă de subliniere '_' sau o literă. Restul caracterelor care formează numele variabilei pot fi litere, cifre sau liniuţe de subliniere. În PHP, sunt considerate litere toate caracterele cuprinse între 'a' şi 'z', cele cuprinse între 'A' şi 'Z', precum şi cele care au codul ASCII cuprins între 127 şi 255. Începând cu versiunea 4, au fost introduse referinţele; astfel, o variabilă poate referi o alta, astfel încât modificarea valorii uneia duce la modificarea automată a valorii celeilalte. O referinţă la o variabilă este reprezentată de caracterul '&'. Iată un scurt exemplu:

<?php $a = "PHP4 e slab"; $b = &$a; $b = "PHP4 e foarte bun"; echo $a; echo "<br>";

Cod:

0 metodele predefinite pentru preluarea variabilelor externe depind de setarea din php.?> ". adică se poate folosi oriunde în script. . Este o variabilă care conţine informaţii cum ar fi headere. Variabile predefinite Începand de la versiunea 4.. ?> Variabile globale: $GLOBALS . În versiunile anterioare se folosea $HTTP_SERVER_VAR . el va trimite pagina neschimbată către server.conţine o serie de variabile ale căror valori sunt setate de server-ul web. Această variabilă este de asemenea globală. acest vector este indexat chiar prin numele variabilelor globale. A fost introdusă începând de la versiunea 4.1.. locaţia scriptului.toate instrucţiunile PHP se termină cu punct şi virgulă.echo $b.) În schimb . Este posibil ca în funcţie de setările fiecărui server şi browser să nu fie active toate informaţiile specificate de această variabilă.0 $_SERVER .ini a variabilelor globale (register_globals). .valoarea unei variabile poate fi schimbată după necesităţi (aşa cum am schimbat valoarea lui $a) sau ea va fi schimbată automat în funcţie de celelalte variabile de care depinde. Omiterea semnului ". la fel ca într-un document HTML. majoritatea valorilor variabilelor din acest vector depind de mediul de execuţie al script-ului curent. Astfel dacă pe server este setată register_globals=ON (nerecomandat) se pot prelua de exemplu variabilele trimise prin GET şi POST apelând direct variabila. sau informaţii despre vizitator şi browser.pot fi accesate toate variabilele globale care sunt accesibile script-ului PHP curent.putem pune diacritice în cadrul unui string însă pentru ca browserul să le afişeze corect va trebui să specificăm în <head> setul de caractere folosit. El poate fi îmbricat cu cod HTML după cum puteţi vedea în exemplul de mai sus.codul PHP începe întotdeauna cu "<?php" şi se termină cu "?>". $camp1 = $_POST['camp1'].1. Exemplu: Cod: <?php // sa spunem ca avem un formular in care exita un camp numit "camp1" si care se trimite prin metoda POST: // cu register_globals=ON $camp1 = "valoarea campului"." este cea mai frecventă greşeală pe care o fac programatorii începători. Să disecăm codul pentru a învăţa câteva lucruri: . . Atâta vreme cât parser-ul PHP nu "vede" tagurile "<? php . Puteţi chiar crea pagini HTML fără pic de cod PHP în ele şi să le daţi extensia php. fără apelarea ei ca funcţie globală (adică nu trebuie să o cereţi cu global $_SERVER în funcţiile dvs. // cu register_globals=OFF $_POST['camp1'] = "valoarea campului". ?> După cum se vede. modificarea valorii variabilei $b a dus automat la modificarea automată a valorii variabilei $a.0.0. Această variabilă superglobală este accesibilă începând cu versiunea 3.

.1 '). Este valabilă începând de la versiunea PHP 5. Exemplu: ' gzip '. ' SERVER_SOFTWARE ' . ' POST '. ' HTTP_ACCEPT_LANGUAGE ' . chiar dacă aparent fac aceleaşi lucruri) Dacă directiva register_globals este ON atunci aceste variabile vor deveni la rândul lor variabile globale în cadrul scriptului.Conţine tipul de encodare trimis de cerera curentă prin header. ' HTTP_ACCEPT_ENCODING ' .Conţinutul header-ului acceptat de la cererea curentă. dacă există. Când scriptul rulează în linie de comandă. Exemplu: ' en '. ' HTTP_CONNECTION ' .Conţine un număr al parametrilor liniei de comandă trimise către script (daca este rulat în linie de comanda).1. $_SERVER['PHP_SELF'] într-un script la adresa http://example. dacă exista. ' argv ' . ' PUT ') ' REQUEST_TIME ' . Dacă scriptul rulează pe un host virtual. Exemplu: ' iso-8859-1. Constanta __FILE__ conţine toată calea şi numele fişierului curent.Valoarea timestamp dată la pornirea cererii.php/foo. ' QUERY_STRING ' .returnează metoda utilizată pentru accesarea paginii (exemplu ' GET '.utf-8 '.Un array al argumentului trimis către script. dacă există. aşa cum este definit în fişierul de configuraţie al serverului.Returneaza versiunea CGI utilizată pe server (exemplu ' CGI/1.conţine numele fişierului unde se execută scriptul curent. aceasta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual.com/test.$HTTP_SERVER_VARS conţine aceleaşi informaţii dar nu este o funcţie globală (atenţie $HTTP_SERVER_VARSşi $_SERVER sunt două variabile diferite. ' DOCUMENT_ROOT ' . ' HTTP_ACCEPT_CHARSET ' . . ' HTTP_ACCEPT ' .Conţine setul de caractere acceptate şi care este trimis de header-ul cererii respective. de la pagina care a fost accesată. va da acces C-style la parametrii liniei de comanda. Elementele acestor variabile sunt cele de mai jos (atenţie: în funcţie de setările serverului şi browserului unele elemente pot lipsi) ' PHP_SELF ' . Exemplu: ' Keep-Alive '.Conţine limbajul trimis de cererea curentă prin header. relativ la rădacină (document root) De exemplu.Sirul de interogare.bar .Directorul radăcină unde este rulat scriptul curent. Când este accesat prin metoda GET. ' SERVER_PROTOCOL ' . acesta va conţine un sir de interogare. ' SERVER_NAME ' .Numele server-ului de hosting unde se execută scriptul curent. ' GATEWAY_INTERFACE ' .0 ') ' REQUEST_METHOD ' . dacă există. dacă este.php/foo. ' HEAD '.bar va fi /test.0.Conţine informaţii despre conecsiiunea trimisă de cererea curentă prin header.*.Numele şi versiunea protocolului prin care este cerută pagina (exemplu ' HTTP/1. dacă este unul. ' argc ' .Returnează un şir de identificare al server-ului dat în header ca raspuns la cerere.

De exemplu în Apache va trebui HostnameLookups On în fişierul de configurare httpd. PATH_TRANSLATED nu mai este setat implicit în Apache 2 SAPI în contrast cu situaţia din Apache 1. unde este setată aceeaşi valoare ca şi la SCRIPT_FILENAME.3. ' SERVER_ADMIN ' . Nu toate browserele setează această valoare.Când rulaţi sub Apache ca modul. puteţi utiliza get_browser() pentru a vedea ce capabilitaţi are browserul folosit de user şi astfel să returnaţi pagina specifică pentru acel browser.' HTTP_HOST ' . ' REMOTE_HOST ' . ' HTTP_USER_AGENT ' .Conţine semnătura browser-ului trimisă prin header la cererea curentă. ' REQUEST_URI ' . ' HTTP_REFERER ' . Aceasta este setată de către browser. valoarea . Pe scurt.5 [en] (X11. ' REMOTE_PORT ' .Conţine un şir care cuprinde versiunea serverului şi numele hostului virtual dacă este.Valoarea dată de directiva SERVER_ADMIN (pentru Apache) în fişierul de configurare al web serverului.Portul de pe server care este folosit pentru comunicare pe web.Adresa de IP a userului care accesează pagina curentă. $_SERVER['SCRIPT_FILENAME'] va conţine calea relativă specificată de către user.Calea absolută unde se execută scriptul curent. ' SERVER_SIGNATURE ' .php sau .2. ' HTTPS ' .php . ' SCRIPT_FILENAME ' .9 i586) .Numele hostului userului care vede pagina curentă.Conţine informaţii despre host./file.Conţine calea către scriptul curent. acesta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual. se va schimba cu oricare port definit în transmisia securizată HTTP.2. şi chiar unele au posibilitatea de a modifica HTTP_REFERER aşa cum vor. acesta este ' 80 '. de exemplu.Setează o valoare dacă scriptul a fost cerut printr-un protocol securizat HTTPS ' REMOTE_ADDR ' . ' PATH_TRANSLATED ' . acţiunea Digest HTTP. dacă există. cum ar fi file. Este inversul DNSului userului bazat pe REMOTE_ADDR. pentru SSL. nu este de încredere. Utilizatorii Apache 2 pot utiliza AcceptPathInfo = On în fişierul de configuraţie httpd. ' SERVER_PORT ' .conf. Pentru alte detalii vedeţi şi funcţia gethostbyaddr() . de exemplu ' /index. Pentru setările standard. Constanta __FILE__ conţine calea completă şi numele de fişier al scriptului curent. dacă există.html '.URI care este dat pentru accesarea paginii curente.Portul prin care userul comunică cu serverul web.Calea de bază a sistemul de fişiere (nu rădacina documentului) de la scriptul curent. Un exemplu tipic este: Mozilla/4.. header-ul de la cererea curentă. ' PHP_AUTH_DIGEST ' . Atenţie: Serverul web trebuie configurat pentru a crea această variabila. Această schimbare a fost făcută pentru a fi compatibilă cu specificaţiile CGI în care PATH_TRANSLATED trebuie să existe doar dacă PATH_INFO este definit. În afară de asta.Adresa paginii (dacă este) de unde a venit userul în pagina curentă. după ce serverul a terminat maparea oricăror cai ( virtual-to-real mapping) Atenţie: Începând de la PHP 4. U. Linux 2. ' SCRIPT_NAME ' . Acesta este util pentru pagini care trebuiesc definite către ele însuşi. ca şi cale relativă.conf pentru a defini PATH_INFO . Dacă scriptul rulează pe un host virtual. Atenţie: Dacă scriptul este rulat cu CLI.

actiunea HTTP authentication. $_GETşi $_POST conţin variabile primite de script prin intermediul unor transferuri care folosesc metodele HTTP get. .0. A fost introdus în versiunea 4. A fost introdusă în versiunea 4. Variabile de mesaje de eroare: $php_errormsg . În versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_FILES care nu este variabilă globală.1. utilizaţi $HTTP_ENV_VARS . A fost introdusă în versiunea 4. În versiunile anterioare folosiţi $HTTP_SESSION_VARS. ' PHP_AUTH_PW ' .1. A fost introdusa în versiunea 4.3.0. $_POST . De exemplu. Puteţi folosi $_GET pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul linkurilor. A fost introdus în versiunea 4. Este de tip array şi conţine valorile variabilelor $_GET . Totuşi.1. utilizaţi $HTTP_COOKIE_VARS . respectiv post.1. ' PHP_AUTH_USER ' . Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_VARS care nu este variabilă globală.0. Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_GET_VARS care nu este variabilă globală. Variabilele pentru trimiterea datelor: $_GET este o variabilă array globală. Variabilele de mediu $_ENV $_ENV conţine variabile disponibile prin intermediul mediului în care este executat. această variabilă conţine parola userului trimisă de către user.1.Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul.1. Începând de la versiunea 4.0. Puteţi folosi $_POST pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul formularelor. această variabilă conţine numele userului trimis de către user.0. Variabilele HTTP coockies: $_COOKIE conţine valorile variabilelor care conţin informaţii referitoare la cookie-urile păstrate pe calculatorul utilizatorului care accesează pagina web. Variabile pentru uploadul fisierelor: $_FILES conţine variabile primite de script prin intermediul încărcărilor de fişiere prin metoda post. prin intermediul acestor vectori pot fi accesate valorile câmpurilor dintr-un formular care a fost completat şi transmis folosind una dintre cele doua metode.0. $_POST este de asemenea o variabilă array globală.acestei variabile este setată în 'Authorization' header trimis către client (care ar trebui utilizat pentru a face o validare corespunzătoare).0 şi este de asemenea globală.1. această variabilă seteaza tipul de autentificare. În versiunile anterioare. sub formă de array.este o variabilă ce conţine ultimul mesaj generat de către PHP Această variabilă este folosită în scopul de a vedea ce eroare apare şi doar dacă opţiunile de configurare a erorilor track_errors este pornita (standard este pe OFF) Constante predefinite: PHP conţine un mare număr de constante predefinite pentru fiecare script care rulează. şi $_COOKIE. A fost introdus în versiunea 4.Când este rulat sub Apache ca modul acţiunea HTTP authenticated .Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul.0. sunt 5 constante "magice" pe care le prezint în continuare: __LINE__ . ' AUTH_TYPE ' . În versiunile anterioare.Conţine numărul curent al liniei din fisier. A fost introdusă în versiunea 4. Variabilele pentru cereri: $_REQUEST conţine variabile disponibile prin intermediul oricărui tip de mecanism cu ajutorul căruia utilizatorul poate introduce date. actiunea HTTP authentication. informaţiile din $_FILES au fost de asemenea incluse în $_REQUEST Variabile de sesiune: $_SESSION conţine variabile care corespund sesiunii curente a script-ului.

o variabilă definită în exteriorul unei funcţii nu va putea fi accesată în interiorul funcţiei chiar dacă ea nu este redefinită în cadrul funcţiei. ?> O a doua posibilitate de a accesa o variabilă definită în afara funcţiei este folosirea vectorului $GLOBALS: .toată calea şi numele fişierului curent. Să considerăm următorul exemplu: Cod: <?php $a = 1.0) În PHP 5 această constantă returnează numele funcţiei care a fost declarată (case-sensitive). } test (). În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __METHOD__ . function test () { echo $a.0) În PHP 5 această constantă returnează numele clasei care a fost declarată (case-sensitive). De exemplu. În continuare.2 conţine întotdeauna calea absolută la fişier.0. Începând de la versiunea 4. ?> Observăm că nu se afişează valoarea 1 deoarece instrucţiunea echo $a se referă la variabila locală $a care nu este definită.__FILE__ .Numele metodei clasei (adaugată în versiunea 5. function test () { global $a.3. va returna numele fişierului inclus. __FUNCTION__ . Mai mult.) Numele metodei este returnat asa cum este declarat (case-sensitive) Domeniul de vizibilitate al variabilelor . în afară de câteva cazuri.Cum se pot accesa variabilele. pe când în versiunile anterioare conţine calea relativă. deci nu are nici o valoare.0. variabila trebuie redeclarată ca variabilă globală în interiorul funcţiei. În PHP o variabilă poate fi accesată doar în contextul în care a fost definită. o variabilă definită în interiorul unei funcţii nu va putea fi accesată decât de instrucţiunile din interiorul acelei funcţii.Numele clasei (adaugată în versiunea 4.Numele funcţiei (adăugat în versiunea 4.0.3. } test (). Dacă este folosit în interiorul unui fişier inclus. echo $a. în mod implicit. În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __CLASS__ . este o versiune în care instrucţiunea echo $a va accesa variabila $a definită în afara funcţiei test(): Cod: <?php $a = 1. Pentru ca o funcţie să aibă acces la o variabilă definită în afara ei.

au fost introduse trei pseudotipuri: mixed. . } test ().un număr real este convertit prin "rotunjire înspre 0". asadar. Cele două denumiri coexistă doar din motive "istorice". . ci este stabilit în timpul execuţiei în funcţie de contextul în care este folosită variabila.0. nu doar numere. integer. PHP are opt tipuri de variabile. float şi string). Patru dintre acestea sunt tipuri scalare (boolean.5 va fi convertită la valoarea întreagă -2.un obiect fără nici o variabilă membru. sunt convertite la valoarea FALSE următoarele valori: . De asemenea. de obicei se foloseşte reprezentarea pe 32 de biti.numărul întreg 0. valoarea reală 2. . sau FALSE dacă nu este.o variabilă de tipul NULL. Trebuie remarcat faptul că în PHP nu există nici un operator pentru efectuarea de împărţiri întregi. .Cod: <?php $a = 1. . ?> Tipuri de variabile Variabilele pot fi de mai multe tipuri. de obicei.o variabilă nedefinită. din motive de lizibilitate.sirul vid. function test () { echo $GLOBALS ["a"]. În momentul efectuării unei conversii. number şi callback. Tipul boolean: Variabilele de acest tip pot avea doar două valori: ADEVARAT sau FALS. Acest tip se poate folosi de exemplu pentru verificarea logării într-o pagină de administrare. convenţiile fiind aceleaşi ca şi în limbajele C/C++ sau Java.5 Şi pentru numerele întregi există posibilitatea efectuării de conversii: . Aceste numere pot fi specificate în baza 10. ci numărul real (float) 1. două sunt tipuri compuse (array şi object). Tipul integer: O variabilă de tip integer reprezintă o valoare din mulţimea numerelor întregi.valoarea logică TRUE este convertită la valoarea întreagă 1. iar alte două sunt tipuri speciale (resource şi null). . . tipul unei variabile nu este specificat de către programator. Mai exista şi tipul double.sirul "0". în timp ce valoarea reală -2.numărul real 0.valoarea logică FALSE este convertită la valoarea întreagă 0.5 va fi convertită la valoarea întreagă 2. După ce se fac verificările. în baza 16 sau în baza 8. . De exemplu. În PHP. . funcţia noastră va returna o valoare de adevar: TRUE dacă este logat. Aceste valori pot fi indicate prin cuvintele cheie TRUE sau FALSE (pentru ambele nu se face distincţie între literele mari şi literele mici). Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul boolean. şi astfel vom şti dacă să îi acordăm sau nu acces în secţiunea de administrare. dacă utilizatorul este logat ca administrator. Modul de reprezentare depinde de platforma utilizată. rezultatul operaţiei 3/2 nu va fi numărul întreg 1 (ca în C/C++ sau Java). Interpretorul PHP nu oferă suport pentru numerele întregi fară semn. Orice altă valoare este convertită la valoarea TRUE (inclusiv resursele). dar semnificaţia acestuia este aceeaşi cu cea a tipului float.un vector fără nici un element. .

folosind acest mod de specificare a literalilor de acest tip. secvenţe de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie octală ("\[0-7]{1. deci sunt 256 de caractere distincte. instrucţiunea: Cod: $str=<<<SF Acesta este un exemplu de utilizare a sintaxei heredoc SF. Literalii de tip şir de caractere pot fi specificaţi în trei moduri diferite: . atunci înaintea acestuia trebuie scris caracterul "\".un sir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice. Tipul string: O variabilă de tip string reprezintă un şir de caractere. iar pentru a putea specifica simbolul "\" acesta trebuie dublat. Pentru a specifica un sir de caractere folosind această notaţie trebuie utilizat operatorul "<<<" urmat de un identificator ales de utilizator. tab orizontal ("\t"). Cel mai important lucru este acela că. rezultatul conversiei va fi valoarea 0. Tipul float: O variabilă de tip float poate fi specificată folosind fie forma zecimala.în toate celelalte cazuri se realizează conversii la numere întregi care apoi sunt convertite la valorile reale corespunzătoare. De exemplu. indicile caracterului care trebuie accesat scris între acolade. va avea ca rezultat un şir de caractere format din trei linii de text. De obicei se foloseşte standardul IEEE 64. . Pentru şirurile de caractere se pot efectua următoarele conversii: . aşadar şirul "10" va fi convertit la valoarea întreagă 10." Folosirea operatorului "+" nu va concaterna cele două şiruri. şirul "1." va fi transformat în şirul "Variabila a are valoarea 2". după numele variabilei de tip string. semnul dolar ("\$"). Un caracter se reprezintă pe un octet. Pentru a accesa un anumit caracter din şirul de caractere se foloseşte. numerele de variabile care apar în interior vor fi transformate în valoarea lor. La fel ca şi în cazul tipului integer. Lungimea variabilelor de tip string nu este limitată de către interpretor. De exemplu dacă $a este o variabilă de tipul integer şi are valoarea 2.23E1 ani" va fi convertit la valoarea 12. . Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul string. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul float.notaţia heredoc. printre care: sfârşit de linie ("\r"). rând nou ("\n"). aşadar şirul "10. În cazul în care dorim să concaternăm două şiruri de caractere vom folosi operatorul ". .2" va fi convertit la valoarea reală 10. fie cea ştiinţifică (cu exponent). atunci sirul de caractere "Variabila a are valoarea $a. şi acelaşi identificator pe o altă linie vor constitui valoarea sirului de caractere. $str{0} returnează primul caracter din şirul de caractere $str. De exemplu.3.2. pe lângă caracterele de la varianta anterioara.prin folosirea ghilimelelor simple (exemplu $a='acesta este un sir de caractere').2}"). ghilimelele duble ("\""). Acest lucru implică faptul că interpretorul PHP nu oferă suport nativ pentru setul de caractere Unicode. Toate caracterele care se află între operatorul "<<<" urmat de un identificator pe o singură linie. Pentru a avea în cadrul şirului simbolul "`". dacă primele caractere nu conţin informaţii numerice.prin folosirea ghilimelelor duble. de asemenea şirul "10 ani" va fi convertit tot la valoarea 10. precizia variabilelor de tipul float este dependentă de platforma utilizată.. Pentru numerele reale se pot efectua următoarele conversii: . Folosind această notaţie pot fi specificate mai multe caractere speciale.un şir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice.3}") şi secvenţele de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie hexazecimală ("\x[0-9A-Fa-f]{1. Acest tip de notaţie a fost introdus la versiunea 4 a interpretorului PHP.

atunci noul element va avea cheia 0. stive. Dacă nu există chei de tip integer.. prezint un vector al cărui elemente reprezintă caracteristicile unei portocale: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'... unde n reprezintă un număr unic ataşat resursei respective de către interpretorul PHP... array (5 => 43. Prin conversia la un vector a unei variabile de tip scalar (boolean. în cazul în care vectorul $a nu există. următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: array (5 => 43. Pentru început.un număr real va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă notaţia ştiinţifică a acestuia. iar valoarea sa va fi 42. . iar valorile elementelor vor fi valorile proprietăţilor obiectului. colecţii. ..... Nu se pot folosi pentru chei variabile de tipul array sau object.variabilele de tipul resource sunt convertite la şirul "Resource id #n". atunci acesta este creat automat. $a ["ch"] are valoarea string. următoarea înstrucţiune PHP va construi un vector cu două elemente. În continuare sunt prezentate câteva exemple care descriu mai detaliat posibilităţile oferite de folosirea vectorilor în PHP. În cazul în care nu se specifică o cheie pentru o valoare.. această instrucţiune are ca efect adăugarea unui element a cărui cheie este un numar întreg mai mare cu 1 decât cel mai mare număr întreg care este cheie a unui alt element al vectorului. iar valoarea este cea a variabilei convertite. Dacă se converteşte un obiect (variabila de tip object). .valoarea logică TRUE va fi convertită la şirul "1". 56.. cheie => valoare... "b" => 12). . Cheile pot avea şi valori negative. string) sau resource se creează un vector cu un singur element.. cozi şi altele. tabele de dispersie. $a [] = 2.. atunci vectorul rezultat va conţine câte un element pentru fiecare variabilă membru a obiectului.... se pot simula foarte uşor arborii n-dimensionali sau tablourile n-dimensionale. integer.Vectorii în PHP sunt nişte mulţimi formate din chei... Cheia acestuia va fi numărul întreg 5. Cheile elementelor vor fi date de denumirile proprietăţilor obiectului (variabilele membru ale obiectului). Aşadar printr-o instrucţiune de forma $a [5] = 42.. atunci valoarea va fi ataşata cheii 0. ...... O variabilă de tip array se poate modifica prin setarea explicită de valori.. atunci acea valoare va fi ataşată unei chei care va fi cheia maximă de tip integer folosită anterior... 6 => 32. Dacă se foloseşte valoarea logică TRUE ca şi cheie. . dicţionare. iar valoarea FALSE va fi convertită la numărul întreg 0.) De exemplu. iar valoarea logică FALSE va fi convertită la şirul vid (""). $a [5] = 1.. atunci se va crea un vector cu un singur element. Dacă nu există nici o astfel de cheie. $a [6] = 2. Sintaxa are forma $vector [] = valoare.. . "b" => 12). De exemplu instrucţiunea $a ["x"] = 42. De exemplu. următoarele două secvente sunt echivalente: $a [5] = 1.. Variabila $a reprezinta un vector.. Acest tip de date este optimizat astfel încât să poată fi folosit în locul următoarelor structuri de date: liste.... Dacă se foloseşte un vector care nu a fost definit anterior.. iar $a [12] are valoarea TRUE. există posibilitatea de a crea un element nou fără a-i preciza cheia. iar celălalt de tip boolean: $a = array ("ch" => "string".un număr întreg va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă valoarea numărului în baza 10. Valoarea unei variabile de tip vector se poate specifica folosind construcţia array (cheie => valoare.. atunci aceasta va fi convertită la cheia de tip întreg 1... . 7 => 56. Fiecarei chei din vector i se ataşează o valoare. float.. adaugă în vectorul $a valoarea 42 ataşată cheii "x".. la care se adaugă valoarea 1.obiectele sunt întotdeauna convertite la şirul "Object"..... dintre care unul este de tip string. 12 => TRUE). cheia acestui element este numărul întreg 0. De exemplu. atunci rezultatul va fi un vector vid (care nu conţine nici un element). Datorită faptului că o valoare poate fi reprezentată de un alt vector... De asemenea....valoarea NULL este convertită la şirul vid ("").... Tipul array .... . 32. Dacă realizăm o conversie a unei variabile de tip NULL.

'forma' => 'rotunda'. 'culoare' => 'portocaliu'. $v[] = 4. $v['gust'] = 'dulce'. O alternativă de construire a acestui vector este următoarea: Cod: $v['denumire'] = 'portocala'. Cheia elementului cu valoarea 4 va fi numărul întreg 0 deoarece nu există nici o altă cheie care este număr întreg. 4). De exemplu. Putem adăuga şi alte elemente care să reprezinte diferite alte proprietăţi. 'forma' => 'rotunda'. foreach { echo echo echo } ($colors as $color) "<FONT size = 4 color = $color>". 'gust' => 'dulce' ). $v['forma'] = 'rotunda'. Tipul object: Pentru a defini un obiect care poate fi folosit pentru afişarea mesajului SALUTARE LUME! se scrie următoarea secvenţă: Cod: class salutare { function Displaysalutare () . $v['familie'] = 'citrice'. `green`. $v['culoare'] = 'portocaliu'. 'gust' => 'dulce'.'familie' => 'citrice'. Exemplul următor ilustrează cum puteţi folosi vectorii la afişarea unei pagini cu text colorat: Cod: $colors = array (`red`. "<b>Acest text este <i>$color!</i>". am putea avea nevoie de o valoare suplimentară căreia nu dorim să îi atribuim nici un nume de identificare (cheie). 'familie' => 'citrice'. 'culoare' => 'portocaliu'. vom putea defini vectorul astfel: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'. `blue`. "</b></FONT><br>". Pentru ca vectorul să conţina un element suplimentar cu valoarea 4. `silver` ).

nu a fost iniţializată. ?> Instrucţiunea de mai sus va afişa în browser mesajul introdus între ghilimele. imediat după deschiderea tagului php se va afişa valoarea variabilei $foo. } Pentru a utiliza o variabilă de tip obiect va trebui să realizăm o instanţiere prin intermediul instrucţiunii new. efectul conversiei este crearea unei noi instanţe a clasei stdClass. Tipul resource: Variabilele de tip resource sunt folosite pentru păstrarea unor referinţe către anumite resurse externe cum ar fi conexiuni la baze de date. la fel ca şi print. atunci noua instanţă va fi vidă. Există chiar şi o variantă mai scurtă a lui echo. atunci ea nu va fi modificată. . ci mai degrabă un constructor al limbajului şi nu este nevoie să folosiţi parantezele ca pentru o funcţie. Nu recomand această abordare. Sintaxa este: $a = new salutare.} { echo "SALUTARE LUME!". . Tipul NULL: Valoarea specială NULL este atribuită oricărei variabile care nu a fost iniţializată. Dacă variabila respectivă este un obiect. etc. Pentru conversii vom folosi instrucţiuni de tipul $obiect = (object) "SALUTARE LUME!" După realizarea conversiei vom putea tipări mesajul SALUTARE LUME! folosind instrucţiunea echo $obiect->scalar. dacă doriţi să trimiteţi mai mulţi parametri către echo.i s-a atribuit constanta NULL. nu trebuie să includeţi aceşti parametrii între paranteze. Cea mai folosită funcţie este echo(). Datorită specificului acestui tip de date valoarea nici unei variabile de alt tip nu poate fi convertită la tipul resource.a fost deziniţializată (prin intermediul funcţiei unset() ). fişiere. Afişarea mesajelor în PHP Limbajul PHP oferă mai multe variante de a trimite la browser mesaje şi şiruri de caractere sau chiar cod HTML. nu este chiar o funcţie. Pentru afişarea propriuzisă a mesajului va trebui să executăm metoda Displaysalutare() printr-o instrucţiune de tipul $a -> Displaysalutare(). Resursele sunt create şi utilizate de anumite funcţii speciale.ini directiva short_open_tag pe ON. Sintaxa corectă este: <?php echo("sir de caractere"). dar aceasta funcţionează doar dacă este setat în configuraţia php. deoarece nu toate serverele au setată în configuraţia lor . Funcţia echo. De fapt. Se consideră că o variabilă are tipul NULL dacă: . Dacă variabila are tipul NULL. variabila $a devine un obiect ale cărui metode pot fi utilizate. În caz contrar. Orice variabilă de un anumit tip poate fi convertită într-un obiect. În toate celelalte cazuri instanţa va conţine o variabilă membru numită scalar a cărei valoare va fi cea a variabilei convertite. Sintaxa pentru varianta scurtă este: <?=$foo?> În cazul de mai sus. Astfel. Această valoare este singura pe care o pot avea variabilele de tip NULL.

folosind operatorul ". dacă am avea de exemplu: <?php $x = 1.' cu 1 este '. de genul printf(). . astfel: <?php echo "Semnul dolar \$. semnul $) trebuie să le precedaţi cu semnul \. în forma urmatoăre."(punct) de concaternare a stringurilor (şirurilor): <?php print 'Rezultatul inmultirii lui '. La fel ca şi echo. Textul ce urmează a fi afişat trebuie introdus între ghilimele simple sau duble. O funcţie asemănătoare cu echo este print. puteţi să nu o încadraţi între ghilimele. nici aceasta nu este chiar o funcţie ci un constructor al limbajului.. "rupând" stringul şi intercalându-l cu variabile. Dacă doriţi să afişaţi doar valoarea unei variabile. variabilele $x şi $rezultat nu ar fi fost parsate şi output-ul ar fi fost: Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat Putem afişa variabilele şi dacă folosim ghilimelele simple. rezultatul fiind uşor diferit. şi nu trebuie să utilizaţi parantezele.www. back-slash \\". ghilimelele duble ".short_open_tag pe ON şi nu va funcţiona. ?> Alte informaţii despre aceste funcţii. În plus. orice variabilă din cadrul stringului este parsată. $rezultat = $x*1. ?> Ghilimelele trebuie precedate de semnul \ doar dacă sunt de acelaşi tip cu cele care încadrează string-ul.php. Exemplu: <?php echo $x. print "Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat".$x. Folosind ghilimelele duble.'). într-un string puteţi folosi celelalte ghilimele normal. şi flush() puteţi găsi în manualul oficial pe care îl puteţi lua gratuit de pe site-ul oficial al PHP . ?> Pentru a afişa caracterele speciale folosite de PHP (ghilimelele simple '. ?> afişează în browser: Rezultatul inmultirii lui 1 cu 1 este 2 Dacă am folosi ghilimelele simple (print '. precum şi altele asemănătoare cu acestea.$rezultat. backslash-ul \.. Astfel.net.

php .contact.php . puteţi stabili nivelul 0). si alte informatii lateral informatii generate dinamic partea de incheiere a paginii (footer) După cum puteţi vedea alăturat.php .dacă se foloseşte cod JavaScript în pagini.php .php .css. formează pagina de web generată dinamic.php .php .php .php . în care să includ dinamic conţinutul şi meniul.php se includ mai multe module (scripturi) care luate separat. dar pe acelaşi principiu se poate adapta ideea la un site care preia datele din baza de date.acest fişier conţine codul CSS folosit pentru formatarea şi afişarea paginii HTML. Puteţi introduce în fiecare bucată câte un script php care să genereze respectiva bucată dinamic. pentru a putea avea acces rapid la el în cazul în care doriti să faceţi modificări. pe când daca tot site-ul ar fi fost facut static în HTML. să vă construiţi propriul site. Puteţi vedea acest model într-un fel modular. fiecare bucată este colorată diferit pentru o mai bună vizualizare.conţine codul HTML existent între tagurile <body> şi </body> Dacă există.meniu_vertical. şi dacă există. fiecare fac anumite lucruri. este doar o modalitate de a vedea cum se poate construi un site şi cum se preiau sau trimite variabilele prin intermediul site-ului.conţine partea de jos a paginii În continuare. Astfel.php index. nu am folosit o bază de date. În acest exemplu. fiecare script fiind de fapt un modul care execută anumite operaţii specifice. dar puse împreună.footer. În exemplul meu. head. în forma preferată de dvs. se verifică dacă există fisierul head.continut. o să încerc să vă prezint cum se poate construi un site cu ajutorul limbajului PHP. index. Exemplul prezentat nu este un standard.js. o să vă prezint fiecare modul în parte. în cazul unei modificări.php .php . js. body. anume index. Am numit fiecare script care se ocupă de o anumită parte a site-ului astfe: head.php .meniu_orizontal. pe baza acestui exemplu. am despărţit fiecare parte a unei pagini în bucăţi.body.php . în pagina index.php . la un site cu 100-200 de pagini chiar şi cea mai mică modificare ar fi însemnat un chin.php şi se încarcă sau se opreşte cu un mesaj de eroare.Construieşte un site cu php În continuare. în funcţie de ce link accesează vizitatorul. Astel. am preferat să am o singură pagină.php . se încarcă şi fişierele care conţin meniul orizontal şi/sau vertical. Partea de sus a paginii (head) Partea cu meniul orizontal generat dinamic (partea de body) aici se pot partea in care se afiseaza pune alte meniul continutul paginilor. şi adaptând modelul acesta la necesitaţile voastre. se încarcă şi fişierele cu cod CSS şi JavaScript folosite în pagină.php .în care se setează nivelul de raportare al erorilor (dacă nu doriţi ca vizitatorii să vada eventualele erori raportate de către php./module/data_ora. precum şi fişierul care afişează . va fi mult mai uşor să modificaţi doar scriptul care se ocupa de o anumită parte a paginii.conţine partea dintre tagurile HTML <body> şi conţinutul paginii footer.Apoi.head.în acest fişier se afisează codul html pentru începutul paginii.php .conţine partea dintre tagurile HTML <head> şi </head> body. Puteţi. este de preferat să se salveze codul în acest fişier.php.php .php . css.module.php şi body.

php . în locul datelor de ieşire ale scriptului. în funcţie de linkul cerut.afişează conşinutul paginilor.este un fişier extern. În afară de a furniza nume descriptive fişierelor care conţin scripturile dvs. puteţi include un comentariu care precizează numele fişierului care conţine scriptul. urmate de un spatiu. module. verifică ce fişiere există în directorul MODULE şi le încarcă pe fiecare.Un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori. data_ora. PHP. un comentariu începe cu două caractere slash. puteţi vedea unul din următoarele: .Un mesaj în care se spune că scriptul nu există . Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii. chiar dacă scriptul în sine e corect.conţinutul paginii cerute. prin care sunteţi întrebat dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. se verifică daca acea pagină există şi se încarcă pentru afişare. Iată un exemplu: /* Acesta este un comentariu pe mai multe linii. Dacă vedeţi textul scriptului sau o casetă de dialog prin care sunteţi întrebat . precum şi formulare de contact. De exemplu. trebuie să includeţi în fiecare script atât comentarii care să permită unui cititor să determine cu uşurinţă utilitatea scriptului.O casetă de dialog. scrieţi caracterele /*.este un fişier care atunci când este accesat. cât şi alte informaţii referitoare la script. iar pentru a încheia comentariul.poate fi o pagina externă.php meniu_orizontal. Iată un model sintactic pentru comentariile PHP: // Scrieti aici comentariul dvs. scrieţi caracterele */ Între cele două perechi de caractere. astfel încât acesta să apară în versiunile tipărite ale scriptului.Textul scriptului. în loc de datele de ieşire ale acestuia . dacă preferaţi. footer. inclusiv caractere speciale. linia conţine comentariul. Pe langă acestea. se include şi fisierul module.php . . Totuşi. Uneori. În continuare. puteţi crea un comentariu din mai multe linii şi în alte moduri. După cum se poate vedea. meniu_vertical.php .Un mesaj în care se spune că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script . */ Pentru a începe un comentariu alcătuit din mai multe linii.conşine codul HTML pentru meniul vertical continut. care poate include orice caractere doriţi. dacă doriţi să bagaţi alte scripturi în pagini.php . contact. care afişează câteva informaţii despre vizitator. cu conţinut HTML sau PHP.php . folosind oricâte linii doriţi.conţine codul HTML pentru meniul orizontal.php . puteţi scrie orice text doriţi.php . Dacă se cer pagini externe. O modalitate de a crea un comentariu pe mai multe linii este de a începe fiecare linie cu ajutorul caracterelor //.este fişierul care afişează în josul paginii numele curent al paginii Acest exemplu îl puteţi descărca de aici şi îl puteţi testa şi modifica pe serverul dvs.

de exemplu . De asemenea. precum caracterele de salt la linie nouă sau retur de car. cum ar fi paranteze. Dacă vedeţi un mesaj în care se arată că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script. de exemplu. astfel: $sir = '<a href="index. şirurile pot fi utilizate pentru stocarea datelor numerice.141516". în speţă <?php şi ?> . şirurile pot conţine orice caracter. PHP facilitează includerea în şiruri a unor caractere speciale. Dacă vedeti un mesaj în care se spune că scriptul nu există. urmat de un salt la linie nouă: "Salut! \r\n". este posibil ca să fi tastat incorect adresa URL. Pentru a specifica un şir în PHP. Pentru a include un backslash într-un şir.simbolul dolarului \" . trebuie să folosiţi secvenţa escape adecvată.dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul. şirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate. poate că este necesar să modificaţi permisiunile fişierului script (cmod). Aşa cum am mai spus.php\" target=\"_blank\">Prima pagină</a>". Verificaţi dacă aţi tastat corect adresa URL precum şi dacă aţi ataşat corect la aceasta numele fişierului care conţine scriptul. "3. şirul reprezentând numele "Albert Einstein".ghilimele duble Ca exemplu. Ca atare. folosind un slash numai dacă adresa URL nu se încheie cu un atare caracter.Un marcaj de comentariu (//) care lipseşte sau a fost introdus gresit. cum ar fi scrierea greşită a cuvântului echo .backslash \$ . Şirurile şi caracterele speciale Spre deosebire de numere întregi şi de numere duble. este posibil ca un administrator de sistem să configureze un server PHP astfel încât acesta să impună o altă extensie de fişier.salt la linie noua \r .Neincluderea sau includerea eronată a liniilor de delimitare a scriptului. ghilimele duble sau punct şi virgulă lipsă sau inserate greşit. Sigur. iată un şir care include un retur de car. Reţineţi că fiecare secvenţă escape începe cu un backslash (\).php" target="_blank">Prima pagină</a>'. un şir poate conţine date numerice. . precum nume şi adrese. După cum observaţi deoarece standardul HTML necesită folosirea ghilimelelor pentru a nu se încurca cu codul php am folosit pentru acest sir ghilimele simple. care conţin cu precădere cifre. puteţi include şirul între ghilimele simple astfel: 'Pe ea o cheama "Nikita"' Aceasta este util când doriţi să introduceţi într-un şir taguri HTML. Iată secvenţele escape folosite în PHP: \n .php. care este alcătuită din două caractere backslash. verificaţi dacă nu au apărut următoarele probleme: .retur de car \t . Deşi fişierele script PHP trebuie să aibă.caracter de tabulare pe orizontală \\ . caracterele care alcătuiesc şirul sunt incluse între ghilimele duble. în general. Dacă vedeţi un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare. . prin furnizarea de secvenţe escape care reprezintă caractere speciale. acest cod se poate scrie şi asa: $sir = "<a href=\"index.O eroare de tastare. extensia . Pentru a introduce ghilimele duble în cadrul unui şir fără a folosi secventa escape. este posibil ca extensia fişierului script să fie incorectă sau ca serverul PHP să nu funcţioneze.O eroare de punctuaţie.

Pentru a vă lămuri cum stă treaba cu egalitatea şi atribuirea. cu excepţia operatorului rest.dar personal mi se pare greu inteligibil acest cod şi la un volum mare de date pot apare multe erori datorate scrierii incorecte a codului html în interiorul codului php. !=. Operatorul de egalitate se foloseşte pentru a compara egalitatea a două valori. ci că i-am atribuit (acordat) valoarea sumei celor două.împarţire ('/'). $y = 7. pentru a testa egalitatea. Există cinci astfel de operatori: . rezultatul operaţiei de determinare a restului este întotdeauna un număr întreg. . Dacă operatorul rest este aplicat asupra unor numere reale. . testaţi următorul cod: Cod: <?php $x = 1. Dacă al doilea operand asupra căruia se aplică unul dintre operatorii '/' sau '%' are valoarea 0. definit prin semnul = Dacă scriem $x = 1 nu înseamnă că $x este egal cu 1 ci că i s-a acordat valoarea 1.scădere ('-'). Aceştia operează asupra unor expresii (una. cu excepţia împărţirii al cărei rezultat este întotdeauna un număr real. Aceste operaţii se aplică asupra unor valori care reprezintă tipuri numerice. atunci rezultatul este un număr întreg. Dacă cel puţin unul dintre operanzi (după efectuarea eventualelor conversii necesare) este un număr real. Dacă ambii operanzi sunt numere întregi. Expresiile în care apar astfel de operatori au ca rezultat valori logice (true sau false). Operatori PHP Interpretorul PHP permite folosirea a nouă tipuri diferite de operatori. Dacă scriem $rezultat = $x + $y nu înseamnă că $rezultat este egal cu suma celor două. . doua sau trei) şi furnizează ca rezultat o altă expresie (rezultatul operaţiei corespunzătoare). if ($x == { print } if ($x != { print $y) "$x este egal cu $y". atunci rezultatul va fi un număr întreg. Dacă unul dintre operanzi nu are tip numeric. Opusul său. va fi semnalată o eroare. atunci rezultatul operaţiei va fi tot un număr real. . Operatori aritmetici: Toţi operatorii aritmetici operează asupra a două expresii (operanzi). .rest ('%'). Cel mai des întâlnit operator este cel de atribuire. Nu este permisă împărţirea la valoarea 0.înmulţire ('*'). $y) "$x este diferit de $y". atunci el va fi convertit automat la o valoare întreagă. Operatorul de egalitate este == si se foloseşte cel mai des în propoziţii condiţionale. este operatorul de inegalitate şi se foloseşte în acelaşi scop. Operatori de comparare: Interpretorul PHP pune la dispozitie mai mulţi operatori care pot fi folosiţi pentru compararea a două valori.adunare ('+').

rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite sau au tipuri diferite. Aceşti operatori sunt folosiţi pentru a unii stringuri.'text'.rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite.' (punct) pentru concaternare şi '.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare decât valoarea celei dea doua expresii.?> } Alţi operatori folosiţi pentru compararea valorilor variabilelor sunt: '>' mai mare '>=' mai mare sau egal '<' mai mic '<=' mai mic sau egal Exemplu: Cod: <?php $x = 5. if ($x > $y) { print "$x este mai mare ca $y". '>' .rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică decât valoarea celei dea doua expresii. '<=' .rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii. '===' . Pe lângă acestea există şi operatorul condiţional '?' care are forma expresie1? expresie2:expresie3 şi are ca rezultat valoarea expresiei expresie2 dacă valoarea expresiei expresie1 este true (eventual după conversia la tipul boolean) sau valoarea expresiei expresie3 în caz contrar.'oarecare'.=' (punct şi egal) pentru atribuirea concaternării. } ?> '==' .rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare şi au acelaşi tip.rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare. '!==' . '!=' sau '<>' . '>=' . '<' . } if ($x <= $y) { print "$x este mai mic sau egal cu $y".rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii. în felul urmator: Cod: <?php // concaternarea stringurilor $test = 'Am scris un '. // pe ecran va fi afisat "Am scris un text oarecare" // concaternarea stringurilor cu variabile . $y = 4. print $test. Operatori pentru şiruri de caractere: Operatorii pentru stringuri sunt '.

$text = "Un text ". i-am acorda utilizatorului acces mai departe..$nr. accesul este interzis if (!parola_nu_e_buna) .. // pe ecran va fi afisat "Am scris numarul 5 si un text oarecare" // atribuirea concaternarii $nr = 6. Pentru contruirea expresiilor logice operanzii trebuie să aibă tipul boolean. iar al doilea poate fi o expresie.. // pe ecran va fi afisat "Un text oarecare si numarul 6" ?> Operatori pe biţi şi operatori logici: Interpretorul PHP pune la dispoziţie şase operatori care operează asupra biţilor unui număr întreg sau ai unui şir de caractere.operatorul '||' (OR) if (numele_este_valid) || parola_este_buna) . .disjuncţie exclusivă ('^') . .= "si numarul ". parola nu este bună.SAU (OR).$nr. . $text . . Să presupunem că la intrarea în secţiunea de administrare avem un formular care cere numele şi parola de acces în secţiune. ceea ce nu este de dorit.deplasare la dreapta ('>>').negaţie ('~') . Operatorul '||' returnează TRUE dacă oricare din valorile verificate e TRUE. Operatori de atribuire: Primul operand asupra căruia este aplicat un astfel de operator de atribuire trebuie să fie o variabilă. Scriptul PHP ar putea verifica aceste informaţii pentru a autoriza accesul în secţiune folosind operatorii logici astfel: .disjuncţie ('|') . print 'Am scris numarul '. Trebuie să fim siguri că şi numele şi parola sunt valide. Operatorul '&&' returnează TRUE doar dacă ambele valori verificate sunt TRUE. dacă operatorii au alt tip.deplasare la stânga ('<<').SAU exclusiv (XOR).. valoarea este convertită la o valoare booleană. Aceştia sunt: . $text .NU (NOT).operatorul '&&' (AND) if (numele_este_valid && parola_este_buna) . .conjuncţie ('&') .' si un text '... parola e bună. print $text..operatorul '!' (NOT) if (!parola_e_buna) .SI (AND). accesul este permis Operatorul '!' returneaza TRUE dacă valoarea iniţială de adevăr e FALSE şi FALSE dacă valoarea iniţială este TRUE.' oarecare'. returnează valoarea de adevăr TRUE. dacă atât numele cât şi parola sunt valide putem acorda utilizatorului acces în secţiunea de administrare. Operaţia Varianta scurtă Varianta standard adunare ('+=') $a += 2 $a = $a + 2 . verifică dacă numele sau parola sunt valide şi dacă oricare dintre ele este..= "oarecare ". .$nr = 5. În acest exemplu de pseudocod dacă numele ar fi valid dar parola nu.operatorul 'xor' (SAU exclusiv) Expresia în care apare operatorul 'xor' va avea valoarea true dacă exact unul dintre operanzi are valuarea true . El returnează FALSE dacă oricare dintre ele este FALSE (sau dacă amândouă sunt FALSE). . Returnează FALSE doar dacă amândouă sunt FALSE. Operatorii logici vă vor veni la îndemână în execuţia scriptului atunci când aveţi nevoie să lucraţi cu valori de adevăr.

2. echo $a += $b. $a |= $b. $a %= $b. 1. echo "<TT>$a += $b = ".scădere ('-=') înmulţire ('*=') împărţire ('/=') rest ('%=') conjuncţie ('&=') disjuncţie ('|=') disjuncţie exclusivă ('^=') deplasare la stânga ('<<=') deplasare la dreapta ('>>=') concaternare ('.= "2" $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a = = = = = = = = = = $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -2 *2 /2 %2 &2 |2 ^2 << 2 >> 2 . 1. $b = 2. 2. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo 2. 1. "<br>$a /= $b = ". "<br>$a %= $b = ". 1. $a *= $b. "<br>$a ^= $b = ". 2. $a /= $b. 2. "<br>$a *= $b = ".=') Exemplu: Cod: $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -= 2 *= 2 /= 2 %= 2 &= 2 |= 2 ^= 2 <<= 2 >>= 2 . 1. "<br>$a &= $b = ". . "<br>$a |= $b = ". 1. $a ^= $b. $a = 1. $a -= $b. 1. "<br>$a -= $b = ". "2" <?php $b = 2. $a &= $b. 2. 2.

Operatorul de incrementare duce la creşterea cu 1 a codului ASCII a ultimului caracter din şir dacă acesta este o litera sau cifră. Exemplu: .= $b = ". $a >>= $b. echo "<br>$a <<= $b = ". echo $a <<= $b. Dacă operatorul precede variabila. iar cel de decrementare (--) are ca efect scăderea cu 1 a valorii variabilei. Cu alte cuvinte.= 2 = 12 Operatori de incrementare şi decrementare: Operatorul de incrementare (++) are ca efect creşterea cu 1 a valorii unei variabile. 'a' sau 'A'. sau cifra este '9'. la începutul şirului se adaugă caracterul '1'. valorile variabilelor rămânând nemodificate. "<br>$a . Există o singură excepţie şi anume şirurile care reprezintă numere întregi sau reale.$a = 1. "<br>$a >>= $b = ". 'z' sau 'Z' se aplică acelaşi procedeu şi se trece la antepenultimul caracter. atunci rezultatul expresiei este valoarea obţinută după incrementare sau decrementare. sau cifra '0' şi se încearcă incrementarea penultimului caracter. iar dacă variabila precede operatorul. Dacă aceasta este tot '9'.5 %= 2 = 1 &= 2 = 0 |= 2 = 3 ^= 2 = 3 <<= 2 = 4 >>= 2 = 0 . $a . Aceşti operatori pot fi utilizaţi şi pentru variabile care conţin şiruri de caractere. Decrementarea şirurilor de caractere nu are nici un efect. Acestea sunt incrementate sau decrementate potrivit regulilor pentru valorile numerice. 2. atunci valoarea ei este mai întâi utilizată şi apoi modificată. Rezultatul codului de mai sus este: 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 += 2 = 3 -= 2 = -1 *= 2 = 2 /= 2 = 0. respectiv 'Z'.= $b. atunci ea devine 'a'. 'z' sau 'Z' sau se ajunge la începutul şirului. respectiv 'A'. Incrementarea nu are nici un efect pentru caracterele care nu sunt cifre sau litere. atunci valoarea variabilei este mai întâi modificată şi apoi utilizată. "</TT>". atunci rezultatul expresiei este valoarea variabilei înaintea incrementării sau decrementării. Dacă variabila precede operatorul. 1. dacă operatorul precede variabila. Procedeul continuă până în momentul în care se ajunge la un caracter care nu este '9'. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo echo ?> 2. În cazul în care litera este 'z'. În acest ultim caz. 1. Tipul variabilei poate fi întreg sau real.

".". echo --$a. echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "</tt>.". . echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". echo "</tt>. echo "<br>a = $a". echo --$a.". echo $a++. echo "<br>a = $a". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ".". echo "</tt>. echo $a--.".". echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.Cod: <?php $a = 7. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". $a = "PHP". echo "<br>a = $a". echo $a--. echo "</tt>. echo "<br>a = $a". echo ++$a. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "<br>a = $a". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". $a = 7. echo ++$a. echo $a++. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "<br>a = $a". echo "</tt>. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". echo "</tt>. echo "<br>a = $a".5. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "<br>a = $a".". echo "<tt>a = $a".

