PHP

1.
Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist. 2. Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători. 3. Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc. 4. Variabile predefinite 5. Domeniul de vizibilitate al variabilelor - Cum se pot accesa variabilele. 6. Tipuri de variabile 7. Afişarea mesajelor în PHP 8. Construieşte un site cu php 9. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. 10. Operatori PHP 11. Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web 12. Structuri de control în PHP 13. Despre funcţii în PHP 14. Clase şi obiecte în PHP 15. Crearea imaginilor thumbnails 16. Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie, uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini, precum şi informaţii despre starea conexiunii. 17. Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor 18. Lucrul cu fişiere şi directoare 19. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor 20. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare 21. Valori scalare şi tablouri 22. Lucrul cu formulare 23. Conversia tipurilor de variabile 24. Scrierea instrucţiunilor swich, break şi default 25. Scrierea instrucţiunilor for 26. Scrierea instrucţiunilor while şi do while 27. Introducere în Clase PHP 28. Sesiuni în PHP 29. Crearea şi utilizarea funcţiilor 30. Utilizarea fişierelor incluse 31. Funcţii PHP pentru expresii regulate 32. Utilizarea referinţelor în PHP 33. Lucrul cu funcţii listă 34. Interoperabilitate PHP-Java 35. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR 36. Informaţii despre clasele încărcate 37. Prelucrarea dinamică a imaginilor 38. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL 39. Utilizarea şirurilor 40. Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate 41. Utilizarea variabilelor cookie 42. Expedierea mesajelor de poştă electronică 43. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date 44. PHP 5, Factory 45. PHP 5, SQLite în Factory?

Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist.

De ce să folosiţi PHP în loc de HTML sau ASP sau PERL? Pentru că, faţă de alte limbaje, PHP este gratuit. Să spunem că aveţi de făcut un site care va conţine peste 150 de pagini. Dacă ar fi să îl faceţi în HTML, ar dura ceva vreme. Ok. Să zicem că site-ul este gata, dar acum vreţi să schimbaţi fontul şi culorile textului şi ale link-urilor în toate cele 150 de pagini. Vă apucă durerea de cap doar când vă gândiţi ce aveţi de făcut. În schimb, în PHP, acest lucru şi multe altele sunt foarte simple. Dacă site-ul respectiv ar fi fost făcut în PHP pe module, tot ce ar fi trebuit să faceţi este ca în partea care conţine informaţiile despre text să schimbaţi informaţile despre text şi link aşa cum doriţi şi modificarea este aceeaşi pentru toate paginile. Simplu nu? Pentru a rula exemplele şi scripturile existente pe acest site pe calculatorul dvs. de acasă sau pe pagina proprie trebuie să aveţi instalate şi configurate câteva aplicaţii de care o sa vorbim în continuare. Nu trebuie să aveţi cunoştinţe preliminare de baze de date sau programare. Simpla studiere a codului sursa şi aplicarea exemplelor vă poate lămurii ce poate face php. Deci, dacă vă credeţi pregătiţi cititi în continuare...

Unelte de bază
Crearea unor pagini dinamice la un nivel performant, precum şi punerea lor în funcţiune, nu poate fi făcută fără anumite programe. Iată cam de ce aveţi nevoie: Browsere - Pentru testarea paginilor este nevoie de mai multe browsere pentru că nu toate afişează acelaşi rezultat şi este neprofesional să obligaţi vizitatorul să folosească un anumit browser doar pentru că pagina făcută de voi arată şi merge mai bine cu acel browser. Deci vă recomand să instalati 2-3 browsere pentru teste. Dintre cele mai folosite în prezent vă recomand Internet Explorer (folosit pe calculatoare cu sistem de operare Windows), Firefox (se foloseste din ce în ce mai des datorită extensiilor şi faptului că se poate instala atât pe sisteme de operare Windows cât şi pe Mac OS X sau Linux) şi Opera (care are suport pentru mai multe sisteme de operare). Serverul web pentru teste - Dacă lucraţi cu PHP-MySQL sub Windows, sigur aveţi nevoie de triada Apache - PHP - MySQL să fie instalată pe calculatorul local. Pentru aceasta aveţi două posibilităţi: prima ar fi să descărcaţi de pe pagina producătorului fiecare aplicaţie în parte şi să o instalaţi manual, urmând apoi să faceţi configurarea serverelor manual (lucru nerecomandat începătorilor) şi a doua variantă să descărcaţi un program care instalează toate acestea gata configurate pe calculator, urmând ca voi doar să vă apucaţi de lucru. Astfel de aplicaţii sunt EasyPHP de exemplu (pentru Windows 95-98 dar merge şi pe Windows 2000 şi XP) sau recomandarea mea WAMP5 care merge doar pe Windows NT (adica 2000, XP, 2003, Longhorn, etc) dar care are multe alte facilităţi în plus faţă de EasyPHP pe care cu timpul când veţi învăţa mai multe despre PHP si MySQL o să le consideraţi foarte utile (cum ar fi posibilitatea de testare a scripturilor PHP atât pentru versiunea 4 cât si 5). Ultima recomandare, atât pentru cei care folosesc sistemul de operare Windows cât şi Linux, ar fi XAMP care conţine toate pachetele necesare instalării şi configurării unui server de web profesional (inclusiv server de FTP, SSI, DNS şi MAIL), dar pe care nu îl recomand începătorilor pentru că mulţimea de facilităţi oferite vă poate încurca. Editoare web - După ce aţi instalat serverul web şi browserele acum vă mai trebuie un editor bun pentru a scrie cod şi a vizualiza paginile create. Pentru aceasta recomandarea mea este suita Macromedia (Dreamweaver, FLASH şi FreeHAND). Puteţi descărca Dreamweaver (pentru a scrie cod şi a vedea/rula paginile în timp real) de la ei de pe site şi tot de la ei vă mai recomand Fireworks (dacă vă ocupaţi şi cu design-ul paginilor aceasta aplicaţie vă este utilă împreună cu Adobe Photosop sau Corel Draw) şi Flash (dacă doriţi să faceţi animaţie pentru site). Desigur sunt o mulţime de programe care fac aceleaşi lucruri cu ce vă recomand eu, dar dacă doriţi să lucraţi la nivel profesional recomand să lucraţi cu unelte de profesionişti. Bineânţeles că puteţi scrie cod şi în Notepad şi desena în Paint dar aplicaţiile pe care vi le-am recomandat vă uşurează extraordinar de mult munca şi vă semnalează rapid erorile din pagini. Alte editoare pe care vi le recomand să le testaţi sunt: PSPad (un bun înlocuitor al Notepadului, mai ales că este freeware), Zend Studio (destinat profesioniştilor).

După ce aţi făcut rost de tot ce vă trebuie ca să începeţi treaba, vă recomand să citiţi în continuare celelalte articole, eventual să vizitaţi şi pagina de download, sigur găsiţi ceva util acolo pentru început, apoi pagina de link-uri, unde găsiti resurse gratuite şi să discutăm pe forum eventualele probleme pe care le întâmpinaţi.

Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători.

Despre PHP
PHP este limbajul ideal pentru construirea de pagini web dinamice. Este usor de învăţat, opensource, poate fi rulat pe mai multe platforme şi se poate conecta la mai multe tipuri de baze de date. Cel mai important aspect al limbajului este însa posibilitatea de a fi îmbricat cu cod HTML. Putem astfel crea pagini HTML statice şi din loc în loc, acolo unde este nevoie, să introducem dinamism cu ajutorul PHP. Limbajul PHP s-a "născut" în 1994 din nevoia lui Rasmus Lerdorf de a afla câte persoane îi vizitează CV-ul online. El a denumit setul de scripturi create PHP, acronimul pentru Personal Home Page. Pe parcursul următorilor trei ani limbajul a evoluat dar adevăratul succes a început să îl cunoască de când Zeev Suraski si Andi Gutmans au rescris motorul PHP de la cap la coadă, motor care poartă din versiunea 4 a PHP numele Zend, o combinaţie de litere din prenumele creatorilor săi: Zeev şi Andi. Fiind open-source, PHP beneficiază de suport activ din partea comunităţii online, acesta fiind şi motivul creşterii explozive a numărului site-urilor bazate pe PHP. Interpretorul PHP este cel mai cunoscut limbaj de scripting folosit în acest moment pentru crearea site-urilor Web interactive. Denumirea este un "acronim recursiv" pentru Hypertext PreProcessor. Diferenţa esenţială faţă de alte limbaje de scripting (gen JavaScript) este faptul că PHP este un interpretor server-side (operaţiile sunt executate de către server şi nu pe calculatorul utilizatorului). Pentru a putea testa pagini PHP aveţi nevoie de un server de web (Apache) şi de pachetul PHP instalat. PHP permite folosirea unor elemente specifice limbajelor de programare. Ieşirea standard a script-ului PHP devine intrarea standard pentru programul de navigare care vizualizează pagina. Aşadar, la iesirea standard poate fi scris (de exemplu, prin intermediul comenzii echo) orice tip de cod HTML, acesta fiind interpretat de către browser. Pe lângă manipularea conţinutului paginilor de web, PHP poate trimite headere HTTP pentru autentificare, seta cookie-uri sau redirecţiona utilizatorii. Mai mult, cu ajutorul bibliotecilor externe de funcţii poate parsa fisiere XML, crea şi manipula imagini, animaţii Shokwave Flash, PDF-uri sau se poate conecta la un server de mail, iar acestea sunt doar câteva din funcţiile pe care le poate îndeplini. Interpretorul PHP parcurge documentul accesat până în momentul în care întâlneşte un marcaj de deschidere care indică faptul că textul care urmează trebuie interpretat ca fiind cod PHP. În continuare, textul este interpretat ca fiind cod PHP până în momentul în care este întâlnit marcajul de inchidere. Întreg textul care nu este interpretat ca fiind cod PHP este furnizat la iesire în forma în care a fost primit ca intrare de catre interpretor. Există mai multe marcaje care indică începerea unei secvenţe de cod PHP, dar doar două dintre ele sunt folosite de obicei (aceste marcaje depind şi de configurarea serverului de web). Dacă dorim ca documentul să respecte specificaţiile XML, atunci singura posibilitate de inserare a codului PHP este folosirea unei secvente de tipul:

Cod:

<?php //cod PHP

?>
Cea de-a doua posibilitate este utilizarea marcajului <SCRIPT> într-o maniera asemănătoare celei folosite pentru includerea de script-uri JavaScript. Sintaxa este urmatoarea:

Cod:

<SCRIPT language = "php"> //cod PHP </SCRIPT>
Există alte două posibilităţi, dar acestea sunt folosite rar, în situaţii particulare şi depinde în mare măsură de setările serverului de web. Este permisă "iesirea" şi "intrarea" în "modul PHP" de oricâte ori este necesar în pagină. Aceasta este util când se lucrează cu texte de mari dimensiuni. Pentru ca instrucţiunile PHP să fie interpretate corect, acestea trebuie separate prin caracterul ';'. În PHP, comentariile pot fi inserate folosind sintaxele din C, C++ şi shell-urile Unix. Apariţia secventei de caractere '//' sau a caracterului '#' indică faptul că restul liniei reprezintă un comentariu. Pentru a insera comentarii pe mai multe linii, acestea trebuie delimitate de secventa '/*' la început şi de secventa '*/' la sfârşit.

Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc.

Variabile în PHP
Programarea de orice fel, nu doar PHP, are două elemente de bază: datele şi instrucţiunile. Pentru a lucra cu datele trebuie să înţelegem ce sunt variabilele şi tipurile, iar pentru a lucra cu instrucţiuni trebuie să aflăm ce sunt structurile de control şi funcţiile. O variabilă este o zonă de memorie căruia i se dă un nume pentru a putea fi recunoscută ulterior şi pentru a ne putea referi mai târziu la ea. În PHP, o variabilă este reprezentată de semnul '$', urmat de numele variabilei. La fel ca în limbajele C/C++ sau Java, pentru denumirea variabilelor se face distincţia între literele mari şi literele mici. Numele unei variabile poate începe cu o liniuţă de subliniere '_' sau o literă. Restul caracterelor care formează numele variabilei pot fi litere, cifre sau liniuţe de subliniere. În PHP, sunt considerate litere toate caracterele cuprinse între 'a' şi 'z', cele cuprinse între 'A' şi 'Z', precum şi cele care au codul ASCII cuprins între 127 şi 255. Începând cu versiunea 4, au fost introduse referinţele; astfel, o variabilă poate referi o alta, astfel încât modificarea valorii uneia duce la modificarea automată a valorii celeilalte. O referinţă la o variabilă este reprezentată de caracterul '&'. Iată un scurt exemplu:

<?php $a = "PHP4 e slab"; $b = &$a; $b = "PHP4 e foarte bun"; echo $a; echo "<br>";

Cod:

" este cea mai frecventă greşeală pe care o fac programatorii începători. $camp1 = $_POST['camp1']. Este posibil ca în funcţie de setările fiecărui server şi browser să nu fie active toate informaţiile specificate de această variabilă. . Variabile predefinite Începand de la versiunea 4. adică se poate folosi oriunde în script. modificarea valorii variabilei $b a dus automat la modificarea automată a valorii variabilei $a.1.0 metodele predefinite pentru preluarea variabilelor externe depind de setarea din php.) În schimb . Această variabilă este de asemenea globală. A fost introdusă începând de la versiunea 4.1. Puteţi chiar crea pagini HTML fără pic de cod PHP în ele şi să le daţi extensia php. Este o variabilă care conţine informaţii cum ar fi headere. la fel ca într-un document HTML.codul PHP începe întotdeauna cu "<?php" şi se termină cu "?>".conţine o serie de variabile ale căror valori sunt setate de server-ul web.ini a variabilelor globale (register_globals). .. Exemplu: Cod: <?php // sa spunem ca avem un formular in care exita un camp numit "camp1" si care se trimite prin metoda POST: // cu register_globals=ON $camp1 = "valoarea campului".pot fi accesate toate variabilele globale care sunt accesibile script-ului PHP curent. Astfel dacă pe server este setată register_globals=ON (nerecomandat) se pot prelua de exemplu variabilele trimise prin GET şi POST apelând direct variabila.valoarea unei variabile poate fi schimbată după necesităţi (aşa cum am schimbat valoarea lui $a) sau ea va fi schimbată automat în funcţie de celelalte variabile de care depinde.0. .echo $b. ?> Variabile globale: $GLOBALS . majoritatea valorilor variabilelor din acest vector depind de mediul de execuţie al script-ului curent. Omiterea semnului ".toate instrucţiunile PHP se termină cu punct şi virgulă. El poate fi îmbricat cu cod HTML după cum puteţi vedea în exemplul de mai sus. acest vector este indexat chiar prin numele variabilelor globale.0 $_SERVER .0. sau informaţii despre vizitator şi browser. ?> După cum se vede.?> ".. // cu register_globals=OFF $_POST['camp1'] = "valoarea campului". Să disecăm codul pentru a învăţa câteva lucruri: . fără apelarea ei ca funcţie globală (adică nu trebuie să o cereţi cu global $_SERVER în funcţiile dvs. Această variabilă superglobală este accesibilă începând cu versiunea 3.putem pune diacritice în cadrul unui string însă pentru ca browserul să le afişeze corect va trebui să specificăm în <head> setul de caractere folosit. Atâta vreme cât parser-ul PHP nu "vede" tagurile "<? php . el va trimite pagina neschimbată către server. În versiunile anterioare se folosea $HTTP_SERVER_VAR . locaţia scriptului.

Valoarea timestamp dată la pornirea cererii.Conţine informaţii despre conecsiiunea trimisă de cererea curentă prin header. ' argc ' . dacă există. aşa cum este definit în fişierul de configuraţie al serverului. aceasta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual.Returneaza versiunea CGI utilizată pe server (exemplu ' CGI/1. ' HTTP_ACCEPT_CHARSET ' . Exemplu: ' en '. dacă există.Numele server-ului de hosting unde se execută scriptul curent. ' QUERY_STRING ' . ' HTTP_ACCEPT ' .1 '). Exemplu: ' gzip '.Conţine un număr al parametrilor liniei de comandă trimise către script (daca este rulat în linie de comanda).0 ') ' REQUEST_METHOD ' . Când scriptul rulează în linie de comandă. dacă este unul.php/foo. $_SERVER['PHP_SELF'] într-un script la adresa http://example. ' DOCUMENT_ROOT ' . .com/test. de la pagina care a fost accesată.$HTTP_SERVER_VARS conţine aceleaşi informaţii dar nu este o funcţie globală (atenţie $HTTP_SERVER_VARSşi $_SERVER sunt două variabile diferite..bar va fi /test.0. dacă este. ' HEAD '.Conţine setul de caractere acceptate şi care este trimis de header-ul cererii respective.conţine numele fişierului unde se execută scriptul curent. ' argv ' . ' PUT ') ' REQUEST_TIME ' . acesta va conţine un sir de interogare.php/foo. chiar dacă aparent fac aceleaşi lucruri) Dacă directiva register_globals este ON atunci aceste variabile vor deveni la rândul lor variabile globale în cadrul scriptului. Exemplu: ' Keep-Alive '. ' HTTP_CONNECTION ' .Conţine limbajul trimis de cererea curentă prin header.Sirul de interogare.Numele şi versiunea protocolului prin care este cerută pagina (exemplu ' HTTP/1. ' SERVER_NAME ' . ' SERVER_SOFTWARE ' .Directorul radăcină unde este rulat scriptul curent. dacă exista.1.returnează metoda utilizată pentru accesarea paginii (exemplu ' GET '.Un array al argumentului trimis către script. Exemplu: ' iso-8859-1. Elementele acestor variabile sunt cele de mai jos (atenţie: în funcţie de setările serverului şi browserului unele elemente pot lipsi) ' PHP_SELF ' .*. dacă există.Conţinutul header-ului acceptat de la cererea curentă.Conţine tipul de encodare trimis de cerera curentă prin header. ' GATEWAY_INTERFACE ' . ' SERVER_PROTOCOL ' .Returnează un şir de identificare al server-ului dat în header ca raspuns la cerere.bar . Când este accesat prin metoda GET. Constanta __FILE__ conţine toată calea şi numele fişierului curent. va da acces C-style la parametrii liniei de comanda. ' HTTP_ACCEPT_LANGUAGE ' . Dacă scriptul rulează pe un host virtual. relativ la rădacină (document root) De exemplu.utf-8 '. ' HTTP_ACCEPT_ENCODING ' . ' POST '. Este valabilă începând de la versiunea PHP 5.

de exemplu.html '. unde este setată aceeaşi valoare ca şi la SCRIPT_FILENAME.5 [en] (X11. În afară de asta.Setează o valoare dacă scriptul a fost cerut printr-un protocol securizat HTTPS ' REMOTE_ADDR ' . U. de exemplu ' /index. $_SERVER['SCRIPT_FILENAME'] va conţine calea relativă specificată de către user. De exemplu în Apache va trebui HostnameLookups On în fişierul de configurare httpd.php . ' REQUEST_URI ' .php sau . Pentru setările standard. Un exemplu tipic este: Mozilla/4. pentru SSL. PATH_TRANSLATED nu mai este setat implicit în Apache 2 SAPI în contrast cu situaţia din Apache 1. ' SERVER_PORT ' .conf.Portul prin care userul comunică cu serverul web. ' SCRIPT_FILENAME ' .Valoarea dată de directiva SERVER_ADMIN (pentru Apache) în fişierul de configurare al web serverului. Atenţie: Dacă scriptul este rulat cu CLI.Calea absolută unde se execută scriptul curent. dacă există.conf pentru a defini PATH_INFO . nu este de încredere. acesta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual. Pe scurt.Portul de pe server care este folosit pentru comunicare pe web. valoarea . ' REMOTE_PORT ' . acesta este ' 80 '. se va schimba cu oricare port definit în transmisia securizată HTTP.Numele hostului userului care vede pagina curentă. ' PATH_TRANSLATED ' . Pentru alte detalii vedeţi şi funcţia gethostbyaddr() .Conţine calea către scriptul curent. Nu toate browserele setează această valoare. dacă există. după ce serverul a terminat maparea oricăror cai ( virtual-to-real mapping) Atenţie: Începând de la PHP 4.Conţine informaţii despre host. cum ar fi file.Adresa paginii (dacă este) de unde a venit userul în pagina curentă. ' PHP_AUTH_DIGEST ' .' HTTP_HOST ' . ' REMOTE_HOST ' . header-ul de la cererea curentă. Această schimbare a fost făcută pentru a fi compatibilă cu specificaţiile CGI în care PATH_TRANSLATED trebuie să existe doar dacă PATH_INFO este definit.URI care este dat pentru accesarea paginii curente.Adresa de IP a userului care accesează pagina curentă. Dacă scriptul rulează pe un host virtual. Aceasta este setată de către browser.Conţine un şir care cuprinde versiunea serverului şi numele hostului virtual dacă este./file.Calea de bază a sistemul de fişiere (nu rădacina documentului) de la scriptul curent. ' HTTP_REFERER ' . şi chiar unele au posibilitatea de a modifica HTTP_REFERER aşa cum vor.9 i586) . Constanta __FILE__ conţine calea completă şi numele de fişier al scriptului curent. ca şi cale relativă. ' HTTP_USER_AGENT ' . ' SERVER_ADMIN ' .Conţine semnătura browser-ului trimisă prin header la cererea curentă. Atenţie: Serverul web trebuie configurat pentru a crea această variabila. ' HTTPS ' . Acesta este util pentru pagini care trebuiesc definite către ele însuşi.3.2. ' SCRIPT_NAME ' .2. Linux 2. Este inversul DNSului userului bazat pe REMOTE_ADDR. acţiunea Digest HTTP. Utilizatorii Apache 2 pot utiliza AcceptPathInfo = On în fişierul de configuraţie httpd. ' SERVER_SIGNATURE ' .. puteţi utiliza get_browser() pentru a vedea ce capabilitaţi are browserul folosit de user şi astfel să returnaţi pagina specifică pentru acel browser.Când rulaţi sub Apache ca modul.

Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul. Puteţi folosi $_GET pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul linkurilor. $_POST este de asemenea o variabilă array globală.0.0 şi este de asemenea globală. sub formă de array. A fost introdus în versiunea 4.1.0. Este de tip array şi conţine valorile variabilelor $_GET .0.1.Conţine numărul curent al liniei din fisier. În versiunile anterioare.Când este rulat sub Apache ca modul acţiunea HTTP authenticated . Variabilele de mediu $_ENV $_ENV conţine variabile disponibile prin intermediul mediului în care este executat. A fost introdusă în versiunea 4. prin intermediul acestor vectori pot fi accesate valorile câmpurilor dintr-un formular care a fost completat şi transmis folosind una dintre cele doua metode. A fost introdus în versiunea 4. A fost introdusă în versiunea 4. $_GETşi $_POST conţin variabile primite de script prin intermediul unor transferuri care folosesc metodele HTTP get.Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul.1.3. informaţiile din $_FILES au fost de asemenea incluse în $_REQUEST Variabile de sesiune: $_SESSION conţine variabile care corespund sesiunii curente a script-ului. Variabilele pentru trimiterea datelor: $_GET este o variabilă array globală. această variabilă conţine parola userului trimisă de către user.1. actiunea HTTP authentication. utilizaţi $HTTP_COOKIE_VARS . Începând de la versiunea 4. $_POST .0. A fost introdusa în versiunea 4. A fost introdusă în versiunea 4. Variabilele pentru cereri: $_REQUEST conţine variabile disponibile prin intermediul oricărui tip de mecanism cu ajutorul căruia utilizatorul poate introduce date.0. ' PHP_AUTH_USER ' . . şi $_COOKIE. Variabilele HTTP coockies: $_COOKIE conţine valorile variabilelor care conţin informaţii referitoare la cookie-urile păstrate pe calculatorul utilizatorului care accesează pagina web.1. Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_GET_VARS care nu este variabilă globală. utilizaţi $HTTP_ENV_VARS . Variabile de mesaje de eroare: $php_errormsg . De exemplu. ' AUTH_TYPE ' . Variabile pentru uploadul fisierelor: $_FILES conţine variabile primite de script prin intermediul încărcărilor de fişiere prin metoda post.este o variabilă ce conţine ultimul mesaj generat de către PHP Această variabilă este folosită în scopul de a vedea ce eroare apare şi doar dacă opţiunile de configurare a erorilor track_errors este pornita (standard este pe OFF) Constante predefinite: PHP conţine un mare număr de constante predefinite pentru fiecare script care rulează.1.acestei variabile este setată în 'Authorization' header trimis către client (care ar trebui utilizat pentru a face o validare corespunzătoare). respectiv post. A fost introdus în versiunea 4. În versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_FILES care nu este variabilă globală.1. sunt 5 constante "magice" pe care le prezint în continuare: __LINE__ . În versiunile anterioare folosiţi $HTTP_SESSION_VARS. ' PHP_AUTH_PW ' .0. actiunea HTTP authentication.0. În versiunile anterioare. această variabilă seteaza tipul de autentificare. Totuşi. această variabilă conţine numele userului trimis de către user. Puteţi folosi $_POST pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul formularelor. Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_VARS care nu este variabilă globală.

Numele clasei (adaugată în versiunea 4. va returna numele fişierului inclus. Pentru ca o funcţie să aibă acces la o variabilă definită în afara ei. pe când în versiunile anterioare conţine calea relativă.0. De exemplu. variabila trebuie redeclarată ca variabilă globală în interiorul funcţiei. în mod implicit. o variabilă definită în interiorul unei funcţii nu va putea fi accesată decât de instrucţiunile din interiorul acelei funcţii. } test (). echo $a.Numele metodei clasei (adaugată în versiunea 5. Mai mult.Cum se pot accesa variabilele.) Numele metodei este returnat asa cum este declarat (case-sensitive) Domeniul de vizibilitate al variabilelor . Începând de la versiunea 4. function test () { global $a.0. ?> Observăm că nu se afişează valoarea 1 deoarece instrucţiunea echo $a se referă la variabila locală $a care nu este definită.3. deci nu are nici o valoare. în afară de câteva cazuri.__FILE__ .toată calea şi numele fişierului curent. o variabilă definită în exteriorul unei funcţii nu va putea fi accesată în interiorul funcţiei chiar dacă ea nu este redefinită în cadrul funcţiei. este o versiune în care instrucţiunea echo $a va accesa variabila $a definită în afara funcţiei test(): Cod: <?php $a = 1. } test ().2 conţine întotdeauna calea absolută la fişier. function test () { echo $a. În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __METHOD__ . Să considerăm următorul exemplu: Cod: <?php $a = 1. Dacă este folosit în interiorul unui fişier inclus.0.0) În PHP 5 această constantă returnează numele clasei care a fost declarată (case-sensitive).3. În PHP o variabilă poate fi accesată doar în contextul în care a fost definită.Numele funcţiei (adăugat în versiunea 4. În continuare. __FUNCTION__ . În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __CLASS__ .0) În PHP 5 această constantă returnează numele funcţiei care a fost declarată (case-sensitive). ?> O a doua posibilitate de a accesa o variabilă definită în afara funcţiei este folosirea vectorului $GLOBALS: .

5 va fi convertită la valoarea întreagă -2. Patru dintre acestea sunt tipuri scalare (boolean. şi astfel vom şti dacă să îi acordăm sau nu acces în secţiunea de administrare.valoarea logică FALSE este convertită la valoarea întreagă 0. De asemenea. tipul unei variabile nu este specificat de către programator. în baza 16 sau în baza 8. number şi callback. sau FALSE dacă nu este. Cele două denumiri coexistă doar din motive "istorice". ci este stabilit în timpul execuţiei în funcţie de contextul în care este folosită variabila. . două sunt tipuri compuse (array şi object).valoarea logică TRUE este convertită la valoarea întreagă 1. ci numărul real (float) 1. sunt convertite la valoarea FALSE următoarele valori: .0. rezultatul operaţiei 3/2 nu va fi numărul întreg 1 (ca în C/C++ sau Java). integer. function test () { echo $GLOBALS ["a"]. au fost introduse trei pseudotipuri: mixed. . În momentul efectuării unei conversii. . } test (). float şi string). . Tipul boolean: Variabilele de acest tip pot avea doar două valori: ADEVARAT sau FALS. de obicei. Aceste numere pot fi specificate în baza 10. Modul de reprezentare depinde de platforma utilizată. valoarea reală 2.un vector fără nici un element.o variabilă nedefinită. .un obiect fără nici o variabilă membru. În PHP. . Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul boolean. PHP are opt tipuri de variabile. . asadar. dacă utilizatorul este logat ca administrator. ?> Tipuri de variabile Variabilele pot fi de mai multe tipuri.Cod: <?php $a = 1. De exemplu. După ce se fac verificările. iar alte două sunt tipuri speciale (resource şi null). Trebuie remarcat faptul că în PHP nu există nici un operator pentru efectuarea de împărţiri întregi. .5 Şi pentru numerele întregi există posibilitatea efectuării de conversii: . Tipul integer: O variabilă de tip integer reprezintă o valoare din mulţimea numerelor întregi. de obicei se foloseşte reprezentarea pe 32 de biti. nu doar numere.numărul real 0. Mai exista şi tipul double.5 va fi convertită la valoarea întreagă 2.numărul întreg 0. din motive de lizibilitate. Aceste valori pot fi indicate prin cuvintele cheie TRUE sau FALSE (pentru ambele nu se face distincţie între literele mari şi literele mici).sirul "0". dar semnificaţia acestuia este aceeaşi cu cea a tipului float.un număr real este convertit prin "rotunjire înspre 0". Acest tip se poate folosi de exemplu pentru verificarea logării într-o pagină de administrare. convenţiile fiind aceleaşi ca şi în limbajele C/C++ sau Java. în timp ce valoarea reală -2. funcţia noastră va returna o valoare de adevar: TRUE dacă este logat.o variabilă de tipul NULL. Orice altă valoare este convertită la valoarea TRUE (inclusiv resursele). Interpretorul PHP nu oferă suport pentru numerele întregi fară semn. . .sirul vid.

rezultatul conversiei va fi valoarea 0. De exemplu. De obicei se foloseşte standardul IEEE 64.notaţia heredoc. folosind acest mod de specificare a literalilor de acest tip. Pentru a specifica un sir de caractere folosind această notaţie trebuie utilizat operatorul "<<<" urmat de un identificator ales de utilizator. fie cea ştiinţifică (cu exponent). Pentru numerele reale se pot efectua următoarele conversii: . Acest tip de notaţie a fost introdus la versiunea 4 a interpretorului PHP. Acest lucru implică faptul că interpretorul PHP nu oferă suport nativ pentru setul de caractere Unicode. tab orizontal ("\t"). aşadar şirul "10" va fi convertit la valoarea întreagă 10. precizia variabilelor de tipul float este dependentă de platforma utilizată. secvenţe de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie octală ("\[0-7]{1. printre care: sfârşit de linie ("\r"). şi acelaşi identificator pe o altă linie vor constitui valoarea sirului de caractere. şirul "1.3.. atunci sirul de caractere "Variabila a are valoarea $a. Un caracter se reprezintă pe un octet. pe lângă caracterele de la varianta anterioara. Folosind această notaţie pot fi specificate mai multe caractere speciale. Literalii de tip şir de caractere pot fi specificaţi în trei moduri diferite: .un şir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice. atunci înaintea acestuia trebuie scris caracterul "\". Lungimea variabilelor de tip string nu este limitată de către interpretor.2}"). De exemplu. . Pentru şirurile de caractere se pot efectua următoarele conversii: . . ghilimelele duble ("\""). numerele de variabile care apar în interior vor fi transformate în valoarea lor.în toate celelalte cazuri se realizează conversii la numere întregi care apoi sunt convertite la valorile reale corespunzătoare. Toate caracterele care se află între operatorul "<<<" urmat de un identificator pe o singură linie. De exemplu dacă $a este o variabilă de tipul integer şi are valoarea 2. Tipul float: O variabilă de tip float poate fi specificată folosind fie forma zecimala. În cazul în care dorim să concaternăm două şiruri de caractere vom folosi operatorul ". indicile caracterului care trebuie accesat scris între acolade. rând nou ("\n"). de asemenea şirul "10 ani" va fi convertit tot la valoarea 10. Tipul string: O variabilă de tip string reprezintă un şir de caractere. deci sunt 256 de caractere distincte.2.prin folosirea ghilimelelor simple (exemplu $a='acesta este un sir de caractere'). La fel ca şi în cazul tipului integer.23E1 ani" va fi convertit la valoarea 12.2" va fi convertit la valoarea reală 10. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul string. semnul dolar ("\$"). va avea ca rezultat un şir de caractere format din trei linii de text." va fi transformat în şirul "Variabila a are valoarea 2". dacă primele caractere nu conţin informaţii numerice." Folosirea operatorului "+" nu va concaterna cele două şiruri. Pentru a accesa un anumit caracter din şirul de caractere se foloseşte. Pentru a avea în cadrul şirului simbolul "`". .3}") şi secvenţele de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie hexazecimală ("\x[0-9A-Fa-f]{1. iar pentru a putea specifica simbolul "\" acesta trebuie dublat.un sir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice. aşadar şirul "10. după numele variabilei de tip string. Cel mai important lucru este acela că. instrucţiunea: Cod: $str=<<<SF Acesta este un exemplu de utilizare a sintaxei heredoc SF.prin folosirea ghilimelelor duble. $str{0} returnează primul caracter din şirul de caractere $str. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul float.

32. atunci se va crea un vector cu un singur element.. dicţionare. float. 56.. "b" => 12). 6 => 32. În cazul în care nu se specifică o cheie pentru o valoare... De asemenea. .... Aşadar printr-o instrucţiune de forma $a [5] = 42... Cheile pot avea şi valori negative. iar valoarea FALSE va fi convertită la numărul întreg 0.. Dacă nu există chei de tip integer. Tipul array .. Acest tip de date este optimizat astfel încât să poată fi folosit în locul următoarelor structuri de date: liste. iar valoarea este cea a variabilei convertite... Pentru început. în cazul în care vectorul $a nu există.. următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: array (5 => 43. adaugă în vectorul $a valoarea 42 ataşată cheii "x". Cheia acestuia va fi numărul întreg 5.) De exemplu. dintre care unul este de tip string. Prin conversia la un vector a unei variabile de tip scalar (boolean. se pot simula foarte uşor arborii n-dimensionali sau tablourile n-dimensionale. iar valoarea sa va fi 42. Sintaxa are forma $vector [] = valoare. prezint un vector al cărui elemente reprezintă caracteristicile unei portocale: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'.. Variabila $a reprezinta un vector... iar valoarea logică FALSE va fi convertită la şirul vid (""). Dacă se foloseşte valoarea logică TRUE ca şi cheie.. Nu se pot folosi pentru chei variabile de tipul array sau object. .. stive... . Dacă se foloseşte un vector care nu a fost definit anterior. De exemplu instrucţiunea $a ["x"] = 42... colecţii. $a [] = 2. atunci acea valoare va fi ataşată unei chei care va fi cheia maximă de tip integer folosită anterior. iar $a [12] are valoarea TRUE. atunci aceasta va fi convertită la cheia de tip întreg 1. 12 => TRUE).... această instrucţiune are ca efect adăugarea unui element a cărui cheie este un numar întreg mai mare cu 1 decât cel mai mare număr întreg care este cheie a unui alt element al vectorului. iar valorile elementelor vor fi valorile proprietăţilor obiectului.. există posibilitatea de a crea un element nou fără a-i preciza cheia. Dacă se converteşte un obiect (variabila de tip object).. iar celălalt de tip boolean: $a = array ("ch" => "string".variabilele de tipul resource sunt convertite la şirul "Resource id #n".. atunci valoarea va fi ataşata cheii 0.... Datorită faptului că o valoare poate fi reprezentată de un alt vector. 7 => 56. string) sau resource se creează un vector cu un singur element. O variabilă de tip array se poate modifica prin setarea explicită de valori. integer... atunci acesta este creat automat.. tabele de dispersie. În continuare sunt prezentate câteva exemple care descriu mai detaliat posibilităţile oferite de folosirea vectorilor în PHP.. . următoarea înstrucţiune PHP va construi un vector cu două elemente. De exemplu...obiectele sunt întotdeauna convertite la şirul "Object". . cozi şi altele. atunci rezultatul va fi un vector vid (care nu conţine nici un element).. $a [5] = 1. "b" => 12)... Fiecarei chei din vector i se ataşează o valoare... Cheile elementelor vor fi date de denumirile proprietăţilor obiectului (variabilele membru ale obiectului). array (5 => 43. cheia acestui element este numărul întreg 0. unde n reprezintă un număr unic ataşat resursei respective de către interpretorul PHP.un număr întreg va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă valoarea numărului în baza 10. $a ["ch"] are valoarea string.Vectorii în PHP sunt nişte mulţimi formate din chei. cheie => valoare.. la care se adaugă valoarea 1.... atunci vectorul rezultat va conţine câte un element pentru fiecare variabilă membru a obiectului. .valoarea logică TRUE va fi convertită la şirul "1".... următoarele două secvente sunt echivalente: $a [5] = 1. atunci noul element va avea cheia 0. Dacă realizăm o conversie a unei variabile de tip NULL. .. De exemplu.un număr real va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă notaţia ştiinţifică a acestuia. Valoarea unei variabile de tip vector se poate specifica folosind construcţia array (cheie => valoare....valoarea NULL este convertită la şirul vid ("").. . $a [6] = 2. Dacă nu există nici o astfel de cheie... .

Exemplul următor ilustrează cum puteţi folosi vectorii la afişarea unei pagini cu text colorat: Cod: $colors = array (`red`. Putem adăuga şi alte elemente care să reprezinte diferite alte proprietăţi. $v[] = 4. $v['culoare'] = 'portocaliu'. $v['forma'] = 'rotunda'. 'forma' => 'rotunda'. O alternativă de construire a acestui vector este următoarea: Cod: $v['denumire'] = 'portocala'. "<b>Acest text este <i>$color!</i>". Tipul object: Pentru a defini un obiect care poate fi folosit pentru afişarea mesajului SALUTARE LUME! se scrie următoarea secvenţă: Cod: class salutare { function Displaysalutare () . "</b></FONT><br>". foreach { echo echo echo } ($colors as $color) "<FONT size = 4 color = $color>". 'gust' => 'dulce'. `silver` ). $v['gust'] = 'dulce'. Pentru ca vectorul să conţina un element suplimentar cu valoarea 4. Cheia elementului cu valoarea 4 va fi numărul întreg 0 deoarece nu există nici o altă cheie care este număr întreg. am putea avea nevoie de o valoare suplimentară căreia nu dorim să îi atribuim nici un nume de identificare (cheie). De exemplu. 'culoare' => 'portocaliu'. $v['familie'] = 'citrice'. `green`. vom putea defini vectorul astfel: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'. 'familie' => 'citrice'. 'culoare' => 'portocaliu'. `blue`. 4).'familie' => 'citrice'. 'forma' => 'rotunda'. 'gust' => 'dulce' ).

efectul conversiei este crearea unei noi instanţe a clasei stdClass. Sintaxa este: $a = new salutare.} { echo "SALUTARE LUME!". deoarece nu toate serverele au setată în configuraţia lor . Această valoare este singura pe care o pot avea variabilele de tip NULL. } Pentru a utiliza o variabilă de tip obiect va trebui să realizăm o instanţiere prin intermediul instrucţiunii new. Resursele sunt create şi utilizate de anumite funcţii speciale. ?> Instrucţiunea de mai sus va afişa în browser mesajul introdus între ghilimele. dacă doriţi să trimiteţi mai mulţi parametri către echo. variabila $a devine un obiect ale cărui metode pot fi utilizate. Cea mai folosită funcţie este echo(). Dacă variabila are tipul NULL. În toate celelalte cazuri instanţa va conţine o variabilă membru numită scalar a cărei valoare va fi cea a variabilei convertite. dar aceasta funcţionează doar dacă este setat în configuraţia php. Pentru afişarea propriuzisă a mesajului va trebui să executăm metoda Displaysalutare() printr-o instrucţiune de tipul $a -> Displaysalutare(). Există chiar şi o variantă mai scurtă a lui echo. Sintaxa pentru varianta scurtă este: <?=$foo?> În cazul de mai sus.ini directiva short_open_tag pe ON. În caz contrar. Dacă variabila respectivă este un obiect.a fost deziniţializată (prin intermediul funcţiei unset() ). Se consideră că o variabilă are tipul NULL dacă: . fişiere.i s-a atribuit constanta NULL. Sintaxa corectă este: <?php echo("sir de caractere"). . Nu recomand această abordare. Tipul NULL: Valoarea specială NULL este atribuită oricărei variabile care nu a fost iniţializată. Afişarea mesajelor în PHP Limbajul PHP oferă mai multe variante de a trimite la browser mesaje şi şiruri de caractere sau chiar cod HTML. la fel ca şi print. Orice variabilă de un anumit tip poate fi convertită într-un obiect. etc. nu este chiar o funcţie. Funcţia echo.nu a fost iniţializată. atunci ea nu va fi modificată. Pentru conversii vom folosi instrucţiuni de tipul $obiect = (object) "SALUTARE LUME!" După realizarea conversiei vom putea tipări mesajul SALUTARE LUME! folosind instrucţiunea echo $obiect->scalar. nu trebuie să includeţi aceşti parametrii între paranteze. Astfel. atunci noua instanţă va fi vidă. Datorită specificului acestui tip de date valoarea nici unei variabile de alt tip nu poate fi convertită la tipul resource. De fapt. Tipul resource: Variabilele de tip resource sunt folosite pentru păstrarea unor referinţe către anumite resurse externe cum ar fi conexiuni la baze de date. ci mai degrabă un constructor al limbajului şi nu este nevoie să folosiţi parantezele ca pentru o funcţie. . imediat după deschiderea tagului php se va afişa valoarea variabilei $foo.

O funcţie asemănătoare cu echo este print. Astfel.' cu 1 este '. La fel ca şi echo. astfel: <?php echo "Semnul dolar \$. şi flush() puteţi găsi în manualul oficial pe care îl puteţi lua gratuit de pe site-ul oficial al PHP . ?> afişează în browser: Rezultatul inmultirii lui 1 cu 1 este 2 Dacă am folosi ghilimelele simple (print '.net. Folosind ghilimelele duble. într-un string puteţi folosi celelalte ghilimele normal. backslash-ul \. print "Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat". puteţi să nu o încadraţi între ghilimele. ?> Alte informaţii despre aceste funcţii. şi nu trebuie să utilizaţi parantezele. de genul printf().. În plus. "rupând" stringul şi intercalându-l cu variabile.$x."(punct) de concaternare a stringurilor (şirurilor): <?php print 'Rezultatul inmultirii lui '. ?> Pentru a afişa caracterele speciale folosite de PHP (ghilimelele simple '. rezultatul fiind uşor diferit. semnul $) trebuie să le precedaţi cu semnul \.'). nici aceasta nu este chiar o funcţie ci un constructor al limbajului.$rezultat. în forma urmatoăre. Dacă doriţi să afişaţi doar valoarea unei variabile. folosind operatorul ". dacă am avea de exemplu: <?php $x = 1. Textul ce urmează a fi afişat trebuie introdus între ghilimele simple sau duble. orice variabilă din cadrul stringului este parsată.short_open_tag pe ON şi nu va funcţiona. ghilimelele duble ".php. ?> Ghilimelele trebuie precedate de semnul \ doar dacă sunt de acelaşi tip cu cele care încadrează string-ul. back-slash \\". Exemplu: <?php echo $x. variabilele $x şi $rezultat nu ar fi fost parsate şi output-ul ar fi fost: Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat Putem afişa variabilele şi dacă folosim ghilimelele simple. precum şi altele asemănătoare cu acestea..www. . $rezultat = $x*1.

Astel. în pagina index. index.js. în cazul unei modificări. fiecare fac anumite lucruri.body. şi dacă există. fiecare script fiind de fapt un modul care execută anumite operaţii specifice.acest fişier conţine codul CSS folosit pentru formatarea şi afişarea paginii HTML. Exemplul prezentat nu este un standard. la un site cu 100-200 de pagini chiar şi cea mai mică modificare ar fi însemnat un chin.php .în care se setează nivelul de raportare al erorilor (dacă nu doriţi ca vizitatorii să vada eventualele erori raportate de către php. anume index.php . css. nu am folosit o bază de date. şi adaptând modelul acesta la necesitaţile voastre. este doar o modalitate de a vedea cum se poate construi un site şi cum se preiau sau trimite variabilele prin intermediul site-ului. în care să includ dinamic conţinutul şi meniul. Puteţi. pe baza acestui exemplu.php şi se încarcă sau se opreşte cu un mesaj de eroare. head.php .contact.continut. Partea de sus a paginii (head) Partea cu meniul orizontal generat dinamic (partea de body) aici se pot partea in care se afiseaza pune alte meniul continutul paginilor. dar pe acelaşi principiu se poate adapta ideea la un site care preia datele din baza de date. în forma preferată de dvs./module/data_ora. se încarcă şi fişierele care conţin meniul orizontal şi/sau vertical. este de preferat să se salveze codul în acest fişier.php index. puteţi stabili nivelul 0).php . va fi mult mai uşor să modificaţi doar scriptul care se ocupa de o anumită parte a paginii. o să încerc să vă prezint cum se poate construi un site cu ajutorul limbajului PHP. am despărţit fiecare parte a unei pagini în bucăţi. pe când daca tot site-ul ar fi fost facut static în HTML.php .module. Astfel.conţine partea de jos a paginii În continuare.php . se verifică dacă există fisierul head. Am numit fiecare script care se ocupă de o anumită parte a site-ului astfe: head. js. se încarcă şi fişierele cu cod CSS şi JavaScript folosite în pagină.php .php .php .meniu_orizontal. precum şi fişierul care afişează .conţine partea dintre tagurile HTML <body> şi conţinutul paginii footer. să vă construiţi propriul site.php .php . Puteţi introduce în fiecare bucată câte un script php care să genereze respectiva bucată dinamic.Apoi. am preferat să am o singură pagină.meniu_vertical. dar puse împreună. fiecare bucată este colorată diferit pentru o mai bună vizualizare.php . pentru a putea avea acces rapid la el în cazul în care doriti să faceţi modificări. În acest exemplu.php .Construieşte un site cu php În continuare.dacă se foloseşte cod JavaScript în pagini.conţine codul HTML existent între tagurile <body> şi </body> Dacă există.footer.php . si alte informatii lateral informatii generate dinamic partea de incheiere a paginii (footer) După cum puteţi vedea alăturat.php şi body.php .css.head.php. În exemplul meu. o să vă prezint fiecare modul în parte.php .php .php se includ mai multe module (scripturi) care luate separat. formează pagina de web generată dinamic.php .conţine partea dintre tagurile HTML <head> şi </head> body. Puteţi vedea acest model într-un fel modular.php . în funcţie de ce link accesează vizitatorul. body.în acest fişier se afisează codul html pentru începutul paginii.

dacă preferaţi. În continuare. module. puteţi crea un comentariu din mai multe linii şi în alte moduri. Dacă se cer pagini externe. urmate de un spatiu.poate fi o pagina externă. verifică ce fişiere există în directorul MODULE şi le încarcă pe fiecare.este un fişier care atunci când este accesat. */ Pentru a începe un comentariu alcătuit din mai multe linii.Un mesaj în care se spune că scriptul nu există .Un mesaj în care se spune că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script . .conţine codul HTML pentru meniul orizontal. cu conţinut HTML sau PHP.php meniu_orizontal.php . scrieţi caracterele */ Între cele două perechi de caractere. linia conţine comentariul.Textul scriptului.php . puteţi scrie orice text doriţi.php . contact. Uneori.php . se include şi fisierul module. în loc de datele de ieşire ale acestuia .php . iar pentru a încheia comentariul. puteţi include un comentariu care precizează numele fişierului care conţine scriptul. De exemplu. se verifică daca acea pagină există şi se încarcă pentru afişare.php .conşine codul HTML pentru meniul vertical continut. precum şi formulare de contact. Dacă vedeţi textul scriptului sau o casetă de dialog prin care sunteţi întrebat . Iată un model sintactic pentru comentariile PHP: // Scrieti aici comentariul dvs. După cum se poate vedea.este fişierul care afişează în josul paginii numele curent al paginii Acest exemplu îl puteţi descărca de aici şi îl puteţi testa şi modifica pe serverul dvs. meniu_vertical. în funcţie de linkul cerut.conţinutul paginii cerute. Totuşi. scrieţi caracterele /*. PHP. în locul datelor de ieşire ale scriptului. inclusiv caractere speciale.O casetă de dialog. În afară de a furniza nume descriptive fişierelor care conţin scripturile dvs. Iată un exemplu: /* Acesta este un comentariu pe mai multe linii. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script.php . Pe langă acestea. O modalitate de a crea un comentariu pe mai multe linii este de a începe fiecare linie cu ajutorul caracterelor //. puteţi vedea unul din următoarele: . folosind oricâte linii doriţi.este un fişier extern. cât şi alte informaţii referitoare la script. un comentariu începe cu două caractere slash.Un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori. care poate include orice caractere doriţi. Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii. prin care sunteţi întrebat dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul. chiar dacă scriptul în sine e corect. dacă doriţi să bagaţi alte scripturi în pagini. care afişează câteva informaţii despre vizitator. data_ora. trebuie să includeţi în fiecare script atât comentarii care să permită unui cititor să determine cu uşurinţă utilitatea scriptului. footer. astfel încât acesta să apară în versiunile tipărite ale scriptului.afişează conşinutul paginilor.

extensia . PHP facilitează includerea în şiruri a unor caractere speciale. şirurile pot conţine orice caracter. folosind un slash numai dacă adresa URL nu se încheie cu un atare caracter. trebuie să folosiţi secvenţa escape adecvată.141516".Neincluderea sau includerea eronată a liniilor de delimitare a scriptului. ghilimele duble sau punct şi virgulă lipsă sau inserate greşit.O eroare de punctuaţie. Pentru a introduce ghilimele duble în cadrul unui şir fără a folosi secventa escape. care este alcătuită din două caractere backslash.O eroare de tastare. Pentru a include un backslash într-un şir. Ca atare. .Un marcaj de comentariu (//) care lipseşte sau a fost introdus gresit. prin furnizarea de secvenţe escape care reprezintă caractere speciale.php. cum ar fi scrierea greşită a cuvântului echo .backslash \$ . Sigur. Aşa cum am mai spus. în speţă <?php şi ?> .php\" target=\"_blank\">Prima pagină</a>". Verificaţi dacă aţi tastat corect adresa URL precum şi dacă aţi ataşat corect la aceasta numele fişierului care conţine scriptul. şirul reprezentând numele "Albert Einstein". După cum observaţi deoarece standardul HTML necesită folosirea ghilimelelor pentru a nu se încurca cu codul php am folosit pentru acest sir ghilimele simple. iată un şir care include un retur de car.php" target="_blank">Prima pagină</a>'. care conţin cu precădere cifre. de exemplu. este posibil ca să fi tastat incorect adresa URL. în general. acest cod se poate scrie şi asa: $sir = "<a href=\"index. caracterele care alcătuiesc şirul sunt incluse între ghilimele duble.caracter de tabulare pe orizontală \\ .retur de car \t . un şir poate conţine date numerice.dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul. Reţineţi că fiecare secvenţă escape începe cu un backslash (\). şirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate. şirurile pot fi utilizate pentru stocarea datelor numerice. "3.ghilimele duble Ca exemplu. Pentru a specifica un şir în PHP. precum caracterele de salt la linie nouă sau retur de car. poate că este necesar să modificaţi permisiunile fişierului script (cmod). Dacă vedeti un mesaj în care se spune că scriptul nu există. este posibil ca un administrator de sistem să configureze un server PHP astfel încât acesta să impună o altă extensie de fişier. cum ar fi paranteze. de exemplu . Dacă vedeţi un mesaj în care se arată că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script. verificaţi dacă nu au apărut următoarele probleme: . puteţi include şirul între ghilimele simple astfel: 'Pe ea o cheama "Nikita"' Aceasta este util când doriţi să introduceţi într-un şir taguri HTML.salt la linie noua \r . .simbolul dolarului \" . Şirurile şi caracterele speciale Spre deosebire de numere întregi şi de numere duble. Iată secvenţele escape folosite în PHP: \n . urmat de un salt la linie nouă: "Salut! \r\n". De asemenea. precum nume şi adrese. Deşi fişierele script PHP trebuie să aibă. Dacă vedeţi un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare. este posibil ca extensia fişierului script să fie incorectă sau ca serverul PHP să nu funcţioneze. astfel: $sir = '<a href="index.

Dacă cel puţin unul dintre operanzi (după efectuarea eventualelor conversii necesare) este un număr real. pentru a testa egalitatea. atunci rezultatul va fi un număr întreg. este operatorul de inegalitate şi se foloseşte în acelaşi scop. if ($x == { print } if ($x != { print $y) "$x este egal cu $y". atunci rezultatul este un număr întreg. . Aceştia operează asupra unor expresii (una. rezultatul operaţiei de determinare a restului este întotdeauna un număr întreg. doua sau trei) şi furnizează ca rezultat o altă expresie (rezultatul operaţiei corespunzătoare). atunci el va fi convertit automat la o valoare întreagă. Dacă ambii operanzi sunt numere întregi. !=. . Operatorul de egalitate este == si se foloseşte cel mai des în propoziţii condiţionale.dar personal mi se pare greu inteligibil acest cod şi la un volum mare de date pot apare multe erori datorate scrierii incorecte a codului html în interiorul codului php. Operatori PHP Interpretorul PHP permite folosirea a nouă tipuri diferite de operatori. Operatori aritmetici: Toţi operatorii aritmetici operează asupra a două expresii (operanzi). Există cinci astfel de operatori: . $y = 7. ci că i-am atribuit (acordat) valoarea sumei celor două.scădere ('-'). . definit prin semnul = Dacă scriem $x = 1 nu înseamnă că $x este egal cu 1 ci că i s-a acordat valoarea 1. $y) "$x este diferit de $y". Nu este permisă împărţirea la valoarea 0. . Aceste operaţii se aplică asupra unor valori care reprezintă tipuri numerice. Expresiile în care apar astfel de operatori au ca rezultat valori logice (true sau false). cu excepţia operatorului rest. Pentru a vă lămuri cum stă treaba cu egalitatea şi atribuirea.împarţire ('/'). Opusul său.adunare ('+'). Dacă scriem $rezultat = $x + $y nu înseamnă că $rezultat este egal cu suma celor două. Operatori de comparare: Interpretorul PHP pune la dispozitie mai mulţi operatori care pot fi folosiţi pentru compararea a două valori.înmulţire ('*'). va fi semnalată o eroare. Cel mai des întâlnit operator este cel de atribuire. Operatorul de egalitate se foloseşte pentru a compara egalitatea a două valori. testaţi următorul cod: Cod: <?php $x = 1.rest ('%'). atunci rezultatul operaţiei va fi tot un număr real. cu excepţia împărţirii al cărei rezultat este întotdeauna un număr real. . Dacă unul dintre operanzi nu are tip numeric. Dacă operatorul rest este aplicat asupra unor numere reale. Dacă al doilea operand asupra căruia se aplică unul dintre operatorii '/' sau '%' are valoarea 0.

rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii.' (punct) pentru concaternare şi '. Operatori pentru şiruri de caractere: Operatorii pentru stringuri sunt '.'oarecare'. '>=' . '!==' .rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite sau au tipuri diferite.rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare şi au acelaşi tip.rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite. în felul urmator: Cod: <?php // concaternarea stringurilor $test = 'Am scris un '.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii. '>' . $y = 4. } ?> '==' .rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică decât valoarea celei dea doua expresii. if ($x > $y) { print "$x este mai mare ca $y".=' (punct şi egal) pentru atribuirea concaternării. print $test.rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare. '===' . '!=' sau '<>' . Pe lângă acestea există şi operatorul condiţional '?' care are forma expresie1? expresie2:expresie3 şi are ca rezultat valoarea expresiei expresie2 dacă valoarea expresiei expresie1 este true (eventual după conversia la tipul boolean) sau valoarea expresiei expresie3 în caz contrar. '<' . // pe ecran va fi afisat "Am scris un text oarecare" // concaternarea stringurilor cu variabile .?> } Alţi operatori folosiţi pentru compararea valorilor variabilelor sunt: '>' mai mare '>=' mai mare sau egal '<' mai mic '<=' mai mic sau egal Exemplu: Cod: <?php $x = 5. Aceşti operatori sunt folosiţi pentru a unii stringuri. '<=' . } if ($x <= $y) { print "$x este mai mic sau egal cu $y".'text'.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare decât valoarea celei dea doua expresii.

Trebuie să fim siguri că şi numele şi parola sunt valide.SI (AND).NU (NOT). $text = "Un text ". accesul este interzis if (!parola_nu_e_buna) . parola nu este bună. dacă atât numele cât şi parola sunt valide putem acorda utilizatorului acces în secţiunea de administrare. . dacă operatorii au alt tip. Operaţia Varianta scurtă Varianta standard adunare ('+=') $a += 2 $a = $a + 2 . . i-am acorda utilizatorului acces mai departe.' oarecare'. Operatorul '||' returnează TRUE dacă oricare din valorile verificate e TRUE. iar al doilea poate fi o expresie. Operatorii logici vă vor veni la îndemână în execuţia scriptului atunci când aveţi nevoie să lucraţi cu valori de adevăr.negaţie ('~') . . Pentru contruirea expresiilor logice operanzii trebuie să aibă tipul boolean. ceea ce nu este de dorit.operatorul 'xor' (SAU exclusiv) Expresia în care apare operatorul 'xor' va avea valoarea true dacă exact unul dintre operanzi are valuarea true . Scriptul PHP ar putea verifica aceste informaţii pentru a autoriza accesul în secţiune folosind operatorii logici astfel: . $text .disjuncţie exclusivă ('^') . valoarea este convertită la o valoare booleană. Operatori de atribuire: Primul operand asupra căruia este aplicat un astfel de operator de atribuire trebuie să fie o variabilă. verifică dacă numele sau parola sunt valide şi dacă oricare dintre ele este.= "si numarul "..operatorul '!' (NOT) if (!parola_e_buna) .' si un text '. Returnează FALSE doar dacă amândouă sunt FALSE.deplasare la stânga ('<<').deplasare la dreapta ('>>'). . Să presupunem că la intrarea în secţiunea de administrare avem un formular care cere numele şi parola de acces în secţiune.disjuncţie ('|') . Aceştia sunt: .. // pe ecran va fi afisat "Am scris numarul 5 si un text oarecare" // atribuirea concaternarii $nr = 6..$nr.. returnează valoarea de adevăr TRUE.operatorul '&&' (AND) if (numele_este_valid && parola_este_buna) . $text . print 'Am scris numarul '. // pe ecran va fi afisat "Un text oarecare si numarul 6" ?> Operatori pe biţi şi operatori logici: Interpretorul PHP pune la dispoziţie şase operatori care operează asupra biţilor unui număr întreg sau ai unui şir de caractere.. El returnează FALSE dacă oricare dintre ele este FALSE (sau dacă amândouă sunt FALSE).$nr. .SAU (OR). accesul este permis Operatorul '!' returneaza TRUE dacă valoarea iniţială de adevăr e FALSE şi FALSE dacă valoarea iniţială este TRUE. .SAU exclusiv (XOR).= "oarecare ".operatorul '||' (OR) if (numele_este_valid) || parola_este_buna) . print $text..$nr = 5. Operatorul '&&' returnează TRUE doar dacă ambele valori verificate sunt TRUE... În acest exemplu de pseudocod dacă numele ar fi valid dar parola nu. parola e bună.conjuncţie ('&') . .

"<br>$a |= $b = ". 2. $a *= $b. "<br>$a *= $b = ". 2. $a ^= $b.scădere ('-=') înmulţire ('*=') împărţire ('/=') rest ('%=') conjuncţie ('&=') disjuncţie ('|=') disjuncţie exclusivă ('^=') deplasare la stânga ('<<=') deplasare la dreapta ('>>=') concaternare ('. 1. $b = 2. $a -= $b. "<br>$a %= $b = ". "2" <?php $b = 2. 1. 2. "<br>$a -= $b = ". 1. "<br>$a ^= $b = ". 1. 2. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo 2. . echo "<TT>$a += $b = ". $a &= $b. $a |= $b. "<br>$a /= $b = ". 1. "<br>$a &= $b = ". 1. $a = 1. $a %= $b. echo $a += $b.= "2" $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a = = = = = = = = = = $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -2 *2 /2 %2 &2 |2 ^2 << 2 >> 2 . $a /= $b. 2.=') Exemplu: Cod: $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -= 2 *= 2 /= 2 %= 2 &= 2 |= 2 ^= 2 <<= 2 >>= 2 . 1. 2.

= $b = ". Decrementarea şirurilor de caractere nu are nici un efect. Dacă operatorul precede variabila. valorile variabilelor rămânând nemodificate. Procedeul continuă până în momentul în care se ajunge la un caracter care nu este '9'. $a >>= $b. la începutul şirului se adaugă caracterul '1'. 'z' sau 'Z' se aplică acelaşi procedeu şi se trece la antepenultimul caracter.= $b. Tipul variabilei poate fi întreg sau real. "</TT>". atunci rezultatul expresiei este valoarea obţinută după incrementare sau decrementare. 'z' sau 'Z' sau se ajunge la începutul şirului. Incrementarea nu are nici un efect pentru caracterele care nu sunt cifre sau litere. respectiv 'A'. În cazul în care litera este 'z'. "<br>$a . 1.5 %= 2 = 1 &= 2 = 0 |= 2 = 3 ^= 2 = 3 <<= 2 = 4 >>= 2 = 0 . 1. atunci rezultatul expresiei este valoarea variabilei înaintea incrementării sau decrementării. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo echo ?> 2.$a = 1. echo "<br>$a <<= $b = ". iar cel de decrementare (--) are ca efect scăderea cu 1 a valorii variabilei. sau cifra '0' şi se încearcă incrementarea penultimului caracter. În acest ultim caz. 'a' sau 'A'.= 2 = 12 Operatori de incrementare şi decrementare: Operatorul de incrementare (++) are ca efect creşterea cu 1 a valorii unei variabile. Dacă aceasta este tot '9'. Dacă variabila precede operatorul. sau cifra este '9'. iar dacă variabila precede operatorul. atunci valoarea variabilei este mai întâi modificată şi apoi utilizată. Rezultatul codului de mai sus este: 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 += 2 = 3 -= 2 = -1 *= 2 = 2 /= 2 = 0. atunci ea devine 'a'. "<br>$a >>= $b = ". Există o singură excepţie şi anume şirurile care reprezintă numere întregi sau reale. Aceşti operatori pot fi utilizaţi şi pentru variabile care conţin şiruri de caractere. $a . Exemplu: . echo $a <<= $b. Operatorul de incrementare duce la creşterea cu 1 a codului ASCII a ultimului caracter din şir dacă acesta este o litera sau cifră. Cu alte cuvinte. respectiv 'Z'. Acestea sunt incrementate sau decrementate potrivit regulilor pentru valorile numerice. 2. dacă operatorul precede variabila. atunci valoarea ei este mai întâi utilizată şi apoi modificată.

<i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "<br>a = $a". echo --$a. echo ++$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". echo "</tt>. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ".Cod: <?php $a = 7. echo ++$a.". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.". echo "<br>a = $a".". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.". echo "<br>a = $a". echo "<tt>a = $a". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". echo "</tt>. echo --$a. echo $a--. . echo "<br>a = $a". echo "<br>a = $a". echo "<br>a = $a". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". echo $a--.".". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.". echo "</tt>. echo "</tt>. echo "<br>a = $a".". echo $a++. echo "<br>a = $a". echo $a++. echo "</tt>.5. echo "</tt>. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". echo "</tt>. $a = "PHP". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. $a = 7. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.

Operatori de execuţie: Interpretorul PHP permite executarea unor comenzi sistem prin intermediul operatorului (` `) . echo "</tt>. PHR.este 9.5: Rezultatul operatiei a++ este 7. doar nu vreţi totul la tavă) Operatori pentru controlul erorilor: În PHP există un operator (@) care permite ignorarea erorilor. Noua valoare a variabilei a este 8. (scriptul îl gândiţi voi. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". echo ++$a.5. echo "</tt>. Noua valoare a variabilei a este 8. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". dacă doriţi să ştiţi de câte ori a fost descărcat un fişier dintr-o anumită pagină. PHQ.5. echo "</tt>. echo "<br>a = $a". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.este PHR.5. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. Urmatorul script PHP determină execuţia pe server a comenzii help /? şi afişarea rezultatului în fereastra programului de navigare. Dacă este aplicat asupra unei expresii care ar duce la afişarea unui mesaj de eroare.5. atunci mesajul respectiv nu va fi afişat.este 9.echo $a++.5: Rezultatul operatiei ++a este 9. 7. echo "</tt>.".5. 9: Rezultatul operatiei a-.5. 8.". Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei a-. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. Aceşti operatori sunt utili de exemplu pentru monitorizarea unui download.5: Rezultatul operatiei a-. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". Noua valoare a variabilei a este PHQ: Rezultatul operatiei ++a este PHR. Noua valoare a variabilei a este PHP: Rezultatul operatiei a++ este PHP. Noua valoare a variabilei a este 8. 7. iar rezultatul acestei comenzi este un şir de caractere care reprezintă şi rezultatul expresiei. 8: Rezultatul operatiei ++a este 9. 8: Rezultatul operatiei --a este 7. Noua valoare a variabilei a este 8. scriptul incrementează cu 1 şi afişează valoarea. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. Noua valoare a variabilei a este 9. 9.5: Rezultatul operatiei --a este 7. PHR. Comanda respectivă este cuprinsă între apostroafele inverse (tasta de lângă 1 deasupra tastei tab).". . echo --$a. La fiecare accesare a fişierului.". ?> Rezultatul codului de mai sus este: a a a a a a a a a a a a = = = = = = = = = = = = 7: Rezultatul operatiei a++ este 7.5. Noua valoare a variabilei a este 9. echo "<br>a = $a". Noua valoare a variabilei a este 7. echo "<br>a = $a". Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei --a este PHR.5. echo "</tt>". echo $a--. Noua valoare a variabilei a este 8. PHR.

o expresie poate conţine mai mulţi operatori. Exemplu: Cod: <?php $x[2] = 2. datorită asociativităţii de la dreapta spre stânga a operatorilor de atribuire. Pentru aceasta a fost definită precedenta şi asociativitatea operaţiilor. $y[4] = 400. $x[5] = 5. $y[2] = 200. $x[4] = 4. datorită faptului că operatorul '*' are precedenta mai mare decât cea a operatorului '+'.`help /?`. echo "$z[1] $z[2] $z[3] $z[4] $z[5] $z[7]". Dacă cei doi vectori conţin elemente cu aceeaşi cheie. altfel oricine ar putea da un format sau reboot la server prin intermediul unui script PHP). expresiile de tipul $a = $b = 1 sunt valide. trebuie stabilită o ordine a operaţiilor. atunci operaţiile se vor efectua în ordinea determinată de asociativitatea acestor operatori care poate fi de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta. Operatori pentru vectori: Singurul operator care poate fi aplicat asupra vectorilor este cel de concaternare (+) Rezultatul concaternării a doi vectori este un vector care conţine elementele din cei doi vectori. $y[5] = 500. Trebuie observat faptul că. din categorii diferite. De exemplu. Valoarea expresiilor corespunzătoare operatorilor cu precedenta mai mare va fi calculată înaintea valorilor expresiilor cu o precedentă mai mică. Pentru a indica ordinea în care trebuie efectuate calculele. $z = $x + $y. Evident. Dacă o expresie sau o subexpresie conţine numai operatori cu aceeaşi precedentă.Cod: <?php echo "<PRE>". ?> Atenţie! Pe unele configuraţii de server nu se permite executarea de comenzi prin intermediul PHP (ca măsură de siguranţă. $y[3] = 300. Mai întâi se va efectua atribuirea $b = . ?> Rezultatul codului de mai sus este: 100 2 300 4 5 7 Ordinea operaţiilor: Evident. Toţi operatorii cu aceeaţi precedentă au aceeaşi tip de asociativitate. chiar dacă acestea din urmă au o precedentă mai mare. pentru expresia 1 + 2 * 3 va fi efectuată mai întâi înmulţirea 2 * 3. $y[1] = 100."</PRE>". atunci este păstrat doar elementul din vectorul care reprezintă primul operand. pentru a modifica ordinea implicită de efectuare a operaţiilor pot fi folosite paranteze pentru a indica faptul că o anumită operaţie trebuie efectuată înaintea altora. $x[7] = 7.

în sensul că un operator are aceeaşi precedentă cu operatorii de pe linie în care apare şi o precedentă mai mare decât oricare operator aflat pe o linie anterioară. Liniile tabelului indică precedenta. deci şi variabila $a va primi tot valoarea 1. deşi operatorii '&&' şi 'and'. de de de de de la la la la la Tip asociativitate stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta Tip unar binar binar binar binar Operanzi . în continuare se va efectua atribuirea $a = 1. variabila $b va primi valoarea 1 şi. (selectare) or xor and print = += -= *= /= . respectiv '||' şi 'or' realizează aceeaşi operaţie. În acest tabel se observă faptul că.1.= %= &= |= ^= ~= <<= >>= ?: || && | ^ & == != === !== < <= > >= << >> + . Tabelul de mai jos conţine o listă cu majoritatea operatorilor din PHP. datorită faptului că rezultatul unei operaţii de atribuire este valoarea atribuită variabilei care reprezintă primul operand. deci nu sunt echivalenţi din toate punctele de vedere. (concaternare) * / % ! ~ ++ -(int) (float) (string) (array) (object) de la stânga la dreapta binar de de de de de de la la la la la la stânga stânga stânga stânga stânga stânga la la la la la la dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta ternar binar binar binar binar binar binar fără asociativitate fără asociativitate de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta binar binar binar binar unar . ei au precedente diferite.

returnează data curentă.returnează valoarea minimă a unui set de valori. $pi = 3. floor(x) . pentru o securitate ridicată ar trebui sa aveţi noţiuni specializate de baze de date şi de administrare a serverelor web.. echo "raza = ". echo $arie.returnează rădăcina pătrată a lui x Mai jos sunt cateva exemple: $lungime = sqrt($arie). cei binari asupra a două expresii şi singurul operator ternar asupra a trei expresii.ini setate pe ON puteţi accesa datele trimise prin formulare . sqrt(x) .returnează valoarea x.returnează valoarea maximă a unui set de valori. $punctaj2..returnează numărul x. echo "<br>arie = ". ridicat la puterea specificată n. Operatorii unari acţionează asupra unei singure expresii.. Un alt exemplu calculează aria unui cerc de rază dată: Cod: <?php $raza = 2. $punctaj3).) . ?> Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web Regula numărul unu a securităţii online este: nu vă încredeţi niciodată în utilizator. 1. Menţionez că cele scrise aici sunt doar noţiuni generale. Acest exemplu calculează lungimea laturilor unui pătrat. n) . rotunjită la întregul imediat inferior. Întotdeauna verificaţi datele trimise către server şi "curăţaţi-le" înainte de a le utiliza. În continuare sunt câţiva operatori care execută operaţii utile: abs(x) . . min(x. ceil(x) . formatată conform conţinutului parametrului f. $arie = $pi * $raza * $raza. dacă este cunoscută aria pătratului.0. . max(x. În continuare este prezentat modul de utilizare al funcţiei max.returnează valoarea x. Variabilele globale Având variabilele globale din php. echo $raza.14159. strftime(f) . care preia mai multe argumente: $punctaj_castigator = max($punctaj1.. Pentru aceasta trebuie să luaţi în considerare câteva posibile "găuri" de securitate. y. rotunjită la întregul imediat superior.de la stânga la dreapta fără asociativitate unar unar @ [ new În tabel este prezentat şi numărul expresiilor asupra cărora acţionează un operand.returnează valoarea absolută a lui x. pow(x.) . y.

verificaţi acest lucru şi nu dacă interogarea s-a executat cu succes. un utilizator rău intenţionat ar putea accesa adresa dvs. Când valoarea acesteia trece de 3 (încercări nereuşite) nici măcar nu mai interogaţi baza de date pentru a verifica datele trimise. Aşa vă puteţi trezi că nu mai aveţi spaţiu pe server iar în baza de date sunt câteva milioane de comentarii care spun acelaşi lucru "blabla".php?file=http://www.html pentru a include fişiere în cadrul unei pagini. ghilimelele din input vă pot crea probleme serioase.ro/fisier. Dacă atacatorul aşteaptă o ora sau îşi închide browserul. şi ar introduce comentariul lui (exemplu "blabla") în baza voastră de date fără să treacă propriuzis prin site. Variabila de sesiune va rămâne în memorie cât timp browserul este deschis şi sesiunea activă (opţiunea implicită a PHP de menţinere a sesiunilor active este de o oră). sesiunea va fi închisă şi va putea de alte X ori să se logheze. folosind parola 'OR' 1=1 oricine poate avea acces pe site deoarece interogarea SELECT * FROM user WHERE nume='un nume oarecare' AND parola=" OR '1=1' este executată cu succes şi returnează un rezultat (toate înregistrarile din baza de date. Dacă scriptul nu este foarte bine gândit. Verificarea provenienţei cererilor către server este foarte importantă şi în alt caz: formularele de loghin.php pentru a include în fisier un script localizat pe alt server şi astfel obţine acces către toate resursele sistemului la care are acces PHP.mai simplu: $variabila în loc de $_GET['variabila'].ini magic_quotes_gpc sunt ON pentru a vă proteja de astfel de atacuri. 3. la fel şi pentru POST sau FILES. de fapt).ini sau metoda de transmitere a formularului este GET. Ca exemplu. Dacă magic_quotes_gpc sunt ON. Din acest motiv php. În acest caz. să presupunem că interogarea SQL de verificare a numelui şi a parolei pentru înregistrarea pe site este SELECT * FROM users WHERE nume='$nume' AND parola='$parola' şi dacă interogarea este executată cu succes. Formulare Folosiţi metoda POST în formulare atunci când informaţia din acestea urmează să fie introdusă în baza de date.ini.ro/fisier. PHP poate "include" fişiere aflate pe alte servere decât cel care rulează dacă setarea URL fopen wrappers este activată în php. Cineva care ştie numele de utilizator ar putea încerca să vă găsească parola foarte usor. În exemplul de mai sus. dar este bine să verificaţi înainte de a renunţa la addslashes. variabilele globale pot prezenta un risc major de securitate. Setaţi allow_url_fopen=OFF în php. afişa informaţii confidenţiale sau sterge baza de date. Implicit în php. PHP adaugă automat caracterul \ înainte de ghilimele dar dacă ele sunt OFF. 2. Nu permiteţi includerea fişierelor din altă parte decât de pe serverul vostru.rau. 4. Includere Încercaţi să evitaţi includerea "vizibilă" a fişierelor în forma http://site. putând rula comenzi de sistem.ro/scriptultau. Cu puţină neatenţie din partea voastră atacatorul ar putea accesa astfel de informaţii sensibile din cadrul sistemului. De cele mai multe ori acestă măsură de siguranta este suficientă pentru a preveni încercările de aflare a parolelor. Ghilimele "magice" Dacă în php. un atacator ar fi putut accesa adresa http://site. atunci când vă aşteptaţi ca baza de date să returneze un singur rând. utilizatorul este logat. Această problemă se rezolva uşor folosind sesiunile. Mai mult. Nu includeţi fişiere străine.ini.php? file=cutare. În momentul când cineva încearcă să trimita numele şi parola din formular putem seta o variabilă de sesiune $_SESSION['login_count'] care să ţină minte numărul de încercări.ini magic_quotes_gpc sunt OFF folosiţi funcţia addslashes pentru a preceda ghilimelele din datele trimise de utilizatori cu caracterul \. . În acest caz va trebui să puneţi o protecţie suplimentară care să nu permită mai mult de X încercări consecutive eşuate de logare pentru un nume de utilizator.ini este distribuit cu globals=off în ultimele versiuni. Dacă variabilele globale sunt OFF în php.

txt. atunci când accesăm alte pagini din cadrul secţiunii de administrare. spunem scriptului să încarce prima pagină din secţiunea de administrare: header ("location: admin. Cookies Dacă aveţi o secţiune de administrare pe site.5.GROUP . unde accesul este restrictionat doar la membrii de exemplu. este bine ca în toate paginile din această secţiune să încludă o pagină de verificare a accesului. Cu autentificare făcută.OWNER . Aveti 3 tipuri de acces . Comanda CHMOD . scriem un mic script de verificare a datelor sesiunii înainte de a încărca orice pagină din secţiunea de administrare: session_start(). Pe lângă acestea.inc fişierelor care conţin biblioteci de funcţii ce urmează a fi incluse şi folosite în cod. Fără această verificare.EXECUTE Este bine ca la WORLD să nu daţi decât acces la citire (pentru a putea accesa paginile de pe site) dar nu şi drepturi de scriere sau execuţie (pentru că nu doriţi ca oricine să vă scrie ce vrea în respectivul fişier . exit. $_SESSION ['parola_encriptata'] = $parolaEncriptata. dacă sunt accesate direct. } 8.php care. sau cum se poate executa un fişier pe server. După autentificarea propriu-zisă.fiecare cu câte 3 setări .html care pot fi accesate şi văzute. Nu puneţi informaţii sensibile (precum nume şi parola) în fişiere cu extensia . $_SESSION ['nume_admin'] = $_POST ['nume'].inc şi dacă acestea sunt apelate direct ele sunt trimise plain text către browser. un string care seamănă cu rezultatul unei criptări MD5: $_SESSION ['key_admin'] = session_id(). Pornim întâi sesiunea după care trecem la salvarea informaţiilor în ea ca în exemplul de mai jos: session_start().inc. dacă aveţi un fişier . Această pagina va verifica la fiecare accesare dacă utilizatorul este înregistrat şi are acces pe pagina respectivă şi permite rularea paginii doar dacă utilizatorul este înregistrat.WORLD .txt trebuie să îi daţi dreptul să poata fi executat iar la fişierul .setarea atributelor Comanda CHMOD (abreviere pentru change mode permissions of a file) este folosită pentru a schimba modul de acces (de permitere) a fişierelor şi directoarelor de pe server.txt) În programul TOTAL COMMANDER (pe care eu îl folosesc şi pentru FTP) setarea atributelor pe server se face din meniul FILES . 7. if ($_SESSION ['key_admin'] != session_id ()) { print 'Acces neautorizat!'.READ . 6.php").txt trebuie să îi daţi dreptul de a se putea scrie în el. În continuare pentru a împiedica accesul neautorizat la paginile din această secţiune. vor fi rulate fără să afişeze informaţiile conţinute în ele. vom folosi variabile de sesiune pentru a păstra în memorie câteva informaţii despre autentificare. PHP nu parsează fişierele cu extensia . Fiecare program de FTP are în meniul lui setare pentru atributele fişierelor de pe server. Setarea poate afecta modul cum poate fi citit.php care trebuie să execute o comandă de scriere pe server într-un fişier . sau . De exemplu. un utilizator ar putea accesa paginile din secţiunea de administrare fără să treacă prin formularul de înregistrare. Extensii O practică obişnuită este de a acorda extensia .WRITE . . pentru a le verifica mai târziu. Folosiţi pentru aceste fişiere extensia . Toate sesiunile au un id unic. pentru o şi mai mare siguranţă. vom salva id-ul sesiunii în altă variabilă. Loguri de acces .CHANGES ATTRIBUTES.

. .htaccess) În cazul în care după de aţi pus fişierul pe server nu îl vedeţi. Roboţii de căutare Motoarele de căutare pot indexa tot ce se află la voi pe site. 12.1 Atenţie. Pentru mai multă siguranţă. data. să nu vă blocaţi singuri ip-ul la site. semnătura browserului şi ip-ul.php în subdirectoare Dacă aveţi mai multe directoare şi subdirectoare pe server este recomandat pentru a preveni accesul la datele aflate în aceste directoare să introduceţi în fiecare director o pagină numită index. trebuie să creaţi un fişier numit robots. Pagina index. parola criptata. Dacă doriţi ca un fişier sau director să nu fie indexat de către motoarele de căutare. am găsit pe web un mic script care verifică tipul de browser şi dacă nu este un browser cunoscut nu permite accesul (dacă cineva încearcă să citească paginile cu programe spion sau gen web offline).ro User-agent: * Disallow: /cache/ Disallow: /admin disallow: /search unde pentru fiecare director sau fişier se specifică locaţia şi numele.php care să facă redirectarea automat către pagina principală a site-ului. că altfel trebuie să luaţi legătura cu administratorul serverului să steargă fişierul ca să puteţi intra din nou pe site. Criptarea folosind md5 nu este reversibila (şi astfel nici dvs. este bine să salvăm în baza de date (sau într-un fişier text) numele. nici altcineva nu o va putea afla chiar dacă are acces la baza de date).htaccess. În el scrieţi următoarele comenzi: # robots.txt care să se afle în directorul principal de pe site (nu în subdirectoare). 10.168. ora. astfel dacă cineva încearcă să citeasca parolele le va vedea criptate.html sau index.1.Allow Allow from all În exemplul de mai sus.1 nu doriţi să aibă acces la acel director scrieţi Deny from 192. (la subdirectoare ştergeţi directorul sau salvaţi un alt fişier .1. 11.tutoriale. Dacă de exemplu ip-ul 192.Pentru o verificare ulterioară a persoanelor care încearcă să intre în paginile restrictionate de pe site. Astfel minimizati riscul să intre cineva şi să vadă tot ce este în aceste subdirectoare.far-php.htaccess (cu punct înainte) în care să introduceţi ip-ul care doriţi să îl blocaţi (sau care să aibă acces) Order Deny. md5("parola")). el este acolo dar serverul seteaza acest nume de fişier ca fişier ascuns. sau sa scrieti prin FTP un nou fişier .htaccess Pentru a bloca accesul la un anumit director (sau chiar la tot site-ul) puteti crea un fişier numit . Criptarea parolelor cu MD5 Parolele care sunt salvate în baza de date este recomandat să le ţineţi criptate.168.txt for http://www. Fişierul . INSERT INTO admin VALUES ("administrator". Aşa veţi ştii cine a încercat să vă spargă site-ul şi puteţi crea un script care sa verifice de exemplu ip-ul şi dacă corespunde cu unul din cele care sunt blocate să nu aibă acces la nici una din pagini (chiar dacă găseşte userul şi parola corecte) 9. toată lumea are acces.

'. Sintaxa este: if (conditie) instructiune #1 else instructiune #2 Construcţia elseif Uneori. alte instrucţiuni compuse etc. în PHP.. Astfel.. În PHP putem utiliza o construcţie de tipul if .Cum am specificat şi la începutul acestui articol. Structura if Una dintre cele mai importante structuri în orice limbaj este cea alternativa. instrucţiunile PHP sunt separate prin caracterul '. instrucţiunile compuse au următoarea sintaxa: { instructiune #1 instructiune #2 . Folosind construcţii de tipul if . suntem nevoiţi să folosim structuri alternative îmbricate în diferite scopuri.'. În PHP. obţinem instrucţiunile compuse care sunt formate din mai multe instrucţiuni simple. Folosind această structură.. codul anterior poate fi scris astfel: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 . Construcţia if . Deseori. aceasta înlocuieste un else urmat de un if.else în acest scop. Structuri de control în PHP După cum ştiţi. În PHP sintaxa acestei structuri este următoarea: if (conditie) instructiune Folosirea unei astfel de structuri indică faptul că instrucţiunea se va executa dacă şi numai dacă valoarea expresiei conditie (eventual după conversia la tipul boolean) este true. suntem nevoiţi să grupăm mai multe instrucţiuni pentru a forma un bloc. Practic.else În foarte multe cazuri dorim să executăm o altă instrucţiune dacă valoarea expresiei condiţie este false. este delimitat de acolade. separate prin caracterul '. cele spuse mai sus nunt doar cateva indicii şi idei pentru a vă putea proteja mai bine paginile.else vom obţine o secvenţă de tipul: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 else . Aşadar un bloc de instructiuni (o instrucţiune compusă).. elseif (conditie #n) instructiune #n else instructiune #n+1 Limbajul PHP permite folosirea unei prescurtări şi anume construcţia elseif. instructiune #n } Instrucţiunile care formează instrucţiunea compusă pot fi de orice tip: orice structură de control.

elseif .. pentru o structură if vom scrie: if (conditie): instructiune #1 instructiune #2 . Trebuie observat faptul că este posibil ca instrucţiunea să nu fie executată niciodată. ci doar endif-uri. De exemplu. Structura do .. în PHP avem la dispoziţie structura do . dorim să folosim bucle posterior condiţionate.. ele fiind simple construcţii folosite în cadrul structurii if. Din acest motiv. pentru orice structură de control PHP. Si pentru această structură avem la dispoziţie o sintaxă alternativă şi anume: while (conditie): grup instructiuni endwhile. Aşadar.. Structura while Majoritatea script-urilor PHP vor conţine cicluri.. Sintaxa acestei proceduri este: while (conditie) instructiune Efectul acestei structuri este executarea instrucţiunii atât timp cât valoarea expresiei condiţie (eventual după conversia la tipul boolean) este true. Trebuie observat faptul că else şi elseif nu sunt structuri.. instructiune #n endif Practic. sintaxa alternativă pentru o structură if în care se folosesc construcţii else şi elseif este următoarea: if (conditie #1) grup instructiuni #1 elseif (conditie #2) grup instructiuni #2 elseif . . Pentru a folosi o buclă anterior condiţionată vom utiliza structura while. elseif (conditie #n) grup instructiuni #n else grup instructiuni #n+1 endif. atunci ar trebui să folosim instrucţiunile compuse. În acest scop.while Uneori. elseif (conditie #n) instruciune #n else instructiune #n+1 Sintaxe alternative Dacă dorim să se execute mai multe instrucţiuni când este indeplinită o anumită condiţie.while a cărei sintaxă este: do instructiune while (conditie). putem înlocui acolada deschisa prin caracterul ':' şi acolada închisă printr-un cuvânt cheie opţinut prin adăugarea prefixului end la cuvântul cheie care indică structura de control. nu vom avea niciodată endelse sau endelseif.

iar celelalte cu albastru. Ca urmare. else echo "blue". echo "> $i </font></b>". codul PHP pentru cele trei variante este prezentat mai jos. se consideră că ea are valoarea true. Nu există o sintaxă alternativă pentru această structură. expresie #2. Instrucţiunea este executată cât timp cea de-a doua expresie are valoarea true. $i++): echo "<b><font size = 3 ". Structura for O alternativă cu o funcţionalitate mai ridicată pentru utilizarea buclelor este structura repetitivă for. în cazul în care o expresie lipseste. Oricare dintre cele trei expresii poate lipsi. după executarea instrucţiunii. înainte de începerea execuţiei ciclului. Exemple În continuare aveţi un exemplu care afişează numerele cuprinse între 1 şi 15. ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive . Sintaxa este foarte asemănătoare cu cea din limbajele C/C++ şi Java şi anume: for (expresie #1. Pentru structura for poate fi folosită şi următoarea sintaxă alternativă: for (expresie #1. endfor. expresie #3): instructiune endfor. Vom folosi o structură repetitivă pentru a afişa numerele şi o structură alternativă pentru a determina culoarea cu care vor fi afişate. de fiecare dată. De fiecare dată. Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla for // Exemplu for ($i = 1. elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". echo "color = ". iar cele impare care sunt divizibile cu 3 cu verde. după executarea instrucţiunii. $i <= 15. if ( ! ($i % 2)) echo "red". instrucţiunea va fi executată cel puţin o dată. Putem utiliza oricare dintre cele trei structuri repetitive.Singura diferenţă faţă de structura while este faptul că valoarea condiţiei este determinată. Numerele pare vor fi scrise cu roşu. expresie #2. expresie #3) instructiune Prima expresie este evaluată o singură dată. este evaluată cea de-a treia expresie.

if ( ! ($i % 2)) echo "red". while ($i<=15) { echo "<b><font size = 3 ". echo "> $i </font></b>". elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". } ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla do . Există două sintaxe acceptate pentru această structură şi anume: foreach (expresie_vectoriala as $valoare) instructiune . if ( ! ($i % 2)) echo "red". utilizarea sa asupra unei variabile de alt tip duce la apariţia de erori. ?> Rezultat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Structura foreach Această structură poate fi folosită pentru a realiza o iteraţie printre toate elementele unui vector. echo "color = ". else echo "blue". echo "color = ". $i++. $i++. ea nu poate fi folosită decât împreună cu vectorii. elseif ( ! ($i % 3)) echo "green".// Bucla while // Exemplu $i = 1. Aşadar. do { echo "<b><font size = 3 ". } while ($i <= 15).while // Exemplu $i = 1. else echo "blue". echo "> $i </font></b>".

2. Execuţia ciclului se încheie în momentul în care nu mai există alte elemente în vector. /* parcurgerea vectorului. "trei" => 3. foreach ($a as $v) { echo "<li><tt>\$a[$i] => $v</tt>\n <br>". 3. Singura diferenţa care apare în cazul utilizării celei de-a doua variante este faptul că la fiecare iteraţie valoarea cheii elementului curent este atribuită variabilei $cheie. echo "</ul><b>Parcurgerea unei matrice:</b><br><tt>". $b[1][0] = "c". } /* un vector ale carui elemente sunt identificate prin chei */ $a = array ( "unu" => 1. $b[1][1] = "d". } // o matrice $b[0][0] = "a". foreach ($a as $v) echo "<li><i>Valoarea curenta este </i>:<tt>$v</tt>\n<br>". 10). În continuare este un exemplu de folosire a celor doua sintaxe ale structurii foreach. echo "</ol><b>O alta parcurgere: </b><ul>". // un vector obisnuit $a = array (1. Cod: <?php // structura foreach echo '<table width="100%"><tr><td with="50%">'. atunci la fiecare iteraţie valoarea elementului curent este atribuită variabilei $valoare şi apoi se trece la elementul următor (a cărui valoare va fi atribuită variabilei la următoarea iteraţie). echo "<b>Parcurgerea unui vector:</b><br><ol>". $i++. "doi" => 2.sau foreach (expresie_vectoriala as $cheie => $valoare) instructiune Dacă se utilizează prima variantă. echo "</ul><td><width = 50%><b>Parcurgere cu afisarea cheilor: </b><ul>" . "zece" => 10 ). . $b[0][1] = "b". contorizarea elementelor si afisarea num arului de ordine al elementului curent */ $i = 0. foreach ($a as $k => $v) { echo "<li><tt>\$a[$k] => $v</tt>\n".

Să presupunem că o anumită variabilă poate avea cinci valori distincte şi pentru fiecare valoare trebuie executată o anumită instrucţiune. O soluţie ar fi folosirea unor structuri if îmbricate sau a uneia singure în care apar mai multe construcţii elseif. } echo "</tt><br><b>Parcurgerea unui vector generat dinamic: </b><br><tt> &nbsp. 5) as $v) echo "$v\n".". 4. Valoarea curenta este :1 Valoarea curenta este :2 Valoarea curenta este :3 Valoarea curenta este :10 • • • • $a[unu] => 1 $a[doi] => 2 $a[trei] => 3 $a[zece] => 10 O alta parcurgere: Parcurgerea unei matrice: • • • • $a[0] => 1 $a[1] => 2 $a[2] => 3 $a[3] => 10 a b c d Parcurgerea unui vector generat dinamic: 1 2 3 4 5 Structura switch În anumite cazuri trebuie să efectuăm anumite operaţii în funcţie de anumite valori ale unei expresii.&nbsp. // un vector generat dinamic foreach (array (1. echo "<br>". 2. 2. ?> Rezultatul codului de mai sus este: Parcurgerea unui vector: Parcurgere cu afisarea cheilor: 1. echo "</tt></td></tr></table>". 4.". secvenţa de cod va fi următoarea: if ($variabila == instructiune #1 elseif ($variabila instructiune #2 elseif ($variabila instructiune #3 elseif ($variabila instructiune #4 else instructiune #5 valoare #1) == valoare #2) == valoare #3) == valoare #4) .&nbsp. 3. foreach ($v1 as $v2) echo "$v2\n".foreach ($b as $v1) { echo "&nbsp. 3. Dacă folosim structura if.

case valoare #n: grup instructiuni #n [default: grup instructiuni #n + 1] } Pentru început se determină valoarea expresiei şi apoi se verifică dacă aceasta apare ca valoare pentru una dintre construcţiile case. case valoare #4: instructiune break. Cod: <?php foreach ($a as $v) if ($v < 0) break. Execuţia acestor instrucţiuni poate fi întreruptă dacă este folosită instrucţiunea break. case valoare #5: instructiune break. se execută instrucţiunile corespunzătoare construcţiei default.. secvenţa echivalentă este: swich ($variabila) { case valoare #1: instructiune break. numere reale sau şiruri de caractere. . Următoarea secvenţă de cod PHP realizează parcurgerea elementelor unui vector de numere întregi până în momentul în care se întâlneşte un număr negativ. Valoarea implicită este 1.Folosind structura switch. Instrucţiunea poate fi urmată de un argument care indică numărul de structuri îmbricate a căror execuţie se încheie. Instrucţiunea break Această instrucţiune poate fi folosită pentru a întrerupe forţat execuţia unui ciclu sau a secvenţei de instrucţiuni corespunzătoare unei structuri switch. nu pot fi utilizate obiecte sau vectori. Dacă valoarea expresiei nu corespunde nici uneia dintre valorile corespunzătoare construcţiilor case. Dacă aceasta lipseste.. vom considera că parcurgem elementele unei matrice pătratice cu n elemente şi n coloane până în momentul în care întâlnim o valoare nulă. care va fi prezentată mai jos. Trebuie precizat faptul că valorile corespunzătoare construcţiilor case pot fi numere întregi. toate instrucţiunile începând cu cea corespunzătoare valorii respective (până la sfârşitul blocului swich) vor fi executate. case valoare #2: instructiune break. } #1 #2 #3 #4 #5 Prezentăm în continuare sintaxa generală a structurii switch: switch (expresie) { case valoare #1: grup instructiuni #1 case valoare #2: grup instructiuni #2 . case valoare #3: instructiune break. ?> Mai departe aveţi cazul în care este întreruptă execuţia mai multor cicluri. atunci nu se execută nici o instrucţiune. În caz afirmativ. deci se întrerupe execuţia unei singure structuri.

Cod: <?php foreach ($a as $v) { if ($v <= 1000) continue. while ($i++ <5) { echo "Ciclul #1 <br>\n". } echo "Acest mesaj nu va fi afisat niciodata. înainte de următoarea iteraţie se evaluează (execută) expresia de incrementare (expresia #3 din sintaxa generală). echo $v. Instrucţiunea continue Această instrucţiune este folosită pentru a întrerupe execuţia secvenţei de instrucţiuni din interiorul unui ciclu şi trecerea la următoarea iteraţie. } ?> Următorul exemplu ilustrează efectul folosirii argumentelor pentru instrucţiunea continue. while. $j < $n. În cazul instrucţiunii for. poate apărea un argument care indică numărul structurilor îmbricate asupra cărora are efect. $i++) for ($j = 0. while (1) { echo "??Ciclul #3<br>\n".<br>\n". $j++) if ( ! $a [$i] [$j] ) break 2. Cod: <?php $i = 0. La fel ca şi în cazul instrucţiunii break. ?> Instrucţiunea break poate fi utilizată pentru întreruperea execuţiei secvenţelor de instrucţiuni corespunzătoare structurilor for. do . .while şi switch. $i < $n. Exemplul următor realizează afişarea elementelor unui şir de numere întregi care sunt mai mari decât 1000. foreach. continue 3. while (1) { echo "??Ciclul #2 <br>\n".Cod: <?php for ($i = 0.

?> } echo "Nici acest mesaj nu va fi afisat niciodata. Argumentele unei funcţii trebuie separate prin virgulă. require. implicit. pătratul unui număr. . Cod: . Vom aminti acum câteva dintre ele: Structurile include. În exemplul următor se calculează cu ajutorul unei funcţii PHP. execuţia funcţiei se încheie. $paramN) { // instructiuni } În PHP o funcţie poate fi definită oriunde în cadrul script-ului şi în interiorul unei funcţii poate să apară orice secvenţă validă de cod care include definirea de alte funcţii şi definiţii de clase. } Rezultatul codului de mai sus este: Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Alte structuri PHP Există mai multe alte structuri PHP care pot fi utilizate în anumite scopuri. În momentul în care este întâlnită construcţia return. $param2.. şi. acestea sunt transmise prin valoare. O altă structură este declare care permite crearea unor directive în execuţie.<br>\n". Funcţiile PHP trebuie să utilizeze instrucţiunea return pentru a furniza un rezultat... include_once şi require_once pot fi utilizate pentru a "insera" anumite instrucţiuni care sunt păstrate într-un alt fişier (document). Interpretorul PHP consideră că secvenşa din fişierul inserat se află în fişierul din care s-a "comandat" inserarea în poziţia în care apare structura de inserare. Pentru ca funcţia să returneze un rezultat se foloseşte construcţia return care primeşte ca parametru o expresie care reprezintă valoarea funcţiei. Despre funcţii în PHP În PHP funcţiile pot fi definite de către utilizator folosind următoarea sintaxă: function numef ($param1.

în momentul definirii funcţiei. echo "<b>In script: </b>". } function modificExt (&$s) { $s . fapt care implică modificarea valorii parametrilor şi păstrarea noii valori după ce execuţia funcţiei s-a încheiat."<br>". modificExt ($s)."."<br>".$s. ?> Rezultat: In In In In In script: Iesire din modificInt: Iesire din prima functie. echo "<b>In modificExt: </b>". echo "<b>In script: </b>".<?php function patrat($n) { return $n * $n."<br>".$s."<br>". } $s="Iesire din "."</b>".$s.= " a doua functie. script: Iesire din modificExt: Iesire din a doua functie.= " prima functie. de redefinire a ei după ce aceasta a fost definită în cadrul scriptului respectiv şi nu există nici posibilitatea de anulare a unei funcţii.". modificInt ($s).$s.patrat(4). } echo "4^2=<b>"."<br>". echo "<b>In script: </b>". script: Iesire din a doua functie. Nu există posibilitatea de supraâncărcare a unei funcţii.$s. . echo "<b>In modificInt: </b>". Următorul exemplu indică modul în care se modifică valoarea unei variabile în interiorul unie funcţii şi modul în care această modificare este resimţită în exteriorul acesteia: Cod: <?php function modificInt ($s) { $s . se foloseşte operatorul '&' înaintea numelui parametrului formal. ?> Rezultatul codului va fi: 4^2=16 Transmiterea parametrilor prin referinţă Pentru a transmite parametri unei funcţii prin referinţă.

} echo comanda(). dar pentru a putea accesa parametri se vor folosi următoarele funcţii predefinite: . De exemplu. primul parametru are numărul de ordine 0. Funcţiile care folosesc un număr variabil de parametri nu au nici o particularitate în ceea ce priveşte definirea lor. dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare. interpretorul nu atribuie valoarea 50 parametrului $nr. .func_num_args( ) . şi. dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare.".$s. Funcţii cu număr variabil de parametri O altă facilitate a limbajului PHP este aceea că oferă programatorului posibilitatea de a utiliza funcţii care au un număr nedeterminat de parametri. . ci parametrului $baza şi generează o eroare deoarece lipseste valoarea parametrului $nr. în caz contrar interpretorul PHP nu poate să decidă cărui parametru să-i atribuie valoarea de pe o anumită poziţie din lista de parametri. dacă avem o funcţie a cărei declaraţie este function transform ($baza=10.func_get_args( ) . $nr) si care returnează rezultatul transformării lui $nr din baza 16 în baza $baza. dacă se apeleaza transform (50).această funcţie returnează numărul parametrilor funcţiei care a apelat-o.returnează valoarea parametrului care se află pe pozitia arg_num în lista de parametri.returnează un tablou unidimensional care conţine valorile parametrilor pe care funcţia apelantă i-a primit. Ati comandat suc.func_get_arg(arg_num) . Aceste funcţii se definesc la fel ca cele prezentate anterior. Următorul exemplu ilustrează modul de folosire al funcţiilor când acestea au parametri formali cu valori implicite: Cod: <?php function comanda($s='cafea') { return "Ati comandat ". În cazul în care se folosesc parametri cu valori implicite este necesar ca orice parametru care are o valoare implicită să se afle în partea dreaptă a tuturor parametrilor pentru care nu se folosesc valori implicite. atunci se va considera că are valoarea implicită. ?> Rezultat: Ati comandat cafea. echo comanda("suc"). în cazul în care parametrul actual lipseşte. . echo "<br>". a cărei valoare implicită este 10.".Parametri cu valori implicite În PHP parametrii formali pot avea valori implicite. dacă este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare.

"calculator". aceasta trebuie declarată folosindu-se operatorul '&' înaintea numelui funcţiei. Cod: <?php function lista_parametri() { for ($i=0. $i++) { print_r(func_get_arg($i)). array("local". Primul exemplu afişează lista parametrilor funcţiei folosind funcţia func_num_argsşi func_get_arg. iar al doilea exemplu afişează aceeaşi listă folosind numai funcţia func_get_args. ?> Rezultat: Comanda: 1 calculator 2 procesoare configuratie Array ( [0] => local [1] => 2 [2] => 3 ) Valorile returnate de funcţii Rezultatul obţinut după apelarea unei funcţii poate avea orice tip. 1. 2. Acest operator trebuie să apară înaintea numelui funcţiei şi în . } } echo lista_parametri("Comanda:". 2. 1. "c onfiguratie". } } echo lista_parametrii ("Comanda:". array("local". $i<func_num_args(). "con figuratie". În PHP există un caz special de rezultat numit referinţă. O funcţie poate să returneze chiar şi liste sau obiecte. "procesoare". "calculator". ?> Cod: <?php function lista_parametrii() { foreach(func_get_args() as $i) { print_r ($i). echo "<br>".În continuare aveţi 2 exemple de utilizare a acestor funcţii. 3)). "procesoare". 3)). Pentru ca o funcţie să poată returna o referinţă. 2. 2. echo "<br>".

$rez = $operatie(4. . o variabilă va primi ca valoare numele funcţiei scris între ghilimele simple sau duble. } $s = "Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei. În alte limbaje de programare efectele devin uneori fatale. Spre deosebire de majoritatea limbajelor de programare moderne. în anumite cazuri. Variabilele de tip funcţie O altă facilitate a limbajului PHP în ceea ce priveşte funcţiile este aceea că suportă variabile de tip funcţie. ?> Rezultat: Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei. însă acest lucru nu este indicat deoarece. În exemplul următor se defineşte o funcţie al cărui rezultat îl constituie o referinţă: Cod: <?php function &refer() { global $s. return $s. Variabilele de tip funcţie nu funcţioneaza cu construcţii ale limbajului ca echo. isset. include etc. Mai jos aveţi un exemplu care ilustrează modul de lucru cu variabilele de tip funcţie. şi anume. În cazul în care interpretorul PHP găseşte un nume de variabilă urmată de o listă de parametri. } $operatie = 'produs'. acesta caută funcţia pe care variabila o referă şi în cazul în care există. echo $z. poate duce la efecte neaşteptate ale executării unui script PHP. $b) { return $a * $b. unset. } function suma($a. Pentru a atribui un nume de funcţie unei variabile în PHP se foloseşte aceeaşi construcţie ca în cazul atribuirii unui şir de caractere. o execută. Acest lucru este util atunci când se folosesc liste de funcţii pentru prelucrarea anumitor tipuri de date. Cod: <?php function produs($a. $z = &refer(). empty. o funcţie PHP poate să returneze o referinţă la o variabilă care a fost declarată în interiorul funcţiei. $b) { return $a + $b. 5).".momentul când o variabilă primeşte ca valoare referinţa rezultată din apelul funcţiei.

Sintaxa folosită pentru declararea unei clase în PHP este: Cod: <?php class nume_clasa { // date membre var nume_variabila_1 . În PHP."</b><br>". Pentru a iniţializa variabilele cu valori care nu sunt constante trebuie folosit un constructor. echo "4 + 5 = <b>". // definirea functiei } } ?> Pentru numele unei clase poate fi utilizat orice identificator permis în PHP cu o singură excepţie: sdtclass. acest identificator este folosit de PHP în scopuri interne...echo "4 * 5 = <b>".$rez. function nume_functie_n (parametri) { ."</b><br>".$rez. 5)... ?> Rezultat: 4 * 5 = 20 4+5=9 Clase şi obiecte în PHP O clasă este o colecţie de variabile şi funcţii care operează asupra variabilelor respective. var nume_variabila_m // metode function nume_functie_1 (parametri) { . $operatie = 'suma'... datele membre nu pot fi iniţializate decât cu valori constante. $rez = $operatie(4.. Mai jos aveti un exemplu de clasă în care initializările nu sunt corecte: Cod: <?php . // definitia functiei } . În PHP funcţiile ale căror identificatori încep cu _ sunt considerate funcţii magice şi utilizarea acestora nu este recomandată..

var $dest = 'Mihai '. respectiv 6. Dacă. pentru a afişa suma sau produsul celor două numere vom putea apela cele două metode astfel: echo $aritm -> Suma ( ). ele pot fi privite ca fiind "amprentele" variabilelor propriu-zise. Vom obţine rezultatele 5. var y = 3. respectiv înmulţirea lor. echo $aritm -> Produs ( ).'Claudiu'. } ?> Obiecte În PHP clasele sunt considerate a fi tipuri de date. respectiv 20. Acum putem utiliza metodele clasei. Pentru a crea o variabilă al cărei tip este o clasă trebuie utilizat operatorul new. Cod: <?php class Aritmetica { var x = 2. Valorile datelor membre pot fi şi ele modificate prin instrucţiuni de tipul: $aritm -> x = 5. "pantof"). } } ?> Pentru a crea un obiect de tipul Aritmetica vom utiliza o instrucţiune de tipul: $aritm = new Aritmetica.class Nepermis { var $data = date("Y-m-d"). în urma modificării apelam din nou metodele Suma( ) şi Produs( ). } function Produs() { return $this -> x * $this -> y. $aritm -> y = 4. var $nume = $prenume. var $obiecte = array ("minge". function Suma () { return $this -> x + $this -> y. rezultatele vor fi 9. . În continuare vom defini o clasă Aritmetica cu două date membre x şi y care sunt numere întregi şi două metode care realizează adunarea.

} function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z. } } $salutare = new PHP4. O anumită clasă poate avea o singură clasă părinte. Extinderea claselor Deseori este necesară definirea unor clase cu proprietăţi (date membre) şi metode asemănătoare. function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z. Pentru a usura definirea unor astfel de clase a fost introdus conceptul de extindere (derivare) a claselor. function Salut() { return $this -> salut. în PHP nu este permisă moştenirea multiplă. Aceasta este folosită pentru a indica faptul că se operează asupra unei date membre a obiectului curent. O clasă derivată va păstra toate proprietăţile şi metodele clasei pe care o extinde şi poate conţine diferite proprietăţi şi metode noi. Pentru a extinde o anumită clasă se utilizează cuvântul cheie extends.Cod: <?php class PHP4 { var $salut = "Salut PHP4!". Nu există nici o posibilitate de a elimina din clasa derivată anumite proprietăţi sau metode ale clasei de bază. ?> Rezultatul codului de mai sus este: Salut PHP4! În acest exemplu a fost utilizată pseudo-variabila $this. } } ?> . aşadar."<br>". echo $salutare -> Salut(). ή următorul exemplu voi extinde clasa Aritmetica. o să adaug încă o variabilă şi o să crez două noi funcţii: una pentru calculul sumei celor trei variabile şi una pentru calcularea produsului lor: Cod: <?php class Aritmetica3 extends Aritmetica { var z = 4.

$aritm3 -> z = 3. } } class Aritmetica3 extends Aritmetica { var $z = 4. $aritm3 -> y = 4. $aritm3 -> x = 5."<br>". echo $aritm3 -> Produs().</b>". echo "Suma celor trei numere: "."<br>". În continuare aveţi un exemplu care ilustrează modul în care pot fi create şi utilizate clasele derivate. echo "<b>Inainte de modificare. function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z. echo "Produsul celor trei numere: ". cât şi metodele definite în cadrul clasei de bază Aritmetica: Suma( )şi Produs( ).Dacă definim un obiect prin intermediul unei instrucţiuni de genul: $aritm3 = new Aritmetica3. } } $aritm3 = new Aritmetica3. echo "Produsul primelor doua numere: ". echo $aritm3 ->Suma(). echo "<br>". atunci pentru acest obiect vom putea utiliza atât metodele definite în cadrul clasei Aritmetica3: Suma3( )şi Produs3( ). echo "Suma primelor doua numere: ". } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z. echo $aritm3 -> Suma(). } function Produs() { return $this -> x * $this -> y. echo $aritm3 -> Produs(). . Cod: <?php class Aritmetica { var $x = 2. var $y = 3. echo "<br><br>"."<br>". function Suma() { return $this -> x + $this -> y."<br>".

iar acestea pot fi optionale. $aritm3 -> Suma3(). Ei pot avea argumente. Suma primelor doua numere: 12 Produsul primelor doua numere: 60 Suma celor trei numere: 12 Produsul celor trei numere: 60 În PHP clasele trebuie definite înaintea utilizării lor. Cod: <?php class A { function A() . se recomandă stabilirea unor valori implicite pentru toate argumentele constructorului. Constructorii pot fi folosiţi pentru iniţializarea datelor membre cu valori care nu sunt constante. orice funcţie care are acelaşi nume cu clasa în interiorul căreia este definită. Suma primelor doua numere: 5 Produsul primelor doua numere: 6 Suma celor trei numere: 5 Produsul celor trei numere: 6 Dupa modificare. "Produsul primelor doua numere: ". $aritm3 -> Produs3(). se utilizează constructorul clasei de bază. "Suma celor trei numere: ". $aritm3 -> Produs3(). în momentul creării obiectului corespunzător variabilei $b. pentru următoarea secvenţă de cod. dacă aceasta există.echo echo echo echo echo echo echo echo echo echo ?> "<b>Dupa modificare. "Suma primelor doua numere: ". Constructori Un constructor este o metodă (funcţie) a unei clase care este apelată automat în momentul în care este creată o nouă instanţă a clasei (cu ajutorul operatorului new)."<br>". va fi apelat constructorul clasei A. Rezultatul codului de mai sus este: Citat: Inainte de modificare. "Produsul celor trei numere: ". "<br>"."<br>". este considerată ca fiind un constructor. În PHP. Pentru a putea utiliza clasa fără a specifica nici un parametru în momentul creării unui obiect. În cazul în care nu este definit un constructor pentru o anumită clasă."<br>". aşadar clasa părinte va fi definită întotdeauna înaintea clasei fiu."<br>". De exemplu. $aritm3 -> Suma3().</b><br>".

Operatorul :: Uneori este utilă folosirea unor metode sau variabile ale clasei de bază sau ale unei clase care nu a fost instanţiată încă. A :: exemplu().<br>". } } class B extends A { function C() { echo "O functie obisnuita a clasei B. În majoritatea limbajelor de programare există funcţii speciale numite destructori care sunt apelate automat în momentul "distrugerii" unui obiect. } function B() { echo "O functie obisnuita a clasei A. $b -> exemplu(). ?> . } } ?> În PHP apelul constructorului clasei de bază trebuie să fie explicit dacă este necesară executarea operaţiilor corespunzătoare. $b = new B.<br>". <br>". } } A :: exemplu(). În PHP nu există destructori. } } class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". În acest scop a fost introdus operatorul :: Pentru a descrie modul de utilizare al acestui operator voi prezenta mai întâi un exemplu: Cod: <?php class A { function exemplu() { echo "Functia clasei de baza. $b = new B.{ echo "Constructorul clasei A<br>".

deci nu putem scrie o instrucţiune de tipul $a -> exemplu( ). Pentru a serializa un obiect este utilizată funcţia serialize( ) care returnează şirul de octeţi care conţine reprezentarea binară. definiţia "originală" (din cadrul clasei A) nu poate fi accesată în interiorul clasei B decât dacă ne referim la ea explicit prin intermediul operatorului ::. o astfel de funcţie nu poate utiliza pseudo-variabila $this. Putem avea funcţii ale claselor. Aşadar. } } ?> Serializarea obiectelor Prin serializare se înţelege crearea unui şir de octeţi care conţin reprezentarea internă (binară) a variabilei respective. este apelată metoda exemplu( ) a clasei A. În exemplul . Pentru a deserializa un obiect se foloseşte funcţia pereche unserialize( ). definiţia clasei B poate fi rescrisă astfel: Cod: <?php class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". În plus. Ca urmare. Dacă este serializat un obiect sunt salvate doar proprietăţile acestuia (variabilele membre) şi numele clasei din care face parte. dar nu putem avea variabile ale claselor. Funcţia returnează valoarea variabilei serializate. dar poate utiliza variabile locale sau globale. Folosirea denumirii speciale este utilă în cazul în care ierarhia de clase se modifică. În locul utilizării denumirii clasei de baza poate fi folosită denumirea specială parent care este o referinţă la clasa de bază definită în cadrul construcţiei extends. o funcţie a unei clase nu poate opera asupra unor proprietăţi ale clasei. serializarea permite "salvarea" valorilor unei variabile. Accesarea clasei de baza În exemplul anterior am utilizat o funcţie a clasei de bază. deoarece funcţiile nu reprezintă valori. ca "o funcţie a clasei" şi nu ca "o funcţie a unui obiect". aşadar se afişează mesajul 'Functia clasei de baza' cu toate că nu există nici un obiect care este o instanţă a acestei clase. Aşadar.Prin intermediul instrucţiunii A :: exemplu( ). În acest caz este suficientă o singură modificare în cadrul construcţiei extends. în cadrul clasei B este redefinită funcţia exemplu( ). parent :: exemplu(). În schimb apelăm metoda $b -> exemplu( ). Pentru ca o astfel de operaţie să funcţioneze corect este necesară definirea clasei din care face parte obiectul respectiv. De fapt. fără a mai fi necesare modificări în interiorul clasei derivate. nu şi metodele. Aşadar. În exemplul anterior. în momentul unui astfel de apel nu se creeaza nici un obiect care este instanţă a clasei respective.

Spre deosebire de limbajul C.următor aveţi prezentat modul în care poate fi serializat şi deserializat un obiect. Aşadar este posibil ca acelaşi conţinut să aibă denumiri diferite. Referinţele pot fi utilizate pentru a accesa conţinutul unei variabile folosind mai multe nume. function scrie() { echo $this -> msg. în PHP referinţele nu sunt pointeri. De obicei serializarea şi deserializarea sunt realizate în documente php diferite deoarece aeste operaţii nu au aproape nici o utilitate dacă sunt folosite în cadrul aceluiaşi document. În PHP denumirile variabilelor şi conţinutul acestora nu sunt unul şi acelaşi lucru. ?> Pentru deserializare al doilea document va conţine următoarea secvenţă: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume". $s = serialize ($a). // salvarea sirului intr-un fisier $fp = fopen ("fisier". fputs ($fp. function scrie() { echo $this -> msg. = unserialize ($s). . fclose ($fp). @file ("fisier")). } } $a = new A. ci alias-uri într-o tabela de simboluri. Şirul de octeţi obţinut în urma serializării va fi scris într-un fişier şi va fi citit din fişierul respectiv pentru efectuarea deserializării. $s). dupa deserializare obiectul poate fi folosit -> show_one(). } } // $s $a // $a ?> citirea sirului din fisier = implode ("". "w"). Primul document în care se realizează serializarea trebuie să conţină o secvenţă asemănătoare cu următoarea: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume".

Datorită faptului că cele două variabile au acelaşi conţinut. valoarea variabilei $a va fi 6 după executarea funcţiei. De exemplu. inc($a). pentru o funcţie care are un parametru transmis prin referinţă nu se poate folosi o constantă în momentul apelului.Utilizarea referinţelor Referinţele PHP permit unor variabile cu denumiri diferite să corespundă unui acelaşi conţinut.. . Referinţe globale În momentul declarării unei variabile globale (printr-o instrucţiune de tipul global $var) se creează de fapt o referinţă spre o variabilă globală. această instrucţiune este echivalentă cu $var = &$GLOBALS ["var"]. ?> Iniţial valoarea variabilei $a este 5.o referinţă returnată de o funcţie. Dacă unei astfel de funcţii i se transmite ca parametru un alt tip de expresie rezultatul este nedefinit. . instrucţiunea $a = &$b are ca efect faptul că $a şi $b referă aceeaşi variabilă. Valoarea păstrată în locaţia de memorie respectivă este incrementată (devine 6) prin intermediul instrucţiunii $var++.o instrucţiune new. Să luăm în considerare următorul exemplu: Cod: <?php function inc(&$var) { $var++. Un parametru transmis prin referinţă poate fi: . Efectul unei astfel de transmisii este crearea unei variabile locale care referă spre acelaşi conţinut ca variabila din contextul apelant. Referinţa $this În cadrul unei metode a unui obiect $this este întotdeauna o referinţă spre obiectul care utilizează funcţia (obiectul curent). Aşadar. După apel variabila locală $var şi variabila din contextul apelant $a indică spre acelaşi conţinut. În această situaţie $a şi $b<. } $a = 5. Nu se poate spune că $a referă $b sau invers. .o variabilă. O altă posibilitate de utilizare a referinţelor este transmiterea prin referinţă a parametrilor unei funcţii./em> au acelaşi statut. pentru funcţia inc( ) prezentată anterior nu este permis un apel de forma inc(5).. Cu alte cuvinte. Cu alte cuvinte.

while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. Odată apăsat un thumbnail vom deschide poza originală. } else { $thumbnails = array(). Este evident că putem adapta scriptul pentru orice format de imagine.ini: extension=php_gd2. 0. Astfel pentru fiecare poză care exista în folderul pictures dar nu se află şi în folderul thumbnails îi vom crea o poză în miniatură cu dimensiunile stabilite prin . while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file. GIF sau PNG însă scopul principal al acestui tutorial este acela de a vă face să întelegeţi care sunt paşii pe care trebuie sa îi urmaţi când faceţi un asemenea script. 1) != '. $open_thumbnails = opendir("thumbnails"). În primul rând avem nevoie de două foldere: unul pentru imaginile originale.dll Vom deschide directorul pictures şi thumbnails şi vom citi numele fiecărui fişier care există în aceste directoare şi le vom memora în vectorul $pictures şi $thumbnails Cod: <?php $open_pictures = opendir("pictures"). cât şi pozele care se află în folderul thumbnails dar nu se afla în folderul pictures. PHP-ul pe care îl rulaţi trebuie să aibă activată libraria GD2 pentru a rula acest script. şi îl vom denumi pictures şi unul pentru thumnail-uri pe care îl vom denumi thumbnails. Ceea ce este foarte important este că în aceste două foldere nu trebuie să se găsească decât imagini de tip JPG altfel vom întâmpina erori. 1) != '. Dacă librăria GD2 nu este activă o puteţi activa în felul următor în mediul WINDOWS: adăugaţi liniile următoare în php. } } closedir($open_pictures). 0.Crearea imaginilor thumbnails Acest tutorial vă va învăţa cum să creaţi thumbnail-uri ale unor imagini mai mari ca dimensiune. altfel veţi întâmpina o eroare prin care vă va fi adus la cunoştinţă că funcţia pentru imagini nu poate fi găsită. ?> Vom reţine apoi în două variabile de tip vector numele pozelor care se află în folderul pictures dar nu se află în folderul thumbnails. Thumbnail-urile sunt nişte imagini în miniatură de o rezoluţie mai mică.') { $pictures[] = $file.') { $thumbnails[] = $file. Să vedem în continuare cum vom face acest lucru posibil. } } closedir($open_thumbnails).

$image. $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. $thumbnail_heig ht). Rezoluţia pozei originale o aflăm cu ajutorul funcţiei getimagesize() care returnează un vector cu atributele pozei. 0. $thumbnail_height.$value. $pictures). $thumbnail_name). $diff_tumb = array_diff($thumbnails. $thumbnail_width. foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. Calea către thumbnail o vom ţine într-o variabilă $thumbnail_name. $thumbnail_name = 'thumbnails/'. $image_attribs = getimagesize($image_name).$value. Cod: <?php $diff_pic = array_diff($pictures. acestea nu sunt necesare şi le vom şterge cu ajutorul funcţiei unlink(). imagedestroy($image). } ?> Este posibil ca în directorul thumbnails să se afle imagini ale pozelor care nu se mai află în directorul pictures. astfel încât dacă lungimea pozei originale este mai mare decât înălţimea. apoi vom copia imaginea originală peste imaginea thumbnail păstrând proporţiile. $thumbnails). imagecopyresampled($image_new. Vom afla în continuare noile dimensiuni ale pozei în miniatură calculate în variabilele $thumbnail_width şi $thumbnail_height prin îmulţirea dimensiunilor pozei originale cu $ratio. Numele pozei în miniatură va fi acelaşi cu numele pozei originale numai că o vom salva în alt director. $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio. imageantialias($image_new. Pentru început vom returna o imagine din poza originală cu ajutorul funcţiei imagecreatefromjpeg() după care vom crea o imagine neagră cu dimensiunile calculate mai sus pentru thumbnail. true). 0. atunci $ratio va lua valoarea lungimei maxime setate în variabila $max_width împărţită la lungimea pozei originale. Cod: $image = imagecreatefromjpeg($image_name). Vă amintiţi că mai sus am aflat care sunt pozele care se afla în directorul thumbnails dar nu . $max_height = 100. imagejpeg($image_new. În continuare vom crea acele thumbnail-uri ale pozelor prin aplicarea funcţiilor PHP pentru imagini. iar în caz contrar $ratio va lua valoarea înălţimii maxime setate pentru thumbnail împărţite la înălţimea pozei originale. $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]. Vom crea imaginea jpg în calea specificată în variabila $thumbnail_name cu ajutorul funcţiei imagejpeg(). $image_attribs[1]). $max_width = 100. $image_attribs[0]. 0. 0.variabila $max_width şi $max_width bineânţeles păstrând proporţiile pozei originale calculate cu ajutorul variabilei $ratio. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width.

0 Transitional//EN" "http:// www. 0. Cod: <!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1. 1) != '.org/1999/xhtml"> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html. } } closedir($open_pictures). while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file. Mai jos aveţi întreg codul sursă pentru crearea imaginilor thumbnail şi afişarea acestora în pagină. } ?> În acest moment avem create thumbnail-urile imaginilor originale şi le vom afişa în pagină încadrate într-un tabel cu $modulo celule.se afla în directorul pictures cu ajutorul funcţiei array_diff() care face diferenţa dintre valorile primului vector analizat şi cel de-al doilea vector. } else { $thumbnails = array().org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.$value). cu link către pozele originale.') { $pictures[] = $file. $thumbnails). $open_thumbnails = opendir("thumbnails").dtd"> <html xmlns="http://www. 0. } } closedir($open_thumbnails).w3. charset=iso-8859-1" /> <title>Thumbnails</title> </head> <body> <?php $open_pictures = opendir("pictures").w3. . while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. Cod: <?php foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/". 1) != '.') { $thumbnails[] = $file. $diff_pic = array_diff($pictures.

$ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]. echo '<img src="thumbnails/'. $thumbnail_width. $max_width = 100. } foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/".$file. echo '</a></td>'. 0. imagecopyresampled($image_new.$file. } $l++. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. imageantialias($image_new.1) { echo '</tr>'. 0. $image_attribs[0]. $thumbnail_name = 'thumbnails/'.$value). $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. $thumbnail_heig ht).$value. 0. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width. $pictures). $unfinished = $l % $modulo. $image. 0. imagejpeg($image_new. } } closedir($open_thumbnails). 0. $thumbnail_height. echo '<td align="center" valign="middle"><a href="pictures/' . $image_attribs = getimagesize($image_name). imagedestroy($image). $modulo = 4.') { if($l % $modulo == 0) { echo '<tr>'.'" target="_blank" title="Click to enlarge!" >'.$diff_tumb = array_diff($thumbnails.'" alt="thumbnail" borde r="0" />'. 1) != '. $l = 0. if($unfinished != 0) { for($k = $unfinished. $image_attribs[1]). $thumbnail_name). } if($l % $modulo == $modulo . true). echo '<table border="0" align="center">'. $k++) { . } $open_thumbnails = opendir("thumbnails"). $k < $modulo. $max_height = 100. $image = imagecreatefromjpeg($image_name).$value. foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio.

} ?> . parola.</td>'. Un exemplu în care este prezentată o autentificare înaintea accesării informaţiilor este prezentat în continuare: Cod: <?php if (!isset($_SERVER['PHP_AUTH_USER'])) { header ('WWW-Authenticate: Basic realm="php4"'). echo "<p>Salut <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_USER']}</i></b>!</p>". După cum probabil ştiţi. PHP_AUTH_PW şi PHP_AUTH_TYPE vor conţine numele de utilizator. echo "<title>Autentificare</title>". de această data. echo 'Pentru accesarea continutului este necesara o autentificare!' .org Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie. } else { echo "<html><head>". echo "<p>Parola introdusa este <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_PW']}</i>< /b>. respectiv tipul autentificării. echo "</head><body>". exit.opaq. precum şi informaţii despre starea conexiunii. variabilele predefinite PHP_AUTH_USER. Programul de navigare va afişa o casetă de dialog care permite introducerea unui nume de utilizator şi a unei parole. echo "</body></html>".echo '<td>&nbsp. anumite site-uri au accesul restricţionat şi conţinutul lor poate fi accesat numai de către anumite persoane autorizate.</p>". header ('HTTP/1. } echo '</table>'. Nu este posibilă decât autentificarea de tip "Basic". Una dintre variantele prin care poate fi verificat faptul dacă un anumit utilizator are dreptul de a accesa un anumit site este cererea introducerii unui nume de utilizator şi a unei parole în momentul în care persoana respectivă încearcă să acceseze aceste informaţii. Pentru a trimite mesajul care cere autentificarea este utilizată funcţia header() . După introducerea informatiilor necesare va fi accesată din nou pagina web dar.0 401 Unauthorized'). ?> </body> </html> Articol preluat de la http://boo. } echo '</tr>'. În momentul acceasării paginii web este trimis un mesaj care indică faptul că autentificarea este necesară. uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini.

Pentru o compatibilitate cât mai mare. doar prezenţa primului parametru fiind obligatorie. Valoarea standard este setată . valoarea pentru realm trebuie să fie cuprinsă între ghilimele (nu între apostrofuri). valoare. domeniu. Dacă nu e setat.. O altă variantă este de a seta directiva output_buffering din php. headerele trebuiesc trimise primele. Valoarea este în format browserul) "Unix timestamp". pagina web generată va conţine un mesaj de avertizare.ini (în fişierul de configurare al serverului). cum ar fi /foo/bar/. buffer-ul se va genera pe măsură ce primeşte date. headerele se vor trimite primele apoi restul buffer-ului). care va fi $_COOKIE['cookiename'] salvat pe calculatorul clientului (nu trimiteţi date sensibile. cale. înaintea oricărui mesaj). indiferent dacă în script aţi trimis întâi text şi apoi headere (folosind prima funcţie.Rezultatul codului de mai sus îl puteţi vedea dând clik aici.ob_end_flush() . iar la sfârşit. Funcţia defineşte un cookie care va fi trimis împreună cu celelalte headere HTTP. şi astfel la sfârşit se vor trimite toate odată. setcookie() va genera un mesaj de eroare de tipul FALSE. cookie va fi accesibil cale generică a fişierelor care pot pentru întreg domeniu. cuvântul Basic trebuie scris cu majusculă. sau puteţi folosi mktime(). cale şir de caractere care reprezintă o Dacă este setată ca '/'. Începând de la php4. expirare. va returna TRUE. de obicei printr-o interogare a unei baze de date. Parametru Descriere Exemplu nume şir de caractere care reprezintă 'nume_cookie' va fi apelat ca numele cookie-ului $_COOKIE['nume_cookie'] valoare şir de caractere care reprezintă Presupunând că numele este 'cookiename'. Funcţia setcookie() are şase parametri. Dacă setcookie() a putut genera cu succes cookie-ul. Sintaxa este: setcookie(nume. ci doar că a fost generat şi trimis cu succes. iar între HTTP/1. Funcţia setcookie. Dacă este setat ca '/foo/'. securitate). începând cu headerele şi continuând cu restul paginii. În situaţia în care este apăsat butonul Cancel. cookie va expira la cookie-ul nu va mai putea fi terminarea sesiunii curente (când se închide utilizat. când se cere închiderea buffer-ului prin apelarea celei de-a doua funcţii . gen parola) expirare un număr întreg care indică time()+60*60*24*30 va seta cookie să expire momentul de timp în care în 30 de zile. În PHP există o funcţie specială care poate fi folosită pentru crearea cookie-urilor şi anume setcookie(). adică se poate seta folosind funcţia time() plus numărul de secunde până când doriţi să expire. nu se poate trimite conţinutul paginii şi apoi headerul.0 şi 401 trebuie să existe exact un spaţiu. se va verifica validitatea lor. valoarea cookie-ului (informaţia valoarea va fi preluată prin corespunzătoare). În practică. Aceasta nu indică dacă userul a acceptat sau nu cookie. puteţi folosi funcţiile ob_start() la începutul scriptului şi ob_end_flush() la sfârşitul scriptului pentru a se genera un buffer cu tot ce trebuie trimis la browser. În acest exemplu. Dacă a fost trimis ceva la browser (chiar şi un simplu spaţiu blank) înainte de apelarea acestei funcţii. Ca şi alte headere. numele de utilizator şi parola sunt afişate. cookies trebuie trimis înaintea oricărui caracter din script (aceasta deoarece există o restricţie de protocol. accesa cooke-ul atunci cookie va fi accesibil doar pentru fişierele şi scripturile din directorul /foo/ (de pe server) înclusiv toate sub-directoarele acelui director.

de exemplu domeniu.seta astfel '. time()-3600. Un exemplu de creare şi utilizare a unor astfel de şiruri este prezentat în continuare: Cod: <?php setcookie ("cookie[three]".domeniu securitate ca directorul curent (directorul curent adică directorul în care există scriptul care a setat acel cookie). setcookie ("cookie[two]".com'. "cookiethree"). ". 1). Cu ajutorul funcţiei setcookie() este posibilă şi ştergerea cookie-urilor. Următoarele exemple ilustrează modul în care poate fi realizată această operaţie: setcookie ("TestCookie". } } ?> .setcookie ("TestCookie". setcookie ("cookie[one]". Există posibilitatea de a crea şiruri de cookie-uri prin simpla introducere a parantezelor drepte în denumiri. Se observă că momentul expirării este setat ca fiind anterior momentului executării operaţiei de stergere.$value)=each($cookie)) { echo "$name == $value<br>".as. dacă are 0 sau 1 valoarea 1 (TRUE).setcookie ("TestCookie". arată că informaţia poate fi transmisă doar folosindu-se o conexiune HTTPS securizată. // expiră dupa o oră de la creare .com veţi face cookie-ul disponibil doar pentru sub-domeniul www. fie valoarea 0. Setând ca www.setcookie ("TestCookie".ro".php4. În continuare sunt prezentate câteva exemple de apeluri prin care sunt create cooke-uri: . "". "/comenzi/". time()+3600. if (isset ($cookie)) { while (list($name. Setarea de bază este 0 (FALSE) Dacă unul dintre parametri este prezent.as. număr întreg care.com puteţi fişierele care pot accesa cookie. atunci toţi parametrii anteriori trebuie să fie prezenţi.example. ".domeniu.php4.1). sau setcookie ("TestCookie". "Site". time()-3600). se va folosi în poziţia respectivă fie şirul vid. time()+3600). Pentru alte detalii vedeţi specificaţiile de aici. "cookieone").ro". "PHP4"). şir de caractere care reprezintă Pentru a face cookie disponibil pentru toate domeniul pe care trebuie stocate subdomeniile. "cookietwo"). . dar îl face compatibil cu mai multe browsere. "/articole/". "Test". "". Punctul dinainte nu ul este neaparat necesar. Dacă unul dintre aceştia nu este utilizat.

În continuare este prezentat un document HTML care generează o pagina web care permite alegerea unui fişier şi încărcarea sa pe un server. el trebuie să aibă la dispoziţie un formular care să permită alegerea fişierului. poate fi utilizat pentru alegerea unui fişier care urmează a fi încărcat. cât şi a celor binare. folosind limbajul HTML standard. de exemplu. Un astfel de formular poate fi creat. Este posibilă specificarea fişierului precizând exact calea în caseta de text afişată. este disponibil vectorul $_COOKIE. Cod: <?php foreach ($_COOKIE as $cheie=>$valoare) { echo "$cheie = $valoare<br>". pot fi utilizate ultimile versiuni ale celor mai cunoscute browsere. formularul prin intermediul căruia este ales fişierul va fi prelucrat de către un script PHP. Operatia de încarcare (upload) Aşadar.php" method="post"> Alegeti fisierul: <br> <input name="fisier" type="file"> <input type="hidden" name="MAX_FILE_SIZE" value="1024"><br> <input type="submit" value="Trimite fisierul!"> </form> </body> </html> Butonul Browse. Este posibilă încărcarea atât a fişierelor text. } ?> Fişierele pot fi încărcate pe un server dacă utilizatorul foloseşte un program de navigare compatibil RFC-1867. Pentru script-ul care prelucrează formularul prezentat anterior.. Folosind autentificarea PHP şi funcţiile de manipulare a fişierelor. Pentru a manipula fişierele poate fi utilizat tabloul $_FILES. Formularul de încarcare (upload) Pentru ca utilizatorul să poată încărca un fişier. Voi prezenta în continuare un exemplu cu ajutorul căruia se generează o pagină care conţine denumirile şi valorile tuturor cookie-urilor.. avem controlul total asupra utilizatorilor care pot încărca fişiere şi asupra operaţiilor efectuate cu fişierul încărcat.Pentru a accesa cookie-urile stocate pe calculatorul unui vizitator al paginii Web. Cod: <html> <head> <title>Incarcarea unui fisier pe server</title> </head> <body> <form enctype="multipart/form-data" action="upload. URL-ul care este folosit ca valoare pentru atributul action al marcajului <from> trebuie să reprezinte documentul php care va realiza încărcarea. informaţiile referitoare la fişierul încărcat vor fi .

Codul de eroare poate fi accesat prin intermediul elementului ['error'] al vectorului care păstrează informaţiile despre fişier. Versiunea 4. un exemplu ar putea fi image/gif. Codurile de eroare care pot fi generate sunt următoarele: .acceasate folosind variabila $_FILES['fisier'] care este tot un vector. ?> Coduri de eroare Începând cu versiunea PHP 4.0. .2. operaţia de încărcare s-a încheiat cu succes.$_FILES['fisier'] ['type'] tipul fişierului în cazul în care programul de navigare furnizează această informaţie. Elementele acestui vector sunt prezentate în cele ce urmează: .3.$_FILES['fisier'] ['tmp_name'] numele temporar pe care îl are fişierul pe server după încheierea procesului de încărcare. în urma efectuării unui transfer. . trebuie realizate diferite acţiuni.$_FILES['fisier'] ['name'] numele pe care îl are fişierul pe calculatorul utilizatorului. Fişierul va fi stocat pe server în directorul care conţine fişierele temporare."/directorul/dorit"). . sunt generate anumite coduri de eroare.UPLOAD_ERR_OK (0) nu a fost semnalată nici o eroare în timpul transferului. O secvenţă de instrucţiuni PHP care poate fi folosită pentru a prelucra fişierul încărcat şi a-l muta în directorul dorit este următoarea: Cod: <?php if (is_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name')) { copy($_FILES['fisier']['tmp_name']. exprimată în bytes. În funcţie de codul de eroare generat în urma operaţiei. .$_FILES['fisier'] ['fisier'] ['error'] un cod de eroare generat în urma efectuării încărcării.$_FILES['fisier']['name']. .0 introduce constante predefinite pentru fiecare dintre aceste coduri.$_FILES['fisier'] ['size'] dimensiunea fişierului."/directorul/dorit"). } ?> O variantă alternativă ar fi: Cod: <?php move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name']. } else { echo "Eroare de transfer ".

PDF. Pentru aceasta.UPLOAD_ERR_PARTIAL (3) fişierul a fost încărcat doar parţial. putem copia secvenţele dintr-un fişier în altul. mai multe pagini web pe care le creăm trebuie să conţină secvenţe identice. respectiv $_FILES['fisiere']['size'][1]. Includerea fişierelor Deseori. . În acest caz.UPLOAD_ERR_NO_FILE (4) nu a fost încărcat nici un fişier. în cazul în care secvenţele sunt lungi sau sunt folosite în foarte multe pagini. $_FILES['fisiere']['name'][0] va avea valoarea POZA1. Sintaxa acestei directive este include(fisier). duce la un consum mărit de spaţiu pe server şi. Încărcarea mai multor fişiere Există posibilitatea de a încărca mai multe fişiere dacă sunt folosite nume diferite pentru marcajul <input> utilizat pentru afişarea casetei de text şi a butonului folosite pentru alegerea fişierului.PDF. Pentru a accesa un astfel de fişier. din punct de vedere logic.INI). poate fi utilizată directiva include(). Evident.TXT cu următorul conţinut: Cod: . Practic. Să presupunem că avem un fişier numit HELLO.UPLOAD_ERR_FORM_SIZE (2) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă indicată de directiva MAX_FILE_SIZE care este specificată în formular. . tot conţinutul fişierului inclus este inserat în poziţia în care apare directiva. este posibil ca fişierele încărcate să fie organizate automat într-un vector.GIF şi DOC1. Un exemplu este prezentat în continuare: Cod: <?php <form action="upload. pe lângă faptul că este incomodă. dar această varianta. . problema este destul de importantă.GIF. la numele folosite trebuie adaugate caracterele ' [ ] '. Interpretorul PHP permite păstrarea secvenţelor comune în fişiere separate şi accesarea acestora din cadrul altor documente PHP...UPLOAD_ERR_INI (1) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă permisă (această valoare este specificată în momentul configurării server-ului şi poate fi schimbată modificând fişierul PHP.php" method="post" enctype="multipart/form-data"> Alegeti fisierele:<br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input type="submit" value="Trimite fisierele"> </form> ?> Să presupunem că am ales să încărcăm fişierele POZA1. în timp ce $_FILES['fisiere'] ['name'][1] va avea valoarea DOC1. De asemenea. această valoare este specificată prin intermediul unui câmp ascuns al cărui text este MAX_FILE_SIZE. Dimensiunile celor două fişiere pot fi determinate folosind valorile $_FILES['fisiere']['size'][0].

?> În continuare aveţi un model în care puteţi vedea cum poate fi inclus acest fişier într-un document php. domeniul de vizibilitate al variabilelor folosite în fişierul inclus este acelaşi cu domeniul pe care l-ar fi avut dacă ar fi apărut în cadrul funcţiei. atunci acesta nu ar fi interpretat ca fiind cod php. Aşadar. Aceasta se datorează faptului că în momentul includerii unui fişier se iese din modul PHP şi tot textul este interpretat ca fiind cod HTML.TXT"). ?> </body> </html> Includerea în cadrul funcţiilor Dacă directiva de includere apare în cadrul unei funcţii. ci ca fişier html. atunci se consideră că toate instrucţiunile din cadrul fişierului inclus fac parte din corpul funcţiei. Pentru a .<?php echo "Pagina de test". Dacă fişierul HELLO. În concluzie.. ?> </body> </html> Pentru ca fişierul inclus să fie interpretat. prezenţa construcţiei <?php. folosirea celor două fişiere este echivalentă cu utilizarea următorului fişier: Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php echo "Pagina de test".. ?> este necesară pentru ca textul să fie interpretat corect. Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php include("HELLO..TXT ar conţine doar secvenţa echo "Pagina de test". Aşadar. După interpretarea textului din fişierul inclus se intră din nou în modul PHP. acesta trebuie obligatoriu să indice faptul că secvenţele de text din cadrul său reprezintă instrucţiuni php.

ilustra acest aspect vom considera un fişier var.txt care conţine secvenţa:
Cod:

<?php $culoare = "verde"; $fruct = 'mar'; ?>

şi următorul document PHP:

Cod:

<?php function fructe() { global $culoare; include('var.txt'); echo "un $fruct $culoare<br>"; } fructe(); echo "un $fruct $culoare<br>; ?>

Rezultatul va fi: un mar verde un verde După cum se poate vedea, variabilele definite în cadrul fişierului inclus au domeniul de vizibilitate corespunzător funcţiei fructe(). Din aceste motive valoarea variabilei $fruct nu este disponibilă în afara funcţiei. Valoarea variabilei $culoare este disponibilă şi în afara funcţiei, deoarece a fost declarată ca fiind o variabilă globala. Aşadar, instrucţiunea echo din cadrul funcţiei duce la afişarea mesajului un mar verde, deoarece ambele valori ale variabilelor sunt disponibile, iar instrucţiunea din afara funcţiei duce la afişarea mesajului un verde, deoarece, în afara funcţiei, variabila $fruct nu a fost definită anterior şi este automat iniţializata cu şirul vid. Includeri prin HTTP După cum aţi observat, directiva include are ca parametru un şir de caractere care conţine numele fişierului care va fi inclus. Acesta

poate fi orice URL valid, aşadar este posibilă includerea unui fişier aflat pe un alt server. Un exemplu ar putea fi include("http://www.site-ul.meu/pagina.mea");. O astfel de directivă funcţioneaza doar dacă se foloşeste PHP 4.3.0 sau o versiune ulterioară. Includerea unui fişier o singură dată Uneori, mai ales în situaţiile în care se folosesc variabile pentru numele fişierelor incluse, este posibil ca anumite fişiere să fie incluse de mai multe ori. De obicei, fişierele incluse conţin definiţii ale unor funcţii sau clase, motiv pentru care este de dorit ca un astfel de fişier să nu fie inclus de mai multe ori. Pentru ca un fişier să fie inclus o singură dată, se utilizează o directiva alternativă numită include_once. După cum rezultă din denumire, un fişier va fi inclus o singură data. Cu alte cuvinte, în momentul în care se cere includerea unui fişier, se verifică dacă acesta a fost deja inclus şi în această situaţie directiva nu are nici un efect (fişierul nu este inclus încă o dată). Alternative: Pe lângă directivele includeşi include_once există două alte directive a căror utilizare are un efect aproape echivalent. Acestea sunt require (echivalentă cu include) şi require_once (echivalentă cu include_once). Singura diferenţa dintre include şi require (respectiv dintre include_onceşi require_once) este dată de modul în care este tratată situaţia în care fişierul care se doreşte a fi inclus nu există sau nu este disponibil. În cazul directivelor include şi include_once este generat un avertisment şi execuţia script-ului continuă fără ca fişierul să fie inclus. Practic, din punct de vedere logic, este ignorată directiva. În cazul directivelor require şi require_once este generată o eroare fatală şi execuţia script-ului este întreruptă. Aşadar, în situaţiile în care este absolut necesară existenţa fişierului, pentru a nu apărea efecte bizare, trebuie utilizată directiva require, respectiv require_once. Starea conexiunii În PHP, conexiunea poate avea una dintre cele trei stări posibile: - NORMAL (0) starea normală de funcţionare; - ABORTED (1) utilizatorul care accesează pagina generată de script-ul aflat în execuţie s-a deconectat (de obicei prin apăsarea butonului Stop al programului de navigare); - TIMEOUT (2) a fost atinsă limita de timp impusă de PHP. Pentru fiecare dintre cele trei stări există un indicator (flag) care este setat sau nu în funcţie de starea conexiunii. În funcţie de script, este necesar sau nu ca execuţia acestuia să se incheie în momentul în care este întreruptă conexiunea. De exemplu, în cazul în care script-ul actualizează o bază de date ar fi de dorit ca execuţia să continue. În principiu, este indicat ca script-urile să îşi încheie execuţia chiar dacă datele de ieşire nu vor mai fi trimise utilizatorului. Pentru a decide dacă execuţia script-ului se va încheia în momentul întreruperii conexiunii puteţi (sau nu!) să apelaţi funcţia

ignore_user_abort(). Implicit, în momentul în care conexiunea este întreruptă, se întrerupe şi execuţia script-ului. Este posibil (chiar recomandabil!) să fie definită o funcţie care va fi executată înaintea întreruperii execuţiei script-ului. Aceasta poartă denumirea de funcţie de dezactivare (shutdown function) şi este definită la fel ca orice altă funcţie. Pentru a specifica faptul că o anumită funcţie trebuie apelată înaintea intreruperii execuţiei, aceasta trebuie înregistrată ca fiind funcţie de dezactivare. Aceasta se realizează printr-un apel al funcţiei registrer_shutdown_function(). În cadrul funcţiei se poate testa dacă execuţia a fost determinată de întreruperea conexiunii prin apelarea funcţiei connexion_aborted(). Aceasta va returna valoarea TRUE dacă a fost întreruptă conexiunea. Funcţia de dezactivare va fi apelată automat şi în cazul în care este depăşită limita de timp. În cadrul funcţiei se poate testa dacă un astfel de eveniment a avut loc prin apelarea funcţiei connection_aborted() care returnează valoarea TRUE în cazul depăşirii acestei limite. Există posibilitatea de a testa ambele indicatoare printr-un singur apel al funcţiei connection_status(). Funcţia va returna un număr întreg ai cărui biţi reprezintă indicatoarele. De exemplu, dacă sunt setate indicatoarele ABORTED şi TIMEOUT, valoarea returnată va fi 3. Trebuie remarcat faptul că este posibil ca indicatorii ABORTED şi TIMEOUT să fie ambii setaţi la un moment dat. Această situaţie poate apărea în cazul în care întreruperea conexiunii este ignorată. PHP va detecta faptul că a fost întreruptă conexiunea şi va seta indicatorul corespunzător. Totuşi, execuţia script-ului va continua şi este posibil să expire şi limita de timp, moment în care este setat şi indicatorul TIMEOUT. Implicit, limita de timp este de 30 de secunde, dar ea poate fi modificată folosind funcţia set_time_limit(). Fişiere aflate la distanţă Aşa cum am spus în secţiunea dedicată includerii fişierelor, începând cu versiunea PHP 4.3.0 este posibilă includerea de fişiere aflate pe alte servere. Evident, este posibilă utilizarea de fişiere aflate pe alte servere şi în alte scopuri. Practic, în aproape toate funcţiile care manipulează fişiere, pot fi folosite atât fişiere locale, cât şi fişiere aflate la distanţă. În continuare este prezentat modul în care pot fi citite date dintr-un fişier aflat pe server:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul r de la citire (read) $file = fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "r"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // citirea datelor din fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Pentru a scrie în fişier se poate folosi o secvenţă de tipul:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul w de la scriere (write) $file=fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "w"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // scrierea datelor in fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Puteţi folosii aceste idei pentru a creea o pagină cu acces restricţionat, şi unde să scrieţi într-un fişier pe server datele vizitatorului (cum ar fi adresa lui de ip, host, timpul cât a stat pe pagina respectivă, ce pagini a vizitat etc...).

Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor

Funcţia array_change_key_case Această funcţie realizează conversia tuturor literelor care apar în cadrul denumirilor cheilor elementelor unui tablou. Funcţia are doi parametri: un tablou asupra căruia se vor efectua modificările şi un întreg care arată dacă se vor converti toate literele mari în litere mici sau invers. Pentru acest parametru pot fi utilizate constantele predefinite CASE_UPPER (conversie la litere mari) şi CASE_LOWER (conversie la litere mici). Acest parametru poate lipsi, caz în care va avea valoarea implicită CASE_LOWER , deci va realiza conversia tuturor literelor mari în litere mici. Următorul script PHP ilustrează modul în care poate fi utilizată această funcţie.

Cod:

<?php $a = array("Pagina" => "Pagina", "de" => "de", "Php" => "Php"); echo "<TABLE cellpadding= 5> <TR><TD><B>Tabloul initial:</B><TD> <TT>"; print_r($a); echo "</TT> <TR><TD><B>Tabloul dupa conversia implicita:</B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a); print_r($b); echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mari: </B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a,CASE_UPPER);

Funcţiile array_diff şi array_diff_assoc Uneori dorim să eliminăm dintr-un tablou anumite elemente. iar valorile vor fi 2. dimensiunea unei bucăţi (numărul de elemente) şi un indicator care arată dacă se păstrează sau nu cheile elementelor (acesta poate lipsi. 2. ?> Funcţia array_count_values Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou ale cărui elemente au chei date de valorile elementelor tabloului transmis ca parametru. valorile acestora rămânând nemodificate. vectorul $rez va conţine trei elemente. În cazul funcţiei array_diff( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare. acestea vor avea cheile 1. Paginaşi mea. echo "</pre>". În cazul functiei array_diff_assoc( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare şi aceeaşi cheie. în urma execuţiei unei secvenţe de forma: $tablou = array (1. print_r(array_chunk($vector. "c". echo "</TT></TABLE>". Funcţia array_chunks Această funcţie poate fi utilizată pentru a împărţi un tablou în mai multe bucăţti (chunks). funcţia are efect doar asupra cheilor elementelor. în acest caz are valoarea implicită false. echo "<p>". print_r($b). "b". Funcţia va returna un tablou al bucăţilor (un tablou de tablouri). De exemplu. În cazul în care numărul elementelor tabloului iniţial nu este multiplu al dimensiunii unei bucăţi. print_r(array_chunk($vector.CASE_LOWER). în acest scop pot fi utilizate funcţiile array_diff( ) şi array_diff_assoc( ) . "Pagina" ). "e"). În continuare este prezentat un exemplu care arată utilizarea acestei funcţii: Cod: <?php $vector = array("a". $rez = array_count_values ($tablou). 2)). deci nu se vor păstra cheile elementelor). . 2. "d".print_r($b). ?> După cum se poate vedea. echo "<pre>". Ea are trei parametri. Acestea au ca parametri mai multe tablouri şi returnează un tablou care conţine toate elementele din tabloul reprezentat de primul parametru care nu apar în nici unul dintre tablourile corespunzatoare celui de-al doilea parametru. Pentru fiecare valoare se va genera un singur element (chiar dacă valoarea apare de mai multe ori). "Pagina" . atunci ultima bucată va fi mai "scurtă" . echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mici: </B><TD><TT>". $b = array_change_key_case($a. "mea" . 1. şi anume: vectorul care urmează a fi împărţit. iar valoarea elementului respectiv este dată de numărul apariţiilor. TRUE)). respectiv 1.

9 si 10).Funcţia array_fill Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa cu o anumită valoare elementele unui tablou. 6. în caz contrar. ?> Funcţia array_flip Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou în care a fost realizată o interschimbare a cheilor elementelor cu valorile. echo "</pre>". Cu alte cuvinte. "7"). Funcţia array_filter( ) returnează vectorul obţinut după eliminarea elementelor. print_r(array_filter($vector. "5". iar cel de-al treilea indică valoarea cu care se completează elementele. 7. "C" => "php"). elementul este păstrat. pentru fiecare element va fi creat un element a cărui cheie va fi vaIoarea elementului în tabloul iniţial şi a cărui valoare va fi cheia elementului din tabloul iniţial. "4". } function par($var) { return 1 . echo "<p>". Funcţia array_filter( ) are ca parametri un tablou şi identificatorul funcţiei care este utilizată pentru filtrare. în urma conversiei la tipul boolean). acesta este eliminat. par)). De exemplu. în urma executării apelului $b = array_flip($tablou) tabloul $b va avea forma . } $vector = array("2". Această funcţie trebuie să fie definită şi va fi apelată pentru fiecare element al vectorului. "B" => "de" . 6. al doilea reprezintă numărul elementelor completate. Funcţia are trei parametri: primul reprezintă indicele la care începe completarea.$var % 2. echo "<pre>". În cazul în care funcţia returnează valoarea true (eventual. Funcţia array_filter Această funcţie realizează o filtrare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. 'Pagina mea! ' ). impar)). Cod: <?php function impar($var) { return $var % 2. pentru tabloul definit prin $tablou = array("A" => "Pagina" . print_r(array_filter($vector. De exemplu. vom avea un tablou cu sase elemente (cheile acestora sunt 5. în urma executării instrucţiunii $a = array_fill(5. valorile tuturor acestora fiind Pagina mea! . 8. În continuare este prezentat un exemplu în care se utilizează această funcţie pentru a filtra elementele unui vector în funcţie de paritatea acestora.

Singura diferenţă este dată de faptul că tabloul rezultat va conţine toate elementele care se află în fiecare dintre tablourile transmise ca parametri (pentru funcţia array_diff( ) elementele trebuie să aibă aceeaşi valoare. în cazul în care se foloseste un parametru suplimentar. În acest caz. dacă vectorul conţine un element cu cheia respectivă. aşa cum sugerează şi numele. Funcţiile array_intersect şi array_intersect_assoc Aceste funcţii au un comportament similar funcţiilor array_diff( ). numărul argumentelor funcţiei utilizate trebuie să fie egal cu numărul tablourilor transmise şi se recomandă ca tablourile să aibă acelaşi număr de elemente. Funcţia returnează o valoare logică.array("Pagina" => "A" . vor fi eliminate toate aceste elemente. vectorul $b va avea cinci elemente ale căror valori vor fi 1. ?> În urma executării secvenţei. 27. $a). vectorul rezultat va conţine doar cheile elementelor care au valoarea egală cu cea indicată de acest parametru. 2. În caz contrar. 4. 8. Există posibilitatea de a transmite mai multe tablouri ca parametri. Pentru aceasta vom utiliza valoarea null pentru funcţia transmisă ca parametru. Pentru funcţia array_keys( ). în timp ce pentru funcţia array_diff_assoc( ) ele trebuie să aibă aceeaşi cheie şi aceeaşi valoare). transmis ca parametru. tablourile mai "scurte" vor fi completate cu elemente nule. 64 şi 125. $b = array_map("cub". datorită faptului că elementele unui vector trebuie să aibă chei distincte. respectiv array_diff_assoc( ). 5). iar pentru parametrul care reprezintă cheia poate fi folosită orice valoare care poate fi cheie într-un vector. Funcţia array_keys şi array_values Aceste funcţii returnează un vector care conţine ca valori toate cheile (respectiv toate valorile) elementelor unui tablou transmis ca parametru. "de" => "B" . Funcţia array_map Această funcţie realizează o transformare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. cu excepţia ultimului. Funcţia este transmisă ca parametru şi este aplicată tuturor elementelor unui vector care este. Un artificiu interesant permite crearea unor vectori de vectori folosind funcţia array_map( ). şi el. Funcţia array_key_exists Această funcţie are doi parametri (o cheie şi un vector) şi verifică. 3. Iată un exemplu: Cod: <?php function cub($n) { return $n * $n * $n. "php" => "C") În cazul în care în vectorul transmis ca parametru există mai multe elemente care au aceeaşi valoare. Vom prezenta în continuare un exemplu: . } $a = array(l.

În cazul în care tablourile conţin elemente care sunt tablouri. În cazul în care cheia identică este reprezentată de un număr. $d = array_map(null. "doi". "deux". ?> "trei"). Vectorul $d va avea urmatoarea structura: Citat: Array ( [0] => ( [0] [1] [2] ) [1] => ( [0] [2] [3] ) [2] => ( [0] [1] [2] ) ) Array => unu => one => un Array => doi => two => deux Array => trei => three => trois Funcţiile array_merge şi array_merge_recursive Aceste funcţii realizează o "interclasare" a două sau mai multe tablouri prin adăugarea elementelor unui vector la sfârşitul tabloului anterior. atunci funcţia este array_merge_recursive( ) şi are ca efect şi interclasarea acestor tablouri (care sunt elemente ale altor tablouri) şi procedeul continua recursiv. . "two". În cele ce urmeaza vom prezenta un exemplu care ilustrează diferenţele dintre cele două funcţii. În cazul în care există elemente cu aceeaşi cheie (reprezentată de un şir de caractere) în tabloul rezultat va apărea un singur element cu cheia respectivă. "three"). $c = array("un". Cod: <?php $v1 = array( "culoare" => array( "preferata" => "rosu"). şi anume primul întâlnit în timpul interclasării. $b. $c). "trois").Cod: <?php $a = array("unu". dar valoarea corespunzătoare unei chei care apare deja în tablou va avea cheia reprezentată de cel mai mic număr mai mare decât cheia iniţială care nu apare înca în tabloul rezultat. $b = array("one". $a. în tabloul rezultat vor apărea ambele valori.

În urma unui apel de forma: array_multisort($v[0]. 1). 100. 100. În urma execuţiei apelului array_multisort($v1. "a". 1.SORT_DESC: sortare în ordine descrescătoare. "albastru")). 100. "a"). print_r(array_merge($v1. În cazul în care indicatorii lipsesc.SORT_ASC: sortare în ordine crescătoare. Exista două categorii de indicatori de sortare: . SORT_ASC.3. nu este permisă specificarea pentru un tablou a indicatorilor SORT_NUMERIC şi SORT_STRING). SORT_NUMERIC: elementele sunt comparate după ce sunt convertite la valori numerice. $v2)).11)). $v2)). vectorul $v1 va conţine elementele "10". SORT_STRING. Nu este obligatorie specificarea ambelor tipuri de indicatori pentru fiecare tablou. iar următoarele pot fi tablouri şi indicatori de sortare. Fiecare indicator de sortare descrie caracteristici ale sortării pentru cel mai apropiat tablou aflat înaintea indicatorului în lista de parametri. Să considerăm doi vectori definiţi astfel: $v1 = array("10". "2" şi 3. Se observă că elementele din al doilea vector corespunzătoare elementelor cu valori egale din primul vector (3 şi "2" corespund celor două elemente cu valoarea 100 din primul vector) au fost şi ele sortate. print_r(array_merge_recursive($v1. ?> Funcţia array_multisort Această funcţie poate fi utilizată pentru a sorta mai multe tablouri sau un tablou multidimensional. Vom prezenta acum un exemplu în care vom sorta un tablou bidimensional definit prin: $v = array(array("10". "a").indicatori de ordine: . Tablourile transmise ca parametri sunt considerate a fi coloane într-o matrice care trebuie sortată pe linii. Primul tablou reprezintă criteriul de baza. . . "culoare" => array( "preferata" => "verde". Primul parametru al funcţiei trebuie să fie un tablou. 3. indicatori de tip: SORT_REGULAR: elementele sunt comparate fără a efectua conversii. Funcţia returnează o valoare logică ce indică dacă operaţia de sortare sa încheiat cu succes. echo "<PRE>". 100 şi 100. Pentru valori egale în primul tablou se ia în considerare al doilea criteriu (reprezentat de al doilea tablou). Pentru un tablou nu pot fi specificaţi doi indicatori care fac parte din aceeaşi categorie (de exemplu. $v2). în timp ce vectorul $v2 va conţine elementele 1. SORT_STRING: elementele sunt comparate după ce sunt convertite în şiruri de caractere. array(1. 100. SORT_NUMERIC. sunt utilizate valorile implicite SORT_ASC şi SORT_REGULAR. "2". echo "<br>". $v2 = array( 10. $v2 = array(1. Pentru valori egale în primele două tablouri se ia în considerare al treilea criteriu şi aşa mai departe.(5)). echo "</PRE>". SORT_DESC). $v[l]."2".

3. 3. 2 . 6. tabloul va fi completat la dreapta. iar dacă aceasta este negativă. În cazul în care vectorul transmis ca parametru este vid. 4. În caz contrar. Funcţia array_push( ) va returna întotdeauna noua dimensiune a vectorului. Să considerăm ca vectorul $v este vid. 0. 5) : (2. 5. 5 . -1) : (2. caz în care are valoarea implicită 1. 4. -1. elementele de pe a doua au fost sortate descrescător ca valori numerice). În cazul în care se alege un singur element. 2 şi 3. Funcţiile array_shift şi array_unshift Perechile funcţiilor array_pop( ) şi array_push( ) sunt array_shift( ) şi array_unshift( ). [nu este adăugat nici un element] Funcţiile array_pop şi array_push Aceste funcţii permit utilizarea tablourilor similar stivelor. Funcţia returnează tabloul obţinut după completare. Tabloul va fi completat astfel încât dimensiunea sa să fie egală cu valoarea absolută a celui deal doilea parametru. 5. Să considerăm vectorul definit prin: $v = array(2 . Funcţia array_pop( ) este utilizată pentru a elimina un element al tabloului (ultimul). Acest al doilea parametru poate lipsi. Funcţia array_pad Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa un tablou cu o valoare dată. În cazul în care valoarea acestui parametru este pozitivă. funcţia va returna un tablou care va conţine cheile elementelor alese. În continuare vom prezenta câteva apeluri ale funcţiei şi vectorii returnaţi de aceasta: $r = array_pad($v2. dimensiunea pe care trebuie să o aibă tabloul completat şi valoarea cu care este completat tabloul. -1). tabloul va fi completat la stânga. 7. iar cea de-a doua va conţine elementele 1. funcţia va returna cheia acestuia. 1 . Dacă valoarea absolută a acestui parametru este mai mică sau egală cu dimensiunea tabloului transmis ca parametru. $r = array_pad($v2. În urma execuţiei apelului array_push( $v . 2. În continuare este un exemplu care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii. Funcţia array_rand Această funcţie permite alegerea aleatoare a unui număr de elemente dintr-un vector. 4. un apel de forma array_pop($v) va returna valoarea 3. 4 . funcţia array_pop( ) returnează valoarea null. În acest moment. Cod: <?php $v = array(2. -7. iar vectorul $v va conţine elementele 1 şi 2. iar funcţia array_push( ) pentru a adăuga în tablou unul sau mai multe elemente. 4. 5. 0) : (0. astfel încât să aibă o dimensiune specificată. 7). "2" şi 1 (pentru valori egale în prima linie.prima linie a tabloului va conţine elementele "10". 7). 7). . 0. 5. Funcţia are trei parametri: tabloul care trebuie completat. Funcţia are ca parametri un vector şi o valoare numerică ce indică numărul elementelor care vor fi alese. Executarea acestor funcţii va duce la modificarea cheilor întregi astfel încât acestea să înceapă de la 0. $r = array_pad($v2. 100 şi "a" (au fost sortate crescător ca şiruri de caractere). Acestea pot fi utilizate pentru a insera sau elimina elemente la începutul unui tablou. atunci nu sunt adăugate elemente. 7). 100. 3) acesta va conţine elementele 1.

2004)). array("martie". atunci se păstrează corespondenţa dintre chei şi valori. $x = array( ). Cele două elemente sunt eliminate şi în tablou este inserat pe prima poziţie rezultatul apelului funcţiei. Funcţia returnează tabloul obţinut după inversare. echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. rezultatul apelului va fi această valoare iniţială. $d = array_reduce($x. Funcţia array_reverse Această funcţie inversează ordinea elementelor unui vector transmis ca parametru. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>. În cazul în care este prezent un al doilea parametru şi valoarea acestuia este TRUE (eventual după o conversie).<BR><BR>". "P". $c şi $d vor fi 18 (2+4+5+7). respectiv 1 (datorita faptului ca vectorul $x este vid). } function P($v. "S") . Valorile acestor elemente sunt <B>". Să considerăm tabloul definit astfel: $v = array("Pagina". valorile variabilelor $b. 10) ."</B>. ."</B>. echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>. $a = array_rand($v. echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. 4."</B> si <B>". l) .$a = array_rand($v). "programare". Procedeul continuă până în momentul în care vectorul conţine o singură valoare care este returnată. $c = array_reduce($a. $v[$a[1]].$v[$a[1]]. 2). "S". $a = array_rand($v). $w) { return $v + $w. Să considerăm funcţiile definite astfel: function S($v.<BR><BR>".<BR><BR>". 5. 2). funcţia transmisă ca parametru este apelată pentru primele două elemente ale tabloului. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>. Valorile acestor elemente sunt <B>".$v[$a[0]]. 7). $a = array_rand($v. $w) { return $v + $w. } În urma executării instrucţiunilor: $a = array(2. 2800 (10*2*4*5*7). $b = array_reduce($a. echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>."</B> si <B>" . ?> Funcţia array_reduce Această funcţie aplică o altă funcţie transmisă ca parametru asupra elementelor unui tablou până în momentul în care tabloul este redus la o singură valoare. Mai exact. În cazul în care tabloul este vid.". Exista şi posibilitatea de a transmite o valoare iniţială pentru efectuarea operaţiilor.$v[$a[0]]. În acest caz funcţia transmisă ca parametru va fi apelată pentru valoarea iniţială şi primul element al tabloului. "de".

"c". până la sfârşitul tabloului.În urma apelurilor $a = array_reverse($v) şi $b = array_reverse($v. atunci valoarea sa absolută va indica poziţia faţă de sfârşitul vectorului la care se va "opri" preluarea elementelor. Pentru o valoare negativă. poziţia de început este determinată relativ faţă de începutul tabloului. echo "<TT>Vectorul initial:". foreach($v as $val) { echo "$val<BR>". Acest parametru poate lipsi. DisplayArray($v). În continuare este prezentat modul în care poate fi utilizată această funcţie pentru a prelua porţiuni ale unui vector. "b". În caz contrar funcţia returnează valoarea FALSE. iar al doilea este vectorul în care este căutata valoarea respectivă. Primul parametru reprezintă tabloul. Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". ea va indica numărul elementelor preluate. iar al treilea indica numărul elementelor preluate. . poziţia este determinată relativ faţă de sfârşitul tabloului. Primul parametru al funcţiei este valoarea căutată. Această funcţie ignoră cheile elementelor şi ia în considerare pozitiile "reale" ale elementelor în tablou. "e"). } $v = array("a". "d". } echo "</B><BR>". Funcţia va returna un tablou care va conţine elementele preluate. TRUE) tablourile $a şi $b vor avea forma prezentată mai jos: Array ( [0] => ( [0] => [1] => ) [1] => [2] => [3] => ) Array ( [3] => ( [0] => [1] => ) [2] => [1] => [0] => ) Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $a Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $b Funcţia array_search Această funcţie verifică dacă un vector conţine un element care are o anumită valoare şi. returnează cheia acestuia. dacă un astfel de element există. Funcţia array_slice Această funcţie poate fi utilizată pentru a prelua o porţiune a unui tablou. În cazul în care acesta există şi are valoarea TRUE. al doilea reprezintă poziţia la care începe porţiunea preluată. Funcţia permite folosirea unui al treilea parametru care este opţional. atunci în timpul căutării se verifică şi egalitatea tipurilor. În cazul în care valoarea celui de-al treilea parametru este pozitivă. Dacă ea este negativă. caz în care sunt preluate toate elementele. În cazul în care valoarea celui de-al doilea parametru este pozitivă.

rsort( ) . .2 . .-2. Apoi.natsort( ) . DisplayArray(array_slice($v.3 . Funcţia array_sum Această funcţie calculează suma elementelor unui tablou."\n". echo "array_slice(\$v.sort( ) .sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia. DisplayArray(array_slice($v. se va afisa: sum(a) = 20 sum(b) = 6. echo "suma(a) = ".0.0. diferenţa constând în faptul că porţiunea preluată este eliminată din tablou şi înlocuită cu elementele unui al patrulea parametru care reprezintă un vector.-2.-1)). în urma executării secvenţei: $a = array(2.arsort( ) . Acestea sunt (în ordine alfabetică): .ksort( ) .sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia. .-1):". Funcţii de sortare Interpretorul PHP pune la dispozitie o mulţime de funcţii care pot fi utilizate pentru a sorta elementele unui tablou.asort( ) . Pentru valorile nenumerice se încearcă efectuarea unei conversii la numere întregi sau reale şi în cazul în care valorile pot fi convertite (rezultatul conversiei nu este 0) ele sunt luate în considerare în momentul calculării sumei.4).3):".natcasesort( ) . pentru fiecare valoare care apare de mai multe ori. .1)). va păstra prima cheie întâlnită în şirul sortat.krsort( ) .sortează un tablou în ordine descrescătoare şi păstrează asocierile dintre indici. 6. 4.2)). .sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia. "b" => 2. În funcţie de tipul elementelor. .3)).array_sum($a).9 Funcţia array_unique Această funcţie elimină dintr-un vector toate valorile care apar de două sau mai multe ori şi returnează vectorul obţinut în urma eliminării.sortează un tablou folosind o "ordine naturală" fără a face distincţie între literele mari şi literele mici. DisplayArray(array_slice($v.echo "array_slice(\$v. De exemplu. echo "sum (b) = ". $b = array("a" => 1. ?> Funcţia array_splice Efectul acestei funcţii este similar efectului funcţiei array_slice( ). . echo "array_slice(\$v. funcţia le sortează mai întâi considerandu-le şiruri de caractere.array_sum($b).2):".2.sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia. 8). Pentru a elimina elementele.1):". echo "array_slice(\$v.sortează un tablou folosind o "ordine naturală" făcând distincţie între literele mari şi literele mici."\n".sortează un tablou în ordine crescătoare şi păstrează asocierile dintre indici. echo "</TT>".2. "c" => 3. rezultatul va fi un număr întreg sau un număr real. . DisplayArray(array_slice($v.

uasort( ) .EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja.returnează valoarea elementului curent al tabloului (are acelaşi efect ca şi funcţia current( ) ). iar dacă tablourile conţin elemente care. parametrul poate să nu fie un vector.deplasează referinţa la următorul element al tabloului. valoarea curenta va fi suprascrisă. krsort( ). De exemplu.GIF. Teoretic.deplasează referinţa la ultimul element al tabloului. Nu există nici o diferenţă între aceste funcţii. ksort( ). atunci procedeul se aplică recursiv şi asupra acestora. . valoarea curenta nu va fi modificată. un algoritm "clasic" (bazat pe ordinea lexicografică) ar stabili ordinea: IMG1. .GIF şi IMG12. .GIF. .each( ) .EXTR_PREFIX_SAME: dacă variabila există deja.sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator. Acestea sunt (în ordine alfabetică): .key( ) . iar valorile elementelor vor deveni valorile variabilelor respective. uksort( ) şi usort( ) reprezintă identificatorul funcţiei care va fi folosită pentru comparare. IMG12 . Funcţii pentru elementul curent Fiecărui vector îi este asociată o referinţă care indică elementul curent. Aceste situaţii sunt tratate în funcţie de valoarea unui al doilea parametru care reprezintă un indicator şi este opţional. IMG2. Valoarea implicită a acestuia este SORT_REGULAR. dar în acest caz se va returna valoarea 1 (doar tablourile pot conţine mai multe elemente). dar algoritmul care foloseste ordinea naturala nu ar efectua nici o modificare. IMG10 . asort( ). . Cheile elementelor vor deveni identificatori de variabile. Functiile arsort( ). . Toate funcţiile necesită un parametru care reprezintă vectorul care trebuie sortat.returnează cheia şi valoarea elementului curent şi deplasează referinţa la elementul următor. .current( ) . funcţia returnează un tablou cu patru elemente: două dintre ele au cheile 0şi key şi conţin cheia elementului. Funcţia compact Această funcţie are ca argumente un număr variabil de şiruri de caractere sau tablouri.GIF. iar valorile elementelor corespunzătoare vor fi valorile variabilelor).deplasează referinţa la primul element al tabloului.GIF şi IMG2 . la randul lor.. Funcţia verifică dacă cheile reprezintă identificatori valizi ai variabilelor sau dacă se încearcă crearea unei variabile care exista deja. rsort( ) şi sort( ) permit utilizarea unui al doilea parametru (opţional) care este un indicator de tip. Valorile posibile pentru acest parametru sunt următoarele: .GIF.uksort( ) . celelalte două au cheile 1şi value şi conţin valoarea elementului. Funcţia extract Această funcţie este utilizată pentru a crea variabile pe baza valorilor elementelor unui vector.pos( ) . În cazul tablourilor.returnează cheia elementului curent al tabloului. . Funcţiile natsort( ) şi natcasesort( ) nu permit utilizarea unui alt parametru şi stabilesc ordinea aşa cum ar face o fiinţă umană (ordine naturală). GIF. .returnează valoarea elementului curent al tabloului. Există mai multe funcţii care pot utiliza această referinţă. Ea creează un tablou în care va insera toate şirurile care reprezintă o variabilă (aceste şiruri vor fi chei.reset( ) .end( ) .next( ) .GIF.EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja.prev( ) . denumirea noii variabile va fi prefixată cu . vor fi luate în considerare toate elementele care sunt şiruri de caractere. pentru şirurile de caractere IMG1.sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator şi păstrează asocierile dintre indici. Funcţiile count şi sizeof Aceaste funcţii returnează numarul elementelor unui vector transmis ca parametru. .usort( ) . Al doilea parametru al funcţiilor uasort( ). IMG10. . sunt tablouri.sortează un tablou în funcţie de cheile acestuia folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator.deplasează referinţa la elementul anterior al tabloului.

EXTR_REFS : variabilele create reprezintă referinţe. DisplayArray (range('k'. DisplayArray (range('a'.10)). se creează o nouă variabilă prefixată.0 exista şi posibilitatea de a crea şiruri în care diferenţa dintre doua elemente să fie diferită de 1. dacă nu există o astfel de variabilă. aşadar. caz în care are valoarea implicită EXTR_OVERWRITE. .EXTR_PREFIX_ALL : denumirile tuturor variabilelor vor fi prefixate. echo "</TT>". foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>". denumirea cheii va fi prefixată. DisplayArray (range(1. Funcţia range Această funcţie returnează un vector care conţine toate valorile cuprinse între două limite date (st şi dr).4. acest indicator poate fi utilizat împreuna cu oricare dintre celelalte cu ajutorul unei disjunctii logice. Funcţia in_array Această funcţie este similară funcţiei array_search( ). st + 2 etc. DisplayArray (range(10. singura diferenţă fiind faptul că.EXTR_PREFIX_INVALID : în cazul în care o cheie nu reprezintă un identificator de variabilă validă. Începând cu versiunea PHP 4. dar modifică ordinea elementelor tabloului.2 etc. Primul element al vectorului va avea valoarea st. } echo "<TT>". iar următoarele vor avea valorile st + 1. st .1)).un prefix transmis ca al treilea parametru al funcţiei. prin intermediul lor pot fi modificate şi elementele vectorului. ?> Funcţia shuffle Această funcţie poate fi utilizată pentru a "amesteca" elementele unui tablou. . 'k')). . Al doilea parametru poate lipsi. . ci sunt doar suprascrise valorile variabilelor care există deja. nu este creată o variabilă nouă. în cazul în care căutarea se încheie cu succes. În cele ce urmeaza este prezentat un document PHP care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii.EXTR_IF_EXISTS : nu sunt create variabile noi. dacă st < dr. nu este returnată cheia elementului găsit. Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". dacă st > dr. . } echo "</B><BR>". Cel de-al treilea parametru al funcţiei trebuie să apară doar dacă valoarea celui de-al doilea este unul din indicatorii ai cărui identificator conţine secvenţa PREFIX. Ea nu returnează nici o valoare.1. 'a')).EXTR_PREFIX_IF_EXISTS : în cazul în care cheia reprezintă denumirea unei variabile. . respectiv st . ci valoarea TRUE.

bineînţeles cu exemplele aferente. deoarece modelul folosit de PHP pentru lucrul cu fişiere şi directoare este bazat pe UNIX. } echo "<TT>Sirul initial:<BR>&nbsp. Fişierele primesc nume pentru a se putea face cu uşurinţă referire la acestea. Acest fapt este valabil chiar dacă foloşiţi PHP sub Microsoft Windows. problema era diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Voi începe în acest articol să va prezint sistemul de fişiere UNIX (asemănător cu LINUX)..". DisplayArray($a). trebuie să folosiţi minuscule. caractere de subliniere şi cratime în numele fişierelor. să încep: Sistemul de fişiere UNIX Pentru a înţelege cum trebuie utilizat limbajul PHP pentru a lucra cu fişiere şi cataloage.". ca atare. 10). DisplayArray($a). emiteţi comanda: . } echo "</B><BR>". Totuşi pentru compatibilitate nu vă recomand să creaţi fişiere cu nume mai lungi de 255 de caractere şi să nu conţină caractere speciale sau diacritice. trebuie să înţelegeti sistemul de fişiere UNIX. În articolele viitoare voi continua cu descrierea funcţiilor php de prelucrare a fişierelor şi a directoarelor. Un nume de fişier UNIX poate avea o lungime aproape nelimitată şi poate include aproape orice caracter. cifre. Vizualizarea informaţiilor despre fişiere Pentru a vizualiza informaţii care descriu un fisier. numele fişierelor trebuie să înceapă cu o minusculă sau cu o cifră. CD-ROM sau alt mediu de stocare. proprietăţile şi privilegiile ce se pot acorda fişierelor sau directoarelor continuând apoi cu exemplificări. Deoarece va fi un articol destul de lung. îl voi împarţi în mai multe subcapitole pentru a putea înţelege mai bine ideile prezentate. Pentru a evita problemele. ?> Lucrul cu fişiere şi directoare Încerc în continuare să vă prezint lucrul cu fişiere şi directoare (foldere) prin intermediul scripturilor php. foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>". Deci. de asemenea.php şi INDEX. $a = range(l. index..PHP se referă la fişiere UNIX diferite. apoi voi continua cu vizualizarea informaţiilor despre fişiere. Spre deosebire de numele de fişiere Windows. Un fişier este o serie de octeţi stocaţi pe o unitate de hard-disc. mai ales atunci când deplasaţi fişiere între UNIX şi Windows. shuffle($a). echo "</TT>". puncte. echo "Sirul amestecat:<BR>&nbsp. numele de fişiere UNIX sunt sensibile la diferenţa între majuscule şi minuscule.Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". Sunt sigur că unii dintre voi la început când puneaţi fişierele pe server vă întrebaţi de ce nu merg anumite pagini deşi link-ul era corect şi pagina era pusă pe server.

Rulaţi într-un script sub windows comanda următoare: Cod: <?php $comanda = `dir`. În general putem ignora acest câmp. cunoscut sub numele de posesor al fişierului. conţinutul fişierului poate fi executat. Prima triadă indică privilegiile acordate posesorului fişierului. sau pur şi simplu grupuri.Data modificării: data şi ora ultimei modificări a fişierului. Puteţi determina posesorul unui fişier prin emiterea comenzii ls. Fiecare caracter al unei triade de privilegii poate fi o literă sau o cratimă. . care reprezintă seturi de utilizatori.x. ?> Pentru a funcţiona această comandă trebuie introdusă în ghilimele simple ` (a nu se folosi ghilimelele ' ) Proprietatea asupra fişierelor Fiecare fişier are un cont de utilizator asociat. În Windows. . cu alte cuvinte. cu alte cuvinte. se poate scrie în fişier . fişierul poate fi citit .r. Privilegiul x este semnificativ numai pentru fişierele care includ un conţinut executabil. vor fi afişate data şi anul. Cu toate acestea. Dacă fişierul nu a suferit modificări recente. Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcătuite din câte trei caractere fiecare. Literele au următoarele semnificaţii: . echo $comanda. Datele de ieşire includ următoarele câmpuri: . Administratorii de sistem UNIX pot defini grupuri de utilizatori.Grup: Numele grupului care este posesorul fişierului .tipul fişierului şi permisiunile de acces. o comanda asemănătoare ar fi comanda dir.Numele fişierului: numele atribuit fişierului. un administrator de sistem poate atribui un fişier unui alt utilizator. iar grup este numele grupului. //pentru ghilimele folositi tasta de langa 1 // deasupra tastei tab nu caracterul asta '. persoanelor care nu sunt nici posesoare ale fişierului şi nici nu sunt membre ale grupului care care este posesorul fişierului. Privilegii de fişier Privilegiile asociate unui fişier determină operaţiile pe care utilizatorii le pot efectua cu fişierul respectiv.legături: numărul legăturilor hard asociate acestui fişier.w.Dimensiunea fişierului exprimată îin octeţi. Cea de-a treia triadă indică privilegiile acordate altor utilizatori. Posesorul unui fişier poate atribui unui fişier un nou grup posesor prin emiterea comenzii chgrp: chgrp grup nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului.ls -1 nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului. . cum . Cea de-a doua triadă indică privilegiile acordate membrilor grupului care este posesorul fişierului. prin emiterea comenzii chown (este şi comandă php). . În afară de calitatea de posesor al fişierului. Fiecare legătură hard stabileşte un nume după care este cunoscut fişierul respectiv. utilizatorul care emite comanda trebuie să fie un membru al grupului grup. trei triade. Un utilizator poate fi membru al unui număr oricât de mare de grupuri. Utilizatorul care creează un fişier devine posesorul fişierului.Utilizator: numele utilizatorului care este posesorul fişierului .

privilegiile rwxr-xr-. Argumentul operatie este unul din următoarele: . Această comandă are două forme. care indică utilizatorul posesor al fişierului . Pentru a specifica privilegiile folosind cifre în octal.u. fişierul poate fi citit . Daca o anumită literă este înlocuită de o cratimă. Argumentul utilizatori include între una şi trei dintre următoarele litere: . privilegiul r-x are valoarea 4+1 = 5. Pentru aceasta. cealaltă vă permite să le specificaţi folosind litere. formaţi un număr din trei cifre scris în octal. iată o . De exemplu. conţinutul fişierului poate fi executat Se pot specifica mai mulţi utilizatori. emiteţi comanda: chmod 744 test Majoritatea utilizatorilor găsesc mai comodă utilizarea acelei forme a comenzii chmod care le permite specificarea privilegiilor folosind litere. De exemplu. care indică utilizatori alţii decât posesorul şi membrii grupului posesor.rwx. scrie sau executa fişierul . însumaţi numerele corespunzătoare fiecărui privilegiu disponibil din cadrul triadei. dar nu pot scrie în fişier sau executa conţinutul fişierului.w. Această formă alternativă vă permite să specificaţi privilegii. alti utilizatori pot citi fişierul. fiecare specificaţie trebuie separată de următoarea cu ajutorul unei virgule.r--. privilegiul rwx are valoarea 4+2+1 = 7. avem un fişier cu privilegiile următoare: rwxr-xr-Aceste caractere au următoarea semnificaţie: . Numerele asociate privilegiilor sunt: r. membrii grupului posesor al fişierului pot citi sau executa fişierul.o. După ce aţi calculat valoarea numerică a fiecărei triade. Forma comenzii chmod care foloseste cifre în octal este următoarea: chmod mod nume_fisier unde mod este numărul din trei cifre scris în octal care indică privilegiile.sunt fişierele binare executabile sau anumite categorii de scripturi. O formă vă permite să specificaţi privilegiile folosind cifre scrise în octal. chmod utilizatori operatie privilegii Între argumentele comenzii nu sunt permise spaţii. De exemplu. precum şi să adaugaţi sau să extrageti privilegii dintr-un fişier. privilegiul asociat nu este utilizabil. dar nu pot scrie în fişier .r-x. Caracterele unei triade apar întotdeauna în secvenţa rwx. posesorul fişierului poate citi. iar nume_fisier este numele fişierului căruia urmează a i se aplica privilegiile.are valoarea 4. Posesorul unui fişier poate modifica privilegiile asociate fişierului emiţând comanda chmod. De exemplu. iar privilegiul r-. care indică pe membrii grupului posesor al fişierului . în fişier este permisă scrierea . Similar. mai multe operaţii şi mai multe grupuri. calculaţi valoarea numerică a fiecărei triade.x.corespund valorii în octal 754.r.4 w-2 x-1 De exemplu. pentru a acorda posesorului acces complet la fişierul test şi pentru a acorda altor utilizatori numai acces de citire.g.

Administratorul unui sistem este.g=r. astfel încat PHP să-l perceapă ca pe o valoare scrisă în octal. În mod normal. în general. un privilegiu special. dacă fişierul index.comandă care atribuie privilegiile rwxr--r-. singura persoană autorizată să utilizeze contul rădăcină. în general. prima cifră a argumentului mod trebuie să fie 0. pentru a crea un director denumit "test" şi pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x--x". directoarele au privilegii asociate.w şi x. literele au semnificaţii . De exemplu.php aflat cu un director mai sus îl putem accesa relativ la locaţia prezentă astfel . Funcţia va returna zero în cazul producerii unei erori. pentru a şterge directorul "home/tutoriale/teste/vechi". Fiecare director din listă este separat de directorul următor de un caracter slash orientat înainte (/).pentru fişierul test: chmod u=rwx. De exemplu.go-w test Această comandă nu modifică nici privilegiile de citire şi de scriere ale posesorului fişierului. cu toate acestea. mod) unde nume_director este calea absolută sau relativă (O cale absolută este calea care începe de la directorul rădăcină urmând structura arborescentă a directoarelor şi sub-directoarelor acestuia până se ajunge la directorul dorit. transferându-i ca argument calea sau numele directorului care urmează a fi şters. Funcţia returneaza true dacă creează directorul. invocaţi funcţia rmdir() astfel: rmdir("home/tutoriale/teste/vechi") Se pot sterge numai directoare vide. invocaţi funcţia mkdir(). De exemplu. returnează false. cunoscut sub numele de setuid. se foloseşte funcţia rmdir(). în caz contrar. Privilegii pentru directoare Ca şi fişierele.. 0751) Puteţi folosi funcţia rename() pentru a modifica numele unui director./test. iar mod atribuie privilegiile care trebuie acordate noului director. nici privilegiile de citire şi de execuţie ale celorlati utilizatori. folosite de programatorii aplicaţiilor PHP. administratorii de sistem folosesc numeroase privilegii speciale astfel că pot apărea şi alte privilegii în afară de r. invocaţi functia mkdir() astfel: mkdir("test".. cu excepţia posesorului fişierului. denumit radacina (root) sau superutilizator (superuser). Ştergerea unui director Pentru a şterge un director. respectiv adăuga privilegiile de executare la privilegiile posesorului fişierului: chmod u+x.o=r test Iată o comandă care retrage privilegiile de scriere fiecărui utilizator. modifică temporar identitatea utilizatorului deţinător al acestui privilegiu care ruleaza un fişier program. Uneori.php) sau numele directorului care urmează a fi creat. Calea relativă se referă la calea unui fişier sau director începând de la directorul curent de lucru. care are următoarea formă: mkdir(nume_director. Sistemele UNIX furnizează un cont special de utilizator.php se află în directorul /home/tutoriale/articole şi dorim să includem în el un alt fişier numit test. Asemenea privilegii speciale nu sunt. care poate obţine acces la fişiere şi le poate manipula fără nici un fel de restricţii. Crearea unui director (folder sau catalog) Pentru a crea un director. Privilegiile unui director se notează folosind aceleaşi litere care indică privilegiile fişierelor. De exemplu.

pentru a face din /teste directorul curent de lucru. De exemplu. funcţia pathinfo() vă poate fi de folos. Pentru a schimba directorul curent de lucru.r. mai puţin componenta finală a căii specificate. returnând numai componenta finală a căii specificate. implicit. poate fi utilizată astfel: $director_curent = getcwd(). dacă este dată calea "home/tutoriale/teste/test. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine sunt accesibile.php". returnează false. Iată un exemplu care prezintă modul de utilizare a funcţiei pathinfo(): . De exemplu. funcţia va returna "test. Funcţia nu necesită argumente şi. cu alte cuvinte. precum şi extensia fişierului (dacă există) asociată rezultatului invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă.php". invocaţi funcţia chdir().oarecum diferite atunci când se aplică asupra directoarelor: . sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi create în catalog şi apoi şterse de acolo. Funcţia are următoarea formă: dirname(cale) Funcţia basename() execută operaţia complementară. . cu alte cuvinte. Puteţi vedea privilegiile de director utilizând funcţia fileperms(). funcţia va returna "home/tutoriale/teste". În cazul în care componenta finală este un fişier. Obţinerea şi modificarea directorului de lucru Functia getcwd() returnează un şir care conţine directorul curent de lucru. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi afişate . rezultatul invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă. funcţia vă ajută să izolaţi numele fişierului de restul căii.") } Manipularea căilor de acces Funcţia dirname() preia calea de acces la un fişier şi returnează toată calea. în caz contrar. folosind ca argument un fişier sau un director. Funcţia are următoarea formă: basename(cale) Dacă doriţi să executaţi mai multe operaţii cu o cale. dacă se dă calea "home/tutoriale/teste/test. De exemplu.x. Această funcţie returnează un tablou asociativ care include trei elemente: rezultatul invocării funcţiei dirname() având ca argument calea respectivă. directorul se poate folosi. invocaţi funcţia chdir() după cum urmează: $schimba_dir = chdir("/teste").w. directorul poate fi citit. care are următoarea formă: chdir(nume_director) unde nume_director este calea sau numele directorului de lucru dorit. Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte. directorul poate fi scris. Vizualizarea şi modificarea privilegiilor de director Puteţi invoca funcţia chmod(). cu alte cuvinte.php". if (!$schimba_dir) { die("<br>A aparut o eroare la schimbarea directorului curent de lucru.

closedir(). } closedir($director). care citeste o intrare dintr-un director . eliberând resursele alocate de funcţia opendir() Rezultatul apelării funcţiei readdir() este un şir care conţine numele următorului fişier sau subdirector al directorului deschis.05 Citirea conţinutului unui director PHP furnizează trei funcţii care vă permit să citiţi conţinutul unui director. Aceste funcţii sunt: .Cod: <?php $info = pathinfo("/home/tutoriale/teste/test. } $citire = readdir($director). ca şi cum directorul ar fi un fişier.opendir(). care permite citirea unui director .04pl1 işi încheie execuţia dacă invocaţi funcţia pathinfo() pe o cale din care lipseste extensia fişierului.readdir().php extension => php Versiunea PHP 4. Exemplu: Cod: <?php $director = opendir("/home/tutoriale/teste"). Se pare că acest defect de program a fost remediat în versiunea PHP 4. care închide directorul. $citire = readdir($director). Funcţia returnează false atunci când au fost citite toate intrările din catalog. ?> Acest exemplu afişează conţinutul directorului "/home/tutoriale/teste" (atât sub-directoarele cât şi fişierele) Obţinerea atributelor unui fişier . while ($citire) { echo "<br>$citire". if (!$director) { die("A aparut o eroare la deschiderea directorului"). } ?> Datele de ieşire ale exemplului vor fi: Citat: dirname => /home/tutoriale/teste basename => test. foreach ($info as $nume=>$valoare) { echo "<br>$nume => $valoare".php").

Tabelul de mai jos rezumă cele mai cunoscute dintre aceste funcţii. fileowner() returnează identificatorul numeric de utilizator al fişierului fileperms() returnează permisiunile fişierului <. în octeţi.PHP furnizează numeroase funcţii care vă permit să obţineţi informaţii care descriu un fişier. respectiv a funcţiei posix_getgrgid() cu un identificator de grup. "dir". echo "<br>file_exists(): $rezultat".php". fileatime() returnează timpul de acces la fişier sub formă de amprentă de timp UNIX returnează timpul de modificare al i-nodului (structura de date care conţine filectime() informaţii despre fişierele UNIX) sub formă de amprentă de timp UNIX filegroup() returnează identificatorul numeric al grupului care deţine fişierul filemtime() returnează momentul de timp al modificării fişierului sub formă de amprentă de timp UNIX. returnează tipul fişierului. "file" sau filetype() "unknown". $rezultat). Funcţie Descriere file_exists() returnează true dacă fişierul specificat există. $rezultat = date("m-d-Y H:i". $rezultat = $rezultat["name"]. $rezultat = filetype($nume_fisier). returnează true dacă fişierul specificat există şi este un director. returnează true dacă fişierul specificat există şi poate fi citit. $rezultat = posix_getgrgid(filegroup($nume_fisier)). puteţi converti identificatorul numeric într-un şir prin invocarea funcţiei posix_getpwuid() cu un identificator de utilizator./tr> returnează dimensiunea fişierului. în speţă "fifo". filesize() Cod: <?php $nume_fisier = "pagina_demo. $rezultat = filesize($nume_fisier). echo "<br>filegroup(): $rezultat". echo "<br>filesize(): $rezultat". returnează true dacă fişierul specificat există şi se poate scrie în acel fişier. . "char". $rezultat = fileatime($nume_fisier). echo "<br>filetype(): $rezultat". în caz is_writable() contrar. $rezultat = file_exists($nume_fisier). Funcţiile fileowner() şi filegroup() returnează fiecare un identificator numeric. echo "<br>fileowner(): $rezultat". respectiv false în caz contrar. în caz is_file() contrar. "block". $rezultat = $rezultat["name"]. "link". în caz contrar is_readable() returnează false. returnează false. în caz contrar is_dir() returnează false returnează true dacă fişierul specificat există şi este un fişier obişnuit. Un exemplu al acestor funcţii este dat mai jos. returnează false. $rezultat = posix_getpwuid(fileowner($nume_fisier)).

$rezultat = is_dir($nume_fisier). grup) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului. Modificarea proprietăţii asupra unui fişier Pentru a modifica grupul posesor al unui fişier. respectiv false în caz contrar. $rezultat = filemtime($nume_fisier). $rezultat). $rezultat). Pentru ca funcţia să se execute cu succes. echo "<br>is_writable(): $rezultat". În general se preferă exprimarea privilegiilor sub forma unui număr scris în octal. prefixaţi valoarea folosind cifra 0. invocaţi chmod(). echo "<br>fileperms(): $rezultat". De exemplu. o funcţie ale cărui argumente sunt asemănatoare celor folosite în linia de comandă UNIX: chmod(nume_fisier. echo "<br>filemtime(): $rezultat".echo "<br>fileatime(): $rezultat". PHP trebuie să ruleze sub contul utilizatorului posesor al fişierului. $rezultat = filectime($nume_fisier). care are forma: chgrp(nume_fisier. Funcţia returnează true în caz de reuşită. Funcţia returnează true în caz de reuşită. $rezultat = is_readable($nume_fisier). Pentru ca funcţia chmod() să se execute cu succes. Deoarece acesta este un procedeu nesigur şi rareori folosit.specificând valoarea 0640. puteti atribui unui fişier privilegiile rw-r----. $rezultat = decoct($rezultat). $rezultat = is_writable($nume_fisier). PHP trebuie să ruleze folosind contul rădăcină pentru ca această funcţie să poată da rezultate. contul de utilizator sub care rulează PHP trebuie să fie posesor al fişierului şi să fie membru al grupului specificat de argumentul grup. invocaţi funcţia chgrp(). respectiv false în caz contrar. Deşi PHP include o funcţie chown() care modifică proprietatea asupra unui fişier. Ca atare. mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea de acces a fişierului ale cărui privilegii urmează a fi modificate. . Funcţia chmod() nu funcţionează sub Windows. iar grup este numele sau identificatorul numeric al grupului. valoarea literală 010 are valoarea 8. nu valoarea 10. Pentru aceasta. echo "<br>filectime(): $rezultat". $rezultat = date("m-d-Y H:i". echo "<br>is_dir(): $rezultat". în general funcţia chown() nu este disponibilă. iar argumentul mod specifică privilegiile dorite. ?> Modificarea privilegiilor unui fişier Pentru a modifica privilegiile unui fişier. echo "<br>is_readable(): $rezultat". $rezultat = is_file($nume_fisier). $rezultat = date("m-d-Y H:i". $rezultat = fileperms($nume_fisier). Funcţia chgrp() nu funcţionează sub Windows. echo "<br>is_file(): $rezultat".

PHP trebuie să ruleze sub contul unui utilizator care dispune de suficiente privilegii pentru a executa operaţiile indicate de modul respectiv. În mod prestabilit.ini. pentru a putea crea un fişier. calea de includere nu va fi folosită. este necesară stabilirea manuală a valorii variabilei include_path din fişierul php. Valoarea modului funcţiei fopen() determină valoarea iniţială a pointerului de fişier. PHP trebuie să ruleze ca utilizator cu acces de scriere la catalogul în care urmează a fi creat fişierul. care se foloseşte pentru identificarea unui fişier de către funcţiile care execută operaţii cu fişiere. Literele care desemnează modurile corespund cuvintelor read (citire). cale). Modurile "w" şi "a" permit accesul la scriere. PHP furnizează o formă alternativă a funcţiei fopen(). Dacă specificaţi argumentul cale. mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea spre fişierul care urmează a fi deschis. Unele moduri determină PHP să încerce a crea fişierul. citirile din fişier şi alte operaţii se vor încheia prematur sau vor eşua. care preia trei argumente: fopen(nume_fisier. În caz contrar. De exemplu. instrucţiunea următoare deschide fişierul text.txt". Verificarea finalizării unei operaţii cu un fişier Operaţiile cu fişiere pot eşua dintr-o varietate de motive. fişierele ASCII şi fişierele binare sunt tratate în mod diferit. Cu toate acestea. care indică amplasarea octetului din fişier unde se va produce următoarea operaţie (citire sau scriere). Modurile care includ semnul "+" permit ambele tipuri de acces. write (scriere) şi append (adăugare). Dacă argumentul cale are valoarea "1". Deci. Dacă nu procedaţi astfel. este important să verificaţi . Când deschideţi un fişier binar sub Windows. iar mod indică tipul de acces dorit. denumit cale de includere. această valoare conţine un întreg care se numeşte identificator de fişier. în caz contrar. dacă acesta nu există. Mod "r" "r+" "w" "w+" "a" "a+" Citire x x x x Scriere x x x x x x x x x x x Creare Trunchiere Pointer Început Început Început Început Sfârşit Sfârşit Pentru ca funcţia fopen() să se execute cu succes. Modul "r" permite accesul la citire.04pl1 raportează că este configurată calea de includere. Sub Windows. trebuie să deschideţi fişierul folosind funcţia fopen(): fopen(nume_fisier. "rb". Fiecare fişier are un pointer asociat. argumentul nume_fisier trebuie să fie alcătuit dintr-un nume de fişier sau o cale relativă. mod. Tabelul de mai jos prezintă valorile argumentului mod care pot fi transmise funcţiei fopen(). "r"). specificaţi "b" ca al doilea caracter al modului. PHP 4.Deschiderea unui fişier Înainte de a putea citi sau scrie într-un fişier. de exemplu. nu dintr-o cale absolută. Administratorul PHP configurează identitatea căii de includere. PHP va căuta fişierul într-un director special.txt pentru citire: $fisier = fopen("text. De exemplu. Funcţia fopen() returnează valoarea false dacă PHP nu a reuşit să deschidă fişierul.

if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire").dacă fiecare operaţie s-a încheiat cu succes.br> Cod: <?php $fisier = fopen("text. Cu mult mai compacte. if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul"). scriptul invocă funcţia die() pentru a afişa un mesaj şi pentru a-şi încheia execuţia. Când un script a terminat de utilizat un fişier. ?> Închiderea unui fişier Un fişier deschis consumă resursele sistemului. ?> sau aceeaşi instrucţiune mai complexă: Cod: <?php ($fisier = fopen("text. Iată o modalitate în care puteţi verifica: Cod: <?php $fisier = fopen("text. Testarea acestei .txt". returnat la deschiderea acestuia. ?> Funcţia fclose() returnează valoarea true dacă fişierul a fost închis cu succes.txt". În acest caz. "r") or die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). "r").txt".txt". dar şi posibil mai derutante. eliberând aceste resurse. sunt formele folosite de programatorii PHP cu experienţă: Cod: <?php $fisier = fopen("text. Pentru a închide un fişier invocaţi funcţia fclose(): fclose(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul fişierului. "r"). Totuşi. La sfârşitul unui script. } ?> Funcţia fopen() returnează false dacă nu reuşeşte să deschidă fişierul. PHP inchide în mod automat fişierele deschise. în programare se recomandă să închideţi fişierele mai rapid. } // Aici se introduc instructiunile care folosesc fisierul deschis @fclose($fisier). ori de câte ori este posibil. "r")) || die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). De exemplu: <. scriptul trebuie să închidă fişierul.

Exemplu: Cod: <?php $fisier = fopen("text. echo "<br>Citeste: $citire". "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). $citire = fread($fisier. Funcţia are următoarea formă: fgets(identificator_fisier. Citirea dintr-un fişier PHP furnizează o varietate de funcţii pentru citirea fişierelor. $fisier = fopen($nume_fisier. Pentru a citi şi a afisa întregul conţinut al fişierului. filesize($nume_fisier)). Dacă operaţia de citire întâlneşte sfârşitul fişierului. modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fread(). fclose($fisier). folosiţi funcţia filesize() pentru a furniza valoarea argumentului lungime. Octeţii citiţi din fişier sunt returnaţi sub formă de valoare de tip şir. iar argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. astfel: Cod: <?php $nume_fisier = "text. Funcţia fgets() citeşte o linie dintr-un fişier. În exemplul următor este prezentat modul de citire şi de afişare a primei linii a unui fişier: . denumită fgetc(). Octeţi citiţi din fişier sunt returnaţi ca valoare de tip şir. pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei.txt". PHP include o funcţie conexă. 256).txt". care citeşte un octet din fişierul specificat. PHP va returna mai puţin de lungime octeţi. Prima dintre acestea este fread() care are următoarea formă: fread(identificator_fisier.valori este rareori necesară. deoarece nu se mai pot face prea multe după ce s-a ratat o încercare de a închide un fişier. ?> Citirea unei linii de text O linie de text este o serie de caractere urmate de un caracter de terminare a liniei. minus o unitate. lungime) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). $citire = fread($fisier. Pentru a citi un număr mai mare sau mai mic de octeţi. fclose($fisier). cu toate acestea. "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). lungime) Ca şi în cazul funcţiei fread(). argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. echo "<br>Citeste: $citire". ?> Exemplul citeşte maximum 256 de octeţi din fişier. argumentul identificator_fisier este o valoare returnată de funcţia fopen().

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fgets($fisier, 256); echo "<br>Citeste: $citire"; fclose($fisier); ?>
În exemplul de mai sus s-a presupus că linia cea mai lungă a fişierului conţine mai puţin de 256 octeţi. Pentru a permite lungimi de linie mai mari, modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fgets(). Citirea linie cu linie a unui întreg fişier Funcţia feof() este folosită pentru a determina momentul când fişierul a fost citit în totalitate. Funcţia returnează o valoare care arată dacă s-a ajuns sau nu la sfârşitul fişierului. Funcţia are următoarea formă: feof(identificator_fisier) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). Funcţia feof() returnează true dacă fişierul specificat este la sfârşit; în caz contrar returnează false. Iată cum se poate folosi funcţia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fişier, linie cu linie:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); while (!feof($fisier)) { echo "<br>Citeste: $citire"; $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); } fclose($fisier); ?>
Instrucţiunea while asigură faptul că funcţia fgets() este apelată în mod repetat, până la citirea tuturor liniilor. O modalitate mai simplă de a citi linie cu linie un întreg fişier constă în a folosi funcţia file(). Această funcţie returnează un tablou în care fiecare element conţine o linie a fişierului text specificat. Iată un exemplu:

Cod:

<?php $tablou = file("text.txt"); foreach ($tablou as $citire) {

echo "<br Citeste: $citire"; } ?>
Această metodă nu este adecvată pentru fişiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tablou este încărcat întregul conţinut al fişierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioară celei disponibile. Afişarea conţinutului unui fişier PHP furnizează două funcţii care facilitează afişarea conţinutului unui fişier. Una dintre funcţii, fpassthru(), necesită un argument care specifică identificatorul fişierului care urmează să fie afişat: $fisier = fopen("text.txt", "r"); fpassthru($fisier); După ce a afişat fişierul, funcţia îl închide automat. Cealaltă funcţie, readfile(), necesită numai numele sau calea fişierului: readfile("text.txt"); Navigarea printr-un fişier Aşa cum am mai spus, fiecare fişier are un pointer asociat care indică poziţia octetului unde se va produce următoarea operaţie. Puteţi folosi funcţia rewind() pentru a readuce pointerul la începutul fişierului. Funcţia are următoarea formă: rewind(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Nu se poate readuce pointerul unui fişier la începutul propriu-zis al unui fişier dacă fişierul a fost deschis pentru un acces de tip ataşare, adică într-unul din modurile "a" sau "a+". Dacă se produce o eroare, funcţia rewind() returnează zero. Deşi funcţia rewind() este utilă în caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fişier la începutul fişierului nu este chiar atât de frecventă. Funcţia fseek() furnizează o mai mare flexibilitate, permiţându-vă să poziţionaţi pointerul de fişier astfel încât să puteţi citi sau scrie în orice punct al fişierului. Funcţia are două forme, cea mai simplă fiind următoarea: fseek(identificator_fisier, offset) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar offset este poziţia dorită a pointerului de fişier, specificată în octeţi, în raport cu începutul fişierului. În caz de reuşită, funcţia fseek() returnează 0; în caz contrar, returnează -1. O formă alternativă a funcţiei asigură un grad superior de flexibilitate: fseek(identificator_fisier, offset, baza) unde baza ia una dintre următoarele valori: - SEEK_SET, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu începutul fişierului - SEEK_CUR, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu valoarea curentă a pointerului - SEEK_END, care stabileşte poziţia pointerului de fişier relativ la sfârşitul fişierului. Valoarea argumentului offset poate fi pozitivă, negativă sau zero. De exemplu, pentru a poziţiona pointerul cu 10 octeţi înainte de sfârşitul fişierului, emiteţi următorul apel de funcţie: fseek($fisier, -10, SEEK_END)

unde $fisier este identificatorul fişierului al cărui pointer doriţi să-l repoziţionaţi. Pentru a obţine valoarea curentă a pointerului de fişier, invocaţi functia ftell(), care are următoarea formă: ftell(identificator_fisier) Funcţia returnează valoarea curentă a identificatorului de fişier, respectiv valoarea zero dacă funcţia eşuează. Scrierea într-un fişier Spre deosebire de varietatea de funcţii furnizate pentru citirea fişierelor, PHP oferă o singură funcţie pentru scrierea în fişiere, şi anume fwrite(), care are următoarea formă: fwrite(identificator_fisier, data) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar data este o valoare şir care determină datele ce urmează a fi scrise. Dacă execuţia funcţiei reuşeşte, returnează numărul octeţilor scrişi; în caz contrar, returnează valoarea -1. Iată un exemplu de scriere a datelor într-un fişier:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "a") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $scriere = fwrite($fisier, "Un rand de text atasat la fisier.\n"); echo "<br>Rezultatul scrierii: $scriere"; fclose($fisier); ?>
Scriptul scrie în fişier o linie de text. Deoarece fişierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt ataşate la fişier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise după toate datele existente în fişier. Dacă lucraţi cu fişiere text, în general trebuie să includeţi un caracter de terminare a liniei la sfârşitul fiecărei linii scrise în fişier (în exemplul de mai sus am pus \n la sfârşitul liniei). Scriptul din exemplul de mai sus scrie în fişier o singură linie de text. Totuşi, puteţi scrie mai multe linii, dacă doriţi. Dacă apelaţi funcţia fwrite() din interiorul unei bucle, aveţi posibilitatea să scrieţi mai multe linii. După ce aţi scris toate liniile de care aveţi nevoie, închideţi fişierul prin apelarea funcţiei fclose(). PHP mai furnizează şi o formă alternativă a funcţiei fwrite(): fwrite(identificator_fisier, data, lungime) Această formă include un al treilea argument, şi anume lungime, care vă permite să specificaţi numărul maxim de octeţi care vor fi scrisi. Argumentul lungime trebuie utilizat atunci când se scrie în fişiere binare sub Windows. De asemenea, Windows preferă secvenţa de terminare a liniei "\r\n". PHP dispune de o altă funcţie pentru scrierea fişierelor, în speţă fputs(). Totuşi, în afară de nume, fputs() este una şi aceeaşi funcţie cu fwrite() (reprezintă una şi aceeaşi funcţie dar cu nume diferite). Obţinerea accesului exclusiv la un fişier Uneori, accesul simultan la un fişier poate avea ca rezultat deteriorarea fişierului. Să ne imaginăm că avem un contor de pagini asociat unei pagini web. Dacă 2 sau mai mulţi vizitatori intră simultan pe pagină scriptul de contorizare va deschide fişierul pentru scriere în acelaşi timp pentru toţi utilizatorii şi ce credeţi că va scrie în el? În loc să incrementeze contorul cu o

unitate pentru fiecare vizitator este posibil sa dea eroare şi informaţiile din fişier să se piardă. Pentru a evita astfel de probleme, este necesar ca fiecare proces să obţină acces exclusiv la fişierul care conţine contorul din pagină. Astfel, accesul la fişier este succesiv: fişierul va fi folosit mai întâi de un proces, şi apoi de celălalt. Atâta vreme cât procesele sunt împiedicate să obţină simultan accesul la fişier, contorul nu va indica valori eronate. Funcţia flock() permite unui proces să obţină un acces exclusiv la un fişier, acordând procesului o blocare a fişierului. Funcţia are forma: flock(identificator_fisier, operatie) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Argumentul operatie este o constantă sau o expresie care specifică operaţia dorită, după cum urmează: Operaţie Descriere Obţine o blocare partajată a fişierului specificat. Mai multe procese pot deţine o blocare partajată; pentru un fişier însă, nici un proces nu poate obţine o blocare partajată în timp ce un alt proces deţine o blocare exclusivă. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Obţine o blocare exclusivă pentru fişierul specificat. Un singur proces poate deţine o blocare exclusivă a unui fişier. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Încearcă să obţină o blocare partajată a fişierului specificat; totuşi, nu aşteaptă obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Încearcă să obţină o blocare exclusivă pentru fişierul specificat; totuşi, nu aşteapta obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Eliberează blocarea fişierului specificat.

LOCK_SH

LOCK_EX

LOCK_SH + LOCK_NB

LOCK_EN + LOCK_NB LOCK_UN

Funcţia flock() returnează true în caz de reuşită, respectiv false când blocarea solicitată nu poate fi obţinută (LOCK_SH şi LOCK_EX) sau eliberată (LOCK_UN). Blocarea este o activitate care se desfăşoară în comun. Procesele nu au niciodată accesul interzis la fişiere, ci numai la blocări. Ca atare, un proces care nu încearcă să blocheze un fişier poate obţine acces la fişier chiar dacă un alt proces a cerut şi a obţinut o blocare exclusivă a fişierului. Unele servere Web, inclusiv IIS de la Microsoft, rulează un singur proces multifir. În asemenea situaţii, funcţia flock() nu va reuşi să furnizeze acces exclusiv la fişiere. Copierea unui fişier PHP furnizează o funcţie care facilitează copierea fişierelor, şi anume funcţia copy(). Funcţia copy() are următoarea formă: copy(sursa, destinatie) unde sursa este numele sau calea fişierului care urmează a fi copiat, iar destinatie este numele sau calea unde se va copia. Funcţia returnează true dacă operaţia de copiere reuşeste; în caz contrar, returnează false. Exemplu:

Cod:

<?php $copiaza = copy("text.txt", "text.bak"); if (!$copiaza) { die("<br>A fost produsa o eroare la copierea fisierulu

Exemplu: Cod: <?php $redenumeste = rename("text. atribuindu-i numele "text. Funcţia copy() va suprascrie fişierul destinaţie. şi anume rename().txt". Funcţia returnează true dacă operaţia de modificare a numelui a reuşit. iar nume_nou este numele sau calea dorită. Funcţia returnează true dacă operaţia de ştergere a avut succes. în caz contrar.txt". Ca şi în cazul comenzii UNIX mv. şi anume unlink(). if (!$sterge) { die("<br>A fost produsa o eroare la stergerea fisierulu i"). PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla copia. PHP nu va putea crea copia.bak". } ?> Exemplul crează o copie de siguranţă a fişierului "text.bak".txt").i"). PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla fişierul cu numele modificat.bak". PHP nu va putea modifica numele fişierului. } ?> Reţineţi că PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se află fişierul. respectiv false în caz contrar.txt"). functia unlink() "sar putea să nu funcţioneze" în sistemele Windows. PHP nu va putea şterge fişierul. nume_nou) unde nume_vechi este numele sau calea originală a fişierului. returnează false. funcţia rename() va suprascrie fişierul destinaţie. } ?> Exemplul modifică numele fişierului "text. dacă acesta există. funcţie care are următoarea formă: rename(nume_vechi. La fel ca la funcţia copy(). "text. Pentru a crea un . Funcţia are forma: unlink(nume_fisier) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului care urmează a fi şters. în caz contrar. cu numele "text. în caz contrar. în caz contrar. În conformitate cu manualul PHP. Modificarea numelui unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să modificati numele unui fişier. dacă acesta există. Exemplu: Cod: <?php $sterge = unlink("text. Încărcarea unui fişier în server Pe anumite pagini cu formulare HTML se poate încărca un fişier pe server. Ştergerea unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să ştergeţi un fişier. if (!$redenumeste) { die("<br>A fost produsa o eroare la redenumirea fi sierului").

În continuare o să încerc sa detaliez lucrul cu fişierele şi să discut ceva mai mult despre cele mai folosite funcţii care se ocupă de fişiere. ?> Funcţia move_uploaded_file() vă impune să specificaţi calea fişierului încărcat şi calea unde doriţi să fie mutat fişierul. Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte. Scriptul vostru PHP poate obţine accesul la calea fişierului încărcat astfel: $HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"]["tmp_name"] unde fisier_utilizator este valoarea atributului NAME asociat controlului INPUT folosit pentru încărcarea fişierului. sper că aţi aflat lucruri interesante până acum. PHP şterge în mod automat fişierul încărcat. echo "<br>move_uploaded_file(): $rezultat". Momentan mă opresc aici cu prima parte a acestui tutorial. "/home/tutoriale/upload/nume_fisier.astfel de formular de încărcare. Dacă doriţi să salvaţi fişierul.ext"). Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor În articolul precedent am discutat despre sistemul de fişiere si am generalizat despre fisiere si directoare. $rezultat = $rezultat ? "true" : "false". puteţi invoca funcţia move_uploaded_file(). Iată un exemplu: Cod: <HTML> <HEAD> <TITLE>incarcare fisier</TITLE> </HEAD> <BODY> <FORM METHOD="POST" ACTION="incarca. specificaţi ENCTYPE="multipart/form-data" în eticheta FORM şi includeţi un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". browserul încarcă fişierul în server. respectiv false în caz contrar. Limbajul PHP oferă un set de funcţii . La terminarea execuţiei scriptului. De exemplu: Cod: <?php $rezultat = move_uploaded_file ($HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"] ["tmp_name"].php" ENCTYPE="multipart/form-data"> Incarca un fisier: <INPUT NAME="fisier_utilizator" TYPE="FILE"> <BR><BR> <INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite"> </FORM> </BODY> </HTML> Când utilizatorul apasă pe butonul de trimitere.

deschide fişierul pentru scriere. în schimb pentru portabilitate este indicată folosirea lui. dacă fişierul nu există.php://input . .cu ajutorul acestui identificator se poate accesa conţinutul datelor transmise paginii prin intermediul metodei POST. . dintre care ultimii doi sunt opţionali. vom folosi următoarea linie de cod sursa: $f = fopen("test.fişierul standard de intrare pentru procesul curent creat de PHP. dacă fişierul nu există.php://output . Primul parametru îl reprezintă numele fişierului care urmează a fi deschis. pentru a găsi fişierul care se doreşte a fi deschis. "w"). FTP (File Transfer Protocol) sau FTPS (Secure FTP). Scrierea datelor în fişierul php://output are acelaşi efect ca şi utilizarea funcţiilor print şi echo. Un fişier este recunoscut de PHP a fi la distanţă dacă este accesibil printr-unul dintre protocoalele HTTP (Hyper Text Transfer Protocol). Acesta este util atunci când se doreşte deschiderea fişierului în mod binar şi nu în mod text. -"w" .pentru a facilita accesul la conţinutul fişierelor. în timp ce fişierele php://output. printre numele funcţiilor se regăsesc şi nume cunoscute pe platformele de operare *nix şi Microsoft Windows. cu care interpretorul a fost configurat.php://stderr . Fişierul poate fi şi unul aflat la distanţă. Dacă dorim să scriem date în fişier. Acest identificator va fi transmis tuturor funcţiilor pe care le veţi utiliza pentru a accesa date din fişier. Funcţia fopen returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care tocmai a fost deschis. -"w+ " . Cel de-al treilea parametru este de tip întreg şi poate avea valorile 0 sau 1 şi indică funcţiei faptul că se poate folosi (valoarea 1) sau nu (valoarea 0) lista de directoare.deschide fişierul pentru scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia. php://stdout şi php://stderr pot fi deschise numai pentru scriere. Funcţia fopen Această funcţie se foloşte pentru deschiderea unui fişier în vederea citirii sau scrierii datelor din/în acesta. Fişierele standard de intrare şi ieşire pot fi accesate folosind următorii identificatori: .deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia.cu ajutorul acestui identificator se pot scrie date direct în pagina web. HTTPS (Secure HTTP). De exemplu. Cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi reprezintă modul de deschidere a fişierului care poate fi: -"r" . poziţionează pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul. acesta este creat.deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia.fişierul standard de erori pentru procesul curent creat de PHP. La sfărşitul şirului care reprezintă modul de deschidere a fişierului mai poate apărea şi caracterul "b". acesta este creat. .php://stdout .txt".txt". Datorită faptului că limbajul PHP este independent de platformă. Cel de-al patrulea parametru este de tipul resource şi este folosit în scopul optimizării unor operaţii. "r"). -"r+" . atunci îl putem deschide folosind următorul cod: $f = fopen("test."a+" . pentru a deschide fişierul cu numele "test. Pe sistemele de operare *nix nu are nici un efect. atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE.php://stdin .txt" pentru a citi date. . Sintaxa majorităţii dintre acestea este similară funcţiilor de manipulare a fişierelor prezente în limbajul C/C ++. Fişierele php://input şi php://stdin pot fi deschise numai în scopul citirii. în cazul în care numele acestuia nu include şi o cale absolută. dacă fişierul nu există. poziţioneaza pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul.deschide fişierul pentru citire şi scriere. dacă fişierul nu există. însă fără a şterge conţinutul. -"a" . însă fără a şterge conţinutul. În cazul în care deschiderea fişierului nu poate avea loc din diferite motive. .fişierul standard de ieşire pentru procesul curent creat de PHP. acesta este creat. Funcţia are patru parametri.deschide fişierul pentru citire şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia. acesta este creat. .

txt". ?> Funcţia fread Această funcţie se foloseşte pentru citirea datelor din fişiere binare. să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului.$nr. Formatul acestuia din urmă este similar formatului folosit pentru funcţia fscanf prezentă în limbajul C/C++.txt" dorim să citim un număr şi un şir de caractere separate printr-un spaţiu. care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă închiderea fişierului a reuşit şi valoarea logica FALSE în caz contrar."<BR>". Funcţia fclose are un singur parametru de tip întreg. echo "Am citit numarul: ". Funcţia feof Această funcţie verifică dacă s-a ajuns la sfârşitul fişierului sau nu. De exemplu. $rez = fscanf($f. Functia fclose Această funcţie realizează închiderea unui fişier care a fost deschis cu ajutorul funcţiilor fopen sau tmpfile. pentru citire. Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare se recomandă ca la deschiderea fişierului. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se face citirea. deci prezenţa variabilelor nu mai este obligatorie ca în cazul limbajului C/C++. Fişierul temporar va fi şters în mod automat în momentul în care este închis sau când script-ul îşi încheie execuţia. Funcţia feof are un singur parametru de tip întreg. $sir) = $rez. fclose($f). Funcţia returnează un vector cu valorile citite. Apelul acestei funcţii este identic cu cel al funcţiei fopen cu parametrii: un nume de fişier temporar (de obicei generat aleator) şi "w+b" ca mod de deschidere a fişierului."r"). echo "si sirul: ". dacă din fişierul "c:\test. atunci vom folosi următorul cod: Cod: <?php $f = fopen("c:\\test.$sir.Funcţia tmpfile Această funcţie realizează crearea şi deschiderea unui fişier temporar pentru scriere şi citire. Funcţia . iar cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi indică funcţiei formatul intrării. "%d %s \n"). Ceilalţi parametri reprezintă referinţele la variabilele care vor conţine rezultatul citirii. care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. list($nr. Un exemplu de apel al acestei funcţii este fclose($fd) unde fd reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă am ajuns la sfârşitul fişierului şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia tmpfile nu are parametri şi returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces al fişierului temporar. Funcţiile fscanf Această funcţie citeşte date dintr-un fişier text şi are doi parametri obligatorii.

În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. În continuare este un exemplu de folosire a acestei funcţii. Funcţia are un singur parametru de tip întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se doreşte să se facă citirea. Rezultatul returnat de această funcţie este de tip şir de caractere care este format din octeţii care s-au citit din fişierul de intrare. Cod: <?php $fis = "test."r"). format dintr-un singur caracter. Sintaxa acestei funcţii este similară cu cea a funcţiei fread. Funcţia fgetc returnează un şir de caractere. echo "Continutul fisierului este: ". cu menţiunea că cel de-al doilea parametru este opţional. echo $car.txt". $car = fgetc($fd). $continut = fread($fd. şi anume. filesize($fis)). funcţia fgets returnează valoarea logică FALSE. cel citit din fişier. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. ?> Funcţia fgets Această funcţie se foloseşte pentru a citi o linie dintr-un fişier de tip text. Funcţia fgets returnează un şir de caractere care conţine datele citite. Codul este compatibil cu toate sistemele de operare pe care limbajul PHP poate fi instalat. echo $continut.fread are doi parametri obligatorii. "rb"). fclose($fd). reprezintă numarul de octeţi care se doresc a fi citiţi. funcţia fgetc returnează valoarea logică FALSE. . în momentul întâlnirii unui sfârşit de linie sau în momentul în care s-a ajuns la sfârşitul fişierului.txt". În cazul în care în fişierul din care se citesc date nu mai este disponibil numărul de octeţi specificat în cadrul celui de-al doilea parametru. $fd = fopen($fisier. $fd = fopen($fis. în cazul în care nu s-a ajuns la sfârşitul fişierului. iar al doilea parametru. Cod: <?php $fisier = "test. echo "Primul caracter din fisier este: ". Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces al fişierului din care se doreşte să se citească date. tot de tip întreg. atunci funcţia returnează toţi octeţii disponibili de la poziţia curentă din fişier şi până la sfârşitul acestuia. ?> Funcţia fgetc Această funcţie citeşte următorul caracter disponibil din fişierul de intrare. Cod: <?php $fisier = "test. Citirea datelor din fişier se încheie în momentul în care s-a citit un număr de caractere egal cu valoarea celui de-al doilea parametru (în cazul în care acesta este prezent).txt". fclose($fd).

while (!$linie = fgetss($fd. de unde şi numele acestui tip de fişier. funcţia fgetss are trei parametri. Pe fiecare linie a unui astfel de fişier se află mai multe valori ale unor câmpuri care sunt delimitate printr-un separator. iar al treilea parametru este de tip şir de caractere care trebuie să aibă lungimea 1 şi reprezintă separatorul care se va folosi la procesarea datelor. Funcţia returnează. filesize($fis))) { echo $linie. Cod: <?php $fis = "test. În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii pentru un fişier CSV în care fiecare linie nu are o lungime mai mare de 1000 de caractere: Cod: . şirul returnat devine vid. $fd = fopen($fis. ?> În acest exemplu am omis cel de-al doilea parametru. } fclose($fd). De obicei acest separator este caracterul " .$fd= fopen($fisier. fclose($fd) . Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul de intrare. "r"). Cel de-al treilea parametru este opţional.html conţine multe linii cu marcaje html. prin eliminarea lor. Spre deosebire de funcţia fgets.html". echo "Continutul fisierului HTML este: ". Citirea datelor se încheie în momentul în care s-au citit atâtea caractere câte indică cel de-al doilea parametru sau în momentul în care am ajuns la sfârşitul fişierului. Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă datele din fişierul HTML care au fost citite. Funcţia fgetcsv Această funcţie citeşte date dintr-un fisier CSV (Comma Separated Values . în cazul în care nu ne aflăm la sfârşitul fişierului de intrare. echo $linie. iar pe ecran se vor afişa multe rânduri goale. Funcţia fgetss Această funcţie citeşte o linie dintr-un fişier HTML. echo "Prima linie din fisier este: ". funcţia fgetcsv returnează valoarea logică FALSE. un tablou de şiruri de caractere care reprezintă valorile citite. Este o reprezentare textuala a unui fişier de tip tabelar. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului."<br>".valori separate prin virgula). al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă numărul maxim de octeţi care se vor procesa la o citire şi trebuie să aibă o valoare mai mare decât lungimea celei rnai mari linii din fişierul CSV. " (virgula). $linie = fgets($fd). Primii doi parametri sunt identici cu cei folosiţi în cazul funcţiei fgets. Un fişier de tip CSV are formatul text şi conţine mai multe înregistrări. Funcţia fgetcsv are trei parametri dintre care primii doi sunt obligatorii. ?> În cazul în care fişierul test."r"). este de tip şir de caraetere şi reprezintă o listă de marcaje HTML sau PHP pe care funcţia nu trebuie să le elimine în momentul citirii.

fiecare dintre acestea constând într-o linie din fişierul primit ca parametru. Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele fişierului al cărui conţinut se va citi. "file"."<br>". şi "unknown". Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare. Funcţia file Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are aceeaşi sintaxă cu funcţia file_get_contens. $c++) { echo $date[$c]. pentru scriere. "block". să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. se recomandă ca la deschiderea fişierului. while ($date = fgetcsv($fp. } } fclose($fp). mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm tipul. iar cel de-al treilea parametru este de tip întreg. echo "<p>$num campuri pe linia $lin: <br>". "fifo". "char". Funcţia returnează un şir de caractere care conţine toate datele din fişierul primit ca parametru în cazul în care citirea s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia filesize Această funcţie se foloşeste pentru a afla dimensiunea.")) { $num = count($date). $lin++. Valorile posibile pentru tipul unui fişier sunt "pipe". cel de-al doilea parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă datele care se vor scrie în fişier. Funcţia filetype Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă tipul unui fişier. în cazul în care nu au apărut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. a unui fişier. $c<$num. "dir".<?php $lin = 1.csv". "link". dar rezultatul returnat de aceasta este un tablou de şiruri de caractere. 1000. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul în care se doreşte să se scrie date. exprimată în octeţi. for ($c=0. $fp = fopen("test. iar cel deal doilea parametru este opţional şi indică dacă pentru găsirea fişierului se va folosi sau nu lista de directoare predefinită. mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm dimensiunea. Funcţia fwrite Această funcţie se foloseşte pentru a scrie date într-un fişier text sau binar. ?> Funcţia file_get_contents Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are doi parametri. Funcţia filetype are un singur parametru de tip şir de caractere. Funcţia fwrite are trei parametri. Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de octeţi pe care a reuşit să-i scrie în fişier. Funcţia filesize are un singur parametru de tip şir de caractere. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: . "r"). opţional şi reprezintă numărul de octeţi din şirul de caractere care se vor scrie în fişier. ".

unde şirul de octeţi este reprezentat chiar de şirul de caractere. $sir = "Scriere in fisier". al doilea parametru este de tip întreg şi indică numărul de poziţii cu care se va face modificarea. Modificarea poziţiei de citire sau scriere se poate face în trei moduri pentru care sunt definite constante: . "a"). această constantă se adună la una dintre primele trei.se foloseşte împreună cu una dintre primele trei constante dacă nu se doreşte ca funcţia flock să întrerupă execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să efectueze operaţia cerută. fwrite($fp.LOCK_EX . iar al treilea parametru este de tip referinţă la întreg şi va primi valorea logică TRUE în cazul în care funcţia flock va opri execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să blocheze fişierul.LOCK_NB .txt".se foloseşte în cazul în care se doreşte deblocarea unui fişier.LOCK_SH . Funcţia returnează valoarea logică FALSE în caz de eroare şi valoarea logică TRUE în caz contrar . Funcţia fflush Această funcţie forţează salvarea pe disc a conţinutului zonelor tampon folosite pentru scrierea într-un fişier. . şi are acelaşi comportament. fclose($fp). este opţional şi specifică modul în care se va face modificarea.LOCK_UN .Cod: <?php $fis = "test. ?> Funcţia fputs Această funcţie este o redenumire a funcţiei fwrite. Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la conţinutul fişierului. echo "Am scris ($sir) in fisierul ($fis). Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la un fişier. spre deosebire de PHP.". $sir). Se observă că cel de-al doilea parametru poate avea şi valori negative. Funcţia fseek are trei parametri. în limbajul PHP sunt disponibile constantele: . Funcţia are trei parametri. . Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în cazul unui eşec. tot de tip întreg. Funcţia fseek Această funcţie se foloseşte pentru modificarea poziţiei de citire sau scriere în interiorul unui fişier. cel de-al doilea parametru reprezintă tipul operaţiei de blocare a fişierului. Funcţia flock Această funcţie se foloşeste pentru a bloca sau debloca accesul la un fişier.se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod exclusiv pentru scrierea datelor. Necesitatea utilizării funcţiei flock apare în momentul în care mai multe procese doresc să acceseze acelaşi fişier şi nu se vrea afectarea integrităţii acestuia. pentru compatibilitate cu limbajul C/C++. care reprezintă identificatorul de acces al fişierului pentru care se doreşte golirea zonelor tampon. $fp = fopen($fis. În limbajul C/C++ functia fwrite este folosită pentru a scrie un şir de octeţi într-un fişier.se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod partajat pentru citirea datelor. . Funcţia fflush primeşte un singur parametru de tip întreg. iar al treilea parametru. Pentru cel de-al doilea parametru.

În cazul în care cel de-al treilea parametru lipseste se va folosi ca valoare pentru acesta constanta SEEK_SET. . va fi alocat. Funcţia ftruncate are doi parametri. În acest articol se află descrierea celor mai importante funcţii şi clase oferite de limbajul PHP pentru manipularea directoarelor. care se foloseşte pentru a şterge un fişier de pe disc. funcţia returneză valoarea logică FALSE. Funcţia delete a fost inclusă în pachetul de funcţii oferit de limbajul PHP pentru cei care au programat în limbaje precum Pascal şi nu au avut la dispoziţie funcţia unlink. în caz de succes sau valoarea logică FALSE în caz de eşec. Funcţia unlink primeşte ca parametru un nume de fişier şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care ştergerea s-a efectuat cu succes. . În urătorul articol o să încerc să detaliez funcţiile php care se ocupă de manipularea directoarelor. Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere care sunt accesate folosind unul dintre protocoalele HTTP sau FTP. . şi egală cu -1 în caz contrar. Rezultatul returnat de funcţia rewind este acelaşi cu cel returnat de funcţia fseek. care se află după poziţia indicată de noua valoare. Apelul acestei funcţii este echivalent cu apelul funcţiei fseek cu primul parametru având ca valoare identificatorul de acces al fişierului. spaţiu suplimentar care nu va fi iniţializat. pe disc. iar al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă noua dimensiune a fişierului. Primul dintre aceştia este identificatorul de acces al fişierului care se redimensionează. Funcţia delete Această funcţie este mai degrabă o redenumire a funcţiei unlink. în cazul în care nu au aparut erori. relativ la începutul acestuia.constanta SEEK_SET. atunci toate datele din fişier. În cazul în care cel de-al doilea parametru are o valoare mai mica decât dimensiunea curentă a fişierului.relativ la pozitia curentă .relativ la începutul fişierului .constanta SEEK_CUR.constanta SEEK_SET. Funcţia rewind Această funcţie schimbă poziţia de citire sau scriere într-un fişier la începutul acestuia şi are un singur parametru care specifică identificatorul de acces la fişier. Trebuie ţinut cont de faptul ca în cazul în care cel deal doilea parametru are o valoare mai mare decât dimensiunea curentă a fişierului. În cazul în care ştergerea nu s-a putut efectua. Funcţia ftruncate Această funcţie realizează redimensionarea fişierului cu o valoare primită ca parametru. se vor pierde. Funcţia ftell primeşte ca parametru identificatorul de acces al fişierului pentru care se aplică şi returnează o valoare întreagă reprezentând poziţia din fişier. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare În articolele anterioare am discutat despre structura de fisiere şi felul cum sunt ele salvate pe server şi am detaliat funcţiile php care se ocupă de fişiere.. Funcţia ftell Această funcţie se foloseşte pentru a afla poziţia curentă de la care se va face următoarea citire sau scriere într-un fişier. Funcţia returnează o valoare întreagă egală cu 0.relativ la sfârşitul fişierului . al doilea parametru având valoarea 0 şi cel de-al treilea parametru având valoarea SEEK_SET chiar dacă lipseşte.

Funcţia chdir returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului curent s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. functia returneaza valoarea logica FALSE. ?> Funcţia chdir Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director. Funcţia chroot returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului rădăcină s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia readdir returnează un şir de caractere reprezentând numele următoarei intrări din director. Funcţia readdir Funcţia readdir se foloseşte pentru a citi următoarea intrare disponibilă într-un director. Ea are un singur parametru de tip resursă. care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi. Functia opendir Aceasta functie se foloseste pentru a deschide un director in scopul citirii continutului sau. Funcţia getcwd nu are nici un parametru. În continuare este un exemplu de utilizare a funcţiilor opendir. Această funcţie nu returnează nici o valoare. Această funcţie nu este implementată pe platformele de operare Microsoft Windows şi nu este recomandată folosirea ei decat în cazul în care interpretorul PHP este utilizat folosind metoda de execuţie CGI. în cazul în care nu am ajuns la sfârşitul acestuia sau nu au aparut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Aceasta functie returneaza un identificator de acces la continutul directorului si este de tipul resursa. care reprezintă identificatorul de acces al directorului care se doreste a fi închis.Funcţia getcwd Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă directorul curent. ea având tipul void. readdir şi closedir: Cod: <?php . În continuare este un exemplu de utilizare al acestei funcţii: Cod: <?php $cdir = getcwd(). Functia opendir are un singur parametru de tip sir de caractere care reprezinta numele directoruiui al carui continut se va prelucra. Funcţia closedir Această funcţie se foloseşte pentru a închide un director care a fost deschis pentru citire folosind funcţia opendir. Funcţia chroot Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul rădăcină pentru procesul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director rădăcină.$cdir. Funcţia closedir are un singur parametru de tipul resursă. echo "Directorul curent este: ". In cazul in care nu se reuseste deshiderea directorului.

echo "Continutul directorului $dir<BR>". atunci se va returna prima intrare din director. respectiv closedir şi se deosebesc de acestea prin simplul fapt că nu mai au parametri. Clasa dir Această clasa încapsulează funcţiile opendir. care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi şi nu returnează nici o valoare. $dh = opendir($dir). rewind şi close din cadrul acestei clase au acelaşi comportament cu funcţiile readdir. readdir şi rewinddir. Funcţiile read. . rewinddir. şi anume. deoarece identificatorul de acces la director este de asemenea încapsulat în cadrul clasei dir. dacă după un anumit număr de citiri este apelată această funcţie şi după aceeea se mai citeşte o intrare din directorul respectiv. ?> Funcţia rewinddir Această funcţie resetează poziţia curentă dintr-un director.$dir = "E:\\". Structura acesteia este următoarea: Cod: class dir { dir (string directory) string path resource handle string read (void) void rewind (void) void close (void) } Constructorul clasei dir primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va citi şi apelează funcţia opendir. Funcţia are un singur parametru de tipul resursă. closedir. În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei clase care reprezintă implementarea cu clase a exemplului anterior: Cod: <?php $d = dir("E:\\"). } closedir($dh). while (false!==($fis=readdir($dh))) { echo "$fis<BR>".

Funcţia are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă o cale către un fişier sau director. echo basename($cale).html". iar al doilea este opţional şi reprezintă sufixul fişierului. Funcţia are doi parametri de tip şir de caractere.echo "Continutul directorului $d -> path <BR>". echo "Numele fisierului fara sufix: <BR>". În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale= "c:\\test. echo $cale. while (false !== ($fis = $d -> read())) { echo "$fis<BR>". echo basename($cale. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale = "c:\\test."<BR>".html"). Funcţia basename Această funcţie returnează numele de bază al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere." este ". ?> Funcţia pathinfo . Primul parametru reprezintă o cale către un fişier sau director. ?> Funcţia dirname Această funcţie returnează numele directorului părinte al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere.html". Directorul care se doreşte a fi şters trebuie să nu conţină nici un fişier sau subdirector. ?> Funcţia mkdir Această funcţie se foloseşte pentru a crea un director nou şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va crea şi atributele acestuia (parametru de tip întreg) în format *nix.dirname($cale). echo "Directorul parinte pentru ". } $d -> close(). Funcţia rmdir Această funcţie se foloseşte pentru a şterge un director de pe disc şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care va fi şters. echo "Numele fisierului cu sufix:<BR>".". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec.

Pentru a fi posibil accesul individual la fiecare element al unui tablou. Variabilele care au o singură valoare se numesc scalare. Funcţia file_exists are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele fişierului pentru care se verifică existenţa fizică pe disc.html". deseori este convenabilă stocarea mai multor valori într-o variabilă.Aceasta funcţie se foloseşte pentru a afia informaţii referitoare la o cale către un fişier sau director. Valori scalare şi tablouri Majoritatea cumpărătorilor preferă să cumpere ouăle în ambalaje de câte 10. iar valorile individuale se numesc elementele tabloului. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. echo "Informatii despre $cale:<BR>". Funcţia pathinfo primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către un fişier sau director. iar elementul "extension" conţine extensia fişierului. Combinaţia dintre numele . Exemplu: Cod: <?php $cale = "c:\\test. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Primul dintre aceştia reprezintă numele fişierului sursă şi cel de-al doilea reprezintă numele fişierului destinaţie. Elementele "dirname" şi "basename" au valori identice cu cele returnate de funcţiile cu acelasi nume. O asemenea variabilă se numeşte tablou. echo "Nume fisier: ". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Funcţia returnează un tablou ale cărui valori sunt de tipul şir de caractere şi care conţine elementele " dirname ". Funcţia rename Această funcţie se foloseşte pentru a redenumi un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere. fiecare element are o cheie asociată."<BR>". ?> Funcţia file_exists Această funcţie se foloseşte pentru a determina dacă un fişier există sau nu pe disc."<BR>". Primul parametru reprezintă numele fişierului şi cel de-al doilea reprezintă noul numele al acestuia. echo $info["dirname"]. $info = pathinfo($cale). Similar. echo "Extensie: "."<BR>". "basename" şi "extension". nu unul câte unul. echo $info["extension"]. echo "Director: ". echo $info["basename"]. Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere aflate la distanţă decât dacă sunt partajate de pe o platformă Microsoft Windows pe care a fost configurată componenta File and Print Sharing sau dacă sunt partajate pe o platformă *nix pe care a fost instalat pachetul Samba. Funcţia copy Această funcţie se foloseşte pentru a copia un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere.

specificaţi numele tabloului şi valoarea cheii: Cod: <?php echo $variabila[1]. puteţi folosi următoarea instrucţiune de atribuire: Cod: <?php $variabila[2] = "valoarea_b". ?> Pentru a obţine acces la un element al tabloului. ?> Cheile folosite pentru identificarea elementelor unui tablou nu trebuie să fie numere consecutive. $preferinte["vizitator2"] = "articole". Pentru a crea un tablou. Cod: <?php $preferinte["vizitator1"] = "scripturi free".tabloului şi valoarea unei chei identifică un element al tabloului. De exemplu: Cod: <?php $specialitatea_zilei = $preferinta["vizitator1"]. se atribuie unui element al tabloului o valoare şi o cheie: Cod: <?php $variabila[1] = "valoarea_a". ?> atribuie variabilei $specialitatea_zilei valoarea "scripturi free". ?> Elementele unui tablou cu chei non-numerice sunt accesibile în acelaşi mod ca şi elementele unui tablou cu chei numerice. . Puteţi atribui o valoare unei variabile dintr-un tablou sau puteţi invoca funcţia array(). Crearea tablourilor Se poate crea un tablou PHP în două moduri principale. Pentru a stoca în tablou o a doua valoare. nici macăr nu trebuie să fie numere. ?> Această instrucţiune creează un tablou denumit $variabila şi un element cu valoarea "valoarea_a" identificat prin cheia 1.

$variabila[] = "valoare C". iar cheia 2 este asociată cu valoarea "valoare C". începând de la $variabila[0]. De exemplu: Cod: <?php $variabila[] = "valoare A". puteţi scrie o instrucţiune de atribuire care specifică o valoare cheie.Crearea unui tablou folosind atribuiri Modalitatea cea mai simplă de a crea un tablou este de a atribui o valoare unei variabile de tip tablou. cheia 0 este asociată cu valoarea "valoare A". $variabila[] = "valoare C". Puteţi asocia tabloul cu un tabel. ?> Parantezele drepte care urmeaza după numele variabilei indică limbajului PHP că variabila $variabila este o variabilă de tip tablou. Iată rezultatul tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C Simbolul => arată că unei valori îi este asociată o cheie. cheia 1 este asociată cu valoarea "valoare B". $variabila[1] = "valoare B". caz în care exemplul anterior arată astfel: 0 valoare A 1 valoare B 2 valoare C Dacă doriţi. ?> Observaţi că instrucţiunea finală de atribuire nu include nici o valoare de index. În acest caz. PHP stocheaza în mod automat valorile atribuite tabloului în celule numerotate succesiv. De exemplu: Cod: <?php $variabila[0] = "valoare A". $variabila[] = "valoare B". PHP asociază valoarea "valoare C" cu următorul element consecutiv al tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C . astfel încât să puteţi asocia o valoare cu un anumit element al tabloului.

cealaltă modalitate principală de creare a unui tablou PHP constă în utilizarea funcţiei array(). ?> Prin instrucţiunile de mai sus. ?> Rezultatul va fi: Citat: 10 => valoare A 15 => valoare B 16 => valoare C Remarcaţi că la fel ca în exemplul anterior că valoarea "valoare C" este asociată următorului element consecutiv din tablou. pentru a examina valorile fiecăruia dintre elementele sale. $variabila['d'] = "ceva 3". următoarele chei au fost atribuite următoarelor valori: Citat: a => ceva 1 cc => ceva 2 d => ceva 3 Semnificaţia utilizării pe post de chei a unor valori întregi consecutive este aceea că puteţi folosi o buclă for simplă pentru a parcurge iterativ tabloul. $variabila[] = "valoare C". Iată un exemplu: Cod: <?php $variabila[10] = "valoare A". cu alte cuvinte.Elementele unui tablou nu trebuie asociate unor chei consecutive. $variabila['cc'] = "ceva 2". În PHP nu trebuie să folosiţi numere întregi pe post de chei. Iată un exemplu care creează un tablou având drept chei valori întregi consecutive: Cod: . Puteţi crea un tablou asociativ. Utilizarea funcţiei array() Dincolo de utilizarea instrucţiunilor de atribuire. $variabila[15] = "valoare B". cunoscut şi sub numele de tablou indexat cu siruri. prin specificarea drept chei a unor şiruri: Cod: <?php $variabila['a'] = "ceva 1".

pur şi simplu. puteţi folosi operatorul =>. "d"=>"ceva html"). ?> Acest script creeaza un tablou care conţine: Citat: 0 => ceva 1 => php 2 => ceva html Dacă doriţi să asociaţi unei valori o anumită cheie. "php". un tablou de tablouri. astfel: Cod: <?php $o_variabila = array(10=>"ceva". "php". unui tablou ale cărui celule conţin valori ale unui tablou. ?> Această instrucţiune creează următorul tablou: Citat: a => ceva cc => php d => ceva html Un tablou multi-dimensional poate fi asimilat. "cc"=>"php". "ceva html"). ?> Care va creea următorul tablou: Citat: 10 => ceva 11 => php 12 => ceva html Ca şi în cazul utilizării unei instrucţiuni de atribuire pentru creearea unui tablou. cu alte cuvinte. "ceva html"). valorile cheilor nu trebuie să fie consecutive şi nici măcar întregi: Cod: <?php $o_variabila = array("a"=>"ceva". De exemplu un tablou asemănător: Pagina pagina 1 Trafic mic Procent 10 .<?php $o_variabila = array("ceva".

avem: Cod: <?php $a[0] = 1. $a[2] = 1000. ?> Similar. "pagina 3" => array("mare". "30")). $date["pagina 3 "] = array("mare". De exemplu.pagina 2 pagina 3 mediu mare 20 30 Puteţi reprezenta aceste date sub forma unui tablou PHP denumit $date. echo $y. prin instrucţiunile de mai jos: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic". "10"). puteţi modifica valoarea asociată cheii 2 prin intermediul unei instrucţiuni ca aceasta: Cod: <?php . "20"). "pagina 2" => array("mediu". ?> Parcurgerea iterativă a unui tablou Când aţi stocat date într-un tablou. "10"). ?> Sau puteţi scrie astfel cu acelaşi rezultat: Cod: <?php $date = array("pagina 1" => array("mic". "20"). puteţi obţine acces la valoarea unui element al tabloului sau îi puteţi modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. $date["pagina 2 "] = array("mediu". echo $a[1]. $a[1] = 10. ?> Puteţi obţine acces la valoarea asociată cheii 1 prin intermediul unei instrucţiuni asemănătoare: Cod: <?php $y = 3 * $a[1]. "30").

$maxim = count($test). // se cauta in tabloul $test valoarea $cautare $maxim = count($test). ?> Uneori. Să presupunem că tabloul reprezintă salarii şi doriţi să măriţi fiecare valoare cu 10 procente. De exemplu. doriţi să obţineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. în loc de a obţine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica. valoarea cea mai mică a unei chei dintr-un tablou secvenţial este zero. să presupunem că doriţi să determinaţi dacă în tablou există o anumită cheie sau valoare. Funcţia count() returnează numărul elementelor dintr-un tablou. 1=>"valoare b". Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". Parcurgerea iterativă a unui tablou secvenţial Un tablou al cărui chei sunt valori întregi consecutive se numeşte tablou secvenţial. for ($w=0.$w<$maxim. Operaţii de acest gen implică parcurgerea iterativă a tabloului sau. În general. accesul la fiecare element al tabloului. corpul instrucţiunii include o instrucţiune echo care afişează cheia şi valoarea fiecărui element din tablou. Instrucţiunea for foloseşte variabila buclă $w pentru a parcurge iterativ tabloul. 2=>"valoare 3"). În continuare o să încerc o scurtă prezentare a modului de iteraţie prin tablouri secvenţiale şi non-secvenţiale. Cea de-a doua instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou. În cazul în care cunoasteţi valoarea minimă a cheii unui tablou secvenţial. Pentru aceasta. altfel spus. puteţi crea un tablou secvenţial folosind valoarea unu sau orice altă valoare întreagă ca valoare minimă a cheii. $cautare = "valoare b". iniţializaţi variabila de buclă la valoarea cea mai redusă a cheii. } ?> Prima instrucţiune creează tabloul. totuşi. 2=>"valoare 3"). 1=>"valoare b".$w++) { echo "<br>$w => $test[$w]".$a[2] = 100. Folosiţi funcţia count() pentru a forma expresia de test a buclei. Datele de ieşire arată astfel: Citat: 0 => valoarea 1 1 => valoarea 2 2 => valoarea 3 Căutarea într-un tablou secvenţial Exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". puteţi parcurge iterativ tabloul folosind o buclă for. .

break. Cea de-a doua instrucţiune atribuie valoarea "valoare b" variabilei $cautare. Într-o aplicaţie reală. conţinutul tabloului este supus la variaţii. următoarea instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou şi stochează această valoare în variabila $maxim. care determină încheierea imediată a buclei care o conţine. $w < $maxim. într-o aplicaţie iterativă reală. } } ?> Prima instrucţiune creează tabloul în care se va căuta. după stabilirea unei identităţi. fără a afecta rezultatele operaţiei. 1 Se compara cuvantul cu valoare 3 Instrucţiunea break Observaţi în exemplul dat mai sus că se continuă căutarea chiar şi după stabilirea unei identităţi. Desigur.echo "<br>Se cauta cuvantul $cautare in tabloul test. O instrucţiune echo afişează valoarea fiecărui element al tabloului pe masură ce bucla for avansează. } } ?> Acum. Când se caută într-un tablou. for ($w=0. if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. Iată rezultatul acestui exemplu: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. După comentariu. în exemplu. Datele . Pentru a oprii execuţia puteţi folosi instructiunea break. continuarea căutării în tablou nu face decât să irosească resursele calculatorului. Iată cum ar arăta exemplul anterior cu o instrucţiune break: Cod: <?php for ($w=0. se caută în tablou valoarea stocată în variabila $cautare. execuţia căutării poate fi sistată după găsirea elementului dorit. tabloul nu va fi iniţializat cu valori literale imediat anterior operatiei de căutare. corpul ei conţine alte instrucţiuni şi se execută o altă operaţie. Instrucţiunea if testează fiecare element şi afişează un mesaj dacă valoarea elementului este una şi aceeaşi cu valoarea variabilei $cautare. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". $w < $maxim.". instrucţiunea break provoacă sistarea buclei for. $w". de data aceasta însă. $w". Instrucţiunea for funcţioneaza ca mai înainte.

să presupunem că doriţi să cautaţi în tabloul $test pentru a determina numărul valorilor cu nume scurte. Corpul acestei instrucţiuni diferă. desigur. } echo "<br> Au fost gasite $scurt cuvinte cu nume scurte. $limita = count($test). ?> O instrucţiune de atribuire stabileste valoarea iniţială a variabilei $scurt. if ($n > 4) continue. Dacă instrucţiunea if stabileşte că elementul curent al tabloului face referire la un cuvânt lung. Instrucţiunea continue sistează rularea curentă a buclei. la zero. parcurgerea unui tablou non-secvenţial este o operaţie complicată. de cele folosite anterior. 1 Instrucţiunea continue O instrucţiune corelată cu instrucţiunea break este continue. Cu toate acestea. 1=>"bbb". La finalizarea căutării. o instrucţiune echo afişează numărul cuvintelor scurte găsite în tablou. Ca un exemplu. adică nume alcatuite din maxim 4 caractere. bucla for îşi încheie execuţia. Parcurgerea iterativă a unui tablou non-secvenţial În unele limbaje de programare. for ($w = 0. Instrucţiunea for se aseamănă celor folosite anterior. Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"a". $w < $limita. folosind funcţia strlen(). Valoarea variabilei $n este stabilită ca fiind egală cu numărul caracterelor care compun cuvântul. $scurt++. folosită pentru a număra numele scurte găsite. Iată rezultatul: Citat: a are 1 caractere lungime bbb are 3 caractere lungime ccccc are 5 caractere lungime Au fost gasite 2 cuvinte cu nume scurte. determinând evaluarea imediată a expresiilor de incrementare şi de test. $w++) { $n = strlen($test[$w]). PHP 4 include o instrucţiune foreach care simplifică căutările de .". echo "<br>$test[$w] are $n caractere lungime. dacă nu au mai rămas elemente în tablou. care calculează lungimea unui sir. Instrucţiunea continue determină trecerea căutării la următorul element din tablou. se execută instrucţiunea continue. // numara numele scurte $scurt = 0. 2=>"ccccc").de ieşire vor arăta astfel: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr.".

"10"). ?> Comanda care afişează conţinutul tabloului este: Cod: <?php foreach ($date as $continut => $valoare) { foreach ($valoare as $cheie => $rezultat) { echo "<br>$continut: $rezultat". se folosesc instrucţiuni foreach îmbricate. } ?> Pentru a căuta într-un tablou multi-dimensional.acest gen. Instrucţiunea foreach are următoarea formă generală: Cod: <?php foreach ($tablou as $cheie => $valoare) {corp} ?> Instrucţiunea parcurge în mod iterativ tabloul denumit $tablou. Să luăm de exemplu tabloul următor: Pagina pagina 1 pagina 2 pagina 3 Trafic mic mediu mare Procent 10 20 30 Tabloul poate fi creat folosind următoarele instrucţiuni PHP: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic". "30"). } . Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(10=>"mere". $date["pagina 3 "] = array("mare". 20=>"metal". "20"). $date["pagina 2 "] = array("mediu". foreach ($test as $index => $continut) { echo "<br>$index => $continut". 21=>"Nume"). stabilind valori adecvate pentru valorile variabilelor $cheie şi $valoare aferente fiecărui element al tabloului.

?> } Instrucţiunea foreach exterioară obţine tabloul asociat cu fiecare pagină (pagina 1. Dacă doriţi să apară un mesaj în interiorul câmpului dar să dispară când un utilizator vrea să introducă propriul lui text. echo $data.. care stoc se găseşte în baza de date mysql de pe server). codul ar fi cam aşa: Cod: <form> <INPUT name=test id="test" onclick="this. la valoarea câmpului "data" am introdus un mic script php care citeşte data curentă de pe server şi o timite browserului. Iată ce trebuie să faceţi: Cod: <form name="form1" method="post" action="pagina_de_test. Puteţi încerca şi voi să citiţi anumite date dintr-un fişier txt sau din baza de date şi să le afişaţi în formular. 2 etc. instrucţiunea foreach interioară parcurge iterativ conţinutul. acesta o afişează în câmpul de text corespunzător.php"> Data curenta: <input name="data" type="text" id="data" value=" <?php $data=date("d-h-Y"." value=cauta size=15 maxLength=30> ..value=''. Mă gândesc că uneori o să aveţi şi voi nevoie de anumite date (de exemplu la o comandă într-un formular să apară într-un câmp doar ceea ce există în acel moment pe stoc.). ?> "> <br> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </form> După cum observaţi. Iată rezultatul: Citat: pagina 1: mic pagina 1: 10 pagina 2: mediu pagina 2: 20 pagina 3: mare pagina 3: 30 Lucrul cu formulare Utilizarea scripturilor php în formulare Odată am avut nevoie într-un formular să fie afişată iniţial data din ziua completării formularului.time()).

. Preluarea şi verificarea datelor dintr-un formular în aceeaşi pagină cu formularul De curând cineva mi-a cerut să fac un formular cu un grup de butoane radio care să trimită datele pe e-mail.aici incepe formul de votare --> . charset=iso-88591"> </head> <body> <!-... textul "caută" va dispare şi va fi înlocuit cu mesajul introdus de utilizator.. } if ($vot == "vot_2") // daca e selectat vot 2 afiseaza si eventual trimite pe e-mail. Problema pe care însă am întâmpinato a fost că un grup de butoane radio trimite doar o valoare.<INPUT name="submit" type=submit id="submit" value=GO> </form> Dacă cineva încearcă să scrie ceva. } if ($vot == "vot_3") // daca e selectat vot 3 afiseaza si eventual trimite pe e-mail.".. { echo "<br>Ai votat numarul 2. indiferent ce buton e selectat.. Simplu spun eu şi mă apuc de treabă.$vot. dar probabil sunt mult mai multe) Cod: <?php if (isset($_POST['Submit'])) // deoarece verificarea se face in aceeasi pagina cu formul // se verifica inainte daca a fost apasat butonul submit { // preluare variablile (daca sunt trimise) @$vot = $_POST['vot'].". Mai jos aveţi codul de la script cu una din rezolvări (eu am gasit 3 variante de rezolvare a acestui script. { echo "<br>Ai votat numarul 3. // verificare if ($vot == "") // aici se verifica daca a fost selectat ceva { echo "<br>Nu ai votat.". } if ($vot == "vot_1") // daca e selectat vot 1 afiseaza si eventual trimite pe e-mail. { echo "<br>Ai votat numarul 1.". } ?> <html> <head> <title>Formular de vot</title> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html. } // afisare continutul variabilei vot echo "<br>Continutul casutei de vot este: ". Incearca din nou.

} else { echo "<br>A fost introdus: ". } } if (!isset($_POST['camp1'])) // daca nu a fost trimis { // se initializeaza variabilele $camp1 = ''. Pentru început o să explic cum se trimit şi cum se preiau datele din formular în aceeaşi pagină. scriptul este împărţit în 2 părţi. Prima parte este codul php care verifică dacă a fost apăsat butonul "Submit" şi dacă a fost apăsat se preia valoarea butonului radio şi se verifică. } ?> .aici se incheie formularul de vot --> </body> </html> După cum observaţi.php"> <p> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_1"> vot a</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_2"> vot b</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_3"> vot c</label> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Voteaza"> <br> </p> </form> <!-.<form name="formular_vot" method="post" action="test_vot. Dacă nu a fost apăsat butonul "Submit" se sare peste codul php şi se trece direct la partea html unde se afişează butoanele radio.$camp1. Avem următorul formular: Cod: <?php // aici se verifica daca a fost trimis un camp din formular if (isset($_POST['camp1'])) // daca a fost trimis { // se preiau datele trimise $camp1 = $_POST['camp1']. Lucrând recent cu câteva formulare am întâmpinat unele dificultăţi pe care vreau să le descriu mai jos pentru a avea un punct de plecare în cazul în care mai am astfel de probleme. // se verifica daca a fost scris ceva if (empty($camp1)) { echo "<br>Nu a fost introdus nimic".

în caz că se încarcă pagina prima data şi formularul încă nu a fost trimis se iniţializează valoarea variabilei pentru câmpul respectiv..<form name="form1" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <input name="camp1" type="text" id="camp1" value=" <?php echo $camp1. şi anume: . Dacă nu ar fi făcută verificarea de setare a unei valori din formular (rândul if(isset($_POST['camp1']) ) şi s-ar fi încercat preluarea direct a valorii (rândul $camp1 = $_POST['camp1']. preluarea datelor poate părea mai complicată. Prima oară când se accesează pagina este logic că nu se trimite nici o valoare din formular. // aceasta comanda nu va merge pentru ca am uitat sa inchid ghilimelele pe cand asa echo '$camp1'. atunci recitiţi articolul şi vedeţi încă odată sursa până înţelegeţi :-P ) Afişarea unui text într-un câmp în form care dispare în cazul în care se introduce ceva în acel câmp De multe ori. Acum. Mai departe. În continuare următorul rând verifică dacă valoarea preluata din formular conţine ceva sau nu. dar în realitate este la fel de simplu ca şi până acum. aşa aţi evitat o eventuală eroare şi scriptul rulează corect indiferent de setările serverului. Puteţi lucra şi direct cu valoarea POST dar personal prefer să scriu mai puţin folosind de fiecare dată numele variabilei ( $camp1 ) nu tot şirul dat de valoarea POST ( $_POST['camp1'] ) E mai puţin de scris iar dacă folosesc variabila în alte locuri evit erorile generate de lipsa unei ghilimele (de genul echo 'ceva aici $_POST['camp1']. Observaţi că la preluarea variabilei trimise prin post se foloseşte un mic truc şi anume numele variabilei este acelaşi cu numele câmpului trimis prin POST. ?> "> textfield<br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </div> </form> Să explic puţin codul de mai sus. În cazul în care nu se iniţializează valoarea şi se încearcă afisarea ei directă va apărea un mesaj de eroare (dacă serverul e setat să afişeze mesajele de eroare). am un formular în care vreau să scriu ceva într-un anumit câmp iar dacă vizitatorul doreste să completeze acel câmp să nu stea să şteargă mesajul meu ci să dispară automat textul introdus de mine şi să rămână doar ce a introdus vizitatorul. va merge intotdeauna). Dacă există ceva atunci afişeaza mesajul împreună cu ceea ce a fost introdus. Aşa ceva se poate face simplu cu o scurtă funcţie javascript: Sursa: Exemplu: <form name="form2" method="post" action="pagina.value='' "> þÿ </form> Preluarea datelor dintr-un câmp cu select multiplu În cazul în care în formular trebuie să existe şi un textfield din care se pot selecta simultan mai multe câmpuri. dacă sunteţi lămuriţi ce se întâmplă acolo să trecem mai departe (iar dacă nu.php"> <input name="textfield" type="text" value="acest text dispare" onmousedown=" this.. ) ar fi dat o eroare (dacă aveţi configurat serverul să vă arate toate erorile) În schimb. În cazul când serverul are setat register_global = off este mai sigur să folosiţi astfel preluarea variabilelor pentru a nu vâ da eroare.

echo $z. $z = $x + $y. . caracterul dinamic al tipurilor nu vă scuteşte de problemele legate de tipuri. PHP determină tipul variabilei în funcţie de tipul ultimei valori atribuite variabilei. Când o expresie aritmetică foloseşte mai multe tipuri. PHP execută conversia automată de tip. Conversia tipurilor de variabile PHP este ceea ce se numeste un limbaj de programare cu tipuri dinamice.Cod: <?php if (isset($_POST['select'])) { foreach ($_POST['select'] as $cheie => $valoare) { echo "<br>A fost selectata valoarea ". dacă mai aveţi întrebări discutăm în forum. $y = 2. În continuare este o descriere a tipurilor acceptate şi ceea ce se întâmplă când în cadrul expresiilor se folosesc două sau mai multe tipuri.5. } } ?> <form name="form3" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <select name="select[]" size="5" multiple> <option value="1">valoarea 1</option> <option value="2">valoarea 2</option> <option value="3">valoarea 3</option> <option value="4">valoarea 4</option> <option value="5">valoarea 5</option> </select> Selectati mai multe valori<br> <br> <input type="submit" name="Submit2" value="Submit"> </div> </form> Momentan mă opresc aici cu prezentarea trucurilor în lucrul cu formulare. Conversia automată de tip Să luăm ca exemplu următorul script: $x = 1. Cu toate acestea.$valoare. O consecinţă a caracterului dinamic al tipurilor de variabile aferente limbajului PHP este aceea că nu trebuie să specificaţi tipul variabilelor.

(integer) (real). şi anume (integer). rezultatul va fi 3. Tabelul următor indică şi alte conversii forţate de tip care se pot folosi: Conversia forţată (int). Tabelul următor prezintă succint aceste funcţii. Să examinăm următorul exemplu: $x = 1. .5 o valoare de tip dublu. În continuare aveţi un exemplu de conversie de tip: $x = 1. În exemplul de mai sus. 2. este asociat cu valoarea numerică. proces cunoscut sub numele de conversie forţată de tip sau pur şi simplu conversie forţată. în caz contrar. iar valoarea acesteia devine 2. Este important de reţinut că prin conversia de tip nu se modifică tipurile operanzilor unei expresii. variabila $x rămâne de tip întreg.Dacă oricare dintre operanzi este de tip dublu. Pentru a prelua controlul conversiei de tip. echo $y. echo $z. $z = $x + (integer) $y. PHP tratează ceilalti operanzi ca şi cum ar fi de tip dublu. care este valoarea reală a variabilei $z. care este 1. Şirurile pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip.5. Dacă toti operanzii unei expresii sunt întregi. Dacă şirul începe cu o valoare numerică. În cadrul exemplului. PHP execută calculul şi returnează rezultatul sub forma de întreg. $y = 2. aceştia sunt pur şi simplu trataţi ca şi cum ar fi fost de alt tip. Valoarea numerică şi tipurile unui şir sunt determinate prin respectarea următoarelor reguli: 1. (double). Funcţie doubleval() intval() strval() Exemplu: Operaţie Tratează argumentul ca fiind de tip dublu Tratează argumentul ca fiind de tip întreg Tratează argumentul ca fiind de tip şir. în caz contrar. determină tratarea variabilei $y ca pe un întreg. în loc de 2. Conversia manuală de tip Dacă preferaţi. execută calculele şi returnează rezultatul ca valoare de tip dublu. puteţi converti forţat un operand de la un tip la altul. adică suma dintre valoarea variabilei $x şi valoarea numerică a şirului text.5. puteţi prelua controlul conversiei de tip sau puteţi modifica tipul unei variabile. (float) (string) (array) (object) Rezultat Conversie forţată la întreg Conversie forţată la dublu Conversie forţată la şir Conversie forţată la tablou Conversie forţată la obiect Numeroase funcţii furnizează înca o modalitate de a trata o variabilă ca şi cum ar fi de tip specificat. valoarea şirului este zero. tipul variabilei rezultate este dublu. Conversia forţată de tip. Dacă un punct zecimal sau un exponent (e sau E). valoarea şirului este dată de valoarea numerică respectivă. tipul valorii rezultante este un întreg. $y = $x + "1 more". Valoarea afişata este 2. chiar dacă PHP o tratează ca o valoare de tip dublu pentru a executa calculele.

Instrucţiune de atribuire "rapidă" x += y x -= y x /= y x *= y x %= y Instrucţiune de atribuire normală x=x+y x=x-y x=x/y x=x*y x=x%y . furnizând un exemplu pentru fiecare operator şi o instrucţiune de atribuire echivalentă. $y.5 este afişată ca valoare a variabilei $x. Nici conversia normală şi nici cea forţată nu modifică tipul unui operand. "integer"). Tabelul următor rezumă operatorii "rapizi" de atribuire pentru operaţiile aritmetice şi pentru şiruri. $x = $x + 1. Ambele mecanisme determină tratarea operanzilor ca şi cum ar fi de un alt tip. Această instrucţiune de atribuire "rapidă" vă scuteşte de efortul de a scrie o variabilă. returnează un şir care indică tipul variabilei specificate. Acest procedeu este ilustrat în continuare: $x = 1. sunt: . $x. Puteţi obţine acelaşi rezultat cu următoarea instrucţiune de atribuire. $x în cazul exemplului nostru. intval($x). Scriptul următor afişeaza şirul "integer".5. iar valoarea 1 este afişată ca valoare a variabilei $y. settype($x. echo $x.string . Totuşi. Valoarea afişata a variabilei $x este egală cu unitatea. deoarece fracţia zecimală se pierde atunci când funcţia settype() converteşte valoarea dublă la o valoare întreagă. şi anume gettype(). care foloseşte o conversie forţată: $x = (integer) $x. echo gettype($x). modificarea tipului unei variabile este posibilă prin utilizarea funcţiei settype().5. în ambii membri ai instrucţiunii de atribuire. Următoarele două instrucţiuni de atribuire. una normală şi una "rapidă". Instrucţiuni de atribuire În cazul în care doriţi o modalitate rapidă de a scrie o instrucţiune de atribuire. au acelaşi efect: $x += 1. şi anume argumentul care specifică tipul dorit.integer .array . care indică tipul variabilei $x: $x = 1. puteţi folosi anumiţi operatori.$x = $y = echo echo 1.double . Valorile posibile pentru al doilea argument al funcţiei settype().object O funcţie conexă. Valoarea 1.

break. . execuţia trece la următoarea instrucţiune case sau default. reprezentând respectiv dimensiunile mică. Se pot folosi numere întregi non-consecutive. Cu toate astea. Numele variabilei este dat între parantezele care urmează după cuvântul cheie switch. break şi default Instrucţiunea if vă permite să luaţi o decizie în două sensuri. transferând controlul următoarei instrucţiuni secvenţiale care succede instrucţiunii switch. Iată un mic program care afişează dimensiunile asociate valorilor variabilei $numar: Cod: <?php switch ($numar) { case(1): echo "numar mic". case(3): echo "numar mare". nu de valoarea unei expresii condiţionale. dacă există o asemenea instrucţiunie.(adică se continuă cu restul codului din script) În absenţa instrucţiunii break. medie şi mare. Un procedeu de programare indicat constă în aceea că fiecare instrucţiune case din cadrul unei instrucţiuni switch să se încheie cu o instrucţiune break. Se vor executa instrucţiunile asociate primei instrucţiuni case pentru care identitatea respectivă este valabilă. fiecare dintre instrucţiunile cuprinse între paranteze putând avea instrucţiuni asociate. când doriţi ca programul dvs. Instrucţiunea break determină încheierea exeuţiei instrucţiunii switch. break. Parantezele acolade delimitează o serie de instrucţiuni case şi o instrucţiune default opţională. Nu este necesar să folosiţi numere întregi consecutive în instrucţiunile case. default: echo "Acesta nu este un numar valabil". instrucţiunea switch încearcă să stabilească o identitate între valoarea variabilei sale asociate şi valoarea asociată unei instrucţiuni case. Când este executată. puteţi folosi mai multe instrucţiuni if. numere cu virgulă mobilă sau şiruri. fapt nedorit în majoritatea cazurilor. instrucţiunea switch este o opţiune mai convenabilă.x . case(2): echo "numar mediu". Pentru a putea lua o decizie în mai multe sensuri. Dacă valoarea variabilei din instrucţiunea switch nu corespunde nici uneia dintre valorile asociate instructiunilor case.y Scrierea instrucţiunilor swich. se vor executa instrucţiunile asociate instrucţiunii default. să aleagă dintr-un set de alternative care pot fi reprezentate prin valori întregi. 2 sau 3. } ?> Acţiunea unei instrucţiuni switch este determinată de valoarea unei expresii întregi. else sau elseif. să presupunem că valoarea variabilei $numar este 1. break. De exemplu.= y x=x.

În exemplul următor aveţi o instrucţiune switch care testează valoarea variabilei $meniu. Operatorul condiţional vă permite să specificaţi deciziile într-o manieră foarte concisă. else. } ?> PHP include numeroase instrucţiuni condiţionale. cu alte cuvinte. variabilei respective îi este atribuită valoarea 2. pe care o folosesc destul de des în ultima vreme. dacă $meniu este 2. break. operatorul condiţional returnează valoarea valoareadevarat. Mai există însă şi alt mecanism de luare a deciziilor . incluzând instrucţiunile if. case 2: $submeniu = 10. $submeniu primeste valoarea 10. Dacă valoarea variabilei $b este mai mare decât aceea a variabilei $c. $submeniu primeste valoarea 5. Instrucţiunea atribuie variabilei $submeniu o valoare după cum urmează: dacă $meniu este 1. Dacă expresia este evaluată la valoarea true (adevărat). atunci variabilei $a îi este atribuită valoarea 1. altfel. $submeniu primeşte valoarea 0. De exemplu. în caz contrar. denumit uneori şi operator ternar sau operator întrebare-două puncte. returnează valoarea valoare-fals. o instrucţiune care execută în mod repetat instrucţiunile asociate. default: $submeniu = 0. Instrucţiunea for este o instrucţiune buclă sau o instrucţiune iterativă. El constituie o altă modalitate de a scrie decizii în PHP. break. Operatorul condiţional formează o expresie care se poate folosi în multe contexte PHP. Scrierea instrucţiunilor for Revin în acest articol la detalierea instrucţiunii for. să luăm următoarea instrucţiune de atribuire: $a = ($b > $c) ? 1 : 2 Această instrucţiune de atribuire compară valorile variabilelor $b şi $c. Iată un exemplu de utilizare a unei instrucţiuni for: . Iată sintaxa de utilizare a acestuia: expresie-conditionala ? valoare-adevarat : valoare-fals Se observă cum semnul întrebării este separat de caracterul două puncte prin valoarea valoare-adevarat.operatorul condiţional ?:. Cod: <?php switch ($meniu) { case 1: $submeniu = 5. elseif şi switch. Operatorul condiţional îşi evaluează expresia condiţionala. în caz contrar.

aceasta modifică una sau mai multe variabile la care se face referire în expresia test.Cea de-a treia expresie este expresia pas. Se evalează expresia de iniţializare. În acest site de exemplu am folosit instructiunea for pentru a trimite către fiecare user înscris la newsletter căte un e-mail de fiecare dată când este actualizat acest site. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. să examinăm componentele instrucţiunilor for. Pentru aceasta. o instrucţiune for operează în acelaşi mod ca o instrucţiune while. Instrucţiunea for este utilă pentru numărare şi executarea în mod repetat a unor acţiuni. Apoi.Prima expresie este expresia de iniţializare. for ($n = 1. Dacă rezultatul evaluării expresiei test este false. Să examinăm mai amănunţit cele trei expresii: . expresia pas incrementeaza valoarea variabilei $n. mai întâi se iniţializează variabila $suma la valoarea 0. Pentru a vedea cum funcţionează mecanismul aestei instrucţiuni. În general. În consecinţă. Aceasta este o expresie condiţională care indică dacă se execută sau nu corpul instrucţiunii. Expresia de test este evaluată pentru prima data imediat după evaluarea expresiei de iniţializare. expresia de iniţializare atribuie valoarea 1 variabilei $n. Aceasta se execută atunci când PHP ajunge la instrucţiunea for. Se evaluează expresia pas. Dacă o instrucţiune for are trei expresii. În cadrul exemplului. se execută o instrucţiune for care incrementează în mod repetat valoarea variabilei $suma. fără o expresie de iniţializare sau o expresie pas. 5. $n++) $suma += $n. . 3. În exemplu. următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: . . Scrierea instrucţiunilor while şi do while Practic. instrucţiunile while şi do while reprezintă versiuni "manuale" ale instrucţiunii for.A doua expresie este expresia de test. o instrucţiune while sau do while are una singură. expresiile unei instrucţiuni for sunt opţionale. De asemenea. 7. ?> În exemplul de mai sus se calculează suma întregilor cuprinşi între 1 şi 3. Se evaluează expresia test. Se execută corpul buclei. face referire la variabila de ciclare. instrucţiunea $suma += $n este corpul instrucţiunii for. 6. În cadrul exemplului. echo "<br>Suma intregilor de la 1 la $numar este $suma. instrucţiunea for include o instrucţiune sau un grup de instrucţiuni. 2. Instrucţiunea for include trei expresii. Se trece la etapa 2. şi anume expresia de test. 4. Aşa cum se întâmplă de obicei. expresia de test compară valoarea variabilei $n cu valoarea 3.". se execută etapa 7. fiecare expresie este separată de vecina sa printr-un caracter punct şi virgulă. În general. În exemplul de mai sus. cunoscute sub numele de corpul instrucţiunii for. $n <= 3. care apar între paranteze. variabilă denumită variabila de ciclare sau index.Cod: <?php $suma = 0. Se încheie execuţia instrucţiunii for. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni for este următoarea: 1.

Cod: <?php for ( . 4. ) $suma += $i. analog expresiei de incrementare a instrucţiunii for. care actualizează variabilele la care se face referire în expresia de test. 4. trebuie să furnizaţi un mecanism oarecare. Se evaluează expresia test. Se execută corpul buclei.". incrementează valoarea variabilei bucla $n. Dacă rezultatul este false. Astfel. $suma = 0. se trece la etapa 1. căreia îi lipsesc una sau mai multe dintre expresiile sale obişnuite. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni while este următoarea: 1. ?> Când folosiţi o instrucţiune while. 5. Observaţi că amplasarea expresei de test imediat după corpul buclei vă reaminteşte faptul că executarea corpului are loc înainte de evaluarea expresiei de test: . se trece la etapa 5. } echo "Suma este $suma. Se încheie execuţia buclei. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. ?> Remarcaţi că instrucţiunea $n = 0. Se evaluează expresia de test. Instrucţiunea do while este oarecum asemănătoare instrucţiunii while. $i <= 3. De asemenea. Instrucţiunea while este cea mai utilă atunci când un alt program necesar execută deja aceste funcţii. while ($i <= 3) $suma += $i. corpul buclei unei instrucţiuni do while este întotdeauna executată cel puţin o dată. 3. corpul unei instrucţiuni while este omis dacă expresia de test are iniţial valoarea false. Se trece la etapa 1. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. Diferenţa este aceea că instrucţiunea do while îşi execută corpul înainte de a-şi evalua expresia de test. iniţializează bucla şi că instrucţiunea $n++. Iată un exemplu care foloseşte o instrucţiune do while. 3. sunteţi responsabil cu iniţializarea tuturor valorilor folosite în expresia de test. Iată un exemplu care utilizează instrucţiunea while: Cod: <?php $n = 0. 2. 2. Se părăseşte bucla. instrucţiunea while este mai clară decât o instrucţiune for degenerată. Se execută corpul buclei. while ($n <= 3) { $suma = $suma + $n. $n++. în asemenea situaţii. Dacă rezultatul este adevărat. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni do while este următoarea: 1.

Cod: <?php $suma = 0. Pur şi simplu declaraţi o funcţie şi îi spuneţi acelei funcţii ce informaţie vreţi să folosească. $n++. bine ai venit pe site"). bine ai venit pe site" . Utilizarea instrucţiunii do while este o chestiune de comoditate. Metoda este similară celei de mai jos: Cod: <?php function Functia_Mea($variabila) { // Foloseste $variabila aici: echo $variabila. } ?> Şi apoi doar apelezi funcţia atunci când ai nevoie de ea: Cod: <?php Functia_Mea("Salut. $n = 1. echo "<br>Suma intregilor cuprinsi intre 1 si $numar este $suma. ?> Instrucţiunile while şi do while sunt foarte asemănătoare. do { $suma += $n. îţi dai seama că sunt multe locuri în care trebuie să scrii aceaşi bucată de cod. ?> şi funcţia va afişa la ieşire "Salut. asta economisind ceva timp atunci când veţi vrea să refolosiţi codul. Unii dintre voi probabil s-au prins că aceasta se poate rezolva cu o funcţie.". Se pot scrie aplicaţii php folosind doar instrucţiuni while. Introducere în Clase PHP Când începi să lucrezi cu PHP. } while ($n <= $numar). nu de necesitate.

poţi începe să pui acele funcţii în nişte "cutii" unde sunt stocate şi folosite.. Dar haideti să lăsăm vorbăria şi să începem să ne stocăm funcţiile în interiorul Claselor. Codul va fi stocat în spatele site-ului. iar scriptul care foloseşte acea clasă va fi mai uşor de înţeles pentru că va avea un cod "curat". Acesta nu este singurul motiv pentru care poţi folosi clasele. Voi pune toate rutinele complicate în clasa ta. "". Sper ca la sfârşitul acestui tutorial te vei gândi să implementezi nişte clase proprii economisind astfel timp în viitoarele proiecte.Ei bine. Structura Clasei Când vă gândiţi la clase v-aş încuraja să vă gândiţi ca la "codul din spate". . să aruncăm o privire pe clasă: Cod: <?php class Clasa_mea { var $email. Vă voi face o introducere în Clase şi vă voi da câteva exemple unde pot fi folosite. else return(false). Vom face asta prin "var $nume_var".+@.*?)(>)/si". } // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace("/(<img)(. $cevahtml).+\. $this -> email)) return(true). Folosind Clase PHP.+$". după un timp se vor aduna prea multe funcţii şi te vei aglomera. atunci când sunt gândite şi când e scris codul bine. priviti mai jos pentru exemplul $email pe care îl vom folosi. Vom analiza funcţiile pentru a înţelege despre ce este vorba aici. OK. return $cevahtml. Clasele PHP s-au dovedit a fi foarte valoroase. dar este motivul pentru care eu le folosesc. iar în faţă va fi un bloc de cod foarte uşor de înţeles. Mai întâi trebuie să declarăm o clasă: class Clasa_mea { Vom crea nişte variabile ce pot fi folosite în oricare din funcţiile din interiorul clasei fără să trebuiască să fie specificate pentru fiecare funcţie. // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^. } } ?> Clasa de mai sus a fost compusă din 2 funcţii simple.

Această funcţie va prelua variabila $email definită în scriptul nostru care apelează clasa şi verifică validitatea email-ului.+\. else return ( false ). Nota: puteţi de asemenea folosi în interiorul unei funcţii dintr-o clasă. Funcţia aceasta validează mail-ul introdus de utilizator. acum avem $this->email . } ?> Uitându-vă la funcţia de mai sus. Am vrut să vă arăt această clasă şi pentru că este o metodă diferită de a apela funcţia.. vom returna "TRUE". Voi explica şi acest lucru mai încolo. În continuare. Mai jos veţi vedea o funcţie pe care am introdus-o în această clasă. să analizăm prima funcţie. altfel vom returna "FALSE". Dacă adresa de email trece de această verificare şi este o adresă validă. am făcut această clasă "cu scop general" ce poate fi utilizată în mai multe scopuri.var $email. Doar introduceţi $this->numele_functiei($vars). } ?> Acum. Caută text în ambele părţi ale simbolului "@" care este structura unei adrese de email. o altă funcţie ce se află în aceeaşi clasă. această funcţie va accepta o variabilă ca parametru şi trebuie să aibă acea variabilă definită atunci când o apelezi. La început am definit var $email.+ $ " . Voi explica asta puţin mai târziu. $cevahtml).+@. "" . aţi remarcat că am folosit " $this->email " unde $this-> e un constructor special care indică în interiorul clasei către o variabilă sau o altă funcţie. închidem clasa noastră şi suntem gata s-o folosim! . Cod: <?php // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^. $this -> email)) return ( true ).*?)(>)/si" . return $cevahtml. Pentru a vă da un exemplu că puteţi pune aproape orice doriţi în interiorul unei clase. funcţie care elimină tag-urile unei imagini dintr-un string (şir de caractere). Veţi vedea cum să atribuiţi o valoare lui $this->email când vom folosi "efectiv" scriptul ce apelează clasa . Iată funcţia mai jos: Cod: <?php // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace( "/(<img)(. şi funcţii din interiorul aceleiaşi clase se pot folosi reciproc.

Iată cum se face: $clasa_mea = &New Clasa_Mea. if (!$verifica_email) { echo "Adresa de email nu este valida!".php". dacă verifica_email returnează TRUE. } ?> Tot ce am făcut este să atribuim o variabilă funcţiei verifica_email() şi apoi am făcut nişte verificări de erori pe baza acelei variabile. dacă nu a trecut testul va returna FALSE. Privind instrucţiunea if de mai sus. Folosirea acestei Clase în Scripturile voastre PHP Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să includem clasa. Astea fiind făcute. Să rulăm funcţia verifica_email în interiorul clasei Clasa_Mea: Cod: <?php $verifica_email = $clasa_mea -> verifica_email(). Tineţi minte că puteţi face: $clasa_mea->email = $_POST['email']. . } else { echo "Adresa de email este valida!".php" şi să vedem cum îl vom folosi în pagina următoare. doar includeţi-o folosind: <? include "Clasa_Mea.com" . Haideţi să ne uităm cum folosim funcţia scoate_imag. aşa ca îi vom atribui o valoare: $clasa_mea -> email = "tu@undeva. Tineţi minte ce a spus mai devreme. Acum putem începe distractia :) Avem clasa noastră inclusă în script şi trebuie să iniţializăm un obiect pe care să-l atribuim unei variabile. adresa conţinută în variabila $email pe care i-am spus s-o verifice a trecut testul. vei vedea că dacă un "!" sau "Eroare" este detectat pe şirul de caractere din $verifica_email. Am creat un obiect numit $clasa_mea şi acum putem accesa elementele din interiorul clasei Clasa_Mea pe care am creat-o mai devreme. sau orice vreţi cu ea. vom afişa "Adresa de email este valida!". Întâi vom crea un string cu HTML în interior. Nu este mare lucru. avem variabila "$email" ce stă degeaba în Clasa_Mea.} Să numim acest fişier: "clsClasa_Mea.

Îl vei înţelege până la urmă. dacă nu intervenim într-un fel pentru a o transfera şi pe alte pagini unde avem nevoie de ea. Aşa cum am spus mai devreme. Toate cele bune! Sesiuni în PHP În mod normal. veţi vedea că imaginea a fost eliminată cu succes. PHP foloseşte în mod nativ sesiuni.$html_vechi = '<strong>Am o imagine aici: <img src="/imaginea_mea.OOP.sesiuni . Cu OOP puteţi economisi foarte mult timp şi puteţi crea o arhivă de obiecte sau clase pe care le puteţi folosi mereu. te sfătuiesc să mai citeşti acest tutorial încă o dată. Dacă ai înţeles ce s-a întâmplat până acum.cookies . felicitările mele. Modalităţile de păstrare a informaţiilor pe tot parcursul aplicaţiei sunt: . echo "Aici este html-ul nou $html_nou <br /><br />" .jpg" height="100" width=" 200" >' . aşa cum fac şi limbajele ASP şi ColdFusion. Fiecare sesiune trebuie declarată la începutul paginii.transferul variabilelor locale prin forme sau în header-ul unei alte pagini Ce este o sesiune? O sesiune reprezintă una din căile de a păstra datele de lucru ale unei aplicaţii atunci când se face transferul de la o pagină la alta. Ele sunt calea câtre "Object Oriented Programming" sau "Programarea Orientata pe Obiecte" .php este valabila doar în acea pagină. o variabilă locală declarată într-o pagina .variabile globale . Acum că avem $html_vechi şi ştim că are o imagine în interiorul HTML-ului. clasele s-au dovedit a fi foarte eficiente. Lucrul cu sesiuni nu este complicat. Referinte: Iată câteva link-uri pe care le puteţi vizita când vă dezvoltaţi clasele: PHP PHP PHP PHP PHP Manual Manual Manual Manual Manual Classes and Objects Extends Exending Classes Using Parents Classes using :: operator Serialize and Unserialize Objects Închei aici această introducere în Clasele PHP. tocmai ai învăţat noţiunile elementare ale claselor! Dacă nu. echo "Aici este html-ul vechi $html_vechi <br /><br />" . cu ajutorul funcţiei: . Când veţi privi $html_vechi şi $html_nou. să scoatem acea imagine afară şi să returnăm rezultatul: $html_nou = $clasa_mea -> scoate_imag($html_vechi).

name = "PHPSESSID". Apoi trebuie declarată variabila (sau variabilele) cu care lucrăm în cadrul acestei sesiuni. Variabilele definite în acest mod pot fi folosite pe toate paginile unei aplicaţii. În php. Putem adăuga acest identificator în stringul care aplează o pagină: <a href = "pagina_mea. Această funcţie face ca PHP să înregistreze un identificator unic al sesiunii (ID). $variabila_mea = "Aceasta este cursul online de PHP". Folosirea sesiunilor este o cale mult mai uşoara de lucru decât să transferăm variabilele de la pagină la pagină.cookie_path = "/". atunci identificatorul sesiunii este adăugat automat la fiecare pagină.cookie_lifetime = "0". // variabila simplă . Exemplu: $sesiunea_mea = "Lucian". Există posibilitatea ca un utilizator să nu accepte setarea de cookies pe computerul său. $sesiunea_mea["adresa"] = "Str. // etc. <?= se poate folosi cu orice variabilă. atât timp cât cookie alocat acelei sesiuni este activ (nu expiră). ?> $variabila_mea va putea fi folosită apoi pe toate paginile aplicaţiei respective. Iată un exemplu de definire al unei sesiuni: <? session_start(). În acest caz. Pot fi create oricâte variabile. pe server se crează un fişier care va reţine valorile variabilelor folosite în această sesiune.session_start(). şi altele . Variabila $sesiunea_mea poate fi o variabilă simplă sau un tablou (array). pentru identificarea unei sesiuni se poate folosi identificatorul acesteia. session. session. Fişierul are numele la fel cu identificatorul ID al sesiunii.cookie_domain = "". // valoarea 0 înseamnă că cookie pentru sesiune e valabil până când browserul se va închide. session_register("variabila_mea"). sau $sesiunea_mea["id"] = 1. iar acel identificator este trimis utilizatorului printr-un cookie. Un identificator PHPSESSID arată ca o înşirurire aleatoare de caractere alfanumerice: PHPSESSID = 02993ab99sac988da9753330af72201 Dacă PHP este compilat cu opţiunea enable-trans-id.ini pot fi setate diferite valori pentru parametri legaţi de sesiune cum ar fi (după semnul egal am pus valorile implicite) : session. session_register('sesiunea_mea'). definite pe un domeniu dat.14". session. nu doar cu sesiuni. // cazul unui array $sesiunea_mea["nume_utilizator"] = "Lucian".php?<?=SID?">Click catre pagina mea</a> <?= este un mod mai scurt de a scrie comanda echo. Totodată.Florilor nr.

în conformitate cu intenţiile dumneavoastră.intercer. O situaţie foarte frecventă în care se procedează astfel o constituie utilizarea valorii returnate de o funcţie într-o expresie de atribuire.net (preluat de la phpromania. Unele funcţii PHP au argumente opţionale. Pentru a specifica argumente. De exemplu. Articol scris de Curs http://php.net) Crearea şi utilizarea funcţiilor Procesul de executare a unei funcţii se numeşte utilizarea. asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. De exemplu: $test = rand(1. scrieţi numele funcţiei. dacă specificaţi mai mult de un argument. reprezentând valori de intrare care influenţează operarea şi rezultatul funcţiei. Ca şi rand(). Dacă omiteţi ambele argumente. funcţia este obligată să returneze o valoare cuprinsă între 100 şi cel mai mare rezultat posibil. Dacă se trimite altceva către browser înainte de folosirea lor atunci vor exista erori la folosirea sesiunii sau a cookieurilor. vă puteţi defini şi folosi . Primul argument al funcţiei indică valoarea întreagă cea mai mică pe care o va returna funcţia. Pentru a folosi o funcţie. ca şi setcookie() trebuie folosite întotdeauna chiar la începutul fişierului. al doilea argument indică valoarea cea mai mare. omiţându-l pe al doilea: rand(100). urmat de o pereche de paranteze. PHP generează mesaje de eroare. puteţi specifica primul argument. invocaţi această funcţie astfel: $a = @f(b). De exemplu. funcţia rand(). Astfel. majoritatea funcţiilor returnează valori. Majoritatea funcţiilor preiau argumente. Această comandă îi spune PHP-ului să verifice dacă există o sesiune şi atunci să folosească variabilele acelei sesiuni ca variabile globale. Argumentul unei funţii poate fi o valoare literală. Uneori. apelarea sau invocarea funcţiei. puteţi suprima generarea mesajelor de eroare prin prefixarea numelui funcţiei invocate cu ajutorul caracterului @. care pot fi specificate sau omise. astfel încât valoarea să fie accesibilă în mod repetat fără a se invoca funcţia de mai multe ori. pentru a ascunde mesajele de eroare care pot apărea în timpul execuţiei funcţiei f(). funcţia returnează o valoare cuprinsă între 0 şi cel mai mare rezultat posibil. 15). Dacă doriţi. o variabilă sau o expresie. care generează un număr întreg aleator. Puteţi folosi într-o expresie valoarea returnată de o funcţie. În acest caz.Observaţie importantă: Variabilele definite în sesiuni pot fi folosite într-o pagină doar după ce a fost executată comada session_start(). Funcţiile session_start(). acestea se inserează între paranteze. De exemplu. poate fi apelată astfel: rand(). Definirea unei funcţii În afară de a utiliza funcţiile din biblioteca de funcţii a limbajului PHP. funcţia rand() are două argumente opţionale. fiecare argument trebuie separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. Când se produce o eroare în timpul execuţiei unei funcţii.

4). care se comportă ca şi cum ar fi fost scrisă astfel: return 2 * 4. Dacă definiţi o funcţie care nu are nici o instrucţiune return. puteţi omite nume_argument. } Lista cu argumente a funcţiei calculeaza_aria include argumentele $latime şi $inaltime. Instrucţiunea return determină sistarea executării funcţiei. puteţi invoca funcţia exit(). $latime) { return $inaltime * $latime. Dacă doriţi să definiţi o funcţie care nu are argumente. Iată un exemplu: function stop() { exit(). Corpul funcţiei este alcătuit dintr-o singură instrucţiune. numele funcţiei şi lista cu argumente alcătuiesc antetul funcţiei. dacă doriţi să definiţi o funcţie cu mai multe argumente.propriile funcţii. În PHP. În cazul în care doriţi să sistaţi prelucrarea unui întreg script. fie după aceasta. Atenţie!! În PHP3. iar nume_argument este numele argumentului funcţiei. În PHP4. De exemplu: $aria = calculeaza_aria(2. Pentru a defini o funcţie. corpul unei funcţii poate conţine un număr arbitrar de instrucţiuni. Cuvântul cheie function. nu este necesar ca aceasta să fie ultima instrucţiune fizică din corpul funcţiei. ca atare. trebuie să determinaţi funcţia să execute o instrucţiune return care furnizează valoarea respectivă. Dacă doriţi ca funcţia să returneze o valoare. Valorile argumentelor efective 2 şi 4 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor formale din corpul funcţiei calculeaza_aria. respectaţi modelul următor: function nume_functie(nume_argument) { // aici se introduce corpul functiei } În acest exemplu. Înstrucţiunile din corpul funcţiei sunt executate atunci când funcţia este apelată. Termenul de corp al funcţiei se referă la instrucţiunile incluse între parantezele acolade care urmează după antetul funcţiei. fiecare argment fiind separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. f() şi F() reprezintă referiri la aceeaşi funcţie. funcţia va returna valoarea specială NULL. numele funcţiilor nu prezintă sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Terminarea execuţiei unei funcţii O instrucţiune return determină sistarea execuţiei funcţiei care o conţine. . Ca exemplu. Parantezele şi numele argumentelor incluse între acestea poartă numele de lista cu argumente. nume_functie este numele funcţiei. definiţia unei funcţii poate fi plasată fie anterior liniei de program care apelează funcţia. cu toate acestea. Apelarea unei funcţii O funcţie definită de utilizator poate fi apelată în acelaşi mod ca o funcţie încorporată. iată o funcţie care calculează aria unui dreptunghi: function calculeaza_aria($inaltime. definiţia unei funcţii trebuie să preceadă linia de program care apelează funcţia. puteţi include argumente suplimentare după nume_argument.

08). care se auto-invoca instantaneu. echo "Impozit = $impozit<br>". denumit $cantitate. Dacă invocaţi o funcţie care are un argument prestabilit. stop(). } $a = recursor(). Este recomandat să nu scrieţi funcţii recursive. la invocarea funcţiei exit(). echo "Rata = $rata".07 se foloseste ca valoare a argumentului $rata. echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi. aceasta invocă imediat funcţia recursor().08. Funcţia impozit_vanzari preia două argumente: un argument obligatoriu. La invocarea funcţiei recursor(). Dacă apelaţi funcţia şi furnizaţi un singur argument. la prima invocare a funcţiei. Definirea argumentelor prestabilite PHP4 va permite să definiţi funcţii cu argumente prestabilite. execuţia scriptului se încheie. dar nu furnizaţi nici o valoare pentru argumentul respectiv. Exemplu: function impozit_vanzari($cantitate. dar nu şi a liniei 3. denumit $rata.} echo "Prima linie<br>".45 echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". O funcţie care procedează astfel se numeşte functie recursiva. Astfel. o posibilă cauză poate consta într-o recursie incorectă. şi un argument prestabilit. argumentul ia o valoare prestabilită specificată. iar valoarea 0. echo "Impozit = $impozit<br>". return $suma * $rata. $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi). până când se produce o eroare cunoscută sub numele de depăşire în sens pozitiv a stivei (stack overflow). valoarea argumentului respectiv se consideră ca fiind valoarea argumentului $cantitate. Exemplu: function recursor() { return recursor(). Astfel.07) { echo "Cantitate = $cantitate<br>". puteţi scrie accidental o asemenea funcţie şi de aceea recomand să citiţi în continuare. echo "Linia 2<br>". Funcţii recursive Este posibil ca o funcţie din PHP să se auto-apeleze. funcţia recursor() este invocată în mod repetat. } $cumparaturi = 123. specificată drept al doilea argument al funcţiei. 0. $rata=0. Prin apelarea funcţiei stop() se execută corpul funcţiei respective. $cumparaturi = 123. Rezultatul acestui script este afişarea primelor 2 linii. Cu toate acestea. echo "Linia 3<br>". se încheie cu o depăşire în sens pozitiv a stivei. Cu toate . $rata are valoarea 0.45. Dacă programul dvs.

inc. argumentul trebuie folosit ca valoare a variabilei $valoare1 sau ca valoare a variabilei $valoare2? PHP are reguli care controlează asemenea situaţii. amplasate în locaţiile adecvate. nu puteţi folosi o expresie pentru a specifica numele fişierului care urmează a fi inclus de către o instrucţiune require. De exemplu dorim să accesăm datele din fişierul numit valori.inc. determinaţi programul PHP să includă conţinutul acelui fişier ca şi cum conţinutul respectiv ar face parte din acel script. Puteţi crea un fişier script special. Când este încărcat un script PHP care conţine o instrucţiune require. Cu alte cuvinte. denumit antet. deoarece este specificată valoarea unui singur argument. înaintea legrii valorilor la variabilele corespunzătoare.acestea. Dacă fişierul de includere conţine linii de program PHP. Ca atare. ceea ce le face uşor de localizat şi revizuit. să presupunem ca scrieţi o aplicaţie PHP care este alcătuită din mai multe scripturi. la începutul fiecărui script. cel mai bine este să evitaţi problema prin definirea unui singur argument prestabilit şi prin poziţionarea unui argument prestabilit pe ultima poziţie în lista cu argumente. Deşi se obişnuieşte ca un fişier de includere să primească extensia de fişier inc. Totuşi. În consecinţă. Acest procedeu poate simplifica intreţinerea programului. la a doua invocare a funcţiei. dar rezultatul este deseori confuz. deoarece informaţiile standard pot fi rezidente într-un singur fişier. iar fiecare script afişează o pagina HTML care conţine informaţii standard în partea de sus a paginii. $valoare2 = 2) Care credeţi că va fi rezultatul dacă este invocată următoarea funcţie? x=test(3). De exemplu. înlocuind instrucţiunea require. Este posibil ca o funcţie să aibă mai multe argumente prestabilite. Unii programatori PHP preferă să folosească extensia de fişier php pentru toate fişierele pe care le creează. nu este obligatoriu să procedaţi astfel. . Exemplu: function test($valoare1 = 1.inc"). trebuie să includă etichetele <?php şi ?>.cunoscut sub numele de fişier de includere . care conţine doar partea de sus a pagini (pentru exemplificare citiţi şi vedeţi scriptul de la articolul "Contruieste un site cu php") Prin inserţia instrucţiunii: require ("antet. Instrucţiunea require vă poate scuti de un mare volum de muncă. conţinutul fişierului specificat . Pentru aceasta folosim următoarea comandă: require("valori. $rata are valoarea 0. Utilizarea fişierelor incluse Funcţiile PHP vă permit să obţineţi accesul la programe PHP scrise anterior. Atentie!!! Instrucţiunea require este prelucrată la încărcarea scriptului PHP asociat.este inserat în script. dar regulile respective pot fi derutante. care are următoarea formă: require(numele_fisierului).07.inc"). Una din variante o constituie instrucţiunea require.

nu trebuiesc precedate de backslash (\) în expresii regulate dacă sunt în interiorul parantezelor pătrate [ ] Exemple: .Secvenţe de caractere | . Funcţii PHP pentru expresii regulate Funcţie ereg ereg_replace Descriere execută o identificare cu o expresie regulată înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate execută o identificare cu o expresie regulată insensibilă la diferenţa între eregi majuscule şi minuscule înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate insensibile la eregi_replace diferenţa între majuscule şi minuscule split divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată (insensibilă la diferenţa spliti între majuscule şi minuscule) crează o expresie regulată insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule sql_regcase dintr-un şir care conţine o expresie regulată. Instrucţiunea corelată require_once asigură faptul că fişierul specificat este inclus o singură dată într-un script dat. care este o instrucţiune executabilă ce determină evaluarea scriptului PHP dintr-un fişier specificat. puteţi găsi instrucţiunea require_once utilă. include ("pagina". unde x şi y sunt doi întregi reprezentând limita inferioară şi superioară a numărului de caractere necesare.puteţi folosi instrucţiunea include. instrucţiunea include din următorul program evaluează fişierul pagina1.orice altceva decât caracterele din interval ^.Început de şir $ .zero sau mai multe caractere + . ( ) .y}. În cazul în care creaţi fişiere de includere care folosesc instrucţiunea require pentru a include conţinutul altor fişiere de includere. (punct) . instrucţiunile PHP pe care le conţine sunt executate ca şi cum ar fi apărut în textul scriptului apelant.$fisier.inc").orice caracter din intervalul specificat ^ în [ ] .". La evaluarea fişierului de includere.Sfârşit de şir * . De exemplu.operatorul SI (OR) . Sintaxa: function ereg Semnificaţia caracterelor ce se pot afla în şablon: ^ . x trebuie întotdeauna definit.inc $fisier = 1.[$()|*+?{\ .reprezintă orice caracter [ ] .unul sau mai multe caractere ? .zero sau un character {x.

.număr cuprins între 1 şi 6 [c-h] ."abcbcbc"."ab".3} . .. Iată un exemplu mai simplu: $model="[sml]at".{2}[a-z]{1. ^.2} urmat de un underscore opţional.."abb".."abbb"."a" sau "b" hi|hello .underscore sau orice literă din alfabetul latin [^a-zA-Z] ...{0."abbb". etc..minuscul cuprins între c şi h [D-M] . [a-z]{1.. $rezultat=ereg($model. ab? ."abcbc".."abb".{3}$" . Funcţia returnează true dacă expresia regulată corespunde unui sub-şir al şirului subiect. [^1-9]{2} urmat de unul sau mai multe litere "a" la sfârşitul şirului. pe care o foloseşte pentru a determina dacă un şir conţine o adresă de e-mail corect formată.4} ."a"."bef" sau "cdef" "^.. deoarece şirul subiect conţine sub-şirul "sat"."abbb".orice altceva înafară de litere [1-6] .2}_?[0-9]*([1-6]|[a-f])[^1-9]{2}a+$ Exemplul de mai sus se traduce prin: Un şir care începe cu oricare 2 caractere. "abbbb". etc.1} Forma simplă a funcţiei ereg() preia două argumente: un şir care conţine o expresie regulată şi un şir subiect. ab{2.{1. este reprezentat modul de utilizare a acestei forme a funcţiei ereg()."abc"."abb"."abbb". a(bc){1.doar "abb" ab{2. *([1-6]|[a-f]) urmat de 2 caractere care nu sunt cifre. _? urmat de zero sau mai multe cifre.{2} urmat de 1 sau 2 litere minuscule.} .doar "abc". În scriptul de mai jos. etc.} ? .doar "a". [0-9] urmat de fie un număr între 1 şi 6 sau o literă minusculă cuprinsă între a şi f. "abbbb" a(bc)* ."abcbc"."ab" ab{2} .orice şir cu exact 3 caractere [_a-zA-Z] . Forma mai complexă a funcţiei ereg() include un al treilea argument. $subiect="La noi in sat".doar "abb". ab+ ."ab". etc."abcbcbc" (a|b) .} + ."hi" sau "hello" (b|cd)ef . $subiect). Variabila $rezultat primeşte valoarea true. care corespunde expresiei regulate. a+$ Echivalenţe: * ..ab* .. un tablou care primeşte sub-şiruri ce corespund porţiunilor scrise între paranteze ale modelului..{0.majusculă cuprinsa între D şi M Un exemplu mai complicat: ^. returnează false. în caz contrar..

funcţia sscanf() citeşte un şir. $model = $_POST['model']. echo "<br>Expresie regulata: ". Dacă funcţia printf() generează date de ieşire formatate. } $gasit = ereg($model.$model. $sir. echo "<br>Componente: ". $model = stripslashes($model). if ($gasit) { echo "<br>Valabil: true". echo "<br>Sir: ". ?> Funcţia PHP sscanf(). echo "<br>".[a-zA-Z0-9-]+)*)$"> <br> <input type="submit"> </form> <?php // preluare valori din formular $sir = $_POST['sir'].$sir. 2005".$i++) { echo "<br>$echivalente[$i]".$model.php"> Sir: <input type="text" name="sir"> <br> Expresie regulata: <input type="text" size=64 name="model" value="^([_a-zA-Z0-9-]+)@([a-zA-Z0-9-]+(. $echivalente). // verificare if (get_magic_quotes_gpc()) { echo "<br>Eliminarea ghilimelelor magice". . echo "<br>Expresie regulata: ". adăugată în versiunea PHP 4. $sir = stripslashes($sir).01. 31. este complementară funcţiei printf().$sir. îl interpretează prin referirea la un şir de formatare şi stabileşte valorile variabilelor specificate în funcţie de conţinutul şirului.$i<count($echivalente). // Afisare date echo "<br>Sir: ".Cod: // formularul html <form method="post" action="script_2. } } else echo "<br>Valabil: false". Exemplu: Cod: <?php $subiect = "01. for ($i=0.

} function prin_referinta(&$x) { $x = 1. Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Citat: Au fost gasite 3 valori: luna=1 zi=31 an=2005 Utilizarea referinţelor în PHP În mod prestabilit. $y=0. deoarece astfel funcţiile devin mai uşor de înţeles dacă se limitează la a returna o valoare. argumentul va fi prefixat cu un caracter ampersand (&) (mai cunoscut ca AND). echo "<br>\$y=$y". Ca o consecinţă. Acest fapt este în general util. echo "<br>\$y=$y". "<br>an=$an". %d. specificând ca argumentul să fie transferat prin referinţă. %d". . "<br>zi=$zi". fără a modifica valori. Când un argument este transferat prin referinţă. valoarea sa nu este copiată. Iată un exemplu care prezintă apelul prin valoare şi apelul prin referinţă: Cod: <?php function prin_valoare($x) { $x = 1. Totuşi. &$zi. nu argumentele în sine. Puteţi ataşa acest prefix la argument în antetul funcţiei sau în apelul la funcţie. funcţia lucrează cu valoarea argumentului şi are libertatea de a modifica acea valoare. prin referinta($y). o funcţie PHP nu poate modifica valorile argumentelor sale. prin_valoare(&$y). prin_valoare($y). "<br>luna=$luna". "<br>Au fost gasite $n valori:". puteţi stabili ca o funcţie să aibă posibilitatea de a modifica valoarea unui argument. ceea ce înseamnă că valorile argumentelor sunt copiate şi funcţiile utilizează copii ale valorilor argumentelor lor. "%d. &$luna. Pentru a specifica faptul că un argument urmează a fi transferat prin referinţă. &$an). argumentele transferate unei funcţii PHP sunt transmise prin valoare. $y = 0. } $y = 0.$n = echo echo echo echo ?> sscanf($subiect.

echo "<br>\$y=$y; ?>
Dacă rulaţi acest script, veţi obţine următoarele date de ieşire:

Citat: $y=0 $y=1 $y=1

Reţineţi că scriptul conţine două funcţii, şi anume prin_valoare() şi prin_referinta(). Fiecare funcţie preia un singur argument, denumit $x. Antetul funcţiei prin_referinta() specifică faptul că argumentul sau este transferat prin referinţă; argumentul funcţiei prin_valoare() este transferat prin valoare, în conformitate cu practica prestabilită folosită în limbajul PHP. Fiecare funcţie încearcă să modifice valoarea argumentului său. Primul paragraf al programului invocă funcţia prin_valoare(), transferând argumentul prin valoare. În consecinţă, funcţia lucrează cu o copie a argumentului său, iar valoarea variabilei $y nu se modifică. Cel de-al doilea paragraf al programului invocă de asemenea funcţia prin_valoare(); cu toate acestea, foloseşte un caracter ampersand pentru a determina transferul prin referinţă al valorii variabilei $y. În consecinţă, funcţia modifica valoarea argumentului său, care se transforma din 0 în 1. Cel de-al treilea paragraf al programului invocă funcţia prin_referinta(). Antetul funcţiei respective foloseşte un caracter ampersand pentru a specifica faptul că valoarea argumentului sau este transferată prin referinţă. În consecinţă, funcţia modifică valoarea argumentului sau, care se transformă din 0 în 1. Prin utilizarea referinţelor se evită suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor şi implicit se obţine o viteză mai mare de execuţie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel mai dificil de înţeles, iar referinţele sau apelurile prin referinţă pot cauza erori de program. Cel mai indicat este să evitaţi referinţele, acolo unde este posibil, şi să definiţi funcţii care returnează valori, şi nu funcţii care modifică valorile propriilor argumente.

Lucrul cu funcţii listă

În afară de modalităţile de parcurgere iterativă a tablourilor, PHP oferă numeroase funcţii care permit traversarea tablourilor, deplasându-vă înainte sau înapoi, după dorinţă. Prima dintre aceste funcţii este current(), care returnează valoarea curentă a tabloului. Funcţia current() foloseşte un pointer intern de tablou pe care PHP îl creează pentru fiecare tablou. Când creaţi un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât să facă referire la primul element al tabloului. Funcţiile next() şi prev() modifică pointerul intern al tabloului şi se pot folosi alături de funcţia current() pentru a parcurge un tablou. Funcţia next(), aşa cum îi arată şi numele, modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la următorul element, în timp ce funcţia prev() modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la elementul anterior. Iată un exemplu care prezintă modul de operare al celor 3 funcţii:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $anterior = prev($test); echo "<br>functia prev() a returnat $anterior"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia next() a returnat bbb functia next() a returnat ccc functia prev() a returnat bbb

Funcţia key() Funcţia key() este corelată cu funcţia current(). Dacă funcţia current() returnează valoarea asociată elementului curent, funcţia key() returnează cheia asociată elementului curent. Exemplu:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); $cheie = key($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; echo "<br>functia key() a returnat $cheie"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia key() a returnat 10

Funcţia each() O altă funcţie utilă în parcurgerea tablourilor este each(). Funcţia each() returnează următoarea pereche cheie-valoare din tabloul specificat. Perechea cheie-valoare este returnată sub forma unui tablou asociativ cu patru elemente, după cum urmează: Cheie Valoare

0 1 "key" "value"

Componenta Componenta Componenta Componenta

cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă. cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă.

Observaţi că puteţi folosi valoarea cheie "0" sau "cheie" pentru a obţine accesul la componenta cheie a perechii cheie-valoare; similar, puteţi folosi valoarea cheie "1" sau "valoare" pentru a obţine accesul la componenta valoare a perechii cheie-valoare. Iată mai jos un exemplu al funcţiei each():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $fiecare = each($test); $zero = $each[0]; $unu = $each[1]; $cheie = $each['key']; $valoare = $each['value']; echo "<br>zero = $zero"; echo "<br>unu = $unu"; echo "<br>cheie = $cheie"; echo "<br>valoare = $valoare"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: zero = 10 unu = aaa cheie = 10 valoare = aaa

Funcţia list() O altă funcţie utilă în lucrul cu tablouri este funcţia list(), care vă permite să atribuiţi valori la numeroase variabile în cadrul unei instrucţiuni. Funcţia list() este deseori folosită cu funcţia each(), deoarece funcţia list() facilitează accesul separat la cheia şi la valoarea returnate de funcţia each(). Forma generala de utilizare a funcţiei list() este: list($var1, $var2, ..., $varn) = valoare_tablou; Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeşte o valoare din tabloul valoare_tablou. Într-un fel, funcţia list() este opusă funcţiei array(), deoarece funcţia list() împarte un tablou într-o serie de valoari scalare, în timp ce funcţia array() construieşte un tablou dintr-o serie de valori scalare. Iată un exemplu de utilizare a funcţiei list():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");

list($cheie, $valoare) = each($test); echo "<br>cheie = $cheie, valoare = $valoare"; $urmator = $next($test); echo "<br>urmator = $urmator"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: cheie = 10, valoare = aaa urmator = bbb

PHP conţine peste 40 de funcţii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, funcţia array_search() facilitează căutarea într-un tablou. Sortarea tablourilor Sortarea reprezintă o altă operaţie frecvent aplicată tablourilor. PHP furnizează o suită de funcţii care facilitează sortarea unui tablou. De exemplu, un tablou poate fi creat după cum urmează: $limbaje = array(1=>"Perl", 2=>"PHP", 4=>"Python"); Apoi, doriţi să sortaţi tabloul în funcţie de numele limbajului de programare. Pentru aceasta, pur şi simplu invocaţi funcţia sort(): sort($limbaje); După sortare, conţinutul tabloului apare aşa: 0 => PHP 1 => Perl 2 => Python Observaţi că secvenţa de sortare sau secvenţa de aranjare (cum este numită uneori) este sensibilă la diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Deoarece litera H mare este sortata anterior literei e mic, PHP apare înainte de Python în datele de ieşire sortate. Tabelul de mai jos prezintă pe scurt funcţiile de sortare ale limbajului PHP, inclusiv rezultatul aplicării fiecărei funcţii tabloului folosit în exemplul anterior. Operaţie Sortarea unui tablou în funcţie de valoare Funcţie Rezultat 0 => PHP 1 => Perl sort() 2 => Python 2 => PHP 1 => Perl asort() 4 => Python 0 => Python rsort() 1 => Perl 2 => PHP

Sortarea unui tablou asociativ în funcţie de valoare

Sortarea unui tablou după valoare, în ordine descendentă

Funcţia returnează o valoare negativă dacă primul şir este mai mic decât al doilea. în funcţie de rezultatul comparaţiei între valorile şir.2.sun. iar funcţia uasort() sortează un tablou asociativ. Aceste funcţii vă permit să definiţi o secvenţă de aranjare personalizată. Funcţia strcmpcase() este o funcţie din biblioteca PHP care compară două şiruri fără a ţine cont de mărimea literelor (majuscule sau minuscule).dll (pe platforme Windows) şi pachetul php_java. "PHP". 1. Funcţia usort() sortează valorile din tablou şi returnează un tablou secvenţial. Standard Edition 1. 0 sau =1.com/ şi pachetul php_java care conţine două fişiere: biblioteca php_java.2_04 Cele două fişiere ale pachetului php_java pot fi găsite în versiunea integrală a limbajului PHP (în directorul php/extensions/ de pe hdd) Instalare: Pentru a utiliza această facilitate trebuie instalată platforma Java şi cele două fişiere ale . Pur şi simplu scrieţi o funcţie care preia două argumente şir şi returnează -1. pe care o specificaţi prin desemnarea unei funcţii care compară valorile în conformitate cu secvenţa de aranjare. respectiv o valoare pozitivă dacă primul şir este mai mare decât ala doilea. zero dacă şirurile sunt identice. Eu am testat cu Java 2 SDK. care sortează un tablou folosind o "ordine naturală". "strcmpcase"). o modalitate ar fi utilizarea funcţiei natcasesort().4.x. care nu este sensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule. în ordine descendentă 4 => Python Arsort() 1 => Perl 2 => PHP 1 => Perl 2 => PHP ksort() 4 => Python 4 => Python Krsort() 2 => PHP 1 => Perl Dacă doriţi să efectuaţi o căutare fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule.Sortarea unui tablou asociativ după valoare. 1. în speţă uksort() şi uasort(). următoarele instrucţiuni creează un tablou şi îl sortează într-o manieră insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule: $limbaje = array("Perl".4.3. Pentru a utiliza facilităţile oferite de limbajul Java în cadrul scripturilor PHP este necesară o platformă Java care poate fi găsită la adresa http://java. în ordine descendentă Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie. Limbajul PHP poate utiliza cel puţin următoarele versiuni de Java: 1. funcţia uksort() sortează cheile tabloului. Puteţi implementa o secvenţă de aranjare personalizată scriind propria dumneavoastră funcţie şi specificând numele acesteia ca argument al funcţiei usort() sau al uneia din funcţiile sale conexe. Interoperabilitate PHP-Java Un aspect important al limbajului PHP este acela că realizatorii de pagini web pot folosi în script-uri o mare parte a facilităţilor oferite de limbajul Java prin intermediul unei biblioteci de funcţii numită php_java.jar care conţine o clasă care se ocupă de încărcarea celor folosite în script-urile PHP. O altă modalitate constă în a utiliza funcţia usort() sau una dintre funcţiile sale conexe. "Python"). Această clasă este utilizată de către PHP pentru a executa funcţii din clase Java şi pentru a rula clase noi.x. De exemplu.2. usort($limbaje.

pachetului php_java trebuie copiate în directorul extensions care poate fi găsit în directorul în care a fost instalat limbajul PHP.class." de la începutul liniei: .reprezintă calea către maşina virtuală Java care se doreşte a fi încărcată.dll variabilei extension.jar. atunci pentru a afişa reprezentarea textuală a acesteia trebuie să utilizăm metoda toString() (metodă specifică tuturor claselor Java) vom utiliza o instrucţiune de forma: echo $clasa->toString(). . war etc. altfel nu se pot utiliza clase Java.4. Configurare: Pentru a putea accesa clasele Java în cadrul script-urilor PHP trebuie configurată biblioteca php_java. În cazul în care nu se reuşeşte rularea unei clase a limbajului .lang. iar o altă varianta este adăugarea liniei: extension=php_java.reprezintă o listă de directoare.reprezintă numele directorului în care este instalată platforma Java.Object a limbajului Java. . Una dintre ele este eliminarea caracterului ".ini în cadrul sectiunii [Java].extension=php_java.4. directoarele din această listă sunt separate între ele prin caracterul ".library. dacă avem o variabilă $clasa căreia i-a fost ataşată ca valoare o clasă Java. în plus decât cele cu care este configurată platforma Java. iar restul de parametrii reprezintă parametrii pentru care se va apela constructorul clasei respective. arhive zip sau alte tipuri de pachete suportate de limbajul java (jar.2_04\jre\bin\server\jvm.class. (in cazul meu am setat astfel valorile: [Java] java. dintre care primul este un şir de caractere care reprezintă numele clasei Java care se instanţiază.dll la sfârşitul fişierului. Există mai multe posibilităţi pentru a face acest lucru.ini localizat pe platforme Windows în directorul sistemului de operare (în directorul Windows de obicei).library=C:\j2sdk1. .java." această listă ar trebui să conţină calea către pachetul php_java.home .java.home=c:\j2sdk1. de fapt.2_04 java. Metodele şi proprietăţile statice sau dinamice ale claselor instanţiate se accesează folosind operatorul de indirectare "->". În continuare trebuie setate valori pentru următoarele patru variabile: .path=c:\php\extensions\ Cu aceste setări făcute.reprezinta o listă de directoare în care pot fi găsite anumite pachete de clase Java. maşina virtuală Java poate fi încărcată şi clasele pot fi utilizate în cadrul script-urilor PHP.path . Clasa Java Această clasă se foloseşte pentru a rula o clasă a limbajului Java şi reprezintă. De exemplu. o clasă derivată din clasa java.dll dacă o astfel de linie există în fişierul php. Configurarea se realizează prin intermediul fişierului php." Valorile pentru aceste variabile se setează în fişierul php. Constructorul acesteia primeşte mai mulţi parametrii.) separate între ele prin caracterul ".ini. În acest fişier trebuie adăugată valoarea php_java.jar java. Utilizare Clasele Java se instanţiaza în PHP folosind constructorul clasei Java explicat mai jos.java. ejb.path=c:\php\extensions\php_java.library.java.library .path .dll java.

$i = $int->parseInt($sir). java_last_exception_clear()."<br>". $error = java_last_exception_get().lang. echo $system -> getProperty("java.Java este generată o excepţie Java.$sir. $int = new Java ("java.version").Exception care reprezintă ultima exceptie care a fost generată sau valoarea logică false dacă nu a fost generată nici o excepţie de la începutul execuţiei script-ului sau de la ultimul apel al funcţiei java_last_exception_clear.php" metod=post> Introduceti un sir de caractere: <input type = text name = "sir"> <input type = submit value = "verificare"> </form> <?php if (isset($_POST['sir'])) { echo "<hr>".name"). echo "Versiunea Java este: ".lang.lang.". ?> Funcţia java_last_exception_get Această funcţie returnează o clasă Java derivată din clasa java."\" nu este un numar intreg. echo "Versiunea: ". echo $system -> getProperty("os. echo $system -> getProperty("os.Integer"). } else { echo "Sirul \"".".version"). if ($error) { echo "Sirul \"". Cod: <?php $system = new Java("java. Funcţia java_last_exception_get nu are parametri. În continuare este un exemplu de utilizare a clasei Java. } } ?> .$i. Cod: <form action = "test.System")."<br>"."\" este un numar intreg. $sir = $_POST['sir']."<br>". iar pentru a verifica dacă a fost generată o astfel de excepţie se foloseşte funcţia java_last_exception_get care este prezentată mai jos. echo "Sistem de operare: ". cu care puteţi verifica dacă aţi instalat şi configurat corect clasele Java.

Funcţiile scrise în Java sunt executate de către procesor mult mai repede decât cele scrise în PHP. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR Limbajul PHP are integrat un client pentru protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) şi un set de funcţii necesare pentru prelucrarea mesajelor primite de către un server de mail în vederea utilizării datelor conţinute.ini localizat în directorul în care este instalat sistemul de operare. Dacă această variabilă lipseste. cât şi limbajul PHP. . . sau trebuie modificate valorile acestora. Valoarea acestei variabile este folosită numai pentru sistemele de operare din familia Windows. prezenţa acestei librării are o foarte mare importanţă. . . pentru sistemele de operare din familia Windows sau setarea implicită a sistemului.Variabila SMTP reprezintă ip-ul sau adresa server-ului de mesaje electronice. Despre configurarea php Pentru a putea utiliza funcţiile oferite de limbajul PHP pentru a trimite mesaje de poştă electronică. transmiterea unor ştiri tuturor utilizatorilor înscrişi pe o anumită listă. difuzarea de noutăţi cu privire la diverse apariţii etc. pe sistemele de operare din familia Windows sau *NIX este necesar să se seteze corect interpretorul PHP prin intermediul fişierului php. În fisierul php. în cazul în care a fost generată o excepţie şi nu a fost tratată. atunci. iar pentru sistemele de operare din familia *NIX se vor folosi setările implicite ale sistemului. Apelul acestei funcţii este necesar. sendmail_from si sendmail_path. pentru sistemele de operare din familia Windows se va încerca folosirea sistemului pe care se află instalat interpretorul pentru a transmite mesaje electronice. deoarece. Cu ajutorul acestor funcţii se pot realiza aplicaţii interesante cum sunt administrarea listelor de discuţii. Funcţia mail() trimite mesajele prin intermediul unui server SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) care poate fi găzduit de server-ul pe care este instalat interpretorul PHP sau de către un alt server accesibil interpretorului.ini trebuie adăugate variabilele având numele SMTP. smtp_port. în schimb efectul aplicării ei este acela că este anulată ultima excepţie Java care a fost generată de către maşina virtuală Java în timpul executării de cod.Funcţia java_last_exception_clear Această funcţie nu are nici un parametru şi nu returnează nici o valoare. iar utilizarea codului Java oferă o mai mare siguranţă creatorilor de pagini web dinamice.Variabila sendmail_path reprezintă calea către aplicaţia care se ocupă de transmiterea mesajelor pe sistemele de operare din familia *NIX. Funcţia mail Această funcţie se foloseşte pentru a transmite un mesaj de poştă electronică la una sau mai . pentru sistemele de operare din familia *NIX.Variabila sendmail_from reprezintă adresa de mail a expeditorului. Importanţa librăriei php_java Pentru programatorii de pagini web care cunosc atât limbajul Java. respectiv în directorul /etc pe sistemele *NIX.Variabila smtp_port reprezintă portul pe care răspunde server-ul de mesaje electronice şi are valoarea implicită 25. iar pe sistemele de operare din familia *NIX se foloseşte setarea implicită a sistemului. se poate întâmpla ca după apelul unei funcţii să tratam excepţia greşită. dacă acestea nu există.

.net/ În continuare este prezentată clasa Mail_Mime. Clasa Mail_Mime Această clasă se foloseşte pentru a construi mesaje electronice în format MIME. . un set de clase care pot fi folosite pentru a putea transmite mesaje electronice care să conţină atasamente şi al căror conţinut poate fi în format HTML în loc de text. Clasa Mail_Mime are şase funcţii membru a căror funcţionalitate este prezentată în continuare şi un constructor. Funcţia mail are cinci parametri de tip şir de caractere. O căsuţă poştală din lista destinatarilor poate fi specificată utilizând unul dintre următoarele formate: "nume_destinatar <adresa_email>" sau "adresa_email". În cazul utilizării primului format.Ultimul parametru reprezintă o listă de opţiuni suplimentare pentru aplicaţia care va fi folosită pentru a efectua trimiterea mesajului şi este dependent de aceasta.php. "Acesta este un mesaj de test") or die("Nu se poate trimite mesajul"). Un exemplu este prezentat mai jos: mail('"Alex" <php4@as. Acest set de clase poate fi descărcat de la adresa http://pear.Al doilea parametru reprezintă subiectul mesajului care se va transmite. este obligatorie folosirea caracterelor "<" şi ">" înainte.net/package/Mail_Mime Pentru a putea folosi setul de clase Mail_Mime trebuie instalat mai întâi pachetul PEAR de bază care poate fi găsit la adresa http://pear. . De exemplu. .Cel de-al patrulea parametru reprezintă o listă de linii de antet suplimentare. respectiv după câmpul adresa_email.Cel de-al treilea parametru reprezintă conţinutul mesajului ce va fi transmis. Această bibliotecă oferă." care reprezintă destinatarii mesajului ce se va transmite. pentru mesajul care va fi transmis.ro>" este o adresă validă pentru un mesaj de poştă electronică. iar dacă valoarea câmpului nume_destinatar conţine caracterul spaţiu este necesară utilizarea caracterului " înaintea acestuia şi după acesta. PEAR PEAR (PHP Extension and Application Repository) reprezintă un proiect demarat de echipa de programatori PHP.Primul parametru reprezintă o listă a tuturor căsuţelor poştale. "Mesaj de test".ro>'. adresa "Alex <php4@as. separate prin caracterul ". unde domeniu reprezintă numele serverului care găzduieşte căsuţa poştala a utilizatorului nume_utilizator. care este opţional. Scopul acestui proiect este de a oferi o bibliotecă structurată de clase open-source tuturor utilizatorilor limbajului PHP.multe căsuţe poştale.php. iar adresa_email reprezintă adresa căsuţei poştale şi are formatul "nume_utilizator@domeniu". unde nume_destinatar reprezintă numele proprietarului căsutei poştale adresa_mail şi poate fi şirul vid. . cea mai importantă clasă necesară pentru a codifica în format MIME astfel de mesaje. printre multe altele. Acest parametru reprezintă terminatorul de linie care va fi utilizat de către clasa pentru a încheia fiecare linie din mesaj şi are valoarea implicită "\r\n". Pentru a putea trimite mesaje care conţin ataşamente sau care au un tip de continut altul decat text (exemplu pagini HTML) este necesar ca valoarea acestui parametru sa fie în format MIME (Multi-porpose Internet Mail Extension). . dintre care ultimii doi sunt opţionali. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit trimiterea mesajului şi valoarea logică FALSE în caz contrar. separate prin şirul de caractere "\r\n" (sfârşit de linie). pentru a specifica un destinatar pentru mesajul care se va trimite. Constructorul Mail_Mime crează o instanţă a clasei şi are un singur parametru de tip şir de caractere.

Funcţia Mail_Mime::setTxtBody Această funcţie setează conţinutul text al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip text cum este cazul aplicaţiei mail prezentă pe sistemele de operare din familia *NIX. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format text. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită a acestui parametru este FALSE. Funcţia setTxtBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::setHTMLBody Această funcţie setează conţinutul HTML al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip HTML cum este cazul aplicaţiei OUTLOOK prezentă pe sistemele de operare din familia Windows. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format HTML. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită este FALSE. Funcţia setHTMLBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addHTMLImage Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga o imagine în corpul unui mesaj, în cazul în care conţinutul în format HTML utilizează imagini integrate. Această funcţie are patru parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul imagini sau numele fişierului care conţine imaginea. - Al doilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă tipul conţinutului. Acest parametru are valoarea implicită "application/octet-stream". De exemplu, dacă imaginea este de tip GIF, acest parametru poate primi valoarea "image/gif". - Cel de-al treilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă numele care va fi dat imaginii. În cazul în care primul parametru conţine imaginea, atunci este necesar ca acest parametru să apară, în caz contrar se va folosi numele fişierului transmis ca valoare pentru primul parametru. - Cel de-al patrulea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul unei imagini. Valoarea implicită a acestui parametru este TRUE. Funcţia addHTMLImage returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addAttachement Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga un fişier la un mesaj şi are cinci parametri, dintre care primii patru au aceaşi semnificaţie cu cei de la funcţia precedentă. Ultimul parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezinta tipul codificării care va fi utilizată. Acest parametru are valoarea implicită "base64". Pentru fişiere ataşate care nu sunt binare (ex. fişiere executabile, arhive...) se poate folosi valoarea "quoted-printable".

Functia Mail_Mime::headers Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga linii de antet suplimentare la mesajul constituit de această clasă. Funcţia headers are un singur parametru de tip listă, care are ca şi chei numele câmpurilor antetelor şi ca valori, valorile acestor câmpuri. Funcţia returnează o referinţă la o listă de acelaşi tip care conţine, pe lângă elementele transmise ca parametru, şi elementele adăugate de această clasă, pentru ca mesajul să fie recunoscut cum trebuie de către un client de mail. Această funcţie nu poate fi apelată după apelul funcţiei Mail_Mime::get. Functia Mail_Mime::get Această funcţie se foloseşte pentru a obţine conţinutul mesajului electronic în format MIME, după ce acesta a fost construit. Funcţia get nu are nici un parametru şi returnează un şir de caractere care reprezintă conţinutul mesajului electronic codificat în format MIME. Pentru a transmite un mesaj folosind funcţia mail prezentată şi această clasă, trebuie prelucrat şirul liniilor de antet returnat de funcţia Mail_Mime::headers astfel încât să se obţină un şir de caractere, iar conţinutul mesajului va fi constituit de şirul de caractere rezultat în urma apelării funcţiei Mail_Mime::get.

Informaţii despre clasele încărcate

În continuare sunt prezentate un set de funcţii cu ajutorul cărora se pot afla informaţii despre clasele încărcate într-un script. Funcţia get_declared_classes Această funcţie returnează un tablou care conţine numele tuturor claselor definite în momentul execuţiei unui script PHP. Funcţia class_exists Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere şi returnează valoarea logică TRUE dacă există o clasă care să aibă numele identic cu şirul de caractere primit ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia get_parent_class Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere sau obiect. În cazul în care parametrul este de tipul şir de caractere, atunci funcţia get_parent_class returnează un şir de caractere care reprezintă numele clasei care este părintele direct al clasei al cărui nume este dat de parametru. În cazul în care parametrul este de tip obiect, atunci funcţia returnează un şir de caractere care reprezintă numele părintelui direct al clasei a cărei instanţă este reprezentată de obiectul dat ca parametru. Funcţia is_a

Această funcţie are doi parametri. Primul parametru este de tip obiect, iar al doilea este de tip şir de caractere. Funcţia is_a returnează valoarea logică TRUE dacă primul parametru este de tipul reprezentat de al doilea parametru sau de tip derivat din cel de-al doilea parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. De exemplu, dacă avem clasele cls1, cls2 şi cls3 iar cls3 este derivată din cls2 iar cls2 este derivată din cls1, atunci, dacă obj reprezintă o instanţă a clasei cls3, în urma apelurilor is_a(obj, "cls1"), is_a(obj, "cls2") şi is_a(obj, "cls3") se obţine valoarea logică TRUE. Funcţia is_subclass_of Funcţia is_subclass_of are aceiaşi parametri cu funcţia anterioară. Funcţionalitatea ei diferă faţă de funcţia precedentă prin faptul că valoarea logică TRUE este returnată numai în cazul în care primul parametru este o instanţă a unui tip derivat din tipul a cărui nume este dat de cel de-al doilea parametru. În condiţiile exemplului anterior, în urma apelului is_subclass_of(obj, "cls3") se va obţine valoarea logică FALSE. Funcţia get_class_methods Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase sau de tip obiect. Funcţia get_class_methods returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tipul şir de caractere şi care reprezintă numele metodelor definite în cadrul clasei cu numele primit ca parametru sau în cadrul clasei care este reprezentată de obiectul primit ca parametru. În cazul în care parametrul este de tip şir de caractere şi nu este definită nici o clasă cu acest nume, atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. Functia get_class_vars Această funcţie are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile implicite ale variabilelor definite în cadrul clasei. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul clasei. Funcţia get_class Această funcţie primeşte ca parametru un obiect şi returnează numele clasei care reprezintă tipul obiectului primit ca parametru. Funcţia get_object_vars Această funcţie are un singur parametru de tip obiect şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile variabilelor definite în cadrul acestuia. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul obiectului. Funcţia get_object_vars se aseamănă foarte mult cu funcţia get_class_vars. Functia call_user_method Această funcţie realizează apelul unei metode care aparţine unei clase sau unui obiect cu parametrii specificaţi. Funcţia call_user_method are mai mulţi parametri. Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele metodei care se va apela. Al doilea parametru este de tip obiect sau de tip şir de caractere şi reprezintă numele unei clase. În cazul în care acest parametru este de tip obiect, metoda dată de primul parametru este apelată pentru obiect, iar dacă parametrul este de tip şir de caractere, atunci metoda este apelată pentru

clasa al cărui nume este dat de acest parametru. Restul parametrilor reprezintă parametrii cu care se va apela metoda al cărui nume este dat de primul parametru. Funcţia call_user_method_array Această funcţie are aceeaşi funcţionalitate cu funcţia anterioară cu diferenţa că are doar trei parametri, iar al treilea parametru este un tablou unidimensional care conţine parametrii cu care se va apela metoda dată de primul parametru pentru clasa sau obiectul reprezentat de cel de-al doilea parametru. Funcţia eval Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă o secvenţă de cod PHP şi realizează execuţia acestuia. Funcţia dl Această funcţie realizează încărcarea în timpul execuţiei script-ului a unor extensii externe, dacă acest lucru este permis de setările interpretorului PHP. Funcţia dl primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către extenşia care trebuie încărcată şi returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit încărcarea extensiei şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia extension_loaded Această funcţie verifică dacă o anumită extensie este încarcată. Funcţia primeşte un parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei extensii şi returnează o valoare logică corespunzătoare. Funcţia get_declared_classes Funcţia get_declared_classes nu are nici un parametru şi returnează un tablou unidimensional care conţine numele tuturor claselor încărcate în mediul de execuţie în momentul apelării acesteia.

Prelucrarea dinamică a imaginilor

Un aspect important al limbajului PHP este acela că oferă programatorilor posibilitatea de a crea şi publica în cadrul paginilor web imagini dinamice cum ar fi de exemplu, o aplicaţie care monitorizează accesările unei pagini web şi afişează rezultatul sub forma unei imagini. Pentru a profita de această facilitate în limbajul PHP trebuie activată mai întâi biblioteca php_gd2. Acest lucru se face prin adăugarea următoarei linii (dacă nu există deja) în fişierul de configurare php.ini (pentru sistemele Windows): extension = php_gd2.dll În acest moment sunt disponibile funcţiile de prelucrare şi generare dinamică de imagini. Această librărie permite adăugarea de text în cadrul imaginilor generate şi oferă suport pentru

0.imagini în mai multe formate. JPG. Se observă că biblioteca folosită nu permite salvarea imaginilor în format GIF. această bibliotecă oferă suport integrat pentru bibliotecile FreeType 1. Formatele de imagini suportate de biblioteca php_gd2 sunt GIF. ?> Citat: array(12) { ["GD Version"]=> string(27) "bundled (2. Putem crea o imagine care este bazată pe o paletă de culori (pentru acest tip de imagini avem la dispoziţie doar 256 . care au ca scop încărcarea şi desenarea font-urilor independent de platformă. WBMP şi XBM (XPM). Se poate observa că printre aceste componente se află versiunea bibliotecii şi facilităţile oferite.28 compatible)" ["FreeType Support"]=> bool(true) ["FreeType Linkage"]=> string(13) "with freetype" ["T1Lib Support"]=> bool(true) ["GIF Read Support"]=> bool(true) ["GIF Create Support"]=> bool(true) ["JPG Support"]=> bool(true) ["PNG Support"]=> bool(true) ["WBMP Support"]=> bool(true) ["XPM Support"]=> bool(false) ["XBM Support"]=> bool(true) ["JIS-mapped Japanese Font Support"]=> bool(false) } Rezultatul returnat de această funcţie îl reprezintă un vector cu mai multe componente. Crearea dinamica a imaginilor Pentru a crea imagini în mod dinamic avem la dispoziţie două opţiuni. Pentru a obţine imagini de calitate foarte bună. Formate de imagini suportate Pentru a afla ce formate de imagini suportă biblioteca instalată (în funcţie de versiunea PHP) se poate executa funcţia gd_info(). FreeType 2 şi T1Lib. PNG. Cod: <?php var_dump(gd_info()).

imagecreatetruecolor . 200.de culori cu care putem opera) sau putem crea o imagine cu un număr neprecizat de culori (true color). Funcţiile care încarcă imagini deja existente sunt: . citirea de imagini aflate la o anumită locaţie şi încărcarea acestora în memorie pentru prelucrare şi. 100). că pentru a afişa o imagine dinamică pe o pagină web trebuie realizată o pagină care are un element IMG al cărui atribut src să indice calea către script-ul PHP care creează imaginea. $img = imagecreate(100. imagepng($img).această funcţie crează o imagine goală care este bazată pe o paletă de culori. Cod: // pagina web contine: <HTML> <TITLE> Imagine dinamica </TITLE> <BODY> <IMG src="imagine. Trebuie avut în vedere.100). .php"> </BODY> </HTML> <?php // pagina imagine. publicare.php contine: header("Content-type: image/png").această funcţie crează o imagine care are fundalul negru şi un număr nedefinit de culori. eventual.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier.imagecreate . care se poate afla şi la distanţă. ?> Mai jos aveţi un exemplu al scriptului prezentat mai sus: Încărcarea imaginilor Biblioteca permite.imagecreatefromgif . . 150. primeşte ca parametri două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată. $fundal = imagecolorallocate($img. Funcţiile cu ajutorul cărora putem crea imagini sunt: . de asemenea. imagedestroy($img). primeşte ca parametru două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul GIF încărcată.

imagecreatefromjpeg . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea încărcată. lungimea şi înălţimea elipsei. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară la care se mai adaugă unul care reprezintă stilul haşurii şi care poate avea valorile: IMB_ARC_PIE.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. unghiurile de start şi de stop ale arcului şi culoarea cu care se va desena. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul PNG încărcată. Cod: <?php header("Content-type: image/png").imagecreatefromxpm .desenează o linie pe imagine.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. care se poate afla şi la distanţă. care se poate afla şi la distanţă. coordonata x a primului capăt de linie. desenarea se face în sens trigonometric. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul WBMP încărcată.imagecreatefromwbmp .imagecreatefromstring . imagepng($im). coordonata x a centrului elipsei. . IMG_ARC_NOFILL.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. .. $im=imagecreatefrompng("images/logo.png").imagecreatefromxbm .desenează o linie punctată pe o imagine.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. imagedestroy($im). şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XPM încărcată. IMG_ARC_CHORD.imagecreatefrompng . . coordonata x a celui de-al doilea capăt.imagearc . care se poate afla si la distanţă. care se poate afla şi la distanţă. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul JPG încărcată. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XBM încărcată. .desenează pe o imagine un arc de elipsă.imageline .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. . ?> Şi exemplul concret îl vedeţi mai jos: Desenarea de imagini Pentru a desena pe o imagine creată dinamic sau încărcată dintr-un fişier avem la dispoziţie mai multe funcţii: . coordonata y a primului capăt de linie. . . . coordonata y a celui de-al doilea capăt şi culoarea cu care se va desena linia. are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară şi va folosi stilul implicit sau cel setat de utilizator. primeşte ca parametri identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena. coordonata y a centrului eclipsei.desenează pe o imagine un arc de elipsă haşurat.imagesetthickness .această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care conţine reprezentarea binară a unei imagini. IMG_ARC_EDGED.imagefilledarc . . care se poate afla şi la distanţă.setează grosimea cu care se vor trasa liniile pentru o anumită imagine. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii şi un număr întreg care reprezintă grosimea cu care se vor desena liniile pe imagine. . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena.imagedashedline .

imagerectangle .imagefilltoborder .255.desenează o elipsă plină.0. $red = imagecolorallocate ($im.0. dacă în paleta de culori nu există o culoare care să aibă toate cele trei componente.0. imagefilledrectangle($im.imageellipse . $cyan = imagecolorallocate ($im.160. numărul de puncte ale poligonului şi culoarea cu care se va desena. în cazul în care imaginea se bazează pe o paletă de culori. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena poligonul.desenează un dreptunghi pe o imagine.0.100. . imagefill($im.desenează o elipsă pe o imagine. .primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini şi o culoare.$cyan). coordonata y a punctului şi noua culoare a acestuia. în cazul în care imaginea specificată ca parametru se bazează pe o paletă de culori. coordonata y a punctului.imagecolorallocate .returnează culoarea unui anumit punct de pe imagine.50. o valoare pentru componenta roşu a unei culori.0). imagefilledellipse($im.50. .80. atunci ea este adaugată la paleta de culori a imaginii.imagefilledrectangle .100. .$magenta).imagefilledpolygon . $green = imagecolorallocate ($im.255. imagefill($im. . coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare.imagecolorat . $blue = imagecolorallocate ($im.255).$yellow).255).schimbă culoarea unui punct de pe o imagine.imagefill .desenează un poligon plin. $yellow = imagecolorallocate ($im.umple cu o culoare o zonă de pe imagine care are aceeaşi culoare cu cea a punctului care se află la coordonatele specificate ca parametru. $magenta = imagecolorallocate ($im. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena. . . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea.desenează un poligon pe o imagine. coordonata x a punctului a cărui culoare se va schimba..100. lungimea şi înălţimea elipsei şi culoarea cu care se va desena. $im = imagecreate(250. Cod: <?php header("Content-type: image/png").imagepolygon .desenează un dreptunghi plin. imagefill($im.imagesetpixel .255. un tablou ale cărui elemente sunt numere întregi şi reprezintă coordonatele punctelor poligonului care se va desena. atunci culoarea este eliminată din paletă.umple cu o culoare o zonă de pe imagine care este mărginită de o culoare specificată ca parametru.primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini.$green). . are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. .50.30.$red). are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. culoarea punctelor cu care este mărginită zona şi culoarea cu care se va umple. coordonata x a punctului şi coordonata y a punctului.229. . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea.0. coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare. . iar pe pozitiile impare coordonatele y ale punctelor. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii.100. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii.0.255. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena. .255.imagecolordeallocate .255). coordonata x şi y a colţului din partea stângă-sus a dreptunghiului.229.250).0). coordonata y a punctului şi culoarea cu care se va umple. coordonata x şi y a centrului elipsei. o valoare pentru componenta verde a unei culori şi o valoare pentru componenta albastru a unei culori şi returnează un număr întreg care reprezintă culoarea având cele trei componente. tabloul cu punctele poligonului conţine pe pozitiile pare coordonatele x ale punctelor. coordonata x şi y a colţului din partea dreapta-jos a dreptunghiului şi culoarea cu care se va desena.0.imagefilledellipse .255.0.0). atunci se returnează indicele culorii din paletă.

100).3).200.50).75.imagesetthickness($im. ?> Rezultatul exemplului îl vedeti mai jos: Scrierea textului pe imagini În continuare sunt prezentate câteva funcţii utilizate pentru a scrie un text sau un caracter pe o imagine. .cel de-al şaselea parametru reprezintă culoarea cu care se va scrie pe imagine. 4 sau 5 sau poate fi un număr returnat de o funcţie care încarcă un font de pe disc. Cod: <?php header("Content-type: image/png").0.$poly.100.50. 0.cel de-al patrulea parametru reprezintă coordonata y a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului. $poly = array(10.10. .primul parametru este identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena . Acest identificator este de tip număr întreg şi poate avea valorile predefinite 1.$blue). imagepng($im).cel de-al treilea parametru reprezintă coordonata x a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului.$red).6. $fundal = imagecolorallocate($im. $im = imagecreate(100.229. imagedestroy($img).229. 225). Funcţia imagechar Această funcţie scrie pe o imagine primul caracter al unui şir de caractere.50.0.255.150. . imagefilledpolygon($im.cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la font-ul care va fi folosit pentru a scrie caracterul pe imagine. 0. Funcţia imagechar are şase parametri: . imageline($im. 3.100. . .200. 2.al cincilea parametru reprezintă şirul de caractere din care va fi scris doar primul caracter.

'a'. $verde = imagecolorallocate ($im. $fundal = imagecolorallocate($im. ?> Rezultatul codului de mai sus: Funcţia imagestring Această funcţie scrie un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar. 0. $im = imagecreate(100.0.0).0. imagechar($im. 5.255.0. imagedestroy($im). Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioara. $verde = imagecolorallocate ($im.255. 'a'. imagedestroy($im). 10.$verde = imagecolorallocate ($im. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). 5.100). $verde). ?> Rezultatul este: Funcţia imagecharup Această funcţie scrie un caracter vertical pe o imagine. 0. $verde). $im = imagecreate(100.255. imagepng($im). 225).0).100). 15. imagecharup($im.0). 225). 15. . Cod: <?php header("Content-type: image/png"). 0. imagepng($im). 10. 0. $fundal = imagecolorallocate($im.

255.0. Funcţia imagerotate returnează un identificator de acces la imaginea rotită.imagestring($im.al doilea este de tip real şi reprezintă unghiul cu care se va roti imaginea.primul reprezintă identificatorul de acces la imagine. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). imagepng($im). 15. Imaginea rezultată în urma rotirii va avea dimensiunile egale cu dimensiunile celui mai mic dreptunghi ale cărui laturi sunt paralele cu axele Ox şi Oy şi care conţine imaginea rotită. 'test'. 0. 10. ?> Rezultatul este: Funcţia imagerotate Această funcţie realizează rotirea unei imagini în sens trigonometric cu un unghi primit ca parametru. . 'test'. 225). 5. imagestringup($im. .al treilea parametru este de tip întreg şi reprezintă culoarea cu care se va umple dreptunghiul care va conţine imaginea rotită. 5. imagedestroy($im). ?> Rezultatul: Funcţia imagestringup Această funcţie scrie vertical un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar. $verde). $verde = imagecolorallocate ($im. imagepng($im). 40.100). 15. . $im = imagecreate(100. Funcţia are trei parametri: . imagedestroy($im). 0. $verde).0). $fundal = imagecolorallocate($im.

$verde). dacă imaginea va fi cu zgomot (valoarea TRUE implică o aproximare mai bună a culorilor). imagepng($imrot). tot de tip întreg. imagestringup($im. 0.255. 55. $imrot = imagerotate($im.Cod: <?php header("Content-type: image/png"). Această funcţie este . Funcţia jpeg2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul JPEG în formatul WBMP. Următorii doi parametri sunt de tip întreg şi reprezintă înălţimea şi lăţimea noii imagini. Funcţia imagetruecolorpalette are trei parametri: .0. $verde). 225). $fundal = imagecolorallocate($im. 45. Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară. ?> Şi rezultatul din exemplul de mai sus este: Funcţia imagetruecolorpalette Această funcţie realizează transformarea unei imagini care nu foloseşte o paletă de culori întro imagine care foloseşte o paletă de culori. 'test'.primul reprezintă identificatorul de acces al imaginii care va fi transformată. 0.100). 5. Al doilea parametru reprezintă calea spre fişierul care va conţine rezultatul transformării. 40. imagedestroy($imrot). .0). iar ultimul parametru. $im = imagecreate(100. Funcţia imageinterlace Această funcţie setează proprietatea interlace a unei imagini la valoarea logică precizată ca parametru sau la valoarea logică TRUE dacă acest parametru lipseşte. $verde = imagecolorallocate ($im. cu observaţia că primul parametru reprezintă calea spre un fişier de tipul PNG.cel de-al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă modul în care se va face transformarea: dacă imaginea va fi fără zgomot (valoarea logică FALSE implică o aproximare mai slabă a culorilor). reprezintă pasul cu care se va parcurge imaginea pentru a fi transformată. Primul parametru reprezintă calea spre fişierul de tip JPEG care va fi transformat. Funcţia png2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul PNG în formatul WBMP. Funcţia are cinci parametri.

al treilea parametru reprezintă parola utilizatorului şi în caz că lipseşte se foloseşte şirul vid în momentul conectării la server. Acest ultim parametru poate fi o combinaţie a valorilor: a) MYSQL_CLIENT_COMPRESS . JPEG sau WBMP. Funcţia mysql_connect returnează valoarea logică FALSE în cazul în care a eşuat conectarea la server-ul de baze de date şi un identificator de acces la conexiunea către server-ul MySQL în . care suprapuse dau ca rezultat imaginea iniţială. şi în momentul în care s-a încheiat transferul imaginii către browser. Primele trei funcţii se folosesc pentru a genera o imagine care să poata fi vizualizată într-un browser încărcat de pe un calculator. nu este nevoie să aşteptaţi încărcarea întregii imagini pentru a vedea ce este în ea. Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la imaginea pentru care se doreşte setarea proprietăţii interlace. . . imagepng. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL În acest articol voi încerca să prezint cele mai folosite comenzi PHP pentru lucrul cu bazele de date MySQL.indică server-ului că va trebui să trimită date comprimate. . De fapt. O astfel de imagine se încarcă adaptiv.indică server-ului MySQL faptul că va trebui să ignore spaţiile care urmează după numele funcţiilor. Funcţia mysql_connect Această funcţie realizează conectarea la un server MySQL.indică server-ului MYSQL să nu închidă conexiunea după scurgerea unui anumit interval de timp în care script-ul nu a emis cereri către acesta. teoretic vorbind. b) MYSQL_CLIENT_IGNORE_SPACE . În cazul în care aveţi o viteză de acces la internet mică sau imaginea pe care doriţi să o încărcaţi este mare.al patrulea parametru este de tip logic şi are rolul de a indica motorului PHP că în cazul în care există o conexiune la acelaşi server să se mai creeze încă una în loc să se reutilizeze cea existentă. . iar al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă valoarea pe care o va avea această proptietate. dar efectul obţinut este cel precizat anterior. c) MYSQL_CLIENT_INTERACTIVE . Publicarea în diverse formate Pentru a publica o imagine generată dinamic se poate utiliza una dintre funcţiile: imagegif. imagejpeg sau imagewbmp. Practic nu se întâmplă chiar aşa. Cel de-al doilea parametru poate lipsi.primul reprezintă numele server-ului MySQL şi dacă lipseşte se încearcă conectarea la calculatorul curent. PNG. chiar dacă nu s-au încărcat integral toate elementele grafice prezente în cadrul lui. o imagine este împărţită în subimagini de aceeaşi dimensiune şi calitate diferită (din ce în ce mai bună). Funcţia are doi parametri. iar ultima se foloseşte pentru ca imaginea generată să poata fi vizualizată în cadrul unui browser care suportă WAP. dar proprietatea interlace atribuită unei imagini va primi valoarea TRUE.foarte importantă în cazul în care doriţi ca site-ul vostru să aibă o navigabilitate bună. pe imagine se pot observa toate detaliile.ultimul parametru este de tip întreg şi reprezintă proprietăţile pe care le va avea conexiunea. Aceste funcţii primesc ca parametru un identificator de imagine şi tipăresc la ieşirea standard imaginea în format GIF. Funcţia mysql_connect primeşte cinci parametri opţionali: .cel de-al doilea reprezintă numele utilizatorului şi în caz că acesta lipseşte se foloseşte valoarea root ca nume de utilizator.

Funcţia mysql_create_db Această funcţie este utilizată pentru a crea o nouă bază de date pe server-ul MySQL. Funcţia mysql_drop_db . "user"."). // inchidere conexiune mysql_close($conectare). "user". ?> Funcţia mysql_close Această funcţie primeşte ca parametru un identificator de acces la o conexiune spre un server MySQL şi realizează închiderea acesteia. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL. } mysql_close($conectare). mysql_select_db("nume_tabel". "parola"). // varianta 2 $conectare = mysql_connect("nume_server"..". $resultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). În continuare sunt prezentate 2 modalităţi de conectare la un server MySQL: Cod: <?php // varianta 1 $conectare = mysql_connect("nume_server".cazul în care conectarea a reuşit. if ($conectare === FALSE) { echo "Conectare esuata. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi creată. Funcţia are doi parametri.. Aceasta nu are nici un parametru şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care conexiunea nu a fost închisă şi valoarea logică FALSE în caz contrar. // afisare rezultat // . } else { echo "Conexiune stabilita. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să creeze baza de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar. $conectare) or die("Nu se poate alege baza de date!"). Funcţia mysql_ping Funcţia mysql_ping verifică dacă server-ul de MySQL a închis conexiunea sau nu. $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel". "parola") or die("Con ectare esuata.".

"parola") or die("Nu sa p utut efectua conectarea la bd. iar rezultatul primit va fi stocat în zone tampon până când va fi utilizat. Funcţia mysql_drop_db are doi parametri.al treilea parametru este opţional şi de tip întreg şi reprezintă modul în care va fi returnat rezultatul. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit selectarea bazei de date şi valoarea logică FALSE în cazul în care baza de date nu există sau utilizatorul nu are drepturi de acces la aceasta. este returnată valoarea logică FALSE. atunci rezultatul primit nu va fi stocat. . while ($rand = mysql_fetch_array($rezultat. Funcţia mysql_select_db are doi parametri. pentru interogare se va folosi valoarea MYSQL_STORE_RESULT. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL."). Funcţia returnează o valoare de tip resursă în cazul în care a fost apelată folosind o interogare care presupune primirea unui rezultat cum sunt comenzile SELECT.10".Această funcţie este folosită pentru a şterge o bază de date. . . Funcţia mysql_select_db Această funcţie setează baza de date pentru o conexiune către un server MySQL pentru interogările care vor urma. este returnata valoarea logică TRUE şi valoarea logică FALSE în cazul apariţiei unei erori. În cazul în care funcţia mysql_query este apelată pentru o interogare care nu presupune primirea unui rezultat. mysql_select_db("nume_tabel". se foloseşte valoarea MYSQL_USE_RESULT."root". În continuare aveţi un exemplu de interogare a unei baze de date. În exemplu se face selecţia primelor 10 înregistrări din tabel: Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". Utilizarea funcţiei folosind valoarea MYSQL_USE_RESULT pentru ultimul parametru are acelaşi efect cu aplicarea funcţiei mysql_unbuffered_query fără a folosi ultimul parametru. Ultimul parametru poate avea valorile MYSQL_USE_RESULT sau MYSQL_STORE_RESULT. Funcţia are 3 parametri: . Funcţia mysql_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită baza de date. SHOW. $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel LIMIT 0. $rezultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). MYSQL_BOTH)) { echo '<br />'. Primul este de tip şir de caractere şi reprezinta numele bazei de date care va fi ştearsă. iar în cazul apariţiei unei erori. În cazul în care ultimul parametru lipseşte. } mysql_free_result($rezultat). EXPLAIN şi DESCRIBE şi nu a aparut nici o eroare. $conectare) or die("Nu se poate selecta t abelul din bd!"). Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi folosită pentru interogările ulterioare. Dacă. deoarece va fi procesat imediat după apelul funcţiei.$rand['coloana_X']. pentru ultimul parametru. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către serverul MySQL.primul este de tip şir de caractere şi reprezintă cererea emisă server-ului MySQL.al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni către server. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit ştergerea bazei de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar.

În exemplu se afişează numărul total de înregistrări din tabel. $total = mysql_num_rows($rezultat). mysql_free_result($rezultat). Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de înregistrări conţinute de variabila de tip resursă primită ca parametru. "user". iar cel de-al doilea reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. Funcţia mysql_real_escape_string are doi parametri. Diferenţa dintre această funcţie şi mysql_query este aceea că. deoarece caracterul ' (apostrof) are o altă semnificaţie pentru server-ul MySQL dacă nu e precedat de caracterul "\". $conectare) or die("Nu se poate selecta baza de date"). Funcţia mysql_real_escape_string Această funcţie este utilă în momentul în care se doreşte introducerea în cadrul unei interogări a unui şir de caractere care nu poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL şi realizează transformarea şirului într-unul care poate fi interpretat. mysql_select_db("nume_bd". se foloseşte la interogarea bazei de date valoarea MYSQL_USE_RESULT.$total. "parola") or die("Nu se poate conecta la server").mysql_close($conectare). dacă apelăm această funcţie pentru şirul de caractere "D'apoi" vom obţine rezultatul "D\'apoi". $conectare) or die("Nu se poate face interogarea la baza de date"). . Funcţia mysql_num_rows Această funcţie returnează numărul de înregistrări conţinute de către un rezultat primit de la server-ul MySQL. Funcţia mysql_num_rows are un singur parametru. Funcţia mysql_free_result Această funcţie se foloseşte pentru a elibera memoria alocată stocării unui rezultat primit în urma unei interogari de la un server MySQL. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să elibereze memoria utilizată de variabila de tip resursă primită ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. echo "In tabel exista ". dacă ultimul parametru lipseşte. şi anume o variabilă de tipul resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query.". $rezultat = mysql_query("SELECT * FROM nume_tabel". Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă şirul care va fi transformat. şi anume o variabilă de tip resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query." inregistrari in acest moment. ?> Funcţia mysql_unbuffered_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită bază de date şi are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii. Funcţia returnează un şir de caractere care poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL. De exemplu. Funcţia mysql_free_result are un singur parametru. în cazul funcţiei mysql_unbuffered_query. Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost".

se poate folosi funcţia mysql_affected_rows pentru a verifica numărul de înregistrări care au fost actualizate la ultima înterogare a bazei de date. folosind pentru cel de-al doilea parametru valoare MYSQL_ASSOC. funcţia returnează valoarea logică FALSE.MYSQL_NUM . este de tip întreg şi reprezintă modul în care sa face transformarea.primul parametru este de tipul resursă. ?> Funcţia mysql_info Această funcţie returnează un şir de caractere care conţine informaţii referitoare la ultima interogare a unei baze de date în urma căreia nu s-a primit nici un rezultat.MYSQL_BOTH . . Funcţia mysql_fetch_num Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array. a cărui valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query.mysql_close($conectare). Funcţia mysql_info are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL. Această funcţie are doi parametri: .elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind ambele moduri prezentate anterior. Dacă nu mai sunt înregistrări de prelucrat.MYSQL_ASSOC .al doilea parametru este opţional. cum este cazul funcţiilor INSERT sau UPDATE. Cel de-al doilea parametru poate avea una din valorile următoare: . Funcţia mysql_fetch_assoc Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array. . Funcţia mysql_fetch_array colectează datele referitoare la înregistrarea curentă şi le returnează sub forma unei liste ale cărui elemente pot fi accesate folosind numele câmpurilor.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numerele de ordine ale câmpurilor.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numele câmpurilor. folosind pentru cel de-al doilea parametru valoarea MYSQL_NUM. Funcţia mysql_affected_rows În cazul interogărilor în urma cărora nu se obţine nici un rezultat. numărul lor de ordine sau folosind ambele moduri. pentru celelalte tipuri de interogări putându-se folosi funcţia mysql_num_rows. . Funcţia mysql_fetch_array Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă. care reprezintă numărul de înregistrări actualizate la ultima interogare a bazei de date. Funcţia mysql_stat . Funcţia mysql_affected_rows are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL şi returnează un număr întreg.

Pentru \xxx puteti folosi reprezentarea în octal (baza 8) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzător. iar codul asociat cifrei 1 este 49. Secvenţa escape \n \r \t \\ \$ \" \xxx \xnn Semnificaţie salt la linie nouă retur de car caracter de tabulare pe orizontală backslaşh simbolul dolarului ghilimele duble caracterul asociat valorii ASCII xxx. exprimată sub forma unui număr în hexazecimal În afară de ultimile două secvenţe din tabelul de mai sus. De exemplu. În tabelul de mai jos este prezentat setul de secvenţe escape folosit în PHP. Ca atare. Pentru valoarea zecimală 65 poate fi reprezentată în hexazecimal cu nr 41. mysql_close($conectare). codul ASCII asociat literei A este 65. Deci puteţi scrie "\41". Utilizarea codurilor ASCII În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva funcţii PHP folosite la utilizarea codurilor ASCII. De exemplu. Codurile ASCII sunt valori întregi. Fiecare dintre aceste secvenţe escape foloseşte un cod ASCII (American Standard Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter. print_r($stare). Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". mysql_stat($conectare)). "user". exprimată sub forma unui număr în octal caracterul asociat valorii ASCII xxx. fiecare literă sau simbol folosit frecvent în limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. puteti reprezenta litera A folosind secvenţa escape "\101".Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă statusul server-ului MySQL şi are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. "parola") or die("Nu se poate conecta la server"). celelalte au fost prezentate în articolul Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. Iată un scurt exemplu de utilizare a funcţiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzător unui anumit caracter: . care sunt cuprinse între 0 şi 255. $stare = explode(' '. ?> Utilizarea şirurilor Secvenţe escape Pentru a include caractere speciale în cadrul şirurilor trebuie să folosiţi anumite secvenţe escape. Pentru \xnn puteţi folosi reprezentarea în hexazecimal (în baza 16). valoarea zecimală 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentată în octal sub forma 101.

Returnează Returnează caracterul având codul ASCII dat de n. codul ASCII echivalent caracterului c. $numar=ord($caracter). } ?> Pentru caracterul cu nr 32 caracterul echivalent este un spaţiu.caracter ec hivalent=$c". octal. valoarea hexazecimală echivalentă cu valoarea zecimală dată de valoarea în octal echivalentă cu valoarea zecimală dată de n. zecimal= $i ." este ".octal= $octal . În consecinţă dacă folosiţi ghilimele simple ca în exemplul următor: . valoarea zecimală echivalentă cu valoarea hexazecimală dată de valoarea zecimală echivalentă cu valoarea în octal dată de n. $hex=dechex($i). Exemplu: echo "<img src=\"pixel. $i<128. Acest şir poate fi scris şi astfel: echo '<img src="pixel. echo "<br>Valoarea ASCII a caracterului ".php" alt="" height="1" width="1">'. $octal=decoct($i). puteţi scrie un şir între ghilimele simple. Şirurile delimitate între ghilimele simple se comportă într-un mod diferit faţă de şirurile delimitate prin ghilimele duble: . Şirurile delimitate între ghilimele simple Dacă doriţi. $i++) { $c=chr($i).$caracter="A". respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII ale căror coduri sunt cuprinse între 32 şi 127: Cod: <?php for ($i=32.Singurele secvenţe escape permise în cadrul şirurilor delimitate prin ghilimele simple sunt \\ şi \'.php\" alt=\"\" height=\"1\" width=\"1\">".$numar. nu neapărat duble. echo "<br>Nr. . Un motiv în acest sens îl constituie facilitatea posibilităţii de includere a ghilimelelor duble. Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Valoarea ASCII a caracterului A este 65 Funcţie chr(n) dechex(n) decoct(n) hexdec(n) octdec(n) ord(c) Descriere Returnează Returnează n.hexa=$hex . Returnează Returnează n. În continuare este un exemplu care afişează echivalenţele în zecimal.Nu se execută substituţia variabilelor atunci când datele de ieşire sunt reprezentate printr-un şir delimitat prin ghilimele simple.$caracter.

rezultatul va fi aliniat la stânga. Primul argument este un şir. fiecare funcţie preia două sau mai multe argumente. care trebuie să apară în ordinea indicată: . Specificatorul de completare poate fi un caracter spaţiu sau un 0 (zero). Dacă specificatorul de aliniere este omis. . O directivă simplă. Directivele reprezintă secvenţe de caractere care încep cu simbolul % acestea determină modul în care va fi formatat argumentul corespunzător. rezultatul este completat cu spaţii. dacă argumentul este de tip double. Pentru a evita astfel de situaţi preferabil e să folosiţi ghilimele duble sau afişarea valorilor din variabile în afara ghilimelelor simple. Un caracter ordinar este orice caracter. poate consta dintr-un caracter % urmat de un specificator de tip. De exemplu. $n). %f". Crearea datelor de ieşire formatate PHP include două funcţii utile pentru generarea datelor de ieşire formatate. rezultatul va fi aliniat la dreapta. denumit şir de formatare. care specifică formatul datelor de ieşire. $x).$x. atunci va conţine şi caractere de completare. urmat de un întreg care determină numărul de cifre după punctul zecimal pe care trebuie sa le conţina rezultatul. cum este cea din exemplul precedent. . . Funcţia printf() afişează datele sale de ieşire. echo 'x este '. Un alt caracter de completare poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn ('). numărul minim de caractere situate la stânga punctului zecimal. Cu toate acestea. dacă se indică o cratimă (-) drept specificator de aliniere. În general. echo 'x este $x'. care arată că argumentul trebuie tratat ca număr zecimal. pentru a completa un rezultat cu liniuţe de subliniere.Specificator de lăţime (opţional): este un întreg care determină numărul minim de caractere ale rezultatului. în afara caracterului %. Şirul de formatare constă dintr-o serie de caractere şi directive ordinare.Specificatorul de tip (obligatoriu): Specificatorul de tip determină modul de tratare şi afişare a argumentului. Un specificator de completare de tip spaţiu este folosit frecvent cu şirurile.$x = "test". în speţă printf()şi sprintf().Specificator de aliniere (opţional): Un specificator de aliniere indică dacă rezultatul trebuie să fie aliniat la stânga sau la dreapta. Dacă rezultatul conţine un număr mai redus de caractere. specificaţi '_ drept caracter de completare. ca în exemplul următor: $x = "test". iar un specificator de completare zero se foloseşte mai ales alături de numere. Iată un exemplu simplu de utilizare a funcţiei printf(): printf("Valoarea lui n este: %d".Specificator de completare (opţional): Un specificator de completare precizează caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul până la dimensiunea cerută a şirului. precum d. $rezultat = sprintf(Valori: %d. . Specificator de tip Descriere b Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare binară. iar celelalte argumente specifică valorile care vor constitui datele de ieşire. sau. Caracterele ordinare sunt pur şi simplu copiate la ieşire. în timp ce funcţia sprint() returnează datele sale de ieşire sub forma unor valori şir. Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri decât double. Tabelul de mai jos rezumă specificatorii de tip disponibili. o directivă mai sofisticată poate include următoarele componente. datele de ieşire vor arăta aşa: x este $x.Specificator de precizie (opţional): este un punct zecimal. . $n. În cazul în care caracterul de completare este omis.

345000^^^^^^^^ ^^^^^^^^12. care returnează o valoare de tip şir conţinând un rezultat formatat. iar argumentul separator_mii precizează caracterul care se va folosi ca separator al miilor. zecimale) number_format(numar.234.23 Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate .345000 12. cu litere scrise cu minuscule. este inserat un punct înaintea cifrelor care compun partea zecimală. pentru a vedea mai bine amplasarea acestora. funcţiile printf() şi sprintf() ştiu că doriţi să inseraţi un simbol al procentului. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare zecimală. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal.2f %'10. Remarcaţi că. punct_zecimal. rezultatul este formatat fără zecimale. cu litere scrise cu majuscule.. În mod prestabilit. în cazul omiterii cifrelor zecimale. separator_mii) Argumentul numar specifică valoarea numerică pe care doriţi să o formataţi. respectiv se foloşeste o virgulă pentru separarea miilor. puteţi folosi funcţia number_format(). nu o directivă de formatare.000000 12. Exemplu: number_format(1. Dacă doriţi să inseraţi simbolul procentului în datele de ieşire ale unui apel la funcţia printf() sau sprintf(). Tabelul de mai jos prezintă rezultatele aplicării a diferite şiruri de formatare valorilor selectate. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca pe o valoare scrisă în octal. În tabelul de mai jos spaţiile au fost înlocuite prin caracterul ^. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal.35^^^^^^^^ ^^^^^^^^12. Puteţi apela funcţia cu unul. 2) returnează valoarea 1. zecimale.345 12. Argumentul zecimale specifică numărul dorit de cifre zecimale. Argumentul punct_zecimal precizează caracterul ce se va folosi drept punct zecimal. se produce automat o rotunjire. Valoare 100 100 100 100 100 12. inseraţi două caractere % în locul dorit.345 12. două sau patru argumente: number_format(numar) number_format(numar. La apariţia a două caractere %.2f %'^-10s %'^10s Rezultat 100 1100100 144 64 100.35 test^^^^^^ ^^^^^^test Dacă preferaţi. Tratează argumentul ca pe un şir şi îl afişează.c d f o s x X Tratează argumentul ca pe un întreg şi afişează caracterul cu aceeaşi valoare ASCII ca şi argumentul.345 "test" "test" Format %d %b %o %x %f %'^-10f %'^10f %'^-10. Tratează argumentul ca pe o valoare de tip double şi îl afişează ca valoare cu virgulă mobilă.345 12.

n) număr de n caractere. o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2. convertită la minuscule. strncasecmp(s1. Funcţie chop(s) ltrim(s) rtrim(s) trim(s) Descriere Returnează valoarea lui s. Returnează valoarea lui s. respectiv 0 în celelalte cazuri. Compararea şirurilor şi căutarea în şiruri PHP furnizează patru funcţii care sunt deosebit de utile pentru compararea şirurilor. Returnează valoarea lui s. Execută o comparaţie cu sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. La fel ca strcmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un număr strncmp(s1. Descriere Execută o comparaţie fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Returnează valoarea lui s. Conversia şirurilor la majuscule sau minuscule Funcţia strtoupper() returnează valoarea argumentului său. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcmp(s1. Funcţia strncasecmp() a fost adăugată în versiunea PHP 4. Caracterele de tip spaţiu alb sunt caractere precum spaţiu. Funcţie . tabulator şi caracter de salt la linie nouă. convertită la majuscule. Aceste funcţii vă permit să obţineţi lungimea unui şir. Obţinerea lungimii unui şir Funcţia strlen() returnează lungimea şirului specificat ca argument al funcţiei.0. eliminând dreapta a şirului. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcasecmp(s1. Aceste funcţi sunt prezentate în tabelul de mai jos. să eliminaţi dintr-un şir caracterele de tip spaţiu şi să convertiţi caracterele unui şir în majuscule sau minuscule. Aceste funcţii sunt enumerate mai jos. eliminând stânga a şirului. s2.2. s2) decât s2. Fiecare funcţie returnează o valoare al cărei semn determină rezultatul comparaţiei. $numar=strlen($sir). eliminând dreapta a şirului. echo "<br>Lungimea sirului este de $numar caractere". Eliminarea caracterelor dintr-un şir Numeroase funcţii PHP vă permit să eliminaţi caracterele de tip spaţiu alb de la una sau ambele extremităţi ale unui şir. La fel ca strcasecmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un s2. respectiv 0 în celelalte cazuri. care nu dispun de nici o reprezentare vizibilă. Similar cu chop(). Această pagină descrie cele mai utilizate funcţii. Funcţia conexa strtolower() returnează valoarea argumentului său. n) de n caractere. Iată un exemplu: $sir="ceva caractere". eliminând spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la ambele extremităţi. s2) decât s2. Similar cu rtrim(). o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2.PHP conţine peste 70 de funcţii care lucrează cu şiruri.

Mai jos este un scurt exemplu care indică un mod adecvat de testare a valorii returnate de funcţia strpos(). astfel încât să se poată face diferenţa între cele două rezultate: $poz = strpos(s1. 4). Funcţia strchr() execută aceeaşi operaţie. $b). adică părţi dintr-un şir. Funcţia strstr() execută aceeaşi operaţie. $n = strchr($s. \"$b\"): $n". care arată că sub-şirul a fost găsit în poziţia iniţiala a şirului. $b). Cele mai importante funcţii de acest gen sunt rezumate mai jos: Funcţie strchr(s1. Dacă s2 nu este găsit. echo "<br>strchr(\"$s\". funcţia returnează FALSE. s2) strrchr(s1.Descoperirea şi extragerea sub-şirurilor PHP include numeroase funcţii care găsesc şi extrag sub-şiruri. şi valoarea returnată FALSE. 6. funcţia returnează FALSE. s2) substr(s. funcţia returnează FALSE. funcţia returnează FALSE. respectiv de indexurile start şi lung. Dacă s1 nu este găsit. $b). ?> O potenţială dificultate în utilizarea funcţiei strpos() constă în aceea că poate fi greu de sesizat diferenţa dintre valoarea returnată 0. Returnează poziţia întreagă a primei apariţii a şirului s2 în s1. echo "<br>substr(\"$s\". Prima poziţie a şirului este poziţia 0. Dacă s1 nu este găsit. Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. 6. echo "<br>strrchr(\"$s\". s2) strpos(s1. s2). echo "<br>strpos(\"$s\". lung) Mai jos este dat un exemplu care foloseşte funcţiile de mai sus: Cod: <?php $s = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal". $rezultat = substr($s. \"$b\"): $n". $b = "al". stristr(s1. \"$b\"): $n". s2) strstr(s1. funcţia returnează FALSE. Returnează toate şirurile s1 de la ultima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Şirurile s1 şi s2 sunt comparate fără a se ţine cont dacă literele sunt majuscule sau minuscule. if ($poz === FALSE) { . La comparaţie este folosit numai primul caracter al şirului s2. Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Dacă s1 nu este găsit. start. $n = strpos($s. s2) Descriere Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. 4): $rezultat". $n = strrchr($s. start) substr(s. care arată că sub-şirul nu a fost găsit. Returnează porţiunea şirului s specificată de indexul întreg start. Dacă s1 nu este găsit.

Acest procedeu presupune utilizarea versiunii PHP 4. $rezultat = substr_replace($subiect. Dacă doriţi să permiteţi şi utilizarea majusculelor.Să presupunem.. Dacă folosiţi în schimb operatorul de egalitate (==). $inlocuire. că doriţi să specificaţi un şir care poate include litera b sau litera c. echo "<br>str_replace(\"$cauta\". inlocuire. funcţia strpos() returna o valoare şir. şi anume str_replace()şi substr_replace(). Puteţi face aceasta folosind expresia regulată [bc]. echo "<br>substr_replace(\"$subiect\". 4). $rezultat = str_replace($cauta. $inlocuire.Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice vocală. $inlocuire = "DEAL". în versiunile anterioare ale limbajului PHP. Returnează valoarea subiect. În continuare o să detaliez mai mult expresiile regulate.. Prin includerea valorilor posibile între paranteze. valoare returnată şi dacă sub-şirul este găsit în poziţia initială a şirului. \"$subiect\"): $rezul tat". substr_replace(subiect. Înlocuirea unui sub-şir O operaţie frecvent folosită în programare constă în găsirea unui sub-şir şi înlocuirea sa cu o valoare nouă. şi având lungimea lungime cu şirul inlocuire. returnează valoarea subiect. FALSE are valoarea numerică 0. este posibil ca rezultatul să fie incorect. 4): $rezultat" . . în timp ce funcţia substr_replace() noteaza sub-şirul prin pozitia sa în interiorul şirului subiect. Mai jos aveţi un exemplu de utilizare a acestor funcţii: Cod: <?php $subiect = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal" . înlocuindu-se prima apariţie a şirului cauta cu inlocuire. subiect) Descriere Se caută în şirul subiect sub-şirul cauta. Funcţie str_replace(cauta. } Procedeul prezentat foloseşte operatorul de identitate (===) pentru a determina dacă valoarea returnată este identică (nu doar aritmetic egală) cu valoarea FALSE. start. expresia regulată [aeiou] vă poate fi de ajutor.// sub-sirul nu a fost gasit. formaţi o expresie regulată echivalentă cu formularea "alege oricare din aceste valori". dacă sub-şirul este găsit. $cauta = "deal". lungime) Remarcaţi că funcţia str_replace() notează sub-şirul prin valoarea sa. puteţi . \"$inlocuire\".0b3 sau a unei versiuni ulterioare. înlocuind sub-şirul care începe de la start inlocuire. . \"$inlocuire\". PHP are două funcţii deosebit de utile pentru asemenea operaţii. ?> Scrierea expresiilor regulate În articolul Funcţii PHP pentru expresii regulate am vorbit despre semnificaţia caracterelor care se află într-un sablon. de exemplu. $subiect). 6. 6.

Dacă un caracter ^ este primul simbol menţionat între parantezele drepte. Puteţi scrie [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz] sau puteţi folosi forma mai compactă [a-z].Similar. expresia regulată ([sml]at){1.scrie [aeiouAEIOU]. unde n este un număr arbitrar de mare {0. "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la sfârşitul şirului subiect. variabilele cookie nu constituie soluţia perfectă pentru un mediu de stocare pe termen lung şi prezintă o serie de dezavantaje cum ar fi: . prefixaţi expresia regulată cu un caracter ^.2} corespunde unui număr de una sau două repetări ale oricăruia dintre şirurile "sat".4} corespunde unui şir care este compus din 1-4 vocale. Utilizarea variabilelor cookie Variabilele cookie sunt utile pentru stocarea preferinţelor utilizatorilor şi a altor informaţii care trebuie reţinute atunci când utilizatorul trece la o nouă pagină web. De exemplu. care includ limitele superioară şi inferioară ale repetiţiei. valorile variabilelor cookie se pot păstra un timp indefinit. această expresie regulată nu are semnificaţia dorită. puteţi obţine ceva de genul [a-z]*[a-z]. . . expresia regulatî [^a-z] corespunde oricărui caracter diferit de un caracter scris cu minuscule. Spre deosebire de acestea.Expresia regulată ^[sml]at$ corespunde sub-şirurilor "sat". De exemplu. Pentru uşurinţa creeri unor expresii regulate puteţi utiliza şi un program de genul Regex Coach cu care să va faceţi propria expresie pe care apoi să o folosiţi în scripturile dvs. "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la începutul şirului subiect. deoarece * este un factor de repetiţie. .Să presupunem că doriţi să specificaţi şirurile sat. "mat" sau "lat" numai dacă şirul subiect este identic cu unul dintre aceste sub-şiruri.n}.Unele valori care se repetă sunt atât de frecvent folosite.Pentru a specifica faptul că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul iniţial al unui şir subiect. De exemplu. . Pentru a dezactiva semnificaţia specială a caracterului *. acesta are ca efect inversarea semnificaţiei expresiei regulate plasate între paranteze. Totuşi. . . unde n este un număr arbitrar de mare {0. De exemplu.1} . . Dacă folosiţi caractere minuscule pentru operanzi.Să presupunem că doriţi să reprezentaţi o înmulţire. . unde prin cratimă se înţelege o serie de caractere consecutive. De exemplu. Valorile majorităţii variabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le conţine îşi încheie execuţia. "mat" sau "lat". . expresia regulată ^[sml]at corespunde sub-şirurilor "sat". Semnificaţia acestei expresii regulate este următoarea: "alege oricare dintre literele s. La ce este utilă o variabilă cookie? De exemplu pentru păstrarea preferinţelor utilizatorului. anexaţi la expresia regulată caracterul $. Când utilizatorul revine la pagina vizitată.Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice caracter scris cu majuscule. trebuie să îl prefixaţi cu un caracter backslash: [a-z]\*[a-z]. variabilele cookie permit browserului să recunoască utilizatorul şi să restaureze opţiunile selectate de utilizator. încât au abrevieri: Abreviere + * ? Semnificaţie {1.Pentru a specifica faptul că o expresie regulată se poate repeta. pentru a arăta că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul final al unui şir subiect. expresia regulată [aerou]{1. mat şi lat. expresia regulată va fi urmată de o pereche de paranteze acolade. nu un caracter dintr-un şir.n}. aveţi nevoie de expresia regulată [sml]at. expresia regulată [sml]at$ corespunde sirurilor "sat". includeţi părţile respective între paranteze.Pentru a specifica repetarea mai multor părţi ale unei expresii regulate. m şi l şi scrie după litera respectivă literele at". Din pacate. Browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie în unitatea de hard-disk locală a utilizatorului. Pentru aceasta.

variabilele cookie rămân cea mai populara tehnică pentru obţinerea unui mediu de stocare pe termen lung. secunde. Deci puteţi afişa valoarea variabilei cookie folosind următoarea instrucţiune: echo "Valoarea variabilei cookie este $anotimp". "vara". minute. . valoarea acesteia este automat pusă la dispoziţie ca variabilă PHP având acelaşi nume cu acela al variabilei cookie..În anumite situaţii. variabilele cookie pot fi vizualizate de alţi utilizatori. care are următoarea sintaxă: setcookie(nume. Dacă preferaţi. valoare. luna. care are valoarea "vara". Această pereche numevaloare este apoi pusă la dispoziţia fiecărui script PHP asociat paginilor dvs de web. an) De exemplu următoarea inscrucţiune creează o variabilă cookie care expiră la o secundă după . variabila cookie nu mai este accesibilă.Un site poate stoca numai 20 de variabile cookie şi numai 4 KB de informaţii în unitatea de hdd locală a utilizatorului. Puteţi adăuga o valoare de tip decalaj (offset). Dacă doriţi să vizualizaţi fiecare variabilă cookie disponibilă şi valoarea acesteia. Accesul la o variabilă cookie Dacă aţi creat o variabilă cookie. Argumentul expirare indică momentul expirării variabilei cookie. De exemplu. Variabila cookie va fi disponibilă timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa. Crearea unei variabile cookie Pentru a crea o variabilă cookie. iar argumentul valoare specifică valoarea variabilei. care returnează intervalul de timp (exprimat în secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. puteţi specifica momentul expirării folosind funcţia mktime(). În ciuda acestor dezavantaje.Un utilizator poate dezactiva variabilele cookie prin stabilirea unei opţiuni a browserului. care afişează valoarea tabloului HTTP_COOKIE_VARS. expirare) Argumentul nume specifică numele variabilei cookie. este convenabil să se specifice momentul expirării folosind funcţia time(). Această instrucţiune creează o variabilă cookie denumită "anotimp". Această funcţie are următoarea formă: mktime (ore. De asemenea puteţi folosi şi următorul script pentru a afişa toate numele şi valorile variabilelor cookies: foreach ($HTTP_COOKIE_VARS as $nume => $valoare) echo "<br>$nume => $valoare". trebuie invocată funcţia setcookie(). . care specifică intervalul de timp pe durata căruia variabila cookie trebuie să fie accesibilă. În general. să presupunem că aţi creat o variabilă cookie denumită "anotimp" şi că îi atribuiţi valoarea "vara". . Această comandă va afişa: Valoarea variabilei cookie este vara Variabila PHP de tip tablou asociativ HTTP_COOKIE_VARS conţine numele şi valoarea fiecărei variabile cookie curentă.Numeroase versiuni ale browserelor frecvent folosite au erori care le împiedică sa folosească variabilele cookie în mod adecvat. time()+3600). De exemplu: setcookie ("anotimp". după ora specificată. puteţi invoca funcţia phpinfo(). zi.

Exemplu: setcookie("anotimp". puteţi recupera valoarea tabloului folosind funcţia unserialize(). inseraţi valorile într-un tablou şi folosiţi funcţia serialize() pentru a "împacheta" elementele tabloului într-un şir. De asemenea. Stocarea mai multor valori într-o variabilă cookie Deoarece un site web poate stoca numai 20 de variabile cookie în sistemul unui utilizator. // afiseaza elementele tabloului din variabila cookie foreach ($rezultat as $i => $cookie) { . din moment ce variabila cookie nu va mai fi disponibilă. ulterior. Pentru aceasta. Atenţie!!! Valorile variabilelor cookie sunt trimise de către browser ca parte a antetelor HTTP. Remarcaţi că valoarea variabilei cookie este exprimată sub forma unui şir vid. valoarea sa nu mai are importanţă. $i < 30. "vara". puteţi şterge o variabilă cookie imediat.1. if (isset($cookies)) { // se despacheteaza valoarea variabilei cookie $rezultat = unserialize(stripslashes($cookies)). stabiliţi valoarea variabilei cookie înainte de a executa o instrucţiunie echo sau altă instrucţiune PHP care trimite browserului date de ieşire. aceasta va fi ştearsă automat la un oarecare interval de timp după crearea sa.1.miezul nopţii primei zile a anului 2008: setcookie("anotimp". mktime(0. Pentru aceasta. Totuşi. $s). capacitatea de a stoca mai multe valori într-o singură variabilă cookie este utilă. Aceste reguli se aplică la fel şi la crearea sesiunilor despre care am discutat în articolele de pe acest site. $i++) { $tablou[$i] = $i. Trimiterea chiar şi a unui singur spaţiu vă poate împiedica să configuraţi valoarea unei variabile cookie. asiguraţi-vă că un script PHP care stabileşte o valoare a unei variabile cookie este plasat la începutul fişierului. Ca atare. } // se impacheteaza intregul tablou intr-un sir $s = serialize($tablou).1. Mai jos aveţi un exemplu: Cod: <?php // se creeaza un tablou for ($i = 0. "". time()-3600). valorile variabilelor cookie trebuie să fie stabilite anterior expedierii oricăror altor valori către browser.0. Pentru a evita problemele. // se creeaza o variabila cookie setcookie("cookies". Ştergerea unei variabile cookie Deoarece o variabilă cookie are o dată de expirare. fixaţi momentul expirării variabilei cookie la un moment de timp din trecut. Această instrucţiune stabileşte timpul de expirare cu o oră (3600 de secunde) în urmă. înainte de a trimite alte taguri html sau alte caractere către browser.2008)).

O complicaţie în utilizarea argumentului cale o constituie modalitatea de identificare a numelor directoarelor. pe lângă directorul /test şi sub-directoarele sale.subdomeniu. pentru a pune variabila cookie la dispoziţia întregului arbore de directoare. Deoarece browserele stochează variabilele cookie în unitatea de hdd locală. Cu toate acestea.echo "<br>$i => $cookie". Pentru aceasta. inclusiv trei argumente despre care nu am discutat încă.com" ca valoare a argumentului domeniu. Specificaţia Netscape pentru variabile cookie (http://wp. Ca atare. Argumentul domeniu vă permite să specificaţi numele de domeniu asociat unei variabile cookie. Argumentul sigur este o valoare întreagă. pentru a permite transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obişnuite. valoare.domeniu. sigur) În afară de argumentele nume. Specificarea accesului la o variabilă cookie Funcţia setcookie() poate prelua maximum şase argumente. Pentru a pune variabila cookie la dispoziţia scripturilor dintr-un anumit director şi din subdirectoarele sale. variabila cookie va deveni disponibilă în /test1.netscape. De exemplu. specificaţi o valoare a argumentului cale. utilizatorii unui sistem pot obţine accesul la fişierele cookie şi pot citi sau chiar modifica informaţiile conţinute în fişierele respective. domeniu.com/newsref/std/cookie_spec. puteţi folosi funcţiile Mcrypt din PHP. } ?> } Acest procedeu reuşeşte să ocolească limita celor 20 de variabile cookie dar nu poate depăşi limita celor 4 KB de date stocate într-o variabilă cookie pentru fiecare site web în parte. variabila cookie va fi disponibilă numai pentru paginile web din cadrul domeniului specificat.com. puteţi face variabila cookie disponibilă pe întreg domeniu subdomeniu. specificaţi valoarea 0. Specificând "/test/" ca valoare a argumentului cale. o variabilă cookie este disponibilă numai pentru scripturile rezidente pe serverul web care a creat variabila respectivă. precum şi pentru scripturile din subdirectoarele aferente directorului respectiv. nu trebuie să specificaţi un şir de tipul "domeniu. O modalitate de a preveni situaţia prezentată constă în criptarea datelor stocate în variabilele cookie. valoare.domeniu. care nu face parte din versiunea instalată în mod prestabilit a limbajului PHP. De exemplu. Specificaţi valoarea 1 pentru a împiedica transmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigură. care specifică dacă o variabilă cookie trebuie trimisă prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Funcţiile în cauză sunt incluse în biblioteca libmcrypt. scripturilor din directoarele părinte ale directorului care conţine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie. În mod prestabilit. Deşi argumentele expirareşi cale ale funcţiei setcookie() sunt opţionale. specificaţi "/" ca valoare a argumentului cale. În particular. În consecinţa.com" ca valoare a argumentului domeniu. Dacă nu este specificat nici un argument domeniu. În mod prestabilit.com creează o variabilă cookie. expirare pe care le-am descris în acest articol. expirare. specificând "subdomeniu. unele versiuni ale principalelor browsere prezintă erori care le determină să refuze variabilele cookie dacă aceste . mai este şi argumentul cale care vă permite să specificaţi calea URL asociată variabilei cookie. variabila cookie este disponibilă pentru scripturile din directorul care conţine scriptul în care a fost configurată variabila respectivă.domeniu. să presupunem că un script din serverul web http://www. specificaţi "/test/" ca valoare a argumentului cale. /test2 şi în toate directoarele cu nume similare. Iată formatul complet al funcţiei setcookie(): setcookie(nume. variabila cookie este disponibilă numai pentru gazda respectivă. pentru a face variabila cookie disponibilă în directorul /test şi în subdirectoarele sale. cale.html) impune ca argumentul domeniu să conţină minimum două caractere punct.

Antetele de entitate descriu formatul datelor schimbate de un client şi un server. Antetele de mesaj indică adresa destinatarului şi subiectul mesajului. Reţineţi că acceptarea de către serverul SMTP nu garantează transmiterea către destinatar a mesajului dvs. Corpul conţine mesajul în sine. adresa3@server3. Unele servere SMTP refuză să accepte adrese şi antete care conţin spaţii albe la sfârşit.ro. Expedierea mesajelor de poştă electronică În articolul Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR am mai discutat depre funcţia mail() şi cum se transmite un mesaj cu ajutorul acestei funcţii. precum şi alte informaţii. un server web trimite. aşa cum nu există nici o modalitate absolut sigură de a garanta că destinatarul a citit mesajul. precum antetul from sau alte antete. unul sau mai multe antete HTTP. înainte de a trimite informaţii unui server web. l-a înţeles şi că a fost de acord cu el. un browser web trimite. Antetele generale sunt folosite atât de către clienţi. în general. subiect. antete) unde destinatar indică adresa de e-mail a destinatarului.ro". aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de cerere. Nu există nici o modalitate 100% sigură de a verifica faptul că mesajul a fost trimis. unul sau mai multe antete HTTP. corp este corpul mesajului şi antete specifică adresele de email suplimentare. Antetele de cerere utilizate de obicei descriu configuraţia clientului şi formatele de date acceptabile de către client. "From: adresa_mea@server.ro")..ro"). Acesta este protocolul standard folosit pentru transferul mesajelor de e-mail de la un sistem la altul prin internet. Similar. returnează FALSE. în general. "Corpul mesajului". "Corpul mesajului". Un exemplu de trimitere a unui mesaj prin intermediul funcţiei mail: mail (destinatar. Recepţionarea mesajelor de e-mail . în general este recomandat să specificaţi aceste argumente. Pentru aceasta folosiţi funcţia trim() înainte de a trimite mesajul. "From: adresa_mea@server. cât şi de către servere. Mesajele de e-mail sunt alcătuite din două părţi: o serie de antete de mesaj şi un corp. pentru a specifica informaţii precum data curentă şi opţiunile de conexiune. aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de răspuns al serverului.. În acest articol o să încerc să aprofundez mai detaliat expedierea şi recepţionarea mesajelor de e-mail. corp. subiect specifică antetul de e-mail care conţine subiectul mesajului. "Mesaj de test". Funcţia mail() returnează TRUE dacă serverul SMTP acceptă mesajul. adresa2@server2. protocolul HTTP foloseşte antete generale şi antete de entitate. Ca atare. "Mesaj de test". Antetele de răspuns ale serverului frecvent folosite descriu configuraţia serverului şi furnizează informaţii referitoare la adresa URL solicitată de client. Menţiune: Înainte de a trimite date HTML unui browser.ro". Exemplu: mail ("adresa_mea@server.ro. Puteţi specifica mai mulţi destinatari prin separarea fiecărui destinatar de următorul prin intermediul unie virgule: mail ("adresa1@server1. Configuraţia PHP standard acceptă expedierea mesajelor de e-mail prin intermediul SMTP (abreviere de la Simple Mail Transfer Protocol).argumente nu sunt specificate. În afară de antetele de răspuns ale serverului şi de antetele de cerere. în caz contrar.

După terminarea utilizării serverului. $utilizator = "php4". specifică identificatorul de utilizator şi parola folosite pentru a obţine accesul la serverul IMAP. Dacă un script se încheie cu mesajul "Call to undefined function: imap_open". un director IMAP . identificator_utilizator şi parola. $parola). acest lucru este posibil când un server PHP şi un server IMAP rulează pe acelaşi sistem gazdă. $parola = "parola". După ce . Iată o valoare caracteristică a argumentului: {localhost/imap:143}INBOX în cadrul acestui exemplu. exemplele următoare nu vor funţiona.Numele gazdei sau adresa IP a serverului IMAP .ro/imap:143}".Cutia poştală care va fi deschisă (în general INBOX) Argumentul foloseste numeroşi delimitatori pentru a separa un element de altul.Protocolul care va fi utilizat (IMAP) .Portul care se va folosi pentru conectarea serverului (în general 143) . Aşa cum funcţia fopen() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la un fişier.INBOX sau un alt director . Dacă PHP nu poate deschide o conexiune cu serverul IMAP. Dacă administratorul serverului nu a configurat serverul PHP astfel încât să lucreze cu IMAP. apoi se pot trimite cereri serverului şi se pot primi răspunsuri de la acesta. if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". trebuie închisă conexiunea. identificator_utilizator. Mai întâi. În caz contrar.yahoo. folosiţi funcţia imap_open(): imap_open (cutie_postala. $utilizator. funcţia imap_open() returneaza FALSE. În orice moment. la fel şi funcţia imap_open() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la serverul IMAP. Pentru a deschide o conexiune cu un server IMAP. IMAP permite unui utilizator să definească directoare.Recepţionarea mesajelor de e-mail este un proces oarecum mai complex decât expedierea lor. Exemplu: Cod: <?php $server = "{mail. } ?> În afară de directorul INBOX standard. Deşi SMTP face parte din configuraţia PHP standard. numele gazdei este localhost.este considerat ca fiind directorul curent. $identificator = imap_open($server. parola) Argumentul cutie_postala specifică patru elemente: .as. IMAP (protocolul de recepţionare a mesajelor Interim Mail Access Protocol) nu este o componentă a acestei configuraţii. trebuie să specificaţi numele gazdei care rulează sistemul IMAP: {mail. Un server IMAP este accesibil în acelaşi mod ca şi un fişier oarecare. aceasta arată că PHP nu a fost configurat pentru a folosi IMAP. care pot fi folosite pentru stocarea şi organizarea mesajelor primite."INBOX".com/imap:143}INBOX Celelalte argumente ale funcţiei imap_open(). trebuie deschisa o conexiune cu serverul.

"nume_director". $director). $identificator = imap_open($server. $parola = "parola". Cu toate acestea. $utilizator = "php4". } else { foreach ($directoare as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie=>$valoare".as. $directoare = imap_listmailbox($identificator.$prefix. puteţi cere serverului să desemneze alt dosar ca dosar curent: Cod: <?php $server = "{mail. if ($directoare == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea directoarelor". if ($schimba === false) { echo "Nu se poate deschide directorul specificat". aşa cum am arătat în exemplu. } else { // se schimba directorul curent $prefix = "~/mail/". $parola). $server.ro/imap:143}". $prefix."INBOX"."INBOX". "*"). $utilizator. un administrator de sistem poate configura o altă politică de atribuire a numelor. $schimba = imap_reopen($identificator. if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". } } ?> De obicei. Dacă doriţi să afişati directoarele existente în căsuţa de mail puteţi folosi următorul script: Cod: <?php echo "Lista directoarelor". } } ?> Dacă doriţi să creaţi un director nou folosiţi funcţia imap_createmailbox() astfel: . numele directoarelor IMAP sunt obţinute prin prefixarea numelui dosarului cu particula "~/mail/" şi "INBOX". $director = $server.aţi stabilit o conexiune cu un server IMAP.

} ?> Spre deosebire de mesajele IMAP care rămân în cutia poştală până când le ştergeţi. puteţi obţine acces la informaţii care descriu cutia poştală curentă. puteţi proceda astfel incluzând un punct în numele directorului. $director). $director). Fiţi atenţi atunci când scrieţi programe care şterg directoare sau atunci când folosiţi scripturi care conţin asemenea programe. Punctul se comportă ca separator de cale.$director_nou."INBOX. $creare = imap_createmailbox($identificator.". De exemplu. if ($stergere === false) { echo "A aparut o eroare la stergerea directorului". } ?> Numele unui director IMAP trebuie să conţină numai litere.Cod: <?php $director = "diverse".$prefix. Pentru modificarea numelui unui director din căsuţa de email folosiţi funcţia imap_renamemailbox() astfel: Cod: <?php $director_vechi = $server. Dacă doriţi să creaţi un sub-director. $director_nou = $server. $stergere = imap_deletemailbox($identificator. un director IMAP şters este eliminat imediat şi în mod irevocabil. cifre şi caractere de subliniere.$prefix."INBOX."INBOX."INBOX. if ($creare === false) { echo "Nu s-a putut crea directorul".$prefix. $modificare = imap_renamemailbox($identificator.". $dosar_vechi. if ($modificare === false) { echo "A aparut o eroare la modificarea numelui directorului".$director. După deschiderea unei conexiuni IMAP.$director. $dosar_n ou).". } ?> Pentru ştergerea unui director folosiţi funcţia imap_deletemailbox(): Cod: <?php $director = $server.$director_vechi. $director = $server. analog caracterului slash folosit în căile din cadrul sistemului de fişiere.". pentru a afla câte mesaje sunt în cutia poştala se invocă funcţia imap_num_msg(): .$prefix.

$nr_mesaje_recente = imap_num_recent($identificator).get_object_vars($obiect_cutie_postala ). $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator). foreach ($obiect_cutie_postala as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: $valoare". ?> .imap_num_msg($identificator) În continuare este o variantă prin care puteţi obţine diferite informaţii despre conţinutul cutiei poştale: Cod: <?php $nr_mesaje = imap_num_msg($identificator). print_r($obiect_cutie_postala). } } ?> Rezultatul de ieşire al scriptului va fi: Citat: Cutia postala contine x mesaje Cutia postala contine y mesaje recente Unread: 0 Deleted: 0 Nmsgs: x Size: dimensiunea in octeti a mesajelor Date: data Driver: imap Mailbox: numele cutiei postale Recent: y Se mai poate utiliza şi varianta următoare: Cod: <?php echo "Afisarea starii cutiei postale". $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator). if ($obiect_cutie_postala) { $tablou_cutie_postala =&. echo "Cutia postala contine $nr_mesaje mesaje".nbsp. echo "Cutia postala contine $nr_mesaje_recente mesaje recente".

if ($antete == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea mesajelor". $nr_mesaj. Această metodă este cu mult mai simplă decât cea folosită anterior. } } ?> Funcţia imap_headers() returnează un tablou unde fiecare element descrie un mesaj din directorul curent. Iată un exemplu care afişează informaţiile despre mesaje: Cod: <?php $nr_mesaj = 1. 0). Iată funcţiile descrise mai jos: imap_uid($identificator. IMAP furnizează funcţii care vă permit să determinaţi identificatorul unui mesaj dacă este dat numărul său şi invers. cât şi un identificator. Funcţia de bibliotecă IMAP imap_fetch_overview() returnează un tablou asociativ care descrie un mesaj. } else { foreach ($antete as $cheie=>$valoare) { echo "\n $valoare". Pe de altă parte. această valoare se poate modifica la adăugarea mesajelor. } . $mesaje = imap_fetch_overview($identificator. În continuare este un exemplu care afişează o listă de mesaje din directorul curent: Cod: <?php echo "Antete de mesaje in cutia postala curenta:" $antete = imap_headers($identificator). respectiv la ştergerea mesajelor din dosar. $id) O limitare a funcţiei imap_headers() este aceea că nu separă fiecare caracteristică a mesajului în câmpuri distincte. foreach ($mesaje as $mesaj) { foreach ($mesaj as $proprietate=>$valoare) { echo "\n $proprietate: $valoare". identificatorul unui mesaj nu se modifică niciodată. $numar) si imap_msgno($identificator.Funcţia PHP print_r() afişează valoarea unui obiect. Numărul reprezintă poziţa mesajului în directorul respectiv. astfel încât acestea să fie uşor accesibile pentru un script. O chestie ciudată a serviciului IMAP constă în aceea că fiecare mesaj dintr-un director are atât un număr. dar formatul datelor de ieşire este cu mult mai puţin inteligibil.

echo $corp. foreach ($antete as $proprietate=>$valoare) { if (!is_array($valoare)) { echo "\n $proprietate: $valoare". $antete = get_object_vars($obiect_antet). ?> Antetele de mesaj conţin informaţii importante. precum data şi subiectul mesajului. $numar = 0. $id) $corp = imap_body($identificator. $numar. Datele de ieşire conţin următoarele informaţii: subiectul mesajului numele şi adresa de e-mail ale expeditorului data la care a fost trimis mesajul numărul mesajului identificatorul mesajului dimensiunea mesajului în octeţi indicatoare care precizează dacă: = mesajul este recent = mesajul a fost citit = mesajul a primit un răspuns = mesajul a fost marcat în vederea ştergerii = mesajul este o ciornă Pentru a obţine corpul unui mesaj (care include conţinutul efectiv al mesajului) putem utiliza scriptul de mai jos: Cod: <?php // afisare dupa numar $numar = imap_msgno($identificator. $numar). care în general nu apar în corpul mesajului. FT_UID). $obiect_antet = imap_header_info($identificator. Mai jos este dată o variantă de afişare a acestor informaţii: Cod: <?php $n = 0.?> } Al doilea argument al funcţiei imap_fetch_overview() vă permite să specificaţi o listă sau un domeniu de mesaje pentru care funcţia returnează vederi de ansamblu. } else { foreach ($valoare as $sub_valoare) { .

print_r($antete). } ?> . Pentru a şterge un mesaj IMAP. dar care nu au fost încă eliminate. dacă informaţiile respective sunt disponibile Numeroase elemente ale tabloului asociativ au valori de tip tablou. $sub_valori = get_object_vars($sub_valoare). Iată un exemplu care vă permite să ştergeţi un mesaj prin specificarea numărului sau a identificatorului mesajului: Cod: <?php $stergere = imap_delete($identificator. if ($stergere == false) { echo "Nu se poate sterge mesajul". $id. Pentru parcurgerea iterativă şi afişarea valorii acestor elemente se foloseşte o buclă îmbricată. dacă este specificată = destinatarilor = destinatarilor eventualelor copii (cc:) = destinatarilor eventualelor copii la indigo necunoscute (bcc:). for_each ($sub_valoare as $articol=>$valoare_articol) { echo "\n $articol=>$valoare_articol".} ?> } echo "\n $proprietate: ". cum sunt cele returnate de funcţia imap_fetch_overview() numele şi adresa de e-mail ale: = expeditorului = persoanei care primeşte răspunsul. } } Obiectul returnat de funcţia de biblioteca IMAP imap_headerinfo() include următoarele informaţii: data expedierii mesajului subiectul mesajului Identificatorul mesajului la care s-a răspuns prin acest mesaj. sunt numai semnalate ca şterse şi sunt în continuare accesibile. dacă există indicatoare de mesaj. Pentru aplicaţi mai puţin pretenţioase se poate utiliza exemplul următor: Cod: <?php $antete = imap_headerinfo($identificator. Mesajele marcate pentru ştergere. $numar). FT_UID). ?> Folosind funcţia print_r() se generează date de ieşire mai puţin inteligibile. mai întâi îl marcaţi în vederea ştergerii şi apoi îl eliminaţi.

$director = $prefix. puteţi folosi funcţia imap_errors() astfel: Cod: <?php $erori = imap_errors(). $copiere = <. } ?> Deoarece serverele IMAP nu coopereaza la copierea unui mesaj de la un server la altul./span>imap_mail_copy($identificator. aşa cum închideţi un fişier atunci când aţi terminat cu el. Când aţi terminat de utilizat un server IMAP.". if ($erori) { foreach ($erori as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: valoare". $nr_mesaje = "". nu este necesar . $director ). } } ?> Pentru copierea unui mesaj din directorul curent într-un alt director se poate folosi funcţia imap_mail_copy() astfel: Cod: <?php $numar = 0. echo "Se copiaza mesajul $numar in directorul $director".să se specifice numele gazdei serverului la copierea mesajelor IMAP.sau posibil . if ($copiere === false) { echo "A aparut o eroare la copierea mesajului specificat". Iată cum se poate închide o conexiune IMAP: . } ?> În cazul în care doriţi să vedeţi exact ce eroare a returnat una din funcţiile bibliotecii IMAP.$director.$numar. testaţi următorul script: Cod: <?php $eliminare = imap_expunge($identificator). trebuie să îl închideţi. if ($eliminare == false) { echo "Nu s-a reusit eliminarea mesajelor".Pentru a elimina mesajele şterse."INBOX. $nr_mesaje.

dacă nu folosiţi o bază de date cu suport XML. $identificator_utilizator. tabelele nu sunt ierarhice. nu de un server IMAP. folosind biblioteca IMAP.php. cu multiple soluţii.test".Cod: <?php $inchidere = imap_close($identificator).net. protocolul şi numărul portului sunt asemănătoare cu valorile similare folosite pentru conectarea la un server IMAP. Numele gazdei. Stocarea arborilor este o problemă obişnuită. Pur şi simplu deschideţi o conexiune cu serverul POP specificând o cutie poştala POP astfel: $mbox = imap_open("{localhost/pop3:110}INBOX". să vă publicaţi mesajele dintr-un ‘mailing list' pe propriul site de pe internet sau să vă scrieţi propriile CMS. Acest magazin îşi sortează alimentele după categorie. if ($inchidere === false) { echo "Nu se poate inchide cutia postala". Pentru mai multe informaţii puteţi consulta manualul php de la adresa www. ele nu sunt decât un fişier plat. ""). În cazul în care furnizorul de servicii internet dispune de un server POP. Pentru aceasta. va veni un moment când veţi dori să stocaţi datele ierarhice într-o bază de date. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date Fie că vreţi să vă construiţi propriul forum. Şi. "". $parola). De asemenea. funcţiile imap_search() şi imap_scanmailbox() vă permit să căutaţi mesaje care satisfac criteriile specificate. Arborele arată astfel: . deschideţi o conexiune astfel: $nntp = imap_open("{localhost/nntp:119}comp. Ca exemplu voi folosi arborele dintr-un magazin alimentar fictiv de pe internet. culoare şi tip. Există 2 abordări importante: modelul listei adiacente şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată. Va trebui să gasiţi un mod de a traduce ierarhia într-un fişier plat. De exemplu. } ?> Biblioteca IMAP furnizează multe alte funcţii în afara celor descrise în acest articol. De exemplu. puteţi căuta mesaje al căror corp conţine anumite texte. puteţi avea acces la cutia poştală POP cu ajutorul sistemului PHP. În acest articol vom explora aceste 2 metode de salvare a datelor ierarhice. puteţi folosi biblioteca IMAP pentru a vă conecta la un server de informaţii folosind NNTP (Network News Transfer Protocol).

am folosit valoarea "title" pentru a identifica fiecare nod.a. "Food".d.Acest articol conţine un număr de exemple de coduri care arată cum se salvează şi se restabilesc datele.m. Probabil că-l puteţi traduce uşor în limbajul pe care vi-l doriţi. nu are o valoare parentală. Metoda recursivă Prima şi cea mai elegantă abordare pe care o vom încerca se numeşte metoda recursivităţii . Este o abordare elegantă pentru că veţi avea nevoie de o simplă funcţie care să se repete în arborele dvs. Această funcţie va trebui să înceapă la nodul rădăcină . e timpul să scriem o funcţie de afişare. am ales să scriu exemplele în PHP.nodul fără nici un părinte – şi ar trebui după aceea să arate toţi copiii acelui nod. În magazinul nostru de alimente tabelul arată astfel: După cum vedeţi salvaţi "părintele" fiecărui nod. funcţia ar trebui să . Pentru simplificare. Pentru fiecare dintre aceşti copii. ar trebui să folosiţi id-ul numeric al fiecărui nod. Putem vedea că "Pear" este un copil al lui "Green" care este un copil al "Fruit" s. Nodul rădăcină. Bineânţeles. Daţi-mi arborele Acum că am introdus arborele nostru în baza de date. Deoarece folosesc eu însumi acest limbaj şi mulţi alţi oameni îl folosesc sau îl cunosc. într-o bază de date reală.

m. puteţi indica funcţiei să pornească cu un alt nod. // foloseste din nou aceasta functie pt a arata // copiii acestui copil display_children($row['title'].'WHERE parent="'.'). display_children(' '. dacă vreţi să vedeţi un sub-arbore.0). pentru a-i arăta pe toţi copiii acestora. $level+1).d. } } ?> Pentru a arăta întregul nostru arbore."\n". există un tipar regulat în descrierea acestei funcţii. Pentru aceşti copii. Cod: <?php // $parent este parintele copiilor pe care vrem sa-i vedem // $level creste cand inaintam in arbore. $parent.a. Pentru arborele magazinului nostru de alimente funcţia returnează: Citat: Food Fruit Red Cherry Yellow Banana Meat Beef Pork Observaţi că. vom pune în aplicare funcţia cu un "string" gol cum ar fi $parent şi $row =0. // folosit pentru a arata un arbore frumos indentat function display_children($parent. // arata fiecare copil while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // indenteaza si arata titlul acestui copil echo str_repeat(' '. Aşa după cum probabil că aţi observat. Acesta este mecanismul recursiv care-i dă metodei numele de " metoda recursivităţii". pentru a arăta sub-arborele "Fruit".restabilească şi să arate toate nodurile copii ale acelui copil.'". funcţia ar trebui să arate din nou toţi copiii s. ar trebui să puneţi în aplicare . Putem pur şi simplu să scriem o funcţie care restabileşte copiii unui anumit nod părinte. $level) { // restabileste toti copiii $parent $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '.$level). Acea funcţie ar trebui atunci să pornească o altă instanţă a ei însăşi pentru fiecare dintre aceşti copii. De exemplu.$row['title'].

$node. // ar trebui sa adaugam calea spre parintele acestui nod // la cale $path = array_merge(get_path($row['parent']). } ?> Această funcţie restabileşte acum calea către un nod dat.0). După aceea. Cod: <?php // $node este numele nodului a carui cale o dorim function get_path($node) { // cauta parintele acestui nod $result = mysql_query('SELECT parent FROM tree '. veţi vedea că: Citat: ARRAY ( [0] => Food [1] => Fruit . putem calcula calea spre "Cherry". Dacă faceţi acest lucru pentru "Cherry".display_children('Fruit'. // continua numai daca acest Snod nu este nodul radacina // (acesta este nodul fara nici un parinte) if ($row['parent']!='') { // ultima parte a caii spre $nod. Dacă stim că "Red" este părinte pentru "Cherry".'). dacă ştiţi numele sau id-ul acelui nod. acesta ar fi "Cherry". De exemplu. Ea restabileşte calea ca o dispunere.'WHERE title="'. $row = mysql_fetch_array($result). Si acest lucru ne este dat de funcţia pe care tocmai am folosit-o: căutând în mod recursiv părinţii. ea caută părintele acestui nod şi-l adaugă la cale. vom găsi calea către orice nod din arbore. calea spre "Cherry" este "Food" > "Fruit" > "Red".'". este numele // parintelui lui $node $path[] = $row['parent']. aşa că pentru a arăta calea putem folosi print_r(get_path('Cherry')). puteţi căuta calea spre un nod. $path). ca un array. funcţia noastră va trebui să pornească la cel mai profund nivel : "Cherry". // salveaza calea in aceasta ordine $path = array(). Pentru a găsi această cale. folosind calea spre "Red". În exemplul nostru. Calea către un nod Cu aproximativ aceeaşi funcţie. } // returneaza calea return $path.

Acest lucru se datorează în special recursivităţii. este lentă şi ineficientă. Al doilea motiv pentru care această metodă nu este atât de rapidă. să aruncăm o privire asupra unei alte metode de stocare a arborilor. Deoarece "Red" are numerele 3 şi 6. mergem de-a lungul marginilor arborelui în timp ce scriem câte un număr în stânga şi în dreapta fiecărui nod. Spre deosebire de limbaje cum ar fi Lisp. Atunci care sunt dezavantajele modelului acestei structuri de date? În majoritatea limbajelor de programare. Avem nevoie de o interogare în baza de date pentru fiecare nod din arbore. Am dori de asemenea să micşorăm numărul interogărilor în baza de date.[2] => Red ) Dezavantaje Aşa cum tocmai am văzut. aceasta este o metodă excelentă. veţi pune în aplicare patru instanţe ale funcţiei în acelaşi timp. Structura arborelui este acum stocată în valorile din stânga şi din dreapta. Ultimul număr este scris în dreapta nodului "Food". Am prefera să avem o singură interogare pentru fiecare activitate. Vom numi aceste numere stângul şi dreptul (de exemplu valoarea stângă pentru "Food" este 1. putem spune că toate nodurile cu valorile din stanga mai mari decât 2 şi valorile din dreapta mai mici decât 11 sunt descendenţi ai nodului 2-11 "Fruit". recursivitatea este foarte lentă atunci când este aplicată pe arbori mari. pentru un arbore cu patru nivele. este limbajul de programare pe care probabil îl veţi folosi. cele mai multe limbaje nu sunt concepute pentru funcţii recursive. funcţia porneşte o altă instanţă a ei însăşi. În această imagine. Şi cum fiecare funcţie ocupă o felie de memorie şi are nevoie de ceva timp pentru a porni. puteţi vedea întregul arbore numerotat şi câteva săgeţi care arată ordinea numerotării. Urmăm arborele spre "Fruit" şi scriem 2 lângă el. După cum vedeţi. În acelaşi fel. Vom începe prin a aşeza arborele nostru în poziţie orizontală. În acest fel. aceste numere indică relaţia care se stabileşte între fiecare dintre aceste noduri. valoarea dreaptă este 18). aceasta face ca funcţia să fie foarte lentă când se aplică pe arbori mari. aşa că n-ar trebui să folosim o funcţie recursivă. Această metodă de a merge de jur împrejurul arborelui şi de a număra nodurile se numeşte algoritmul "Parcurgerea în preordine modificată a arborelui" . Parcurgerea în preordine modificată a arborelui Acum. E uşor de înţeles şi codul de care avem nevoie este de asemenea simplu. Pornim de la nodul rădăcină ("Food") şi scriem 1 în stânga lui. el este un descendent al nodului 1-18 "Food". Recursivitatea poate fi lentă. Aşa că. Cum fiecare interogare durează destul de mult. Pentru fiecare nod.

păstrând o stivă a valorilor din dreapta. Când aţi terminat de arătat un nod. În SQL. adăugaţi valoarea din dreapta a acelui nod la stivă. aceasta ar însemna: SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11. dacă vreţi subarborele "Fruit". va trebui mai întâi să identificaţi nodurile pe care vreţi să le restabiliţi. Pentru a arăta acest arbore aşa cum am procedat cu funcţia noastră recursivă. Ştiţi că toţi copiii acelui nod au o valoare-dreapta mai mică decât valoarea din dreapta a părintelui. De exemplu. o să puteţi vedea dacă încă mai arătaţi copiii acelui părinte. va trebui să folosim "lft" şi "rgt" pentru a identifica coloanele. Pentru a arăta structura arborelui. ar trebui să ordonăm rândurile după valoarea lor din stânga. iată un arbore întreg într-o singură interogare. să vedem cum arată aceste valori în tabelul nostru: După cum observaţi. Ultima problemă care ne-a mai rămas este indentarea. De fiecare dată când începeţi cu copiii unui nod. Observaţi de asemenea că nu prea mai avem nevoie de coloana părinte . cuvintele "left" şi "right" au un înţeles special în SQL. copiii ar trebui indentaţi ceva mai mult decât părintele lor. Putem face aceasta. va trebui să selectaţi numai nodurile cu o valoare-stânga cuprinsă între 2 şi 11. Această interogare returnează: Ei bine. De aceea. aşa că. SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11 ORDER BY lft ASC. .Înainte de a continua. De aceea. probabil că el nu va fi în ordinea corectă. Extragerea datelor din Arbore Dacă vreţi să arătaţi arborele folosind un tabel cu valorile din stânga şi din dreapta. Avem acum valorile "lft" şi "rgt" pentru a stoca structura arborelui. va trebui să adăugăm o clauză ORDONEAZA DUPA la această interogare. Dacă adăugaţi şi ştergeţi rânduri din tabelul dvs. dacă o să comparaţi valoarea din dreapta a nodului curent cu ultimul nod din dreapta aflat în stivă.

$row['title']. Dacă veţi număra elementele din stivă. nu este recursivă şi foloseşte doar două interogări Calea către un nod Cu acest nou algoritm.'). în timp ce toate valorile din dreapta sunt mai mari decât 5. de exemplu.îndepărtaţi valoarea sa din partea dreaptă din stivă. lft. veţi obţine exact acelaşi arbore pe care l-aţi obţinut cu funcţia recursivă discutată mai sus.' ORDER BY lft ASC. veţi obţine nivelul nodului curent. putem folosi această interogare: SELECT title FROM tree WHERE lft < 4 AND rgt > 5 ORDER BY lft ASC. } } // arata titlul nodului indentat echo str_repeat(' '. restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT lft. $row = mysql_fetch_array($result). // adauga acest nod la stiva $right[] = $row['rgt'].'WHERE title="'. o să vedeţi că valorile din stânga ale tuturor strămoşilor sunt mai mici decât 4. Noua noastră funcţie va fi probabil mai rapidă. $row['rgt']. 'WHERE lft BETWEEN '. $root. .$row['lft']. Pentru a obţine toţi strămoşii.count($right)).'"."\n". Cu structura noului nostru tabel.'). } } ?> Dacă veţi folosi acest cod. // acum. // arata fiecare rand while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // verifica stiva numai daca exista una if (count($right)>0) { // verifica daca ar trebui sa indepartam un nod din stiva while ($right[count($right)-1]<$row['rgt']) { array_pop($right). vom avea nevoie de o listă a tuturor strămoşilor acelui nod. va trebui de asemenea să găsim un nou mod de a obţine calea către un anumit nod. rgt FROM tree '. Pentru a obţine această cale. Când vă uitaţi. // incepe cu o stiva $right goala $right = array(). restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT title. nu este foarte greu.' AND '. rgt FROM tree '. la nodul 45 "Cherry". Cod: <?php function display_tree($root) { // acum.

Deoarece fiecare descendent incrementează valoarea din dreapta a nodului cu 2. $left) { // valoarea din dreapta a acestui nod este valoarea din stanga + 1 $right = $left+1. Cu toate că este un exerciţiu plăcut atunci când e făcut prima dată şi cu un arbore mic.'". Să scriem un scenariu care transformă o listă adiacentă într-un tabel traversal al arborelui cu preordine modificată. Această interogare va returna: Citat: +-------+ | title | +-------+ | Food | | Fruit | | Red | +------Acum nu ne rămâne decât să intrăm pe fiecare rând pentru a găsi calea spre "Cherry".'WHERE parent="'. Cod: <?php function rebuild_tree($parent. întocmai ca în investigaţia noastră precedentă. numărul descendenţilor poate fi calculat cu: $descendants = (right . folosind puţină matematică. trebuie să folosim clauza ORDONEAZA DUPA pentru a sorta nodurile. vă pot spune căţi descendenţi are. avem cu adevărat nevoie de un scenariu care să facă toată această numărătoare şi înconjur al arborelui pentru noi.left .Observaţi că. vă pot spune că nodul 2-11 "Fruit" are 4 noduri descendenţi şi că nodul 8-9 "Banana" este doar un copil. Automatizarea parcurgerii arborelui Acum că aţi văzut câteva dintre lucrurile uşoare pe care le puteţi face cu acest tabel. $parent. // obtine toti copiii acestui nod $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '. e timpul să învăţăm cum putem automatiza crearea acestui tabel. while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // executarea recursiva a acestei functii pt fiecare // copil al acestui nod . nu un părinte. Câţi descendenţi Dacă îmi daţi valorile din stânga şi din dreapta ale unui nod.1) / 2 Cu această formulă simplă.').

nu vă rămâne decât să reporniţi funcţia rebuild_tree(). Ar trebui s-o porniţi cu rebuild_tree('FOOD'. această funcţie se repetă şi ultima valoare din dreapta este restabilită. o "Strawberry". Dacă există copii. Prima opţiune este simplă. Valoarea .$left. ca ultim nod şi copil al "Red".'". si acum ca am procesat // copiii acestui nod stim si valoarea din dreapta mysql_query('UPDATE tree SET lft='. Acest nod are valoarea . } // am obtinut valoarea din stanga. Această valoare este folosită atunci ca valoare din dreapta a nodului "Food". } ?> Aceasta este o funcţie recursivă.').stânga 6 şi valoarea . 1. Ea merge în jurul arborelui. va trebui să facem puţin loc. destul de greu de înţeles. Adăugarea unui nod Cum adăugăm un nod la arbore? Există două abordări: puteţi păstra coloana părinte în tabelul dvs şi doar să porniţi din nou funcţia rebuild_tree() – o funcţie simplă dar nu aşa de elegantă. Recursivitatea face ca această funcţie să fie.dreapta de la "Red" ar trebui schimbată din 6 în 8. valoarea din dreapta a nodului rădăcină ar trebui să fie egală cu de două ori numărul nodurilor). care este // incrementata de functia rebuild_tree() $right = rebuild_tree($row['title']. ea stabileşte valorile din stânga şi din dreapta ale acestui nod. adăugaţi-l la tabel şi setaţi coloana părinte. Această opţiune este uşoară. Acum putem adăuga un nou nod "Strawberry" pentru a umple noul spaţiu. iar nodul 7-10 "Yellow" ar trebui schimbat în 9-12 etc.' WHERE ti tle="'. UPDATE tree SET lft=lft+2 WHERE lft>5.$right. Valoarea din stânga este dată. Dacă nu există copii. Folosiţi metoda listei adiacente pentru reactualizare şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pentru restabilire. Apoi. iar valoarea din dreapta este valoarea din stânga plus 1. După ce aţi pus în aplicare această funcţie. Mai întâi.dreapta 7.$parent.1). dar nu foarte eficientă cu arbori mari.// $right este valoarea dreapta curenta. adăugând câte un nod pentru fiecare nod pe care îl vede. Vrem să adăugăm un nou tip de fruct. Să ne uităm la un exemplu. ea ajunge la acelaşi rezultat la care am ajuns noi manual la începutul acestui capitol. Dacă vreţi să adăugaţi un nou nod.'. atunci funcţia restabileşte toţi copiii nodului "Food". // returneaza valoarea din dreapta a acestui nod + 1 return $right+1. prin complexitatea ei. sau puteţi reactualiza valorile din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a fiecărui nod nou. Totuşi. veţi vedea că valorile din stânga şi din dreapta rămân aceleaşi (o verificare rapidă. . Cea de-a doua modalitate de a adăuga şi şterge noduri constă în reactualizarea valorilor din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a noului nod. $right). rgt='. Vom folosi interogarea: UPDATE tree SET rgt=rgt+2 WHERE rgt>5. Reactualizarea nodului "Red" înseamnă că va trebui să adăugăm 2 la toate valorile din stanga şi din dreapta mai mari decât 5.

evolt.techtarget.ac.strath. odată ce v-aţi obişnuit cu proprietăţile valorilor din stânga şi din dreapta.org/article/Four_ways_to_work_with_hierarchical_data/17/4047/index. Totuşi. Vă las să judecaţi singuri. Deşi prefer oarecum parcurgerea arborelui cu preordine modificată. metoda listei adiacente ar putea fi mai bună.html Autor articol: De Gijs Van Tulder .html Alte două metode pentru a opera cu datele ierarhice: http://www. vom vedea că noul nostru nod "Strawberry" a fost introdus cu succes în arbore: Citat: Food Fruit Red Cherry Strawberry Yellow Banana Meat Beef Pork Dezavantaje În primul rând. Concluzie Acum v-aţi familiarizat cu ambele metode de stocare a arborilor într-o bază de date. Reactualizarea arborelui impune mai multe investigaţii. algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pare greu de înţeles. în cazul dvs.uk/IT/Docs/Ccourse/subsection3_9_5.. rgt=7. title='Strawberry'. Este cu siguranţă mai greu decât metoda listei adiacente.INSERT INTO tree SET lft=6. Lecturi suplimentare Mai multe despre Arbori în SQL de specialistul în baze de date Joe Celko: http://searchdatabase. Dacă pornim funcţia noastră display_tree().com/tip/1.00.289483.org/xindice/ O explicaţie a recursivităţii: http://www. ceea ce durează mai mult. dar restabilirea nodurilor se realizează cu o singură interogare.sid13_gci537290.html Xindice.30 aprilie 2003 (Traducere efectuată de Dragos după articolul original) .apache. baza de date XLM nativă: http://xml. este evident că puteţi face cu această tehnică aproape tot ce făceaţi cu metoda listei adiacente şi că algoritmul traversal al arborelui cu preordine modificată este mult mai rapid.

fără a defini însă comportamentul acestor metode. "Este folositor?". Pentru teste. şi am mai citit şi paginile astea ce fac parte din prezentarea "2002 International PHP Conference: Applied OO PHP: APIs.trace * @access public . printr-o interafţă putem creea un obiect care specifică metodele pe care o clasă trebuie să le implementeze. Pentru a-mi răspunde la întrebarile "Ce este un Factory?".PHP 5. Din documentaţia prezentată în manual. Într-un final. Am parcurs cu atenţie codul postat acolo.Chuck Hagenbuch". Am găsit şi un tutorial aici. Interfaţa. II. Documentaţia "inline" a claselor. De obicei folosesc phpDocumentor pentru a genera din codul php documenţii în mod profesional. m-am hotărât să implementez un exemplu scris în java. Design Patterns and Useful Objects . I. Factory O să încerc pe parcursul acestui tutorial să explic diferite tehnici introduse în PHP 5 pe care îmi place să le folosesc (sau mi-ar plăcea). Acest exemplu nu este complet şi nu poate fi considerat un exemplu standard al ideii de factory. metodelor şi atributelor este foarte folositoare când citesc codul sursă al unui fişier scris în urmă cu 6 luni. Noţiuni Încerc să respect cât mai exact regulile publicate sub numele de Coding Standards pe pagina de web PEAR. o să folosesc php CLI şi un director numit trace_factory. ţinând cont că la un moment dat voi pierde aceste lucruri printr-un colţ al hdd-ului. Traducerea interfeţei din java în PHP 5 arată cam aşa: Cod: <?php /** * Is the Trace Interface * It contains common methods for every implementation * @package test. "La ce mă ajută?". III. Intro Primul exemplu prezentat în această serie se referă la implementarea conceptului de factory în php. Motivul? Data viitoare când am nevoie de ceva asemănător să pot găsi repede şi cât de cât documentat informaţiile necesare.factory. Google mi-a mai adus câteva articole interesante. "Se merită?" am citit articolul "The Factory Method" de Harry Fuecks.

/** * Write out a debug message * @param string message to debug */ public function debug($message). vom scrie două implementări. /** * It display the trace to stdout * * @package test. /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ .php Cod: <?php include_once('ITrace. va afişa mesajele în consolă (sau pagina web dacă se renunţă la CLI) iar cea dea doua. /** * write out an error message * @param string message to debug */ public function error($message).factory.trace * @access public */ class StdoutTrace implements Trace { /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. StdoutTrace. IV.php. va scrie mesajele într-un fişier text.php'). } ?> fişier pe care l-am salvat cu numele de ITrace.*/ interface Trace { /** * Turn on and off debugging * @param bool debug */ public function setDebug($debug). prima. Continuând exemplu.

php Cod: <?php include_once('ITrace.public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test."\n".$message.php')." DEBUG >>>>".php în acelaşi director. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors echo date("d-m-Y H:i:s"). FileTrace.trace * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler . V. } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true echo date("d-m-Y H:i:s").factory.$message. } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de StdoutTrace." ERROR >>>>"."\n".

$file. * @var handler * @access private */ private $handler.\n Or it dosent exist in ". "a+").__METHOD__." at ". } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { . /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug." is not writable. } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct($file) { // a real FileTrace would need to obtain the filename somewhere if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file "."!\n" } $this->handler = fopen($file. /** * Is the file name * @var string * @access private */ private $file.).__LINE__.

include_once('StdoutTrace. $message. } } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de FileTrace. Factory Cod: <?php include_once('FileTrace. date("d-m-Y H:i:s").factory. date("d-m-Y H:i:s").php').trace */ class TraceFactory { .// only print if debug is true fwrite($this->handler<."\n").php în acelaşi director." DEBUG >>>> "."\n")./span>. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler.$message.php'). } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { if($this->handler===true) { fclose($this->handler)." ERROR >>>> ". VI. /** * Is the factory * * @access public * @package test.

ce îmi va permite să afişez aceste mesaje în consolă (pagina web). să arunc excepţia. în exemplul urmat de către mine. Am încercat să implementez în PHP 5 un model de factory preluat dintr-un exemplu dat în java. Am decis să deschid fişierul în mod a+ (read/write. Ceva explicaţii Înainte de a merge mai departe. să creez handlerul ( :) ): $this->handler = fopen($file. am implementat interfaţa ITrace în două cazuri. dar acesta nu era necesar (PHP va închide automat după terminare executarea codului handlerul?).php. } } } ?> Salvat cu numele de TraceFactory. am scris o interfaţă ce conţine trei metode: setDebug($debug). return $t. VII. va afişa un mesaj de eroare tot timpul (indiferent de valoarea setată pentru $debug). la fel ca în exemplul pe care l-am urmat. place the file pointer at the end of the file)./** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace($file='') { try { return new FileTrace($file). În partea I. Detalii despre fopen. } catch (Exception $ex) { $t = new StdoutTrace(). Obligatoriu. Am decis că în cazul în care fişierul în care vrem să log-ăm mesajele nu există sau nu se poate scrie în el. error($message). În cea de-a doua parte. însă dacă totul este în regulă. cu toate că probabil a era destul (nu intenţionez să şi citesc fişierul). aici. În plus faţă de exemplul urmat. cele două noi obiecte vor trebui să implementeze metodele prezentate în interfaţa ITrace. debug($message). FileTrace ce îmi va permite să log-ez mesajele de eroare/debug într-un fişier text şi StdoutTrace. am scris şi un destructor. FileTrace. "a+"). o să pot afişa un mesaj de debug (bineânţeles dacă am făcut setDebug(true) în prealabil). cred că e timpul să explic ce am făcut până acum. trebuia să arunce o excepţie în constructor. care îmi va permite să schimb nivelul afişat de trace (debug sau error). $t->error("Could not instantiate FileTrace: " + $ex>getMessage()). iar condiţia: if($this->handler===true) .

pw. Voi continua cu explicaţii pentru TraceFactory. Pentru o mai mare flexibilitate. initializez StdoutTrace care va merge sigur având astfel posibilitatea de a afişa mesajele de eroare/debug. o să încerc şi o implementare a acestui exemplu. Exact ca în exemplul urmat. " DEBUG >>>> " . Dar. l-am înlocuit cu StdoutTrace. . "a+"). (??) cu fwrite($this->handler.FileWriter( "c:\trace. cu toate că acum este destul de intuitivă. nu folosind un nume de fişier predefinit: c:\trace. ca în PHP să înlocuiesc atributul: private java. În partea următoare. din constructori. (nu o să reţint foarte uşor linia asta) cu $this->handler = fopen($file.log). date("d-m-Y H:i:s") .flush(). adăugând în plus parametrul $file. O implementare Am scris fişierul runTrace. Ca o mică traducere. $message . şi am constatat că în PHP pentru a scrie ceva într-un fişier este mai intuitiv şi mai uşor de reţinut. exact ca în exemplu. sau cu modalitatea de scriere (de exemplu): pw.PrintWriter( new java. asta este deja o altă discuţie. "\n").log" ) ). În schimb.php').println( "DEBUG: " + message ). încerc (try) să returnez o nouă instanţă a obiectului FileTrace.php: Cod: <?php include_once('TraceFactory. am decis ca numele fişierului în care să log-ăm mesajele să fie pasat în constructor (parcă aş vrea să meargă şi pe linux şi pe windows în aceiaşi manieră.io. dacă nu reuseşc acest lucru (catch). Acest lucru. în StdoutTrace lucrurile sunt destul de clare. cu menţiunea că numele obiectului prezentat în exemplu (SystemTrace). Folosesc un bloc try/catch pentru a intercepta exceptia aruncată de constructorul din FileTrace. Poate că sensul exemplului s-a schimbat în momentul în care am decis să pasez numele fişierului în care se face logarea.PrintWriter pw cu $handler.io. VIII. reprezentând numele fişierului în care voi loga mesajele.nu cred că îşi are rostul (poate se întâmplă altceva în $this->handler = fopen($file. Comparaţie: pw = new java. Am decis. am declarat metoda ca fiind statică. "a+") ?).io. aduce şi modificări directe în factory.

$i).$i++) { $t->debug("Tha lup :: ". $t->error("Ceva de test!"). $i).$i<10. $t->error("O eroare de test!"). touch($filename). } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). for($i=1. ?> După execuţie. $t->debug("Debug is true"). în consolă rezultatul a fost: Citat: $ php runTrace. $t->setDebug(true).$filename = 'logger.log'. $t->setDebug(true). for($i=1. $t = &TraceFactory::getTrace($filename).$i++) { $t->debug("Za I :: " .$i<10.php 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! iar în fişierul logger. $t = &TraceFactory::getTrace(). } unset($t).log am: Citat: 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>> O eroare de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Debug is true . $t->debug("True Debug").

căci constructorul din FileTrace va arunca excepţia întrucât fişierul nu va exista): $ php runTrace. şi implicit şi constructorului din FileTrace m-am îndepărtat prea mult de exemplul de la care am pornit. nu sunt mulţumit de codul scris.php Citat: 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>O eroare de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Debug is true 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! Totuşi. doar în consolă. factory methods prove useful when you're not sure what concrete implementation of a class to . O să încerc să rescriu FileTraceşi TraceFactory pentru a ajunge la utilitatea şi concluziile prezentate în exemplul urmat: Citat: Further. comentez linia: touch($filename).15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 9 dacă.log. rezultatul va fi (normal. şi şterg fişierul logger. pasând $file ca parametru în factory. şi mai mult.

IX.trace * @version 0. /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test.factory.log'. Instead. /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct() { $file = 'logger.php'). Ceva corecturi Aşa cum ziceam în finalul ultimului capitol.php Cod: <?php include_once('ITrace. pentru a fi cât mai aproape de modelul urmat.instantiate. you can leave those details to the factory method. you can program your objects to simply use Trace and leave the instantiation of the concrete implementation to a factory method. if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ". m-am decis să rescriu FileTrace şi TraceFactory. FileTrace.2 * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler * @var handler * @access private */ private $handler. Instead.$file. In the above examples your program didn't know whether to create FileTrace or SystemTrace instances. /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug." is not writable.\nOr .

} $this->handler = fopen($file. "a")."!"). . } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { fclose($this->handler)." at line: "."\n")."\n").it dosent exist in: ". $message. } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true fwrite($this->handler. $message." ERROR >>>> ". } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler." DEBUG >>>> ". date("d-m-Y H:i:s").__LINE__. } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. date("d-m-Y H:i:s"). __METHOD__.

php Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0.php').factory.} ?> } TraceFactory.$ex>getMessage()).2 * @access public * @package test. } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace. $t->error("Could not instantiate FileTrace:\n".php'). } } } ?> X. ar putea fi rescris aşa: Cod: <?php . return $t. constructorul din FileTrace. Alte explicaţii Am încercat să mă apropii cât mai mult de exemplul pe care l-am urmat. Mai bine.trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace. return new FileTrace(). $t = new StdoutTrace().

$t->debug("True Debug"). "a"). $t->error("O eroare de test!").$i<10. for($i<. O altă implementare Am rescris şi mini testul runTrace. Pot fi liniştit acum. PHP 5.log. nu ar trebui să existe îngrijorări legate de faptul că nu aş putea crea fişierul logger.log'. folosind şi o metodă de logare a evenimentelor produse pe parcursul lor.$i<10. $t->error("Ceva de test!"). $t->debug("Debug is true"). } } ?> însă. } unset($t).php'). FileTrace nu a aruncat nici o excepţie cu constructorul din capitolul X deci totul a fost logat în fişierul logger. $this->handler = @fopen($file.$i++) { $t->debug("Za I :: ". ?> Teste? Rezultatele au fost previzibile.$i). for($i=1. îmi pot scrie scripturile mai departe. fără să ma intereseze dacă se produce într-un fişier sau pe consolă. $t->setDebug(true). $t = &TraceFactory::getTrace(). Pe linux. XI.php astfel: Cod: <?php include_once('TraceFactory. ţinând cont de permisiunile care trebuiesc setate pentru directorul în care lucrez ar fi totuşi posibil. este treaba factory-ului să decidă lucrul ăsta.log. $t->setDebug(true). $t = &TraceFactory::getTrace().function __construct() { $file = 'logger.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".$i)./span>=1. SQLite în Factory? . } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). if($this->handler===false) { throw new Exception("Cannot create the file hanled!"). pe windows ar fi mai greu de testat.

ce conţine un câmp id de tip INTEGER cheie primară. Am descoperit astfel şi triggeri în SQLite. insert into logger (message) values ($message) va fi destul pentru a actualiza cele 3 campuri). Bazele de date create cu SQLite 3.sql Binarul (fişierul . Am importat fişierul dump. Lucruri obişnuite aici: un tabel cu numele logger. câmpul timeEnter se va actualiza singur (nu o să fie nevoie să îi mai zic insert into logger (timeEnter) values DATETIME('NOW'). CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY. Şi cum încă nu am avut posibilitatea să lucrez cu SQLite.sql cu comanda: $ sqlite logger. CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new. SQLite? După un timp. şi am creat o bază de date nouă: $ sqlite logger.8 vor putea fi accesate din viitorul PHP 5. am zis să încerc să mai creez încă un produs pentru factory-ul descris în tutorialul precedent. deci mai am de asteptat până în a doua jumătate a acestui an. folosind clientul SQLite. În plus.db Am aflat că îmi pot scrie sql-ul liniştit şi apoi îl pot importa într-o bază de date SQLite.1. Ce este SQLite? Deci.exe pe Windows) ar trebui să fie în PATH pentru a avea comanda sqlite la .0. nu SQLite 3. În continuare o să aprofundez aceste tehnici raportate la o bază de date. un câmp message.0 trebuie să folosesc SQLite 2. COMMIT. unde evident voi ţine mesajele şi timeEnter în care voi păstra data introducerii unui mesaj nou. am creat un TRIGGER.15.message TEXT. după ce am citit şi tutorialul asta. XII. astfel la fiecare insert pe care îl voi face.sql: Cod: BEGIN TRANSACTION. END.timeEnter DATE ).rowid.8. Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să log-ez erorile şi mesajele de debug într-un tabel al unei baze de date.15 m-am pus pe treabă.db < dump. versiune 2. am decis ca acesta să fie tipul de bază de date pe care o să îl folosesc.8.În articolul anterior am prezentat notiunea de factory în PHP 5.8.0. dump. Prima concluzie? Dacă vreau să folosesc clientul SQLite din lina de comandă şi apoi să accesez baza de date creată cu acest client din PHP 5.

XIII.0! /* ----------> SQL DUMP BEGIN TRANSACTION.prompt. Un nou produs.15 pe php 5.php').timeEnter DATE ). CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new.php: Cod: <?php // merge cu sqlite 2.trace * @access public */ class SQLiteTrace implements Trace { /** * It`s the db handler * @var handler * @access private */ private $handler. urmând exemplul din FileTrace am scris destul de repede şi uşor SQLiteTrace. /** * It logs the trace to a sqlite db * * @todo: implement a custom Exception class * @package test. END. <---------.message TEXT.8. SQLite Tinând cont că va trebui să implementez metodele interfeţei Trace şi. /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. /** * The construnctor * it opens the db handler * * @return void * @access public */ public function __construct() { . CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY. COMMIT.factory.rowid.SQL DUMP */ include_once('ITrace.

0666. "INSERT INTO logger (message) VALUES (' DEBUG >>>> ". } } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug."')"). if($this->handler===false) { throw new Exception($sqliteerror). } /** * It writes a debug message * only if debug is true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only insert if debug is true sqlite_query($this->handler.$dbname = 'logger.db'."')").$message. "INSERT INTO logger (message) VALU ES } /** * Is the Destructor * just close the handler * @access public * return void (' ERROR >>>> ". . $this->handler = @sqlite_open($dbname. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always log errors sqlite_query($this->handler. $sqliteerror).$message.

php'). return $t_sqlite. Un nou Creator Am reuşit să rescriu şi TraceFactory.php'). . $ex->getMessage()).trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return object Trace. } catch(Exception $sqlite_ex) { include_once('StdoutTrace. $t_sqlite->error("Could not instantiate FileTrace:\n". return $t.php astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. $t->error("Could not instantiate SQLiteTrace:\n". return new FileTrace().php').*/ public function __destruct() { @sqlite_close($this->handler). $t_sqlite = new SQLiteTrace(). } catch (Exception $ex) { try { include_once('SQLiteTrace.3 * @access public * @package test. } } ?> XIV. $t = new StdoutTrace(). $sqlite_ex->getMessage()).factory. a trace instance */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace.

trace */ .4 * @access public * @package test. mi-ar plăcea să am mai multe nivele de logare (debug/info/error/alert/emergency). Aş vrea să îl continui.} } ?> } } Chiar dacă nu îmi place prea mult blocul: Cod: <?php try { } catch (Exception $ex) { try { } catch(Exception $sqlite_ex) { ?> } Tracerul meu este funcţional având 3 metode distincte de a loga mesajele: într-un fişier. sincer să fiu. Neajunsuri În momentul de faţă. XV. cum ar fi dacă aş vrea să mai adaug încă un produs acolo? Probabil ar trebui să o rescriu astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. mai mult. aducâd în discuţie un alt procedeu: observer. Metoda getTrace nu mi se pare prea flexibilă. nu îmi dau seama unde aş putea implementa acest exemplu.factory. într-o bază de date sau direct pe consolă (nu prea o să văd lucrul ăsta prea curând totuşi).

return new StdoutTrace(). if(!in_array($driver. include_once($rs. $t->error("Ceva de test!").$driver. } unset($t). return new $rs().php'). $t->error("Could not instantiate ". $t->error("O eroare de test!").'SQLite'). runTrace.'.'Trace'. în baza de date SQLite în partea de mijloc şi în final aş afişa şi ceva în consolă: Cod: <?php include_once('TraceFactory. } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace.php'). for($i=1. it can be File or SQLite * @access public * @return object Trace. } try { $rs = $driver. $t = &TraceFactory::getTrace('SQLite'). $t->setDebug(true).":\n". a trace instance */ public static function &getTrace($driver='') { $drivers = array('File'.$i).class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @param string driver.$i<10.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".php'). $drivers)) { include_once('StdoutTrace. .php'). } } } ?> iar testul următor. $t = &TraceFactory::getTrace('File'). return $t. $t = new StdoutTrace().$ex>getMessage()). $t->setDebug(true). $t->debug("Debug is true").php mi-ar loga mesaje în fişierul text în prima parte.

for($i=1.$i++) { $t->debug("Za I :: ". cea ce înseamnă un sitem de logare a mesajelor cât de cât complet şi utilizabil în producţie (chiar dacă constat că SQLite nu este chiar atât de rapid :) ).$t->debug("True Debug"). for($i=1. } $t->error("Fatal!!!"). $t->debug("True Debug a fos setat"). . dar o să continui totuşi acest articol prin introducerea componentelor de mai sus. $t->setDebug(true). ?> Rămâne însă de discutat despre diferite niveluri de log şi de introducerea unui observer care să mă anunţe în cazul în care se produce o eroare în sistem.$i).$i). unset($t). $t = &TraceFactory::getTrace('Unknow_driver'). } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). Până una-alta. rămân cu PEAR::Log. $t->error("Ajunge in consola!").$i++) { $t->debug("I-ul :: ".$i<10.$i<10.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful