PHP

1.
Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist. 2. Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători. 3. Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc. 4. Variabile predefinite 5. Domeniul de vizibilitate al variabilelor - Cum se pot accesa variabilele. 6. Tipuri de variabile 7. Afişarea mesajelor în PHP 8. Construieşte un site cu php 9. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. 10. Operatori PHP 11. Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web 12. Structuri de control în PHP 13. Despre funcţii în PHP 14. Clase şi obiecte în PHP 15. Crearea imaginilor thumbnails 16. Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie, uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini, precum şi informaţii despre starea conexiunii. 17. Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor 18. Lucrul cu fişiere şi directoare 19. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor 20. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare 21. Valori scalare şi tablouri 22. Lucrul cu formulare 23. Conversia tipurilor de variabile 24. Scrierea instrucţiunilor swich, break şi default 25. Scrierea instrucţiunilor for 26. Scrierea instrucţiunilor while şi do while 27. Introducere în Clase PHP 28. Sesiuni în PHP 29. Crearea şi utilizarea funcţiilor 30. Utilizarea fişierelor incluse 31. Funcţii PHP pentru expresii regulate 32. Utilizarea referinţelor în PHP 33. Lucrul cu funcţii listă 34. Interoperabilitate PHP-Java 35. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR 36. Informaţii despre clasele încărcate 37. Prelucrarea dinamică a imaginilor 38. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL 39. Utilizarea şirurilor 40. Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate 41. Utilizarea variabilelor cookie 42. Expedierea mesajelor de poştă electronică 43. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date 44. PHP 5, Factory 45. PHP 5, SQLite în Factory?

Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist.

De ce să folosiţi PHP în loc de HTML sau ASP sau PERL? Pentru că, faţă de alte limbaje, PHP este gratuit. Să spunem că aveţi de făcut un site care va conţine peste 150 de pagini. Dacă ar fi să îl faceţi în HTML, ar dura ceva vreme. Ok. Să zicem că site-ul este gata, dar acum vreţi să schimbaţi fontul şi culorile textului şi ale link-urilor în toate cele 150 de pagini. Vă apucă durerea de cap doar când vă gândiţi ce aveţi de făcut. În schimb, în PHP, acest lucru şi multe altele sunt foarte simple. Dacă site-ul respectiv ar fi fost făcut în PHP pe module, tot ce ar fi trebuit să faceţi este ca în partea care conţine informaţiile despre text să schimbaţi informaţile despre text şi link aşa cum doriţi şi modificarea este aceeaşi pentru toate paginile. Simplu nu? Pentru a rula exemplele şi scripturile existente pe acest site pe calculatorul dvs. de acasă sau pe pagina proprie trebuie să aveţi instalate şi configurate câteva aplicaţii de care o sa vorbim în continuare. Nu trebuie să aveţi cunoştinţe preliminare de baze de date sau programare. Simpla studiere a codului sursa şi aplicarea exemplelor vă poate lămurii ce poate face php. Deci, dacă vă credeţi pregătiţi cititi în continuare...

Unelte de bază
Crearea unor pagini dinamice la un nivel performant, precum şi punerea lor în funcţiune, nu poate fi făcută fără anumite programe. Iată cam de ce aveţi nevoie: Browsere - Pentru testarea paginilor este nevoie de mai multe browsere pentru că nu toate afişează acelaşi rezultat şi este neprofesional să obligaţi vizitatorul să folosească un anumit browser doar pentru că pagina făcută de voi arată şi merge mai bine cu acel browser. Deci vă recomand să instalati 2-3 browsere pentru teste. Dintre cele mai folosite în prezent vă recomand Internet Explorer (folosit pe calculatoare cu sistem de operare Windows), Firefox (se foloseste din ce în ce mai des datorită extensiilor şi faptului că se poate instala atât pe sisteme de operare Windows cât şi pe Mac OS X sau Linux) şi Opera (care are suport pentru mai multe sisteme de operare). Serverul web pentru teste - Dacă lucraţi cu PHP-MySQL sub Windows, sigur aveţi nevoie de triada Apache - PHP - MySQL să fie instalată pe calculatorul local. Pentru aceasta aveţi două posibilităţi: prima ar fi să descărcaţi de pe pagina producătorului fiecare aplicaţie în parte şi să o instalaţi manual, urmând apoi să faceţi configurarea serverelor manual (lucru nerecomandat începătorilor) şi a doua variantă să descărcaţi un program care instalează toate acestea gata configurate pe calculator, urmând ca voi doar să vă apucaţi de lucru. Astfel de aplicaţii sunt EasyPHP de exemplu (pentru Windows 95-98 dar merge şi pe Windows 2000 şi XP) sau recomandarea mea WAMP5 care merge doar pe Windows NT (adica 2000, XP, 2003, Longhorn, etc) dar care are multe alte facilităţi în plus faţă de EasyPHP pe care cu timpul când veţi învăţa mai multe despre PHP si MySQL o să le consideraţi foarte utile (cum ar fi posibilitatea de testare a scripturilor PHP atât pentru versiunea 4 cât si 5). Ultima recomandare, atât pentru cei care folosesc sistemul de operare Windows cât şi Linux, ar fi XAMP care conţine toate pachetele necesare instalării şi configurării unui server de web profesional (inclusiv server de FTP, SSI, DNS şi MAIL), dar pe care nu îl recomand începătorilor pentru că mulţimea de facilităţi oferite vă poate încurca. Editoare web - După ce aţi instalat serverul web şi browserele acum vă mai trebuie un editor bun pentru a scrie cod şi a vizualiza paginile create. Pentru aceasta recomandarea mea este suita Macromedia (Dreamweaver, FLASH şi FreeHAND). Puteţi descărca Dreamweaver (pentru a scrie cod şi a vedea/rula paginile în timp real) de la ei de pe site şi tot de la ei vă mai recomand Fireworks (dacă vă ocupaţi şi cu design-ul paginilor aceasta aplicaţie vă este utilă împreună cu Adobe Photosop sau Corel Draw) şi Flash (dacă doriţi să faceţi animaţie pentru site). Desigur sunt o mulţime de programe care fac aceleaşi lucruri cu ce vă recomand eu, dar dacă doriţi să lucraţi la nivel profesional recomand să lucraţi cu unelte de profesionişti. Bineânţeles că puteţi scrie cod şi în Notepad şi desena în Paint dar aplicaţiile pe care vi le-am recomandat vă uşurează extraordinar de mult munca şi vă semnalează rapid erorile din pagini. Alte editoare pe care vi le recomand să le testaţi sunt: PSPad (un bun înlocuitor al Notepadului, mai ales că este freeware), Zend Studio (destinat profesioniştilor).

După ce aţi făcut rost de tot ce vă trebuie ca să începeţi treaba, vă recomand să citiţi în continuare celelalte articole, eventual să vizitaţi şi pagina de download, sigur găsiţi ceva util acolo pentru început, apoi pagina de link-uri, unde găsiti resurse gratuite şi să discutăm pe forum eventualele probleme pe care le întâmpinaţi.

Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători.

Despre PHP
PHP este limbajul ideal pentru construirea de pagini web dinamice. Este usor de învăţat, opensource, poate fi rulat pe mai multe platforme şi se poate conecta la mai multe tipuri de baze de date. Cel mai important aspect al limbajului este însa posibilitatea de a fi îmbricat cu cod HTML. Putem astfel crea pagini HTML statice şi din loc în loc, acolo unde este nevoie, să introducem dinamism cu ajutorul PHP. Limbajul PHP s-a "născut" în 1994 din nevoia lui Rasmus Lerdorf de a afla câte persoane îi vizitează CV-ul online. El a denumit setul de scripturi create PHP, acronimul pentru Personal Home Page. Pe parcursul următorilor trei ani limbajul a evoluat dar adevăratul succes a început să îl cunoască de când Zeev Suraski si Andi Gutmans au rescris motorul PHP de la cap la coadă, motor care poartă din versiunea 4 a PHP numele Zend, o combinaţie de litere din prenumele creatorilor săi: Zeev şi Andi. Fiind open-source, PHP beneficiază de suport activ din partea comunităţii online, acesta fiind şi motivul creşterii explozive a numărului site-urilor bazate pe PHP. Interpretorul PHP este cel mai cunoscut limbaj de scripting folosit în acest moment pentru crearea site-urilor Web interactive. Denumirea este un "acronim recursiv" pentru Hypertext PreProcessor. Diferenţa esenţială faţă de alte limbaje de scripting (gen JavaScript) este faptul că PHP este un interpretor server-side (operaţiile sunt executate de către server şi nu pe calculatorul utilizatorului). Pentru a putea testa pagini PHP aveţi nevoie de un server de web (Apache) şi de pachetul PHP instalat. PHP permite folosirea unor elemente specifice limbajelor de programare. Ieşirea standard a script-ului PHP devine intrarea standard pentru programul de navigare care vizualizează pagina. Aşadar, la iesirea standard poate fi scris (de exemplu, prin intermediul comenzii echo) orice tip de cod HTML, acesta fiind interpretat de către browser. Pe lângă manipularea conţinutului paginilor de web, PHP poate trimite headere HTTP pentru autentificare, seta cookie-uri sau redirecţiona utilizatorii. Mai mult, cu ajutorul bibliotecilor externe de funcţii poate parsa fisiere XML, crea şi manipula imagini, animaţii Shokwave Flash, PDF-uri sau se poate conecta la un server de mail, iar acestea sunt doar câteva din funcţiile pe care le poate îndeplini. Interpretorul PHP parcurge documentul accesat până în momentul în care întâlneşte un marcaj de deschidere care indică faptul că textul care urmează trebuie interpretat ca fiind cod PHP. În continuare, textul este interpretat ca fiind cod PHP până în momentul în care este întâlnit marcajul de inchidere. Întreg textul care nu este interpretat ca fiind cod PHP este furnizat la iesire în forma în care a fost primit ca intrare de catre interpretor. Există mai multe marcaje care indică începerea unei secvenţe de cod PHP, dar doar două dintre ele sunt folosite de obicei (aceste marcaje depind şi de configurarea serverului de web). Dacă dorim ca documentul să respecte specificaţiile XML, atunci singura posibilitate de inserare a codului PHP este folosirea unei secvente de tipul:

Cod:

<?php //cod PHP

?>
Cea de-a doua posibilitate este utilizarea marcajului <SCRIPT> într-o maniera asemănătoare celei folosite pentru includerea de script-uri JavaScript. Sintaxa este urmatoarea:

Cod:

<SCRIPT language = "php"> //cod PHP </SCRIPT>
Există alte două posibilităţi, dar acestea sunt folosite rar, în situaţii particulare şi depinde în mare măsură de setările serverului de web. Este permisă "iesirea" şi "intrarea" în "modul PHP" de oricâte ori este necesar în pagină. Aceasta este util când se lucrează cu texte de mari dimensiuni. Pentru ca instrucţiunile PHP să fie interpretate corect, acestea trebuie separate prin caracterul ';'. În PHP, comentariile pot fi inserate folosind sintaxele din C, C++ şi shell-urile Unix. Apariţia secventei de caractere '//' sau a caracterului '#' indică faptul că restul liniei reprezintă un comentariu. Pentru a insera comentarii pe mai multe linii, acestea trebuie delimitate de secventa '/*' la început şi de secventa '*/' la sfârşit.

Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc.

Variabile în PHP
Programarea de orice fel, nu doar PHP, are două elemente de bază: datele şi instrucţiunile. Pentru a lucra cu datele trebuie să înţelegem ce sunt variabilele şi tipurile, iar pentru a lucra cu instrucţiuni trebuie să aflăm ce sunt structurile de control şi funcţiile. O variabilă este o zonă de memorie căruia i se dă un nume pentru a putea fi recunoscută ulterior şi pentru a ne putea referi mai târziu la ea. În PHP, o variabilă este reprezentată de semnul '$', urmat de numele variabilei. La fel ca în limbajele C/C++ sau Java, pentru denumirea variabilelor se face distincţia între literele mari şi literele mici. Numele unei variabile poate începe cu o liniuţă de subliniere '_' sau o literă. Restul caracterelor care formează numele variabilei pot fi litere, cifre sau liniuţe de subliniere. În PHP, sunt considerate litere toate caracterele cuprinse între 'a' şi 'z', cele cuprinse între 'A' şi 'Z', precum şi cele care au codul ASCII cuprins între 127 şi 255. Începând cu versiunea 4, au fost introduse referinţele; astfel, o variabilă poate referi o alta, astfel încât modificarea valorii uneia duce la modificarea automată a valorii celeilalte. O referinţă la o variabilă este reprezentată de caracterul '&'. Iată un scurt exemplu:

<?php $a = "PHP4 e slab"; $b = &$a; $b = "PHP4 e foarte bun"; echo $a; echo "<br>";

Cod:

Este posibil ca în funcţie de setările fiecărui server şi browser să nu fie active toate informaţiile specificate de această variabilă. Atâta vreme cât parser-ul PHP nu "vede" tagurile "<? php . $camp1 = $_POST['camp1']. ?> Variabile globale: $GLOBALS .pot fi accesate toate variabilele globale care sunt accesibile script-ului PHP curent. // cu register_globals=OFF $_POST['camp1'] = "valoarea campului". Să disecăm codul pentru a învăţa câteva lucruri: . Puteţi chiar crea pagini HTML fără pic de cod PHP în ele şi să le daţi extensia php. fără apelarea ei ca funcţie globală (adică nu trebuie să o cereţi cu global $_SERVER în funcţiile dvs. . adică se poate folosi oriunde în script.ini a variabilelor globale (register_globals)." este cea mai frecventă greşeală pe care o fac programatorii începători.codul PHP începe întotdeauna cu "<?php" şi se termină cu "?>". ?> După cum se vede. acest vector este indexat chiar prin numele variabilelor globale.0 metodele predefinite pentru preluarea variabilelor externe depind de setarea din php. El poate fi îmbricat cu cod HTML după cum puteţi vedea în exemplul de mai sus.toate instrucţiunile PHP se termină cu punct şi virgulă. majoritatea valorilor variabilelor din acest vector depind de mediul de execuţie al script-ului curent.valoarea unei variabile poate fi schimbată după necesităţi (aşa cum am schimbat valoarea lui $a) sau ea va fi schimbată automat în funcţie de celelalte variabile de care depinde.1. sau informaţii despre vizitator şi browser.echo $b. Astfel dacă pe server este setată register_globals=ON (nerecomandat) se pot prelua de exemplu variabilele trimise prin GET şi POST apelând direct variabila..1. Această variabilă este de asemenea globală. modificarea valorii variabilei $b a dus automat la modificarea automată a valorii variabilei $a. Această variabilă superglobală este accesibilă începând cu versiunea 3.0.?> ". locaţia scriptului.putem pune diacritice în cadrul unui string însă pentru ca browserul să le afişeze corect va trebui să specificăm în <head> setul de caractere folosit. Variabile predefinite Începand de la versiunea 4. la fel ca într-un document HTML.0. În versiunile anterioare se folosea $HTTP_SERVER_VAR . .conţine o serie de variabile ale căror valori sunt setate de server-ul web. Omiterea semnului ". Este o variabilă care conţine informaţii cum ar fi headere. Exemplu: Cod: <?php // sa spunem ca avem un formular in care exita un camp numit "camp1" si care se trimite prin metoda POST: // cu register_globals=ON $camp1 = "valoarea campului".) În schimb . A fost introdusă începând de la versiunea 4..0 $_SERVER . . el va trimite pagina neschimbată către server.

bar va fi /test. ' HTTP_ACCEPT_ENCODING ' . ' SERVER_PROTOCOL ' . ' HTTP_CONNECTION ' .Conţine limbajul trimis de cererea curentă prin header. dacă este unul.1 '). dacă exista. chiar dacă aparent fac aceleaşi lucruri) Dacă directiva register_globals este ON atunci aceste variabile vor deveni la rândul lor variabile globale în cadrul scriptului. relativ la rădacină (document root) De exemplu.bar .Sirul de interogare.Conţine informaţii despre conecsiiunea trimisă de cererea curentă prin header.returnează metoda utilizată pentru accesarea paginii (exemplu ' GET '. ' HTTP_ACCEPT_CHARSET ' .Conţine un număr al parametrilor liniei de comandă trimise către script (daca este rulat în linie de comanda). ' argc ' . Este valabilă începând de la versiunea PHP 5. Când este accesat prin metoda GET.Directorul radăcină unde este rulat scriptul curent. de la pagina care a fost accesată.Conţinutul header-ului acceptat de la cererea curentă. $_SERVER['PHP_SELF'] într-un script la adresa http://example. ' POST '. ' GATEWAY_INTERFACE ' .Conţine tipul de encodare trimis de cerera curentă prin header.php/foo.Conţine setul de caractere acceptate şi care este trimis de header-ul cererii respective.utf-8 '.0 ') ' REQUEST_METHOD ' . aceasta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual. Exemplu: ' iso-8859-1.1. ' SERVER_NAME ' . ' argv ' .. dacă este. ' PUT ') ' REQUEST_TIME ' .$HTTP_SERVER_VARS conţine aceleaşi informaţii dar nu este o funcţie globală (atenţie $HTTP_SERVER_VARSşi $_SERVER sunt două variabile diferite. ' SERVER_SOFTWARE ' . ' QUERY_STRING ' . dacă există.php/foo. aşa cum este definit în fişierul de configuraţie al serverului. Exemplu: ' en '.*.conţine numele fişierului unde se execută scriptul curent. dacă există. Când scriptul rulează în linie de comandă.Valoarea timestamp dată la pornirea cererii. ' HEAD '. acesta va conţine un sir de interogare. Exemplu: ' gzip '. ' HTTP_ACCEPT ' .Numele şi versiunea protocolului prin care este cerută pagina (exemplu ' HTTP/1. . ' DOCUMENT_ROOT ' .Numele server-ului de hosting unde se execută scriptul curent. ' HTTP_ACCEPT_LANGUAGE ' . Exemplu: ' Keep-Alive '. Elementele acestor variabile sunt cele de mai jos (atenţie: în funcţie de setările serverului şi browserului unele elemente pot lipsi) ' PHP_SELF ' . Dacă scriptul rulează pe un host virtual. dacă există.0. Constanta __FILE__ conţine toată calea şi numele fişierului curent.Returneaza versiunea CGI utilizată pe server (exemplu ' CGI/1.Returnează un şir de identificare al server-ului dat în header ca raspuns la cerere. va da acces C-style la parametrii liniei de comanda.com/test.Un array al argumentului trimis către script.

' PATH_TRANSLATED ' .Conţine informaţii despre host. Este inversul DNSului userului bazat pe REMOTE_ADDR. Nu toate browserele setează această valoare. se va schimba cu oricare port definit în transmisia securizată HTTP. ca şi cale relativă. U. cum ar fi file. Un exemplu tipic este: Mozilla/4. header-ul de la cererea curentă.2. de exemplu.conf pentru a defini PATH_INFO .Conţine semnătura browser-ului trimisă prin header la cererea curentă. acesta este ' 80 '.5 [en] (X11. Pentru setările standard. ' SERVER_PORT ' .html '. dacă există.Portul de pe server care este folosit pentru comunicare pe web. Linux 2. ' HTTP_USER_AGENT ' . Dacă scriptul rulează pe un host virtual. ' HTTPS ' .Numele hostului userului care vede pagina curentă. ' PHP_AUTH_DIGEST ' .Calea de bază a sistemul de fişiere (nu rădacina documentului) de la scriptul curent. Pe scurt.' HTTP_HOST ' . Atenţie: Dacă scriptul este rulat cu CLI. ' REMOTE_PORT ' .Adresa paginii (dacă este) de unde a venit userul în pagina curentă. Aceasta este setată de către browser.php .2. după ce serverul a terminat maparea oricăror cai ( virtual-to-real mapping) Atenţie: Începând de la PHP 4. PATH_TRANSLATED nu mai este setat implicit în Apache 2 SAPI în contrast cu situaţia din Apache 1.9 i586) .Portul prin care userul comunică cu serverul web.conf.. ' REQUEST_URI ' . ' REMOTE_HOST ' . acţiunea Digest HTTP. De exemplu în Apache va trebui HostnameLookups On în fişierul de configurare httpd. Utilizatorii Apache 2 pot utiliza AcceptPathInfo = On în fişierul de configuraţie httpd. Constanta __FILE__ conţine calea completă şi numele de fişier al scriptului curent. ' SERVER_SIGNATURE ' . În afară de asta. Această schimbare a fost făcută pentru a fi compatibilă cu specificaţiile CGI în care PATH_TRANSLATED trebuie să existe doar dacă PATH_INFO este definit.Conţine un şir care cuprinde versiunea serverului şi numele hostului virtual dacă este. ' SCRIPT_NAME ' ./file. ' HTTP_REFERER ' . valoarea . ' SERVER_ADMIN ' .Când rulaţi sub Apache ca modul.3. acesta va conţine valoarea definită pentru acel host virtual. şi chiar unele au posibilitatea de a modifica HTTP_REFERER aşa cum vor. $_SERVER['SCRIPT_FILENAME'] va conţine calea relativă specificată de către user.Valoarea dată de directiva SERVER_ADMIN (pentru Apache) în fişierul de configurare al web serverului. de exemplu ' /index.Conţine calea către scriptul curent.Calea absolută unde se execută scriptul curent.php sau . Atenţie: Serverul web trebuie configurat pentru a crea această variabila. dacă există. pentru SSL.Setează o valoare dacă scriptul a fost cerut printr-un protocol securizat HTTPS ' REMOTE_ADDR ' . puteţi utiliza get_browser() pentru a vedea ce capabilitaţi are browserul folosit de user şi astfel să returnaţi pagina specifică pentru acel browser. Pentru alte detalii vedeţi şi funcţia gethostbyaddr() . ' SCRIPT_FILENAME ' . Acesta este util pentru pagini care trebuiesc definite către ele însuşi.Adresa de IP a userului care accesează pagina curentă.URI care este dat pentru accesarea paginii curente. unde este setată aceeaşi valoare ca şi la SCRIPT_FILENAME. nu este de încredere.

' PHP_AUTH_USER ' .Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul.0. A fost introdus în versiunea 4. În versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_FILES care nu este variabilă globală. $_GETşi $_POST conţin variabile primite de script prin intermediul unor transferuri care folosesc metodele HTTP get. Variabilele pentru trimiterea datelor: $_GET este o variabilă array globală. Începând de la versiunea 4. actiunea HTTP authentication.Conţine numărul curent al liniei din fisier. Totuşi. De exemplu. utilizaţi $HTTP_COOKIE_VARS . În versiunile anterioare. Variabilele pentru cereri: $_REQUEST conţine variabile disponibile prin intermediul oricărui tip de mecanism cu ajutorul căruia utilizatorul poate introduce date. Puteţi folosi $_GET pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul linkurilor.1. .0.acestei variabile este setată în 'Authorization' header trimis către client (care ar trebui utilizat pentru a face o validare corespunzătoare). actiunea HTTP authentication.Când este rulat sub Apache ca modul acţiunea HTTP authenticated .0. A fost introdusă în versiunea 4. Variabilele de mediu $_ENV $_ENV conţine variabile disponibile prin intermediul mediului în care este executat. această variabilă conţine numele userului trimis de către user. Puteţi folosi $_POST pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul formularelor.1. $_POST este de asemenea o variabilă array globală. ' AUTH_TYPE ' .1.0. ' PHP_AUTH_PW ' .1. Variabile de mesaje de eroare: $php_errormsg . Variabile pentru uploadul fisierelor: $_FILES conţine variabile primite de script prin intermediul încărcărilor de fişiere prin metoda post. această variabilă conţine parola userului trimisă de către user.0 şi este de asemenea globală. respectiv post.3. Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_VARS care nu este variabilă globală.0.1. şi $_COOKIE. A fost introdusă în versiunea 4.este o variabilă ce conţine ultimul mesaj generat de către PHP Această variabilă este folosită în scopul de a vedea ce eroare apare şi doar dacă opţiunile de configurare a erorilor track_errors este pornita (standard este pe OFF) Constante predefinite: PHP conţine un mare număr de constante predefinite pentru fiecare script care rulează. prin intermediul acestor vectori pot fi accesate valorile câmpurilor dintr-un formular care a fost completat şi transmis folosind una dintre cele doua metode. sub formă de array. această variabilă seteaza tipul de autentificare. Variabilele HTTP coockies: $_COOKIE conţine valorile variabilelor care conţin informaţii referitoare la cookie-urile păstrate pe calculatorul utilizatorului care accesează pagina web.Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul. Este de tip array şi conţine valorile variabilelor $_GET . A fost introdus în versiunea 4. $_POST . În versiunile anterioare. utilizaţi $HTTP_ENV_VARS . sunt 5 constante "magice" pe care le prezint în continuare: __LINE__ .0.1.1. A fost introdusă în versiunea 4.0. A fost introdusa în versiunea 4. A fost introdus în versiunea 4. informaţiile din $_FILES au fost de asemenea incluse în $_REQUEST Variabile de sesiune: $_SESSION conţine variabile care corespund sesiunii curente a script-ului. În versiunile anterioare folosiţi $HTTP_SESSION_VARS. Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_GET_VARS care nu este variabilă globală.

o variabilă definită în exteriorul unei funcţii nu va putea fi accesată în interiorul funcţiei chiar dacă ea nu este redefinită în cadrul funcţiei. function test () { echo $a.__FILE__ .0) În PHP 5 această constantă returnează numele funcţiei care a fost declarată (case-sensitive). în afară de câteva cazuri.Numele metodei clasei (adaugată în versiunea 5.0. Pentru ca o funcţie să aibă acces la o variabilă definită în afara ei. } test (). o variabilă definită în interiorul unei funcţii nu va putea fi accesată decât de instrucţiunile din interiorul acelei funcţii. ?> O a doua posibilitate de a accesa o variabilă definită în afara funcţiei este folosirea vectorului $GLOBALS: . deci nu are nici o valoare. variabila trebuie redeclarată ca variabilă globală în interiorul funcţiei.0. function test () { global $a. este o versiune în care instrucţiunea echo $a va accesa variabila $a definită în afara funcţiei test(): Cod: <?php $a = 1. pe când în versiunile anterioare conţine calea relativă.Numele funcţiei (adăugat în versiunea 4. Începând de la versiunea 4.3. În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __METHOD__ . În PHP o variabilă poate fi accesată doar în contextul în care a fost definită. Să considerăm următorul exemplu: Cod: <?php $a = 1. } test (). va returna numele fişierului inclus. __FUNCTION__ .Cum se pot accesa variabilele.2 conţine întotdeauna calea absolută la fişier.0. echo $a.3.toată calea şi numele fişierului curent. În continuare.0) În PHP 5 această constantă returnează numele clasei care a fost declarată (case-sensitive). în mod implicit.) Numele metodei este returnat asa cum este declarat (case-sensitive) Domeniul de vizibilitate al variabilelor . Mai mult. Dacă este folosit în interiorul unui fişier inclus. În PHP 4 această valoare este întotdeauna lowercased (cu litere mici) __CLASS__ .Numele clasei (adaugată în versiunea 4. ?> Observăm că nu se afişează valoarea 1 deoarece instrucţiunea echo $a se referă la variabila locală $a care nu este definită. De exemplu.

integer. şi astfel vom şti dacă să îi acordăm sau nu acces în secţiunea de administrare. Patru dintre acestea sunt tipuri scalare (boolean.numărul întreg 0. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul boolean. dar semnificaţia acestuia este aceeaşi cu cea a tipului float. sau FALSE dacă nu este. .numărul real 0. ci este stabilit în timpul execuţiei în funcţie de contextul în care este folosită variabila. În PHP. convenţiile fiind aceleaşi ca şi în limbajele C/C++ sau Java. Tipul integer: O variabilă de tip integer reprezintă o valoare din mulţimea numerelor întregi. de obicei. în timp ce valoarea reală -2. funcţia noastră va returna o valoare de adevar: TRUE dacă este logat. Aceste valori pot fi indicate prin cuvintele cheie TRUE sau FALSE (pentru ambele nu se face distincţie între literele mari şi literele mici). . dacă utilizatorul este logat ca administrator.Cod: <?php $a = 1. De exemplu. Modul de reprezentare depinde de platforma utilizată. ?> Tipuri de variabile Variabilele pot fi de mai multe tipuri. asadar. } test (). Trebuie remarcat faptul că în PHP nu există nici un operator pentru efectuarea de împărţiri întregi.5 Şi pentru numerele întregi există posibilitatea efectuării de conversii: . Aceste numere pot fi specificate în baza 10. După ce se fac verificările. Acest tip se poate folosi de exemplu pentru verificarea logării într-o pagină de administrare.o variabilă nedefinită. de obicei se foloseşte reprezentarea pe 32 de biti. nu doar numere. rezultatul operaţiei 3/2 nu va fi numărul întreg 1 (ca în C/C++ sau Java). . . Orice altă valoare este convertită la valoarea TRUE (inclusiv resursele). au fost introduse trei pseudotipuri: mixed. Mai exista şi tipul double. Cele două denumiri coexistă doar din motive "istorice". iar alte două sunt tipuri speciale (resource şi null).0. De asemenea.un obiect fără nici o variabilă membru. . Interpretorul PHP nu oferă suport pentru numerele întregi fară semn.valoarea logică FALSE este convertită la valoarea întreagă 0.valoarea logică TRUE este convertită la valoarea întreagă 1.5 va fi convertită la valoarea întreagă 2. În momentul efectuării unei conversii. valoarea reală 2.sirul vid. PHP are opt tipuri de variabile. în baza 16 sau în baza 8. float şi string). din motive de lizibilitate.un număr real este convertit prin "rotunjire înspre 0". sunt convertite la valoarea FALSE următoarele valori: .o variabilă de tipul NULL. . . două sunt tipuri compuse (array şi object).un vector fără nici un element. tipul unei variabile nu este specificat de către programator. number şi callback. .sirul "0". . ci numărul real (float) 1. function test () { echo $GLOBALS ["a"].5 va fi convertită la valoarea întreagă -2. Tipul boolean: Variabilele de acest tip pot avea doar două valori: ADEVARAT sau FALS. .

semnul dolar ("\$").prin folosirea ghilimelelor simple (exemplu $a='acesta este un sir de caractere'). De exemplu dacă $a este o variabilă de tipul integer şi are valoarea 2. Pentru a accesa un anumit caracter din şirul de caractere se foloseşte.2. atunci sirul de caractere "Variabila a are valoarea $a. şi acelaşi identificator pe o altă linie vor constitui valoarea sirului de caractere. pe lângă caracterele de la varianta anterioara. Pentru a specifica un sir de caractere folosind această notaţie trebuie utilizat operatorul "<<<" urmat de un identificator ales de utilizator. Tipul float: O variabilă de tip float poate fi specificată folosind fie forma zecimala. printre care: sfârşit de linie ("\r").. . Acest lucru implică faptul că interpretorul PHP nu oferă suport nativ pentru setul de caractere Unicode." va fi transformat în şirul "Variabila a are valoarea 2". De exemplu. folosind acest mod de specificare a literalilor de acest tip. Cel mai important lucru este acela că.un sir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice. rând nou ("\n"). Un caracter se reprezintă pe un octet. . instrucţiunea: Cod: $str=<<<SF Acesta este un exemplu de utilizare a sintaxei heredoc SF. Pentru şirurile de caractere se pot efectua următoarele conversii: . $str{0} returnează primul caracter din şirul de caractere $str. după numele variabilei de tip string. va avea ca rezultat un şir de caractere format din trei linii de text. iar pentru a putea specifica simbolul "\" acesta trebuie dublat. Pentru numerele reale se pot efectua următoarele conversii: ." Folosirea operatorului "+" nu va concaterna cele două şiruri. fie cea ştiinţifică (cu exponent). De obicei se foloseşte standardul IEEE 64. secvenţe de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie octală ("\[0-7]{1. numerele de variabile care apar în interior vor fi transformate în valoarea lor. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul string. Literalii de tip şir de caractere pot fi specificaţi în trei moduri diferite: . deci sunt 256 de caractere distincte.3}") şi secvenţele de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie hexazecimală ("\x[0-9A-Fa-f]{1. Tipul string: O variabilă de tip string reprezintă un şir de caractere. ghilimelele duble ("\""). Folosind această notaţie pot fi specificate mai multe caractere speciale. . dacă primele caractere nu conţin informaţii numerice. Acest tip de notaţie a fost introdus la versiunea 4 a interpretorului PHP. atunci înaintea acestuia trebuie scris caracterul "\".un şir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţin informaţii numerice.2}").prin folosirea ghilimelelor duble. rezultatul conversiei va fi valoarea 0. aşadar şirul "10.notaţia heredoc.23E1 ani" va fi convertit la valoarea 12. În cazul în care dorim să concaternăm două şiruri de caractere vom folosi operatorul ". Pentru a avea în cadrul şirului simbolul "`". precizia variabilelor de tipul float este dependentă de platforma utilizată. şirul "1.3. aşadar şirul "10" va fi convertit la valoarea întreagă 10. Lungimea variabilelor de tip string nu este limitată de către interpretor.în toate celelalte cazuri se realizează conversii la numere întregi care apoi sunt convertite la valorile reale corespunzătoare. indicile caracterului care trebuie accesat scris între acolade. Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul float. La fel ca şi în cazul tipului integer.2" va fi convertit la valoarea reală 10. tab orizontal ("\t"). Toate caracterele care se află între operatorul "<<<" urmat de un identificator pe o singură linie. De exemplu. de asemenea şirul "10 ani" va fi convertit tot la valoarea 10.

. stive. adaugă în vectorul $a valoarea 42 ataşată cheii "x". atunci rezultatul va fi un vector vid (care nu conţine nici un element).. De exemplu. O variabilă de tip array se poate modifica prin setarea explicită de valori. Aşadar printr-o instrucţiune de forma $a [5] = 42... "b" => 12). Cheia acestuia va fi numărul întreg 5. 7 => 56.obiectele sunt întotdeauna convertite la şirul "Object".... array (5 => 43. această instrucţiune are ca efect adăugarea unui element a cărui cheie este un numar întreg mai mare cu 1 decât cel mai mare număr întreg care este cheie a unui alt element al vectorului.. . $a [6] = 2.un număr real va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă notaţia ştiinţifică a acestuia. 6 => 32..variabilele de tipul resource sunt convertite la şirul "Resource id #n".. unde n reprezintă un număr unic ataşat resursei respective de către interpretorul PHP...... iar valoarea sa va fi 42.. Valoarea unei variabile de tip vector se poate specifica folosind construcţia array (cheie => valoare. .. Pentru început. Cheile pot avea şi valori negative.. Prin conversia la un vector a unei variabile de tip scalar (boolean. tabele de dispersie. . atunci noul element va avea cheia 0. 12 => TRUE)..Vectorii în PHP sunt nişte mulţimi formate din chei.. În cazul în care nu se specifică o cheie pentru o valoare. atunci acea valoare va fi ataşată unei chei care va fi cheia maximă de tip integer folosită anterior... cheie => valoare...... dintre care unul este de tip string.. 32. integer. atunci aceasta va fi convertită la cheia de tip întreg 1.. iar valoarea este cea a variabilei convertite.. la care se adaugă valoarea 1.. atunci acesta este creat automat. Dacă nu există nici o astfel de cheie.. colecţii... Cheile elementelor vor fi date de denumirile proprietăţilor obiectului (variabilele membru ale obiectului). iar celălalt de tip boolean: $a = array ("ch" => "string".. următoarele două secvente sunt echivalente: $a [5] = 1.. Sintaxa are forma $vector [] = valoare.valoarea NULL este convertită la şirul vid (""). Fiecarei chei din vector i se ataşează o valoare. Nu se pot folosi pentru chei variabile de tipul array sau object... . Datorită faptului că o valoare poate fi reprezentată de un alt vector. ...valoarea logică TRUE va fi convertită la şirul "1". "b" => 12).. iar valorile elementelor vor fi valorile proprietăţilor obiectului. .. următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: array (5 => 43. iar valoarea FALSE va fi convertită la numărul întreg 0. Dacă se converteşte un obiect (variabila de tip object). float. Dacă realizăm o conversie a unei variabile de tip NULL... $a ["ch"] are valoarea string. cheia acestui element este numărul întreg 0. De exemplu. Dacă nu există chei de tip integer.un număr întreg va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă valoarea numărului în baza 10.. . Tipul array .) De exemplu.. atunci valoarea va fi ataşata cheii 0... se pot simula foarte uşor arborii n-dimensionali sau tablourile n-dimensionale. cozi şi altele. Dacă se foloseşte valoarea logică TRUE ca şi cheie. în cazul în care vectorul $a nu există.. De asemenea. următoarea înstrucţiune PHP va construi un vector cu două elemente. 56. atunci vectorul rezultat va conţine câte un element pentru fiecare variabilă membru a obiectului.. De exemplu instrucţiunea $a ["x"] = 42.... În continuare sunt prezentate câteva exemple care descriu mai detaliat posibilităţile oferite de folosirea vectorilor în PHP. există posibilitatea de a crea un element nou fără a-i preciza cheia. Variabila $a reprezinta un vector.. . string) sau resource se creează un vector cu un singur element. atunci se va crea un vector cu un singur element. .. dicţionare.. iar $a [12] are valoarea TRUE. iar valoarea logică FALSE va fi convertită la şirul vid ("").. $a [5] = 1. $a [] = 2. Dacă se foloseşte un vector care nu a fost definit anterior. prezint un vector al cărui elemente reprezintă caracteristicile unei portocale: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'. Acest tip de date este optimizat astfel încât să poată fi folosit în locul următoarelor structuri de date: liste.

`blue`. O alternativă de construire a acestui vector este următoarea: Cod: $v['denumire'] = 'portocala'. vom putea defini vectorul astfel: Cod: $a = array ('denumire' => 'portocala'. "</b></FONT><br>". De exemplu. 'forma' => 'rotunda'.'familie' => 'citrice'. $v['familie'] = 'citrice'. 'forma' => 'rotunda'. Tipul object: Pentru a defini un obiect care poate fi folosit pentru afişarea mesajului SALUTARE LUME! se scrie următoarea secvenţă: Cod: class salutare { function Displaysalutare () . 'culoare' => 'portocaliu'. Pentru ca vectorul să conţina un element suplimentar cu valoarea 4. Putem adăuga şi alte elemente care să reprezinte diferite alte proprietăţi. $v['culoare'] = 'portocaliu'. 'culoare' => 'portocaliu'. am putea avea nevoie de o valoare suplimentară căreia nu dorim să îi atribuim nici un nume de identificare (cheie). "<b>Acest text este <i>$color!</i>". 4). 'gust' => 'dulce' ). `green`. `silver` ). $v[] = 4. $v['gust'] = 'dulce'. 'gust' => 'dulce'. Cheia elementului cu valoarea 4 va fi numărul întreg 0 deoarece nu există nici o altă cheie care este număr întreg. 'familie' => 'citrice'. Exemplul următor ilustrează cum puteţi folosi vectorii la afişarea unei pagini cu text colorat: Cod: $colors = array (`red`. $v['forma'] = 'rotunda'. foreach { echo echo echo } ($colors as $color) "<FONT size = 4 color = $color>".

Afişarea mesajelor în PHP Limbajul PHP oferă mai multe variante de a trimite la browser mesaje şi şiruri de caractere sau chiar cod HTML. Resursele sunt create şi utilizate de anumite funcţii speciale. Sintaxa este: $a = new salutare. ?> Instrucţiunea de mai sus va afişa în browser mesajul introdus între ghilimele.i s-a atribuit constanta NULL. Această valoare este singura pe care o pot avea variabilele de tip NULL. Pentru conversii vom folosi instrucţiuni de tipul $obiect = (object) "SALUTARE LUME!" După realizarea conversiei vom putea tipări mesajul SALUTARE LUME! folosind instrucţiunea echo $obiect->scalar. Datorită specificului acestui tip de date valoarea nici unei variabile de alt tip nu poate fi convertită la tipul resource. Nu recomand această abordare. Orice variabilă de un anumit tip poate fi convertită într-un obiect. dar aceasta funcţionează doar dacă este setat în configuraţia php. variabila $a devine un obiect ale cărui metode pot fi utilizate. Funcţia echo. atunci noua instanţă va fi vidă. ci mai degrabă un constructor al limbajului şi nu este nevoie să folosiţi parantezele ca pentru o funcţie. Cea mai folosită funcţie este echo(). fişiere. De fapt. Există chiar şi o variantă mai scurtă a lui echo. Astfel. În caz contrar. efectul conversiei este crearea unei noi instanţe a clasei stdClass.a fost deziniţializată (prin intermediul funcţiei unset() ).ini directiva short_open_tag pe ON. Tipul resource: Variabilele de tip resource sunt folosite pentru păstrarea unor referinţe către anumite resurse externe cum ar fi conexiuni la baze de date. . Dacă variabila are tipul NULL. deoarece nu toate serverele au setată în configuraţia lor . Sintaxa corectă este: <?php echo("sir de caractere"). dacă doriţi să trimiteţi mai mulţi parametri către echo. imediat după deschiderea tagului php se va afişa valoarea variabilei $foo. În toate celelalte cazuri instanţa va conţine o variabilă membru numită scalar a cărei valoare va fi cea a variabilei convertite. atunci ea nu va fi modificată. } Pentru a utiliza o variabilă de tip obiect va trebui să realizăm o instanţiere prin intermediul instrucţiunii new. Dacă variabila respectivă este un obiect. nu trebuie să includeţi aceşti parametrii între paranteze.} { echo "SALUTARE LUME!". Sintaxa pentru varianta scurtă este: <?=$foo?> În cazul de mai sus. Se consideră că o variabilă are tipul NULL dacă: . . Pentru afişarea propriuzisă a mesajului va trebui să executăm metoda Displaysalutare() printr-o instrucţiune de tipul $a -> Displaysalutare(). Tipul NULL: Valoarea specială NULL este atribuită oricărei variabile care nu a fost iniţializată. nu este chiar o funcţie. la fel ca şi print.nu a fost iniţializată. etc.

într-un string puteţi folosi celelalte ghilimele normal. puteţi să nu o încadraţi între ghilimele. astfel: <?php echo "Semnul dolar \$. ?> Alte informaţii despre aceste funcţii.' cu 1 este '. Exemplu: <?php echo $x. "rupând" stringul şi intercalându-l cu variabile.short_open_tag pe ON şi nu va funcţiona. Astfel."(punct) de concaternare a stringurilor (şirurilor): <?php print 'Rezultatul inmultirii lui '. orice variabilă din cadrul stringului este parsată.www.. în forma urmatoăre. şi nu trebuie să utilizaţi parantezele. În plus. de genul printf(). şi flush() puteţi găsi în manualul oficial pe care îl puteţi lua gratuit de pe site-ul oficial al PHP . dacă am avea de exemplu: <?php $x = 1.$x. folosind operatorul ".. print "Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat". ?> Pentru a afişa caracterele speciale folosite de PHP (ghilimelele simple '. $rezultat = $x*1.net. precum şi altele asemănătoare cu acestea. Dacă doriţi să afişaţi doar valoarea unei variabile. back-slash \\". rezultatul fiind uşor diferit. La fel ca şi echo. . ghilimelele duble ". nici aceasta nu este chiar o funcţie ci un constructor al limbajului.'). ?> Ghilimelele trebuie precedate de semnul \ doar dacă sunt de acelaşi tip cu cele care încadrează string-ul. Textul ce urmează a fi afişat trebuie introdus între ghilimele simple sau duble. semnul $) trebuie să le precedaţi cu semnul \.$rezultat. ?> afişează în browser: Rezultatul inmultirii lui 1 cu 1 este 2 Dacă am folosi ghilimelele simple (print '. backslash-ul \. Folosind ghilimelele duble. O funcţie asemănătoare cu echo este print. variabilele $x şi $rezultat nu ar fi fost parsate şi output-ul ar fi fost: Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat Putem afişa variabilele şi dacă folosim ghilimelele simple.php.

să vă construiţi propriul site. anume index.conţine partea dintre tagurile HTML <body> şi conţinutul paginii footer.dacă se foloseşte cod JavaScript în pagini. În exemplul meu.php .php .js.în acest fişier se afisează codul html pentru începutul paginii.php . şi dacă există.php index. Astel. Puteţi. index.conţine partea de jos a paginii În continuare. css. se încarcă şi fişierele cu cod CSS şi JavaScript folosite în pagină. o să vă prezint fiecare modul în parte. Puteţi introduce în fiecare bucată câte un script php care să genereze respectiva bucată dinamic. head.php şi se încarcă sau se opreşte cu un mesaj de eroare. Partea de sus a paginii (head) Partea cu meniul orizontal generat dinamic (partea de body) aici se pot partea in care se afiseaza pune alte meniul continutul paginilor.acest fişier conţine codul CSS folosit pentru formatarea şi afişarea paginii HTML. Am numit fiecare script care se ocupă de o anumită parte a site-ului astfe: head.Apoi.Construieşte un site cu php În continuare. Exemplul prezentat nu este un standard. nu am folosit o bază de date. în pagina index. în funcţie de ce link accesează vizitatorul.în care se setează nivelul de raportare al erorilor (dacă nu doriţi ca vizitatorii să vada eventualele erori raportate de către php./module/data_ora.php .php .conţine partea dintre tagurile HTML <head> şi </head> body. se verifică dacă există fisierul head. în cazul unei modificări.continut. body.php .php .meniu_orizontal. fiecare bucată este colorată diferit pentru o mai bună vizualizare. dar puse împreună. este de preferat să se salveze codul în acest fişier. pe baza acestui exemplu. este doar o modalitate de a vedea cum se poate construi un site şi cum se preiau sau trimite variabilele prin intermediul site-ului. în care să includ dinamic conţinutul şi meniul.contact. fiecare script fiind de fapt un modul care execută anumite operaţii specifice. în forma preferată de dvs.css.php.head.php .body. dar pe acelaşi principiu se poate adapta ideea la un site care preia datele din baza de date.module. Puteţi vedea acest model într-un fel modular. js.php .php . o să încerc să vă prezint cum se poate construi un site cu ajutorul limbajului PHP. fiecare fac anumite lucruri. se încarcă şi fişierele care conţin meniul orizontal şi/sau vertical. Astfel.php .php .php .php şi body. am despărţit fiecare parte a unei pagini în bucăţi. În acest exemplu. si alte informatii lateral informatii generate dinamic partea de incheiere a paginii (footer) După cum puteţi vedea alăturat.meniu_vertical.php se includ mai multe module (scripturi) care luate separat. la un site cu 100-200 de pagini chiar şi cea mai mică modificare ar fi însemnat un chin.php .php .footer.php . pentru a putea avea acces rapid la el în cazul în care doriti să faceţi modificări.php .conţine codul HTML existent între tagurile <body> şi </body> Dacă există.php . pe când daca tot site-ul ar fi fost facut static în HTML. precum şi fişierul care afişează . puteţi stabili nivelul 0).php . formează pagina de web generată dinamic. am preferat să am o singură pagină. şi adaptând modelul acesta la necesitaţile voastre. va fi mult mai uşor să modificaţi doar scriptul care se ocupa de o anumită parte a paginii.

meniu_vertical. în loc de datele de ieşire ale acestuia . prin care sunteţi întrebat dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul. Totuşi.Textul scriptului. astfel încât acesta să apară în versiunile tipărite ale scriptului. cât şi alte informaţii referitoare la script.este un fişier care atunci când este accesat.Un mesaj în care se spune că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script .php . puteţi include un comentariu care precizează numele fişierului care conţine scriptul. scrieţi caracterele /*.poate fi o pagina externă. precum şi formulare de contact. urmate de un spatiu. linia conţine comentariul. module.php . verifică ce fişiere există în directorul MODULE şi le încarcă pe fiecare. puteţi scrie orice text doriţi. Pe langă acestea. în funcţie de linkul cerut. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. */ Pentru a începe un comentariu alcătuit din mai multe linii. În afară de a furniza nume descriptive fişierelor care conţin scripturile dvs.php .php . De exemplu. chiar dacă scriptul în sine e corect. contact.php . dacă preferaţi.afişează conşinutul paginilor.php .Un mesaj în care se spune că scriptul nu există . în locul datelor de ieşire ale scriptului. . iar pentru a încheia comentariul. După cum se poate vedea. care poate include orice caractere doriţi. puteţi crea un comentariu din mai multe linii şi în alte moduri. data_ora.este un fişier extern.conşine codul HTML pentru meniul vertical continut.php .php meniu_orizontal. folosind oricâte linii doriţi. scrieţi caracterele */ Între cele două perechi de caractere. Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii.Un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori.este fişierul care afişează în josul paginii numele curent al paginii Acest exemplu îl puteţi descărca de aici şi îl puteţi testa şi modifica pe serverul dvs. În continuare. un comentariu începe cu două caractere slash. Dacă se cer pagini externe. puteţi vedea unul din următoarele: . care afişează câteva informaţii despre vizitator. O modalitate de a crea un comentariu pe mai multe linii este de a începe fiecare linie cu ajutorul caracterelor //. Uneori. Dacă vedeţi textul scriptului sau o casetă de dialog prin care sunteţi întrebat .conţine codul HTML pentru meniul orizontal.O casetă de dialog. Iată un exemplu: /* Acesta este un comentariu pe mai multe linii. trebuie să includeţi în fiecare script atât comentarii care să permită unui cititor să determine cu uşurinţă utilitatea scriptului. se include şi fisierul module. dacă doriţi să bagaţi alte scripturi în pagini. inclusiv caractere speciale. se verifică daca acea pagină există şi se încarcă pentru afişare. footer.conţinutul paginii cerute. Iată un model sintactic pentru comentariile PHP: // Scrieti aici comentariul dvs. cu conţinut HTML sau PHP. PHP.

care este alcătuită din două caractere backslash. . în speţă <?php şi ?> . . Pentru a specifica un şir în PHP. PHP facilitează includerea în şiruri a unor caractere speciale. Pentru a include un backslash într-un şir. urmat de un salt la linie nouă: "Salut! \r\n". Aşa cum am mai spus. şirul reprezentând numele "Albert Einstein".Neincluderea sau includerea eronată a liniilor de delimitare a scriptului. un şir poate conţine date numerice. poate că este necesar să modificaţi permisiunile fişierului script (cmod). extensia . Dacă vedeţi un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare. care conţin cu precădere cifre. Sigur. verificaţi dacă nu au apărut următoarele probleme: . trebuie să folosiţi secvenţa escape adecvată.retur de car \t . cum ar fi paranteze. Dacă vedeţi un mesaj în care se arată că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script. precum nume şi adrese. cum ar fi scrierea greşită a cuvântului echo . de exemplu .simbolul dolarului \" . iată un şir care include un retur de car. caracterele care alcătuiesc şirul sunt incluse între ghilimele duble. puteţi include şirul între ghilimele simple astfel: 'Pe ea o cheama "Nikita"' Aceasta este util când doriţi să introduceţi într-un şir taguri HTML. prin furnizarea de secvenţe escape care reprezintă caractere speciale. astfel: $sir = '<a href="index. este posibil ca extensia fişierului script să fie incorectă sau ca serverul PHP să nu funcţioneze. ghilimele duble sau punct şi virgulă lipsă sau inserate greşit.salt la linie noua \r .O eroare de tastare. Verificaţi dacă aţi tastat corect adresa URL precum şi dacă aţi ataşat corect la aceasta numele fişierului care conţine scriptul.php\" target=\"_blank\">Prima pagină</a>".ghilimele duble Ca exemplu. Dacă vedeti un mesaj în care se spune că scriptul nu există.O eroare de punctuaţie.Un marcaj de comentariu (//) care lipseşte sau a fost introdus gresit. este posibil ca un administrator de sistem să configureze un server PHP astfel încât acesta să impună o altă extensie de fişier. Reţineţi că fiecare secvenţă escape începe cu un backslash (\). "3. este posibil ca să fi tastat incorect adresa URL.backslash \$ . de exemplu.php" target="_blank">Prima pagină</a>'. folosind un slash numai dacă adresa URL nu se încheie cu un atare caracter. precum caracterele de salt la linie nouă sau retur de car. şirurile pot conţine orice caracter.141516". Şirurile şi caracterele speciale Spre deosebire de numere întregi şi de numere duble. şirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate. Deşi fişierele script PHP trebuie să aibă. Pentru a introduce ghilimele duble în cadrul unui şir fără a folosi secventa escape.dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul. De asemenea. şirurile pot fi utilizate pentru stocarea datelor numerice. Ca atare. acest cod se poate scrie şi asa: $sir = "<a href=\"index. Iată secvenţele escape folosite în PHP: \n .caracter de tabulare pe orizontală \\ . în general. După cum observaţi deoarece standardul HTML necesită folosirea ghilimelelor pentru a nu se încurca cu codul php am folosit pentru acest sir ghilimele simple.php.

Dacă ambii operanzi sunt numere întregi. $y) "$x este diferit de $y". atunci rezultatul va fi un număr întreg. Operatorul de egalitate se foloseşte pentru a compara egalitatea a două valori. . . Operatori PHP Interpretorul PHP permite folosirea a nouă tipuri diferite de operatori. Aceştia operează asupra unor expresii (una. cu excepţia împărţirii al cărei rezultat este întotdeauna un număr real.dar personal mi se pare greu inteligibil acest cod şi la un volum mare de date pot apare multe erori datorate scrierii incorecte a codului html în interiorul codului php. rezultatul operaţiei de determinare a restului este întotdeauna un număr întreg. pentru a testa egalitatea. Nu este permisă împărţirea la valoarea 0. Cel mai des întâlnit operator este cel de atribuire. Operatori de comparare: Interpretorul PHP pune la dispozitie mai mulţi operatori care pot fi folosiţi pentru compararea a două valori. Operatori aritmetici: Toţi operatorii aritmetici operează asupra a două expresii (operanzi). Dacă al doilea operand asupra căruia se aplică unul dintre operatorii '/' sau '%' are valoarea 0. Dacă cel puţin unul dintre operanzi (după efectuarea eventualelor conversii necesare) este un număr real. Aceste operaţii se aplică asupra unor valori care reprezintă tipuri numerice. testaţi următorul cod: Cod: <?php $x = 1. ci că i-am atribuit (acordat) valoarea sumei celor două. .înmulţire ('*'). Dacă unul dintre operanzi nu are tip numeric. if ($x == { print } if ($x != { print $y) "$x este egal cu $y".adunare ('+'). atunci rezultatul operaţiei va fi tot un număr real. . atunci el va fi convertit automat la o valoare întreagă.scădere ('-'). doua sau trei) şi furnizează ca rezultat o altă expresie (rezultatul operaţiei corespunzătoare). Operatorul de egalitate este == si se foloseşte cel mai des în propoziţii condiţionale. este operatorul de inegalitate şi se foloseşte în acelaşi scop. $y = 7. definit prin semnul = Dacă scriem $x = 1 nu înseamnă că $x este egal cu 1 ci că i s-a acordat valoarea 1.împarţire ('/'). . Expresiile în care apar astfel de operatori au ca rezultat valori logice (true sau false). Dacă scriem $rezultat = $x + $y nu înseamnă că $rezultat este egal cu suma celor două. !=. Există cinci astfel de operatori: . cu excepţia operatorului rest. Pentru a vă lămuri cum stă treaba cu egalitatea şi atribuirea. atunci rezultatul este un număr întreg. va fi semnalată o eroare. Opusul său. Dacă operatorul rest este aplicat asupra unor numere reale.rest ('%').

'>=' . '!=' sau '<>' .' (punct) pentru concaternare şi '. Aceşti operatori sunt folosiţi pentru a unii stringuri.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii.'text'.?> } Alţi operatori folosiţi pentru compararea valorilor variabilelor sunt: '>' mai mare '>=' mai mare sau egal '<' mai mic '<=' mai mic sau egal Exemplu: Cod: <?php $x = 5. '!==' .rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare şi au acelaşi tip. '<' .rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică decât valoarea celei dea doua expresii. '===' . '<=' . print $test.'oarecare'. Operatori pentru şiruri de caractere: Operatorii pentru stringuri sunt '. $y = 4. '>' .rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare. Pe lângă acestea există şi operatorul condiţional '?' care are forma expresie1? expresie2:expresie3 şi are ca rezultat valoarea expresiei expresie2 dacă valoarea expresiei expresie1 este true (eventual după conversia la tipul boolean) sau valoarea expresiei expresie3 în caz contrar.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare decât valoarea celei dea doua expresii. // pe ecran va fi afisat "Am scris un text oarecare" // concaternarea stringurilor cu variabile .rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite sau au tipuri diferite. if ($x > $y) { print "$x este mai mare ca $y".rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite. } ?> '==' .=' (punct şi egal) pentru atribuirea concaternării.rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare sau egală cu valoarea celei de-a doua expresii. } if ($x <= $y) { print "$x este mai mic sau egal cu $y". în felul urmator: Cod: <?php // concaternarea stringurilor $test = 'Am scris un '.

deplasare la stânga ('<<').disjuncţie ('|') .conjuncţie ('&') ..SAU exclusiv (XOR). $text .. returnează valoarea de adevăr TRUE.= "oarecare ".SAU (OR). ceea ce nu este de dorit.disjuncţie exclusivă ('^') .operatorul 'xor' (SAU exclusiv) Expresia în care apare operatorul 'xor' va avea valoarea true dacă exact unul dintre operanzi are valuarea true . Aceştia sunt: . // pe ecran va fi afisat "Un text oarecare si numarul 6" ?> Operatori pe biţi şi operatori logici: Interpretorul PHP pune la dispoziţie şase operatori care operează asupra biţilor unui număr întreg sau ai unui şir de caractere. .operatorul '!' (NOT) if (!parola_e_buna) . i-am acorda utilizatorului acces mai departe. accesul este interzis if (!parola_nu_e_buna) .' si un text '. valoarea este convertită la o valoare booleană..deplasare la dreapta ('>>'). El returnează FALSE dacă oricare dintre ele este FALSE (sau dacă amândouă sunt FALSE).SI (AND).= "si numarul ".NU (NOT).operatorul '||' (OR) if (numele_este_valid) || parola_este_buna) .$nr.operatorul '&&' (AND) if (numele_este_valid && parola_este_buna) . dacă atât numele cât şi parola sunt valide putem acorda utilizatorului acces în secţiunea de administrare. parola e bună. . Să presupunem că la intrarea în secţiunea de administrare avem un formular care cere numele şi parola de acces în secţiune. Operaţia Varianta scurtă Varianta standard adunare ('+=') $a += 2 $a = $a + 2 . Operatori de atribuire: Primul operand asupra căruia este aplicat un astfel de operator de atribuire trebuie să fie o variabilă. parola nu este bună.. Operatorul '||' returnează TRUE dacă oricare din valorile verificate e TRUE. .' oarecare'. Operatorii logici vă vor veni la îndemână în execuţia scriptului atunci când aveţi nevoie să lucraţi cu valori de adevăr. Pentru contruirea expresiilor logice operanzii trebuie să aibă tipul boolean. verifică dacă numele sau parola sunt valide şi dacă oricare dintre ele este... accesul este permis Operatorul '!' returneaza TRUE dacă valoarea iniţială de adevăr e FALSE şi FALSE dacă valoarea iniţială este TRUE. iar al doilea poate fi o expresie. Scriptul PHP ar putea verifica aceste informaţii pentru a autoriza accesul în secţiune folosind operatorii logici astfel: . În acest exemplu de pseudocod dacă numele ar fi valid dar parola nu. // pe ecran va fi afisat "Am scris numarul 5 si un text oarecare" // atribuirea concaternarii $nr = 6. . Returnează FALSE doar dacă amândouă sunt FALSE.. print 'Am scris numarul '. . Operatorul '&&' returnează TRUE doar dacă ambele valori verificate sunt TRUE. . . $text = "Un text ". Trebuie să fim siguri că şi numele şi parola sunt valide. dacă operatorii au alt tip.$nr = 5.$nr. $text . print $text..negaţie ('~') .

1. 2. "<br>$a &= $b = ". $b = 2. 1. 1. . echo "<TT>$a += $b = ". "<br>$a ^= $b = ". 2. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo 2. $a |= $b. 1. "<br>$a *= $b = ". "2" <?php $b = 2. 2. 1. 1. $a -= $b. 2. $a *= $b. echo $a += $b. "<br>$a |= $b = ". $a = 1. "<br>$a /= $b = ". 2. $a %= $b.=') Exemplu: Cod: $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -= 2 *= 2 /= 2 %= 2 &= 2 |= 2 ^= 2 <<= 2 >>= 2 .= "2" $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a = = = = = = = = = = $a $a $a $a $a $a $a $a $a $a -2 *2 /2 %2 &2 |2 ^2 << 2 >> 2 . $a /= $b. "<br>$a -= $b = ".scădere ('-=') înmulţire ('*=') împărţire ('/=') rest ('%=') conjuncţie ('&=') disjuncţie ('|=') disjuncţie exclusivă ('^=') deplasare la stânga ('<<=') deplasare la dreapta ('>>=') concaternare ('. 1. 2. $a ^= $b. "<br>$a %= $b = ". $a &= $b.

Incrementarea nu are nici un efect pentru caracterele care nu sunt cifre sau litere. Operatorul de incrementare duce la creşterea cu 1 a codului ASCII a ultimului caracter din şir dacă acesta este o litera sau cifră. Dacă variabila precede operatorul. respectiv 'A'. Dacă operatorul precede variabila. Dacă aceasta este tot '9'. $b = $a = echo echo $b = $a = echo echo echo ?> 2. echo "<br>$a <<= $b = ". atunci valoarea ei este mai întâi utilizată şi apoi modificată. Procedeul continuă până în momentul în care se ajunge la un caracter care nu este '9'. $a . echo $a <<= $b. "</TT>". În acest ultim caz. 2. atunci valoarea variabilei este mai întâi modificată şi apoi utilizată.= 2 = 12 Operatori de incrementare şi decrementare: Operatorul de incrementare (++) are ca efect creşterea cu 1 a valorii unei variabile.$a = 1. 'z' sau 'Z' sau se ajunge la începutul şirului.5 %= 2 = 1 &= 2 = 0 |= 2 = 3 ^= 2 = 3 <<= 2 = 4 >>= 2 = 0 . Rezultatul codului de mai sus este: 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 += 2 = 3 -= 2 = -1 *= 2 = 2 /= 2 = 0. atunci ea devine 'a'.= $b = ". Exemplu: . iar dacă variabila precede operatorul. Aceşti operatori pot fi utilizaţi şi pentru variabile care conţin şiruri de caractere. 1. 'z' sau 'Z' se aplică acelaşi procedeu şi se trece la antepenultimul caracter. Decrementarea şirurilor de caractere nu are nici un efect. $a >>= $b. sau cifra este '9'. la începutul şirului se adaugă caracterul '1'. Cu alte cuvinte. dacă operatorul precede variabila. atunci rezultatul expresiei este valoarea variabilei înaintea incrementării sau decrementării. respectiv 'Z'. În cazul în care litera este 'z'. "<br>$a >>= $b = ". iar cel de decrementare (--) are ca efect scăderea cu 1 a valorii variabilei. 1. valorile variabilelor rămânând nemodificate. 'a' sau 'A'. "<br>$a . Există o singură excepţie şi anume şirurile care reprezintă numere întregi sau reale.= $b. atunci rezultatul expresiei este valoarea obţinută după incrementare sau decrementare. sau cifra '0' şi se încearcă incrementarea penultimului caracter. Acestea sunt incrementate sau decrementate potrivit regulilor pentru valorile numerice. Tipul variabilei poate fi întreg sau real.

". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. $a = 7. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". echo $a++. echo "</tt>. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. $a = "PHP". echo $a--. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ".". echo "</tt>.". echo "<br>a = $a".5. echo $a++. . echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". echo "<br>a = $a". echo "<br>a = $a".". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "</tt>.". echo "</tt>.Cod: <?php $a = 7.". echo $a--. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.". echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". echo --$a. echo "<br>a = $a".". echo ++$a. echo "<br>a = $a". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo ++$a. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt> ". echo --$a. echo "</tt>. echo "</tt>. echo "<br>a = $a". echo "</tt>. echo "<br>a = $a". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". echo "<tt>a = $a". echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. echo "<br>a = $a".

(scriptul îl gândiţi voi.este 9. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. Urmatorul script PHP determină execuţia pe server a comenzii help /? şi afişarea rezultatului în fereastra programului de navigare. .echo $a++. 8. echo "<br>a = $a". 8: Rezultatul operatiei --a este 7.5.5.5: Rezultatul operatiei ++a este 9. PHR. echo "</tt>. echo ++$a. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a. atunci mesajul respectiv nu va fi afişat. echo --$a. PHR. Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei a-. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.5: Rezultatul operatiei a++ este 7. Noua valoare a variabilei a este 8. 9: Rezultatul operatiei a-. dacă doriţi să ştiţi de câte ori a fost descărcat un fişier dintr-o anumită pagină. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt> ". Noua valoare a variabilei a este 9. Aceşti operatori sunt utili de exemplu pentru monitorizarea unui download. Dacă este aplicat asupra unei expresii care ar duce la afişarea unui mesaj de eroare. Noua valoare a variabilei a este PHP: Rezultatul operatiei a++ este PHP. PHQ.". scriptul incrementează cu 1 şi afişează valoarea. Noua valoare a variabilei a este 8. Noua valoare a variabilei a este 8. Operatori de execuţie: Interpretorul PHP permite executarea unor comenzi sistem prin intermediul operatorului (` `) .". echo "</tt>.este PHR. Noua valoare a variabilei a este 9. echo "</tt>". echo $a--.5: Rezultatul operatiei a-. echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt> ".". Comanda respectivă este cuprinsă între apostroafele inverse (tasta de lângă 1 deasupra tastei tab). echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt> ". echo "<br>a = $a".5. Noua valoare a variabilei a este 7. PHR.5.5. 7. iar rezultatul acestei comenzi este un şir de caractere care reprezintă şi rezultatul expresiei.5. echo "<br>a = $a". <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><t t>$a.este 9. Noua valoare a variabilei a este PHR: Rezultatul operatiei --a este PHR. 8: Rezultatul operatiei ++a este 9. echo "</tt>. ?> Rezultatul codului de mai sus este: a a a a a a a a a a a a = = = = = = = = = = = = 7: Rezultatul operatiei a++ este 7. echo "</tt>. 9. Noua valoare a variabilei a este 8. doar nu vreţi totul la tavă) Operatori pentru controlul erorilor: În PHP există un operator (@) care permite ignorarea erorilor.".5: Rezultatul operatiei --a este 7. 7.5.5. Noua valoare a variabilei a este PHQ: Rezultatul operatiei ++a este PHR. La fiecare accesare a fişierului. Noua valoare a variabilei a este 8.

$x[5] = 5. Operatori pentru vectori: Singurul operator care poate fi aplicat asupra vectorilor este cel de concaternare (+) Rezultatul concaternării a doi vectori este un vector care conţine elementele din cei doi vectori. atunci operaţiile se vor efectua în ordinea determinată de asociativitatea acestor operatori care poate fi de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta. $x[7] = 7. ?> Atenţie! Pe unele configuraţii de server nu se permite executarea de comenzi prin intermediul PHP (ca măsură de siguranţă. o expresie poate conţine mai mulţi operatori. Trebuie observat faptul că. $y[1] = 100. Mai întâi se va efectua atribuirea $b = . $y[2] = 200. Valoarea expresiilor corespunzătoare operatorilor cu precedenta mai mare va fi calculată înaintea valorilor expresiilor cu o precedentă mai mică. pentru a modifica ordinea implicită de efectuare a operaţiilor pot fi folosite paranteze pentru a indica faptul că o anumită operaţie trebuie efectuată înaintea altora. atunci este păstrat doar elementul din vectorul care reprezintă primul operand.Cod: <?php echo "<PRE>". ?> Rezultatul codului de mai sus este: 100 2 300 4 5 7 Ordinea operaţiilor: Evident. datorită faptului că operatorul '*' are precedenta mai mare decât cea a operatorului '+'."</PRE>". De exemplu. pentru expresia 1 + 2 * 3 va fi efectuată mai întâi înmulţirea 2 * 3. Pentru a indica ordinea în care trebuie efectuate calculele. echo "$z[1] $z[2] $z[3] $z[4] $z[5] $z[7]". trebuie stabilită o ordine a operaţiilor. $z = $x + $y. Toţi operatorii cu aceeaţi precedentă au aceeaşi tip de asociativitate. $y[5] = 500. Exemplu: Cod: <?php $x[2] = 2. Dacă o expresie sau o subexpresie conţine numai operatori cu aceeaşi precedentă. Pentru aceasta a fost definită precedenta şi asociativitatea operaţiilor.`help /?`. $y[4] = 400. $y[3] = 300. $x[4] = 4. datorită asociativităţii de la dreapta spre stânga a operatorilor de atribuire. expresiile de tipul $a = $b = 1 sunt valide. altfel oricine ar putea da un format sau reboot la server prin intermediul unui script PHP). Evident. chiar dacă acestea din urmă au o precedentă mai mare. Dacă cei doi vectori conţin elemente cu aceeaşi cheie. din categorii diferite.

Tabelul de mai jos conţine o listă cu majoritatea operatorilor din PHP. În acest tabel se observă faptul că. (concaternare) * / % ! ~ ++ -(int) (float) (string) (array) (object) de la stânga la dreapta binar de de de de de de la la la la la la stânga stânga stânga stânga stânga stânga la la la la la la dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta ternar binar binar binar binar binar binar fără asociativitate fără asociativitate de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta binar binar binar binar unar . ei au precedente diferite. Liniile tabelului indică precedenta. în sensul că un operator are aceeaşi precedentă cu operatorii de pe linie în care apare şi o precedentă mai mare decât oricare operator aflat pe o linie anterioară. deşi operatorii '&&' şi 'and