".5: Rezultatul operatiei ++a este 9. Noua valoare a variabilei a este PHQ: Rezultatul operatiei ++a este PHR. 8: Rezultatul operatiei --a este 7. Noua valoare a variabilei a este 8. PHR. Noua valoare a variabilei a este 8. 9: Rezultatul operatiei a-.". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei --a este PHR. echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. Noua valoare a variabilei a este 8. Noua valoare a variabilei a este PHP: Rezultatul operatiei a++ este PHP. Noua valoare a variabilei a este 7. echo "<br>a = $a".5.5. PHQ.5: Rezultatul operatiei a-. 9. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. Operatori de execuţie: Interpretorul PHP permite executarea unor comenzi sistem prin intermediul operatorului (` `) . Noua valoare a variabilei a este 9. atunci mesajul respectiv nu va fi afişat. Aceşti operatori sunt utili de exemplu pentru monitorizarea unui download.5. echo "<br>a = $a". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.5. Dacă este aplicat asupra unei expresii care ar duce la afişarea unui mesaj de eroare.este 9. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ".este 9.". Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei a-. scriptul incrementează cu 1 şi afişează valoarea. iar rezultatul acestei comenzi este un şir de caractere care reprezintă şi rezultatul expresiei.5.5. Comanda respectivă este cuprinsă între apostroafele inverse (tasta de lângă 1 deasupra tastei tab). (scriptul îl gândiţi voi. echo "</tt>". Noua valoare a variabilei a este 8. echo --$a.este PHR. Noua valoare a variabilei a este 9. PHR. echo "</tt>. dacă doriţi să ştiţi de câte ori a fost descărcat un fişier dintr-o anumită pagină. echo ++$a.5. 8: Rezultatul operatiei ++a este 9. PHR. 7. echo "<br>a = $a".".5. echo "</tt>.5: Rezultatul operatiei a++ este 7. Noua valoare a variabilei a este 8. echo $a--. Urmatorul script PHP determină execuţia pe server a comenzii help /? şi afişarea rezultatului în fereastra programului de navigare. . La fiecare accesare a fişierului. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". 8. ?> Rezultatul codului de mai sus este: a a a a a a a a a a a a = = = = = = = = = = = = 7: Rezultatul operatiei a++ este 7. 7. echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.echo $a++.5: Rezultatul operatiei --a este 7. doar nu vreţi totul la tavă) Operatori pentru controlul erorilor: În PHP există un operator (@) care permite ignorarea erorilor.

datorită asociativităţii de la dreapta spre stânga a operatorilor de atribuire. $y[4] = 400."</PRE>". $y[5] = 500. din categorii diferite. ?> Rezultatul codului de mai sus este: 100 2 300 4 5 7 Ordinea operaţiilor: Evident. Mai întâi se va efectua atribuirea $b = . $x[7] = 7. echo "$z[1] $z[2] $z[3] $z[4] $z[5] $z[7]". Pentru aceasta a fost definită precedenta şi asociativitatea operaţiilor.`help /?`. Exemplu: Cod: <?php $x[2] = 2. $y[1] = 100. $y[3] = 300. expresiile de tipul $a = $b = 1 sunt valide. ?> Atenţie! Pe unele configuraţii de server nu se permite executarea de comenzi prin intermediul PHP (ca măsură de siguranţă. $y[2] = 200. Toţi operatorii cu aceeaţi precedentă au aceeaşi tip de asociativitate. Dacă cei doi vectori conţin elemente cu aceeaşi cheie. Valoarea expresiilor corespunzătoare operatorilor cu precedenta mai mare va fi calculată înaintea valorilor expresiilor cu o precedentă mai mică. o expresie poate conţine mai mulţi operatori. $x[5] = 5. Dacă o expresie sau o subexpresie conţine numai operatori cu aceeaşi precedentă. atunci este păstrat doar elementul din vectorul care reprezintă primul operand. Trebuie observat faptul că. $z = $x + $y. chiar dacă acestea din urmă au o precedentă mai mare. De exemplu. pentru a modifica ordinea implicită de efectuare a operaţiilor pot fi folosite paranteze pentru a indica faptul că o anumită operaţie trebuie efectuată înaintea altora. atunci operaţiile se vor efectua în ordinea determinată de asociativitatea acestor operatori care poate fi de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta. altfel oricine ar putea da un format sau reboot la server prin intermediul unui script PHP). datorită faptului că operatorul '*' are precedenta mai mare decât cea a operatorului '+'. pentru expresia 1 + 2 * 3 va fi efectuată mai întâi înmulţirea 2 * 3.Cod: <?php echo "<PRE>". trebuie stabilită o ordine a operaţiilor. Operatori pentru vectori: Singurul operator care poate fi aplicat asupra vectorilor este cel de concaternare (+) Rezultatul concaternării a doi vectori este un vector care conţine elementele din cei doi vectori. Pentru a indica ordinea în care trebuie efectuate calculele. $x[4] = 4. Evident.

deci nu sunt echivalenţi din toate punctele de vedere. Tabelul de mai jos conţine o listă cu majoritatea operatorilor din PHP. (selectare) or xor and print = += -= *= /= . deşi operatorii '&&' şi 'and'. ei au precedente diferite. respectiv '||' şi 'or' realizează aceeaşi operaţie.= %= &= |= ^= ~= <<= >>= ?: || && | ^ & == != === !== < <= > >= << >> + . variabila $b va primi valoarea 1 şi. în continuare se va efectua atribuirea $a = 1. deci şi variabila $a va primi tot valoarea 1.1. de de de de de la la la la la Tip asociativitate stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta Tip unar binar binar binar binar Operanzi . datorită faptului că rezultatul unei operaţii de atribuire este valoarea atribuită variabilei care reprezintă primul operand. În acest tabel se observă faptul că. (concaternare) * / % ! ~ ++ -(int) (float) (string) (array) (object) de la stânga la dreapta binar de de de de de de la la la la la la stânga stânga stânga stânga stânga stânga la la la la la la dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta ternar binar binar binar binar binar binar fără asociativitate fără asociativitate de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta binar binar binar binar unar . în sensul că un operator are aceeaşi precedentă cu operatorii de pe linie în care apare şi o precedentă mai mare decât oricare operator aflat pe o linie anterioară. Liniile tabelului indică precedenta.

?> Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web Regula numărul unu a securităţii online este: nu vă încredeţi niciodată în utilizator.de la stânga la dreapta fără asociativitate unar unar @ [ new În tabel este prezentat şi numărul expresiilor asupra cărora acţionează un operand.14159. echo $raza. pow(x. 1.returnează data curentă. ceil(x) . rotunjită la întregul imediat superior. . ridicat la puterea specificată n.) .) . Pentru aceasta trebuie să luaţi în considerare câteva posibile "găuri" de securitate.returnează valoarea absolută a lui x. În continuare sunt câţiva operatori care execută operaţii utile: abs(x) .ini setate pe ON puteţi accesa datele trimise prin formulare .returnează valoarea minimă a unui set de valori. sqrt(x) . $punctaj3).0. $arie = $pi * $raza * $raza. Întotdeauna verificaţi datele trimise către server şi "curăţaţi-le" înainte de a le utiliza. dacă este cunoscută aria pătratului. Acest exemplu calculează lungimea laturilor unui pătrat. rotunjită la întregul imediat inferior. care preia mai multe argumente: $punctaj_castigator = max($punctaj1. $punctaj2. echo $arie. min(x.returnează valoarea x. cei binari asupra a două expresii şi singurul operator ternar asupra a trei expresii. Un alt exemplu calculează aria unui cerc de rază dată: Cod: <?php $raza = 2.returnează numărul x.returnează valoarea maximă a unui set de valori. $pi = 3. În continuare este prezentat modul de utilizare al funcţiei max.. formatată conform conţinutului parametrului f...returnează rădăcina pătrată a lui x Mai jos sunt cateva exemple: $lungime = sqrt($arie). echo "<br>arie = ". y. n) . floor(x) . max(x. Operatorii unari acţionează asupra unei singure expresii. echo "raza = ".returnează valoarea x. y. Menţionez că cele scrise aici sunt doar noţiuni generale.. strftime(f) . . pentru o securitate ridicată ar trebui sa aveţi noţiuni specializate de baze de date şi de administrare a serverelor web. Variabilele globale Având variabilele globale din php.

html pentru a include fişiere în cadrul unei pagini. Implicit în php. atunci când vă aşteptaţi ca baza de date să returneze un singur rând. utilizatorul este logat. Setaţi allow_url_fopen=OFF în php. Ca exemplu. un atacator ar fi putut accesa adresa http://site.ro/fisier. În exemplul de mai sus.ro/fisier. ghilimelele din input vă pot crea probleme serioase.ini magic_quotes_gpc sunt ON pentru a vă proteja de astfel de atacuri. un utilizator rău intenţionat ar putea accesa adresa dvs.php pentru a include în fisier un script localizat pe alt server şi astfel obţine acces către toate resursele sistemului la care are acces PHP.ro/scriptultau. afişa informaţii confidenţiale sau sterge baza de date. 3. În momentul când cineva încearcă să trimita numele şi parola din formular putem seta o variabilă de sesiune $_SESSION['login_count'] care să ţină minte numărul de încercări. Dacă magic_quotes_gpc sunt ON. 4. verificaţi acest lucru şi nu dacă interogarea s-a executat cu succes. folosind parola 'OR' 1=1 oricine poate avea acces pe site deoarece interogarea SELECT * FROM user WHERE nume='un nume oarecare' AND parola=" OR '1=1' este executată cu succes şi returnează un rezultat (toate înregistrarile din baza de date. PHP poate "include" fişiere aflate pe alte servere decât cel care rulează dacă setarea URL fopen wrappers este activată în php.ini. De cele mai multe ori acestă măsură de siguranta este suficientă pentru a preveni încercările de aflare a parolelor. Nu includeţi fişiere străine. Mai mult. Dacă atacatorul aşteaptă o ora sau îşi închide browserul. Această problemă se rezolva uşor folosind sesiunile. PHP adaugă automat caracterul \ înainte de ghilimele dar dacă ele sunt OFF. Verificarea provenienţei cererilor către server este foarte importantă şi în alt caz: formularele de loghin. Formulare Folosiţi metoda POST în formulare atunci când informaţia din acestea urmează să fie introdusă în baza de date. Când valoarea acesteia trece de 3 (încercări nereuşite) nici măcar nu mai interogaţi baza de date pentru a verifica datele trimise. putând rula comenzi de sistem. 2.php?file=http://www. Nu permiteţi includerea fişierelor din altă parte decât de pe serverul vostru. să presupunem că interogarea SQL de verificare a numelui şi a parolei pentru înregistrarea pe site este SELECT * FROM users WHERE nume='$nume' AND parola='$parola' şi dacă interogarea este executată cu succes. dar este bine să verificaţi înainte de a renunţa la addslashes. Cineva care ştie numele de utilizator ar putea încerca să vă găsească parola foarte usor.ini magic_quotes_gpc sunt OFF folosiţi funcţia addslashes pentru a preceda ghilimelele din datele trimise de utilizatori cu caracterul \.ini este distribuit cu globals=off în ultimele versiuni. În acest caz va trebui să puneţi o protecţie suplimentară care să nu permită mai mult de X încercări consecutive eşuate de logare pentru un nume de utilizator. Din acest motiv php. la fel şi pentru POST sau FILES. Dacă scriptul nu este foarte bine gândit. şi ar introduce comentariul lui (exemplu "blabla") în baza voastră de date fără să treacă propriuzis prin site. Ghilimele "magice" Dacă în php. . Includere Încercaţi să evitaţi includerea "vizibilă" a fişierelor în forma http://site. Aşa vă puteţi trezi că nu mai aveţi spaţiu pe server iar în baza de date sunt câteva milioane de comentarii care spun acelaşi lucru "blabla". În acest caz. Dacă variabilele globale sunt OFF în php.ini.ini sau metoda de transmitere a formularului este GET.rau. de fapt). variabilele globale pot prezenta un risc major de securitate. Variabila de sesiune va rămâne în memorie cât timp browserul este deschis şi sesiunea activă (opţiunea implicită a PHP de menţinere a sesiunilor active este de o oră).mai simplu: $variabila în loc de $_GET['variabila'].php? file=cutare. Cu puţină neatenţie din partea voastră atacatorul ar putea accesa astfel de informaţii sensibile din cadrul sistemului. sesiunea va fi închisă şi va putea de alte X ori să se logheze.

OWNER .CHANGES ATTRIBUTES. Folosiţi pentru aceste fişiere extensia . scriem un mic script de verificare a datelor sesiunii înainte de a încărca orice pagină din secţiunea de administrare: session_start().inc fişierelor care conţin biblioteci de funcţii ce urmează a fi incluse şi folosite în cod. dacă sunt accesate direct. este bine ca în toate paginile din această secţiune să încludă o pagină de verificare a accesului.fiecare cu câte 3 setări . dacă aveţi un fişier . . Extensii O practică obişnuită este de a acorda extensia . Setarea poate afecta modul cum poate fi citit. spunem scriptului să încarce prima pagină din secţiunea de administrare: header ("location: admin.inc şi dacă acestea sunt apelate direct ele sunt trimise plain text către browser. if ($_SESSION ['key_admin'] != session_id ()) { print 'Acces neautorizat!'.php care. atunci când accesăm alte pagini din cadrul secţiunii de administrare. PHP nu parsează fişierele cu extensia . vom folosi variabile de sesiune pentru a păstra în memorie câteva informaţii despre autentificare.GROUP .html care pot fi accesate şi văzute. 6. sau . $_SESSION ['parola_encriptata'] = $parolaEncriptata. Toate sesiunile au un id unic. Fiecare program de FTP are în meniul lui setare pentru atributele fişierelor de pe server. De exemplu. un utilizator ar putea accesa paginile din secţiunea de administrare fără să treacă prin formularul de înregistrare.php care trebuie să execute o comandă de scriere pe server într-un fişier .EXECUTE Este bine ca la WORLD să nu daţi decât acces la citire (pentru a putea accesa paginile de pe site) dar nu şi drepturi de scriere sau execuţie (pentru că nu doriţi ca oricine să vă scrie ce vrea în respectivul fişier .php"). un string care seamănă cu rezultatul unei criptări MD5: $_SESSION ['key_admin'] = session_id(). Loguri de acces . $_SESSION ['nume_admin'] = $_POST ['nume']. Aveti 3 tipuri de acces .txt) În programul TOTAL COMMANDER (pe care eu îl folosesc şi pentru FTP) setarea atributelor pe server se face din meniul FILES . } 8. După autentificarea propriu-zisă.5. Pe lângă acestea.txt trebuie să îi daţi dreptul să poata fi executat iar la fişierul .WRITE .setarea atributelor Comanda CHMOD (abreviere pentru change mode permissions of a file) este folosită pentru a schimba modul de acces (de permitere) a fişierelor şi directoarelor de pe server. Pornim întâi sesiunea după care trecem la salvarea informaţiilor în ea ca în exemplul de mai jos: session_start(). Această pagina va verifica la fiecare accesare dacă utilizatorul este înregistrat şi are acces pe pagina respectivă şi permite rularea paginii doar dacă utilizatorul este înregistrat. pentru a le verifica mai târziu. 7. vor fi rulate fără să afişeze informaţiile conţinute în ele. Comanda CHMOD . În continuare pentru a împiedica accesul neautorizat la paginile din această secţiune. pentru o şi mai mare siguranţă.READ .inc. Cu autentificare făcută. vom salva id-ul sesiunii în altă variabilă. exit.txt. unde accesul este restrictionat doar la membrii de exemplu. sau cum se poate executa un fişier pe server.WORLD .txt trebuie să îi daţi dreptul de a se putea scrie în el. Fără această verificare. Cookies Dacă aveţi o secţiune de administrare pe site. Nu puneţi informaţii sensibile (precum nume şi parola) în fişiere cu extensia .

txt for http://www.php în subdirectoare Dacă aveţi mai multe directoare şi subdirectoare pe server este recomandat pentru a preveni accesul la datele aflate în aceste directoare să introduceţi în fiecare director o pagină numită index.far-php. (la subdirectoare ştergeţi directorul sau salvaţi un alt fişier . nici altcineva nu o va putea afla chiar dacă are acces la baza de date). Criptarea parolelor cu MD5 Parolele care sunt salvate în baza de date este recomandat să le ţineţi criptate.. Dacă de exemplu ip-ul 192.tutoriale. sau sa scrieti prin FTP un nou fişier .1.Pentru o verificare ulterioară a persoanelor care încearcă să intre în paginile restrictionate de pe site.1 nu doriţi să aibă acces la acel director scrieţi Deny from 192. Aşa veţi ştii cine a încercat să vă spargă site-ul şi puteţi crea un script care sa verifice de exemplu ip-ul şi dacă corespunde cu unul din cele care sunt blocate să nu aibă acces la nici una din pagini (chiar dacă găseşte userul şi parola corecte) 9. trebuie să creaţi un fişier numit robots. Pentru mai multă siguranţă. În el scrieţi următoarele comenzi: # robots. ora. 12. astfel dacă cineva încearcă să citeasca parolele le va vedea criptate. toată lumea are acces. am găsit pe web un mic script care verifică tipul de browser şi dacă nu este un browser cunoscut nu permite accesul (dacă cineva încearcă să citească paginile cu programe spion sau gen web offline). Roboţii de căutare Motoarele de căutare pot indexa tot ce se află la voi pe site. Pagina index. Astfel minimizati riscul să intre cineva şi să vadă tot ce este în aceste subdirectoare. .htaccess Pentru a bloca accesul la un anumit director (sau chiar la tot site-ul) puteti crea un fişier numit . este bine să salvăm în baza de date (sau într-un fişier text) numele. INSERT INTO admin VALUES ("administrator".htaccess) În cazul în care după de aţi pus fişierul pe server nu îl vedeţi. Criptarea folosind md5 nu este reversibila (şi astfel nici dvs. semnătura browserului şi ip-ul.168.168. Fişierul .1.1 Atenţie. să nu vă blocaţi singuri ip-ul la site.txt care să se afle în directorul principal de pe site (nu în subdirectoare).htaccess (cu punct înainte) în care să introduceţi ip-ul care doriţi să îl blocaţi (sau care să aibă acces) Order Deny.html sau index. că altfel trebuie să luaţi legătura cu administratorul serverului să steargă fişierul ca să puteţi intra din nou pe site.Allow Allow from all În exemplul de mai sus.php care să facă redirectarea automat către pagina principală a site-ului. Dacă doriţi ca un fişier sau director să nu fie indexat de către motoarele de căutare. 11.htaccess. 10. data.ro User-agent: * Disallow: /cache/ Disallow: /admin disallow: /search unde pentru fiecare director sau fişier se specifică locaţia şi numele. md5("parola")). parola criptata. el este acolo dar serverul seteaza acest nume de fişier ca fişier ascuns.

Practic. cele spuse mai sus nunt doar cateva indicii şi idei pentru a vă putea proteja mai bine paginile.Cum am specificat şi la începutul acestui articol. În PHP.'.else În foarte multe cazuri dorim să executăm o altă instrucţiune dacă valoarea expresiei condiţie este false. Aşadar un bloc de instructiuni (o instrucţiune compusă).. Folosind construcţii de tipul if .. Construcţia if . instrucţiunile compuse au următoarea sintaxa: { instructiune #1 instructiune #2 . codul anterior poate fi scris astfel: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 .else vom obţine o secvenţă de tipul: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 else . obţinem instrucţiunile compuse care sunt formate din mai multe instrucţiuni simple. instructiune #n } Instrucţiunile care formează instrucţiunea compusă pot fi de orice tip: orice structură de control. Astfel. aceasta înlocuieste un else urmat de un if.. Folosind această structură. în PHP. separate prin caracterul '.else în acest scop. suntem nevoiţi să grupăm mai multe instrucţiuni pentru a forma un bloc. instrucţiunile PHP sunt separate prin caracterul '. suntem nevoiţi să folosim structuri alternative îmbricate în diferite scopuri. Structuri de control în PHP După cum ştiţi. Deseori. În PHP sintaxa acestei structuri este următoarea: if (conditie) instructiune Folosirea unei astfel de structuri indică faptul că instrucţiunea se va executa dacă şi numai dacă valoarea expresiei conditie (eventual după conversia la tipul boolean) este true.'. Structura if Una dintre cele mai importante structuri în orice limbaj este cea alternativa. În PHP putem utiliza o construcţie de tipul if . este delimitat de acolade. elseif (conditie #n) instructiune #n else instructiune #n+1 Limbajul PHP permite folosirea unei prescurtări şi anume construcţia elseif. Sintaxa este: if (conditie) instructiune #1 else instructiune #2 Construcţia elseif Uneori. alte instrucţiuni compuse etc..

Trebuie observat faptul că else şi elseif nu sunt structuri. pentru orice structură de control PHP. dorim să folosim bucle posterior condiţionate.. atunci ar trebui să folosim instrucţiunile compuse. elseif (conditie #n) instruciune #n else instructiune #n+1 Sintaxe alternative Dacă dorim să se execute mai multe instrucţiuni când este indeplinită o anumită condiţie. Din acest motiv. De exemplu. ci doar endif-uri.while Uneori. putem înlocui acolada deschisa prin caracterul ':' şi acolada închisă printr-un cuvânt cheie opţinut prin adăugarea prefixului end la cuvântul cheie care indică structura de control.. ele fiind simple construcţii folosite în cadrul structurii if. Pentru a folosi o buclă anterior condiţionată vom utiliza structura while. Si pentru această structură avem la dispoziţie o sintaxă alternativă şi anume: while (conditie): grup instructiuni endwhile. nu vom avea niciodată endelse sau endelseif. elseif (conditie #n) grup instructiuni #n else grup instructiuni #n+1 endif. . Trebuie observat faptul că este posibil ca instrucţiunea să nu fie executată niciodată. Structura while Majoritatea script-urilor PHP vor conţine cicluri..while a cărei sintaxă este: do instructiune while (conditie). Sintaxa acestei proceduri este: while (conditie) instructiune Efectul acestei structuri este executarea instrucţiunii atât timp cât valoarea expresiei condiţie (eventual după conversia la tipul boolean) este true. Aşadar. instructiune #n endif Practic. în PHP avem la dispoziţie structura do . În acest scop. pentru o structură if vom scrie: if (conditie): instructiune #1 instructiune #2 . Structura do ... sintaxa alternativă pentru o structură if în care se folosesc construcţii else şi elseif este următoarea: if (conditie #1) grup instructiuni #1 elseif (conditie #2) grup instructiuni #2 elseif .elseif ..

Singura diferenţă faţă de structura while este faptul că valoarea condiţiei este determinată. codul PHP pentru cele trei variante este prezentat mai jos. de fiecare dată. instrucţiunea va fi executată cel puţin o dată. Sintaxa este foarte asemănătoare cu cea din limbajele C/C++ şi Java şi anume: for (expresie #1. ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive . $i++): echo "<b><font size = 3 ". Structura for O alternativă cu o funcţionalitate mai ridicată pentru utilizarea buclelor este structura repetitivă for. iar celelalte cu albastru. Ca urmare. Instrucţiunea este executată cât timp cea de-a doua expresie are valoarea true. după executarea instrucţiunii. expresie #3): instructiune endfor. iar cele impare care sunt divizibile cu 3 cu verde. endfor. în cazul în care o expresie lipseste. Numerele pare vor fi scrise cu roşu. else echo "blue". Putem utiliza oricare dintre cele trei structuri repetitive. expresie #3) instructiune Prima expresie este evaluată o singură dată. înainte de începerea execuţiei ciclului. De fiecare dată. este evaluată cea de-a treia expresie. Pentru structura for poate fi folosită şi următoarea sintaxă alternativă: for (expresie #1. Oricare dintre cele trei expresii poate lipsi. Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla for // Exemplu for ($i = 1. după executarea instrucţiunii. Nu există o sintaxă alternativă pentru această structură. expresie #2. $i <= 15. Vom folosi o structură repetitivă pentru a afişa numerele şi o structură alternativă pentru a determina culoarea cu care vor fi afişate. Exemple În continuare aveţi un exemplu care afişează numerele cuprinse între 1 şi 15. elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". se consideră că ea are valoarea true. echo "color = ". if ( ! ($i % 2)) echo "red". echo "> $i </font></b>". expresie #2.

$i++. do { echo "<b><font size = 3 ". ea nu poate fi folosită decât împreună cu vectorii. Există două sintaxe acceptate pentru această structură şi anume: foreach (expresie_vectoriala as $valoare) instructiune . elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". else echo "blue". echo "> $i </font></b>". $i++. echo "> $i </font></b>". ?> Rezultat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Structura foreach Această structură poate fi folosită pentru a realiza o iteraţie printre toate elementele unui vector.while // Exemplu $i = 1. } while ($i <= 15).// Bucla while // Exemplu $i = 1. while ($i<=15) { echo "<b><font size = 3 ". else echo "blue". Aşadar. } ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla do . if ( ! ($i % 2)) echo "red". if ( ! ($i % 2)) echo "red". echo "color = ". elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". utilizarea sa asupra unei variabile de alt tip duce la apariţia de erori. echo "color = ".

3. $b[0][1] = "b". // un vector obisnuit $a = array (1. foreach ($a as $v) echo "<li><i>Valoarea curenta este </i>:<tt>$v</tt>\n<br>". "doi" => 2. 10). În continuare este un exemplu de folosire a celor doua sintaxe ale structurii foreach. Execuţia ciclului se încheie în momentul în care nu mai există alte elemente în vector. } // o matrice $b[0][0] = "a". foreach ($a as $v) { echo "<li><tt>\$a[$i] => $v</tt>\n <br>". atunci la fiecare iteraţie valoarea elementului curent este atribuită variabilei $valoare şi apoi se trece la elementul următor (a cărui valoare va fi atribuită variabilei la următoarea iteraţie). foreach ($a as $k => $v) { echo "<li><tt>\$a[$k] => $v</tt>\n". 2. contorizarea elementelor si afisarea num arului de ordine al elementului curent */ $i = 0. Cod: <?php // structura foreach echo '<table width="100%"><tr><td with="50%">'. } /* un vector ale carui elemente sunt identificate prin chei */ $a = array ( "unu" => 1.sau foreach (expresie_vectoriala as $cheie => $valoare) instructiune Dacă se utilizează prima variantă. $b[1][0] = "c". echo "</ul><td><width = 50%><b>Parcurgere cu afisarea cheilor: </b><ul>" . "trei" => 3. "zece" => 10 ). echo "</ul><b>Parcurgerea unei matrice:</b><br><tt>". /* parcurgerea vectorului. $b[1][1] = "d". $i++. . echo "<b>Parcurgerea unui vector:</b><br><ol>". Singura diferenţa care apare în cazul utilizării celei de-a doua variante este faptul că la fiecare iteraţie valoarea cheii elementului curent este atribuită variabilei $cheie. echo "</ol><b>O alta parcurgere: </b><ul>".

4. O soluţie ar fi folosirea unor structuri if îmbricate sau a uneia singure în care apar mai multe construcţii elseif. Dacă folosim structura if. echo "<br>". 4. ?> Rezultatul codului de mai sus este: Parcurgerea unui vector: Parcurgere cu afisarea cheilor: 1. // un vector generat dinamic foreach (array (1.foreach ($b as $v1) { echo "&nbsp. 2. echo "</tt></td></tr></table>".". secvenţa de cod va fi următoarea: if ($variabila == instructiune #1 elseif ($variabila instructiune #2 elseif ($variabila instructiune #3 elseif ($variabila instructiune #4 else instructiune #5 valoare #1) == valoare #2) == valoare #3) == valoare #4) .".&nbsp. Să presupunem că o anumită variabilă poate avea cinci valori distincte şi pentru fiecare valoare trebuie executată o anumită instrucţiune. Valoarea curenta este :1 Valoarea curenta este :2 Valoarea curenta este :3 Valoarea curenta este :10 • • • • $a[unu] => 1 $a[doi] => 2 $a[trei] => 3 $a[zece] => 10 O alta parcurgere: Parcurgerea unei matrice: • • • • $a[0] => 1 $a[1] => 2 $a[2] => 3 $a[3] => 10 a b c d Parcurgerea unui vector generat dinamic: 1 2 3 4 5 Structura switch În anumite cazuri trebuie să efectuăm anumite operaţii în funcţie de anumite valori ale unei expresii. } echo "</tt><br><b>Parcurgerea unui vector generat dinamic: </b><br><tt> &nbsp.&nbsp. 3. foreach ($v1 as $v2) echo "$v2\n". 2. 3. 5) as $v) echo "$v\n".

Folosind structura switch. se execută instrucţiunile corespunzătoare construcţiei default. Instrucţiunea poate fi urmată de un argument care indică numărul de structuri îmbricate a căror execuţie se încheie. Instrucţiunea break Această instrucţiune poate fi folosită pentru a întrerupe forţat execuţia unui ciclu sau a secvenţei de instrucţiuni corespunzătoare unei structuri switch. Următoarea secvenţă de cod PHP realizează parcurgerea elementelor unui vector de numere întregi până în momentul în care se întâlneşte un număr negativ.. toate instrucţiunile începând cu cea corespunzătoare valorii respective (până la sfârşitul blocului swich) vor fi executate. case valoare #3: instructiune break. vom considera că parcurgem elementele unei matrice pătratice cu n elemente şi n coloane până în momentul în care întâlnim o valoare nulă.. numere reale sau şiruri de caractere. ?> Mai departe aveţi cazul în care este întreruptă execuţia mai multor cicluri. case valoare #4: instructiune break. Dacă valoarea expresiei nu corespunde nici uneia dintre valorile corespunzătoare construcţiilor case. atunci nu se execută nici o instrucţiune. . secvenţa echivalentă este: swich ($variabila) { case valoare #1: instructiune break. Cod: <?php foreach ($a as $v) if ($v < 0) break. care va fi prezentată mai jos. Trebuie precizat faptul că valorile corespunzătoare construcţiilor case pot fi numere întregi. case valoare #n: grup instructiuni #n [default: grup instructiuni #n + 1] } Pentru început se determină valoarea expresiei şi apoi se verifică dacă aceasta apare ca valoare pentru una dintre construcţiile case. case valoare #5: instructiune break. Valoarea implicită este 1. case valoare #2: instructiune break. Dacă aceasta lipseste. } #1 #2 #3 #4 #5 Prezentăm în continuare sintaxa generală a structurii switch: switch (expresie) { case valoare #1: grup instructiuni #1 case valoare #2: grup instructiuni #2 . deci se întrerupe execuţia unei singure structuri. Execuţia acestor instrucţiuni poate fi întreruptă dacă este folosită instrucţiunea break. În caz afirmativ. nu pot fi utilizate obiecte sau vectori.

poate apărea un argument care indică numărul structurilor îmbricate asupra cărora are efect. Instrucţiunea continue Această instrucţiune este folosită pentru a întrerupe execuţia secvenţei de instrucţiuni din interiorul unui ciclu şi trecerea la următoarea iteraţie. } ?> Următorul exemplu ilustrează efectul folosirii argumentelor pentru instrucţiunea continue.while şi switch. echo $v. while (1) { echo "??Ciclul #3<br>\n". Cod: <?php foreach ($a as $v) { if ($v <= 1000) continue.<br>\n". foreach. La fel ca şi în cazul instrucţiunii break. do . În cazul instrucţiunii for. } echo "Acest mesaj nu va fi afisat niciodata. $i++) for ($j = 0. $j++) if ( ! $a [$i] [$j] ) break 2. $i < $n. . continue 3. $j < $n. Exemplul următor realizează afişarea elementelor unui şir de numere întregi care sunt mai mari decât 1000. Cod: <?php $i = 0. ?> Instrucţiunea break poate fi utilizată pentru întreruperea execuţiei secvenţelor de instrucţiuni corespunzătoare structurilor for. while ($i++ <5) { echo "Ciclul #1 <br>\n". while. while (1) { echo "??Ciclul #2 <br>\n".Cod: <?php for ($i = 0. înainte de următoarea iteraţie se evaluează (execută) expresia de incrementare (expresia #3 din sintaxa generală).

} Rezultatul codului de mai sus este: Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Alte structuri PHP Există mai multe alte structuri PHP care pot fi utilizate în anumite scopuri... execuţia funcţiei se încheie. require. $param2. Despre funcţii în PHP În PHP funcţiile pot fi definite de către utilizator folosind următoarea sintaxă: function numef ($param1. Interpretorul PHP consideră că secvenşa din fişierul inserat se află în fişierul din care s-a "comandat" inserarea în poziţia în care apare structura de inserare. implicit. O altă structură este declare care permite crearea unor directive în execuţie.. În exemplul următor se calculează cu ajutorul unei funcţii PHP. $paramN) { // instructiuni } În PHP o funcţie poate fi definită oriunde în cadrul script-ului şi în interiorul unei funcţii poate să apară orice secvenţă validă de cod care include definirea de alte funcţii şi definiţii de clase. include_once şi require_once pot fi utilizate pentru a "insera" anumite instrucţiuni care sunt păstrate într-un alt fişier (document). Vom aminti acum câteva dintre ele: Structurile include.<br>\n". Cod: . În momentul în care este întâlnită construcţia return. acestea sunt transmise prin valoare. .?> } echo "Nici acest mesaj nu va fi afisat niciodata. şi. Pentru ca funcţia să returneze un rezultat se foloseşte construcţia return care primeşte ca parametru o expresie care reprezintă valoarea funcţiei. pătratul unui număr. Funcţiile PHP trebuie să utilizeze instrucţiunea return pentru a furniza un rezultat. Argumentele unei funcţii trebuie separate prin virgulă.

fapt care implică modificarea valorii parametrilor şi păstrarea noii valori după ce execuţia funcţiei s-a încheiat. de redefinire a ei după ce aceasta a fost definită în cadrul scriptului respectiv şi nu există nici posibilitatea de anulare a unei funcţii."<br>".$s. script: Iesire din modificExt: Iesire din a doua functie."</b>". Nu există posibilitatea de supraâncărcare a unei funcţii. ?> Rezultatul codului va fi: 4^2=16 Transmiterea parametrilor prin referinţă Pentru a transmite parametri unei funcţii prin referinţă. echo "<b>In modificInt: </b>". Următorul exemplu indică modul în care se modifică valoarea unei variabile în interiorul unie funcţii şi modul în care această modificare este resimţită în exteriorul acesteia: Cod: <?php function modificInt ($s) { $s . echo "<b>In script: </b>"."."<br>". } echo "4^2=<b>"."<br>". modificExt ($s). .$s. în momentul definirii funcţiei. } function modificExt (&$s) { $s .= " a doua functie."<br>".$s. se foloseşte operatorul '&' înaintea numelui parametrului formal. echo "<b>In script: </b>". echo "<b>In script: </b>". ?> Rezultat: In In In In In script: Iesire din modificInt: Iesire din prima functie. echo "<b>In modificExt: </b>".<?php function patrat($n) { return $n * $n.= " prima functie.$s.$s. } $s="Iesire din ". modificInt ($s).patrat(4)."<br>".". script: Iesire din a doua functie.

în caz contrar interpretorul PHP nu poate să decidă cărui parametru să-i atribuie valoarea de pe o anumită poziţie din lista de parametri. Funcţiile care folosesc un număr variabil de parametri nu au nici o particularitate în ceea ce priveşte definirea lor. Următorul exemplu ilustrează modul de folosire al funcţiilor când acestea au parametri formali cu valori implicite: Cod: <?php function comanda($s='cafea') { return "Ati comandat ". dacă se apeleaza transform (50). dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare. } echo comanda(). primul parametru are numărul de ordine 0. De exemplu.func_get_args( ) . dar pentru a putea accesa parametri se vor folosi următoarele funcţii predefinite: . Ati comandat suc.func_num_args( ) . . Funcţii cu număr variabil de parametri O altă facilitate a limbajului PHP este aceea că oferă programatorului posibilitatea de a utiliza funcţii care au un număr nedeterminat de parametri. echo "<br>". dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare.returnează valoarea parametrului care se află pe pozitia arg_num în lista de parametri. a cărei valoare implicită este 10.".$s. echo comanda("suc"). Aceste funcţii se definesc la fel ca cele prezentate anterior. . dacă avem o funcţie a cărei declaraţie este function transform ($baza=10. dacă este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare.". atunci se va considera că are valoarea implicită. interpretorul nu atribuie valoarea 50 parametrului $nr. în cazul în care parametrul actual lipseşte. În cazul în care se folosesc parametri cu valori implicite este necesar ca orice parametru care are o valoare implicită să se afle în partea dreaptă a tuturor parametrilor pentru care nu se folosesc valori implicite.func_get_arg(arg_num) . ?> Rezultat: Ati comandat cafea. şi.această funcţie returnează numărul parametrilor funcţiei care a apelat-o.Parametri cu valori implicite În PHP parametrii formali pot avea valori implicite. ci parametrului $baza şi generează o eroare deoarece lipseste valoarea parametrului $nr. .returnează un tablou unidimensional care conţine valorile parametrilor pe care funcţia apelantă i-a primit. $nr) si care returnează rezultatul transformării lui $nr din baza 16 în baza $baza.

2. Pentru ca o funcţie să poată returna o referinţă. "procesoare". $i++) { print_r(func_get_arg($i)). ?> Rezultat: Comanda: 1 calculator 2 procesoare configuratie Array ( [0] => local [1] => 2 [2] => 3 ) Valorile returnate de funcţii Rezultatul obţinut după apelarea unei funcţii poate avea orice tip. O funcţie poate să returneze chiar şi liste sau obiecte. $i<func_num_args(). "con figuratie". 2. iar al doilea exemplu afişează aceeaşi listă folosind numai funcţia func_get_args. Cod: <?php function lista_parametri() { for ($i=0. 3)). 1. "c onfiguratie". Acest operator trebuie să apară înaintea numelui funcţiei şi în . 2. ?> Cod: <?php function lista_parametrii() { foreach(func_get_args() as $i) { print_r ($i). "calculator". "calculator". } } echo lista_parametri("Comanda:". aceasta trebuie declarată folosindu-se operatorul '&' înaintea numelui funcţiei. Primul exemplu afişează lista parametrilor funcţiei folosind funcţia func_num_argsşi func_get_arg. array("local". "procesoare".În continuare aveţi 2 exemple de utilizare a acestor funcţii. } } echo lista_parametrii ("Comanda:". echo "<br>". 3)). 2. array("local". echo "<br>". 1. În PHP există un caz special de rezultat numit referinţă.

în anumite cazuri. unset. acesta caută funcţia pe care variabila o referă şi în cazul în care există. isset. return $s. o variabilă va primi ca valoare numele funcţiei scris între ghilimele simple sau duble. Spre deosebire de majoritatea limbajelor de programare moderne. Variabilele de tip funcţie O altă facilitate a limbajului PHP în ceea ce priveşte funcţiile este aceea că suportă variabile de tip funcţie. şi anume. } $operatie = 'produs'. . $z = &refer(). } $s = "Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei.momentul când o variabilă primeşte ca valoare referinţa rezultată din apelul funcţiei. poate duce la efecte neaşteptate ale executării unui script PHP. empty. Pentru a atribui un nume de funcţie unei variabile în PHP se foloseşte aceeaşi construcţie ca în cazul atribuirii unui şir de caractere. În exemplul următor se defineşte o funcţie al cărui rezultat îl constituie o referinţă: Cod: <?php function &refer() { global $s. o funcţie PHP poate să returneze o referinţă la o variabilă care a fost declarată în interiorul funcţiei. Acest lucru este util atunci când se folosesc liste de funcţii pentru prelucrarea anumitor tipuri de date. În cazul în care interpretorul PHP găseşte un nume de variabilă urmată de o listă de parametri. În alte limbaje de programare efectele devin uneori fatale. însă acest lucru nu este indicat deoarece. Mai jos aveţi un exemplu care ilustrează modul de lucru cu variabilele de tip funcţie. ?> Rezultat: Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei. o execută. $b) { return $a * $b. include etc.". 5). echo $z. } function suma($a. $b) { return $a + $b. $rez = $operatie(4. Cod: <?php function produs($a. Variabilele de tip funcţie nu funcţioneaza cu construcţii ale limbajului ca echo.

// definitia functiei } ..echo "4 * 5 = <b>"....."</b><br>". // definirea functiei } } ?> Pentru numele unei clase poate fi utilizat orice identificator permis în PHP cu o singură excepţie: sdtclass. function nume_functie_n (parametri) { . În PHP funcţiile ale căror identificatori încep cu _ sunt considerate funcţii magice şi utilizarea acestora nu este recomandată. ?> Rezultat: 4 * 5 = 20 4+5=9 Clase şi obiecte în PHP O clasă este o colecţie de variabile şi funcţii care operează asupra variabilelor respective.$rez.. Mai jos aveti un exemplu de clasă în care initializările nu sunt corecte: Cod: <?php . acest identificator este folosit de PHP în scopuri interne. $operatie = 'suma'. Pentru a iniţializa variabilele cu valori care nu sunt constante trebuie folosit un constructor. var nume_variabila_m // metode function nume_functie_1 (parametri) { . $rez = $operatie(4. În PHP. Sintaxa folosită pentru declararea unei clase în PHP este: Cod: <?php class nume_clasa { // date membre var nume_variabila_1 .. echo "4 + 5 = <b>"..$rez. datele membre nu pot fi iniţializate decât cu valori constante. 5)."</b><br>".

respectiv 6. } } ?> Pentru a crea un obiect de tipul Aritmetica vom utiliza o instrucţiune de tipul: $aritm = new Aritmetica. Vom obţine rezultatele 5. Cod: <?php class Aritmetica { var x = 2. pentru a afişa suma sau produsul celor două numere vom putea apela cele două metode astfel: echo $aritm -> Suma ( ). Acum putem utiliza metodele clasei.class Nepermis { var $data = date("Y-m-d"). respectiv 20. ele pot fi privite ca fiind "amprentele" variabilelor propriu-zise. } ?> Obiecte În PHP clasele sunt considerate a fi tipuri de date. echo $aritm -> Produs ( ). Pentru a crea o variabilă al cărei tip este o clasă trebuie utilizat operatorul new. . Valorile datelor membre pot fi şi ele modificate prin instrucţiuni de tipul: $aritm -> x = 5. var $nume = $prenume.'Claudiu'. function Suma () { return $this -> x + $this -> y. În continuare vom defini o clasă Aritmetica cu două date membre x şi y care sunt numere întregi şi două metode care realizează adunarea. Dacă. respectiv înmulţirea lor. $aritm -> y = 4. în urma modificării apelam din nou metodele Suma( ) şi Produs( ). var y = 3. } function Produs() { return $this -> x * $this -> y. "pantof"). var $obiecte = array ("minge". rezultatele vor fi 9. var $dest = 'Mihai '.

în PHP nu este permisă moştenirea multiplă. o să adaug încă o variabilă şi o să crez două noi funcţii: una pentru calculul sumei celor trei variabile şi una pentru calcularea produsului lor: Cod: <?php class Aritmetica3 extends Aritmetica { var z = 4. function Salut() { return $this -> salut. Pentru a extinde o anumită clasă se utilizează cuvântul cheie extends. Pentru a usura definirea unor astfel de clase a fost introdus conceptul de extindere (derivare) a claselor. O clasă derivată va păstra toate proprietăţile şi metodele clasei pe care o extinde şi poate conţine diferite proprietăţi şi metode noi. Extinderea claselor Deseori este necesară definirea unor clase cu proprietăţi (date membre) şi metode asemănătoare. ή următorul exemplu voi extinde clasa Aritmetica. O anumită clasă poate avea o singură clasă părinte. aşadar."<br>". Nu există nici o posibilitate de a elimina din clasa derivată anumite proprietăţi sau metode ale clasei de bază. ?> Rezultatul codului de mai sus este: Salut PHP4! În acest exemplu a fost utilizată pseudo-variabila $this. } } ?> . echo $salutare -> Salut(). } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z.Cod: <?php class PHP4 { var $salut = "Salut PHP4!". Aceasta este folosită pentru a indica faptul că se operează asupra unei date membre a obiectului curent. function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z. } } $salutare = new PHP4.

$aritm3 -> x = 5."<br>". echo "Produsul celor trei numere: "."<br>". cât şi metodele definite în cadrul clasei de bază Aritmetica: Suma( )şi Produs( ). echo $aritm3 -> Suma(). } } $aritm3 = new Aritmetica3. $aritm3 -> y = 4."<br>". var $y = 3.</b>". echo "<br>". echo $aritm3 -> Produs().Dacă definim un obiect prin intermediul unei instrucţiuni de genul: $aritm3 = new Aritmetica3. echo $aritm3 ->Suma(). echo "Produsul primelor doua numere: ". } function Produs() { return $this -> x * $this -> y. } } class Aritmetica3 extends Aritmetica { var $z = 4. echo "<b>Inainte de modificare. $aritm3 -> z = 3. echo "Suma primelor doua numere: ". Cod: <?php class Aritmetica { var $x = 2. echo $aritm3 -> Produs()."<br>". function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z. . function Suma() { return $this -> x + $this -> y. } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z. În continuare aveţi un exemplu care ilustrează modul în care pot fi create şi utilizate clasele derivate. echo "<br><br>". echo "Suma celor trei numere: ". atunci pentru acest obiect vom putea utiliza atât metodele definite în cadrul clasei Aritmetica3: Suma3( )şi Produs3( ).

$aritm3 -> Produs3().</b><br>". se utilizează constructorul clasei de bază.echo echo echo echo echo echo echo echo echo echo ?> "<b>Dupa modificare. În cazul în care nu este definit un constructor pentru o anumită clasă. Suma primelor doua numere: 12 Produsul primelor doua numere: 60 Suma celor trei numere: 12 Produsul celor trei numere: 60 În PHP clasele trebuie definite înaintea utilizării lor. "Produsul celor trei numere: ". Constructori Un constructor este o metodă (funcţie) a unei clase care este apelată automat în momentul în care este creată o nouă instanţă a clasei (cu ajutorul operatorului new). va fi apelat constructorul clasei A. în momentul creării obiectului corespunzător variabilei $b."<br>". dacă aceasta există. De exemplu. este considerată ca fiind un constructor. pentru următoarea secvenţă de cod. aşadar clasa părinte va fi definită întotdeauna înaintea clasei fiu. iar acestea pot fi optionale. În PHP. $aritm3 -> Produs3(). Rezultatul codului de mai sus este: Citat: Inainte de modificare. "Suma celor trei numere: ". "Suma primelor doua numere: "."<br>". Constructorii pot fi folosiţi pentru iniţializarea datelor membre cu valori care nu sunt constante. Cod: <?php class A { function A() . orice funcţie care are acelaşi nume cu clasa în interiorul căreia este definită. se recomandă stabilirea unor valori implicite pentru toate argumentele constructorului."<br>". Ei pot avea argumente."<br>". $aritm3 -> Suma3(). $aritm3 -> Suma3(). "<br>". Pentru a putea utiliza clasa fără a specifica nici un parametru în momentul creării unui obiect. Suma primelor doua numere: 5 Produsul primelor doua numere: 6 Suma celor trei numere: 5 Produsul celor trei numere: 6 Dupa modificare. "Produsul primelor doua numere: ".

În majoritatea limbajelor de programare există funcţii speciale numite destructori care sunt apelate automat în momentul "distrugerii" unui obiect. $b = new B. <br>". Operatorul :: Uneori este utilă folosirea unor metode sau variabile ale clasei de bază sau ale unei clase care nu a fost instanţiată încă. $b -> exemplu(). În PHP nu există destructori. } } ?> În PHP apelul constructorului clasei de bază trebuie să fie explicit dacă este necesară executarea operaţiilor corespunzătoare.{ echo "Constructorul clasei A<br>". } } A :: exemplu(). A :: exemplu(). ?> . } } class B extends A { function C() { echo "O functie obisnuita a clasei B.<br>". } } class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". În acest scop a fost introdus operatorul :: Pentru a descrie modul de utilizare al acestui operator voi prezenta mai întâi un exemplu: Cod: <?php class A { function exemplu() { echo "Functia clasei de baza. } function B() { echo "O functie obisnuita a clasei A. $b = new B.<br>".

Aşadar. dar nu putem avea variabile ale claselor. deoarece funcţiile nu reprezintă valori. fără a mai fi necesare modificări în interiorul clasei derivate.Prin intermediul instrucţiunii A :: exemplu( ). o astfel de funcţie nu poate utiliza pseudo-variabila $this. Pentru ca o astfel de operaţie să funcţioneze corect este necesară definirea clasei din care face parte obiectul respectiv. dar poate utiliza variabile locale sau globale. parent :: exemplu(). nu şi metodele. Ca urmare. aşadar se afişează mesajul 'Functia clasei de baza' cu toate că nu există nici un obiect care este o instanţă a acestei clase. Folosirea denumirii speciale este utilă în cazul în care ierarhia de clase se modifică. Putem avea funcţii ale claselor. în momentul unui astfel de apel nu se creeaza nici un obiect care este instanţă a clasei respective. } } ?> Serializarea obiectelor Prin serializare se înţelege crearea unui şir de octeţi care conţin reprezentarea internă (binară) a variabilei respective. În exemplul anterior. o funcţie a unei clase nu poate opera asupra unor proprietăţi ale clasei. În acest caz este suficientă o singură modificare în cadrul construcţiei extends. în cadrul clasei B este redefinită funcţia exemplu( ). Aşadar. definiţia clasei B poate fi rescrisă astfel: Cod: <?php class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". Dacă este serializat un obiect sunt salvate doar proprietăţile acestuia (variabilele membre) şi numele clasei din care face parte. Pentru a deserializa un obiect se foloseşte funcţia pereche unserialize( ). este apelată metoda exemplu( ) a clasei A. În schimb apelăm metoda $b -> exemplu( ). De fapt. serializarea permite "salvarea" valorilor unei variabile. Aşadar. definiţia "originală" (din cadrul clasei A) nu poate fi accesată în interiorul clasei B decât dacă ne referim la ea explicit prin intermediul operatorului ::. În locul utilizării denumirii clasei de baza poate fi folosită denumirea specială parent care este o referinţă la clasa de bază definită în cadrul construcţiei extends. În plus. deci nu putem scrie o instrucţiune de tipul $a -> exemplu( ). Funcţia returnează valoarea variabilei serializate. Pentru a serializa un obiect este utilizată funcţia serialize( ) care returnează şirul de octeţi care conţine reprezentarea binară. ca "o funcţie a clasei" şi nu ca "o funcţie a unui obiect". În exemplul . Accesarea clasei de baza În exemplul anterior am utilizat o funcţie a clasei de bază.

De obicei serializarea şi deserializarea sunt realizate în documente php diferite deoarece aeste operaţii nu au aproape nici o utilitate dacă sunt folosite în cadrul aceluiaşi document. În PHP denumirile variabilelor şi conţinutul acestora nu sunt unul şi acelaşi lucru.următor aveţi prezentat modul în care poate fi serializat şi deserializat un obiect. Referinţele pot fi utilizate pentru a accesa conţinutul unei variabile folosind mai multe nume. } } $a = new A. fclose ($fp). = unserialize ($s). $s). Primul document în care se realizează serializarea trebuie să conţină o secvenţă asemănătoare cu următoarea: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume". ?> Pentru deserializare al doilea document va conţine următoarea secvenţă: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume". "w"). @file ("fisier")). $s = serialize ($a). // salvarea sirului intr-un fisier $fp = fopen ("fisier". ci alias-uri într-o tabela de simboluri. . Şirul de octeţi obţinut în urma serializării va fi scris într-un fişier şi va fi citit din fişierul respectiv pentru efectuarea deserializării. function scrie() { echo $this -> msg. fputs ($fp. } } // $s $a // $a ?> citirea sirului din fisier = implode ("". Spre deosebire de limbajul C. Aşadar este posibil ca acelaşi conţinut să aibă denumiri diferite. dupa deserializare obiectul poate fi folosit -> show_one(). în PHP referinţele nu sunt pointeri. function scrie() { echo $this -> msg.

Dacă unei astfel de funcţii i se transmite ca parametru un alt tip de expresie rezultatul este nedefinit.Utilizarea referinţelor Referinţele PHP permit unor variabile cu denumiri diferite să corespundă unui acelaşi conţinut. . pentru o funcţie care are un parametru transmis prin referinţă nu se poate folosi o constantă în momentul apelului.. Cu alte cuvinte. O altă posibilitate de utilizare a referinţelor este transmiterea prin referinţă a parametrilor unei funcţii. această instrucţiune este echivalentă cu $var = &$GLOBALS ["var"].o variabilă.o instrucţiune new. pentru funcţia inc( ) prezentată anterior nu este permis un apel de forma inc(5). . ?> Iniţial valoarea variabilei $a este 5./em> au acelaşi statut. Nu se poate spune că $a referă $b sau invers. Să luăm în considerare următorul exemplu: Cod: <?php function inc(&$var) { $var++. De exemplu. Datorită faptului că cele două variabile au acelaşi conţinut. Referinţe globale În momentul declarării unei variabile globale (printr-o instrucţiune de tipul global $var) se creează de fapt o referinţă spre o variabilă globală.o referinţă returnată de o funcţie. valoarea variabilei $a va fi 6 după executarea funcţiei. Un parametru transmis prin referinţă poate fi: . Referinţa $this În cadrul unei metode a unui obiect $this este întotdeauna o referinţă spre obiectul care utilizează funcţia (obiectul curent). } $a = 5.. În această situaţie $a şi $b<. După apel variabila locală $var şi variabila din contextul apelant $a indică spre acelaşi conţinut. Aşadar. Efectul unei astfel de transmisii este crearea unei variabile locale care referă spre acelaşi conţinut ca variabila din contextul apelant. Cu alte cuvinte. . instrucţiunea $a = &$b are ca efect faptul că $a şi $b referă aceeaşi variabilă. inc($a). Valoarea păstrată în locaţia de memorie respectivă este incrementată (devine 6) prin intermediul instrucţiunii $var++.

cât şi pozele care se află în folderul thumbnails dar nu se afla în folderul pictures. Ceea ce este foarte important este că în aceste două foldere nu trebuie să se găsească decât imagini de tip JPG altfel vom întâmpina erori. while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file.Crearea imaginilor thumbnails Acest tutorial vă va învăţa cum să creaţi thumbnail-uri ale unor imagini mai mari ca dimensiune. 1) != '. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. PHP-ul pe care îl rulaţi trebuie să aibă activată libraria GD2 pentru a rula acest script. Thumbnail-urile sunt nişte imagini în miniatură de o rezoluţie mai mică. Să vedem în continuare cum vom face acest lucru posibil. } } closedir($open_pictures). ?> Vom reţine apoi în două variabile de tip vector numele pozelor care se află în folderul pictures dar nu se află în folderul thumbnails.') { $pictures[] = $file. Dacă librăria GD2 nu este activă o puteţi activa în felul următor în mediul WINDOWS: adăugaţi liniile următoare în php. } else { $thumbnails = array(). În primul rând avem nevoie de două foldere: unul pentru imaginile originale. Astfel pentru fiecare poză care exista în folderul pictures dar nu se află şi în folderul thumbnails îi vom crea o poză în miniatură cu dimensiunile stabilite prin . 1) != '. Este evident că putem adapta scriptul pentru orice format de imagine. altfel veţi întâmpina o eroare prin care vă va fi adus la cunoştinţă că funcţia pentru imagini nu poate fi găsită.') { $thumbnails[] = $file.ini: extension=php_gd2.dll Vom deschide directorul pictures şi thumbnails şi vom citi numele fiecărui fişier care există în aceste directoare şi le vom memora în vectorul $pictures şi $thumbnails Cod: <?php $open_pictures = opendir("pictures"). GIF sau PNG însă scopul principal al acestui tutorial este acela de a vă face să întelegeţi care sunt paşii pe care trebuie sa îi urmaţi când faceţi un asemenea script. } } closedir($open_thumbnails). 0. 0. şi îl vom denumi pictures şi unul pentru thumnail-uri pe care îl vom denumi thumbnails. $open_thumbnails = opendir("thumbnails"). Odată apăsat un thumbnail vom deschide poza originală.

acestea nu sunt necesare şi le vom şterge cu ajutorul funcţiei unlink(). atunci $ratio va lua valoarea lungimei maxime setate în variabila $max_width împărţită la lungimea pozei originale. 0. $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. $thumbnail_height. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width. În continuare vom crea acele thumbnail-uri ale pozelor prin aplicarea funcţiilor PHP pentru imagini. $thumbnail_name). Vom afla în continuare noile dimensiuni ale pozei în miniatură calculate în variabilele $thumbnail_width şi $thumbnail_height prin îmulţirea dimensiunilor pozei originale cu $ratio. $thumbnail_heig ht). Vă amintiţi că mai sus am aflat care sunt pozele care se afla în directorul thumbnails dar nu . Rezoluţia pozei originale o aflăm cu ajutorul funcţiei getimagesize() care returnează un vector cu atributele pozei. $image_attribs[0]. 0. $thumbnails).$value. imageantialias($image_new. $thumbnail_name = 'thumbnails/'. } ?> Este posibil ca în directorul thumbnails să se afle imagini ale pozelor care nu se mai află în directorul pictures. Numele pozei în miniatură va fi acelaşi cu numele pozei originale numai că o vom salva în alt director.$value. imagecopyresampled($image_new. $image_attribs[1]). foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. $pictures). $image. $max_width = 100. Calea către thumbnail o vom ţine într-o variabilă $thumbnail_name. true). Vom crea imaginea jpg în calea specificată în variabila $thumbnail_name cu ajutorul funcţiei imagejpeg().variabila $max_width şi $max_width bineânţeles păstrând proporţiile pozei originale calculate cu ajutorul variabilei $ratio. apoi vom copia imaginea originală peste imaginea thumbnail păstrând proporţiile. 0. $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio. $diff_tumb = array_diff($thumbnails. imagedestroy($image). $max_height = 100. astfel încât dacă lungimea pozei originale este mai mare decât înălţimea. Cod: <?php $diff_pic = array_diff($pictures. $thumbnail_width. Cod: $image = imagecreatefromjpeg($image_name). $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]. Pentru început vom returna o imagine din poza originală cu ajutorul funcţiei imagecreatefromjpeg() după care vom crea o imagine neagră cu dimensiunile calculate mai sus pentru thumbnail. imagejpeg($image_new. iar în caz contrar $ratio va lua valoarea înălţimii maxime setate pentru thumbnail împărţite la înălţimea pozei originale. $image_attribs = getimagesize($image_name). 0.

0 Transitional//EN" "http:// www. cu link către pozele originale. 1) != '. charset=iso-8859-1" /> <title>Thumbnails</title> </head> <body> <?php $open_pictures = opendir("pictures").') { $pictures[] = $file. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. . Mai jos aveţi întreg codul sursă pentru crearea imaginilor thumbnail şi afişarea acestora în pagină.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional. 1) != '.se afla în directorul pictures cu ajutorul funcţiei array_diff() care face diferenţa dintre valorile primului vector analizat şi cel de-al doilea vector.$value). Cod: <?php foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/". 0. } ?> În acest moment avem create thumbnail-urile imaginilor originale şi le vom afişa în pagină încadrate într-un tabel cu $modulo celule.org/1999/xhtml"> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html. Cod: <!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1. $open_thumbnails = opendir("thumbnails").w3. } else { $thumbnails = array(). } } closedir($open_pictures). $diff_pic = array_diff($pictures. while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file. } } closedir($open_thumbnails).dtd"> <html xmlns="http://www.') { $thumbnails[] = $file. 0.w3. $thumbnails).

if($unfinished != 0) { for($k = $unfinished.1) { echo '</tr>'. 1) != '. 0. echo '<table border="0" align="center">'. 0.$value. $k < $modulo. imagejpeg($image_new. $pictures). $image = imagecreatefromjpeg($image_name). $image_attribs = getimagesize($image_name). foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. imageantialias($image_new.') { if($l % $modulo == 0) { echo '<tr>'. echo '<img src="thumbnails/'. $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. $l = 0.$file. $max_width = 100. echo '<td align="center" valign="middle"><a href="pictures/' . $k++) { . } if($l % $modulo == $modulo . echo '</a></td>'. $thumbnail_heig ht). $image_attribs[1]). $unfinished = $l % $modulo.$diff_tumb = array_diff($thumbnails.$file. 0. $thumbnail_name). $thumbnail_name = 'thumbnails/'. } $open_thumbnails = opendir("thumbnails"). $modulo = 4. imagecopyresampled($image_new. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. $thumbnail_width. true). $image. $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1].$value. $max_height = 100. $image_attribs[0]. } $l++. $thumbnail_height. } } closedir($open_thumbnails). 0.'" target="_blank" title="Click to enlarge!" >'. } foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/". $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width. imagedestroy($image).$value).'" alt="thumbnail" borde r="0" />'. 0.

opaq. } echo '</tr>'. După cum probabil ştiţi.0 401 Unauthorized'). echo "<p>Parola introdusa este <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_PW']}</i>< /b>. respectiv tipul autentificării. echo "</body></html>". } ?> . echo 'Pentru accesarea continutului este necesara o autentificare!' . Un exemplu în care este prezentată o autentificare înaintea accesării informaţiilor este prezentat în continuare: Cod: <?php if (!isset($_SERVER['PHP_AUTH_USER'])) { header ('WWW-Authenticate: Basic realm="php4"'). } echo '</table>'. echo "<p>Salut <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_USER']}</i></b>!</p>". Pentru a trimite mesajul care cere autentificarea este utilizată funcţia header() . Una dintre variantele prin care poate fi verificat faptul dacă un anumit utilizator are dreptul de a accesa un anumit site este cererea introducerii unui nume de utilizator şi a unei parole în momentul în care persoana respectivă încearcă să acceseze aceste informaţii. uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini. Nu este posibilă decât autentificarea de tip "Basic".org Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie. PHP_AUTH_PW şi PHP_AUTH_TYPE vor conţine numele de utilizator.</td>'. După introducerea informatiilor necesare va fi accesată din nou pagina web dar. ?> </body> </html> Articol preluat de la http://boo.echo '<td>&nbsp. Programul de navigare va afişa o casetă de dialog care permite introducerea unui nume de utilizator şi a unei parole. În momentul acceasării paginii web este trimis un mesaj care indică faptul că autentificarea este necesară. } else { echo "<html><head>".</p>". de această data. exit. echo "<title>Autentificare</title>". precum şi informaţii despre starea conexiunii. echo "</head><body>". header ('HTTP/1. variabilele predefinite PHP_AUTH_USER. anumite site-uri au accesul restricţionat şi conţinutul lor poate fi accesat numai de către anumite persoane autorizate. parola.

Pentru o compatibilitate cât mai mare. doar prezenţa primului parametru fiind obligatorie. iar la sfârşit. În situaţia în care este apăsat butonul Cancel.Rezultatul codului de mai sus îl puteţi vedea dând clik aici. valoarea pentru realm trebuie să fie cuprinsă între ghilimele (nu între apostrofuri). setcookie() va genera un mesaj de eroare de tipul FALSE. buffer-ul se va genera pe măsură ce primeşte date. Începând de la php4. sau puteţi folosi mktime(). Sintaxa este: setcookie(nume. de obicei printr-o interogare a unei baze de date. Ca şi alte headere. pagina web generată va conţine un mesaj de avertizare. Valoarea standard este setată . Parametru Descriere Exemplu nume şir de caractere care reprezintă 'nume_cookie' va fi apelat ca numele cookie-ului $_COOKIE['nume_cookie'] valoare şir de caractere care reprezintă Presupunând că numele este 'cookiename'.0 şi 401 trebuie să existe exact un spaţiu. cale. Funcţia setcookie() are şase parametri. cookies trebuie trimis înaintea oricărui caracter din script (aceasta deoarece există o restricţie de protocol. headerele se vor trimite primele apoi restul buffer-ului). Aceasta nu indică dacă userul a acceptat sau nu cookie. Funcţia setcookie. accesa cooke-ul atunci cookie va fi accesibil doar pentru fişierele şi scripturile din directorul /foo/ (de pe server) înclusiv toate sub-directoarele acelui director. În practică. numele de utilizator şi parola sunt afişate.ob_end_flush() . securitate). Dacă nu e setat. ci doar că a fost generat şi trimis cu succes. Funcţia defineşte un cookie care va fi trimis împreună cu celelalte headere HTTP. cale şir de caractere care reprezintă o Dacă este setată ca '/'. înaintea oricărui mesaj). iar între HTTP/1. care va fi $_COOKIE['cookiename'] salvat pe calculatorul clientului (nu trimiteţi date sensibile. începând cu headerele şi continuând cu restul paginii. În PHP există o funcţie specială care poate fi folosită pentru crearea cookie-urilor şi anume setcookie(). Dacă setcookie() a putut genera cu succes cookie-ul. cookie va expira la cookie-ul nu va mai putea fi terminarea sesiunii curente (când se închide utilizat. indiferent dacă în script aţi trimis întâi text şi apoi headere (folosind prima funcţie. valoarea cookie-ului (informaţia valoarea va fi preluată prin corespunzătoare). Dacă a fost trimis ceva la browser (chiar şi un simplu spaţiu blank) înainte de apelarea acestei funcţii. gen parola) expirare un număr întreg care indică time()+60*60*24*30 va seta cookie să expire momentul de timp în care în 30 de zile. va returna TRUE.. valoare.ini (în fişierul de configurare al serverului). domeniu. se va verifica validitatea lor. O altă variantă este de a seta directiva output_buffering din php. Dacă este setat ca '/foo/'. adică se poate seta folosind funcţia time() plus numărul de secunde până când doriţi să expire. cum ar fi /foo/bar/. cookie va fi accesibil cale generică a fişierelor care pot pentru întreg domeniu. nu se poate trimite conţinutul paginii şi apoi headerul. expirare. Valoarea este în format browserul) "Unix timestamp". şi astfel la sfârşit se vor trimite toate odată. când se cere închiderea buffer-ului prin apelarea celei de-a doua funcţii . puteţi folosi funcţiile ob_start() la începutul scriptului şi ob_end_flush() la sfârşitul scriptului pentru a se genera un buffer cu tot ce trebuie trimis la browser. headerele trebuiesc trimise primele. cuvântul Basic trebuie scris cu majusculă. În acest exemplu.

"/comenzi/". "". Punctul dinainte nu ul este neaparat necesar. Dacă unul dintre aceştia nu este utilizat.php4.as. setcookie ("cookie[one]". "cookietwo").php4. "". sau setcookie ("TestCookie". număr întreg care.$value)=each($cookie)) { echo "$name == $value<br>".setcookie ("TestCookie". 1). } } ?> . Un exemplu de creare şi utilizare a unor astfel de şiruri este prezentat în continuare: Cod: <?php setcookie ("cookie[three]".seta astfel '. În continuare sunt prezentate câteva exemple de apeluri prin care sunt create cooke-uri: . ". "Site". Se observă că momentul expirării este setat ca fiind anterior momentului executării operaţiei de stergere.setcookie ("TestCookie".domeniu securitate ca directorul curent (directorul curent adică directorul în care există scriptul care a setat acel cookie). Următoarele exemple ilustrează modul în care poate fi realizată această operaţie: setcookie ("TestCookie". Există posibilitatea de a crea şiruri de cookie-uri prin simpla introducere a parantezelor drepte în denumiri. "/articole/". ". time()-3600.setcookie ("TestCookie".1). Pentru alte detalii vedeţi specificaţiile de aici.ro".com puteţi fişierele care pot accesa cookie. time()+3600.com'. if (isset ($cookie)) { while (list($name. Setând ca www. Cu ajutorul funcţiei setcookie() este posibilă şi ştergerea cookie-urilor. . "PHP4").com veţi face cookie-ul disponibil doar pentru sub-domeniul www.ro". "cookiethree").as. fie valoarea 0. time()-3600). dacă are 0 sau 1 valoarea 1 (TRUE). // expiră dupa o oră de la creare .domeniu. de exemplu domeniu. şir de caractere care reprezintă Pentru a face cookie disponibil pentru toate domeniul pe care trebuie stocate subdomeniile. Setarea de bază este 0 (FALSE) Dacă unul dintre parametri este prezent. arată că informaţia poate fi transmisă doar folosindu-se o conexiune HTTPS securizată. setcookie ("cookie[two]". "cookieone"). se va folosi în poziţia respectivă fie şirul vid.example. dar îl face compatibil cu mai multe browsere. time()+3600). atunci toţi parametrii anteriori trebuie să fie prezenţi. "Test".

Pentru a accesa cookie-urile stocate pe calculatorul unui vizitator al paginii Web. Cod: <html> <head> <title>Incarcarea unui fisier pe server</title> </head> <body> <form enctype="multipart/form-data" action="upload. folosind limbajul HTML standard. pot fi utilizate ultimile versiuni ale celor mai cunoscute browsere. Folosind autentificarea PHP şi funcţiile de manipulare a fişierelor. avem controlul total asupra utilizatorilor care pot încărca fişiere şi asupra operaţiilor efectuate cu fişierul încărcat. Este posibilă încărcarea atât a fişierelor text. Un astfel de formular poate fi creat. URL-ul care este folosit ca valoare pentru atributul action al marcajului <from> trebuie să reprezinte documentul php care va realiza încărcarea. el trebuie să aibă la dispoziţie un formular care să permită alegerea fişierului. În continuare este prezentat un document HTML care generează o pagina web care permite alegerea unui fişier şi încărcarea sa pe un server. informaţiile referitoare la fişierul încărcat vor fi . Formularul de încarcare (upload) Pentru ca utilizatorul să poată încărca un fişier. formularul prin intermediul căruia este ales fişierul va fi prelucrat de către un script PHP. Este posibilă specificarea fişierului precizând exact calea în caseta de text afişată. Operatia de încarcare (upload) Aşadar. } ?> Fişierele pot fi încărcate pe un server dacă utilizatorul foloseşte un program de navigare compatibil RFC-1867. Cod: <?php foreach ($_COOKIE as $cheie=>$valoare) { echo "$cheie = $valoare<br>". Pentru script-ul care prelucrează formularul prezentat anterior.php" method="post"> Alegeti fisierul: <br> <input name="fisier" type="file"> <input type="hidden" name="MAX_FILE_SIZE" value="1024"><br> <input type="submit" value="Trimite fisierul!"> </form> </body> </html> Butonul Browse. de exemplu. este disponibil vectorul $_COOKIE. Pentru a manipula fişierele poate fi utilizat tabloul $_FILES. cât şi a celor binare.. Voi prezenta în continuare un exemplu cu ajutorul căruia se generează o pagină care conţine denumirile şi valorile tuturor cookie-urilor. poate fi utilizat pentru alegerea unui fişier care urmează a fi încărcat..

acceasate folosind variabila $_FILES['fisier'] care este tot un vector.$_FILES['fisier'] ['name'] numele pe care îl are fişierul pe calculatorul utilizatorului.0. Codurile de eroare care pot fi generate sunt următoarele: .$_FILES['fisier'] ['fisier'] ['error'] un cod de eroare generat în urma efectuării încărcării. Fişierul va fi stocat pe server în directorul care conţine fişierele temporare."/directorul/dorit").$_FILES['fisier'] ['tmp_name'] numele temporar pe care îl are fişierul pe server după încheierea procesului de încărcare. În funcţie de codul de eroare generat în urma operaţiei. . . în urma efectuării unui transfer. . operaţia de încărcare s-a încheiat cu succes. ?> Coduri de eroare Începând cu versiunea PHP 4.UPLOAD_ERR_OK (0) nu a fost semnalată nici o eroare în timpul transferului. } ?> O variantă alternativă ar fi: Cod: <?php move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name']. .$_FILES['fisier'] ['size'] dimensiunea fişierului.3. Elementele acestui vector sunt prezentate în cele ce urmează: ."/directorul/dorit"). exprimată în bytes.0 introduce constante predefinite pentru fiecare dintre aceste coduri. Versiunea 4.2. un exemplu ar putea fi image/gif.$_FILES['fisier']['name']. } else { echo "Eroare de transfer ". sunt generate anumite coduri de eroare.$_FILES['fisier'] ['type'] tipul fişierului în cazul în care programul de navigare furnizează această informaţie. trebuie realizate diferite acţiuni. Codul de eroare poate fi accesat prin intermediul elementului ['error'] al vectorului care păstrează informaţiile despre fişier. O secvenţă de instrucţiuni PHP care poate fi folosită pentru a prelucra fişierul încărcat şi a-l muta în directorul dorit este următoarea: Cod: <?php if (is_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name')) { copy($_FILES['fisier']['tmp_name']. .

Încărcarea mai multor fişiere Există posibilitatea de a încărca mai multe fişiere dacă sunt folosite nume diferite pentru marcajul <input> utilizat pentru afişarea casetei de text şi a butonului folosite pentru alegerea fişierului.UPLOAD_ERR_PARTIAL (3) fişierul a fost încărcat doar parţial.. Să presupunem că avem un fişier numit HELLO. la numele folosite trebuie adaugate caracterele ' [ ] '. Includerea fişierelor Deseori. această valoare este specificată prin intermediul unui câmp ascuns al cărui text este MAX_FILE_SIZE.UPLOAD_ERR_INI (1) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă permisă (această valoare este specificată în momentul configurării server-ului şi poate fi schimbată modificând fişierul PHP. Evident. . tot conţinutul fişierului inclus este inserat în poziţia în care apare directiva.UPLOAD_ERR_FORM_SIZE (2) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă indicată de directiva MAX_FILE_SIZE care este specificată în formular.UPLOAD_ERR_NO_FILE (4) nu a fost încărcat nici un fişier.TXT cu următorul conţinut: Cod: . putem copia secvenţele dintr-un fişier în altul. În acest caz. dar această varianta.GIF. Pentru a accesa un astfel de fişier.PDF.GIF şi DOC1. Dimensiunile celor două fişiere pot fi determinate folosind valorile $_FILES['fisiere']['size'][0]. poate fi utilizată directiva include(). este posibil ca fişierele încărcate să fie organizate automat într-un vector.. respectiv $_FILES['fisiere']['size'][1]. Practic. . . duce la un consum mărit de spaţiu pe server şi. Un exemplu este prezentat în continuare: Cod: <?php <form action="upload. din punct de vedere logic. mai multe pagini web pe care le creăm trebuie să conţină secvenţe identice. Sintaxa acestei directive este include(fisier). în timp ce $_FILES['fisiere'] ['name'][1] va avea valoarea DOC1.INI). Interpretorul PHP permite păstrarea secvenţelor comune în fişiere separate şi accesarea acestora din cadrul altor documente PHP. De asemenea. problema este destul de importantă. în cazul în care secvenţele sunt lungi sau sunt folosite în foarte multe pagini.php" method="post" enctype="multipart/form-data"> Alegeti fisierele:<br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input type="submit" value="Trimite fisierele"> </form> ?> Să presupunem că am ales să încărcăm fişierele POZA1. $_FILES['fisiere']['name'][0] va avea valoarea POZA1. Pentru aceasta. pe lângă faptul că este incomodă.PDF.

?> </body> </html> Includerea în cadrul funcţiilor Dacă directiva de includere apare în cadrul unei funcţii..TXT"). ?> </body> </html> Pentru ca fişierul inclus să fie interpretat.. Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php include("HELLO. În concluzie. Dacă fişierul HELLO. ?> este necesară pentru ca textul să fie interpretat corect. domeniul de vizibilitate al variabilelor folosite în fişierul inclus este acelaşi cu domeniul pe care l-ar fi avut dacă ar fi apărut în cadrul funcţiei.TXT ar conţine doar secvenţa echo "Pagina de test". acesta trebuie obligatoriu să indice faptul că secvenţele de text din cadrul său reprezintă instrucţiuni php. atunci se consideră că toate instrucţiunile din cadrul fişierului inclus fac parte din corpul funcţiei. ci ca fişier html.<?php echo "Pagina de test". ?> În continuare aveţi un model în care puteţi vedea cum poate fi inclus acest fişier într-un document php.. Pentru a . folosirea celor două fişiere este echivalentă cu utilizarea următorului fişier: Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php echo "Pagina de test". Aşadar. După interpretarea textului din fişierul inclus se intră din nou în modul PHP. atunci acesta nu ar fi interpretat ca fiind cod php. Aceasta se datorează faptului că în momentul includerii unui fişier se iese din modul PHP şi tot textul este interpretat ca fiind cod HTML. Aşadar. prezenţa construcţiei <?php.

ilustra acest aspect vom considera un fişier var.txt care conţine secvenţa:
Cod:

<?php $culoare = "verde"; $fruct = 'mar'; ?>

şi următorul document PHP:

Cod:

<?php function fructe() { global $culoare; include('var.txt'); echo "un $fruct $culoare<br>"; } fructe(); echo "un $fruct $culoare<br>; ?>

Rezultatul va fi: un mar verde un verde După cum se poate vedea, variabilele definite în cadrul fişierului inclus au domeniul de vizibilitate corespunzător funcţiei fructe(). Din aceste motive valoarea variabilei $fruct nu este disponibilă în afara funcţiei. Valoarea variabilei $culoare este disponibilă şi în afara funcţiei, deoarece a fost declarată ca fiind o variabilă globala. Aşadar, instrucţiunea echo din cadrul funcţiei duce la afişarea mesajului un mar verde, deoarece ambele valori ale variabilelor sunt disponibile, iar instrucţiunea din afara funcţiei duce la afişarea mesajului un verde, deoarece, în afara funcţiei, variabila $fruct nu a fost definită anterior şi este automat iniţializata cu şirul vid. Includeri prin HTTP După cum aţi observat, directiva include are ca parametru un şir de caractere care conţine numele fişierului care va fi inclus. Acesta

poate fi orice URL valid, aşadar este posibilă includerea unui fişier aflat pe un alt server. Un exemplu ar putea fi include("http://www.site-ul.meu/pagina.mea");. O astfel de directivă funcţioneaza doar dacă se foloşeste PHP 4.3.0 sau o versiune ulterioară. Includerea unui fişier o singură dată Uneori, mai ales în situaţiile în care se folosesc variabile pentru numele fişierelor incluse, este posibil ca anumite fişiere să fie incluse de mai multe ori. De obicei, fişierele incluse conţin definiţii ale unor funcţii sau clase, motiv pentru care este de dorit ca un astfel de fişier să nu fie inclus de mai multe ori. Pentru ca un fişier să fie inclus o singură dată, se utilizează o directiva alternativă numită include_once. După cum rezultă din denumire, un fişier va fi inclus o singură data. Cu alte cuvinte, în momentul în care se cere includerea unui fişier, se verifică dacă acesta a fost deja inclus şi în această situaţie directiva nu are nici un efect (fişierul nu este inclus încă o dată). Alternative: Pe lângă directivele includeşi include_once există două alte directive a căror utilizare are un efect aproape echivalent. Acestea sunt require (echivalentă cu include) şi require_once (echivalentă cu include_once). Singura diferenţa dintre include şi require (respectiv dintre include_onceşi require_once) este dată de modul în care este tratată situaţia în care fişierul care se doreşte a fi inclus nu există sau nu este disponibil. În cazul directivelor include şi include_once este generat un avertisment şi execuţia script-ului continuă fără ca fişierul să fie inclus. Practic, din punct de vedere logic, este ignorată directiva. În cazul directivelor require şi require_once este generată o eroare fatală şi execuţia script-ului este întreruptă. Aşadar, în situaţiile în care este absolut necesară existenţa fişierului, pentru a nu apărea efecte bizare, trebuie utilizată directiva require, respectiv require_once. Starea conexiunii În PHP, conexiunea poate avea una dintre cele trei stări posibile: - NORMAL (0) starea normală de funcţionare; - ABORTED (1) utilizatorul care accesează pagina generată de script-ul aflat în execuţie s-a deconectat (de obicei prin apăsarea butonului Stop al programului de navigare); - TIMEOUT (2) a fost atinsă limita de timp impusă de PHP. Pentru fiecare dintre cele trei stări există un indicator (flag) care este setat sau nu în funcţie de starea conexiunii. În funcţie de script, este necesar sau nu ca execuţia acestuia să se incheie în momentul în care este întreruptă conexiunea. De exemplu, în cazul în care script-ul actualizează o bază de date ar fi de dorit ca execuţia să continue. În principiu, este indicat ca script-urile să îşi încheie execuţia chiar dacă datele de ieşire nu vor mai fi trimise utilizatorului. Pentru a decide dacă execuţia script-ului se va încheia în momentul întreruperii conexiunii puteţi (sau nu!) să apelaţi funcţia

ignore_user_abort(). Implicit, în momentul în care conexiunea este întreruptă, se întrerupe şi execuţia script-ului. Este posibil (chiar recomandabil!) să fie definită o funcţie care va fi executată înaintea întreruperii execuţiei script-ului. Aceasta poartă denumirea de funcţie de dezactivare (shutdown function) şi este definită la fel ca orice altă funcţie. Pentru a specifica faptul că o anumită funcţie trebuie apelată înaintea intreruperii execuţiei, aceasta trebuie înregistrată ca fiind funcţie de dezactivare. Aceasta se realizează printr-un apel al funcţiei registrer_shutdown_function(). În cadrul funcţiei se poate testa dacă execuţia a fost determinată de întreruperea conexiunii prin apelarea funcţiei connexion_aborted(). Aceasta va returna valoarea TRUE dacă a fost întreruptă conexiunea. Funcţia de dezactivare va fi apelată automat şi în cazul în care este depăşită limita de timp. În cadrul funcţiei se poate testa dacă un astfel de eveniment a avut loc prin apelarea funcţiei connection_aborted() care returnează valoarea TRUE în cazul depăşirii acestei limite. Există posibilitatea de a testa ambele indicatoare printr-un singur apel al funcţiei connection_status(). Funcţia va returna un număr întreg ai cărui biţi reprezintă indicatoarele. De exemplu, dacă sunt setate indicatoarele ABORTED şi TIMEOUT, valoarea returnată va fi 3. Trebuie remarcat faptul că este posibil ca indicatorii ABORTED şi TIMEOUT să fie ambii setaţi la un moment dat. Această situaţie poate apărea în cazul în care întreruperea conexiunii este ignorată. PHP va detecta faptul că a fost întreruptă conexiunea şi va seta indicatorul corespunzător. Totuşi, execuţia script-ului va continua şi este posibil să expire şi limita de timp, moment în care este setat şi indicatorul TIMEOUT. Implicit, limita de timp este de 30 de secunde, dar ea poate fi modificată folosind funcţia set_time_limit(). Fişiere aflate la distanţă Aşa cum am spus în secţiunea dedicată includerii fişierelor, începând cu versiunea PHP 4.3.0 este posibilă includerea de fişiere aflate pe alte servere. Evident, este posibilă utilizarea de fişiere aflate pe alte servere şi în alte scopuri. Practic, în aproape toate funcţiile care manipulează fişiere, pot fi folosite atât fişiere locale, cât şi fişiere aflate la distanţă. În continuare este prezentat modul în care pot fi citite date dintr-un fişier aflat pe server:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul r de la citire (read) $file = fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "r"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // citirea datelor din fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Pentru a scrie în fişier se poate folosi o secvenţă de tipul:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul w de la scriere (write) $file=fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "w"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // scrierea datelor in fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Puteţi folosii aceste idei pentru a creea o pagină cu acces restricţionat, şi unde să scrieţi într-un fişier pe server datele vizitatorului (cum ar fi adresa lui de ip, host, timpul cât a stat pe pagina respectivă, ce pagini a vizitat etc...).

Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor

Funcţia array_change_key_case Această funcţie realizează conversia tuturor literelor care apar în cadrul denumirilor cheilor elementelor unui tablou. Funcţia are doi parametri: un tablou asupra căruia se vor efectua modificările şi un întreg care arată dacă se vor converti toate literele mari în litere mici sau invers. Pentru acest parametru pot fi utilizate constantele predefinite CASE_UPPER (conversie la litere mari) şi CASE_LOWER (conversie la litere mici). Acest parametru poate lipsi, caz în care va avea valoarea implicită CASE_LOWER , deci va realiza conversia tuturor literelor mari în litere mici. Următorul script PHP ilustrează modul în care poate fi utilizată această funcţie.

Cod:

<?php $a = array("Pagina" => "Pagina", "de" => "de", "Php" => "Php"); echo "<TABLE cellpadding= 5> <TR><TD><B>Tabloul initial:</B><TD> <TT>"; print_r($a); echo "</TT> <TR><TD><B>Tabloul dupa conversia implicita:</B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a); print_r($b); echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mari: </B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a,CASE_UPPER);

echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mici: </B><TD><TT>". 2. ?> După cum se poate vedea. valorile acestora rămânând nemodificate. "e"). $b = array_change_key_case($a. În continuare este prezentat un exemplu care arată utilizarea acestei funcţii: Cod: <?php $vector = array("a". în urma execuţiei unei secvenţe de forma: $tablou = array (1. acestea vor avea cheile 1. "Pagina" ). "Pagina" . 2)). Acestea au ca parametri mai multe tablouri şi returnează un tablou care conţine toate elementele din tabloul reprezentat de primul parametru care nu apar în nici unul dintre tablourile corespunzatoare celui de-al doilea parametru. deci nu se vor păstra cheile elementelor). TRUE)). echo "</TT></TABLE>". Paginaşi mea. respectiv 1. print_r(array_chunk($vector. 1. vectorul $rez va conţine trei elemente. "mea" . Pentru fiecare valoare se va genera un singur element (chiar dacă valoarea apare de mai multe ori). iar valoarea elementului respectiv este dată de numărul apariţiilor. În cazul în care numărul elementelor tabloului iniţial nu este multiplu al dimensiunii unei bucăţi. echo "</pre>". "c". print_r(array_chunk($vector. În cazul funcţiei array_diff( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare. funcţia are efect doar asupra cheilor elementelor. în acest caz are valoarea implicită false. iar valorile vor fi 2. atunci ultima bucată va fi mai "scurtă" . ?> Funcţia array_count_values Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou ale cărui elemente au chei date de valorile elementelor tabloului transmis ca parametru. print_r($b). $rez = array_count_values ($tablou). . în acest scop pot fi utilizate funcţiile array_diff( ) şi array_diff_assoc( ) . dimensiunea unei bucăţi (numărul de elemente) şi un indicator care arată dacă se păstrează sau nu cheile elementelor (acesta poate lipsi. De exemplu. "d".print_r($b). În cazul functiei array_diff_assoc( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare şi aceeaşi cheie. "b". echo "<pre>". Funcţiile array_diff şi array_diff_assoc Uneori dorim să eliminăm dintr-un tablou anumite elemente. Ea are trei parametri.CASE_LOWER). şi anume: vectorul care urmează a fi împărţit. 2. Funcţia array_chunks Această funcţie poate fi utilizată pentru a împărţi un tablou în mai multe bucăţti (chunks). Funcţia va returna un tablou al bucăţilor (un tablou de tablouri). echo "<p>".

print_r(array_filter($vector. În cazul în care funcţia returnează valoarea true (eventual. "4". în urma conversiei la tipul boolean). elementul este păstrat. echo "<pre>". Funcţia array_filter Această funcţie realizează o filtrare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. în urma executării instrucţiunii $a = array_fill(5. vom avea un tablou cu sase elemente (cheile acestora sunt 5. valorile tuturor acestora fiind Pagina mea! . 9 si 10). al doilea reprezintă numărul elementelor completate. iar cel de-al treilea indică valoarea cu care se completează elementele. acesta este eliminat. 6. în caz contrar. 'Pagina mea! ' ). Cod: <?php function impar($var) { return $var % 2. "C" => "php"). impar)). 6. par)). } function par($var) { return 1 . în urma executării apelului $b = array_flip($tablou) tabloul $b va avea forma .Funcţia array_fill Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa cu o anumită valoare elementele unui tablou. Funcţia array_filter( ) are ca parametri un tablou şi identificatorul funcţiei care este utilizată pentru filtrare. echo "<p>". Cu alte cuvinte. Această funcţie trebuie să fie definită şi va fi apelată pentru fiecare element al vectorului. Funcţia are trei parametri: primul reprezintă indicele la care începe completarea. "7"). În continuare este prezentat un exemplu în care se utilizează această funcţie pentru a filtra elementele unui vector în funcţie de paritatea acestora. De exemplu. } $vector = array("2". 7. pentru fiecare element va fi creat un element a cărui cheie va fi vaIoarea elementului în tabloul iniţial şi a cărui valoare va fi cheia elementului din tabloul iniţial.$var % 2. pentru tabloul definit prin $tablou = array("A" => "Pagina" . print_r(array_filter($vector. 8. "B" => "de" . ?> Funcţia array_flip Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou în care a fost realizată o interschimbare a cheilor elementelor cu valorile. "5". De exemplu. Funcţia array_filter( ) returnează vectorul obţinut după eliminarea elementelor. echo "</pre>".

în timp ce pentru funcţia array_diff_assoc( ) ele trebuie să aibă aceeaşi cheie şi aceeaşi valoare). 64 şi 125. vectorul rezultat va conţine doar cheile elementelor care au valoarea egală cu cea indicată de acest parametru. vectorul $b va avea cinci elemente ale căror valori vor fi 1. Funcţia returnează o valoare logică. Singura diferenţă este dată de faptul că tabloul rezultat va conţine toate elementele care se află în fiecare dintre tablourile transmise ca parametri (pentru funcţia array_diff( ) elementele trebuie să aibă aceeaşi valoare. "de" => "B" . tablourile mai "scurte" vor fi completate cu elemente nule. 2. În caz contrar. Funcţia este transmisă ca parametru şi este aplicată tuturor elementelor unui vector care este. în cazul în care se foloseste un parametru suplimentar. } $a = array(l. vor fi eliminate toate aceste elemente. Funcţia array_keys şi array_values Aceste funcţii returnează un vector care conţine ca valori toate cheile (respectiv toate valorile) elementelor unui tablou transmis ca parametru. transmis ca parametru. datorită faptului că elementele unui vector trebuie să aibă chei distincte. 3. 27. cu excepţia ultimului. numărul argumentelor funcţiei utilizate trebuie să fie egal cu numărul tablourilor transmise şi se recomandă ca tablourile să aibă acelaşi număr de elemente. Funcţia array_map Această funcţie realizează o transformare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. 5). Pentru funcţia array_keys( ). Există posibilitatea de a transmite mai multe tablouri ca parametri. Vom prezenta în continuare un exemplu: . Un artificiu interesant permite crearea unor vectori de vectori folosind funcţia array_map( ). 8.array("Pagina" => "A" . $a). Funcţia array_key_exists Această funcţie are doi parametri (o cheie şi un vector) şi verifică. "php" => "C") În cazul în care în vectorul transmis ca parametru există mai multe elemente care au aceeaşi valoare. ?> În urma executării secvenţei. 4. aşa cum sugerează şi numele. şi el. respectiv array_diff_assoc( ). $b = array_map("cub". Pentru aceasta vom utiliza valoarea null pentru funcţia transmisă ca parametru. Funcţiile array_intersect şi array_intersect_assoc Aceste funcţii au un comportament similar funcţiilor array_diff( ). Iată un exemplu: Cod: <?php function cub($n) { return $n * $n * $n. iar pentru parametrul care reprezintă cheia poate fi folosită orice valoare care poate fi cheie într-un vector. În acest caz. dacă vectorul conţine un element cu cheia respectivă.

în tabloul rezultat vor apărea ambele valori. $d = array_map(null. Cod: <?php $v1 = array( "culoare" => array( "preferata" => "rosu"). În cazul în care tablourile conţin elemente care sunt tablouri. dar valoarea corespunzătoare unei chei care apare deja în tablou va avea cheia reprezentată de cel mai mic număr mai mare decât cheia iniţială care nu apare înca în tabloul rezultat. $c = array("un". . "deux".Cod: <?php $a = array("unu". Vectorul $d va avea urmatoarea structura: Citat: Array ( [0] => ( [0] [1] [2] ) [1] => ( [0] [2] [3] ) [2] => ( [0] [1] [2] ) ) Array => unu => one => un Array => doi => two => deux Array => trei => three => trois Funcţiile array_merge şi array_merge_recursive Aceste funcţii realizează o "interclasare" a două sau mai multe tablouri prin adăugarea elementelor unui vector la sfârşitul tabloului anterior. $c). În cazul în care există elemente cu aceeaşi cheie (reprezentată de un şir de caractere) în tabloul rezultat va apărea un singur element cu cheia respectivă. În cazul în care cheia identică este reprezentată de un număr. ?> "trei"). $a. În cele ce urmeaza vom prezenta un exemplu care ilustrează diferenţele dintre cele două funcţii. "doi". şi anume primul întâlnit în timpul interclasării. atunci funcţia este array_merge_recursive( ) şi are ca efect şi interclasarea acestor tablouri (care sunt elemente ale altor tablouri) şi procedeul continua recursiv. $b. "three"). "trois"). "two". $b = array("one".

SORT_DESC: sortare în ordine descrescătoare. "a". "a"). . echo "</PRE>". $v2). . 1). 100 şi 100. echo "<PRE>". nu este permisă specificarea pentru un tablou a indicatorilor SORT_NUMERIC şi SORT_STRING). 3.SORT_ASC: sortare în ordine crescătoare. Să considerăm doi vectori definiţi astfel: $v1 = array("10".11)). sunt utilizate valorile implicite SORT_ASC şi SORT_REGULAR.(5)). Se observă că elementele din al doilea vector corespunzătoare elementelor cu valori egale din primul vector (3 şi "2" corespund celor două elemente cu valoarea 100 din primul vector) au fost şi ele sortate. ?> Funcţia array_multisort Această funcţie poate fi utilizată pentru a sorta mai multe tablouri sau un tablou multidimensional. În urma execuţiei apelului array_multisort($v1.indicatori de ordine: . În cazul în care indicatorii lipsesc. În urma unui apel de forma: array_multisort($v[0]. Pentru un tablou nu pot fi specificaţi doi indicatori care fac parte din aceeaşi categorie (de exemplu. SORT_DESC). 100. SORT_NUMERIC: elementele sunt comparate după ce sunt convertite la valori numerice. indicatori de tip: SORT_REGULAR: elementele sunt comparate fără a efectua conversii. "albastru")). vectorul $v1 va conţine elementele "10". Pentru valori egale în primul tablou se ia în considerare al doilea criteriu (reprezentat de al doilea tablou). 100. print_r(array_merge($v1. SORT_NUMERIC. SORT_STRING. Primul parametru al funcţiei trebuie să fie un tablou. $v2 = array(1. 100. SORT_ASC. print_r(array_merge_recursive($v1. array(1. $v2)). 1. în timp ce vectorul $v2 va conţine elementele 1. Funcţia returnează o valoare logică ce indică dacă operaţia de sortare sa încheiat cu succes. Primul tablou reprezintă criteriul de baza. Fiecare indicator de sortare descrie caracteristici ale sortării pentru cel mai apropiat tablou aflat înaintea indicatorului în lista de parametri. "culoare" => array( "preferata" => "verde". Pentru valori egale în primele două tablouri se ia în considerare al treilea criteriu şi aşa mai departe. "2" şi 3. $v[l]. Vom prezenta acum un exemplu în care vom sorta un tablou bidimensional definit prin: $v = array(array("10". $v2 = array( 10. Nu este obligatorie specificarea ambelor tipuri de indicatori pentru fiecare tablou. iar următoarele pot fi tablouri şi indicatori de sortare. 100. Exista două categorii de indicatori de sortare: . echo "<br>". $v2)).3. "2". SORT_STRING: elementele sunt comparate după ce sunt convertite în şiruri de caractere. "a"). Tablourile transmise ca parametri sunt considerate a fi coloane într-o matrice care trebuie sortată pe linii."2".

100 şi "a" (au fost sortate crescător ca şiruri de caractere). 4. În cazul în care vectorul transmis ca parametru este vid. 3) acesta va conţine elementele 1. -7. caz în care are valoarea implicită 1. 5 . -1. 0. Să considerăm vectorul definit prin: $v = array(2 . În cazul în care se alege un singur element. 2 şi 3. Executarea acestor funcţii va duce la modificarea cheilor întregi astfel încât acestea să înceapă de la 0. 5) : (2. Acest al doilea parametru poate lipsi. 4. 7). 5. funcţia va returna un tablou care va conţine cheile elementelor alese. În continuare este un exemplu care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii. elementele de pe a doua au fost sortate descrescător ca valori numerice). 5. 5. Să considerăm ca vectorul $v este vid. 3. 7). Funcţia array_push( ) va returna întotdeauna noua dimensiune a vectorului. În cazul în care valoarea acestui parametru este pozitivă. 0. iar dacă aceasta este negativă. 100. $r = array_pad($v2. $r = array_pad($v2. Funcţia array_pop( ) este utilizată pentru a elimina un element al tabloului (ultimul). Funcţiile array_shift şi array_unshift Perechile funcţiilor array_pop( ) şi array_push( ) sunt array_shift( ) şi array_unshift( ). tabloul va fi completat la stânga. iar vectorul $v va conţine elementele 1 şi 2. 6. În acest moment. În continuare vom prezenta câteva apeluri ale funcţiei şi vectorii returnaţi de aceasta: $r = array_pad($v2. Funcţia are trei parametri: tabloul care trebuie completat. dimensiunea pe care trebuie să o aibă tabloul completat şi valoarea cu care este completat tabloul. astfel încât să aibă o dimensiune specificată. Tabloul va fi completat astfel încât dimensiunea sa să fie egală cu valoarea absolută a celui deal doilea parametru. 1 . În urma execuţiei apelului array_push( $v .prima linie a tabloului va conţine elementele "10". Funcţia returnează tabloul obţinut după completare. [nu este adăugat nici un element] Funcţiile array_pop şi array_push Aceste funcţii permit utilizarea tablourilor similar stivelor. Dacă valoarea absolută a acestui parametru este mai mică sau egală cu dimensiunea tabloului transmis ca parametru. 7). 3. "2" şi 1 (pentru valori egale în prima linie. funcţia va returna cheia acestuia. Funcţia array_pad Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa un tablou cu o valoare dată. . Acestea pot fi utilizate pentru a insera sau elimina elemente la începutul unui tablou. -1). În caz contrar. Funcţia are ca parametri un vector şi o valoare numerică ce indică numărul elementelor care vor fi alese. Funcţia array_rand Această funcţie permite alegerea aleatoare a unui număr de elemente dintr-un vector. 4. 4 . 2. iar funcţia array_push( ) pentru a adăuga în tablou unul sau mai multe elemente. 0) : (0. un apel de forma array_pop($v) va returna valoarea 3. 7). 7. iar cea de-a doua va conţine elementele 1. 4. -1) : (2. Cod: <?php $v = array(2. funcţia array_pop( ) returnează valoarea null. 5. tabloul va fi completat la dreapta. 2 . atunci nu sunt adăugate elemente.

"de". Valorile acestor elemente sunt <B>". echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>. $c = array_reduce($a. Funcţia array_reverse Această funcţie inversează ordinea elementelor unui vector transmis ca parametru. $x = array( ). Valorile acestor elemente sunt <B>". . } În urma executării instrucţiunilor: $a = array(2. $d = array_reduce($x.". 10) .<BR><BR>". valorile variabilelor $b. "programare". Exista şi posibilitatea de a transmite o valoare iniţială pentru efectuarea operaţiilor. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>. În acest caz funcţia transmisă ca parametru va fi apelată pentru valoarea iniţială şi primul element al tabloului. Cele două elemente sunt eliminate şi în tablou este inserat pe prima poziţie rezultatul apelului funcţiei. l) . Mai exact. Funcţia returnează tabloul obţinut după inversare."</B> si <B>". echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. } function P($v.<BR><BR>". $c şi $d vor fi 18 (2+4+5+7). atunci se păstrează corespondenţa dintre chei şi valori. array("martie". $a = array_rand($v).$v[$a[0]]. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>."</B>. În cazul în care este prezent un al doilea parametru şi valoarea acestuia este TRUE (eventual după o conversie).$a = array_rand($v). 5. funcţia transmisă ca parametru este apelată pentru primele două elemente ale tabloului. echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. "S") .<BR><BR>". echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>. $w) { return $v + $w. Procedeul continuă până în momentul în care vectorul conţine o singură valoare care este returnată. $b = array_reduce($a. ?> Funcţia array_reduce Această funcţie aplică o altă funcţie transmisă ca parametru asupra elementelor unui tablou până în momentul în care tabloul este redus la o singură valoare. $w) { return $v + $w. respectiv 1 (datorita faptului ca vectorul $x este vid). $a = array_rand($v. "P". 2800 (10*2*4*5*7). $v[$a[1]]. 2).$v[$a[1]]. 2). $a = array_rand($v. "S"."</B> si <B>" . Să considerăm funcţiile definite astfel: function S($v."</B>. Să considerăm tabloul definit astfel: $v = array("Pagina". rezultatul apelului va fi această valoare iniţială. 4.$v[$a[0]]. 2004)). 7). În cazul în care tabloul este vid.

Acest parametru poate lipsi. Funcţia permite folosirea unui al treilea parametru care este opţional. iar al treilea indica numărul elementelor preluate. . dacă un astfel de element există. În caz contrar funcţia returnează valoarea FALSE. până la sfârşitul tabloului. Această funcţie ignoră cheile elementelor şi ia în considerare pozitiile "reale" ale elementelor în tablou. În cazul în care acesta există şi are valoarea TRUE. poziţia este determinată relativ faţă de sfârşitul tabloului. În cazul în care valoarea celui de-al doilea parametru este pozitivă. ea va indica numărul elementelor preluate. Primul parametru al funcţiei este valoarea căutată. atunci în timpul căutării se verifică şi egalitatea tipurilor. Pentru o valoare negativă. foreach($v as $val) { echo "$val<BR>". În cazul în care valoarea celui de-al treilea parametru este pozitivă. TRUE) tablourile $a şi $b vor avea forma prezentată mai jos: Array ( [0] => ( [0] => [1] => ) [1] => [2] => [3] => ) Array ( [3] => ( [0] => [1] => ) [2] => [1] => [0] => ) Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $a Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $b Funcţia array_search Această funcţie verifică dacă un vector conţine un element care are o anumită valoare şi. Primul parametru reprezintă tabloul. "e"). Dacă ea este negativă. echo "<TT>Vectorul initial:". "b". al doilea reprezintă poziţia la care începe porţiunea preluată. iar al doilea este vectorul în care este căutata valoarea respectivă. "c". Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". caz în care sunt preluate toate elementele. Funcţia array_slice Această funcţie poate fi utilizată pentru a prelua o porţiune a unui tablou. } $v = array("a". } echo "</B><BR>".În urma apelurilor $a = array_reverse($v) şi $b = array_reverse($v. În continuare este prezentat modul în care poate fi utilizată această funcţie pentru a prelua porţiuni ale unui vector. DisplayArray($v). Funcţia va returna un tablou care va conţine elementele preluate. returnează cheia acestuia. "d". poziţia de început este determinată relativ faţă de începutul tabloului. atunci valoarea sa absolută va indica poziţia faţă de sfârşitul vectorului la care se va "opri" preluarea elementelor.

. ?> Funcţia array_splice Efectul acestei funcţii este similar efectului funcţiei array_slice( ).2.sortează un tablou în ordine crescătoare şi păstrează asocierile dintre indici. echo "suma(a) = ". Funcţia array_sum Această funcţie calculează suma elementelor unui tablou.ksort( ) .3 .krsort( ) . Pentru valorile nenumerice se încearcă efectuarea unei conversii la numere întregi sau reale şi în cazul în care valorile pot fi convertite (rezultatul conversiei nu este 0) ele sunt luate în considerare în momentul calculării sumei. "c" => 3. Apoi. pentru fiecare valoare care apare de mai multe ori. De exemplu. . $b = array("a" => 1.natcasesort( ) . . . 6. va păstra prima cheie întâlnită în şirul sortat. Funcţii de sortare Interpretorul PHP pune la dispozitie o mulţime de funcţii care pot fi utilizate pentru a sorta elementele unui tablou.natsort( ) . DisplayArray(array_slice($v.9 Funcţia array_unique Această funcţie elimină dintr-un vector toate valorile care apar de două sau mai multe ori şi returnează vectorul obţinut în urma eliminării. rezultatul va fi un număr întreg sau un număr real. 4. . Acestea sunt (în ordine alfabetică): . În funcţie de tipul elementelor.array_sum($b). echo "array_slice(\$v.sortează un tablou în ordine descrescătoare şi păstrează asocierile dintre indici. echo "array_slice(\$v.2)).sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia. .sort( ) . se va afisa: sum(a) = 20 sum(b) = 6.array_sum($a). Pentru a elimina elementele. DisplayArray(array_slice($v.3):".sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia. DisplayArray(array_slice($v.0. "b" => 2.sortează un tablou folosind o "ordine naturală" făcând distincţie între literele mari şi literele mici.-1):".2."\n". echo "sum (b) = ".1):". 8).sortează un tablou folosind o "ordine naturală" fără a face distincţie între literele mari şi literele mici. . echo "array_slice(\$v.3)). diferenţa constând în faptul că porţiunea preluată este eliminată din tablou şi înlocuită cu elementele unui al patrulea parametru care reprezintă un vector.4). echo "</TT>".echo "array_slice(\$v. .-1)).1)). în urma executării secvenţei: $a = array(2.sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia."\n".asort( ) .-2.-2.0.sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia.arsort( ) .2):". funcţia le sortează mai întâi considerandu-le şiruri de caractere.2 .rsort( ) . DisplayArray(array_slice($v.

valoarea curenta nu va fi modificată.returnează valoarea elementului curent al tabloului (are acelaşi efect ca şi funcţia current( ) ).deplasează referinţa la primul element al tabloului.pos( ) .GIF. . Funcţiile count şi sizeof Aceaste funcţii returnează numarul elementelor unui vector transmis ca parametru. Nu există nici o diferenţă între aceste funcţii. GIF.. la randul lor.end( ) . atunci procedeul se aplică recursiv şi asupra acestora. . Funcţii pentru elementul curent Fiecărui vector îi este asociată o referinţă care indică elementul curent.GIF. .EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja. iar valorile elementelor vor deveni valorile variabilelor respective.GIF şi IMG2 .sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator şi păstrează asocierile dintre indici. Funcţia extract Această funcţie este utilizată pentru a crea variabile pe baza valorilor elementelor unui vector. vor fi luate în considerare toate elementele care sunt şiruri de caractere.GIF.prev( ) . .uksort( ) . denumirea noii variabile va fi prefixată cu . Ea creează un tablou în care va insera toate şirurile care reprezintă o variabilă (aceste şiruri vor fi chei. IMG10.sortează un tablou în funcţie de cheile acestuia folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator.deplasează referinţa la ultimul element al tabloului.deplasează referinţa la următorul element al tabloului. . .sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator. Al doilea parametru al funcţiilor uasort( ). celelalte două au cheile 1şi value şi conţin valoarea elementului. Teoretic.next( ) . Funcţia verifică dacă cheile reprezintă identificatori valizi ai variabilelor sau dacă se încearcă crearea unei variabile care exista deja. . Valorile posibile pentru acest parametru sunt următoarele: . . Cheile elementelor vor deveni identificatori de variabile. .GIF şi IMG12. iar valorile elementelor corespunzătoare vor fi valorile variabilelor). rsort( ) şi sort( ) permit utilizarea unui al doilea parametru (opţional) care este un indicator de tip.key( ) . Toate funcţiile necesită un parametru care reprezintă vectorul care trebuie sortat. .each( ) . krsort( ).GIF. iar dacă tablourile conţin elemente care. funcţia returnează un tablou cu patru elemente: două dintre ele au cheile 0şi key şi conţin cheia elementului.current( ) . Acestea sunt (în ordine alfabetică): .EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja. Funcţiile natsort( ) şi natcasesort( ) nu permit utilizarea unui alt parametru şi stabilesc ordinea aşa cum ar face o fiinţă umană (ordine naturală). Funcţia compact Această funcţie are ca argumente un număr variabil de şiruri de caractere sau tablouri. dar în acest caz se va returna valoarea 1 (doar tablourile pot conţine mai multe elemente). ksort( ). dar algoritmul care foloseste ordinea naturala nu ar efectua nici o modificare. IMG12 . IMG10 .returnează cheia şi valoarea elementului curent şi deplasează referinţa la elementul următor.usort( ) . În cazul tablourilor. pentru şirurile de caractere IMG1. Există mai multe funcţii care pot utiliza această referinţă. . un algoritm "clasic" (bazat pe ordinea lexicografică) ar stabili ordinea: IMG1. Aceste situaţii sunt tratate în funcţie de valoarea unui al doilea parametru care reprezintă un indicator şi este opţional. IMG2. Functiile arsort( ).uasort( ) . Valoarea implicită a acestuia este SORT_REGULAR. De exemplu.GIF.EXTR_PREFIX_SAME: dacă variabila există deja.returnează cheia elementului curent al tabloului. asort( ). valoarea curenta va fi suprascrisă.reset( ) . sunt tablouri.returnează valoarea elementului curent al tabloului.deplasează referinţa la elementul anterior al tabloului. uksort( ) şi usort( ) reprezintă identificatorul funcţiei care va fi folosită pentru comparare. parametrul poate să nu fie un vector.

EXTR_PREFIX_IF_EXISTS : în cazul în care cheia reprezintă denumirea unei variabile. Funcţia range Această funcţie returnează un vector care conţine toate valorile cuprinse între două limite date (st şi dr). . ?> Funcţia shuffle Această funcţie poate fi utilizată pentru a "amesteca" elementele unui tablou. nu este returnată cheia elementului găsit. prin intermediul lor pot fi modificate şi elementele vectorului. denumirea cheii va fi prefixată.EXTR_IF_EXISTS : nu sunt create variabile noi. . dacă st > dr. 'a')). } echo "</B><BR>". caz în care are valoarea implicită EXTR_OVERWRITE. dar modifică ordinea elementelor tabloului. . Primul element al vectorului va avea valoarea st. DisplayArray (range('k'. acest indicator poate fi utilizat împreuna cu oricare dintre celelalte cu ajutorul unei disjunctii logice. dacă st < dr.EXTR_PREFIX_INVALID : în cazul în care o cheie nu reprezintă un identificator de variabilă validă. DisplayArray (range(1. Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". st + 2 etc.2 etc. } echo "<TT>". nu este creată o variabilă nouă. Funcţia in_array Această funcţie este similară funcţiei array_search( ).1)).1. DisplayArray (range('a'.4.10)). singura diferenţă fiind faptul că. ci valoarea TRUE. dacă nu există o astfel de variabilă.EXTR_PREFIX_ALL : denumirile tuturor variabilelor vor fi prefixate. în cazul în care căutarea se încheie cu succes. st . Începând cu versiunea PHP 4. DisplayArray (range(10. se creează o nouă variabilă prefixată. Ea nu returnează nici o valoare. ci sunt doar suprascrise valorile variabilelor care există deja. 'k')). Cel de-al treilea parametru al funcţiei trebuie să apară doar dacă valoarea celui de-al doilea este unul din indicatorii ai cărui identificator conţine secvenţa PREFIX.0 exista şi posibilitatea de a crea şiruri în care diferenţa dintre doua elemente să fie diferită de 1. . respectiv st .un prefix transmis ca al treilea parametru al funcţiei.EXTR_REFS : variabilele create reprezintă referinţe. aşadar. echo "</TT>". foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>". iar următoarele vor avea valorile st + 1. Al doilea parametru poate lipsi. În cele ce urmeaza este prezentat un document PHP care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii. . .

index. numele fişierelor trebuie să înceapă cu o minusculă sau cu o cifră. Deoarece va fi un articol destul de lung. îl voi împarţi în mai multe subcapitole pentru a putea înţelege mai bine ideile prezentate. ca atare. Deci. Voi începe în acest articol să va prezint sistemul de fişiere UNIX (asemănător cu LINUX). Fişierele primesc nume pentru a se putea face cu uşurinţă referire la acestea. Spre deosebire de numele de fişiere Windows. trebuie să folosiţi minuscule. } echo "<TT>Sirul initial:<BR>&nbsp. $a = range(l. echo "Sirul amestecat:<BR>&nbsp. problema era diferenţa dintre majuscule şi minuscule. 10). } echo "</B><BR>". În articolele viitoare voi continua cu descrierea funcţiilor php de prelucrare a fişierelor şi a directoarelor. de asemenea. Sunt sigur că unii dintre voi la început când puneaţi fişierele pe server vă întrebaţi de ce nu merg anumite pagini deşi link-ul era corect şi pagina era pusă pe server.".. deoarece modelul folosit de PHP pentru lucrul cu fişiere şi directoare este bazat pe UNIX. emiteţi comanda: . bineînţeles cu exemplele aferente. trebuie să înţelegeti sistemul de fişiere UNIX. DisplayArray($a).".PHP se referă la fişiere UNIX diferite. proprietăţile şi privilegiile ce se pot acorda fişierelor sau directoarelor continuând apoi cu exemplificări. să încep: Sistemul de fişiere UNIX Pentru a înţelege cum trebuie utilizat limbajul PHP pentru a lucra cu fişiere şi cataloage. CD-ROM sau alt mediu de stocare. Un fişier este o serie de octeţi stocaţi pe o unitate de hard-disc. shuffle($a). DisplayArray($a). mai ales atunci când deplasaţi fişiere între UNIX şi Windows. foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>". ?> Lucrul cu fişiere şi directoare Încerc în continuare să vă prezint lucrul cu fişiere şi directoare (foldere) prin intermediul scripturilor php. echo "</TT>". caractere de subliniere şi cratime în numele fişierelor. puncte. Acest fapt este valabil chiar dacă foloşiţi PHP sub Microsoft Windows. cifre.Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". Pentru a evita problemele. Un nume de fişier UNIX poate avea o lungime aproape nelimitată şi poate include aproape orice caracter. Vizualizarea informaţiilor despre fişiere Pentru a vizualiza informaţii care descriu un fisier.. apoi voi continua cu vizualizarea informaţiilor despre fişiere.php şi INDEX. numele de fişiere UNIX sunt sensibile la diferenţa între majuscule şi minuscule. Totuşi pentru compatibilitate nu vă recomand să creaţi fişiere cu nume mai lungi de 255 de caractere şi să nu conţină caractere speciale sau diacritice.

Privilegiul x este semnificativ numai pentru fişierele care includ un conţinut executabil.Grup: Numele grupului care este posesorul fişierului . un administrator de sistem poate atribui un fişier unui alt utilizator. trei triade. Rulaţi într-un script sub windows comanda următoare: Cod: <?php $comanda = `dir`. se poate scrie în fişier . cunoscut sub numele de posesor al fişierului. În general putem ignora acest câmp.tipul fişierului şi permisiunile de acces.Numele fişierului: numele atribuit fişierului. . fişierul poate fi citit . prin emiterea comenzii chown (este şi comandă php). . Fiecare legătură hard stabileşte un nume după care este cunoscut fişierul respectiv. cu alte cuvinte. persoanelor care nu sunt nici posesoare ale fişierului şi nici nu sunt membre ale grupului care care este posesorul fişierului. Prima triadă indică privilegiile acordate posesorului fişierului. Privilegii de fişier Privilegiile asociate unui fişier determină operaţiile pe care utilizatorii le pot efectua cu fişierul respectiv. Un utilizator poate fi membru al unui număr oricât de mare de grupuri. . conţinutul fişierului poate fi executat. Cea de-a doua triadă indică privilegiile acordate membrilor grupului care este posesorul fişierului. Puteţi determina posesorul unui fişier prin emiterea comenzii ls. cum .ls -1 nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului. Administratorii de sistem UNIX pot defini grupuri de utilizatori. Posesorul unui fişier poate atribui unui fişier un nou grup posesor prin emiterea comenzii chgrp: chgrp grup nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului.r.Utilizator: numele utilizatorului care este posesorul fişierului . Datele de ieşire includ următoarele câmpuri: . care reprezintă seturi de utilizatori. ?> Pentru a funcţiona această comandă trebuie introdusă în ghilimele simple ` (a nu se folosi ghilimelele ' ) Proprietatea asupra fişierelor Fiecare fişier are un cont de utilizator asociat.legături: numărul legăturilor hard asociate acestui fişier. În Windows. o comanda asemănătoare ar fi comanda dir. utilizatorul care emite comanda trebuie să fie un membru al grupului grup. Cu toate acestea. Literele au următoarele semnificaţii: . echo $comanda.w. cu alte cuvinte. iar grup este numele grupului. Utilizatorul care creează un fişier devine posesorul fişierului.Dimensiunea fişierului exprimată îin octeţi. vor fi afişate data şi anul. Fiecare caracter al unei triade de privilegii poate fi o literă sau o cratimă. Cea de-a treia triadă indică privilegiile acordate altor utilizatori.x. În afară de calitatea de posesor al fişierului. sau pur şi simplu grupuri. //pentru ghilimele folositi tasta de langa 1 // deasupra tastei tab nu caracterul asta '. Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcătuite din câte trei caractere fiecare. . Dacă fişierul nu a suferit modificări recente.Data modificării: data şi ora ultimei modificări a fişierului.

Daca o anumită literă este înlocuită de o cratimă. Această formă alternativă vă permite să specificaţi privilegii.g.corespund valorii în octal 754.x. care indică pe membrii grupului posesor al fişierului . O formă vă permite să specificaţi privilegiile folosind cifre scrise în octal.o. Caracterele unei triade apar întotdeauna în secvenţa rwx. iar nume_fisier este numele fişierului căruia urmează a i se aplica privilegiile. Posesorul unui fişier poate modifica privilegiile asociate fişierului emiţând comanda chmod.r--.w. Forma comenzii chmod care foloseste cifre în octal este următoarea: chmod mod nume_fisier unde mod este numărul din trei cifre scris în octal care indică privilegiile. posesorul fişierului poate citi. iată o . Argumentul operatie este unul din următoarele: . Numerele asociate privilegiilor sunt: r. privilegiile rwxr-xr-.4 w-2 x-1 De exemplu.sunt fişierele binare executabile sau anumite categorii de scripturi. precum şi să adaugaţi sau să extrageti privilegii dintr-un fişier. Similar. chmod utilizatori operatie privilegii Între argumentele comenzii nu sunt permise spaţii. alti utilizatori pot citi fişierul. mai multe operaţii şi mai multe grupuri.r-x. formaţi un număr din trei cifre scris în octal. Această comandă are două forme. De exemplu.u. fiecare specificaţie trebuie separată de următoarea cu ajutorul unei virgule. emiteţi comanda: chmod 744 test Majoritatea utilizatorilor găsesc mai comodă utilizarea acelei forme a comenzii chmod care le permite specificarea privilegiilor folosind litere. privilegiul asociat nu este utilizabil. conţinutul fişierului poate fi executat Se pot specifica mai mulţi utilizatori. De exemplu. Argumentul utilizatori include între una şi trei dintre următoarele litere: . De exemplu. însumaţi numerele corespunzătoare fiecărui privilegiu disponibil din cadrul triadei. membrii grupului posesor al fişierului pot citi sau executa fişierul. scrie sau executa fişierul . calculaţi valoarea numerică a fiecărei triade. dar nu pot scrie în fişier . dar nu pot scrie în fişier sau executa conţinutul fişierului.rwx. care indică utilizatori alţii decât posesorul şi membrii grupului posesor. care indică utilizatorul posesor al fişierului . fişierul poate fi citit .are valoarea 4. cealaltă vă permite să le specificaţi folosind litere. De exemplu.r. pentru a acorda posesorului acces complet la fişierul test şi pentru a acorda altor utilizatori numai acces de citire. în fişier este permisă scrierea . privilegiul r-x are valoarea 4+1 = 5. Pentru a specifica privilegiile folosind cifre în octal. avem un fişier cu privilegiile următoare: rwxr-xr-Aceste caractere au următoarea semnificaţie: . După ce aţi calculat valoarea numerică a fiecărei triade. Pentru aceasta. privilegiul rwx are valoarea 4+2+1 = 7. iar privilegiul r-.

Uneori. 0751) Puteţi folosi funcţia rename() pentru a modifica numele unui director./test. transferându-i ca argument calea sau numele directorului care urmează a fi şters. Funcţia va returna zero în cazul producerii unei erori. administratorii de sistem folosesc numeroase privilegii speciale astfel că pot apărea şi alte privilegii în afară de r. care are următoarea formă: mkdir(nume_director. returnează false. De exemplu. mod) unde nume_director este calea absolută sau relativă (O cale absolută este calea care începe de la directorul rădăcină urmând structura arborescentă a directoarelor şi sub-directoarelor acestuia până se ajunge la directorul dorit. cunoscut sub numele de setuid.pentru fişierul test: chmod u=rwx.. De exemplu. care poate obţine acces la fişiere şi le poate manipula fără nici un fel de restricţii. Asemenea privilegii speciale nu sunt. în general. astfel încat PHP să-l perceapă ca pe o valoare scrisă în octal. De exemplu..php aflat cu un director mai sus îl putem accesa relativ la locaţia prezentă astfel . în caz contrar. iar mod atribuie privilegiile care trebuie acordate noului director. invocaţi functia mkdir() astfel: mkdir("test". Crearea unui director (folder sau catalog) Pentru a crea un director. Administratorul unui sistem este. Ştergerea unui director Pentru a şterge un director.comandă care atribuie privilegiile rwxr--r-. Calea relativă se referă la calea unui fişier sau director începând de la directorul curent de lucru. se foloseşte funcţia rmdir(). cu toate acestea. De exemplu. un privilegiu special.php) sau numele directorului care urmează a fi creat.go-w test Această comandă nu modifică nici privilegiile de citire şi de scriere ale posesorului fişierului. în general. modifică temporar identitatea utilizatorului deţinător al acestui privilegiu care ruleaza un fişier program. Fiecare director din listă este separat de directorul următor de un caracter slash orientat înainte (/).g=r. pentru a şterge directorul "home/tutoriale/teste/vechi".php se află în directorul /home/tutoriale/articole şi dorim să includem în el un alt fişier numit test. cu excepţia posesorului fişierului. nici privilegiile de citire şi de execuţie ale celorlati utilizatori. dacă fişierul index. literele au semnificaţii . singura persoană autorizată să utilizeze contul rădăcină. directoarele au privilegii asociate. Privilegiile unui director se notează folosind aceleaşi litere care indică privilegiile fişierelor. respectiv adăuga privilegiile de executare la privilegiile posesorului fişierului: chmod u+x. invocaţi funcţia mkdir(). În mod normal.o=r test Iată o comandă care retrage privilegiile de scriere fiecărui utilizator. Privilegii pentru directoare Ca şi fişierele. prima cifră a argumentului mod trebuie să fie 0. invocaţi funcţia rmdir() astfel: rmdir("home/tutoriale/teste/vechi") Se pot sterge numai directoare vide.w şi x. denumit radacina (root) sau superutilizator (superuser). pentru a crea un director denumit "test" şi pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x--x". Funcţia returneaza true dacă creează directorul. Sistemele UNIX furnizează un cont special de utilizator. folosite de programatorii aplicaţiilor PHP.

funcţia pathinfo() vă poate fi de folos. Funcţia are următoarea formă: dirname(cale) Funcţia basename() execută operaţia complementară. Vizualizarea şi modificarea privilegiilor de director Puteţi invoca funcţia chmod(). dacă se dă calea "home/tutoriale/teste/test. În cazul în care componenta finală este un fişier. Puteţi vedea privilegiile de director utilizând funcţia fileperms(). directorul se poate folosi. if (!$schimba_dir) { die("<br>A aparut o eroare la schimbarea directorului curent de lucru. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi afişate . dacă este dată calea "home/tutoriale/teste/test. Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte. Pentru a schimba directorul curent de lucru. directorul poate fi citit. precum şi extensia fişierului (dacă există) asociată rezultatului invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă. funcţia vă ajută să izolaţi numele fişierului de restul căii. mai puţin componenta finală a căii specificate. funcţia va returna "test. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi create în catalog şi apoi şterse de acolo. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine sunt accesibile. Această funcţie returnează un tablou asociativ care include trei elemente: rezultatul invocării funcţiei dirname() având ca argument calea respectivă. cu alte cuvinte.php". Funcţia are următoarea formă: basename(cale) Dacă doriţi să executaţi mai multe operaţii cu o cale. în caz contrar.r. invocaţi funcţia chdir(). rezultatul invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă. funcţia va returna "home/tutoriale/teste".w. care are următoarea formă: chdir(nume_director) unde nume_director este calea sau numele directorului de lucru dorit. returnează false. returnând numai componenta finală a căii specificate. Funcţia nu necesită argumente şi. cu alte cuvinte. De exemplu. Obţinerea şi modificarea directorului de lucru Functia getcwd() returnează un şir care conţine directorul curent de lucru.php". .oarecum diferite atunci când se aplică asupra directoarelor: .php". invocaţi funcţia chdir() după cum urmează: $schimba_dir = chdir("/teste"). cu alte cuvinte. pentru a face din /teste directorul curent de lucru. folosind ca argument un fişier sau un director. De exemplu. directorul poate fi scris. De exemplu. implicit. poate fi utilizată astfel: $director_curent = getcwd().") } Manipularea căilor de acces Funcţia dirname() preia calea de acces la un fişier şi returnează toată calea.x. Iată un exemplu care prezintă modul de utilizare a funcţiei pathinfo(): .

ca şi cum directorul ar fi un fişier.readdir().04pl1 işi încheie execuţia dacă invocaţi funcţia pathinfo() pe o cale din care lipseste extensia fişierului. care permite citirea unui director . } $citire = readdir($director). if (!$director) { die("A aparut o eroare la deschiderea directorului").php extension => php Versiunea PHP 4. } closedir($director).closedir().php"). ?> Acest exemplu afişează conţinutul directorului "/home/tutoriale/teste" (atât sub-directoarele cât şi fişierele) Obţinerea atributelor unui fişier . Funcţia returnează false atunci când au fost citite toate intrările din catalog. $citire = readdir($director). Exemplu: Cod: <?php $director = opendir("/home/tutoriale/teste"). foreach ($info as $nume=>$valoare) { echo "<br>$nume => $valoare".opendir(). while ($citire) { echo "<br>$citire". Aceste funcţii sunt: . } ?> Datele de ieşire ale exemplului vor fi: Citat: dirname => /home/tutoriale/teste basename => test. care închide directorul. eliberând resursele alocate de funcţia opendir() Rezultatul apelării funcţiei readdir() este un şir care conţine numele următorului fişier sau subdirector al directorului deschis.05 Citirea conţinutului unui director PHP furnizează trei funcţii care vă permit să citiţi conţinutul unui director. care citeste o intrare dintr-un director .Cod: <?php $info = pathinfo("/home/tutoriale/teste/test. Se pare că acest defect de program a fost remediat în versiunea PHP 4.

fileatime() returnează timpul de acces la fişier sub formă de amprentă de timp UNIX returnează timpul de modificare al i-nodului (structura de date care conţine filectime() informaţii despre fişierele UNIX) sub formă de amprentă de timp UNIX filegroup() returnează identificatorul numeric al grupului care deţine fişierul filemtime() returnează momentul de timp al modificării fişierului sub formă de amprentă de timp UNIX. $rezultat). în caz is_file() contrar. Funcţiile fileowner() şi filegroup() returnează fiecare un identificator numeric. în octeţi. . "link". $rezultat = $rezultat["name"]. "char". echo "<br>filetype(): $rezultat". $rezultat = filesize($nume_fisier).PHP furnizează numeroase funcţii care vă permit să obţineţi informaţii care descriu un fişier. în speţă "fifo". returnează true dacă fişierul specificat există şi se poate scrie în acel fişier. returnează true dacă fişierul specificat există şi poate fi citit. echo "<br>fileowner(): $rezultat". în caz contrar is_readable() returnează false. $rezultat = file_exists($nume_fisier). echo "<br>filesize(): $rezultat". puteţi converti identificatorul numeric într-un şir prin invocarea funcţiei posix_getpwuid() cu un identificator de utilizator. echo "<br>filegroup(): $rezultat". $rezultat = posix_getgrgid(filegroup($nume_fisier)). returnează true dacă fişierul specificat există şi este un director. $rezultat = posix_getpwuid(fileowner($nume_fisier)). returnează false. $rezultat = filetype($nume_fisier). Tabelul de mai jos rezumă cele mai cunoscute dintre aceste funcţii. returnează false. $rezultat = date("m-d-Y H:i". $rezultat = $rezultat["name"]. Funcţie Descriere file_exists() returnează true dacă fişierul specificat există. fileowner() returnează identificatorul numeric de utilizator al fişierului fileperms() returnează permisiunile fişierului <. respectiv false în caz contrar. filesize() Cod: <?php $nume_fisier = "pagina_demo./tr> returnează dimensiunea fişierului. "block". respectiv a funcţiei posix_getgrgid() cu un identificator de grup. returnează tipul fişierului. $rezultat = fileatime($nume_fisier). echo "<br>file_exists(): $rezultat". în caz contrar is_dir() returnează false returnează true dacă fişierul specificat există şi este un fişier obişnuit. "file" sau filetype() "unknown". Un exemplu al acestor funcţii este dat mai jos. în caz is_writable() contrar. "dir".php".

Funcţia chmod() nu funcţionează sub Windows. echo "<br>is_writable(): $rezultat". invocaţi chmod(). echo "<br>filemtime(): $rezultat". . o funcţie ale cărui argumente sunt asemănatoare celor folosite în linia de comandă UNIX: chmod(nume_fisier. Pentru aceasta. respectiv false în caz contrar. Funcţia returnează true în caz de reuşită. echo "<br>is_readable(): $rezultat". mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea de acces a fişierului ale cărui privilegii urmează a fi modificate.echo "<br>fileatime(): $rezultat". grup) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului. $rezultat = is_writable($nume_fisier). $rezultat = date("m-d-Y H:i". PHP trebuie să ruleze sub contul utilizatorului posesor al fişierului. puteti atribui unui fişier privilegiile rw-r----. Deşi PHP include o funcţie chown() care modifică proprietatea asupra unui fişier. $rezultat = decoct($rezultat). respectiv false în caz contrar. ?> Modificarea privilegiilor unui fişier Pentru a modifica privilegiile unui fişier. $rezultat). $rezultat = is_dir($nume_fisier). iar argumentul mod specifică privilegiile dorite. Ca atare. Modificarea proprietăţii asupra unui fişier Pentru a modifica grupul posesor al unui fişier. $rezultat = is_file($nume_fisier). prefixaţi valoarea folosind cifra 0. nu valoarea 10. PHP trebuie să ruleze folosind contul rădăcină pentru ca această funcţie să poată da rezultate. Funcţia chgrp() nu funcţionează sub Windows. echo "<br>fileperms(): $rezultat". contul de utilizator sub care rulează PHP trebuie să fie posesor al fişierului şi să fie membru al grupului specificat de argumentul grup. În general se preferă exprimarea privilegiilor sub forma unui număr scris în octal. Deoarece acesta este un procedeu nesigur şi rareori folosit. echo "<br>is_file(): $rezultat". $rezultat). iar grup este numele sau identificatorul numeric al grupului. care are forma: chgrp(nume_fisier. echo "<br>filectime(): $rezultat". invocaţi funcţia chgrp(). $rezultat = filemtime($nume_fisier). valoarea literală 010 are valoarea 8. $rezultat = filectime($nume_fisier). Funcţia returnează true în caz de reuşită. Pentru ca funcţia să se execute cu succes. Pentru ca funcţia chmod() să se execute cu succes. $rezultat = is_readable($nume_fisier).specificând valoarea 0640. în general funcţia chown() nu este disponibilă. echo "<br>is_dir(): $rezultat". $rezultat = fileperms($nume_fisier). De exemplu. $rezultat = date("m-d-Y H:i".

Literele care desemnează modurile corespund cuvintelor read (citire). PHP trebuie să ruleze ca utilizator cu acces de scriere la catalogul în care urmează a fi creat fişierul. Modurile "w" şi "a" permit accesul la scriere. Verificarea finalizării unei operaţii cu un fişier Operaţiile cu fişiere pot eşua dintr-o varietate de motive. denumit cale de includere. în caz contrar. fişierele ASCII şi fişierele binare sunt tratate în mod diferit. De exemplu. care indică amplasarea octetului din fişier unde se va produce următoarea operaţie (citire sau scriere). Valoarea modului funcţiei fopen() determină valoarea iniţială a pointerului de fişier. dacă acesta nu există. Sub Windows. "r"). În caz contrar. De exemplu. PHP 4. Fiecare fişier are un pointer asociat. argumentul nume_fisier trebuie să fie alcătuit dintr-un nume de fişier sau o cale relativă. cale). Dacă nu procedaţi astfel. Deci. care preia trei argumente: fopen(nume_fisier. trebuie să deschideţi fişierul folosind funcţia fopen(): fopen(nume_fisier. Cu toate acestea. specificaţi "b" ca al doilea caracter al modului. mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea spre fişierul care urmează a fi deschis. această valoare conţine un întreg care se numeşte identificator de fişier. este necesară stabilirea manuală a valorii variabilei include_path din fişierul php. iar mod indică tipul de acces dorit. de exemplu.Deschiderea unui fişier Înainte de a putea citi sau scrie într-un fişier. calea de includere nu va fi folosită. pentru a putea crea un fişier. Modul "r" permite accesul la citire. Dacă argumentul cale are valoarea "1". Modurile care includ semnul "+" permit ambele tipuri de acces. Tabelul de mai jos prezintă valorile argumentului mod care pot fi transmise funcţiei fopen(). instrucţiunea următoare deschide fişierul text.ini. care se foloseşte pentru identificarea unui fişier de către funcţiile care execută operaţii cu fişiere. Administratorul PHP configurează identitatea căii de includere. În mod prestabilit.txt". PHP furnizează o formă alternativă a funcţiei fopen(). este important să verificaţi . mod. Când deschideţi un fişier binar sub Windows. nu dintr-o cale absolută. citirile din fişier şi alte operaţii se vor încheia prematur sau vor eşua. Dacă specificaţi argumentul cale. Mod "r" "r+" "w" "w+" "a" "a+" Citire x x x x Scriere x x x x x x x x x x x Creare Trunchiere Pointer Început Început Început Început Sfârşit Sfârşit Pentru ca funcţia fopen() să se execute cu succes. Funcţia fopen() returnează valoarea false dacă PHP nu a reuşit să deschidă fişierul. "rb".04pl1 raportează că este configurată calea de includere. PHP va căuta fişierul într-un director special.txt pentru citire: $fisier = fopen("text. Unele moduri determină PHP să încerce a crea fişierul. write (scriere) şi append (adăugare). PHP trebuie să ruleze sub contul unui utilizator care dispune de suficiente privilegii pentru a executa operaţiile indicate de modul respectiv.

În acest caz. } ?> Funcţia fopen() returnează false dacă nu reuşeşte să deschidă fişierul. scriptul trebuie să închidă fişierul. "r"). PHP inchide în mod automat fişierele deschise. "r")) || die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). Pentru a închide un fişier invocaţi funcţia fclose(): fclose(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul fişierului. ?> Închiderea unui fişier Un fişier deschis consumă resursele sistemului.txt". dar şi posibil mai derutante. if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). Iată o modalitate în care puteţi verifica: Cod: <?php $fisier = fopen("text. Totuşi. De exemplu: <. sunt formele folosite de programatorii PHP cu experienţă: Cod: <?php $fisier = fopen("text. } // Aici se introduc instructiunile care folosesc fisierul deschis @fclose($fisier). if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul"). La sfârşitul unui script. "r") or die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). eliberând aceste resurse. Testarea acestei . returnat la deschiderea acestuia. ori de câte ori este posibil. Cu mult mai compacte. în programare se recomandă să închideţi fişierele mai rapid.txt".br> Cod: <?php $fisier = fopen("text.txt". Când un script a terminat de utilizat un fişier. ?> Funcţia fclose() returnează valoarea true dacă fişierul a fost închis cu succes. scriptul invocă funcţia die() pentru a afişa un mesaj şi pentru a-şi încheia execuţia.txt". ?> sau aceeaşi instrucţiune mai complexă: Cod: <?php ($fisier = fopen("text.dacă fiecare operaţie s-a încheiat cu succes. "r").

denumită fgetc(). 256). Pentru a citi un număr mai mare sau mai mic de octeţi.txt". filesize($nume_fisier)). lungime) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). argumentul identificator_fisier este o valoare returnată de funcţia fopen(). modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fread(). lungime) Ca şi în cazul funcţiei fread(). Dacă operaţia de citire întâlneşte sfârşitul fişierului. cu toate acestea. folosiţi funcţia filesize() pentru a furniza valoarea argumentului lungime. $citire = fread($fisier. ?> Citirea unei linii de text O linie de text este o serie de caractere urmate de un caracter de terminare a liniei. Octeţi citiţi din fişier sunt returnaţi ca valoare de tip şir.valori este rareori necesară. Funcţia are următoarea formă: fgets(identificator_fisier. argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. deoarece nu se mai pot face prea multe după ce s-a ratat o încercare de a închide un fişier. echo "<br>Citeste: $citire". $citire = fread($fisier. minus o unitate. Pentru a citi şi a afisa întregul conţinut al fişierului. Citirea dintr-un fişier PHP furnizează o varietate de funcţii pentru citirea fişierelor. ?> Exemplul citeşte maximum 256 de octeţi din fişier. PHP va returna mai puţin de lungime octeţi. Exemplu: Cod: <?php $fisier = fopen("text. care citeşte un octet din fişierul specificat.txt". "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). PHP include o funcţie conexă. fclose($fisier). Octeţii citiţi din fişier sunt returnaţi sub formă de valoare de tip şir. iar argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. $fisier = fopen($nume_fisier. "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). echo "<br>Citeste: $citire". fclose($fisier). Prima dintre acestea este fread() care are următoarea formă: fread(identificator_fisier. astfel: Cod: <?php $nume_fisier = "text. În exemplul următor este prezentat modul de citire şi de afişare a primei linii a unui fişier: . pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei. Funcţia fgets() citeşte o linie dintr-un fişier.

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fgets($fisier, 256); echo "<br>Citeste: $citire"; fclose($fisier); ?>
În exemplul de mai sus s-a presupus că linia cea mai lungă a fişierului conţine mai puţin de 256 octeţi. Pentru a permite lungimi de linie mai mari, modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fgets(). Citirea linie cu linie a unui întreg fişier Funcţia feof() este folosită pentru a determina momentul când fişierul a fost citit în totalitate. Funcţia returnează o valoare care arată dacă s-a ajuns sau nu la sfârşitul fişierului. Funcţia are următoarea formă: feof(identificator_fisier) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). Funcţia feof() returnează true dacă fişierul specificat este la sfârşit; în caz contrar returnează false. Iată cum se poate folosi funcţia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fişier, linie cu linie:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); while (!feof($fisier)) { echo "<br>Citeste: $citire"; $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); } fclose($fisier); ?>
Instrucţiunea while asigură faptul că funcţia fgets() este apelată în mod repetat, până la citirea tuturor liniilor. O modalitate mai simplă de a citi linie cu linie un întreg fişier constă în a folosi funcţia file(). Această funcţie returnează un tablou în care fiecare element conţine o linie a fişierului text specificat. Iată un exemplu:

Cod:

<?php $tablou = file("text.txt"); foreach ($tablou as $citire) {

echo "<br Citeste: $citire"; } ?>
Această metodă nu este adecvată pentru fişiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tablou este încărcat întregul conţinut al fişierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioară celei disponibile. Afişarea conţinutului unui fişier PHP furnizează două funcţii care facilitează afişarea conţinutului unui fişier. Una dintre funcţii, fpassthru(), necesită un argument care specifică identificatorul fişierului care urmează să fie afişat: $fisier = fopen("text.txt", "r"); fpassthru($fisier); După ce a afişat fişierul, funcţia îl închide automat. Cealaltă funcţie, readfile(), necesită numai numele sau calea fişierului: readfile("text.txt"); Navigarea printr-un fişier Aşa cum am mai spus, fiecare fişier are un pointer asociat care indică poziţia octetului unde se va produce următoarea operaţie. Puteţi folosi funcţia rewind() pentru a readuce pointerul la începutul fişierului. Funcţia are următoarea formă: rewind(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Nu se poate readuce pointerul unui fişier la începutul propriu-zis al unui fişier dacă fişierul a fost deschis pentru un acces de tip ataşare, adică într-unul din modurile "a" sau "a+". Dacă se produce o eroare, funcţia rewind() returnează zero. Deşi funcţia rewind() este utilă în caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fişier la începutul fişierului nu este chiar atât de frecventă. Funcţia fseek() furnizează o mai mare flexibilitate, permiţându-vă să poziţionaţi pointerul de fişier astfel încât să puteţi citi sau scrie în orice punct al fişierului. Funcţia are două forme, cea mai simplă fiind următoarea: fseek(identificator_fisier, offset) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar offset este poziţia dorită a pointerului de fişier, specificată în octeţi, în raport cu începutul fişierului. În caz de reuşită, funcţia fseek() returnează 0; în caz contrar, returnează -1. O formă alternativă a funcţiei asigură un grad superior de flexibilitate: fseek(identificator_fisier, offset, baza) unde baza ia una dintre următoarele valori: - SEEK_SET, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu începutul fişierului - SEEK_CUR, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu valoarea curentă a pointerului - SEEK_END, care stabileşte poziţia pointerului de fişier relativ la sfârşitul fişierului. Valoarea argumentului offset poate fi pozitivă, negativă sau zero. De exemplu, pentru a poziţiona pointerul cu 10 octeţi înainte de sfârşitul fişierului, emiteţi următorul apel de funcţie: fseek($fisier, -10, SEEK_END)

unde $fisier este identificatorul fişierului al cărui pointer doriţi să-l repoziţionaţi. Pentru a obţine valoarea curentă a pointerului de fişier, invocaţi functia ftell(), care are următoarea formă: ftell(identificator_fisier) Funcţia returnează valoarea curentă a identificatorului de fişier, respectiv valoarea zero dacă funcţia eşuează. Scrierea într-un fişier Spre deosebire de varietatea de funcţii furnizate pentru citirea fişierelor, PHP oferă o singură funcţie pentru scrierea în fişiere, şi anume fwrite(), care are următoarea formă: fwrite(identificator_fisier, data) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar data este o valoare şir care determină datele ce urmează a fi scrise. Dacă execuţia funcţiei reuşeşte, returnează numărul octeţilor scrişi; în caz contrar, returnează valoarea -1. Iată un exemplu de scriere a datelor într-un fişier:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "a") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $scriere = fwrite($fisier, "Un rand de text atasat la fisier.\n"); echo "<br>Rezultatul scrierii: $scriere"; fclose($fisier); ?>
Scriptul scrie în fişier o linie de text. Deoarece fişierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt ataşate la fişier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise după toate datele existente în fişier. Dacă lucraţi cu fişiere text, în general trebuie să includeţi un caracter de terminare a liniei la sfârşitul fiecărei linii scrise în fişier (în exemplul de mai sus am pus \n la sfârşitul liniei). Scriptul din exemplul de mai sus scrie în fişier o singură linie de text. Totuşi, puteţi scrie mai multe linii, dacă doriţi. Dacă apelaţi funcţia fwrite() din interiorul unei bucle, aveţi posibilitatea să scrieţi mai multe linii. După ce aţi scris toate liniile de care aveţi nevoie, închideţi fişierul prin apelarea funcţiei fclose(). PHP mai furnizează şi o formă alternativă a funcţiei fwrite(): fwrite(identificator_fisier, data, lungime) Această formă include un al treilea argument, şi anume lungime, care vă permite să specificaţi numărul maxim de octeţi care vor fi scrisi. Argumentul lungime trebuie utilizat atunci când se scrie în fişiere binare sub Windows. De asemenea, Windows preferă secvenţa de terminare a liniei "\r\n". PHP dispune de o altă funcţie pentru scrierea fişierelor, în speţă fputs(). Totuşi, în afară de nume, fputs() este una şi aceeaşi funcţie cu fwrite() (reprezintă una şi aceeaşi funcţie dar cu nume diferite). Obţinerea accesului exclusiv la un fişier Uneori, accesul simultan la un fişier poate avea ca rezultat deteriorarea fişierului. Să ne imaginăm că avem un contor de pagini asociat unei pagini web. Dacă 2 sau mai mulţi vizitatori intră simultan pe pagină scriptul de contorizare va deschide fişierul pentru scriere în acelaşi timp pentru toţi utilizatorii şi ce credeţi că va scrie în el? În loc să incrementeze contorul cu o

unitate pentru fiecare vizitator este posibil sa dea eroare şi informaţiile din fişier să se piardă. Pentru a evita astfel de probleme, este necesar ca fiecare proces să obţină acces exclusiv la fişierul care conţine contorul din pagină. Astfel, accesul la fişier este succesiv: fişierul va fi folosit mai întâi de un proces, şi apoi de celălalt. Atâta vreme cât procesele sunt împiedicate să obţină simultan accesul la fişier, contorul nu va indica valori eronate. Funcţia flock() permite unui proces să obţină un acces exclusiv la un fişier, acordând procesului o blocare a fişierului. Funcţia are forma: flock(identificator_fisier, operatie) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Argumentul operatie este o constantă sau o expresie care specifică operaţia dorită, după cum urmează: Operaţie Descriere Obţine o blocare partajată a fişierului specificat. Mai multe procese pot deţine o blocare partajată; pentru un fişier însă, nici un proces nu poate obţine o blocare partajată în timp ce un alt proces deţine o blocare exclusivă. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Obţine o blocare exclusivă pentru fişierul specificat. Un singur proces poate deţine o blocare exclusivă a unui fişier. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Încearcă să obţină o blocare partajată a fişierului specificat; totuşi, nu aşteaptă obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Încearcă să obţină o blocare exclusivă pentru fişierul specificat; totuşi, nu aşteapta obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Eliberează blocarea fişierului specificat.

LOCK_SH

LOCK_EX

LOCK_SH + LOCK_NB

LOCK_EN + LOCK_NB LOCK_UN

Funcţia flock() returnează true în caz de reuşită, respectiv false când blocarea solicitată nu poate fi obţinută (LOCK_SH şi LOCK_EX) sau eliberată (LOCK_UN). Blocarea este o activitate care se desfăşoară în comun. Procesele nu au niciodată accesul interzis la fişiere, ci numai la blocări. Ca atare, un proces care nu încearcă să blocheze un fişier poate obţine acces la fişier chiar dacă un alt proces a cerut şi a obţinut o blocare exclusivă a fişierului. Unele servere Web, inclusiv IIS de la Microsoft, rulează un singur proces multifir. În asemenea situaţii, funcţia flock() nu va reuşi să furnizeze acces exclusiv la fişiere. Copierea unui fişier PHP furnizează o funcţie care facilitează copierea fişierelor, şi anume funcţia copy(). Funcţia copy() are următoarea formă: copy(sursa, destinatie) unde sursa este numele sau calea fişierului care urmează a fi copiat, iar destinatie este numele sau calea unde se va copia. Funcţia returnează true dacă operaţia de copiere reuşeste; în caz contrar, returnează false. Exemplu:

Cod:

<?php $copiaza = copy("text.txt", "text.bak"); if (!$copiaza) { die("<br>A fost produsa o eroare la copierea fisierulu

dacă acesta există. şi anume unlink(). PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla copia. "text. respectiv false în caz contrar. } ?> Exemplul crează o copie de siguranţă a fişierului "text. funcţie care are următoarea formă: rename(nume_vechi.bak".bak". dacă acesta există. PHP nu va putea crea copia. în caz contrar. Ca şi în cazul comenzii UNIX mv.txt"). în caz contrar. returnează false. în caz contrar.bak". if (!$sterge) { die("<br>A fost produsa o eroare la stergerea fisierulu i"). } ?> Reţineţi că PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se află fişierul. Pentru a crea un . Exemplu: Cod: <?php $sterge = unlink("text. Funcţia copy() va suprascrie fişierul destinaţie.i"). Ştergerea unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să ştergeţi un fişier. PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla fişierul cu numele modificat. PHP nu va putea şterge fişierul. functia unlink() "sar putea să nu funcţioneze" în sistemele Windows. şi anume rename(). atribuindu-i numele "text. Încărcarea unui fişier în server Pe anumite pagini cu formulare HTML se poate încărca un fişier pe server. Funcţia returnează true dacă operaţia de ştergere a avut succes.txt". iar nume_nou este numele sau calea dorită. Funcţia are forma: unlink(nume_fisier) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului care urmează a fi şters. În conformitate cu manualul PHP. La fel ca la funcţia copy(). Modificarea numelui unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să modificati numele unui fişier. în caz contrar. funcţia rename() va suprascrie fişierul destinaţie. nume_nou) unde nume_vechi este numele sau calea originală a fişierului.txt". cu numele "text. if (!$redenumeste) { die("<br>A fost produsa o eroare la redenumirea fi sierului"). Exemplu: Cod: <?php $redenumeste = rename("text.txt"). PHP nu va putea modifica numele fişierului. } ?> Exemplul modifică numele fişierului "text. Funcţia returnează true dacă operaţia de modificare a numelui a reuşit.

php" ENCTYPE="multipart/form-data"> Incarca un fisier: <INPUT NAME="fisier_utilizator" TYPE="FILE"> <BR><BR> <INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite"> </FORM> </BODY> </HTML> Când utilizatorul apasă pe butonul de trimitere. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor În articolul precedent am discutat despre sistemul de fişiere si am generalizat despre fisiere si directoare. În continuare o să încerc sa detaliez lucrul cu fişierele şi să discut ceva mai mult despre cele mai folosite funcţii care se ocupă de fişiere. $rezultat = $rezultat ? "true" : "false".astfel de formular de încărcare. browserul încarcă fişierul în server. PHP şterge în mod automat fişierul încărcat. Iată un exemplu: Cod: <HTML> <HEAD> <TITLE>incarcare fisier</TITLE> </HEAD> <BODY> <FORM METHOD="POST" ACTION="incarca. ?> Funcţia move_uploaded_file() vă impune să specificaţi calea fişierului încărcat şi calea unde doriţi să fie mutat fişierul. specificaţi ENCTYPE="multipart/form-data" în eticheta FORM şi includeţi un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". La terminarea execuţiei scriptului. "/home/tutoriale/upload/nume_fisier. echo "<br>move_uploaded_file(): $rezultat". Momentan mă opresc aici cu prima parte a acestui tutorial. Dacă doriţi să salvaţi fişierul. Scriptul vostru PHP poate obţine accesul la calea fişierului încărcat astfel: $HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"]["tmp_name"] unde fisier_utilizator este valoarea atributului NAME asociat controlului INPUT folosit pentru încărcarea fişierului. puteţi invoca funcţia move_uploaded_file(). De exemplu: Cod: <?php $rezultat = move_uploaded_file ($HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"] ["tmp_name"]. respectiv false în caz contrar.ext"). Limbajul PHP oferă un set de funcţii . sper că aţi aflat lucruri interesante până acum. Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte.

pentru a găsi fişierul care se doreşte a fi deschis. dintre care ultimii doi sunt opţionali. FTP (File Transfer Protocol) sau FTPS (Secure FTP).deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia. HTTPS (Secure HTTP).deschide fişierul pentru citire şi scriere. însă fără a şterge conţinutul. Sintaxa majorităţii dintre acestea este similară funcţiilor de manipulare a fişierelor prezente în limbajul C/C ++. dacă fişierul nu există. Funcţia fopen returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care tocmai a fost deschis. Primul parametru îl reprezintă numele fişierului care urmează a fi deschis. Cel de-al treilea parametru este de tip întreg şi poate avea valorile 0 sau 1 şi indică funcţiei faptul că se poate folosi (valoarea 1) sau nu (valoarea 0) lista de directoare. Cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi reprezintă modul de deschidere a fişierului care poate fi: -"r" . -"w+ " . -"a" . Fişierele standard de intrare şi ieşire pot fi accesate folosind următorii identificatori: . atunci îl putem deschide folosind următorul cod: $f = fopen("test. atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. La sfărşitul şirului care reprezintă modul de deschidere a fişierului mai poate apărea şi caracterul "b". "w"). . însă fără a şterge conţinutul. Datorită faptului că limbajul PHP este independent de platformă. Acest identificator va fi transmis tuturor funcţiilor pe care le veţi utiliza pentru a accesa date din fişier. Fişierul poate fi şi unul aflat la distanţă. În cazul în care deschiderea fişierului nu poate avea loc din diferite motive. Scrierea datelor în fişierul php://output are acelaşi efect ca şi utilizarea funcţiilor print şi echo. .deschide fişierul pentru scriere. cu care interpretorul a fost configurat. dacă fişierul nu există. vom folosi următoarea linie de cod sursa: $f = fopen("test.php://output .fişierul standard de intrare pentru procesul curent creat de PHP. php://stdout şi php://stderr pot fi deschise numai pentru scriere. -"w" . Pe sistemele de operare *nix nu are nici un efect. în schimb pentru portabilitate este indicată folosirea lui. . Acesta este util atunci când se doreşte deschiderea fişierului în mod binar şi nu în mod text.deschide fişierul pentru scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia. Funcţia fopen Această funcţie se foloşte pentru deschiderea unui fişier în vederea citirii sau scrierii datelor din/în acesta.deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia. "r"). De exemplu.php://input . în cazul în care numele acestuia nu include şi o cale absolută.pentru a facilita accesul la conţinutul fişierelor.php://stdin .cu ajutorul acestui identificator se pot scrie date direct în pagina web. în timp ce fişierele php://output. -"r+" . acesta este creat. Dacă dorim să scriem date în fişier.deschide fişierul pentru citire şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia. acesta este creat.cu ajutorul acestui identificator se poate accesa conţinutul datelor transmise paginii prin intermediul metodei POST.fişierul standard de erori pentru procesul curent creat de PHP.php://stdout . poziţionează pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul. .txt". printre numele funcţiilor se regăsesc şi nume cunoscute pe platformele de operare *nix şi Microsoft Windows. . acesta este creat. poziţioneaza pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul. . Fişierele php://input şi php://stdin pot fi deschise numai în scopul citirii. Cel de-al patrulea parametru este de tipul resource şi este folosit în scopul optimizării unor operaţii. acesta este creat. Funcţia are patru parametri."a+" .fişierul standard de ieşire pentru procesul curent creat de PHP. pentru a deschide fişierul cu numele "test. dacă fişierul nu există.txt" pentru a citi date. dacă fişierul nu există.txt". Un fişier este recunoscut de PHP a fi la distanţă dacă este accesibil printr-unul dintre protocoalele HTTP (Hyper Text Transfer Protocol).php://stderr .

Un exemplu de apel al acestei funcţii este fclose($fd) unde fd reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. iar cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi indică funcţiei formatul intrării. $rez = fscanf($f. Funcţia tmpfile nu are parametri şi returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces al fişierului temporar. care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare se recomandă ca la deschiderea fişierului.$nr. echo "si sirul: ". Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se face citirea. Funcţia . să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. pentru citire. "%d %s \n"). list($nr. Apelul acestei funcţii este identic cu cel al funcţiei fopen cu parametrii: un nume de fişier temporar (de obicei generat aleator) şi "w+b" ca mod de deschidere a fişierului. Funcţia fclose are un singur parametru de tip întreg. Funcţia feof Această funcţie verifică dacă s-a ajuns la sfârşitul fişierului sau nu."r"). Funcţia feof are un singur parametru de tip întreg. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă am ajuns la sfârşitul fişierului şi valoarea logică FALSE în caz contrar.Funcţia tmpfile Această funcţie realizează crearea şi deschiderea unui fişier temporar pentru scriere şi citire. Fişierul temporar va fi şters în mod automat în momentul în care este închis sau când script-ul îşi încheie execuţia. dacă din fişierul "c:\test. Ceilalţi parametri reprezintă referinţele la variabilele care vor conţine rezultatul citirii. care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. atunci vom folosi următorul cod: Cod: <?php $f = fopen("c:\\test.txt". Funcţia returnează un vector cu valorile citite. De exemplu. ?> Funcţia fread Această funcţie se foloseşte pentru citirea datelor din fişiere binare. $sir) = $rez.$sir. echo "Am citit numarul: ". Funcţiile fscanf Această funcţie citeşte date dintr-un fişier text şi are doi parametri obligatorii. Functia fclose Această funcţie realizează închiderea unui fişier care a fost deschis cu ajutorul funcţiilor fopen sau tmpfile.txt" dorim să citim un număr şi un şir de caractere separate printr-un spaţiu. fclose($f). deci prezenţa variabilelor nu mai este obligatorie ca în cazul limbajului C/C++. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă închiderea fişierului a reuşit şi valoarea logica FALSE în caz contrar."<BR>". Formatul acestuia din urmă este similar formatului folosit pentru funcţia fscanf prezentă în limbajul C/C++.

$fd = fopen($fisier. fclose($fd). în cazul în care nu s-a ajuns la sfârşitul fişierului. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces al fişierului din care se doreşte să se citească date. tot de tip întreg. În continuare este un exemplu de folosire a acestei funcţii. şi anume. funcţia fgets returnează valoarea logică FALSE. Citirea datelor din fişier se încheie în momentul în care s-a citit un număr de caractere egal cu valoarea celui de-al doilea parametru (în cazul în care acesta este prezent). ?> Funcţia fgets Această funcţie se foloseşte pentru a citi o linie dintr-un fişier de tip text. în momentul întâlnirii unui sfârşit de linie sau în momentul în care s-a ajuns la sfârşitul fişierului. Codul este compatibil cu toate sistemele de operare pe care limbajul PHP poate fi instalat. Rezultatul returnat de această funcţie este de tip şir de caractere care este format din octeţii care s-au citit din fişierul de intrare.txt". ?> Funcţia fgetc Această funcţie citeşte următorul caracter disponibil din fişierul de intrare. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. fclose($fd). echo $car. filesize($fis)). Funcţia are un singur parametru de tip întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se doreşte să se facă citirea. În cazul în care în fişierul din care se citesc date nu mai este disponibil numărul de octeţi specificat în cadrul celui de-al doilea parametru. Cod: <?php $fisier = "test. Funcţia fgetc returnează un şir de caractere. format dintr-un singur caracter. Sintaxa acestei funcţii este similară cu cea a funcţiei fread. $continut = fread($fd. . Cod: <?php $fisier = "test.fread are doi parametri obligatorii. $fd = fopen($fis. Funcţia fgets returnează un şir de caractere care conţine datele citite.txt".txt". "rb"). $car = fgetc($fd). funcţia fgetc returnează valoarea logică FALSE."r"). atunci funcţia returnează toţi octeţii disponibili de la poziţia curentă din fişier şi până la sfârşitul acestuia. echo "Primul caracter din fisier este: ". Cod: <?php $fis = "test. echo $continut. cu menţiunea că cel de-al doilea parametru este opţional. echo "Continutul fisierului este: ". cel citit din fişier. reprezintă numarul de octeţi care se doresc a fi citiţi. iar al doilea parametru.

funcţia fgetcsv returnează valoarea logică FALSE. şirul returnat devine vid. un tablou de şiruri de caractere care reprezintă valorile citite."<br>".$fd= fopen($fisier. Este o reprezentare textuala a unui fişier de tip tabelar. prin eliminarea lor. Spre deosebire de funcţia fgets. } fclose($fd).valori separate prin virgula). Pe fiecare linie a unui astfel de fişier se află mai multe valori ale unor câmpuri care sunt delimitate printr-un separator. echo "Prima linie din fisier este: ". Cod: <?php $fis = "test. $fd = fopen($fis. fclose($fd) . "r"). Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul de intrare. echo $linie. filesize($fis))) { echo $linie. Funcţia returnează. Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă datele din fişierul HTML care au fost citite. este de tip şir de caraetere şi reprezintă o listă de marcaje HTML sau PHP pe care funcţia nu trebuie să le elimine în momentul citirii. De obicei acest separator este caracterul " . În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii pentru un fişier CSV în care fiecare linie nu are o lungime mai mare de 1000 de caractere: Cod: . Primii doi parametri sunt identici cu cei folosiţi în cazul funcţiei fgets. Funcţia fgetcsv are trei parametri dintre care primii doi sunt obligatorii. Un fişier de tip CSV are formatul text şi conţine mai multe înregistrări. iar al treilea parametru este de tip şir de caractere care trebuie să aibă lungimea 1 şi reprezintă separatorul care se va folosi la procesarea datelor. Funcţia fgetss Această funcţie citeşte o linie dintr-un fişier HTML. $linie = fgets($fd). funcţia fgetss are trei parametri.html conţine multe linii cu marcaje html. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă numărul maxim de octeţi care se vor procesa la o citire şi trebuie să aibă o valoare mai mare decât lungimea celei rnai mari linii din fişierul CSV. Citirea datelor se încheie în momentul în care s-au citit atâtea caractere câte indică cel de-al doilea parametru sau în momentul în care am ajuns la sfârşitul fişierului.html"."r"). echo "Continutul fisierului HTML este: ". Cel de-al treilea parametru este opţional. ?> În cazul în care fişierul test. de unde şi numele acestui tip de fişier. while (!$linie = fgetss($fd. în cazul în care nu ne aflăm la sfârşitul fişierului de intrare. Funcţia fgetcsv Această funcţie citeşte date dintr-un fisier CSV (Comma Separated Values . iar pe ecran se vor afişa multe rânduri goale. ?> În acest exemplu am omis cel de-al doilea parametru. " (virgula).

Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele fişierului al cărui conţinut se va citi. ". cel de-al doilea parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă datele care se vor scrie în fişier. "file". se recomandă ca la deschiderea fişierului. iar cel de-al treilea parametru este de tip întreg. $c<$num.")) { $num = count($date). "block". Funcţia filetype Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă tipul unui fişier. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: . Funcţia file Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are aceeaşi sintaxă cu funcţia file_get_contens. "char". Funcţia filetype are un singur parametru de tip şir de caractere. $c++) { echo $date[$c]. fiecare dintre acestea constând într-o linie din fişierul primit ca parametru.<?php $lin = 1. "dir"."<br>". Funcţia filesize are un singur parametru de tip şir de caractere. ?> Funcţia file_get_contents Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are doi parametri. "link". Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de octeţi pe care a reuşit să-i scrie în fişier. opţional şi reprezintă numărul de octeţi din şirul de caractere care se vor scrie în fişier. $lin++. } } fclose($fp). Funcţia fwrite Această funcţie se foloseşte pentru a scrie date într-un fişier text sau binar. Funcţia returnează un şir de caractere care conţine toate datele din fişierul primit ca parametru în cazul în care citirea s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. 1000. $fp = fopen("test. for ($c=0. să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. în cazul în care nu au apărut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare. şi "unknown". "r"). "fifo". a unui fişier. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul în care se doreşte să se scrie date. iar cel deal doilea parametru este opţional şi indică dacă pentru găsirea fişierului se va folosi sau nu lista de directoare predefinită. pentru scriere. exprimată în octeţi. Funcţia filesize Această funcţie se foloşeste pentru a afla dimensiunea.csv". Funcţia fwrite are trei parametri. Valorile posibile pentru tipul unui fişier sunt "pipe". dar rezultatul returnat de aceasta este un tablou de şiruri de caractere. while ($date = fgetcsv($fp. mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm tipul. mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm dimensiunea. echo "<p>$num campuri pe linia $lin: <br>".

pentru compatibilitate cu limbajul C/C++. Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la conţinutul fişierului. Funcţia fflush Această funcţie forţează salvarea pe disc a conţinutului zonelor tampon folosite pentru scrierea într-un fişier. Funcţia are trei parametri.se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod partajat pentru citirea datelor. al doilea parametru este de tip întreg şi indică numărul de poziţii cu care se va face modificarea.LOCK_NB . $sir). Modificarea poziţiei de citire sau scriere se poate face în trei moduri pentru care sunt definite constante: . cel de-al doilea parametru reprezintă tipul operaţiei de blocare a fişierului. iar al treilea parametru este de tip referinţă la întreg şi va primi valorea logică TRUE în cazul în care funcţia flock va opri execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să blocheze fişierul.Cod: <?php $fis = "test. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în cazul unui eşec. iar al treilea parametru. Funcţia returnează valoarea logică FALSE în caz de eroare şi valoarea logică TRUE în caz contrar . . tot de tip întreg. în limbajul PHP sunt disponibile constantele: . "a").LOCK_SH . unde şirul de octeţi este reprezentat chiar de şirul de caractere.LOCK_EX . Necesitatea utilizării funcţiei flock apare în momentul în care mai multe procese doresc să acceseze acelaşi fişier şi nu se vrea afectarea integrităţii acestuia.txt".LOCK_UN . Funcţia fflush primeşte un singur parametru de tip întreg. fclose($fp). Pentru cel de-al doilea parametru. Funcţia fseek Această funcţie se foloseşte pentru modificarea poziţiei de citire sau scriere în interiorul unui fişier. şi are acelaşi comportament.".se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod exclusiv pentru scrierea datelor. este opţional şi specifică modul în care se va face modificarea. Funcţia fseek are trei parametri. Funcţia flock Această funcţie se foloşeste pentru a bloca sau debloca accesul la un fişier. În limbajul C/C++ functia fwrite este folosită pentru a scrie un şir de octeţi într-un fişier.se foloseşte împreună cu una dintre primele trei constante dacă nu se doreşte ca funcţia flock să întrerupă execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să efectueze operaţia cerută. ?> Funcţia fputs Această funcţie este o redenumire a funcţiei fwrite.se foloseşte în cazul în care se doreşte deblocarea unui fişier. această constantă se adună la una dintre primele trei. fwrite($fp. $sir = "Scriere in fisier". . $fp = fopen($fis. echo "Am scris ($sir) in fisierul ($fis). Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la un fişier. . Se observă că cel de-al doilea parametru poate avea şi valori negative. spre deosebire de PHP. care reprezintă identificatorul de acces al fişierului pentru care se doreşte golirea zonelor tampon.

al doilea parametru având valoarea 0 şi cel de-al treilea parametru având valoarea SEEK_SET chiar dacă lipseşte.relativ la pozitia curentă . . Funcţia delete a fost inclusă în pachetul de funcţii oferit de limbajul PHP pentru cei care au programat în limbaje precum Pascal şi nu au avut la dispoziţie funcţia unlink. În cazul în care cel de-al treilea parametru lipseste se va folosi ca valoare pentru acesta constanta SEEK_SET. Funcţia ftruncate Această funcţie realizează redimensionarea fişierului cu o valoare primită ca parametru. Trebuie ţinut cont de faptul ca în cazul în care cel deal doilea parametru are o valoare mai mare decât dimensiunea curentă a fişierului. şi egală cu -1 în caz contrar. Funcţia ftell primeşte ca parametru identificatorul de acces al fişierului pentru care se aplică şi returnează o valoare întreagă reprezentând poziţia din fişier.relativ la sfârşitul fişierului . Funcţia ftruncate are doi parametri. spaţiu suplimentar care nu va fi iniţializat. pe disc. Funcţia unlink primeşte ca parametru un nume de fişier şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care ştergerea s-a efectuat cu succes. atunci toate datele din fişier. care se foloseşte pentru a şterge un fişier de pe disc.constanta SEEK_SET. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare În articolele anterioare am discutat despre structura de fisiere şi felul cum sunt ele salvate pe server şi am detaliat funcţiile php care se ocupă de fişiere.constanta SEEK_SET. În urătorul articol o să încerc să detaliez funcţiile php care se ocupă de manipularea directoarelor. Funcţia rewind Această funcţie schimbă poziţia de citire sau scriere într-un fişier la începutul acestuia şi are un singur parametru care specifică identificatorul de acces la fişier. Funcţia ftell Această funcţie se foloseşte pentru a afla poziţia curentă de la care se va face următoarea citire sau scriere într-un fişier. care se află după poziţia indicată de noua valoare. relativ la începutul acestuia. funcţia returneză valoarea logică FALSE. În cazul în care ştergerea nu s-a putut efectua. . Rezultatul returnat de funcţia rewind este acelaşi cu cel returnat de funcţia fseek. va fi alocat. Funcţia delete Această funcţie este mai degrabă o redenumire a funcţiei unlink. În cazul în care cel de-al doilea parametru are o valoare mai mica decât dimensiunea curentă a fişierului. în cazul în care nu au aparut erori. Apelul acestei funcţii este echivalent cu apelul funcţiei fseek cu primul parametru având ca valoare identificatorul de acces al fişierului. Primul dintre aceştia este identificatorul de acces al fişierului care se redimensionează. în caz de succes sau valoarea logică FALSE în caz de eşec. Funcţia returnează o valoare întreagă egală cu 0. iar al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă noua dimensiune a fişierului.relativ la începutul fişierului . . Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere care sunt accesate folosind unul dintre protocoalele HTTP sau FTP.constanta SEEK_CUR.. În acest articol se află descrierea celor mai importante funcţii şi clase oferite de limbajul PHP pentru manipularea directoarelor. se vor pierde.

Funcţia getcwd Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă directorul curent. Funcţia chdir returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului curent s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Aceasta functie returneaza un identificator de acces la continutul directorului si este de tipul resursa. Funcţia readdir returnează un şir de caractere reprezentând numele următoarei intrări din director. Funcţia readdir Funcţia readdir se foloseşte pentru a citi următoarea intrare disponibilă într-un director. Această funcţie nu este implementată pe platformele de operare Microsoft Windows şi nu este recomandată folosirea ei decat în cazul în care interpretorul PHP este utilizat folosind metoda de execuţie CGI. readdir şi closedir: Cod: <?php . În continuare este un exemplu de utilizare a funcţiilor opendir. Funcţia getcwd nu are nici un parametru.$cdir. Ea are un singur parametru de tip resursă. Funcţia closedir are un singur parametru de tipul resursă. echo "Directorul curent este: ". Această funcţie nu returnează nici o valoare. În continuare este un exemplu de utilizare al acestei funcţii: Cod: <?php $cdir = getcwd(). care reprezintă identificatorul de acces al directorului care se doreste a fi închis. în cazul în care nu am ajuns la sfârşitul acestuia sau nu au aparut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia chroot returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului rădăcină s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. functia returneaza valoarea logica FALSE. Funcţia closedir Această funcţie se foloseşte pentru a închide un director care a fost deschis pentru citire folosind funcţia opendir. care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi. In cazul in care nu se reuseste deshiderea directorului. Functia opendir Aceasta functie se foloseste pentru a deschide un director in scopul citirii continutului sau. ea având tipul void. Funcţia chroot Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul rădăcină pentru procesul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director rădăcină. ?> Funcţia chdir Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director. Functia opendir are un singur parametru de tip sir de caractere care reprezinta numele directoruiui al carui continut se va prelucra.

$dir = "E:\\". care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi şi nu returnează nici o valoare. rewinddir. . readdir şi rewinddir. $dh = opendir($dir). Clasa dir Această clasa încapsulează funcţiile opendir. rewind şi close din cadrul acestei clase au acelaşi comportament cu funcţiile readdir. atunci se va returna prima intrare din director. În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei clase care reprezintă implementarea cu clase a exemplului anterior: Cod: <?php $d = dir("E:\\"). } closedir($dh). ?> Funcţia rewinddir Această funcţie resetează poziţia curentă dintr-un director. Funcţia are un singur parametru de tipul resursă. şi anume. dacă după un anumit număr de citiri este apelată această funcţie şi după aceeea se mai citeşte o intrare din directorul respectiv. Funcţiile read. deoarece identificatorul de acces la director este de asemenea încapsulat în cadrul clasei dir. Structura acesteia este următoarea: Cod: class dir { dir (string directory) string path resource handle string read (void) void rewind (void) void close (void) } Constructorul clasei dir primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va citi şi apelează funcţia opendir. echo "Continutul directorului $dir<BR>". respectiv closedir şi se deosebesc de acestea prin simplul fapt că nu mai au parametri. while (false!==($fis=readdir($dh))) { echo "$fis<BR>". closedir.

Funcţia basename Această funcţie returnează numele de bază al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec."<BR>".html". while (false !== ($fis = $d -> read())) { echo "$fis<BR>". Primul parametru reprezintă o cale către un fişier sau director.html"). ?> Funcţia pathinfo . echo "Numele fisierului fara sufix: <BR>". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec.". echo "Directorul parinte pentru ". Directorul care se doreşte a fi şters trebuie să nu conţină nici un fişier sau subdirector. echo $cale. Funcţia are doi parametri de tip şir de caractere. ?> Funcţia mkdir Această funcţie se foloseşte pentru a crea un director nou şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va crea şi atributele acestuia (parametru de tip întreg) în format *nix.html". ?> Funcţia dirname Această funcţie returnează numele directorului părinte al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere.echo "Continutul directorului $d -> path <BR>". În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale = "c:\\test. În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale= "c:\\test. echo basename($cale." este ". iar al doilea este opţional şi reprezintă sufixul fişierului. Funcţia are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă o cale către un fişier sau director. echo "Numele fisierului cu sufix:<BR>". } $d -> close(). Funcţia rmdir Această funcţie se foloseşte pentru a şterge un director de pe disc şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care va fi şters. echo basename($cale).dirname($cale).

Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. ?> Funcţia file_exists Această funcţie se foloseşte pentru a determina dacă un fişier există sau nu pe disc.html". Variabilele care au o singură valoare se numesc scalare. Funcţia rename Această funcţie se foloseşte pentru a redenumi un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere. Combinaţia dintre numele . nu unul câte unul. Funcţia copy Această funcţie se foloseşte pentru a copia un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere. O asemenea variabilă se numeşte tablou. Exemplu: Cod: <?php $cale = "c:\\test. iar valorile individuale se numesc elementele tabloului. Similar. echo "Extensie: ". deseori este convenabilă stocarea mai multor valori într-o variabilă. echo "Director: ". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Pentru a fi posibil accesul individual la fiecare element al unui tablou. Primul dintre aceştia reprezintă numele fişierului sursă şi cel de-al doilea reprezintă numele fişierului destinaţie. Primul parametru reprezintă numele fişierului şi cel de-al doilea reprezintă noul numele al acestuia. Funcţia pathinfo primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către un fişier sau director. echo $info["extension"]. iar elementul "extension" conţine extensia fişierului. $info = pathinfo($cale)."<BR>". echo $info["basename"].Aceasta funcţie se foloseşte pentru a afia informaţii referitoare la o cale către un fişier sau director. Valori scalare şi tablouri Majoritatea cumpărătorilor preferă să cumpere ouăle în ambalaje de câte 10. Elementele "dirname" şi "basename" au valori identice cu cele returnate de funcţiile cu acelasi nume. Funcţia returnează un tablou ale cărui valori sunt de tipul şir de caractere şi care conţine elementele " dirname ". fiecare element are o cheie asociată. echo $info["dirname"]."<BR>"."<BR>". echo "Nume fisier: ". echo "Informatii despre $cale:<BR>". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. "basename" şi "extension". Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere aflate la distanţă decât dacă sunt partajate de pe o platformă Microsoft Windows pe care a fost configurată componenta File and Print Sharing sau dacă sunt partajate pe o platformă *nix pe care a fost instalat pachetul Samba. Funcţia file_exists are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele fişierului pentru care se verifică existenţa fizică pe disc.

Crearea tablourilor Se poate crea un tablou PHP în două moduri principale. puteţi folosi următoarea instrucţiune de atribuire: Cod: <?php $variabila[2] = "valoarea_b". nici macăr nu trebuie să fie numere. se atribuie unui element al tabloului o valoare şi o cheie: Cod: <?php $variabila[1] = "valoarea_a". De exemplu: Cod: <?php $specialitatea_zilei = $preferinta["vizitator1"]. ?> Această instrucţiune creează un tablou denumit $variabila şi un element cu valoarea "valoarea_a" identificat prin cheia 1. specificaţi numele tabloului şi valoarea cheii: Cod: <?php echo $variabila[1]. $preferinte["vizitator2"] = "articole". ?> Elementele unui tablou cu chei non-numerice sunt accesibile în acelaşi mod ca şi elementele unui tablou cu chei numerice. Pentru a crea un tablou. ?> atribuie variabilei $specialitatea_zilei valoarea "scripturi free". ?> Pentru a obţine acces la un element al tabloului. . ?> Cheile folosite pentru identificarea elementelor unui tablou nu trebuie să fie numere consecutive.tabloului şi valoarea unei chei identifică un element al tabloului. Puteţi atribui o valoare unei variabile dintr-un tablou sau puteţi invoca funcţia array(). Pentru a stoca în tablou o a doua valoare. Cod: <?php $preferinte["vizitator1"] = "scripturi free".

?> Observaţi că instrucţiunea finală de atribuire nu include nici o valoare de index. cheia 0 este asociată cu valoarea "valoare A". $variabila[1] = "valoare B".Crearea unui tablou folosind atribuiri Modalitatea cea mai simplă de a crea un tablou este de a atribui o valoare unei variabile de tip tablou. PHP asociază valoarea "valoare C" cu următorul element consecutiv al tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C . De exemplu: Cod: <?php $variabila[0] = "valoare A". $variabila[] = "valoare C". De exemplu: Cod: <?php $variabila[] = "valoare A". astfel încât să puteţi asocia o valoare cu un anumit element al tabloului. PHP stocheaza în mod automat valorile atribuite tabloului în celule numerotate succesiv. Iată rezultatul tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C Simbolul => arată că unei valori îi este asociată o cheie. cheia 1 este asociată cu valoarea "valoare B". $variabila[] = "valoare B". iar cheia 2 este asociată cu valoarea "valoare C". ?> Parantezele drepte care urmeaza după numele variabilei indică limbajului PHP că variabila $variabila este o variabilă de tip tablou. puteţi scrie o instrucţiune de atribuire care specifică o valoare cheie. începând de la $variabila[0]. $variabila[] = "valoare C". În acest caz. Puteţi asocia tabloul cu un tabel. caz în care exemplul anterior arată astfel: 0 valoare A 1 valoare B 2 valoare C Dacă doriţi.

Iată un exemplu care creează un tablou având drept chei valori întregi consecutive: Cod: . Utilizarea funcţiei array() Dincolo de utilizarea instrucţiunilor de atribuire. cu alte cuvinte. $variabila['cc'] = "ceva 2". cunoscut şi sub numele de tablou indexat cu siruri. Puteţi crea un tablou asociativ. ?> Prin instrucţiunile de mai sus. ?> Rezultatul va fi: Citat: 10 => valoare A 15 => valoare B 16 => valoare C Remarcaţi că la fel ca în exemplul anterior că valoarea "valoare C" este asociată următorului element consecutiv din tablou. pentru a examina valorile fiecăruia dintre elementele sale. În PHP nu trebuie să folosiţi numere întregi pe post de chei.Elementele unui tablou nu trebuie asociate unor chei consecutive. următoarele chei au fost atribuite următoarelor valori: Citat: a => ceva 1 cc => ceva 2 d => ceva 3 Semnificaţia utilizării pe post de chei a unor valori întregi consecutive este aceea că puteţi folosi o buclă for simplă pentru a parcurge iterativ tabloul. prin specificarea drept chei a unor şiruri: Cod: <?php $variabila['a'] = "ceva 1". Iată un exemplu: Cod: <?php $variabila[10] = "valoare A". $variabila[15] = "valoare B". cealaltă modalitate principală de creare a unui tablou PHP constă în utilizarea funcţiei array(). $variabila[] = "valoare C". $variabila['d'] = "ceva 3".

cu alte cuvinte. valorile cheilor nu trebuie să fie consecutive şi nici măcar întregi: Cod: <?php $o_variabila = array("a"=>"ceva". "ceva html"). "d"=>"ceva html").<?php $o_variabila = array("ceva". "cc"=>"php". ?> Această instrucţiune creează următorul tablou: Citat: a => ceva cc => php d => ceva html Un tablou multi-dimensional poate fi asimilat. De exemplu un tablou asemănător: Pagina pagina 1 Trafic mic Procent 10 . "php". ?> Acest script creeaza un tablou care conţine: Citat: 0 => ceva 1 => php 2 => ceva html Dacă doriţi să asociaţi unei valori o anumită cheie. pur şi simplu. ?> Care va creea următorul tablou: Citat: 10 => ceva 11 => php 12 => ceva html Ca şi în cazul utilizării unei instrucţiuni de atribuire pentru creearea unui tablou. astfel: Cod: <?php $o_variabila = array(10=>"ceva". "ceva html"). un tablou de tablouri. "php". puteţi folosi operatorul =>. unui tablou ale cărui celule conţin valori ale unui tablou.

"pagina 2" => array("mediu".pagina 2 pagina 3 mediu mare 20 30 Puteţi reprezenta aceste date sub forma unui tablou PHP denumit $date. $a[2] = 1000. puteţi modifica valoarea asociată cheii 2 prin intermediul unei instrucţiuni ca aceasta: Cod: <?php . "30"). De exemplu. puteţi obţine acces la valoarea unui element al tabloului sau îi puteţi modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. ?> Sau puteţi scrie astfel cu acelaşi rezultat: Cod: <?php $date = array("pagina 1" => array("mic". "20"). avem: Cod: <?php $a[0] = 1. ?> Similar. echo $y. echo $a[1]. "10"). "pagina 3" => array("mare". "20"). ?> Parcurgerea iterativă a unui tablou Când aţi stocat date într-un tablou. "30")). $date["pagina 2 "] = array("mediu". ?> Puteţi obţine acces la valoarea asociată cheii 1 prin intermediul unei instrucţiuni asemănătoare: Cod: <?php $y = 3 * $a[1]. $date["pagina 3 "] = array("mare". prin instrucţiunile de mai jos: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic". "10"). $a[1] = 10.

Datele de ieşire arată astfel: Citat: 0 => valoarea 1 1 => valoarea 2 2 => valoarea 3 Căutarea într-un tablou secvenţial Exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". Pentru aceasta. Folosiţi funcţia count() pentru a forma expresia de test a buclei. for ($w=0. altfel spus. totuşi. accesul la fiecare element al tabloului. puteţi parcurge iterativ tabloul folosind o buclă for.$w++) { echo "<br>$w => $test[$w]". în loc de a obţine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica. iniţializaţi variabila de buclă la valoarea cea mai redusă a cheii. Instrucţiunea for foloseşte variabila buclă $w pentru a parcurge iterativ tabloul. $cautare = "valoare b". Să presupunem că tabloul reprezintă salarii şi doriţi să măriţi fiecare valoare cu 10 procente. valoarea cea mai mică a unei chei dintr-un tablou secvenţial este zero. Funcţia count() returnează numărul elementelor dintr-un tablou.$a[2] = 100. În general. Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". În continuare o să încerc o scurtă prezentare a modului de iteraţie prin tablouri secvenţiale şi non-secvenţiale. Operaţii de acest gen implică parcurgerea iterativă a tabloului sau. Parcurgerea iterativă a unui tablou secvenţial Un tablou al cărui chei sunt valori întregi consecutive se numeşte tablou secvenţial. 1=>"valoare b". De exemplu. // se cauta in tabloul $test valoarea $cautare $maxim = count($test). puteţi crea un tablou secvenţial folosind valoarea unu sau orice altă valoare întreagă ca valoare minimă a cheii. ?> Uneori. În cazul în care cunoasteţi valoarea minimă a cheii unui tablou secvenţial. să presupunem că doriţi să determinaţi dacă în tablou există o anumită cheie sau valoare. 2=>"valoare 3"). doriţi să obţineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. Cea de-a doua instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou. } ?> Prima instrucţiune creează tabloul. 2=>"valoare 3"). 1=>"valoare b". $maxim = count($test). corpul instrucţiunii include o instrucţiune echo care afişează cheia şi valoarea fiecărui element din tablou.$w<$maxim. .

$w < $maxim. se caută în tablou valoarea stocată în variabila $cautare. următoarea instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou şi stochează această valoare în variabila $maxim. fără a afecta rezultatele operaţiei. $w". continuarea căutării în tablou nu face decât să irosească resursele calculatorului. 1 Se compara cuvantul cu valoare 3 Instrucţiunea break Observaţi în exemplul dat mai sus că se continuă căutarea chiar şi după stabilirea unei identităţi. } } ?> Acum. for ($w=0. După comentariu. conţinutul tabloului este supus la variaţii. care determină încheierea imediată a buclei care o conţine. if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. Într-o aplicaţie reală. Iată rezultatul acestui exemplu: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. într-o aplicaţie iterativă reală. de data aceasta însă.". Desigur. O instrucţiune echo afişează valoarea fiecărui element al tabloului pe masură ce bucla for avansează. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". Iată cum ar arăta exemplul anterior cu o instrucţiune break: Cod: <?php for ($w=0. } } ?> Prima instrucţiune creează tabloul în care se va căuta. Datele . Instrucţiunea for funcţioneaza ca mai înainte.echo "<br>Se cauta cuvantul $cautare in tabloul test. Când se caută într-un tablou. $w < $maxim. break. Cea de-a doua instrucţiune atribuie valoarea "valoare b" variabilei $cautare. if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. Pentru a oprii execuţia puteţi folosi instructiunea break. tabloul nu va fi iniţializat cu valori literale imediat anterior operatiei de căutare. instrucţiunea break provoacă sistarea buclei for. după stabilirea unei identităţi. Instrucţiunea if testează fiecare element şi afişează un mesaj dacă valoarea elementului este una şi aceeaşi cu valoarea variabilei $cautare. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". $w". corpul ei conţine alte instrucţiuni şi se execută o altă operaţie. execuţia căutării poate fi sistată după găsirea elementului dorit. în exemplu.

$limita = count($test). PHP 4 include o instrucţiune foreach care simplifică căutările de . să presupunem că doriţi să cautaţi în tabloul $test pentru a determina numărul valorilor cu nume scurte.". parcurgerea unui tablou non-secvenţial este o operaţie complicată. ?> O instrucţiune de atribuire stabileste valoarea iniţială a variabilei $scurt. adică nume alcatuite din maxim 4 caractere.". $w++) { $n = strlen($test[$w]). folosită pentru a număra numele scurte găsite. dacă nu au mai rămas elemente în tablou. Iată rezultatul: Citat: a are 1 caractere lungime bbb are 3 caractere lungime ccccc are 5 caractere lungime Au fost gasite 2 cuvinte cu nume scurte.de ieşire vor arăta astfel: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. if ($n > 4) continue. La finalizarea căutării. Valoarea variabilei $n este stabilită ca fiind egală cu numărul caracterelor care compun cuvântul. bucla for îşi încheie execuţia. echo "<br>$test[$w] are $n caractere lungime. 1 Instrucţiunea continue O instrucţiune corelată cu instrucţiunea break este continue. Instrucţiunea continue determină trecerea căutării la următorul element din tablou. determinând evaluarea imediată a expresiilor de incrementare şi de test. Corpul acestei instrucţiuni diferă. o instrucţiune echo afişează numărul cuvintelor scurte găsite în tablou. Instrucţiunea continue sistează rularea curentă a buclei. 1=>"bbb". desigur. Cu toate acestea. Instrucţiunea for se aseamănă celor folosite anterior. Ca un exemplu. for ($w = 0. folosind funcţia strlen(). // numara numele scurte $scurt = 0. $w < $limita. se execută instrucţiunea continue. care calculează lungimea unui sir. $scurt++. la zero. } echo "<br> Au fost gasite $scurt cuvinte cu nume scurte. Dacă instrucţiunea if stabileşte că elementul curent al tabloului face referire la un cuvânt lung. Parcurgerea iterativă a unui tablou non-secvenţial În unele limbaje de programare. de cele folosite anterior. Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"a". 2=>"ccccc").

Instrucţiunea foreach are următoarea formă generală: Cod: <?php foreach ($tablou as $cheie => $valoare) {corp} ?> Instrucţiunea parcurge în mod iterativ tabloul denumit $tablou. } ?> Pentru a căuta într-un tablou multi-dimensional. "20"). se folosesc instrucţiuni foreach îmbricate. foreach ($test as $index => $continut) { echo "<br>$index => $continut". "30"). stabilind valori adecvate pentru valorile variabilelor $cheie şi $valoare aferente fiecărui element al tabloului. 21=>"Nume"). $date["pagina 2 "] = array("mediu". Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(10=>"mere". "10"). $date["pagina 3 "] = array("mare". 20=>"metal". } . Să luăm de exemplu tabloul următor: Pagina pagina 1 pagina 2 pagina 3 Trafic mic mediu mare Procent 10 20 30 Tabloul poate fi creat folosind următoarele instrucţiuni PHP: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic".acest gen. ?> Comanda care afişează conţinutul tabloului este: Cod: <?php foreach ($date as $continut => $valoare) { foreach ($valoare as $cheie => $rezultat) { echo "<br>$continut: $rezultat".

). Dacă doriţi să apară un mesaj în interiorul câmpului dar să dispară când un utilizator vrea să introducă propriul lui text..value=''. acesta o afişează în câmpul de text corespunzător. codul ar fi cam aşa: Cod: <form> <INPUT name=test id="test" onclick="this.time()). Puteţi încerca şi voi să citiţi anumite date dintr-un fişier txt sau din baza de date şi să le afişaţi în formular. instrucţiunea foreach interioară parcurge iterativ conţinutul. Mă gândesc că uneori o să aveţi şi voi nevoie de anumite date (de exemplu la o comandă într-un formular să apară într-un câmp doar ceea ce există în acel moment pe stoc. 2 etc. ?> "> <br> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </form> După cum observaţi. la valoarea câmpului "data" am introdus un mic script php care citeşte data curentă de pe server şi o timite browserului. Iată ce trebuie să faceţi: Cod: <form name="form1" method="post" action="pagina_de_test. Iată rezultatul: Citat: pagina 1: mic pagina 1: 10 pagina 2: mediu pagina 2: 20 pagina 3: mare pagina 3: 30 Lucrul cu formulare Utilizarea scripturilor php în formulare Odată am avut nevoie într-un formular să fie afişată iniţial data din ziua completării formularului.php"> Data curenta: <input name="data" type="text" id="data" value=" <?php $data=date("d-h-Y"." value=cauta size=15 maxLength=30> . echo $data. care stoc se găseşte în baza de date mysql de pe server).?> } Instrucţiunea foreach exterioară obţine tabloul asociat cu fiecare pagină (pagina 1..

". Simplu spun eu şi mă apuc de treabă. charset=iso-88591"> </head> <body> <!-.$vot. dar probabil sunt mult mai multe) Cod: <?php if (isset($_POST['Submit'])) // deoarece verificarea se face in aceeasi pagina cu formul // se verifica inainte daca a fost apasat butonul submit { // preluare variablile (daca sunt trimise) @$vot = $_POST['vot'].<INPUT name="submit" type=submit id="submit" value=GO> </form> Dacă cineva încearcă să scrie ceva. { echo "<br>Ai votat numarul 1.. { echo "<br>Ai votat numarul 2. Preluarea şi verificarea datelor dintr-un formular în aceeaşi pagină cu formularul De curând cineva mi-a cerut să fac un formular cu un grup de butoane radio care să trimită datele pe e-mail. } if ($vot == "vot_1") // daca e selectat vot 1 afiseaza si eventual trimite pe e-mail. } // afisare continutul variabilei vot echo "<br>Continutul casutei de vot este: "... } if ($vot == "vot_2") // daca e selectat vot 2 afiseaza si eventual trimite pe e-mail. Problema pe care însă am întâmpinato a fost că un grup de butoane radio trimite doar o valoare.. indiferent ce buton e selectat.. Incearca din nou. textul "caută" va dispare şi va fi înlocuit cu mesajul introdus de utilizator.aici incepe formul de votare --> . Mai jos aveţi codul de la script cu una din rezolvări (eu am gasit 3 variante de rezolvare a acestui script.. } ?> <html> <head> <title>Formular de vot</title> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html. { echo "<br>Ai votat numarul 3.".". // verificare if ($vot == "") // aici se verifica daca a fost selectat ceva { echo "<br>Nu ai votat. } if ($vot == "vot_3") // daca e selectat vot 3 afiseaza si eventual trimite pe e-mail.".

aici se incheie formularul de vot --> </body> </html> După cum observaţi.$camp1. Dacă nu a fost apăsat butonul "Submit" se sare peste codul php şi se trece direct la partea html unde se afişează butoanele radio. Lucrând recent cu câteva formulare am întâmpinat unele dificultăţi pe care vreau să le descriu mai jos pentru a avea un punct de plecare în cazul în care mai am astfel de probleme. Pentru început o să explic cum se trimit şi cum se preiau datele din formular în aceeaşi pagină. Prima parte este codul php care verifică dacă a fost apăsat butonul "Submit" şi dacă a fost apăsat se preia valoarea butonului radio şi se verifică. } else { echo "<br>A fost introdus: ". // se verifica daca a fost scris ceva if (empty($camp1)) { echo "<br>Nu a fost introdus nimic". scriptul este împărţit în 2 părţi.<form name="formular_vot" method="post" action="test_vot. } ?> . } } if (!isset($_POST['camp1'])) // daca nu a fost trimis { // se initializeaza variabilele $camp1 = ''.php"> <p> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_1"> vot a</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_2"> vot b</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_3"> vot c</label> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Voteaza"> <br> </p> </form> <!-. Avem următorul formular: Cod: <?php // aici se verifica daca a fost trimis un camp din formular if (isset($_POST['camp1'])) // daca a fost trimis { // se preiau datele trimise $camp1 = $_POST['camp1'].

// aceasta comanda nu va merge pentru ca am uitat sa inchid ghilimelele pe cand asa echo '$camp1'. Dacă există ceva atunci afişeaza mesajul împreună cu ceea ce a fost introdus. preluarea datelor poate părea mai complicată. În cazul când serverul are setat register_global = off este mai sigur să folosiţi astfel preluarea variabilelor pentru a nu vâ da eroare.<form name="form1" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <input name="camp1" type="text" id="camp1" value=" <?php echo $camp1. am un formular în care vreau să scriu ceva într-un anumit câmp iar dacă vizitatorul doreste să completeze acel câmp să nu stea să şteargă mesajul meu ci să dispară automat textul introdus de mine şi să rămână doar ce a introdus vizitatorul. Prima oară când se accesează pagina este logic că nu se trimite nici o valoare din formular. Dacă nu ar fi făcută verificarea de setare a unei valori din formular (rândul if(isset($_POST['camp1']) ) şi s-ar fi încercat preluarea direct a valorii (rândul $camp1 = $_POST['camp1']..php"> <input name="textfield" type="text" value="acest text dispare" onmousedown=" this. Acum. dar în realitate este la fel de simplu ca şi până acum. va merge intotdeauna). Aşa ceva se poate face simplu cu o scurtă funcţie javascript: Sursa: Exemplu: <form name="form2" method="post" action="pagina. ?> "> textfield<br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </div> </form> Să explic puţin codul de mai sus. În continuare următorul rând verifică dacă valoarea preluata din formular conţine ceva sau nu. În cazul în care nu se iniţializează valoarea şi se încearcă afisarea ei directă va apărea un mesaj de eroare (dacă serverul e setat să afişeze mesajele de eroare). aşa aţi evitat o eventuală eroare şi scriptul rulează corect indiferent de setările serverului.. în caz că se încarcă pagina prima data şi formularul încă nu a fost trimis se iniţializează valoarea variabilei pentru câmpul respectiv. ) ar fi dat o eroare (dacă aveţi configurat serverul să vă arate toate erorile) În schimb.value='' "> þÿ </form> Preluarea datelor dintr-un câmp cu select multiplu În cazul în care în formular trebuie să existe şi un textfield din care se pot selecta simultan mai multe câmpuri. Observaţi că la preluarea variabilei trimise prin post se foloseşte un mic truc şi anume numele variabilei este acelaşi cu numele câmpului trimis prin POST. dacă sunteţi lămuriţi ce se întâmplă acolo să trecem mai departe (iar dacă nu. Puteţi lucra şi direct cu valoarea POST dar personal prefer să scriu mai puţin folosind de fiecare dată numele variabilei ( $camp1 ) nu tot şirul dat de valoarea POST ( $_POST['camp1'] ) E mai puţin de scris iar dacă folosesc variabila în alte locuri evit erorile generate de lipsa unei ghilimele (de genul echo 'ceva aici $_POST['camp1']. şi anume: . Mai departe. atunci recitiţi articolul şi vedeţi încă odată sursa până înţelegeţi :-P ) Afişarea unui text într-un câmp în form care dispare în cazul în care se introduce ceva în acel câmp De multe ori.

. echo $z. PHP execută conversia automată de tip. } } ?> <form name="form3" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <select name="select[]" size="5" multiple> <option value="1">valoarea 1</option> <option value="2">valoarea 2</option> <option value="3">valoarea 3</option> <option value="4">valoarea 4</option> <option value="5">valoarea 5</option> </select> Selectati mai multe valori<br> <br> <input type="submit" name="Submit2" value="Submit"> </div> </form> Momentan mă opresc aici cu prezentarea trucurilor în lucrul cu formulare. $z = $x + $y. PHP determină tipul variabilei în funcţie de tipul ultimei valori atribuite variabilei. În continuare este o descriere a tipurilor acceptate şi ceea ce se întâmplă când în cadrul expresiilor se folosesc două sau mai multe tipuri.5. dacă mai aveţi întrebări discutăm în forum.$valoare. O consecinţă a caracterului dinamic al tipurilor de variabile aferente limbajului PHP este aceea că nu trebuie să specificaţi tipul variabilelor. Cu toate acestea.Cod: <?php if (isset($_POST['select'])) { foreach ($_POST['select'] as $cheie => $valoare) { echo "<br>A fost selectata valoarea ". Conversia automată de tip Să luăm ca exemplu următorul script: $x = 1. $y = 2. Când o expresie aritmetică foloseşte mai multe tipuri. caracterul dinamic al tipurilor nu vă scuteşte de problemele legate de tipuri. Conversia tipurilor de variabile PHP este ceea ce se numeste un limbaj de programare cu tipuri dinamice.

5. (float) (string) (array) (object) Rezultat Conversie forţată la întreg Conversie forţată la dublu Conversie forţată la şir Conversie forţată la tablou Conversie forţată la obiect Numeroase funcţii furnizează înca o modalitate de a trata o variabilă ca şi cum ar fi de tip specificat. (integer) (real). Dacă şirul începe cu o valoare numerică. echo $y. Valoarea numerică şi tipurile unui şir sunt determinate prin respectarea următoarelor reguli: 1. 2. Conversia forţată de tip.5. puteţi prelua controlul conversiei de tip sau puteţi modifica tipul unei variabile. chiar dacă PHP o tratează ca o valoare de tip dublu pentru a executa calculele. Şirurile pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Dacă un punct zecimal sau un exponent (e sau E).5 o valoare de tip dublu. $z = $x + (integer) $y. Tabelul următor indică şi alte conversii forţate de tip care se pot folosi: Conversia forţată (int). PHP execută calculul şi returnează rezultatul sub forma de întreg. determină tratarea variabilei $y ca pe un întreg. Pentru a prelua controlul conversiei de tip. Valoarea afişata este 2. (double). în caz contrar. adică suma dintre valoarea variabilei $x şi valoarea numerică a şirului text. este asociat cu valoarea numerică. care este valoarea reală a variabilei $z.Dacă oricare dintre operanzi este de tip dublu. În cadrul exemplului. puteţi converti forţat un operand de la un tip la altul. execută calculele şi returnează rezultatul ca valoare de tip dublu. Dacă toti operanzii unei expresii sunt întregi. Conversia manuală de tip Dacă preferaţi. iar valoarea acesteia devine 2. Funcţie doubleval() intval() strval() Exemplu: Operaţie Tratează argumentul ca fiind de tip dublu Tratează argumentul ca fiind de tip întreg Tratează argumentul ca fiind de tip şir. În continuare aveţi un exemplu de conversie de tip: $x = 1. echo $z. Să examinăm următorul exemplu: $x = 1. aceştia sunt pur şi simplu trataţi ca şi cum ar fi fost de alt tip. $y = 2. tipul valorii rezultante este un întreg. În exemplul de mai sus. variabila $x rămâne de tip întreg. şi anume (integer). proces cunoscut sub numele de conversie forţată de tip sau pur şi simplu conversie forţată. . în loc de 2. Este important de reţinut că prin conversia de tip nu se modifică tipurile operanzilor unei expresii. rezultatul va fi 3. PHP tratează ceilalti operanzi ca şi cum ar fi de tip dublu. valoarea şirului este zero. care este 1. tipul variabilei rezultate este dublu. $y = $x + "1 more". în caz contrar. Tabelul următor prezintă succint aceste funcţii. valoarea şirului este dată de valoarea numerică respectivă.

şi anume gettype(). şi anume argumentul care specifică tipul dorit. Valorile posibile pentru al doilea argument al funcţiei settype().5 este afişată ca valoare a variabilei $x. una normală şi una "rapidă". Tabelul următor rezumă operatorii "rapizi" de atribuire pentru operaţiile aritmetice şi pentru şiruri. Această instrucţiune de atribuire "rapidă" vă scuteşte de efortul de a scrie o variabilă. Totuşi. Scriptul următor afişeaza şirul "integer". $x.$x = $y = echo echo 1. echo $x. Acest procedeu este ilustrat în continuare: $x = 1. puteţi folosi anumiţi operatori. au acelaşi efect: $x += 1. $x în cazul exemplului nostru. intval($x).array . $x = $x + 1.double .5. deoarece fracţia zecimală se pierde atunci când funcţia settype() converteşte valoarea dublă la o valoare întreagă. care foloseşte o conversie forţată: $x = (integer) $x. iar valoarea 1 este afişată ca valoare a variabilei $y. $y. returnează un şir care indică tipul variabilei specificate. echo gettype($x). sunt: . Următoarele două instrucţiuni de atribuire. Valoarea afişata a variabilei $x este egală cu unitatea. Valoarea 1. "integer"). care indică tipul variabilei $x: $x = 1. în ambii membri ai instrucţiunii de atribuire.5. Instrucţiuni de atribuire În cazul în care doriţi o modalitate rapidă de a scrie o instrucţiune de atribuire. furnizând un exemplu pentru fiecare operator şi o instrucţiune de atribuire echivalentă. settype($x.object O funcţie conexă. Instrucţiune de atribuire "rapidă" x += y x -= y x /= y x *= y x %= y Instrucţiune de atribuire normală x=x+y x=x-y x=x/y x=x*y x=x%y . modificarea tipului unei variabile este posibilă prin utilizarea funcţiei settype(). Puteţi obţine acelaşi rezultat cu următoarea instrucţiune de atribuire. Nici conversia normală şi nici cea forţată nu modifică tipul unui operand.string .integer . Ambele mecanisme determină tratarea operanzilor ca şi cum ar fi de un alt tip.

x . default: echo "Acesta nu este un numar valabil". execuţia trece la următoarea instrucţiune case sau default. Nu este necesar să folosiţi numere întregi consecutive în instrucţiunile case. reprezentând respectiv dimensiunile mică. Pentru a putea lua o decizie în mai multe sensuri. Dacă valoarea variabilei din instrucţiunea switch nu corespunde nici uneia dintre valorile asociate instructiunilor case.= y x=x. Când este executată. fapt nedorit în majoritatea cazurilor. să aleagă dintr-un set de alternative care pot fi reprezentate prin valori întregi. Numele variabilei este dat între parantezele care urmează după cuvântul cheie switch. Iată un mic program care afişează dimensiunile asociate valorilor variabilei $numar: Cod: <?php switch ($numar) { case(1): echo "numar mic". medie şi mare. break. instrucţiunea switch încearcă să stabilească o identitate între valoarea variabilei sale asociate şi valoarea asociată unei instrucţiuni case. break şi default Instrucţiunea if vă permite să luaţi o decizie în două sensuri. instrucţiunea switch este o opţiune mai convenabilă.(adică se continuă cu restul codului din script) În absenţa instrucţiunii break. 2 sau 3. break. Se pot folosi numere întregi non-consecutive. se vor executa instrucţiunile asociate instrucţiunii default. De exemplu. Cu toate astea. nu de valoarea unei expresii condiţionale. } ?> Acţiunea unei instrucţiuni switch este determinată de valoarea unei expresii întregi. break. case(3): echo "numar mare". transferând controlul următoarei instrucţiuni secvenţiale care succede instrucţiunii switch. Un procedeu de programare indicat constă în aceea că fiecare instrucţiune case din cadrul unei instrucţiuni switch să se încheie cu o instrucţiune break. să presupunem că valoarea variabilei $numar este 1. . Parantezele acolade delimitează o serie de instrucţiuni case şi o instrucţiune default opţională. Se vor executa instrucţiunile asociate primei instrucţiuni case pentru care identitatea respectivă este valabilă. Instrucţiunea break determină încheierea exeuţiei instrucţiunii switch. case(2): echo "numar mediu". când doriţi ca programul dvs. else sau elseif. numere cu virgulă mobilă sau şiruri. puteţi folosi mai multe instrucţiuni if. fiecare dintre instrucţiunile cuprinse între paranteze putând avea instrucţiuni asociate.y Scrierea instrucţiunilor swich. dacă există o asemenea instrucţiunie.

break. pe care o folosesc destul de des în ultima vreme. Mai există însă şi alt mecanism de luare a deciziilor . $submeniu primeste valoarea 10. operatorul condiţional returnează valoarea valoareadevarat. Dacă valoarea variabilei $b este mai mare decât aceea a variabilei $c. dacă $meniu este 2. Operatorul condiţional vă permite să specificaţi deciziile într-o manieră foarte concisă. Operatorul condiţional îşi evaluează expresia condiţionala. } ?> PHP include numeroase instrucţiuni condiţionale. Iată sintaxa de utilizare a acestuia: expresie-conditionala ? valoare-adevarat : valoare-fals Se observă cum semnul întrebării este separat de caracterul două puncte prin valoarea valoare-adevarat. în caz contrar. Scrierea instrucţiunilor for Revin în acest articol la detalierea instrucţiunii for. în caz contrar. incluzând instrucţiunile if. break. $submeniu primeşte valoarea 0.În exemplul următor aveţi o instrucţiune switch care testează valoarea variabilei $meniu. De exemplu. atunci variabilei $a îi este atribuită valoarea 1. Iată un exemplu de utilizare a unei instrucţiuni for: . case 2: $submeniu = 10. El constituie o altă modalitate de a scrie decizii în PHP. else. $submeniu primeste valoarea 5. returnează valoarea valoare-fals. altfel. Instrucţiunea atribuie variabilei $submeniu o valoare după cum urmează: dacă $meniu este 1.operatorul condiţional ?:. default: $submeniu = 0. Operatorul condiţional formează o expresie care se poate folosi în multe contexte PHP. să luăm următoarea instrucţiune de atribuire: $a = ($b > $c) ? 1 : 2 Această instrucţiune de atribuire compară valorile variabilelor $b şi $c. variabilei respective îi este atribuită valoarea 2. Dacă expresia este evaluată la valoarea true (adevărat). elseif şi switch. cu alte cuvinte. denumit uneori şi operator ternar sau operator întrebare-două puncte. Cod: <?php switch ($meniu) { case 1: $submeniu = 5. Instrucţiunea for este o instrucţiune buclă sau o instrucţiune iterativă. o instrucţiune care execută în mod repetat instrucţiunile asociate.

Se evalează expresia de iniţializare. În acest site de exemplu am folosit instructiunea for pentru a trimite către fiecare user înscris la newsletter căte un e-mail de fiecare dată când este actualizat acest site. variabilă denumită variabila de ciclare sau index. care apar între paranteze. În consecinţă. o instrucţiune while sau do while are una singură. . instrucţiunea for include o instrucţiune sau un grup de instrucţiuni. Instrucţiunea for include trei expresii. Se evaluează expresia test. $n <= 3. Apoi. expresia de test compară valoarea variabilei $n cu valoarea 3. Dacă o instrucţiune for are trei expresii. instrucţiunile while şi do while reprezintă versiuni "manuale" ale instrucţiunii for. În cadrul exemplului. Se trece la etapa 2. fără o expresie de iniţializare sau o expresie pas. fiecare expresie este separată de vecina sa printr-un caracter punct şi virgulă.Cea de-a treia expresie este expresia pas. 3. În exemplul de mai sus. se execută o instrucţiune for care incrementează în mod repetat valoarea variabilei $suma. Scrierea instrucţiunilor while şi do while Practic. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni for este următoarea: 1. 5. De asemenea. Se evaluează expresia pas. face referire la variabila de ciclare. Expresia de test este evaluată pentru prima data imediat după evaluarea expresiei de iniţializare. for ($n = 1. 6. Aceasta se execută atunci când PHP ajunge la instrucţiunea for. În exemplu. să examinăm componentele instrucţiunilor for. o instrucţiune for operează în acelaşi mod ca o instrucţiune while. cunoscute sub numele de corpul instrucţiunii for. În general. Să examinăm mai amănunţit cele trei expresii: . Instrucţiunea for este utilă pentru numărare şi executarea în mod repetat a unor acţiuni.Prima expresie este expresia de iniţializare.A doua expresie este expresia de test. Se încheie execuţia instrucţiunii for. ?> În exemplul de mai sus se calculează suma întregilor cuprinşi între 1 şi 3. 4. $n++) $suma += $n. mai întâi se iniţializează variabila $suma la valoarea 0. instrucţiunea $suma += $n este corpul instrucţiunii for. şi anume expresia de test.Cod: <?php $suma = 0. expresiile unei instrucţiuni for sunt opţionale. În general. Se execută corpul buclei. următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: . 2. expresia pas incrementeaza valoarea variabilei $n. se execută etapa 7. Aceasta este o expresie condiţională care indică dacă se execută sau nu corpul instrucţiunii. Dacă rezultatul evaluării expresiei test este false. În cadrul exemplului. echo "<br>Suma intregilor de la 1 la $numar este $suma. aceasta modifică una sau mai multe variabile la care se face referire în expresia test. Pentru aceasta. 7.". Pentru a vedea cum funcţionează mecanismul aestei instrucţiuni. Aşa cum se întâmplă de obicei. expresia de iniţializare atribuie valoarea 1 variabilei $n. .

$n++. care actualizează variabilele la care se face referire în expresia de test. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni do while este următoarea: 1. ?> Remarcaţi că instrucţiunea $n = 0. iniţializează bucla şi că instrucţiunea $n++. Observaţi că amplasarea expresei de test imediat după corpul buclei vă reaminteşte faptul că executarea corpului are loc înainte de evaluarea expresiei de test: . 4. trebuie să furnizaţi un mecanism oarecare. ) $suma += $i. Se trece la etapa 1. 2. se trece la etapa 5. se trece la etapa 1.". corpul buclei unei instrucţiuni do while este întotdeauna executată cel puţin o dată. corpul unei instrucţiuni while este omis dacă expresia de test are iniţial valoarea false. în asemenea situaţii. $suma = 0. Iată un exemplu care utilizează instrucţiunea while: Cod: <?php $n = 0. Se părăseşte bucla. 3. } echo "Suma este $suma. 4. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni while este următoarea: 1. Dacă rezultatul este false. instrucţiunea while este mai clară decât o instrucţiune for degenerată. while ($i <= 3) $suma += $i.Cod: <?php for ( . ?> Când folosiţi o instrucţiune while. Se evaluează expresia de test. analog expresiei de incrementare a instrucţiunii for. while ($n <= 3) { $suma = $suma + $n. Se încheie execuţia buclei. 2. Astfel. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. 5. Se execută corpul buclei. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. căreia îi lipsesc una sau mai multe dintre expresiile sale obişnuite. $i <= 3. Se execută corpul buclei. 3. De asemenea. Instrucţiunea while este cea mai utilă atunci când un alt program necesar execută deja aceste funcţii. Instrucţiunea do while este oarecum asemănătoare instrucţiunii while. Se evaluează expresia test. sunteţi responsabil cu iniţializarea tuturor valorilor folosite în expresia de test. Iată un exemplu care foloseşte o instrucţiune do while. incrementează valoarea variabilei bucla $n. Dacă rezultatul este adevărat. Diferenţa este aceea că instrucţiunea do while îşi execută corpul înainte de a-şi evalua expresia de test.

$n = 1.".Cod: <?php $suma = 0. } while ($n <= $numar). Metoda este similară celei de mai jos: Cod: <?php function Functia_Mea($variabila) { // Foloseste $variabila aici: echo $variabila. nu de necesitate. ?> Instrucţiunile while şi do while sunt foarte asemănătoare. asta economisind ceva timp atunci când veţi vrea să refolosiţi codul. Unii dintre voi probabil s-au prins că aceasta se poate rezolva cu o funcţie. îţi dai seama că sunt multe locuri în care trebuie să scrii aceaşi bucată de cod. Se pot scrie aplicaţii php folosind doar instrucţiuni while. $n++. Pur şi simplu declaraţi o funcţie şi îi spuneţi acelei funcţii ce informaţie vreţi să folosească. bine ai venit pe site" . echo "<br>Suma intregilor cuprinsi intre 1 si $numar este $suma. do { $suma += $n. Introducere în Clase PHP Când începi să lucrezi cu PHP. ?> şi funcţia va afişa la ieşire "Salut. Utilizarea instrucţiunii do while este o chestiune de comoditate. bine ai venit pe site"). } ?> Şi apoi doar apelezi funcţia atunci când ai nevoie de ea: Cod: <?php Functia_Mea("Salut.

OK. Codul va fi stocat în spatele site-ului. return $cevahtml.+$". Structura Clasei Când vă gândiţi la clase v-aş încuraja să vă gândiţi ca la "codul din spate". să aruncăm o privire pe clasă: Cod: <?php class Clasa_mea { var $email. Vom analiza funcţiile pentru a înţelege despre ce este vorba aici. Mai întâi trebuie să declarăm o clasă: class Clasa_mea { Vom crea nişte variabile ce pot fi folosite în oricare din funcţiile din interiorul clasei fără să trebuiască să fie specificate pentru fiecare funcţie. atunci când sunt gândite şi când e scris codul bine. } // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace("/(<img)(.+\. iar în faţă va fi un bloc de cod foarte uşor de înţeles. Sper ca la sfârşitul acestui tutorial te vei gândi să implementezi nişte clase proprii economisind astfel timp în viitoarele proiecte.. Vom face asta prin "var $nume_var". priviti mai jos pentru exemplul $email pe care îl vom folosi.*?)(>)/si". . Dar haideti să lăsăm vorbăria şi să începem să ne stocăm funcţiile în interiorul Claselor. Vă voi face o introducere în Clase şi vă voi da câteva exemple unde pot fi folosite. $this -> email)) return(true). după un timp se vor aduna prea multe funcţii şi te vei aglomera. dar este motivul pentru care eu le folosesc. Clasele PHP s-au dovedit a fi foarte valoroase. $cevahtml). "". Folosind Clase PHP. else return(false).Ei bine. // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^. } } ?> Clasa de mai sus a fost compusă din 2 funcţii simple. poţi începe să pui acele funcţii în nişte "cutii" unde sunt stocate şi folosite. Acesta nu este singurul motiv pentru care poţi folosi clasele. iar scriptul care foloseşte acea clasă va fi mai uşor de înţeles pentru că va avea un cod "curat".+@. Voi pune toate rutinele complicate în clasa ta.

+@. şi funcţii din interiorul aceleiaşi clase se pot folosi reciproc. închidem clasa noastră şi suntem gata s-o folosim! .+\. această funcţie va accepta o variabilă ca parametru şi trebuie să aibă acea variabilă definită atunci când o apelezi. Iată funcţia mai jos: Cod: <?php // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace( "/(<img)(. "" . funcţie care elimină tag-urile unei imagini dintr-un string (şir de caractere). vom returna "TRUE". Această funcţie va prelua variabila $email definită în scriptul nostru care apelează clasa şi verifică validitatea email-ului. La început am definit var $email..var $email. Nota: puteţi de asemenea folosi în interiorul unei funcţii dintr-o clasă. Funcţia aceasta validează mail-ul introdus de utilizator. Voi explica asta puţin mai târziu. altfel vom returna "FALSE". am făcut această clasă "cu scop general" ce poate fi utilizată în mai multe scopuri. Doar introduceţi $this->numele_functiei($vars). else return ( false ). aţi remarcat că am folosit " $this->email " unde $this-> e un constructor special care indică în interiorul clasei către o variabilă sau o altă funcţie. Dacă adresa de email trece de această verificare şi este o adresă validă. Veţi vedea cum să atribuiţi o valoare lui $this->email când vom folosi "efectiv" scriptul ce apelează clasa . În continuare. Caută text în ambele părţi ale simbolului "@" care este structura unei adrese de email. acum avem $this->email . Cod: <?php // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^.+ $ " .*?)(>)/si" . o altă funcţie ce se află în aceeaşi clasă. să analizăm prima funcţie. Pentru a vă da un exemplu că puteţi pune aproape orice doriţi în interiorul unei clase. $cevahtml). Am vrut să vă arăt această clasă şi pentru că este o metodă diferită de a apela funcţia. $this -> email)) return ( true ). } ?> Uitându-vă la funcţia de mai sus. } ?> Acum. return $cevahtml. Voi explica şi acest lucru mai încolo. Mai jos veţi vedea o funcţie pe care am introdus-o în această clasă.

Tineţi minte că puteţi face: $clasa_mea->email = $_POST['email']. Iată cum se face: $clasa_mea = &New Clasa_Mea. .php" şi să vedem cum îl vom folosi în pagina următoare. dacă nu a trecut testul va returna FALSE. vom afişa "Adresa de email este valida!". dacă verifica_email returnează TRUE. Astea fiind făcute. Folosirea acestei Clase în Scripturile voastre PHP Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să includem clasa. if (!$verifica_email) { echo "Adresa de email nu este valida!". doar includeţi-o folosind: <? include "Clasa_Mea. vei vedea că dacă un "!" sau "Eroare" este detectat pe şirul de caractere din $verifica_email. Întâi vom crea un string cu HTML în interior. adresa conţinută în variabila $email pe care i-am spus s-o verifice a trecut testul. } else { echo "Adresa de email este valida!". Haideţi să ne uităm cum folosim funcţia scoate_imag. Tineţi minte ce a spus mai devreme. Am creat un obiect numit $clasa_mea şi acum putem accesa elementele din interiorul clasei Clasa_Mea pe care am creat-o mai devreme.php". sau orice vreţi cu ea.com" .} Să numim acest fişier: "clsClasa_Mea. Acum putem începe distractia :) Avem clasa noastră inclusă în script şi trebuie să iniţializăm un obiect pe care să-l atribuim unei variabile. Să rulăm funcţia verifica_email în interiorul clasei Clasa_Mea: Cod: <?php $verifica_email = $clasa_mea -> verifica_email(). aşa ca îi vom atribui o valoare: $clasa_mea -> email = "tu@undeva. avem variabila "$email" ce stă degeaba în Clasa_Mea. } ?> Tot ce am făcut este să atribuim o variabilă funcţiei verifica_email() şi apoi am făcut nişte verificări de erori pe baza acelei variabile. Nu este mare lucru. Privind instrucţiunea if de mai sus.

echo "Aici este html-ul nou $html_nou <br /><br />" . PHP foloseşte în mod nativ sesiuni. dacă nu intervenim într-un fel pentru a o transfera şi pe alte pagini unde avem nevoie de ea. Modalităţile de păstrare a informaţiilor pe tot parcursul aplicaţiei sunt: . tocmai ai învăţat noţiunile elementare ale claselor! Dacă nu. Fiecare sesiune trebuie declarată la începutul paginii.php este valabila doar în acea pagină.jpg" height="100" width=" 200" >' . Acum că avem $html_vechi şi ştim că are o imagine în interiorul HTML-ului. Lucrul cu sesiuni nu este complicat. Toate cele bune! Sesiuni în PHP În mod normal.cookies . cu ajutorul funcţiei: . echo "Aici este html-ul vechi $html_vechi <br /><br />" . Referinte: Iată câteva link-uri pe care le puteţi vizita când vă dezvoltaţi clasele: PHP PHP PHP PHP PHP Manual Manual Manual Manual Manual Classes and Objects Extends Exending Classes Using Parents Classes using :: operator Serialize and Unserialize Objects Închei aici această introducere în Clasele PHP. o variabilă locală declarată într-o pagina . te sfătuiesc să mai citeşti acest tutorial încă o dată.$html_vechi = '<strong>Am o imagine aici: <img src="/imaginea_mea. Când veţi privi $html_vechi şi $html_nou. Dacă ai înţeles ce s-a întâmplat până acum. veţi vedea că imaginea a fost eliminată cu succes. aşa cum fac şi limbajele ASP şi ColdFusion.transferul variabilelor locale prin forme sau în header-ul unei alte pagini Ce este o sesiune? O sesiune reprezintă una din căile de a păstra datele de lucru ale unei aplicaţii atunci când se face transferul de la o pagină la alta. clasele s-au dovedit a fi foarte eficiente.OOP.variabile globale . să scoatem acea imagine afară şi să returnăm rezultatul: $html_nou = $clasa_mea -> scoate_imag($html_vechi). Îl vei înţelege până la urmă. felicitările mele. Aşa cum am spus mai devreme. Cu OOP puteţi economisi foarte mult timp şi puteţi crea o arhivă de obiecte sau clase pe care le puteţi folosi mereu. Ele sunt calea câtre "Object Oriented Programming" sau "Programarea Orientata pe Obiecte" .sesiuni .

definite pe un domeniu dat. $sesiunea_mea["adresa"] = "Str. Apoi trebuie declarată variabila (sau variabilele) cu care lucrăm în cadrul acestei sesiuni. pentru identificarea unei sesiuni se poate folosi identificatorul acesteia. Putem adăuga acest identificator în stringul care aplează o pagină: <a href = "pagina_mea. <?= se poate folosi cu orice variabilă.cookie_lifetime = "0". iar acel identificator este trimis utilizatorului printr-un cookie.cookie_domain = "". Fişierul are numele la fel cu identificatorul ID al sesiunii. // variabila simplă .session_start(). atunci identificatorul sesiunii este adăugat automat la fiecare pagină. pe server se crează un fişier care va reţine valorile variabilelor folosite în această sesiune. Pot fi create oricâte variabile. Un identificator PHPSESSID arată ca o înşirurire aleatoare de caractere alfanumerice: PHPSESSID = 02993ab99sac988da9753330af72201 Dacă PHP este compilat cu opţiunea enable-trans-id. Totodată. // etc.cookie_path = "/". Variabilele definite în acest mod pot fi folosite pe toate paginile unei aplicaţii. session. session_register('sesiunea_mea'). Această funcţie face ca PHP să înregistreze un identificator unic al sesiunii (ID). atât timp cât cookie alocat acelei sesiuni este activ (nu expiră).14". // cazul unui array $sesiunea_mea["nume_utilizator"] = "Lucian". // valoarea 0 înseamnă că cookie pentru sesiune e valabil până când browserul se va închide. $variabila_mea = "Aceasta este cursul online de PHP". Variabila $sesiunea_mea poate fi o variabilă simplă sau un tablou (array). În php. sau $sesiunea_mea["id"] = 1.php?<?=SID?">Click catre pagina mea</a> <?= este un mod mai scurt de a scrie comanda echo. În acest caz. Folosirea sesiunilor este o cale mult mai uşoara de lucru decât să transferăm variabilele de la pagină la pagină. session.Florilor nr. nu doar cu sesiuni. Iată un exemplu de definire al unei sesiuni: <? session_start(). ?> $variabila_mea va putea fi folosită apoi pe toate paginile aplicaţiei respective. şi altele . session_register("variabila_mea"). session. Exemplu: $sesiunea_mea = "Lucian".ini pot fi setate diferite valori pentru parametri legaţi de sesiune cum ar fi (după semnul egal am pus valorile implicite) : session.name = "PHPSESSID". Există posibilitatea ca un utilizator să nu accepte setarea de cookies pe computerul său.

Pentru a folosi o funcţie. Dacă doriţi. Puteţi folosi într-o expresie valoarea returnată de o funcţie. Primul argument al funcţiei indică valoarea întreagă cea mai mică pe care o va returna funcţia. Când se produce o eroare în timpul execuţiei unei funcţii. Argumentul unei funţii poate fi o valoare literală. urmat de o pereche de paranteze. invocaţi această funcţie astfel: $a = @f(b). Pentru a specifica argumente. acestea se inserează între paranteze. omiţându-l pe al doilea: rand(100). apelarea sau invocarea funcţiei. Unele funcţii PHP au argumente opţionale. scrieţi numele funcţiei. O situaţie foarte frecventă în care se procedează astfel o constituie utilizarea valorii returnate de o funcţie într-o expresie de atribuire. Uneori. funcţia rand() are două argumente opţionale. care pot fi specificate sau omise. Dacă omiteţi ambele argumente. ca şi setcookie() trebuie folosite întotdeauna chiar la începutul fişierului. PHP generează mesaje de eroare. al doilea argument indică valoarea cea mai mare. funcţia este obligată să returneze o valoare cuprinsă între 100 şi cel mai mare rezultat posibil. puteţi suprima generarea mesajelor de eroare prin prefixarea numelui funcţiei invocate cu ajutorul caracterului @. în conformitate cu intenţiile dumneavoastră. De exemplu. o variabilă sau o expresie. funcţia rand(). Majoritatea funcţiilor preiau argumente. Definirea unei funcţii În afară de a utiliza funcţiile din biblioteca de funcţii a limbajului PHP. astfel încât valoarea să fie accesibilă în mod repetat fără a se invoca funcţia de mai multe ori. Această comandă îi spune PHP-ului să verifice dacă există o sesiune şi atunci să folosească variabilele acelei sesiuni ca variabile globale. De exemplu: $test = rand(1. puteţi specifica primul argument. De exemplu.net (preluat de la phpromania. Dacă se trimite altceva către browser înainte de folosirea lor atunci vor exista erori la folosirea sesiunii sau a cookieurilor.Observaţie importantă: Variabilele definite în sesiuni pot fi folosite într-o pagină doar după ce a fost executată comada session_start(). Funcţiile session_start(). Ca şi rand(). majoritatea funcţiilor returnează valori.intercer. Articol scris de Curs http://php. De exemplu.net) Crearea şi utilizarea funcţiilor Procesul de executare a unei funcţii se numeşte utilizarea. vă puteţi defini şi folosi . pentru a ascunde mesajele de eroare care pot apărea în timpul execuţiei funcţiei f(). În acest caz. care generează un număr întreg aleator. 15). fiecare argument trebuie separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. poate fi apelată astfel: rand(). reprezentând valori de intrare care influenţează operarea şi rezultatul funcţiei. Astfel. asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. funcţia returnează o valoare cuprinsă între 0 şi cel mai mare rezultat posibil. dacă specificaţi mai mult de un argument.

numele funcţiei şi lista cu argumente alcătuiesc antetul funcţiei. trebuie să determinaţi funcţia să execute o instrucţiune return care furnizează valoarea respectivă. Ca exemplu. respectaţi modelul următor: function nume_functie(nume_argument) { // aici se introduce corpul functiei } În acest exemplu. Pentru a defini o funcţie. Parantezele şi numele argumentelor incluse între acestea poartă numele de lista cu argumente. funcţia va returna valoarea specială NULL.4). În PHP. ca atare. puteţi omite nume_argument. Cuvântul cheie function. iată o funcţie care calculează aria unui dreptunghi: function calculeaza_aria($inaltime. nu este necesar ca aceasta să fie ultima instrucţiune fizică din corpul funcţiei. fie după aceasta. puteţi invoca funcţia exit(). Atenţie!! În PHP3. definiţia unei funcţii poate fi plasată fie anterior liniei de program care apelează funcţia. numele funcţiilor nu prezintă sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. dacă doriţi să definiţi o funcţie cu mai multe argumente. f() şi F() reprezintă referiri la aceeaşi funcţie. . În cazul în care doriţi să sistaţi prelucrarea unui întreg script. definiţia unei funcţii trebuie să preceadă linia de program care apelează funcţia. De exemplu: $aria = calculeaza_aria(2. corpul unei funcţii poate conţine un număr arbitrar de instrucţiuni. Dacă doriţi să definiţi o funcţie care nu are argumente. nume_functie este numele funcţiei. care se comportă ca şi cum ar fi fost scrisă astfel: return 2 * 4. Corpul funcţiei este alcătuit dintr-o singură instrucţiune. Dacă definiţi o funcţie care nu are nici o instrucţiune return. Valorile argumentelor efective 2 şi 4 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor formale din corpul funcţiei calculeaza_aria. Înstrucţiunile din corpul funcţiei sunt executate atunci când funcţia este apelată. Terminarea execuţiei unei funcţii O instrucţiune return determină sistarea execuţiei funcţiei care o conţine. cu toate acestea. iar nume_argument este numele argumentului funcţiei.propriile funcţii. puteţi include argumente suplimentare după nume_argument. În PHP4. $latime) { return $inaltime * $latime. Instrucţiunea return determină sistarea executării funcţiei. Iată un exemplu: function stop() { exit(). } Lista cu argumente a funcţiei calculeaza_aria include argumentele $latime şi $inaltime. Dacă doriţi ca funcţia să returneze o valoare. fiecare argment fiind separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. Apelarea unei funcţii O funcţie definită de utilizator poate fi apelată în acelaşi mod ca o funcţie încorporată. Termenul de corp al funcţiei se referă la instrucţiunile incluse între parantezele acolade care urmează după antetul funcţiei.

Prin apelarea funcţiei stop() se execută corpul funcţiei respective. până când se produce o eroare cunoscută sub numele de depăşire în sens pozitiv a stivei (stack overflow).45 echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". argumentul ia o valoare prestabilită specificată. Dacă apelaţi funcţia şi furnizaţi un singur argument. funcţia recursor() este invocată în mod repetat. Exemplu: function recursor() { return recursor(). } $cumparaturi = 123. echo "Linia 2<br>". $rata are valoarea 0. şi un argument prestabilit. aceasta invocă imediat funcţia recursor(). dar nu şi a liniei 3. Exemplu: function impozit_vanzari($cantitate. Este recomandat să nu scrieţi funcţii recursive. iar valoarea 0. } $a = recursor(). puteţi scrie accidental o asemenea funcţie şi de aceea recomand să citiţi în continuare. la prima invocare a funcţiei.08. 0. echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". o posibilă cauză poate consta într-o recursie incorectă. echo "Rata = $rata". Cu toate . Rezultatul acestui script este afişarea primelor 2 linii. Cu toate acestea. $cumparaturi = 123. denumit $cantitate. execuţia scriptului se încheie. Funcţii recursive Este posibil ca o funcţie din PHP să se auto-apeleze. Funcţia impozit_vanzari preia două argumente: un argument obligatoriu. $rata=0. stop(). O funcţie care procedează astfel se numeşte functie recursiva. specificată drept al doilea argument al funcţiei. Astfel.} echo "Prima linie<br>". echo "Impozit = $impozit<br>". Astfel. echo "Impozit = $impozit<br>". echo "Linia 3<br>". se încheie cu o depăşire în sens pozitiv a stivei. La invocarea funcţiei recursor(). la invocarea funcţiei exit().07 se foloseste ca valoare a argumentului $rata. Dacă invocaţi o funcţie care are un argument prestabilit. Dacă programul dvs.45. care se auto-invoca instantaneu.08). return $suma * $rata. denumit $rata. $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi.07) { echo "Cantitate = $cantitate<br>". valoarea argumentului respectiv se consideră ca fiind valoarea argumentului $cantitate. $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi). Definirea argumentelor prestabilite PHP4 va permite să definiţi funcţii cu argumente prestabilite. dar nu furnizaţi nici o valoare pentru argumentul respectiv.

În consecinţă. amplasate în locaţiile adecvate. $valoare2 = 2) Care credeţi că va fi rezultatul dacă este invocată următoarea funcţie? x=test(3). Cu alte cuvinte. Pentru aceasta folosim următoarea comandă: require("valori. nu puteţi folosi o expresie pentru a specifica numele fişierului care urmează a fi inclus de către o instrucţiune require. iar fiecare script afişează o pagina HTML care conţine informaţii standard în partea de sus a paginii. Exemplu: function test($valoare1 = 1. trebuie să includă etichetele <?php şi ?>. . determinaţi programul PHP să includă conţinutul acelui fişier ca şi cum conţinutul respectiv ar face parte din acel script. ceea ce le face uşor de localizat şi revizuit. Utilizarea fişierelor incluse Funcţiile PHP vă permit să obţineţi accesul la programe PHP scrise anterior. nu este obligatoriu să procedaţi astfel.este inserat în script. Unii programatori PHP preferă să folosească extensia de fişier php pentru toate fişierele pe care le creează.07. la începutul fiecărui script.inc"). Când este încărcat un script PHP care conţine o instrucţiune require. Atentie!!! Instrucţiunea require este prelucrată la încărcarea scriptului PHP asociat. Este posibil ca o funcţie să aibă mai multe argumente prestabilite. Puteţi crea un fişier script special. dar regulile respective pot fi derutante. înaintea legrii valorilor la variabilele corespunzătoare. Dacă fişierul de includere conţine linii de program PHP. deoarece este specificată valoarea unui singur argument. dar rezultatul este deseori confuz. care conţine doar partea de sus a pagini (pentru exemplificare citiţi şi vedeţi scriptul de la articolul "Contruieste un site cu php") Prin inserţia instrucţiunii: require ("antet. Ca atare. argumentul trebuie folosit ca valoare a variabilei $valoare1 sau ca valoare a variabilei $valoare2? PHP are reguli care controlează asemenea situaţii.inc. Deşi se obişnuieşte ca un fişier de includere să primească extensia de fişier inc. la a doua invocare a funcţiei.inc. De exemplu. $rata are valoarea 0. care are următoarea formă: require(numele_fisierului). Una din variante o constituie instrucţiunea require. denumit antet. Acest procedeu poate simplifica intreţinerea programului.cunoscut sub numele de fişier de includere . înlocuind instrucţiunea require. De exemplu dorim să accesăm datele din fişierul numit valori. Totuşi. deoarece informaţiile standard pot fi rezidente într-un singur fişier. să presupunem ca scrieţi o aplicaţie PHP care este alcătuită din mai multe scripturi.inc"). conţinutul fişierului specificat .acestea. Instrucţiunea require vă poate scuti de un mare volum de muncă. cel mai bine este să evitaţi problema prin definirea unui singur argument prestabilit şi prin poziţionarea unui argument prestabilit pe ultima poziţie în lista cu argumente.

La evaluarea fişierului de includere.inc").Sfârşit de şir * .operatorul SI (OR) .$fisier.Început de şir $ . care este o instrucţiune executabilă ce determină evaluarea scriptului PHP dintr-un fişier specificat.unul sau mai multe caractere ? . Funcţii PHP pentru expresii regulate Funcţie ereg ereg_replace Descriere execută o identificare cu o expresie regulată înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate execută o identificare cu o expresie regulată insensibilă la diferenţa între eregi majuscule şi minuscule înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate insensibile la eregi_replace diferenţa între majuscule şi minuscule split divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată (insensibilă la diferenţa spliti între majuscule şi minuscule) crează o expresie regulată insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule sql_regcase dintr-un şir care conţine o expresie regulată.zero sau mai multe caractere + . include ("pagina".zero sau un character {x.orice caracter din intervalul specificat ^ în [ ] .inc $fisier = 1. instrucţiunile PHP pe care le conţine sunt executate ca şi cum ar fi apărut în textul scriptului apelant. De exemplu. În cazul în care creaţi fişiere de includere care folosesc instrucţiunea require pentru a include conţinutul altor fişiere de includere. puteţi găsi instrucţiunea require_once utilă.orice altceva decât caracterele din interval ^. Instrucţiunea corelată require_once asigură faptul că fişierul specificat este inclus o singură dată într-un script dat. ( ) . (punct) .[$()|*+?{\ .Secvenţe de caractere | .puteţi folosi instrucţiunea include. x trebuie întotdeauna definit.y}. instrucţiunea include din următorul program evaluează fişierul pagina1.".reprezintă orice caracter [ ] . unde x şi y sunt doi întregi reprezentând limita inferioară şi superioară a numărului de caractere necesare.nu trebuiesc precedate de backslash (\) în expresii regulate dacă sunt în interiorul parantezelor pătrate [ ] Exemple: . Sintaxa: function ereg Semnificaţia caracterelor ce se pot afla în şablon: ^ .

.doar "abb".} ? .3} . etc. ."bef" sau "cdef" "^."abbb". $subiect="La noi in sat".. Funcţia returnează true dacă expresia regulată corespunde unui sub-şir al şirului subiect.} + . [a-z]{1.ab* . _? urmat de zero sau mai multe cifre."abb".} .. a+$ Echivalenţe: * .doar "abc".{0."abbb". [^1-9]{2} urmat de unul sau mai multe litere "a" la sfârşitul şirului...{3}$" . ab? . Forma mai complexă a funcţiei ereg() include un al treilea argument.1} Forma simplă a funcţiei ereg() preia două argumente: un şir care conţine o expresie regulată şi un şir subiect..orice şir cu exact 3 caractere [_a-zA-Z] . $rezultat=ereg($model.doar "abb" ab{2....doar "a". este reprezentat modul de utilizare a acestei forme a funcţiei ereg(). etc."abcbc"."ab" ab{2} .{2} urmat de 1 sau 2 litere minuscule.majusculă cuprinsa între D şi M Un exemplu mai complicat: ^. [0-9] urmat de fie un număr între 1 şi 6 sau o literă minusculă cuprinsă între a şi f.. etc. pe care o foloseşte pentru a determina dacă un şir conţine o adresă de e-mail corect formată. în caz contrar.număr cuprins între 1 şi 6 [c-h] .4} ."a". ab+ . În scriptul de mai jos.. Variabila $rezultat primeşte valoarea true. etc. "abbbb" a(bc)* ."a" sau "b" hi|hello . *([1-6]|[a-f]) urmat de 2 caractere care nu sunt cifre.2} urmat de un underscore opţional. returnează false. "abbbb".. ^. Iată un exemplu mai simplu: $model="[sml]at"."ab"."abcbc"."abcbcbc".minuscul cuprins între c şi h [D-M] . $subiect)."abb".2}_?[0-9]*([1-6]|[a-f])[^1-9]{2}a+$ Exemplul de mai sus se traduce prin: Un şir care începe cu oricare 2 caractere."abbb".orice altceva înafară de litere [1-6] .{0.. care corespunde expresiei regulate."hi" sau "hello" (b|cd)ef . ab{2. un tablou care primeşte sub-şiruri ce corespund porţiunilor scrise între paranteze ale modelului. deoarece şirul subiect conţine sub-şirul "sat"."abcbcbc" (a|b) .{2}[a-z]{1."ab"."abc"."abb". a(bc){1."abbb"..{1.underscore sau orice literă din alfabetul latin [^a-zA-Z] .

$echivalente). $model = stripslashes($model). $model = $_POST['model'].$i<count($echivalente).01. funcţia sscanf() citeşte un şir.[a-zA-Z0-9-]+)*)$"> <br> <input type="submit"> </form> <?php // preluare valori din formular $sir = $_POST['sir']. Exemplu: Cod: <?php $subiect = "01. 31. // verificare if (get_magic_quotes_gpc()) { echo "<br>Eliminarea ghilimelelor magice". echo "<br>". } } else echo "<br>Valabil: false".$sir. echo "<br>Sir: ". $sir = stripslashes($sir). // Afisare date echo "<br>Sir: ".$model. $sir.$sir. echo "<br>Expresie regulata: ". adăugată în versiunea PHP 4.$model. ?> Funcţia PHP sscanf(). if ($gasit) { echo "<br>Valabil: true".php"> Sir: <input type="text" name="sir"> <br> Expresie regulata: <input type="text" size=64 name="model" value="^([_a-zA-Z0-9-]+)@([a-zA-Z0-9-]+(. for ($i=0. 2005". } $gasit = ereg($model. echo "<br>Componente: ". echo "<br>Expresie regulata: ". este complementară funcţiei printf(). . îl interpretează prin referirea la un şir de formatare şi stabileşte valorile variabilelor specificate în funcţie de conţinutul şirului.Cod: // formularul html <form method="post" action="script_2.$i++) { echo "<br>$echivalente[$i]". Dacă funcţia printf() generează date de ieşire formatate.

Totuşi. echo "<br>\$y=$y". . deoarece astfel funcţiile devin mai uşor de înţeles dacă se limitează la a returna o valoare. ceea ce înseamnă că valorile argumentelor sunt copiate şi funcţiile utilizează copii ale valorilor argumentelor lor. "<br>an=$an". $y = 0. "%d. puteţi stabili ca o funcţie să aibă posibilitatea de a modifica valoarea unui argument. $y=0. "<br>Au fost gasite $n valori:". prin referinta($y). argumentul va fi prefixat cu un caracter ampersand (&) (mai cunoscut ca AND). argumentele transferate unei funcţii PHP sunt transmise prin valoare. specificând ca argumentul să fie transferat prin referinţă. fără a modifica valori. Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Citat: Au fost gasite 3 valori: luna=1 zi=31 an=2005 Utilizarea referinţelor în PHP În mod prestabilit. &$zi. } $y = 0. o funcţie PHP nu poate modifica valorile argumentelor sale. } function prin_referinta(&$x) { $x = 1. &$an). funcţia lucrează cu valoarea argumentului şi are libertatea de a modifica acea valoare. %d. valoarea sa nu este copiată. %d". prin_valoare($y). Ca o consecinţă.$n = echo echo echo echo ?> sscanf($subiect. Puteţi ataşa acest prefix la argument în antetul funcţiei sau în apelul la funcţie. Iată un exemplu care prezintă apelul prin valoare şi apelul prin referinţă: Cod: <?php function prin_valoare($x) { $x = 1. Când un argument este transferat prin referinţă. &$luna. Acest fapt este în general util. nu argumentele în sine. "<br>luna=$luna". prin_valoare(&$y). echo "<br>\$y=$y". Pentru a specifica faptul că un argument urmează a fi transferat prin referinţă. "<br>zi=$zi".

echo "<br>\$y=$y; ?>
Dacă rulaţi acest script, veţi obţine următoarele date de ieşire:

Citat: $y=0 $y=1 $y=1

Reţineţi că scriptul conţine două funcţii, şi anume prin_valoare() şi prin_referinta(). Fiecare funcţie preia un singur argument, denumit $x. Antetul funcţiei prin_referinta() specifică faptul că argumentul sau este transferat prin referinţă; argumentul funcţiei prin_valoare() este transferat prin valoare, în conformitate cu practica prestabilită folosită în limbajul PHP. Fiecare funcţie încearcă să modifice valoarea argumentului său. Primul paragraf al programului invocă funcţia prin_valoare(), transferând argumentul prin valoare. În consecinţă, funcţia lucrează cu o copie a argumentului său, iar valoarea variabilei $y nu se modifică. Cel de-al doilea paragraf al programului invocă de asemenea funcţia prin_valoare(); cu toate acestea, foloseşte un caracter ampersand pentru a determina transferul prin referinţă al valorii variabilei $y. În consecinţă, funcţia modifica valoarea argumentului său, care se transforma din 0 în 1. Cel de-al treilea paragraf al programului invocă funcţia prin_referinta(). Antetul funcţiei respective foloseşte un caracter ampersand pentru a specifica faptul că valoarea argumentului sau este transferată prin referinţă. În consecinţă, funcţia modifică valoarea argumentului sau, care se transformă din 0 în 1. Prin utilizarea referinţelor se evită suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor şi implicit se obţine o viteză mai mare de execuţie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel mai dificil de înţeles, iar referinţele sau apelurile prin referinţă pot cauza erori de program. Cel mai indicat este să evitaţi referinţele, acolo unde este posibil, şi să definiţi funcţii care returnează valori, şi nu funcţii care modifică valorile propriilor argumente.

Lucrul cu funcţii listă

În afară de modalităţile de parcurgere iterativă a tablourilor, PHP oferă numeroase funcţii care permit traversarea tablourilor, deplasându-vă înainte sau înapoi, după dorinţă. Prima dintre aceste funcţii este current(), care returnează valoarea curentă a tabloului. Funcţia current() foloseşte un pointer intern de tablou pe care PHP îl creează pentru fiecare tablou. Când creaţi un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât să facă referire la primul element al tabloului. Funcţiile next() şi prev() modifică pointerul intern al tabloului şi se pot folosi alături de funcţia current() pentru a parcurge un tablou. Funcţia next(), aşa cum îi arată şi numele, modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la următorul element, în timp ce funcţia prev() modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la elementul anterior. Iată un exemplu care prezintă modul de operare al celor 3 funcţii:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $anterior = prev($test); echo "<br>functia prev() a returnat $anterior"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia next() a returnat bbb functia next() a returnat ccc functia prev() a returnat bbb

Funcţia key() Funcţia key() este corelată cu funcţia current(). Dacă funcţia current() returnează valoarea asociată elementului curent, funcţia key() returnează cheia asociată elementului curent. Exemplu:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); $cheie = key($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; echo "<br>functia key() a returnat $cheie"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia key() a returnat 10

Funcţia each() O altă funcţie utilă în parcurgerea tablourilor este each(). Funcţia each() returnează următoarea pereche cheie-valoare din tabloul specificat. Perechea cheie-valoare este returnată sub forma unui tablou asociativ cu patru elemente, după cum urmează: Cheie Valoare

0 1 "key" "value"

Componenta Componenta Componenta Componenta

cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă. cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă.

Observaţi că puteţi folosi valoarea cheie "0" sau "cheie" pentru a obţine accesul la componenta cheie a perechii cheie-valoare; similar, puteţi folosi valoarea cheie "1" sau "valoare" pentru a obţine accesul la componenta valoare a perechii cheie-valoare. Iată mai jos un exemplu al funcţiei each():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $fiecare = each($test); $zero = $each[0]; $unu = $each[1]; $cheie = $each['key']; $valoare = $each['value']; echo "<br>zero = $zero"; echo "<br>unu = $unu"; echo "<br>cheie = $cheie"; echo "<br>valoare = $valoare"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: zero = 10 unu = aaa cheie = 10 valoare = aaa

Funcţia list() O altă funcţie utilă în lucrul cu tablouri este funcţia list(), care vă permite să atribuiţi valori la numeroase variabile în cadrul unei instrucţiuni. Funcţia list() este deseori folosită cu funcţia each(), deoarece funcţia list() facilitează accesul separat la cheia şi la valoarea returnate de funcţia each(). Forma generala de utilizare a funcţiei list() este: list($var1, $var2, ..., $varn) = valoare_tablou; Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeşte o valoare din tabloul valoare_tablou. Într-un fel, funcţia list() este opusă funcţiei array(), deoarece funcţia list() împarte un tablou într-o serie de valoari scalare, în timp ce funcţia array() construieşte un tablou dintr-o serie de valori scalare. Iată un exemplu de utilizare a funcţiei list():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");

list($cheie, $valoare) = each($test); echo "<br>cheie = $cheie, valoare = $valoare"; $urmator = $next($test); echo "<br>urmator = $urmator"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: cheie = 10, valoare = aaa urmator = bbb

PHP conţine peste 40 de funcţii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, funcţia array_search() facilitează căutarea într-un tablou. Sortarea tablourilor Sortarea reprezintă o altă operaţie frecvent aplicată tablourilor. PHP furnizează o suită de funcţii care facilitează sortarea unui tablou. De exemplu, un tablou poate fi creat după cum urmează: $limbaje = array(1=>"Perl", 2=>"PHP", 4=>"Python"); Apoi, doriţi să sortaţi tabloul în funcţie de numele limbajului de programare. Pentru aceasta, pur şi simplu invocaţi funcţia sort(): sort($limbaje); După sortare, conţinutul tabloului apare aşa: 0 => PHP 1 => Perl 2 => Python Observaţi că secvenţa de sortare sau secvenţa de aranjare (cum este numită uneori) este sensibilă la diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Deoarece litera H mare este sortata anterior literei e mic, PHP apare înainte de Python în datele de ieşire sortate. Tabelul de mai jos prezintă pe scurt funcţiile de sortare ale limbajului PHP, inclusiv rezultatul aplicării fiecărei funcţii tabloului folosit în exemplul anterior. Operaţie Sortarea unui tablou în funcţie de valoare Funcţie Rezultat 0 => PHP 1 => Perl sort() 2 => Python 2 => PHP 1 => Perl asort() 4 => Python 0 => Python rsort() 1 => Perl 2 => PHP

Sortarea unui tablou asociativ în funcţie de valoare

Sortarea unui tablou după valoare, în ordine descendentă

"PHP". Eu am testat cu Java 2 SDK.dll (pe platforme Windows) şi pachetul php_java.3. De exemplu. Funcţia usort() sortează valorile din tablou şi returnează un tablou secvenţial.2. "strcmpcase"). următoarele instrucţiuni creează un tablou şi îl sortează într-o manieră insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule: $limbaje = array("Perl".com/ şi pachetul php_java care conţine două fişiere: biblioteca php_java. care nu este sensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule.x. Limbajul PHP poate utiliza cel puţin următoarele versiuni de Java: 1. iar funcţia uasort() sortează un tablou asociativ. o modalitate ar fi utilizarea funcţiei natcasesort().x. Standard Edition 1. O altă modalitate constă în a utiliza funcţia usort() sau una dintre funcţiile sale conexe. funcţia uksort() sortează cheile tabloului. Puteţi implementa o secvenţă de aranjare personalizată scriind propria dumneavoastră funcţie şi specificând numele acesteia ca argument al funcţiei usort() sau al uneia din funcţiile sale conexe.Sortarea unui tablou asociativ după valoare.jar care conţine o clasă care se ocupă de încărcarea celor folosite în script-urile PHP. în funcţie de rezultatul comparaţiei între valorile şir. în ordine descendentă 4 => Python Arsort() 1 => Perl 2 => PHP 1 => Perl 2 => PHP ksort() 4 => Python 4 => Python Krsort() 2 => PHP 1 => Perl Dacă doriţi să efectuaţi o căutare fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Funcţia strcmpcase() este o funcţie din biblioteca PHP care compară două şiruri fără a ţine cont de mărimea literelor (majuscule sau minuscule). Aceste funcţii vă permit să definiţi o secvenţă de aranjare personalizată. în ordine descendentă Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie.sun. Pentru a utiliza facilităţile oferite de limbajul Java în cadrul scripturilor PHP este necesară o platformă Java care poate fi găsită la adresa http://java.2. Pur şi simplu scrieţi o funcţie care preia două argumente şir şi returnează -1. în speţă uksort() şi uasort().2_04 Cele două fişiere ale pachetului php_java pot fi găsite în versiunea integrală a limbajului PHP (în directorul php/extensions/ de pe hdd) Instalare: Pentru a utiliza această facilitate trebuie instalată platforma Java şi cele două fişiere ale . Funcţia returnează o valoare negativă dacă primul şir este mai mic decât al doilea. Interoperabilitate PHP-Java Un aspect important al limbajului PHP este acela că realizatorii de pagini web pot folosi în script-uri o mare parte a facilităţilor oferite de limbajul Java prin intermediul unei biblioteci de funcţii numită php_java. 1. care sortează un tablou folosind o "ordine naturală".4. respectiv o valoare pozitivă dacă primul şir este mai mare decât ala doilea. zero dacă şirurile sunt identice. pe care o specificaţi prin desemnarea unei funcţii care compară valorile în conformitate cu secvenţa de aranjare. 0 sau =1. Această clasă este utilizată de către PHP pentru a executa funcţii din clase Java şi pentru a rula clase noi. usort($limbaje. "Python"). 1.4.

(in cazul meu am setat astfel valorile: [Java] java. war etc. iar restul de parametrii reprezintă parametrii pentru care se va apela constructorul clasei respective.reprezintă o listă de directoare.Object a limbajului Java.dll java.ini în cadrul sectiunii [Java]." Valorile pentru aceste variabile se setează în fişierul php. ejb.path . Constructorul acesteia primeşte mai mulţi parametrii. .java. arhive zip sau alte tipuri de pachete suportate de limbajul java (jar.jar java.class.class.4. dintre care primul este un şir de caractere care reprezintă numele clasei Java care se instanţiază.library.extension=php_java.) separate între ele prin caracterul ". maşina virtuală Java poate fi încărcată şi clasele pot fi utilizate în cadrul script-urilor PHP. .java. o clasă derivată din clasa java.reprezintă calea către maşina virtuală Java care se doreşte a fi încărcată." de la începutul liniei: . Configurare: Pentru a putea accesa clasele Java în cadrul script-urilor PHP trebuie configurată biblioteca php_java. Clasa Java Această clasă se foloseşte pentru a rula o clasă a limbajului Java şi reprezintă. . Configurarea se realizează prin intermediul fişierului php. directoarele din această listă sunt separate între ele prin caracterul ".java. Există mai multe posibilităţi pentru a face acest lucru.pachetului php_java trebuie copiate în directorul extensions care poate fi găsit în directorul în care a fost instalat limbajul PHP.home=c:\j2sdk1. în plus decât cele cu care este configurată platforma Java.library=C:\j2sdk1.2_04\jre\bin\server\jvm. de fapt.jar.lang. Metodele şi proprietăţile statice sau dinamice ale claselor instanţiate se accesează folosind operatorul de indirectare "->".path=c:\php\extensions\php_java.library . Una dintre ele este eliminarea caracterului ". De exemplu.2_04 java.java. altfel nu se pot utiliza clase Java. atunci pentru a afişa reprezentarea textuală a acesteia trebuie să utilizăm metoda toString() (metodă specifică tuturor claselor Java) vom utiliza o instrucţiune de forma: echo $clasa->toString(). iar o altă varianta este adăugarea liniei: extension=php_java. Utilizare Clasele Java se instanţiaza în PHP folosind constructorul clasei Java explicat mai jos.library.reprezinta o listă de directoare în care pot fi găsite anumite pachete de clase Java." această listă ar trebui să conţină calea către pachetul php_java.path .dll la sfârşitul fişierului.path=c:\php\extensions\ Cu aceste setări făcute. În cazul în care nu se reuşeşte rularea unei clase a limbajului .ini localizat pe platforme Windows în directorul sistemului de operare (în directorul Windows de obicei).4. În continuare trebuie setate valori pentru următoarele patru variabile: . În acest fişier trebuie adăugată valoarea php_java. dacă avem o variabilă $clasa căreia i-a fost ataşată ca valoare o clasă Java.home .dll variabilei extension.dll dacă o astfel de linie există în fişierul php.ini.reprezintă numele directorului în care este instalată platforma Java.

System"). } } ?> . java_last_exception_clear(). echo "Versiunea Java este: "."\" este un numar intreg.version"). În continuare este un exemplu de utilizare a clasei Java.php" metod=post> Introduceti un sir de caractere: <input type = text name = "sir"> <input type = submit value = "verificare"> </form> <?php if (isset($_POST['sir'])) { echo "<hr>". echo "Versiunea: ".". echo $system -> getProperty("os.lang. $int = new Java ("java. iar pentru a verifica dacă a fost generată o astfel de excepţie se foloseşte funcţia java_last_exception_get care este prezentată mai jos.Exception care reprezintă ultima exceptie care a fost generată sau valoarea logică false dacă nu a fost generată nici o excepţie de la începutul execuţiei script-ului sau de la ultimul apel al funcţiei java_last_exception_clear. $sir = $_POST['sir'].".lang. $error = java_last_exception_get(). $i = $int->parseInt($sir). Cod: <form action = "test.version").Integer").$i. } else { echo "Sirul \"".Java este generată o excepţie Java. ?> Funcţia java_last_exception_get Această funcţie returnează o clasă Java derivată din clasa java. if ($error) { echo "Sirul \"". echo "Sistem de operare: ". Funcţia java_last_exception_get nu are parametri."<br>"."\" nu este un numar intreg. echo $system -> getProperty("os.lang. echo $system -> getProperty("java."<br>".$sir. cu care puteţi verifica dacă aţi instalat şi configurat corect clasele Java.name"). Cod: <?php $system = new Java("java."<br>".

atunci.Variabila sendmail_path reprezintă calea către aplicaţia care se ocupă de transmiterea mesajelor pe sistemele de operare din familia *NIX. iar utilizarea codului Java oferă o mai mare siguranţă creatorilor de pagini web dinamice. deoarece. smtp_port. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR Limbajul PHP are integrat un client pentru protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) şi un set de funcţii necesare pentru prelucrarea mesajelor primite de către un server de mail în vederea utilizării datelor conţinute. Apelul acestei funcţii este necesar. iar pe sistemele de operare din familia *NIX se foloseşte setarea implicită a sistemului. sau trebuie modificate valorile acestora.Variabila sendmail_from reprezintă adresa de mail a expeditorului. Cu ajutorul acestor funcţii se pot realiza aplicaţii interesante cum sunt administrarea listelor de discuţii. în schimb efectul aplicării ei este acela că este anulată ultima excepţie Java care a fost generată de către maşina virtuală Java în timpul executării de cod. dacă acestea nu există. Funcţiile scrise în Java sunt executate de către procesor mult mai repede decât cele scrise în PHP. .Funcţia java_last_exception_clear Această funcţie nu are nici un parametru şi nu returnează nici o valoare.Variabila SMTP reprezintă ip-ul sau adresa server-ului de mesaje electronice.Variabila smtp_port reprezintă portul pe care răspunde server-ul de mesaje electronice şi are valoarea implicită 25. pentru sistemele de operare din familia Windows se va încerca folosirea sistemului pe care se află instalat interpretorul pentru a transmite mesaje electronice. . pentru sistemele de operare din familia *NIX. . pe sistemele de operare din familia Windows sau *NIX este necesar să se seteze corect interpretorul PHP prin intermediul fişierului php. Despre configurarea php Pentru a putea utiliza funcţiile oferite de limbajul PHP pentru a trimite mesaje de poştă electronică. iar pentru sistemele de operare din familia *NIX se vor folosi setările implicite ale sistemului. Funcţia mail Această funcţie se foloseşte pentru a transmite un mesaj de poştă electronică la una sau mai . respectiv în directorul /etc pe sistemele *NIX. Dacă această variabilă lipseste. În fisierul php.ini localizat în directorul în care este instalat sistemul de operare. . difuzarea de noutăţi cu privire la diverse apariţii etc. Importanţa librăriei php_java Pentru programatorii de pagini web care cunosc atât limbajul Java. transmiterea unor ştiri tuturor utilizatorilor înscrişi pe o anumită listă. în cazul în care a fost generată o excepţie şi nu a fost tratată. cât şi limbajul PHP. Funcţia mail() trimite mesajele prin intermediul unui server SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) care poate fi găzduit de server-ul pe care este instalat interpretorul PHP sau de către un alt server accesibil interpretorului. sendmail_from si sendmail_path. Valoarea acestei variabile este folosită numai pentru sistemele de operare din familia Windows.ini trebuie adăugate variabilele având numele SMTP. se poate întâmpla ca după apelul unei funcţii să tratam excepţia greşită. prezenţa acestei librării are o foarte mare importanţă. pentru sistemele de operare din familia Windows sau setarea implicită a sistemului.

. Pentru a putea trimite mesaje care conţin ataşamente sau care au un tip de continut altul decat text (exemplu pagini HTML) este necesar ca valoarea acestui parametru sa fie în format MIME (Multi-porpose Internet Mail Extension). printre multe altele.Cel de-al patrulea parametru reprezintă o listă de linii de antet suplimentare. iar dacă valoarea câmpului nume_destinatar conţine caracterul spaţiu este necesară utilizarea caracterului " înaintea acestuia şi după acesta. Acest set de clase poate fi descărcat de la adresa http://pear. Acest parametru reprezintă terminatorul de linie care va fi utilizat de către clasa pentru a încheia fiecare linie din mesaj şi are valoarea implicită "\r\n". separate prin şirul de caractere "\r\n" (sfârşit de linie). Această bibliotecă oferă. . Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit trimiterea mesajului şi valoarea logică FALSE în caz contrar. pentru a specifica un destinatar pentru mesajul care se va trimite. "Acesta este un mesaj de test") or die("Nu se poate trimite mesajul"). pentru mesajul care va fi transmis. "Mesaj de test".ro>" este o adresă validă pentru un mesaj de poştă electronică. unde nume_destinatar reprezintă numele proprietarului căsutei poştale adresa_mail şi poate fi şirul vid. Clasa Mail_Mime are şase funcţii membru a căror funcţionalitate este prezentată în continuare şi un constructor.net/ În continuare este prezentată clasa Mail_Mime. dintre care ultimii doi sunt opţionali. Constructorul Mail_Mime crează o instanţă a clasei şi are un singur parametru de tip şir de caractere." care reprezintă destinatarii mesajului ce se va transmite. este obligatorie folosirea caracterelor "<" şi ">" înainte. separate prin caracterul ". . unde domeniu reprezintă numele serverului care găzduieşte căsuţa poştala a utilizatorului nume_utilizator. Un exemplu este prezentat mai jos: mail('"Alex" <php4@as.Cel de-al treilea parametru reprezintă conţinutul mesajului ce va fi transmis. cea mai importantă clasă necesară pentru a codifica în format MIME astfel de mesaje.net/package/Mail_Mime Pentru a putea folosi setul de clase Mail_Mime trebuie instalat mai întâi pachetul PEAR de bază care poate fi găsit la adresa http://pear. O căsuţă poştală din lista destinatarilor poate fi specificată utilizând unul dintre următoarele formate: "nume_destinatar <adresa_email>" sau "adresa_email".Ultimul parametru reprezintă o listă de opţiuni suplimentare pentru aplicaţia care va fi folosită pentru a efectua trimiterea mesajului şi este dependent de aceasta.Primul parametru reprezintă o listă a tuturor căsuţelor poştale. De exemplu.php. Clasa Mail_Mime Această clasă se foloseşte pentru a construi mesaje electronice în format MIME. Scopul acestui proiect este de a oferi o bibliotecă structurată de clase open-source tuturor utilizatorilor limbajului PHP. . respectiv după câmpul adresa_email. PEAR PEAR (PHP Extension and Application Repository) reprezintă un proiect demarat de echipa de programatori PHP. . . În cazul utilizării primului format. un set de clase care pot fi folosite pentru a putea transmite mesaje electronice care să conţină atasamente şi al căror conţinut poate fi în format HTML în loc de text. care este opţional. adresa "Alex <php4@as. Funcţia mail are cinci parametri de tip şir de caractere.multe căsuţe poştale.php.ro>'.Al doilea parametru reprezintă subiectul mesajului care se va transmite. iar adresa_email reprezintă adresa căsuţei poştale şi are formatul "nume_utilizator@domeniu".

Funcţia Mail_Mime::setTxtBody Această funcţie setează conţinutul text al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip text cum este cazul aplicaţiei mail prezentă pe sistemele de operare din familia *NIX. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format text. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită a acestui parametru este FALSE. Funcţia setTxtBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::setHTMLBody Această funcţie setează conţinutul HTML al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip HTML cum este cazul aplicaţiei OUTLOOK prezentă pe sistemele de operare din familia Windows. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format HTML. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită este FALSE. Funcţia setHTMLBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addHTMLImage Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga o imagine în corpul unui mesaj, în cazul în care conţinutul în format HTML utilizează imagini integrate. Această funcţie are patru parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul imagini sau numele fişierului care conţine imaginea. - Al doilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă tipul conţinutului. Acest parametru are valoarea implicită "application/octet-stream". De exemplu, dacă imaginea este de tip GIF, acest parametru poate primi valoarea "image/gif". - Cel de-al treilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă numele care va fi dat imaginii. În cazul în care primul parametru conţine imaginea, atunci este necesar ca acest parametru să apară, în caz contrar se va folosi numele fişierului transmis ca valoare pentru primul parametru. - Cel de-al patrulea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul unei imagini. Valoarea implicită a acestui parametru este TRUE. Funcţia addHTMLImage returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addAttachement Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga un fişier la un mesaj şi are cinci parametri, dintre care primii patru au aceaşi semnificaţie cu cei de la funcţia precedentă. Ultimul parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezinta tipul codificării care va fi utilizată. Acest parametru are valoarea implicită "base64". Pentru fişiere ataşate care nu sunt binare (ex. fişiere executabile, arhive...) se poate folosi valoarea "quoted-printable".

Functia Mail_Mime::headers Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga linii de antet suplimentare la mesajul constituit de această clasă. Funcţia headers are un singur parametru de tip listă, care are ca şi chei numele câmpurilor antetelor şi ca valori, valorile acestor câmpuri. Funcţia returnează o referinţă la o listă de acelaşi tip care conţine, pe lângă elementele transmise ca parametru, şi elementele adăugate de această clasă, pentru ca mesajul să fie recunoscut cum trebuie de către un client de mail. Această funcţie nu poate fi apelată după apelul funcţiei Mail_Mime::get. Functia Mail_Mime::get Această funcţie se foloseşte pentru a obţine conţinutul mesajului electronic în format MIME, după ce acesta a fost construit. Funcţia get nu are nici un parametru şi returnează un şir de caractere care reprezintă conţinutul mesajului electronic codificat în format MIME. Pentru a transmite un mesaj folosind funcţia mail prezentată şi această clasă, trebuie prelucrat şirul liniilor de antet returnat de funcţia Mail_Mime::headers astfel încât să se obţină un şir de caractere, iar conţinutul mesajului va fi constituit de şirul de caractere rezultat în urma apelării funcţiei Mail_Mime::get.

Informaţii despre clasele încărcate

În continuare sunt prezentate un set de funcţii cu ajutorul cărora se pot afla informaţii despre clasele încărcate într-un script. Funcţia get_declared_classes Această funcţie returnează un tablou care conţine numele tuturor claselor definite în momentul execuţiei unui script PHP. Funcţia class_exists Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere şi returnează valoarea logică TRUE dacă există o clasă care să aibă numele identic cu şirul de caractere primit ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia get_parent_class Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere sau obiect. În cazul în care parametrul este de tipul şir de caractere, atunci funcţia get_parent_class returnează un şir de caractere care reprezintă numele clasei care este părintele direct al clasei al cărui nume este dat de parametru. În cazul în care parametrul este de tip obiect, atunci funcţia returnează un şir de caractere care reprezintă numele părintelui direct al clasei a cărei instanţă este reprezentată de obiectul dat ca parametru. Funcţia is_a

Această funcţie are doi parametri. Primul parametru este de tip obiect, iar al doilea este de tip şir de caractere. Funcţia is_a returnează valoarea logică TRUE dacă primul parametru este de tipul reprezentat de al doilea parametru sau de tip derivat din cel de-al doilea parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. De exemplu, dacă avem clasele cls1, cls2 şi cls3 iar cls3 este derivată din cls2 iar cls2 este derivată din cls1, atunci, dacă obj reprezintă o instanţă a clasei cls3, în urma apelurilor is_a(obj, "cls1"), is_a(obj, "cls2") şi is_a(obj, "cls3") se obţine valoarea logică TRUE. Funcţia is_subclass_of Funcţia is_subclass_of are aceiaşi parametri cu funcţia anterioară. Funcţionalitatea ei diferă faţă de funcţia precedentă prin faptul că valoarea logică TRUE este returnată numai în cazul în care primul parametru este o instanţă a unui tip derivat din tipul a cărui nume este dat de cel de-al doilea parametru. În condiţiile exemplului anterior, în urma apelului is_subclass_of(obj, "cls3") se va obţine valoarea logică FALSE. Funcţia get_class_methods Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase sau de tip obiect. Funcţia get_class_methods returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tipul şir de caractere şi care reprezintă numele metodelor definite în cadrul clasei cu numele primit ca parametru sau în cadrul clasei care este reprezentată de obiectul primit ca parametru. În cazul în care parametrul este de tip şir de caractere şi nu este definită nici o clasă cu acest nume, atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. Functia get_class_vars Această funcţie are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile implicite ale variabilelor definite în cadrul clasei. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul clasei. Funcţia get_class Această funcţie primeşte ca parametru un obiect şi returnează numele clasei care reprezintă tipul obiectului primit ca parametru. Funcţia get_object_vars Această funcţie are un singur parametru de tip obiect şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile variabilelor definite în cadrul acestuia. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul obiectului. Funcţia get_object_vars se aseamănă foarte mult cu funcţia get_class_vars. Functia call_user_method Această funcţie realizează apelul unei metode care aparţine unei clase sau unui obiect cu parametrii specificaţi. Funcţia call_user_method are mai mulţi parametri. Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele metodei care se va apela. Al doilea parametru este de tip obiect sau de tip şir de caractere şi reprezintă numele unei clase. În cazul în care acest parametru este de tip obiect, metoda dată de primul parametru este apelată pentru obiect, iar dacă parametrul este de tip şir de caractere, atunci metoda este apelată pentru

clasa al cărui nume este dat de acest parametru. Restul parametrilor reprezintă parametrii cu care se va apela metoda al cărui nume este dat de primul parametru. Funcţia call_user_method_array Această funcţie are aceeaşi funcţionalitate cu funcţia anterioară cu diferenţa că are doar trei parametri, iar al treilea parametru este un tablou unidimensional care conţine parametrii cu care se va apela metoda dată de primul parametru pentru clasa sau obiectul reprezentat de cel de-al doilea parametru. Funcţia eval Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă o secvenţă de cod PHP şi realizează execuţia acestuia. Funcţia dl Această funcţie realizează încărcarea în timpul execuţiei script-ului a unor extensii externe, dacă acest lucru este permis de setările interpretorului PHP. Funcţia dl primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către extenşia care trebuie încărcată şi returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit încărcarea extensiei şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia extension_loaded Această funcţie verifică dacă o anumită extensie este încarcată. Funcţia primeşte un parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei extensii şi returnează o valoare logică corespunzătoare. Funcţia get_declared_classes Funcţia get_declared_classes nu are nici un parametru şi returnează un tablou unidimensional care conţine numele tuturor claselor încărcate în mediul de execuţie în momentul apelării acesteia.

Prelucrarea dinamică a imaginilor

Un aspect important al limbajului PHP este acela că oferă programatorilor posibilitatea de a crea şi publica în cadrul paginilor web imagini dinamice cum ar fi de exemplu, o aplicaţie care monitorizează accesările unei pagini web şi afişează rezultatul sub forma unei imagini. Pentru a profita de această facilitate în limbajul PHP trebuie activată mai întâi biblioteca php_gd2. Acest lucru se face prin adăugarea următoarei linii (dacă nu există deja) în fişierul de configurare php.ini (pentru sistemele Windows): extension = php_gd2.dll În acest moment sunt disponibile funcţiile de prelucrare şi generare dinamică de imagini. Această librărie permite adăugarea de text în cadrul imaginilor generate şi oferă suport pentru

Formatele de imagini suportate de biblioteca php_gd2 sunt GIF. care au ca scop încărcarea şi desenarea font-urilor independent de platformă. JPG. această bibliotecă oferă suport integrat pentru bibliotecile FreeType 1. Cod: <?php var_dump(gd_info()). Se poate observa că printre aceste componente se află versiunea bibliotecii şi facilităţile oferite.0. Putem crea o imagine care este bazată pe o paletă de culori (pentru acest tip de imagini avem la dispoziţie doar 256 .imagini în mai multe formate. Crearea dinamica a imaginilor Pentru a crea imagini în mod dinamic avem la dispoziţie două opţiuni. Formate de imagini suportate Pentru a afla ce formate de imagini suportă biblioteca instalată (în funcţie de versiunea PHP) se poate executa funcţia gd_info(). PNG. Pentru a obţine imagini de calitate foarte bună. WBMP şi XBM (XPM). Se observă că biblioteca folosită nu permite salvarea imaginilor în format GIF. FreeType 2 şi T1Lib. ?> Citat: array(12) { ["GD Version"]=> string(27) "bundled (2.28 compatible)" ["FreeType Support"]=> bool(true) ["FreeType Linkage"]=> string(13) "with freetype" ["T1Lib Support"]=> bool(true) ["GIF Read Support"]=> bool(true) ["GIF Create Support"]=> bool(true) ["JPG Support"]=> bool(true) ["PNG Support"]=> bool(true) ["WBMP Support"]=> bool(true) ["XPM Support"]=> bool(false) ["XBM Support"]=> bool(true) ["JIS-mapped Japanese Font Support"]=> bool(false) } Rezultatul returnat de această funcţie îl reprezintă un vector cu mai multe componente.

Cod: // pagina web contine: <HTML> <TITLE> Imagine dinamica </TITLE> <BODY> <IMG src="imagine. de asemenea. imagepng($img).100). că pentru a afişa o imagine dinamică pe o pagină web trebuie realizată o pagină care are un element IMG al cărui atribut src să indice calea către script-ul PHP care creează imaginea.imagecreatefromgif . ?> Mai jos aveţi un exemplu al scriptului prezentat mai sus: Încărcarea imaginilor Biblioteca permite.php contine: header("Content-type: image/png"). 200. primeşte ca parametri două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată. . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul GIF încărcată. primeşte ca parametru două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată. $img = imagecreate(100. $fundal = imagecolorallocate($img. eventual. care se poate afla şi la distanţă. 150.imagecreate . citirea de imagini aflate la o anumită locaţie şi încărcarea acestora în memorie pentru prelucrare şi. Trebuie avut în vedere.php"> </BODY> </HTML> <?php // pagina imagine. . Funcţiile care încarcă imagini deja existente sunt: .imagecreatetruecolor .această funcţie crează o imagine goală care este bazată pe o paletă de culori.de culori cu care putem opera) sau putem crea o imagine cu un număr neprecizat de culori (true color).această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. 100). Funcţiile cu ajutorul cărora putem crea imagini sunt: .această funcţie crează o imagine care are fundalul negru şi un număr nedefinit de culori. publicare. imagedestroy($img).

are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară şi va folosi stilul implicit sau cel setat de utilizator. .imagecreatefromstring .imagedashedline . unghiurile de start şi de stop ale arcului şi culoarea cu care se va desena. primeşte ca parametri identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară la care se mai adaugă unul care reprezintă stilul haşurii şi care poate avea valorile: IMB_ARC_PIE. . IMG_ARC_NOFILL. IMG_ARC_CHORD.imagecreatefrompng . . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul PNG încărcată. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii şi un număr întreg care reprezintă grosimea cu care se vor desena liniile pe imagine.această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care conţine reprezentarea binară a unei imagini. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena. coordonata y a celui de-al doilea capăt şi culoarea cu care se va desena linia. .desenează pe o imagine un arc de elipsă. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XPM încărcată. .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier.imagecreatefromjpeg .imagecreatefromxpm . desenarea se face în sens trigonometric.imagecreatefromwbmp .desenează o linie pe imagine. ?> Şi exemplul concret îl vedeţi mai jos: Desenarea de imagini Pentru a desena pe o imagine creată dinamic sau încărcată dintr-un fişier avem la dispoziţie mai multe funcţii: .imagesetthickness . imagedestroy($im). imagepng($im).png"). şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul JPG încărcată. coordonata x a primului capăt de linie. care se poate afla si la distanţă. .desenează o linie punctată pe o imagine.imagearc . $im=imagecreatefrompng("images/logo.desenează pe o imagine un arc de elipsă haşurat. coordonata y a primului capăt de linie. coordonata x a centrului elipsei. .setează grosimea cu care se vor trasa liniile pentru o anumită imagine. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). care se poate afla şi la distanţă. lungimea şi înălţimea elipsei. coordonata y a centrului eclipsei.imageline . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XBM încărcată. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea încărcată. care se poate afla şi la distanţă. IMG_ARC_EDGED.imagefilledarc .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. care se poate afla şi la distanţă.imagecreatefromxbm . . care se poate afla şi la distanţă. . .. coordonata x a celui de-al doilea capăt.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul WBMP încărcată.

primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena poligonul.imageellipse .desenează un dreptunghi pe o imagine. tabloul cu punctele poligonului conţine pe pozitiile pare coordonatele x ale punctelor.imagecolordeallocate .255. în cazul în care imaginea specificată ca parametru se bazează pe o paletă de culori. numărul de puncte ale poligonului şi culoarea cu care se va desena. coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena.255.imagefilltoborder . coordonata y a punctului.desenează un poligon pe o imagine.0). .0). . coordonata y a punctului şi noua culoare a acestuia.50.0.imagefilledellipse . lungimea şi înălţimea elipsei şi culoarea cu care se va desena.80.255.0. coordonata x şi y a colţului din partea stângă-sus a dreptunghiului.imagefilledpolygon . $magenta = imagecolorallocate ($im. $im = imagecreate(250..255).imagefill .desenează o elipsă pe o imagine. dacă în paleta de culori nu există o culoare care să aibă toate cele trei componente.50.229. . coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare.100.0.0. imagefilledellipse($im. imagefill($im.0.primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini şi o culoare.imagecolorat .returnează culoarea unui anumit punct de pe imagine. $cyan = imagecolorallocate ($im. .0.255.$cyan).255. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii. . coordonata x şi y a colţului din partea dreapta-jos a dreptunghiului şi culoarea cu care se va desena. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară.$magenta). . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii. $green = imagecolorallocate ($im.160. coordonata x şi y a centrului elipsei. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea.desenează o elipsă plină. $red = imagecolorallocate ($im.100. $blue = imagecolorallocate ($im. atunci culoarea este eliminată din paletă. coordonata y a punctului şi culoarea cu care se va umple. culoarea punctelor cu care este mărginită zona şi culoarea cu care se va umple. .100.50. o valoare pentru componenta roşu a unei culori.desenează un dreptunghi plin.imagepolygon .30. imagefill($im.umple cu o culoare o zonă de pe imagine care are aceeaşi culoare cu cea a punctului care se află la coordonatele specificate ca parametru.umple cu o culoare o zonă de pe imagine care este mărginită de o culoare specificată ca parametru. .100. o valoare pentru componenta verde a unei culori şi o valoare pentru componenta albastru a unei culori şi returnează un număr întreg care reprezintă culoarea având cele trei componente. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. imagefill($im.desenează un poligon plin. atunci ea este adaugată la paleta de culori a imaginii. coordonata x a punctului şi coordonata y a punctului.255).$red). . Cod: <?php header("Content-type: image/png"). . imagefilledrectangle($im.$yellow). . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena.imagefilledrectangle . coordonata x a punctului a cărui culoare se va schimba. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea.255. $yellow = imagecolorallocate ($im.schimbă culoarea unui punct de pe o imagine.0. iar pe pozitiile impare coordonatele y ale punctelor.imagecolorallocate . în cazul în care imaginea se bazează pe o paletă de culori.primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini.229. un tablou ale cărui elemente sunt numere întregi şi reprezintă coordonatele punctelor poligonului care se va desena. atunci se returnează indicele culorii din paletă.imagesetpixel .imagerectangle .255).0).0.$green). .250).

.10.150. $poly = array(10.cel de-al patrulea parametru reprezintă coordonata y a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului.6.al cincilea parametru reprezintă şirul de caractere din care va fi scris doar primul caracter.3).255.229. 225).50. Funcţia imagechar Această funcţie scrie pe o imagine primul caracter al unui şir de caractere.200.100. 3. 0.$red).$poly.cel de-al şaselea parametru reprezintă culoarea cu care se va scrie pe imagine. imageline($im. imagefilledpolygon($im. Cod: <?php header("Content-type: image/png").50.0.0. 4 sau 5 sau poate fi un număr returnat de o funcţie care încarcă un font de pe disc. $im = imagecreate(100. . Funcţia imagechar are şase parametri: . ?> Rezultatul exemplului îl vedeti mai jos: Scrierea textului pe imagini În continuare sunt prezentate câteva funcţii utilizate pentru a scrie un text sau un caracter pe o imagine. imagepng($im).100. .imagesetthickness($im.229. 2.200. $fundal = imagecolorallocate($im.primul parametru este identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena .100).cel de-al treilea parametru reprezintă coordonata x a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului. 0. imagedestroy($img).$blue). .50). .75. Acest identificator este de tip număr întreg şi poate avea valorile predefinite 1.cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la font-ul care va fi folosit pentru a scrie caracterul pe imagine.

0). 0. . $verde). $fundal = imagecolorallocate($im. 0.255. $im = imagecreate(100. 5.$verde = imagecolorallocate ($im. 15. imagechar($im.100). 10. $verde = imagecolorallocate ($im. 225). $verde). 0. 0.255. $verde = imagecolorallocate ($im. 15. imagedestroy($im).0. 'a'. imagecharup($im.0. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). ?> Rezultatul codului de mai sus: Funcţia imagestring Această funcţie scrie un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar.100). imagedestroy($im). 225).0.0). 'a'. ?> Rezultatul este: Funcţia imagecharup Această funcţie scrie un caracter vertical pe o imagine. $fundal = imagecolorallocate($im. Cod: <?php header("Content-type: image/png").255. Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioara. 10.0). 5. $im = imagecreate(100. imagepng($im). imagepng($im).

imagestring($im. 'test'. $fundal = imagecolorallocate($im. 15. Funcţia imagerotate returnează un identificator de acces la imaginea rotită. imagestringup($im. Imaginea rezultată în urma rotirii va avea dimensiunile egale cu dimensiunile celui mai mic dreptunghi ale cărui laturi sunt paralele cu axele Ox şi Oy şi care conţine imaginea rotită. 0. imagedestroy($im). 5. 10.al treilea parametru este de tip întreg şi reprezintă culoarea cu care se va umple dreptunghiul care va conţine imaginea rotită. . 225). . Funcţia are trei parametri: . . 'test'. $verde = imagecolorallocate ($im.primul reprezintă identificatorul de acces la imagine.0). ?> Rezultatul este: Funcţia imagerotate Această funcţie realizează rotirea unei imagini în sens trigonometric cu un unghi primit ca parametru. 15.255. $verde).100). ?> Rezultatul: Funcţia imagestringup Această funcţie scrie vertical un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar. $verde).al doilea este de tip real şi reprezintă unghiul cu care se va roti imaginea. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). imagepng($im). 0. imagedestroy($im). 40. $im = imagecreate(100. imagepng($im). 5.0.

0). $fundal = imagecolorallocate($im.primul reprezintă identificatorul de acces al imaginii care va fi transformată. reprezintă pasul cu care se va parcurge imaginea pentru a fi transformată.100). iar ultimul parametru. Funcţia imagetruecolorpalette are trei parametri: . 225). cu observaţia că primul parametru reprezintă calea spre un fişier de tipul PNG. Al doilea parametru reprezintă calea spre fişierul care va conţine rezultatul transformării. $imrot = imagerotate($im.Cod: <?php header("Content-type: image/png"). imagepng($imrot). dacă imaginea va fi cu zgomot (valoarea TRUE implică o aproximare mai bună a culorilor).255.cel de-al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă modul în care se va face transformarea: dacă imaginea va fi fără zgomot (valoarea logică FALSE implică o aproximare mai slabă a culorilor). 'test'. $im = imagecreate(100. 40. 45. Funcţia png2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul PNG în formatul WBMP. . imagestringup($im. imagedestroy($imrot). Primul parametru reprezintă calea spre fişierul de tip JPEG care va fi transformat. 55. 5. $verde). tot de tip întreg.0. ?> Şi rezultatul din exemplul de mai sus este: Funcţia imagetruecolorpalette Această funcţie realizează transformarea unei imagini care nu foloseşte o paletă de culori întro imagine care foloseşte o paletă de culori. Funcţia are cinci parametri. Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară. 0. Următorii doi parametri sunt de tip întreg şi reprezintă înălţimea şi lăţimea noii imagini. Funcţia imageinterlace Această funcţie setează proprietatea interlace a unei imagini la valoarea logică precizată ca parametru sau la valoarea logică TRUE dacă acest parametru lipseşte. 0. $verde). $verde = imagecolorallocate ($im. Această funcţie este . Funcţia jpeg2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul JPEG în formatul WBMP.

o imagine este împărţită în subimagini de aceeaşi dimensiune şi calitate diferită (din ce în ce mai bună).cel de-al doilea reprezintă numele utilizatorului şi în caz că acesta lipseşte se foloseşte valoarea root ca nume de utilizator.al patrulea parametru este de tip logic şi are rolul de a indica motorului PHP că în cazul în care există o conexiune la acelaşi server să se mai creeze încă una în loc să se reutilizeze cea existentă.ultimul parametru este de tip întreg şi reprezintă proprietăţile pe care le va avea conexiunea. Funcţia mysql_connect primeşte cinci parametri opţionali: . De fapt. b) MYSQL_CLIENT_IGNORE_SPACE .indică server-ului MYSQL să nu închidă conexiunea după scurgerea unui anumit interval de timp în care script-ul nu a emis cereri către acesta. . Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la imaginea pentru care se doreşte setarea proprietăţii interlace. dar proprietatea interlace atribuită unei imagini va primi valoarea TRUE. c) MYSQL_CLIENT_INTERACTIVE . teoretic vorbind. Funcţia mysql_connect returnează valoarea logică FALSE în cazul în care a eşuat conectarea la server-ul de baze de date şi un identificator de acces la conexiunea către server-ul MySQL în . Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL În acest articol voi încerca să prezint cele mai folosite comenzi PHP pentru lucrul cu bazele de date MySQL. imagejpeg sau imagewbmp. Publicarea în diverse formate Pentru a publica o imagine generată dinamic se poate utiliza una dintre funcţiile: imagegif. Funcţia are doi parametri. care suprapuse dau ca rezultat imaginea iniţială. Cel de-al doilea parametru poate lipsi. imagepng.indică server-ului MySQL faptul că va trebui să ignore spaţiile care urmează după numele funcţiilor. chiar dacă nu s-au încărcat integral toate elementele grafice prezente în cadrul lui. nu este nevoie să aşteptaţi încărcarea întregii imagini pentru a vedea ce este în ea. . . Acest ultim parametru poate fi o combinaţie a valorilor: a) MYSQL_CLIENT_COMPRESS .al treilea parametru reprezintă parola utilizatorului şi în caz că lipseşte se foloseşte şirul vid în momentul conectării la server. dar efectul obţinut este cel precizat anterior. Practic nu se întâmplă chiar aşa. O astfel de imagine se încarcă adaptiv. În cazul în care aveţi o viteză de acces la internet mică sau imaginea pe care doriţi să o încărcaţi este mare. şi în momentul în care s-a încheiat transferul imaginii către browser. iar al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă valoarea pe care o va avea această proptietate. Aceste funcţii primesc ca parametru un identificator de imagine şi tipăresc la ieşirea standard imaginea în format GIF. pe imagine se pot observa toate detaliile. PNG. Primele trei funcţii se folosesc pentru a genera o imagine care să poata fi vizualizată într-un browser încărcat de pe un calculator.primul reprezintă numele server-ului MySQL şi dacă lipseşte se încearcă conectarea la calculatorul curent. Funcţia mysql_connect Această funcţie realizează conectarea la un server MySQL.indică server-ului că va trebui să trimită date comprimate. JPEG sau WBMP. iar ultima se foloseşte pentru ca imaginea generată să poata fi vizualizată în cadrul unui browser care suportă WAP. .foarte importantă în cazul în care doriţi ca site-ul vostru să aibă o navigabilitate bună.

."). Aceasta nu are nici un parametru şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care conexiunea nu a fost închisă şi valoarea logică FALSE în caz contrar. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL. Funcţia mysql_create_db Această funcţie este utilizată pentru a crea o nouă bază de date pe server-ul MySQL. if ($conectare === FALSE) { echo "Conectare esuata. $resultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). Funcţia mysql_drop_db . Funcţia are doi parametri. "user". } else { echo "Conexiune stabilita. } mysql_close($conectare).". "user". mysql_select_db("nume_tabel".cazul în care conectarea a reuşit. "parola") or die("Con ectare esuata. Funcţia mysql_ping Funcţia mysql_ping verifică dacă server-ul de MySQL a închis conexiunea sau nu. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să creeze baza de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi creată. // afisare rezultat // . "parola"). $conectare) or die("Nu se poate alege baza de date!"). // varianta 2 $conectare = mysql_connect("nume_server". // inchidere conexiune mysql_close($conectare).". $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel".. ?> Funcţia mysql_close Această funcţie primeşte ca parametru un identificator de acces la o conexiune spre un server MySQL şi realizează închiderea acesteia. În continuare sunt prezentate 2 modalităţi de conectare la un server MySQL: Cod: <?php // varianta 1 $conectare = mysql_connect("nume_server".

mysql_select_db("nume_tabel".$rand['coloana_X']. EXPLAIN şi DESCRIBE şi nu a aparut nici o eroare. } mysql_free_result($rezultat). Ultimul parametru poate avea valorile MYSQL_USE_RESULT sau MYSQL_STORE_RESULT.primul este de tip şir de caractere şi reprezintă cererea emisă server-ului MySQL. while ($rand = mysql_fetch_array($rezultat."). pentru interogare se va folosi valoarea MYSQL_STORE_RESULT. pentru ultimul parametru. deoarece va fi procesat imediat după apelul funcţiei. MYSQL_BOTH)) { echo '<br />'. se foloseşte valoarea MYSQL_USE_RESULT. $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel LIMIT 0."root". Dacă.al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni către server. ."parola") or die("Nu sa p utut efectua conectarea la bd. Utilizarea funcţiei folosind valoarea MYSQL_USE_RESULT pentru ultimul parametru are acelaşi efect cu aplicarea funcţiei mysql_unbuffered_query fără a folosi ultimul parametru. iar rezultatul primit va fi stocat în zone tampon până când va fi utilizat. este returnată valoarea logică FALSE.Această funcţie este folosită pentru a şterge o bază de date. Funcţia are 3 parametri: . atunci rezultatul primit nu va fi stocat. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi folosită pentru interogările ulterioare. $conectare) or die("Nu se poate selecta t abelul din bd!"). . iar în cazul apariţiei unei erori. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit selectarea bazei de date şi valoarea logică FALSE în cazul în care baza de date nu există sau utilizatorul nu are drepturi de acces la aceasta. Primul este de tip şir de caractere şi reprezinta numele bazei de date care va fi ştearsă. . În continuare aveţi un exemplu de interogare a unei baze de date.10". Funcţia mysql_drop_db are doi parametri. $rezultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL. Funcţia mysql_select_db are doi parametri. În exemplu se face selecţia primelor 10 înregistrări din tabel: Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". este returnata valoarea logică TRUE şi valoarea logică FALSE în cazul apariţiei unei erori. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit ştergerea bazei de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia mysql_select_db Această funcţie setează baza de date pentru o conexiune către un server MySQL pentru interogările care vor urma. În cazul în care funcţia mysql_query este apelată pentru o interogare care nu presupune primirea unui rezultat. SHOW. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către serverul MySQL.al treilea parametru este opţional şi de tip întreg şi reprezintă modul în care va fi returnat rezultatul. În cazul în care ultimul parametru lipseşte. Funcţia mysql_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită baza de date. Funcţia returnează o valoare de tip resursă în cazul în care a fost apelată folosind o interogare care presupune primirea unui rezultat cum sunt comenzile SELECT.

Funcţia mysql_real_escape_string are doi parametri. ?> Funcţia mysql_unbuffered_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită bază de date şi are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. Funcţia mysql_free_result are un singur parametru." inregistrari in acest moment. Funcţia returnează un şir de caractere care poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL. în cazul funcţiei mysql_unbuffered_query. Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". se foloseşte la interogarea bazei de date valoarea MYSQL_USE_RESULT. $conectare) or die("Nu se poate face interogarea la baza de date"). deoarece caracterul ' (apostrof) are o altă semnificaţie pentru server-ul MySQL dacă nu e precedat de caracterul "\". Funcţia mysql_num_rows are un singur parametru. Funcţia mysql_free_result Această funcţie se foloseşte pentru a elibera memoria alocată stocării unui rezultat primit în urma unei interogari de la un server MySQL.mysql_close($conectare). Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă şirul care va fi transformat. dacă apelăm această funcţie pentru şirul de caractere "D'apoi" vom obţine rezultatul "D\'apoi". Funcţia mysql_real_escape_string Această funcţie este utilă în momentul în care se doreşte introducerea în cadrul unei interogări a unui şir de caractere care nu poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL şi realizează transformarea şirului într-unul care poate fi interpretat. De exemplu. "parola") or die("Nu se poate conecta la server"). şi anume o variabilă de tipul resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. echo "In tabel exista ". $total = mysql_num_rows($rezultat).". mysql_free_result($rezultat). În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii. mysql_select_db("nume_bd". $rezultat = mysql_query("SELECT * FROM nume_tabel". Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de înregistrări conţinute de variabila de tip resursă primită ca parametru. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să elibereze memoria utilizată de variabila de tip resursă primită ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. "user". $conectare) or die("Nu se poate selecta baza de date"). Funcţia mysql_num_rows Această funcţie returnează numărul de înregistrări conţinute de către un rezultat primit de la server-ul MySQL.$total. În exemplu se afişează numărul total de înregistrări din tabel. dacă ultimul parametru lipseşte. iar cel de-al doilea reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. Diferenţa dintre această funcţie şi mysql_query este aceea că. şi anume o variabilă de tip resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. .

folosind pentru cel de-al doilea parametru valoarea MYSQL_NUM. funcţia returnează valoarea logică FALSE. este de tip întreg şi reprezintă modul în care sa face transformarea.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numele câmpurilor. ?> Funcţia mysql_info Această funcţie returnează un şir de caractere care conţine informaţii referitoare la ultima interogare a unei baze de date în urma căreia nu s-a primit nici un rezultat. Funcţia mysql_stat . folosind pentru cel de-al doilea parametru valoare MYSQL_ASSOC. . Cel de-al doilea parametru poate avea una din valorile următoare: . Funcţia mysql_fetch_num Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array. care reprezintă numărul de înregistrări actualizate la ultima interogare a bazei de date.MYSQL_NUM .mysql_close($conectare).elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numerele de ordine ale câmpurilor. Funcţia mysql_affected_rows are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL şi returnează un număr întreg. numărul lor de ordine sau folosind ambele moduri. .al doilea parametru este opţional. cum este cazul funcţiilor INSERT sau UPDATE. pentru celelalte tipuri de interogări putându-se folosi funcţia mysql_num_rows.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind ambele moduri prezentate anterior. a cărui valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. Funcţia mysql_fetch_assoc Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array.primul parametru este de tipul resursă. Funcţia mysql_fetch_array colectează datele referitoare la înregistrarea curentă şi le returnează sub forma unei liste ale cărui elemente pot fi accesate folosind numele câmpurilor.MYSQL_BOTH . Funcţia mysql_info are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL. Dacă nu mai sunt înregistrări de prelucrat. se poate folosi funcţia mysql_affected_rows pentru a verifica numărul de înregistrări care au fost actualizate la ultima înterogare a bazei de date. Această funcţie are doi parametri: .MYSQL_ASSOC . Funcţia mysql_fetch_array Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă. Funcţia mysql_affected_rows În cazul interogărilor în urma cărora nu se obţine nici un rezultat. .

Iată un scurt exemplu de utilizare a funcţiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzător unui anumit caracter: . valoarea zecimală 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentată în octal sub forma 101. mysql_stat($conectare)). Deci puteţi scrie "\41". Pentru \xxx puteti folosi reprezentarea în octal (baza 8) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzător. Fiecare dintre aceste secvenţe escape foloseşte un cod ASCII (American Standard Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter. print_r($stare). ?> Utilizarea şirurilor Secvenţe escape Pentru a include caractere speciale în cadrul şirurilor trebuie să folosiţi anumite secvenţe escape. "parola") or die("Nu se poate conecta la server"). iar codul asociat cifrei 1 este 49. Ca atare. mysql_close($conectare). Secvenţa escape \n \r \t \\ \$ \" \xxx \xnn Semnificaţie salt la linie nouă retur de car caracter de tabulare pe orizontală backslaşh simbolul dolarului ghilimele duble caracterul asociat valorii ASCII xxx. exprimată sub forma unui număr în octal caracterul asociat valorii ASCII xxx. puteti reprezenta litera A folosind secvenţa escape "\101". care sunt cuprinse între 0 şi 255. Utilizarea codurilor ASCII În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva funcţii PHP folosite la utilizarea codurilor ASCII. $stare = explode(' '. În tabelul de mai jos este prezentat setul de secvenţe escape folosit în PHP. "user". celelalte au fost prezentate în articolul Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. Pentru valoarea zecimală 65 poate fi reprezentată în hexazecimal cu nr 41. fiecare literă sau simbol folosit frecvent în limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. De exemplu. Pentru \xnn puteţi folosi reprezentarea în hexazecimal (în baza 16).Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă statusul server-ului MySQL şi are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. exprimată sub forma unui număr în hexazecimal În afară de ultimile două secvenţe din tabelul de mai sus. De exemplu. Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". Codurile ASCII sunt valori întregi. codul ASCII asociat literei A este 65.

În continuare este un exemplu care afişează echivalenţele în zecimal.octal= $octal .$caracter="A". Returnează Returnează n. $hex=dechex($i). . respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII ale căror coduri sunt cuprinse între 32 şi 127: Cod: <?php for ($i=32. valoarea hexazecimală echivalentă cu valoarea zecimală dată de valoarea în octal echivalentă cu valoarea zecimală dată de n. octal. $i<128. Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Valoarea ASCII a caracterului A este 65 Funcţie chr(n) dechex(n) decoct(n) hexdec(n) octdec(n) ord(c) Descriere Returnează Returnează n.php\" alt=\"\" height=\"1\" width=\"1\">". $numar=ord($caracter). echo "<br>Nr.caracter ec hivalent=$c".php" alt="" height="1" width="1">'. codul ASCII echivalent caracterului c. $i++) { $c=chr($i). Returnează Returnează caracterul având codul ASCII dat de n.$numar. echo "<br>Valoarea ASCII a caracterului ". valoarea zecimală echivalentă cu valoarea hexazecimală dată de valoarea zecimală echivalentă cu valoarea în octal dată de n. Şirurile delimitate între ghilimele simple Dacă doriţi. Exemplu: echo "<img src=\"pixel.Singurele secvenţe escape permise în cadrul şirurilor delimitate prin ghilimele simple sunt \\ şi \'." este ". Şirurile delimitate între ghilimele simple se comportă într-un mod diferit faţă de şirurile delimitate prin ghilimele duble: .hexa=$hex . $octal=decoct($i). zecimal= $i . puteţi scrie un şir între ghilimele simple. } ?> Pentru caracterul cu nr 32 caracterul echivalent este un spaţiu. Un motiv în acest sens îl constituie facilitatea posibilităţii de includere a ghilimelelor duble. Acest şir poate fi scris şi astfel: echo '<img src="pixel.$caracter.Nu se execută substituţia variabilelor atunci când datele de ieşire sunt reprezentate printr-un şir delimitat prin ghilimele simple. În consecinţă dacă folosiţi ghilimele simple ca în exemplul următor: . nu neapărat duble.

. Directivele reprezintă secvenţe de caractere care încep cu simbolul % acestea determină modul în care va fi formatat argumentul corespunzător. Primul argument este un şir. Şirul de formatare constă dintr-o serie de caractere şi directive ordinare.Specificatorul de tip (obligatoriu): Specificatorul de tip determină modul de tratare şi afişare a argumentului. O directivă simplă. atunci va conţine şi caractere de completare. sau. echo 'x este '. . o directivă mai sofisticată poate include următoarele componente. Pentru a evita astfel de situaţi preferabil e să folosiţi ghilimele duble sau afişarea valorilor din variabile în afara ghilimelelor simple. iar celelalte argumente specifică valorile care vor constitui datele de ieşire. care trebuie să apară în ordinea indicată: . datele de ieşire vor arăta aşa: x este $x.Specificator de completare (opţional): Un specificator de completare precizează caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul până la dimensiunea cerută a şirului. Tabelul de mai jos rezumă specificatorii de tip disponibili. Specificatorul de completare poate fi un caracter spaţiu sau un 0 (zero). urmat de un întreg care determină numărul de cifre după punctul zecimal pe care trebuie sa le conţina rezultatul. care specifică formatul datelor de ieşire. în timp ce funcţia sprint() returnează datele sale de ieşire sub forma unor valori şir. În general. $n. Dacă rezultatul conţine un număr mai redus de caractere. În cazul în care caracterul de completare este omis.Specificator de lăţime (opţional): este un întreg care determină numărul minim de caractere ale rezultatului. Cu toate acestea. . specificaţi '_ drept caracter de completare. rezultatul va fi aliniat la stânga. Caracterele ordinare sunt pur şi simplu copiate la ieşire. dacă se indică o cratimă (-) drept specificator de aliniere. . Funcţia printf() afişează datele sale de ieşire. $x).Specificator de precizie (opţional): este un punct zecimal. echo 'x este $x'.$x = "test". %f". pentru a completa un rezultat cu liniuţe de subliniere. în speţă printf()şi sprintf(). numărul minim de caractere situate la stânga punctului zecimal. precum d. $rezultat = sprintf(Valori: %d. Specificator de tip Descriere b Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare binară. Un alt caracter de completare poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn ('). De exemplu. iar un specificator de completare zero se foloseşte mai ales alături de numere. Un specificator de completare de tip spaţiu este folosit frecvent cu şirurile. rezultatul va fi aliniat la dreapta. care arată că argumentul trebuie tratat ca număr zecimal. ca în exemplul următor: $x = "test". în afara caracterului %. denumit şir de formatare. cum este cea din exemplul precedent. Iată un exemplu simplu de utilizare a funcţiei printf(): printf("Valoarea lui n este: %d". dacă argumentul este de tip double. rezultatul este completat cu spaţii. fiecare funcţie preia două sau mai multe argumente. $n). poate consta dintr-un caracter % urmat de un specificator de tip. Un caracter ordinar este orice caracter.$x. Crearea datelor de ieşire formatate PHP include două funcţii utile pentru generarea datelor de ieşire formatate. . Dacă specificatorul de aliniere este omis.Specificator de aliniere (opţional): Un specificator de aliniere indică dacă rezultatul trebuie să fie aliniat la stânga sau la dreapta. Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri decât double.

000000 12. Valoare 100 100 100 100 100 12.2f %'^-10s %'^10s Rezultat 100 1100100 144 64 100.345 "test" "test" Format %d %b %o %x %f %'^-10f %'^10f %'^-10. în cazul omiterii cifrelor zecimale. Remarcaţi că.35 test^^^^^^ ^^^^^^test Dacă preferaţi. cu litere scrise cu majuscule. separator_mii) Argumentul numar specifică valoarea numerică pe care doriţi să o formataţi. este inserat un punct înaintea cifrelor care compun partea zecimală. Exemplu: number_format(1. funcţiile printf() şi sprintf() ştiu că doriţi să inseraţi un simbol al procentului. care returnează o valoare de tip şir conţinând un rezultat formatat.345 12. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal. două sau patru argumente: number_format(numar) number_format(numar. Tratează argumentul ca pe o valoare de tip double şi îl afişează ca valoare cu virgulă mobilă.345000^^^^^^^^ ^^^^^^^^12. Tratează argumentul ca pe un şir şi îl afişează. Dacă doriţi să inseraţi simbolul procentului în datele de ieşire ale unui apel la funcţia printf() sau sprintf(). nu o directivă de formatare. puteţi folosi funcţia number_format(). respectiv se foloşeste o virgulă pentru separarea miilor. se produce automat o rotunjire. Tabelul de mai jos prezintă rezultatele aplicării a diferite şiruri de formatare valorilor selectate.23 Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate .c d f o s x X Tratează argumentul ca pe un întreg şi afişează caracterul cu aceeaşi valoare ASCII ca şi argumentul. zecimale. Puteţi apela funcţia cu unul. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca pe o valoare scrisă în octal. iar argumentul separator_mii precizează caracterul care se va folosi ca separator al miilor.. La apariţia a două caractere %. În mod prestabilit.35^^^^^^^^ ^^^^^^^^12. În tabelul de mai jos spaţiile au fost înlocuite prin caracterul ^. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare zecimală. punct_zecimal. zecimale) number_format(numar. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal. pentru a vedea mai bine amplasarea acestora. Argumentul zecimale specifică numărul dorit de cifre zecimale. Argumentul punct_zecimal precizează caracterul ce se va folosi drept punct zecimal.345 12.2f %'10.345000 12. 2) returnează valoarea 1. inseraţi două caractere % în locul dorit.345 12. cu litere scrise cu minuscule.234. rezultatul este formatat fără zecimale.

Iată un exemplu: $sir="ceva caractere". respectiv 0 în celelalte cazuri.0. Aceste funcţii sunt enumerate mai jos. convertită la majuscule. să eliminaţi dintr-un şir caracterele de tip spaţiu şi să convertiţi caracterele unui şir în majuscule sau minuscule. Returnează valoarea lui s. tabulator şi caracter de salt la linie nouă. Eliminarea caracterelor dintr-un şir Numeroase funcţii PHP vă permit să eliminaţi caracterele de tip spaţiu alb de la una sau ambele extremităţi ale unui şir. o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2. eliminând spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la ambele extremităţi. s2. Obţinerea lungimii unui şir Funcţia strlen() returnează lungimea şirului specificat ca argument al funcţiei. $numar=strlen($sir). Returnează valoarea lui s. Caracterele de tip spaţiu alb sunt caractere precum spaţiu. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcmp(s1. Fiecare funcţie returnează o valoare al cărei semn determină rezultatul comparaţiei. n) de n caractere. La fel ca strcmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un număr strncmp(s1. eliminând dreapta a şirului. Similar cu chop(). s2) decât s2. eliminând stânga a şirului. care nu dispun de nici o reprezentare vizibilă. Conversia şirurilor la majuscule sau minuscule Funcţia strtoupper() returnează valoarea argumentului său.2. echo "<br>Lungimea sirului este de $numar caractere". Această pagină descrie cele mai utilizate funcţii. n) număr de n caractere.PHP conţine peste 70 de funcţii care lucrează cu şiruri. respectiv 0 în celelalte cazuri. Funcţie chop(s) ltrim(s) rtrim(s) trim(s) Descriere Returnează valoarea lui s. Funcţie . Descriere Execută o comparaţie fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. s2) decât s2. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcasecmp(s1. convertită la minuscule. Similar cu rtrim(). Aceste funcţii vă permit să obţineţi lungimea unui şir. Aceste funcţi sunt prezentate în tabelul de mai jos. Funcţia strncasecmp() a fost adăugată în versiunea PHP 4. strncasecmp(s1. Execută o comparaţie cu sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Compararea şirurilor şi căutarea în şiruri PHP furnizează patru funcţii care sunt deosebit de utile pentru compararea şirurilor. La fel ca strcasecmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un s2. Funcţia conexa strtolower() returnează valoarea argumentului său. o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2. Returnează valoarea lui s. eliminând dreapta a şirului.

echo "<br>strchr(\"$s\". s2) substr(s. Prima poziţie a şirului este poziţia 0. Mai jos este un scurt exemplu care indică un mod adecvat de testare a valorii returnate de funcţia strpos(). $b = "al".Descoperirea şi extragerea sub-şirurilor PHP include numeroase funcţii care găsesc şi extrag sub-şiruri. Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Returnează toate şirurile s1 de la ultima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Returnează poziţia întreagă a primei apariţii a şirului s2 în s1. \"$b\"): $n". s2) strstr(s1. lung) Mai jos este dat un exemplu care foloseşte funcţiile de mai sus: Cod: <?php $s = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal". Şirurile s1 şi s2 sunt comparate fără a se ţine cont dacă literele sunt majuscule sau minuscule. s2) strrchr(s1. $b). Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Dacă s1 nu este găsit. $n = strpos($s. echo "<br>strpos(\"$s\". 4): $rezultat". şi valoarea returnată FALSE. $b). respectiv de indexurile start şi lung. funcţia returnează FALSE. start. s2). \"$b\"): $n". $n = strchr($s. Dacă s1 nu este găsit. stristr(s1. adică părţi dintr-un şir. Dacă s1 nu este găsit. start) substr(s. 6. echo "<br>strrchr(\"$s\". $b). care arată că sub-şirul a fost găsit în poziţia iniţiala a şirului. s2) strpos(s1. care arată că sub-şirul nu a fost găsit. funcţia returnează FALSE. funcţia returnează FALSE. Funcţia strchr() execută aceeaşi operaţie. echo "<br>substr(\"$s\". Dacă s1 nu este găsit. \"$b\"): $n". $rezultat = substr($s. Dacă s2 nu este găsit. if ($poz === FALSE) { . La comparaţie este folosit numai primul caracter al şirului s2. Cele mai importante funcţii de acest gen sunt rezumate mai jos: Funcţie strchr(s1. s2) Descriere Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. funcţia returnează FALSE. Returnează porţiunea şirului s specificată de indexul întreg start. funcţia returnează FALSE. 6. 4). astfel încât să se poată face diferenţa între cele două rezultate: $poz = strpos(s1. ?> O potenţială dificultate în utilizarea funcţiei strpos() constă în aceea că poate fi greu de sesizat diferenţa dintre valoarea returnată 0. Funcţia strstr() execută aceeaşi operaţie. $n = strrchr($s.

\"$inlocuire\". Mai jos aveţi un exemplu de utilizare a acestor funcţii: Cod: <?php $subiect = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal" . start. 4): $rezultat" .Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice vocală. subiect) Descriere Se caută în şirul subiect sub-şirul cauta. } Procedeul prezentat foloseşte operatorul de identitate (===) pentru a determina dacă valoarea returnată este identică (nu doar aritmetic egală) cu valoarea FALSE. . Funcţie str_replace(cauta. funcţia strpos() returna o valoare şir. $cauta = "deal". PHP are două funcţii deosebit de utile pentru asemenea operaţii. Returnează valoarea subiect. Prin includerea valorilor posibile între paranteze. lungime) Remarcaţi că funcţia str_replace() notează sub-şirul prin valoarea sa. $inlocuire. formaţi o expresie regulată echivalentă cu formularea "alege oricare din aceste valori".Să presupunem. echo "<br>substr_replace(\"$subiect\". $inlocuire = "DEAL". Înlocuirea unui sub-şir O operaţie frecvent folosită în programare constă în găsirea unui sub-şir şi înlocuirea sa cu o valoare nouă. \"$inlocuire\". este posibil ca rezultatul să fie incorect. $rezultat = substr_replace($subiect. În continuare o să detaliez mai mult expresiile regulate. puteţi . în versiunile anterioare ale limbajului PHP. 6.. şi anume str_replace()şi substr_replace(). de exemplu. valoare returnată şi dacă sub-şirul este găsit în poziţia initială a şirului. 4). returnează valoarea subiect. $inlocuire.0b3 sau a unei versiuni ulterioare. $subiect). $rezultat = str_replace($cauta. \"$subiect\"): $rezul tat". 6. echo "<br>str_replace(\"$cauta\". Dacă folosiţi în schimb operatorul de egalitate (==). Acest procedeu presupune utilizarea versiunii PHP 4. în timp ce funcţia substr_replace() noteaza sub-şirul prin pozitia sa în interiorul şirului subiect. înlocuind sub-şirul care începe de la start inlocuire. că doriţi să specificaţi un şir care poate include litera b sau litera c. Puteţi face aceasta folosind expresia regulată [bc]. . înlocuindu-se prima apariţie a şirului cauta cu inlocuire..// sub-sirul nu a fost gasit. şi având lungimea lungime cu şirul inlocuire. expresia regulată [aeiou] vă poate fi de ajutor. FALSE are valoarea numerică 0. dacă sub-şirul este găsit. substr_replace(subiect. ?> Scrierea expresiilor regulate În articolul Funcţii PHP pentru expresii regulate am vorbit despre semnificaţia caracterelor care se află într-un sablon. Dacă doriţi să permiteţi şi utilizarea majusculelor. inlocuire.

Totuşi. m şi l şi scrie după litera respectivă literele at". anexaţi la expresia regulată caracterul $. unde n este un număr arbitrar de mare {0.Pentru a specifica faptul că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul iniţial al unui şir subiect.Să presupunem că doriţi să specificaţi şirurile sat. . .4} corespunde unui şir care este compus din 1-4 vocale. Dacă folosiţi caractere minuscule pentru operanzi. Spre deosebire de acestea.Similar.Pentru a specifica repetarea mai multor părţi ale unei expresii regulate. . aveţi nevoie de expresia regulată [sml]at. . prefixaţi expresia regulată cu un caracter ^.2} corespunde unui număr de una sau două repetări ale oricăruia dintre şirurile "sat". încât au abrevieri: Abreviere + * ? Semnificaţie {1. pentru a arăta că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul final al unui şir subiect. Când utilizatorul revine la pagina vizitată.Pentru a specifica faptul că o expresie regulată se poate repeta. expresia regulată [aerou]{1.Să presupunem că doriţi să reprezentaţi o înmulţire. De exemplu. deoarece * este un factor de repetiţie.scrie [aeiouAEIOU]. "mat" sau "lat". unde n este un număr arbitrar de mare {0. De exemplu.n}. variabilele cookie nu constituie soluţia perfectă pentru un mediu de stocare pe termen lung şi prezintă o serie de dezavantaje cum ar fi: . expresia regulatî [^a-z] corespunde oricărui caracter diferit de un caracter scris cu minuscule. includeţi părţile respective între paranteze.1} . . De exemplu. expresia regulată ([sml]at){1. unde prin cratimă se înţelege o serie de caractere consecutive.Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice caracter scris cu majuscule. această expresie regulată nu are semnificaţia dorită. acesta are ca efect inversarea semnificaţiei expresiei regulate plasate între paranteze. De exemplu. care includ limitele superioară şi inferioară ale repetiţiei. . Pentru aceasta. . Semnificaţia acestei expresii regulate este următoarea: "alege oricare dintre literele s. De exemplu. Puteţi scrie [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz] sau puteţi folosi forma mai compactă [a-z]. expresia regulată va fi urmată de o pereche de paranteze acolade. "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la începutul şirului subiect.n}. valorile variabilelor cookie se pot păstra un timp indefinit. puteţi obţine ceva de genul [a-z]*[a-z]. "mat" sau "lat" numai dacă şirul subiect este identic cu unul dintre aceste sub-şiruri. "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la sfârşitul şirului subiect.Expresia regulată ^[sml]at$ corespunde sub-şirurilor "sat". Utilizarea variabilelor cookie Variabilele cookie sunt utile pentru stocarea preferinţelor utilizatorilor şi a altor informaţii care trebuie reţinute atunci când utilizatorul trece la o nouă pagină web. nu un caracter dintr-un şir. expresia regulată [sml]at$ corespunde sirurilor "sat".Unele valori care se repetă sunt atât de frecvent folosite. . variabilele cookie permit browserului să recunoască utilizatorul şi să restaureze opţiunile selectate de utilizator. . Browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie în unitatea de hard-disk locală a utilizatorului. expresia regulată ^[sml]at corespunde sub-şirurilor "sat". trebuie să îl prefixaţi cu un caracter backslash: [a-z]\*[a-z]. Pentru uşurinţa creeri unor expresii regulate puteţi utiliza şi un program de genul Regex Coach cu care să va faceţi propria expresie pe care apoi să o folosiţi în scripturile dvs. Pentru a dezactiva semnificaţia specială a caracterului *. Valorile majorităţii variabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le conţine îşi încheie execuţia. La ce este utilă o variabilă cookie? De exemplu pentru păstrarea preferinţelor utilizatorului. Din pacate. mat şi lat.Dacă un caracter ^ este primul simbol menţionat între parantezele drepte.

iar argumentul valoare specifică valoarea variabilei. puteţi invoca funcţia phpinfo(). valoare. Această pereche numevaloare este apoi pusă la dispoziţia fiecărui script PHP asociat paginilor dvs de web. care specifică intervalul de timp pe durata căruia variabila cookie trebuie să fie accesibilă. care returnează intervalul de timp (exprimat în secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. variabila cookie nu mai este accesibilă. În ciuda acestor dezavantaje.Numeroase versiuni ale browserelor frecvent folosite au erori care le împiedică sa folosească variabilele cookie în mod adecvat. variabilele cookie rămân cea mai populara tehnică pentru obţinerea unui mediu de stocare pe termen lung. Crearea unei variabile cookie Pentru a crea o variabilă cookie. minute. Această instrucţiune creează o variabilă cookie denumită "anotimp".Un site poate stoca numai 20 de variabile cookie şi numai 4 KB de informaţii în unitatea de hdd locală a utilizatorului. De exemplu: setcookie ("anotimp". Dacă doriţi să vizualizaţi fiecare variabilă cookie disponibilă şi valoarea acesteia. Argumentul expirare indică momentul expirării variabilei cookie.Un utilizator poate dezactiva variabilele cookie prin stabilirea unei opţiuni a browserului. după ora specificată. Această funcţie are următoarea formă: mktime (ore. "vara". În general. trebuie invocată funcţia setcookie(). care afişează valoarea tabloului HTTP_COOKIE_VARS. care are valoarea "vara". care are următoarea sintaxă: setcookie(nume. expirare) Argumentul nume specifică numele variabilei cookie. să presupunem că aţi creat o variabilă cookie denumită "anotimp" şi că îi atribuiţi valoarea "vara". Variabila cookie va fi disponibilă timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa. De exemplu. time()+3600). este convenabil să se specifice momentul expirării folosind funcţia time(). Această comandă va afişa: Valoarea variabilei cookie este vara Variabila PHP de tip tablou asociativ HTTP_COOKIE_VARS conţine numele şi valoarea fiecărei variabile cookie curentă.În anumite situaţii. . Accesul la o variabilă cookie Dacă aţi creat o variabilă cookie. Dacă preferaţi. variabilele cookie pot fi vizualizate de alţi utilizatori. an) De exemplu următoarea inscrucţiune creează o variabilă cookie care expiră la o secundă după . . luna. secunde. puteţi specifica momentul expirării folosind funcţia mktime(). .. zi. De asemenea puteţi folosi şi următorul script pentru a afişa toate numele şi valorile variabilelor cookies: foreach ($HTTP_COOKIE_VARS as $nume => $valoare) echo "<br>$nume => $valoare". Deci puteţi afişa valoarea variabilei cookie folosind următoarea instrucţiune: echo "Valoarea variabilei cookie este $anotimp". valoarea acesteia este automat pusă la dispoziţie ca variabilă PHP având acelaşi nume cu acela al variabilei cookie. Puteţi adăuga o valoare de tip decalaj (offset).

Mai jos aveţi un exemplu: Cod: <?php // se creeaza un tablou for ($i = 0. asiguraţi-vă că un script PHP care stabileşte o valoare a unei variabile cookie este plasat la începutul fişierului.1. valorile variabilelor cookie trebuie să fie stabilite anterior expedierii oricăror altor valori către browser. aceasta va fi ştearsă automat la un oarecare interval de timp după crearea sa. if (isset($cookies)) { // se despacheteaza valoarea variabilei cookie $rezultat = unserialize(stripslashes($cookies)). Ca atare. $i < 30. din moment ce variabila cookie nu va mai fi disponibilă. Această instrucţiune stabileşte timpul de expirare cu o oră (3600 de secunde) în urmă. Exemplu: setcookie("anotimp". $s). Trimiterea chiar şi a unui singur spaţiu vă poate împiedica să configuraţi valoarea unei variabile cookie. Remarcaţi că valoarea variabilei cookie este exprimată sub forma unui şir vid. puteţi şterge o variabilă cookie imediat. puteţi recupera valoarea tabloului folosind funcţia unserialize().2008)). Pentru a evita problemele. Ştergerea unei variabile cookie Deoarece o variabilă cookie are o dată de expirare. mktime(0. "vara".miezul nopţii primei zile a anului 2008: setcookie("anotimp". Aceste reguli se aplică la fel şi la crearea sesiunilor despre care am discutat în articolele de pe acest site. inseraţi valorile într-un tablou şi folosiţi funcţia serialize() pentru a "împacheta" elementele tabloului într-un şir. înainte de a trimite alte taguri html sau alte caractere către browser. Totuşi. De asemenea. // se creeaza o variabila cookie setcookie("cookies". Atenţie!!! Valorile variabilelor cookie sunt trimise de către browser ca parte a antetelor HTTP.0. stabiliţi valoarea variabilei cookie înainte de a executa o instrucţiunie echo sau altă instrucţiune PHP care trimite browserului date de ieşire. $i++) { $tablou[$i] = $i. ulterior. Stocarea mai multor valori într-o variabilă cookie Deoarece un site web poate stoca numai 20 de variabile cookie în sistemul unui utilizator. // afiseaza elementele tabloului din variabila cookie foreach ($rezultat as $i => $cookie) { . capacitatea de a stoca mai multe valori într-o singură variabilă cookie este utilă. time()-3600). Pentru aceasta. Pentru aceasta.1. fixaţi momentul expirării variabilei cookie la un moment de timp din trecut. "".1. } // se impacheteaza intregul tablou intr-un sir $s = serialize($tablou). valoarea sa nu mai are importanţă.

utilizatorii unui sistem pot obţine accesul la fişierele cookie şi pot citi sau chiar modifica informaţiile conţinute în fişierele respective. Specificaţi valoarea 1 pentru a împiedica transmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigură. cale. expirare pe care le-am descris în acest articol. specificând "subdomeniu. variabila cookie este disponibilă numai pentru gazda respectivă. care nu face parte din versiunea instalată în mod prestabilit a limbajului PHP. expirare. variabila cookie este disponibilă pentru scripturile din directorul care conţine scriptul în care a fost configurată variabila respectivă. nu trebuie să specificaţi un şir de tipul "domeniu. Deoarece browserele stochează variabilele cookie în unitatea de hdd locală. } ?> } Acest procedeu reuşeşte să ocolească limita celor 20 de variabile cookie dar nu poate depăşi limita celor 4 KB de date stocate într-o variabilă cookie pentru fiecare site web în parte. sigur) În afară de argumentele nume. Cu toate acestea.com" ca valoare a argumentului domeniu. pentru a pune variabila cookie la dispoziţia întregului arbore de directoare. pentru a permite transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obişnuite. pentru a face variabila cookie disponibilă în directorul /test şi în subdirectoarele sale. De exemplu. Pentru aceasta. În mod prestabilit.domeniu. valoare. Specificând "/test/" ca valoare a argumentului cale. În consecinţa. /test2 şi în toate directoarele cu nume similare. puteţi folosi funcţiile Mcrypt din PHP. puteţi face variabila cookie disponibilă pe întreg domeniu subdomeniu. specificaţi valoarea 0. unele versiuni ale principalelor browsere prezintă erori care le determină să refuze variabilele cookie dacă aceste . O complicaţie în utilizarea argumentului cale o constituie modalitatea de identificare a numelor directoarelor. specificaţi "/test/" ca valoare a argumentului cale. inclusiv trei argumente despre care nu am discutat încă. În mod prestabilit. Specificarea accesului la o variabilă cookie Funcţia setcookie() poate prelua maximum şase argumente.com/newsref/std/cookie_spec. care specifică dacă o variabilă cookie trebuie trimisă prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). mai este şi argumentul cale care vă permite să specificaţi calea URL asociată variabilei cookie. specificaţi o valoare a argumentului cale. să presupunem că un script din serverul web http://www. În particular. pe lângă directorul /test şi sub-directoarele sale. valoare. Deşi argumentele expirareşi cale ale funcţiei setcookie() sunt opţionale. O modalitate de a preveni situaţia prezentată constă în criptarea datelor stocate în variabilele cookie.domeniu. Argumentul domeniu vă permite să specificaţi numele de domeniu asociat unei variabile cookie. domeniu. Argumentul sigur este o valoare întreagă. Funcţiile în cauză sunt incluse în biblioteca libmcrypt.html) impune ca argumentul domeniu să conţină minimum două caractere punct. scripturilor din directoarele părinte ale directorului care conţine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie. specificaţi "/" ca valoare a argumentului cale. Dacă nu este specificat nici un argument domeniu. De exemplu.subdomeniu. precum şi pentru scripturile din subdirectoarele aferente directorului respectiv. variabila cookie va deveni disponibilă în /test1. Ca atare.com creează o variabilă cookie. o variabilă cookie este disponibilă numai pentru scripturile rezidente pe serverul web care a creat variabila respectivă.com" ca valoare a argumentului domeniu.domeniu.echo "<br>$i => $cookie". Iată formatul complet al funcţiei setcookie(): setcookie(nume.com. variabila cookie va fi disponibilă numai pentru paginile web din cadrul domeniului specificat.netscape. Pentru a pune variabila cookie la dispoziţia scripturilor dintr-un anumit director şi din subdirectoarele sale. Specificaţia Netscape pentru variabile cookie (http://wp.

l-a înţeles şi că a fost de acord cu el. "Corpul mesajului". în general este recomandat să specificaţi aceste argumente.ro".ro. "From: adresa_mea@server.ro. unul sau mai multe antete HTTP. adresa3@server3. În acest articol o să încerc să aprofundez mai detaliat expedierea şi recepţionarea mesajelor de e-mail.. Un exemplu de trimitere a unui mesaj prin intermediul funcţiei mail: mail (destinatar. pentru a specifica informaţii precum data curentă şi opţiunile de conexiune. în general.argumente nu sunt specificate. Reţineţi că acceptarea de către serverul SMTP nu garantează transmiterea către destinatar a mesajului dvs. subiect.ro"). protocolul HTTP foloseşte antete generale şi antete de entitate. Similar. Acesta este protocolul standard folosit pentru transferul mesajelor de e-mail de la un sistem la altul prin internet. Corpul conţine mesajul în sine. Ca atare. Configuraţia PHP standard acceptă expedierea mesajelor de e-mail prin intermediul SMTP (abreviere de la Simple Mail Transfer Protocol). "Mesaj de test". Antetele de entitate descriu formatul datelor schimbate de un client şi un server. cât şi de către servere. Antetele de răspuns ale serverului frecvent folosite descriu configuraţia serverului şi furnizează informaţii referitoare la adresa URL solicitată de client. adresa2@server2. Mesajele de e-mail sunt alcătuite din două părţi: o serie de antete de mesaj şi un corp.. precum şi alte informaţii.ro". un server web trimite. subiect specifică antetul de e-mail care conţine subiectul mesajului. înainte de a trimite informaţii unui server web. în caz contrar. în general. corp.ro"). Menţiune: Înainte de a trimite date HTML unui browser. Antetele de cerere utilizate de obicei descriu configuraţia clientului şi formatele de date acceptabile de către client. unul sau mai multe antete HTTP. Puteţi specifica mai mulţi destinatari prin separarea fiecărui destinatar de următorul prin intermediul unie virgule: mail ("adresa1@server1. returnează FALSE. aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de răspuns al serverului. "Mesaj de test". "From: adresa_mea@server. aşa cum nu există nici o modalitate absolut sigură de a garanta că destinatarul a citit mesajul. Expedierea mesajelor de poştă electronică În articolul Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR am mai discutat depre funcţia mail() şi cum se transmite un mesaj cu ajutorul acestei funcţii. Antetele generale sunt folosite atât de către clienţi. Nu există nici o modalitate 100% sigură de a verifica faptul că mesajul a fost trimis. Unele servere SMTP refuză să accepte adrese şi antete care conţin spaţii albe la sfârşit. precum antetul from sau alte antete. aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de cerere. antete) unde destinatar indică adresa de e-mail a destinatarului. un browser web trimite. Exemplu: mail ("adresa_mea@server. Funcţia mail() returnează TRUE dacă serverul SMTP acceptă mesajul. În afară de antetele de răspuns ale serverului şi de antetele de cerere. Pentru aceasta folosiţi funcţia trim() înainte de a trimite mesajul. Antetele de mesaj indică adresa destinatarului şi subiectul mesajului. "Corpul mesajului". Recepţionarea mesajelor de e-mail . corp este corpul mesajului şi antete specifică adresele de email suplimentare.

as. identificator_utilizator şi parola. exemplele următoare nu vor funţiona. $identificator = imap_open($server. aceasta arată că PHP nu a fost configurat pentru a folosi IMAP. if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". funcţia imap_open() returneaza FALSE. În caz contrar. acest lucru este posibil când un server PHP şi un server IMAP rulează pe acelaşi sistem gazdă. Dacă un script se încheie cu mesajul "Call to undefined function: imap_open"."INBOX". IMAP permite unui utilizator să definească directoare. IMAP (protocolul de recepţionare a mesajelor Interim Mail Access Protocol) nu este o componentă a acestei configuraţii.Protocolul care va fi utilizat (IMAP) . Mai întâi. care pot fi folosite pentru stocarea şi organizarea mesajelor primite.este considerat ca fiind directorul curent. Deşi SMTP face parte din configuraţia PHP standard. Dacă administratorul serverului nu a configurat serverul PHP astfel încât să lucreze cu IMAP. $utilizator. Iată o valoare caracteristică a argumentului: {localhost/imap:143}INBOX în cadrul acestui exemplu. $utilizator = "php4". numele gazdei este localhost. În orice moment. specifică identificatorul de utilizator şi parola folosite pentru a obţine accesul la serverul IMAP.Numele gazdei sau adresa IP a serverului IMAP . Aşa cum funcţia fopen() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la un fişier. trebuie să specificaţi numele gazdei care rulează sistemul IMAP: {mail. un director IMAP . $parola = "parola". După terminarea utilizării serverului. Un server IMAP este accesibil în acelaşi mod ca şi un fişier oarecare. Exemplu: Cod: <?php $server = "{mail. } ?> În afară de directorul INBOX standard.INBOX sau un alt director . Dacă PHP nu poate deschide o conexiune cu serverul IMAP. parola) Argumentul cutie_postala specifică patru elemente: . apoi se pot trimite cereri serverului şi se pot primi răspunsuri de la acesta.Cutia poştală care va fi deschisă (în general INBOX) Argumentul foloseste numeroşi delimitatori pentru a separa un element de altul. trebuie închisă conexiunea. Pentru a deschide o conexiune cu un server IMAP. folosiţi funcţia imap_open(): imap_open (cutie_postala. După ce .ro/imap:143}".yahoo. $parola). la fel şi funcţia imap_open() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la serverul IMAP. identificator_utilizator.Portul care se va folosi pentru conectarea serverului (în general 143) . trebuie deschisa o conexiune cu serverul.Recepţionarea mesajelor de e-mail este un proces oarecum mai complex decât expedierea lor.com/imap:143}INBOX Celelalte argumente ale funcţiei imap_open().

$director = $server. $utilizator. } } ?> De obicei. un administrator de sistem poate configura o altă politică de atribuire a numelor. $schimba = imap_reopen($identificator.aţi stabilit o conexiune cu un server IMAP. if ($directoare == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea directoarelor". } else { foreach ($directoare as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie=>$valoare"."INBOX".as. "*"). $directoare = imap_listmailbox($identificator."nume_director". $server. numele directoarelor IMAP sunt obţinute prin prefixarea numelui dosarului cu particula "~/mail/" şi "INBOX". } else { // se schimba directorul curent $prefix = "~/mail/". $prefix. aşa cum am arătat în exemplu. } } ?> Dacă doriţi să creaţi un director nou folosiţi funcţia imap_createmailbox() astfel: . $parola).$prefix. if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". if ($schimba === false) { echo "Nu se poate deschide directorul specificat". Cu toate acestea.ro/imap:143}". puteţi cere serverului să desemneze alt dosar ca dosar curent: Cod: <?php $server = "{mail. $utilizator = "php4". $identificator = imap_open($server."INBOX". $director). Dacă doriţi să afişati directoarele existente în căsuţa de mail puteţi folosi următorul script: Cod: <?php echo "Lista directoarelor". $parola = "parola".

$director. $director).$prefix. cifre şi caractere de subliniere. $dosar_n ou).". un director IMAP şters este eliminat imediat şi în mod irevocabil.".$director_nou. $dosar_vechi. analog caracterului slash folosit în căile din cadrul sistemului de fişiere."INBOX. $director). $director_nou = $server.$prefix. $modificare = imap_renamemailbox($identificator. După deschiderea unei conexiuni IMAP. } ?> Spre deosebire de mesajele IMAP care rămân în cutia poştală până când le ştergeţi."INBOX.Cod: <?php $director = "diverse". } ?> Numele unui director IMAP trebuie să conţină numai litere.".". Fiţi atenţi atunci când scrieţi programe care şterg directoare sau atunci când folosiţi scripturi care conţin asemenea programe. Pentru modificarea numelui unui director din căsuţa de email folosiţi funcţia imap_renamemailbox() astfel: Cod: <?php $director_vechi = $server. if ($creare === false) { echo "Nu s-a putut crea directorul".$director_vechi.$director. De exemplu. puteţi proceda astfel incluzând un punct în numele directorului.$prefix.$prefix. $stergere = imap_deletemailbox($identificator. Punctul se comportă ca separator de cale."INBOX. $creare = imap_createmailbox($identificator. pentru a afla câte mesaje sunt în cutia poştala se invocă funcţia imap_num_msg(): . if ($stergere === false) { echo "A aparut o eroare la stergerea directorului". puteţi obţine acces la informaţii care descriu cutia poştală curentă. Dacă doriţi să creaţi un sub-director. } ?> Pentru ştergerea unui director folosiţi funcţia imap_deletemailbox(): Cod: <?php $director = $server."INBOX. $director = $server. if ($modificare === false) { echo "A aparut o eroare la modificarea numelui directorului".

?> . echo "Cutia postala contine $nr_mesaje_recente mesaje recente". } } ?> Rezultatul de ieşire al scriptului va fi: Citat: Cutia postala contine x mesaje Cutia postala contine y mesaje recente Unread: 0 Deleted: 0 Nmsgs: x Size: dimensiunea in octeti a mesajelor Date: data Driver: imap Mailbox: numele cutiei postale Recent: y Se mai poate utiliza şi varianta următoare: Cod: <?php echo "Afisarea starii cutiei postale". $nr_mesaje_recente = imap_num_recent($identificator). echo "Cutia postala contine $nr_mesaje mesaje".nbsp. $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator).get_object_vars($obiect_cutie_postala ). $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator). foreach ($obiect_cutie_postala as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: $valoare". print_r($obiect_cutie_postala). if ($obiect_cutie_postala) { $tablou_cutie_postala =&.imap_num_msg($identificator) În continuare este o variantă prin care puteţi obţine diferite informaţii despre conţinutul cutiei poştale: Cod: <?php $nr_mesaje = imap_num_msg($identificator).

IMAP furnizează funcţii care vă permit să determinaţi identificatorul unui mesaj dacă este dat numărul său şi invers. } . Iată un exemplu care afişează informaţiile despre mesaje: Cod: <?php $nr_mesaj = 1. astfel încât acestea să fie uşor accesibile pentru un script. $id) O limitare a funcţiei imap_headers() este aceea că nu separă fiecare caracteristică a mesajului în câmpuri distincte. dar formatul datelor de ieşire este cu mult mai puţin inteligibil. 0). Funcţia de bibliotecă IMAP imap_fetch_overview() returnează un tablou asociativ care descrie un mesaj. $numar) si imap_msgno($identificator. $nr_mesaj. această valoare se poate modifica la adăugarea mesajelor. cât şi un identificator. Numărul reprezintă poziţa mesajului în directorul respectiv. } else { foreach ($antete as $cheie=>$valoare) { echo "\n $valoare". În continuare este un exemplu care afişează o listă de mesaje din directorul curent: Cod: <?php echo "Antete de mesaje in cutia postala curenta:" $antete = imap_headers($identificator). identificatorul unui mesaj nu se modifică niciodată.Funcţia PHP print_r() afişează valoarea unui obiect. Această metodă este cu mult mai simplă decât cea folosită anterior. if ($antete == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea mesajelor". respectiv la ştergerea mesajelor din dosar. foreach ($mesaje as $mesaj) { foreach ($mesaj as $proprietate=>$valoare) { echo "\n $proprietate: $valoare". Pe de altă parte. } } ?> Funcţia imap_headers() returnează un tablou unde fiecare element descrie un mesaj din directorul curent. Iată funcţiile descrise mai jos: imap_uid($identificator. O chestie ciudată a serviciului IMAP constă în aceea că fiecare mesaj dintr-un director are atât un număr. $mesaje = imap_fetch_overview($identificator.

?> } Al doilea argument al funcţiei imap_fetch_overview() vă permite să specificaţi o listă sau un domeniu de mesaje pentru care funcţia returnează vederi de ansamblu. foreach ($antete as $proprietate=>$valoare) { if (!is_array($valoare)) { echo "\n $proprietate: $valoare". care în general nu apar în corpul mesajului. $numar). $numar. $obiect_antet = imap_header_info($identificator. $numar = 0. Mai jos este dată o variantă de afişare a acestor informaţii: Cod: <?php $n = 0. } else { foreach ($valoare as $sub_valoare) { . precum data şi subiectul mesajului. $id) $corp = imap_body($identificator. echo $corp. $antete = get_object_vars($obiect_antet). ?> Antetele de mesaj conţin informaţii importante. FT_UID). Datele de ieşire conţin următoarele informaţii: subiectul mesajului numele şi adresa de e-mail ale expeditorului data la care a fost trimis mesajul numărul mesajului identificatorul mesajului dimensiunea mesajului în octeţi indicatoare care precizează dacă: = mesajul este recent = mesajul a fost citit = mesajul a primit un răspuns = mesajul a fost marcat în vederea ştergerii = mesajul este o ciornă Pentru a obţine corpul unui mesaj (care include conţinutul efectiv al mesajului) putem utiliza scriptul de mai jos: Cod: <?php // afisare dupa numar $numar = imap_msgno($identificator.

$id. $sub_valori = get_object_vars($sub_valoare). if ($stergere == false) { echo "Nu se poate sterge mesajul". dacă este specificată = destinatarilor = destinatarilor eventualelor copii (cc:) = destinatarilor eventualelor copii la indigo necunoscute (bcc:). sunt numai semnalate ca şterse şi sunt în continuare accesibile. Pentru a şterge un mesaj IMAP. cum sunt cele returnate de funcţia imap_fetch_overview() numele şi adresa de e-mail ale: = expeditorului = persoanei care primeşte răspunsul. } ?> . FT_UID). mai întâi îl marcaţi în vederea ştergerii şi apoi îl eliminaţi. print_r($antete). Pentru aplicaţi mai puţin pretenţioase se poate utiliza exemplul următor: Cod: <?php $antete = imap_headerinfo($identificator. } } Obiectul returnat de funcţia de biblioteca IMAP imap_headerinfo() include următoarele informaţii: data expedierii mesajului subiectul mesajului Identificatorul mesajului la care s-a răspuns prin acest mesaj. dacă există indicatoare de mesaj. ?> Folosind funcţia print_r() se generează date de ieşire mai puţin inteligibile. dacă informaţiile respective sunt disponibile Numeroase elemente ale tabloului asociativ au valori de tip tablou. Mesajele marcate pentru ştergere. $numar). for_each ($sub_valoare as $articol=>$valoare_articol) { echo "\n $articol=>$valoare_articol". dar care nu au fost încă eliminate. Iată un exemplu care vă permite să ştergeţi un mesaj prin specificarea numărului sau a identificatorului mesajului: Cod: <?php $stergere = imap_delete($identificator. Pentru parcurgerea iterativă şi afişarea valorii acestor elemente se foloseşte o buclă îmbricată.} ?> } echo "\n $proprietate: ".

puteţi folosi funcţia imap_errors() astfel: Cod: <?php $erori = imap_errors(). $nr_mesaje = "". trebuie să îl închideţi.sau posibil . echo "Se copiaza mesajul $numar in directorul $director". aşa cum închideţi un fişier atunci când aţi terminat cu el.". if ($copiere === false) { echo "A aparut o eroare la copierea mesajului specificat". $copiere = <. } } ?> Pentru copierea unui mesaj din directorul curent într-un alt director se poate folosi funcţia imap_mail_copy() astfel: Cod: <?php $numar = 0. Când aţi terminat de utilizat un server IMAP./span>imap_mail_copy($identificator. } ?> Deoarece serverele IMAP nu coopereaza la copierea unui mesaj de la un server la altul. if ($erori) { foreach ($erori as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: valoare". nu este necesar . testaţi următorul script: Cod: <?php $eliminare = imap_expunge($identificator). } ?> În cazul în care doriţi să vedeţi exact ce eroare a returnat una din funcţiile bibliotecii IMAP.Pentru a elimina mesajele şterse."INBOX. $director = $prefix. $nr_mesaje.să se specifice numele gazdei serverului la copierea mesajelor IMAP. Iată cum se poate închide o conexiune IMAP: .$numar. $director ). if ($eliminare == false) { echo "Nu s-a reusit eliminarea mesajelor".$director.

funcţiile imap_search() şi imap_scanmailbox() vă permit să căutaţi mesaje care satisfac criteriile specificate. Ca exemplu voi folosi arborele dintr-un magazin alimentar fictiv de pe internet. Acest magazin îşi sortează alimentele după categorie. Numele gazdei. Există 2 abordări importante: modelul listei adiacente şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată. ele nu sunt decât un fişier plat. cu multiple soluţii. nu de un server IMAP. Stocarea arborilor este o problemă obişnuită. va veni un moment când veţi dori să stocaţi datele ierarhice într-o bază de date. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date Fie că vreţi să vă construiţi propriul forum. culoare şi tip. $parola). În acest articol vom explora aceste 2 metode de salvare a datelor ierarhice. Şi. În cazul în care furnizorul de servicii internet dispune de un server POP.net. protocolul şi numărul portului sunt asemănătoare cu valorile similare folosite pentru conectarea la un server IMAP. De exemplu. ""). $identificator_utilizator. folosind biblioteca IMAP. puteţi folosi biblioteca IMAP pentru a vă conecta la un server de informaţii folosind NNTP (Network News Transfer Protocol). if ($inchidere === false) { echo "Nu se poate inchide cutia postala". Arborele arată astfel: . deschideţi o conexiune astfel: $nntp = imap_open("{localhost/nntp:119}comp. să vă publicaţi mesajele dintr-un ‘mailing list' pe propriul site de pe internet sau să vă scrieţi propriile CMS. Va trebui să gasiţi un mod de a traduce ierarhia într-un fişier plat. "". dacă nu folosiţi o bază de date cu suport XML.test". Pentru mai multe informaţii puteţi consulta manualul php de la adresa www.php. puteţi căuta mesaje al căror corp conţine anumite texte. tabelele nu sunt ierarhice. De asemenea. De exemplu.Cod: <?php $inchidere = imap_close($identificator). Pur şi simplu deschideţi o conexiune cu serverul POP specificând o cutie poştala POP astfel: $mbox = imap_open("{localhost/pop3:110}INBOX". Pentru aceasta. } ?> Biblioteca IMAP furnizează multe alte funcţii în afara celor descrise în acest articol. puteţi avea acces la cutia poştală POP cu ajutorul sistemului PHP.

ar trebui să folosiţi id-ul numeric al fiecărui nod. e timpul să scriem o funcţie de afişare. funcţia ar trebui să . într-o bază de date reală.a. Este o abordare elegantă pentru că veţi avea nevoie de o simplă funcţie care să se repete în arborele dvs.Acest articol conţine un număr de exemple de coduri care arată cum se salvează şi se restabilesc datele. Pentru simplificare. "Food". Această funcţie va trebui să înceapă la nodul rădăcină . Metoda recursivă Prima şi cea mai elegantă abordare pe care o vom încerca se numeşte metoda recursivităţii .nodul fără nici un părinte – şi ar trebui după aceea să arate toţi copiii acelui nod. Nodul rădăcină. În magazinul nostru de alimente tabelul arată astfel: După cum vedeţi salvaţi "părintele" fiecărui nod.d. am ales să scriu exemplele în PHP. nu are o valoare parentală. Probabil că-l puteţi traduce uşor în limbajul pe care vi-l doriţi. am folosit valoarea "title" pentru a identifica fiecare nod. Pentru fiecare dintre aceşti copii. Putem vedea că "Pear" este un copil al lui "Green" care este un copil al "Fruit" s. Daţi-mi arborele Acum că am introdus arborele nostru în baza de date. Bineânţeles. Deoarece folosesc eu însumi acest limbaj şi mulţi alţi oameni îl folosesc sau îl cunosc.m.

restabilească şi să arate toate nodurile copii ale acelui copil. Pentru arborele magazinului nostru de alimente funcţia returnează: Citat: Food Fruit Red Cherry Yellow Banana Meat Beef Pork Observaţi că. $level+1). $level) { // restabileste toti copiii $parent $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '. dacă vreţi să vedeţi un sub-arbore."\n". Acesta este mecanismul recursiv care-i dă metodei numele de " metoda recursivităţii". puteţi indica funcţiei să pornească cu un alt nod. Putem pur şi simplu să scriem o funcţie care restabileşte copiii unui anumit nod părinte. // folosit pentru a arata un arbore frumos indentat function display_children($parent.0). vom pune în aplicare funcţia cu un "string" gol cum ar fi $parent şi $row =0.$level).'".'WHERE parent="'. Acea funcţie ar trebui atunci să pornească o altă instanţă a ei însăşi pentru fiecare dintre aceşti copii.'). // arata fiecare copil while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // indenteaza si arata titlul acestui copil echo str_repeat(' '.a. pentru a arăta sub-arborele "Fruit". ar trebui să puneţi în aplicare .m. De exemplu. Pentru aceşti copii.d. // foloseste din nou aceasta functie pt a arata // copiii acestui copil display_children($row['title']. $parent. funcţia ar trebui să arate din nou toţi copiii s. } } ?> Pentru a arăta întregul nostru arbore.$row['title']. Aşa după cum probabil că aţi observat. există un tipar regulat în descrierea acestei funcţii. Cod: <?php // $parent este parintele copiilor pe care vrem sa-i vedem // $level creste cand inaintam in arbore. display_children(' '. pentru a-i arăta pe toţi copiii acestora.

0). Calea către un nod Cu aproximativ aceeaşi funcţie. // salveaza calea in aceasta ordine $path = array(). putem calcula calea spre "Cherry". // ar trebui sa adaugam calea spre parintele acestui nod // la cale $path = array_merge(get_path($row['parent']).'WHERE title="'. $node. } // returneaza calea return $path. În exemplul nostru. ca un array. $path). Ea restabileşte calea ca o dispunere. După aceea. funcţia noastră va trebui să pornească la cel mai profund nivel : "Cherry".'). De exemplu. Dacă faceţi acest lucru pentru "Cherry".'". puteţi căuta calea spre un nod. este numele // parintelui lui $node $path[] = $row['parent']. acesta ar fi "Cherry". aşa că pentru a arăta calea putem folosi print_r(get_path('Cherry')). dacă ştiţi numele sau id-ul acelui nod. Pentru a găsi această cale. ea caută părintele acestui nod şi-l adaugă la cale.display_children('Fruit'. calea spre "Cherry" este "Food" > "Fruit" > "Red". Si acest lucru ne este dat de funcţia pe care tocmai am folosit-o: căutând în mod recursiv părinţii. Dacă stim că "Red" este părinte pentru "Cherry". vom găsi calea către orice nod din arbore. $row = mysql_fetch_array($result). // continua numai daca acest Snod nu este nodul radacina // (acesta este nodul fara nici un parinte) if ($row['parent']!='') { // ultima parte a caii spre $nod. folosind calea spre "Red". Cod: <?php // $node este numele nodului a carui cale o dorim function get_path($node) { // cauta parintele acestui nod $result = mysql_query('SELECT parent FROM tree '. } ?> Această funcţie restabileşte acum calea către un nod dat. veţi vedea că: Citat: ARRAY ( [0] => Food [1] => Fruit .

Spre deosebire de limbaje cum ar fi Lisp. Ultimul număr este scris în dreapta nodului "Food". pentru un arbore cu patru nivele. mergem de-a lungul marginilor arborelui în timp ce scriem câte un număr în stânga şi în dreapta fiecărui nod. veţi pune în aplicare patru instanţe ale funcţiei în acelaşi timp. Această metodă de a merge de jur împrejurul arborelui şi de a număra nodurile se numeşte algoritmul "Parcurgerea în preordine modificată a arborelui" . este limbajul de programare pe care probabil îl veţi folosi. Urmăm arborele spre "Fruit" şi scriem 2 lângă el. Şi cum fiecare funcţie ocupă o felie de memorie şi are nevoie de ceva timp pentru a porni. În acest fel. Pornim de la nodul rădăcină ("Food") şi scriem 1 în stânga lui. aceasta este o metodă excelentă. Acest lucru se datorează în special recursivităţii. putem spune că toate nodurile cu valorile din stanga mai mari decât 2 şi valorile din dreapta mai mici decât 11 sunt descendenţi ai nodului 2-11 "Fruit". În această imagine. aceste numere indică relaţia care se stabileşte între fiecare dintre aceste noduri. să aruncăm o privire asupra unei alte metode de stocare a arborilor. recursivitatea este foarte lentă atunci când este aplicată pe arbori mari. Al doilea motiv pentru care această metodă nu este atât de rapidă. Atunci care sunt dezavantajele modelului acestei structuri de date? În majoritatea limbajelor de programare. Deoarece "Red" are numerele 3 şi 6. Am dori de asemenea să micşorăm numărul interogărilor în baza de date. este lentă şi ineficientă. E uşor de înţeles şi codul de care avem nevoie este de asemenea simplu. Vom numi aceste numere stângul şi dreptul (de exemplu valoarea stângă pentru "Food" este 1. el este un descendent al nodului 1-18 "Food". Vom începe prin a aşeza arborele nostru în poziţie orizontală. Avem nevoie de o interogare în baza de date pentru fiecare nod din arbore. După cum vedeţi. Cum fiecare interogare durează destul de mult. cele mai multe limbaje nu sunt concepute pentru funcţii recursive. funcţia porneşte o altă instanţă a ei însăşi. aşa că n-ar trebui să folosim o funcţie recursivă. Aşa că. Pentru fiecare nod. aceasta face ca funcţia să fie foarte lentă când se aplică pe arbori mari. În acelaşi fel. Am prefera să avem o singură interogare pentru fiecare activitate. Parcurgerea în preordine modificată a arborelui Acum.[2] => Red ) Dezavantaje Aşa cum tocmai am văzut. valoarea dreaptă este 18). Recursivitatea poate fi lentă. puteţi vedea întregul arbore numerotat şi câteva săgeţi care arată ordinea numerotării. Structura arborelui este acum stocată în valorile din stânga şi din dreapta.

Când aţi terminat de arătat un nod. ar trebui să ordonăm rândurile după valoarea lor din stânga. probabil că el nu va fi în ordinea corectă. va trebui să folosim "lft" şi "rgt" pentru a identifica coloanele. dacă o să comparaţi valoarea din dreapta a nodului curent cu ultimul nod din dreapta aflat în stivă. va trebui să selectaţi numai nodurile cu o valoare-stânga cuprinsă între 2 şi 11. Pentru a arăta acest arbore aşa cum am procedat cu funcţia noastră recursivă. aşa că. Observaţi de asemenea că nu prea mai avem nevoie de coloana părinte . copiii ar trebui indentaţi ceva mai mult decât părintele lor. să vedem cum arată aceste valori în tabelul nostru: După cum observaţi. cuvintele "left" şi "right" au un înţeles special în SQL. dacă vreţi subarborele "Fruit". Pentru a arăta structura arborelui. Extragerea datelor din Arbore Dacă vreţi să arătaţi arborele folosind un tabel cu valorile din stânga şi din dreapta. aceasta ar însemna: SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11. Avem acum valorile "lft" şi "rgt" pentru a stoca structura arborelui. păstrând o stivă a valorilor din dreapta. În SQL. De fiecare dată când începeţi cu copiii unui nod. De aceea. Ultima problemă care ne-a mai rămas este indentarea. Această interogare returnează: Ei bine. . va trebui mai întâi să identificaţi nodurile pe care vreţi să le restabiliţi. De aceea. iată un arbore întreg într-o singură interogare. Putem face aceasta. SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11 ORDER BY lft ASC. De exemplu. o să puteţi vedea dacă încă mai arătaţi copiii acelui părinte. Dacă adăugaţi şi ştergeţi rânduri din tabelul dvs. Ştiţi că toţi copiii acelui nod au o valoare-dreapta mai mică decât valoarea din dreapta a părintelui.Înainte de a continua. adăugaţi valoarea din dreapta a acelui nod la stivă. va trebui să adăugăm o clauză ORDONEAZA DUPA la această interogare.

$root. // acum. Cod: <?php function display_tree($root) { // acum. Când vă uitaţi. veţi obţine exact acelaşi arbore pe care l-aţi obţinut cu funcţia recursivă discutată mai sus.').îndepărtaţi valoarea sa din partea dreaptă din stivă. în timp ce toate valorile din dreapta sunt mai mari decât 5. va trebui de asemenea să găsim un nou mod de a obţine calea către un anumit nod. Pentru a obţine toţi strămoşii. $row['rgt']. . lft.' ORDER BY lft ASC. veţi obţine nivelul nodului curent.'". nu este foarte greu. restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT lft. } } // arata titlul nodului indentat echo str_repeat(' '. $row = mysql_fetch_array($result). vom avea nevoie de o listă a tuturor strămoşilor acelui nod. putem folosi această interogare: SELECT title FROM tree WHERE lft < 4 AND rgt > 5 ORDER BY lft ASC. } } ?> Dacă veţi folosi acest cod.').$row['title'].'WHERE title="'.' AND '. nu este recursivă şi foloseşte doar două interogări Calea către un nod Cu acest nou algoritm. restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT title. o să vedeţi că valorile din stânga ale tuturor strămoşilor sunt mai mici decât 4. Dacă veţi număra elementele din stivă. Noua noastră funcţie va fi probabil mai rapidă. de exemplu."\n". // incepe cu o stiva $right goala $right = array(). rgt FROM tree '.count($right)).$row['lft']. // arata fiecare rand while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // verifica stiva numai daca exista una if (count($right)>0) { // verifica daca ar trebui sa indepartam un nod din stiva while ($right[count($right)-1]<$row['rgt']) { array_pop($right). Cu structura noului nostru tabel. rgt FROM tree '. // adauga acest nod la stiva $right[] = $row['rgt']. la nodul 45 "Cherry". 'WHERE lft BETWEEN '. Pentru a obţine această cale.

Deoarece fiecare descendent incrementează valoarea din dreapta a nodului cu 2.Observaţi că. Automatizarea parcurgerii arborelui Acum că aţi văzut câteva dintre lucrurile uşoare pe care le puteţi face cu acest tabel. trebuie să folosim clauza ORDONEAZA DUPA pentru a sorta nodurile. $parent. while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // executarea recursiva a acestei functii pt fiecare // copil al acestui nod . Cod: <?php function rebuild_tree($parent. nu un părinte. numărul descendenţilor poate fi calculat cu: $descendants = (right . folosind puţină matematică.'". vă pot spune căţi descendenţi are. $left) { // valoarea din dreapta a acestui nod este valoarea din stanga + 1 $right = $left+1. e timpul să învăţăm cum putem automatiza crearea acestui tabel. întocmai ca în investigaţia noastră precedentă.'WHERE parent="'.1) / 2 Cu această formulă simplă. // obtine toti copiii acestui nod $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '. Cu toate că este un exerciţiu plăcut atunci când e făcut prima dată şi cu un arbore mic. Această interogare va returna: Citat: +-------+ | title | +-------+ | Food | | Fruit | | Red | +------Acum nu ne rămâne decât să intrăm pe fiecare rând pentru a găsi calea spre "Cherry". Să scriem un scenariu care transformă o listă adiacentă într-un tabel traversal al arborelui cu preordine modificată. vă pot spune că nodul 2-11 "Fruit" are 4 noduri descendenţi şi că nodul 8-9 "Banana" este doar un copil. Câţi descendenţi Dacă îmi daţi valorile din stânga şi din dreapta ale unui nod. avem cu adevărat nevoie de un scenariu care să facă toată această numărătoare şi înconjur al arborelui pentru noi.').left .

Vrem să adăugăm un nou tip de fruct. } ?> Aceasta este o funcţie recursivă. dar nu foarte eficientă cu arbori mari. Vom folosi interogarea: UPDATE tree SET rgt=rgt+2 WHERE rgt>5.' WHERE ti tle="'. Această valoare este folosită atunci ca valoare din dreapta a nodului "Food". Acum putem adăuga un nou nod "Strawberry" pentru a umple noul spaţiu. va trebui să facem puţin loc. o "Strawberry".dreapta 7. } // am obtinut valoarea din stanga. Cea de-a doua modalitate de a adăuga şi şterge noduri constă în reactualizarea valorilor din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a noului nod. // returneaza valoarea din dreapta a acestui nod + 1 return $right+1. Apoi. veţi vedea că valorile din stânga şi din dreapta rămân aceleaşi (o verificare rapidă. Ar trebui s-o porniţi cu rebuild_tree('FOOD'. adăugaţi-l la tabel şi setaţi coloana părinte. valoarea din dreapta a nodului rădăcină ar trebui să fie egală cu de două ori numărul nodurilor).'). care este // incrementata de functia rebuild_tree() $right = rebuild_tree($row['title']. Folosiţi metoda listei adiacente pentru reactualizare şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pentru restabilire.1). rgt='. sau puteţi reactualiza valorile din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a fiecărui nod nou. ca ultim nod şi copil al "Red". destul de greu de înţeles. Dacă nu există copii. După ce aţi pus în aplicare această funcţie. Această opţiune este uşoară.// $right este valoarea dreapta curenta. . Reactualizarea nodului "Red" înseamnă că va trebui să adăugăm 2 la toate valorile din stanga şi din dreapta mai mari decât 5. iar valoarea din dreapta este valoarea din stânga plus 1. Valoarea . prin complexitatea ei. nu vă rămâne decât să reporniţi funcţia rebuild_tree(). Ea merge în jurul arborelui.$right.'. Valoarea din stânga este dată. adăugând câte un nod pentru fiecare nod pe care îl vede. 1. Recursivitatea face ca această funcţie să fie. Dacă vreţi să adăugaţi un nou nod. Adăugarea unui nod Cum adăugăm un nod la arbore? Există două abordări: puteţi păstra coloana părinte în tabelul dvs şi doar să porniţi din nou funcţia rebuild_tree() – o funcţie simplă dar nu aşa de elegantă. această funcţie se repetă şi ultima valoare din dreapta este restabilită.stânga 6 şi valoarea . Prima opţiune este simplă. si acum ca am procesat // copiii acestui nod stim si valoarea din dreapta mysql_query('UPDATE tree SET lft='. iar nodul 7-10 "Yellow" ar trebui schimbat în 9-12 etc. Totuşi. atunci funcţia restabileşte toţi copiii nodului "Food". ea stabileşte valorile din stânga şi din dreapta ale acestui nod.'". Mai întâi.$left. Acest nod are valoarea . ea ajunge la acelaşi rezultat la care am ajuns noi manual la începutul acestui capitol. Dacă există copii. UPDATE tree SET lft=lft+2 WHERE lft>5. Să ne uităm la un exemplu.dreapta de la "Red" ar trebui schimbată din 6 în 8. $right).$parent.

00. dar restabilirea nodurilor se realizează cu o singură interogare. metoda listei adiacente ar putea fi mai bună. vom vedea că noul nostru nod "Strawberry" a fost introdus cu succes în arbore: Citat: Food Fruit Red Cherry Strawberry Yellow Banana Meat Beef Pork Dezavantaje În primul rând.uk/IT/Docs/Ccourse/subsection3_9_5. Deşi prefer oarecum parcurgerea arborelui cu preordine modificată. rgt=7.strath.INSERT INTO tree SET lft=6. ceea ce durează mai mult. Vă las să judecaţi singuri. în cazul dvs. Este cu siguranţă mai greu decât metoda listei adiacente.evolt. Concluzie Acum v-aţi familiarizat cu ambele metode de stocare a arborilor într-o bază de date. Lecturi suplimentare Mai multe despre Arbori în SQL de specialistul în baze de date Joe Celko: http://searchdatabase. algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pare greu de înţeles.apache.techtarget.html Autor articol: De Gijs Van Tulder .org/xindice/ O explicaţie a recursivităţii: http://www.com/tip/1.ac.289483. Totuşi. este evident că puteţi face cu această tehnică aproape tot ce făceaţi cu metoda listei adiacente şi că algoritmul traversal al arborelui cu preordine modificată este mult mai rapid. title='Strawberry'.html Alte două metode pentru a opera cu datele ierarhice: http://www.30 aprilie 2003 (Traducere efectuată de Dragos după articolul original) .. baza de date XLM nativă: http://xml. odată ce v-aţi obişnuit cu proprietăţile valorilor din stânga şi din dreapta. Dacă pornim funcţia noastră display_tree(). Reactualizarea arborelui impune mai multe investigaţii.org/article/Four_ways_to_work_with_hierarchical_data/17/4047/index.html Xindice.sid13_gci537290.

Traducerea interfeţei din java în PHP 5 arată cam aşa: Cod: <?php /** * Is the Trace Interface * It contains common methods for every implementation * @package test. fără a defini însă comportamentul acestor metode. Interfaţa. Noţiuni Încerc să respect cât mai exact regulile publicate sub numele de Coding Standards pe pagina de web PEAR.trace * @access public . o să folosesc php CLI şi un director numit trace_factory. "La ce mă ajută?". Am parcurs cu atenţie codul postat acolo. Factory O să încerc pe parcursul acestui tutorial să explic diferite tehnici introduse în PHP 5 pe care îmi place să le folosesc (sau mi-ar plăcea). m-am hotărât să implementez un exemplu scris în java. Intro Primul exemplu prezentat în această serie se referă la implementarea conceptului de factory în php. Din documentaţia prezentată în manual. II. "Se merită?" am citit articolul "The Factory Method" de Harry Fuecks. Într-un final. I. De obicei folosesc phpDocumentor pentru a genera din codul php documenţii în mod profesional. "Este folositor?".factory. Pentru teste. printr-o interafţă putem creea un obiect care specifică metodele pe care o clasă trebuie să le implementeze. Documentaţia "inline" a claselor. Google mi-a mai adus câteva articole interesante. ţinând cont că la un moment dat voi pierde aceste lucruri printr-un colţ al hdd-ului. Motivul? Data viitoare când am nevoie de ceva asemănător să pot găsi repede şi cât de cât documentat informaţiile necesare. Design Patterns and Useful Objects . Pentru a-mi răspunde la întrebarile "Ce este un Factory?". III. metodelor şi atributelor este foarte folositoare când citesc codul sursă al unui fişier scris în urmă cu 6 luni. Acest exemplu nu este complet şi nu poate fi considerat un exemplu standard al ideii de factory. şi am mai citit şi paginile astea ce fac parte din prezentarea "2002 International PHP Conference: Applied OO PHP: APIs. Am găsit şi un tutorial aici.PHP 5.Chuck Hagenbuch".

} ?> fişier pe care l-am salvat cu numele de ITrace.php').php. va scrie mesajele într-un fişier text.factory. /** * It display the trace to stdout * * @package test. /** * write out an error message * @param string message to debug */ public function error($message). /** * Write out a debug message * @param string message to debug */ public function debug($message).php Cod: <?php include_once('ITrace. vom scrie două implementări.trace * @access public */ class StdoutTrace implements Trace { /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. Continuând exemplu. prima.*/ interface Trace { /** * Turn on and off debugging * @param bool debug */ public function setDebug($debug). StdoutTrace. /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ . va afişa mesajele în consolă (sau pagina web dacă se renunţă la CLI) iar cea dea doua. IV.

} } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors echo date("d-m-Y H:i:s")." DEBUG >>>>". FileTrace.$message.trace * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler . } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true echo date("d-m-Y H:i:s"). /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test.php Cod: <?php include_once('ITrace.php').public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug."\n". } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de StdoutTrace."\n".$message. V.factory.php în acelaşi director." ERROR >>>>".

} /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. * @var handler * @access private */ private $handler. "a+")." at "."!\n" } $this->handler = fopen($file." is not writable.__METHOD__. } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { .$file. /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct($file) { // a real FileTrace would need to obtain the filename somewhere if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ".\n Or it dosent exist in ". /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. /** * Is the file name * @var string * @access private */ private $file.__LINE__.).

date("d-m-Y H:i:s"). } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler."\n").factory. Factory Cod: <?php include_once('FileTrace. $message. date("d-m-Y H:i:s")."\n"). VI./span>." DEBUG >>>> ".$message.trace */ class TraceFactory { . } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { if($this->handler===true) { fclose($this->handler). } } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de FileTrace. /** * Is the factory * * @access public * @package test.php').// only print if debug is true fwrite($this->handler<." ERROR >>>> ".php în acelaşi director.php'). include_once('StdoutTrace.

Obligatoriu. cred că e timpul să explic ce am făcut până acum. am scris şi un destructor. va afişa un mesaj de eroare tot timpul (indiferent de valoarea setată pentru $debug). care îmi va permite să schimb nivelul afişat de trace (debug sau error). la fel ca în exemplul pe care l-am urmat. În plus faţă de exemplul urmat. În partea I./** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace($file='') { try { return new FileTrace($file).php. Am încercat să implementez în PHP 5 un model de factory preluat dintr-un exemplu dat în java. am scris o interfaţă ce conţine trei metode: setDebug($debug). VII. debug($message). aici. Am decis că în cazul în care fişierul în care vrem să log-ăm mesajele nu există sau nu se poate scrie în el. $t->error("Could not instantiate FileTrace: " + $ex>getMessage()). } } } ?> Salvat cu numele de TraceFactory. însă dacă totul este în regulă. iar condiţia: if($this->handler===true) . În cea de-a doua parte. } catch (Exception $ex) { $t = new StdoutTrace(). ce îmi va permite să afişez aceste mesaje în consolă (pagina web). FileTrace ce îmi va permite să log-ez mesajele de eroare/debug într-un fişier text şi StdoutTrace. error($message). în exemplul urmat de către mine. cele două noi obiecte vor trebui să implementeze metodele prezentate în interfaţa ITrace. cu toate că probabil a era destul (nu intenţionez să şi citesc fişierul). Ceva explicaţii Înainte de a merge mai departe. "a+"). o să pot afişa un mesaj de debug (bineânţeles dacă am făcut setDebug(true) în prealabil). am implementat interfaţa ITrace în două cazuri. să creez handlerul ( :) ): $this->handler = fopen($file. return $t. trebuia să arunce o excepţie în constructor. Am decis să deschid fişierul în mod a+ (read/write. FileTrace. Detalii despre fopen. dar acesta nu era necesar (PHP va închide automat după terminare executarea codului handlerul?). place the file pointer at the end of the file). să arunc excepţia.

sau cu modalitatea de scriere (de exemplu): pw. cu menţiunea că numele obiectului prezentat în exemplu (SystemTrace). Voi continua cu explicaţii pentru TraceFactory. În schimb.io. initializez StdoutTrace care va merge sigur având astfel posibilitatea de a afişa mesajele de eroare/debug. Am decis.php'). nu folosind un nume de fişier predefinit: c:\trace. Comparaţie: pw = new java. asta este deja o altă discuţie. am decis ca numele fişierului în care să log-ăm mesajele să fie pasat în constructor (parcă aş vrea să meargă şi pe linux şi pe windows în aceiaşi manieră. în StdoutTrace lucrurile sunt destul de clare. date("d-m-Y H:i:s") . exact ca în exemplu. Ca o mică traducere. încerc (try) să returnez o nouă instanţă a obiectului FileTrace. "a+"). reprezentând numele fişierului în care voi loga mesajele. "a+") ?). O implementare Am scris fişierul runTrace. .log). am declarat metoda ca fiind statică. "\n"). aduce şi modificări directe în factory.io. ca în PHP să înlocuiesc atributul: private java. dacă nu reuseşc acest lucru (catch).nu cred că îşi are rostul (poate se întâmplă altceva în $this->handler = fopen($file.flush().PrintWriter pw cu $handler. Dar.println( "DEBUG: " + message ). pw. Poate că sensul exemplului s-a schimbat în momentul în care am decis să pasez numele fişierului în care se face logarea. (??) cu fwrite($this->handler. o să încerc şi o implementare a acestui exemplu.log" ) ). adăugând în plus parametrul $file.io. şi am constatat că în PHP pentru a scrie ceva într-un fişier este mai intuitiv şi mai uşor de reţinut.PrintWriter( new java. $message . Exact ca în exemplul urmat. " DEBUG >>>> " .php: Cod: <?php include_once('TraceFactory. În partea următoare. l-am înlocuit cu StdoutTrace. Pentru o mai mare flexibilitate. (nu o să reţint foarte uşor linia asta) cu $this->handler = fopen($file. Acest lucru.FileWriter( "c:\trace. VIII. din constructori. cu toate că acum este destul de intuitivă. Folosesc un bloc try/catch pentru a intercepta exceptia aruncată de constructorul din FileTrace.

php 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! iar în fişierul logger.$i<10. } unset($t).log am: Citat: 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>> O eroare de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Debug is true .log'.$i). $t = &TraceFactory::getTrace($filename). ?> După execuţie. $t = &TraceFactory::getTrace().$filename = 'logger.$i<10. $t->debug("Debug is true").$i++) { $t->debug("Tha lup :: ". for($i=1. $t->setDebug(true). în consolă rezultatul a fost: Citat: $ php runTrace. } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). $t->error("Ceva de test!"). $t->setDebug(true).$i++) { $t->debug("Za I :: " . for($i=1. $t->error("O eroare de test!"). $i). $t->debug("True Debug"). touch($filename).

15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 9 dacă. rezultatul va fi (normal. şi şterg fişierul logger.php Citat: 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>O eroare de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Debug is true 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! Totuşi. pasând $file ca parametru în factory. comentez linia: touch($filename). factory methods prove useful when you're not sure what concrete implementation of a class to .log. căci constructorul din FileTrace va arunca excepţia întrucât fişierul nu va exista): $ php runTrace. şi mai mult. doar în consolă. O să încerc să rescriu FileTraceşi TraceFactory pentru a ajunge la utilitatea şi concluziile prezentate în exemplul urmat: Citat: Further. şi implicit şi constructorului din FileTrace m-am îndepărtat prea mult de exemplul de la care am pornit. nu sunt mulţumit de codul scris.

instantiate. pentru a fi cât mai aproape de modelul urmat. you can program your objects to simply use Trace and leave the instantiation of the concrete implementation to a factory method. Instead. if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ". Ceva corecturi Aşa cum ziceam în finalul ultimului capitol. you can leave those details to the factory method. FileTrace." is not writable. /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug.php Cod: <?php include_once('ITrace.trace * @version 0.$file. Instead. m-am decis să rescriu FileTrace şi TraceFactory. /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct() { $file = 'logger.factory.\nOr . /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test. In the above examples your program didn't know whether to create FileTrace or SystemTrace instances.php').2 * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler * @var handler * @access private */ private $handler.log'. IX.

} } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler." ERROR >>>> "." at line: "."!"). date("d-m-Y H:i:s")." DEBUG >>>> ".it dosent exist in: ". __METHOD__. } $this->handler = fopen($file. "a")."\n")."\n"). } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { fclose($this->handler). $message. } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true fwrite($this->handler. date("d-m-Y H:i:s"). .__LINE__. $message. } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug.

php'). Alte explicaţii Am încercat să mă apropii cât mai mult de exemplul pe care l-am urmat. } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace. } } } ?> X.factory. constructorul din FileTrace.php Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0.php'). $t->error("Could not instantiate FileTrace:\n". ar putea fi rescris aşa: Cod: <?php .} ?> } TraceFactory. Mai bine. return new FileTrace().$ex>getMessage()).trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace. return $t.2 * @access public * @package test. $t = new StdoutTrace().

?> Teste? Rezultatele au fost previzibile. FileTrace nu a aruncat nici o excepţie cu constructorul din capitolul X deci totul a fost logat în fişierul logger. Pe linux. nu ar trebui să existe îngrijorări legate de faptul că nu aş putea crea fişierul logger. $t->setDebug(true). $t->debug("Debug is true"). folosind şi o metodă de logare a evenimentelor produse pe parcursul lor. } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!").log'. XI. for($i=1. este treaba factory-ului să decidă lucrul ăsta.$i).$i). îmi pot scrie scripturile mai departe. PHP 5. $t->debug("True Debug"). for($i<.$i++) { $t->debug("Za I :: ". pe windows ar fi mai greu de testat.$i<10./span>=1.php'). ţinând cont de permisiunile care trebuiesc setate pentru directorul în care lucrez ar fi totuşi posibil. if($this->handler===false) { throw new Exception("Cannot create the file hanled!"). $t->setDebug(true). $t = &TraceFactory::getTrace().log. O altă implementare Am rescris şi mini testul runTrace.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ". } } ?> însă. SQLite în Factory? .function __construct() { $file = 'logger. $t = &TraceFactory::getTrace(). $this->handler = @fopen($file.$i<10. $t->error("O eroare de test!"). "a").php astfel: Cod: <?php include_once('TraceFactory. $t->error("Ceva de test!"). fără să ma intereseze dacă se produce într-un fişier sau pe consolă. Pot fi liniştit acum. } unset($t).log.

insert into logger (message) values ($message) va fi destul pentru a actualiza cele 3 campuri). ce conţine un câmp id de tip INTEGER cheie primară. dump. după ce am citit şi tutorialul asta.sql cu comanda: $ sqlite logger.8. CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new. şi am creat o bază de date nouă: $ sqlite logger. Prima concluzie? Dacă vreau să folosesc clientul SQLite din lina de comandă şi apoi să accesez baza de date creată cu acest client din PHP 5.sql: Cod: BEGIN TRANSACTION. Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să log-ez erorile şi mesajele de debug într-un tabel al unei baze de date.15 m-am pus pe treabă.sql Binarul (fişierul . Am importat fişierul dump. În plus.0.15. În continuare o să aprofundez aceste tehnici raportate la o bază de date.rowid.8.db Am aflat că îmi pot scrie sql-ul liniştit şi apoi îl pot importa într-o bază de date SQLite. un câmp message. XII. unde evident voi ţine mesajele şi timeEnter în care voi păstra data introducerii unui mesaj nou.În articolul anterior am prezentat notiunea de factory în PHP 5. COMMIT. folosind clientul SQLite. END.8. CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY. Bazele de date create cu SQLite 3.0. am decis ca acesta să fie tipul de bază de date pe care o să îl folosesc.8 vor putea fi accesate din viitorul PHP 5. versiune 2.1. nu SQLite 3.message TEXT. SQLite? După un timp. astfel la fiecare insert pe care îl voi face. Lucruri obişnuite aici: un tabel cu numele logger.db < dump. am creat un TRIGGER. Şi cum încă nu am avut posibilitatea să lucrez cu SQLite.0 trebuie să folosesc SQLite 2. deci mai am de asteptat până în a doua jumătate a acestui an. am zis să încerc să mai creez încă un produs pentru factory-ul descris în tutorialul precedent. câmpul timeEnter se va actualiza singur (nu o să fie nevoie să îi mai zic insert into logger (timeEnter) values DATETIME('NOW').timeEnter DATE ). Am descoperit astfel şi triggeri în SQLite. Ce este SQLite? Deci.exe pe Windows) ar trebui să fie în PATH pentru a avea comanda sqlite la .

15 pe php 5. CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY. Un nou produs.rowid. urmând exemplul din FileTrace am scris destul de repede şi uşor SQLiteTrace. <---------.SQL DUMP */ include_once('ITrace.timeEnter DATE ).8.0! /* ----------> SQL DUMP BEGIN TRANSACTION.php: Cod: <?php // merge cu sqlite 2. /** * It logs the trace to a sqlite db * * @todo: implement a custom Exception class * @package test. /** * The construnctor * it opens the db handler * * @return void * @access public */ public function __construct() { .prompt.message TEXT.trace * @access public */ class SQLiteTrace implements Trace { /** * It`s the db handler * @var handler * @access private */ private $handler.php'). END. SQLite Tinând cont că va trebui să implementez metodele interfeţei Trace şi. /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. XIII. COMMIT. CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new.factory.

} } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug."')"). $this->handler = @sqlite_open($dbname. "INSERT INTO logger (message) VALUES (' DEBUG >>>> ". if($this->handler===false) { throw new Exception($sqliteerror). } /** * It writes a debug message * only if debug is true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only insert if debug is true sqlite_query($this->handler. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always log errors sqlite_query($this->handler. "INSERT INTO logger (message) VALU ES } /** * Is the Destructor * just close the handler * @access public * return void (' ERROR >>>> ".$message.$message."')"). 0666.db'. .$dbname = 'logger. $sqliteerror).

*/ public function __destruct() { @sqlite_close($this->handler). a trace instance */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace.3 * @access public * @package test.php').php').trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return object Trace.php').factory. $ex->getMessage()). $t->error("Could not instantiate SQLiteTrace:\n". $t_sqlite = new SQLiteTrace(). return new FileTrace(). return $t. } catch (Exception $ex) { try { include_once('SQLiteTrace. return $t_sqlite. . } catch(Exception $sqlite_ex) { include_once('StdoutTrace. $t = new StdoutTrace().php astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. Un nou Creator Am reuşit să rescriu şi TraceFactory. $sqlite_ex->getMessage()). } } ?> XIV. $t_sqlite->error("Could not instantiate FileTrace:\n".

trace */ . XV. mai mult. într-o bază de date sau direct pe consolă (nu prea o să văd lucrul ăsta prea curând totuşi). Neajunsuri În momentul de faţă. sincer să fiu.} } ?> } } Chiar dacă nu îmi place prea mult blocul: Cod: <?php try { } catch (Exception $ex) { try { } catch(Exception $sqlite_ex) { ?> } Tracerul meu este funcţional având 3 metode distincte de a loga mesajele: într-un fişier. aducâd în discuţie un alt procedeu: observer. mi-ar plăcea să am mai multe nivele de logare (debug/info/error/alert/emergency). Aş vrea să îl continui. cum ar fi dacă aş vrea să mai adaug încă un produs acolo? Probabil ar trebui să o rescriu astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. nu îmi dau seama unde aş putea implementa acest exemplu.factory.4 * @access public * @package test. Metoda getTrace nu mi se pare prea flexibilă.

'Trace'.$driver.$ex>getMessage()). $t = new StdoutTrace().'. if(!in_array($driver. $t->error("Could not instantiate ". } } } ?> iar testul următor. în baza de date SQLite în partea de mijloc şi în final aş afişa şi ceva în consolă: Cod: <?php include_once('TraceFactory. a trace instance */ public static function &getTrace($driver='') { $drivers = array('File'.":\n". . $t->error("Ceva de test!").php').php').'SQLite').php'). } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace. $t->error("O eroare de test!"). return new $rs(). } try { $rs = $driver. $t->setDebug(true). include_once($rs. $t->setDebug(true). for($i=1. $t = &TraceFactory::getTrace('File'). $drivers)) { include_once('StdoutTrace.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".$i). } unset($t). runTrace. return $t.class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @param string driver. $t->debug("Debug is true").$i<10. return new StdoutTrace(). $t = &TraceFactory::getTrace('SQLite').php').php mi-ar loga mesaje în fişierul text în prima parte. it can be File or SQLite * @access public * @return object Trace.

$t = &TraceFactory::getTrace('Unknow_driver'). unset($t). $t->setDebug(true).$i++) { $t->debug("I-ul :: ". for($i=1. $t->debug("True Debug a fos setat").$i<10.$i++) { $t->debug("Za I :: ".$t->debug("True Debug"). } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!").$i<10. dar o să continui totuşi acest articol prin introducerea componentelor de mai sus. for($i=1. rămân cu PEAR::Log. . Până una-alta. cea ce înseamnă un sitem de logare a mesajelor cât de cât complet şi utilizabil în producţie (chiar dacă constat că SQLite nu este chiar atât de rapid :) ). $t->error("Ajunge in consola!").$i).$i). ?> Rămâne însă de discutat despre diferite niveluri de log şi de introducerea unui observer care să mă anunţe în cazul în care se produce o eroare în sistem. } $t->error("Fatal!!!").

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful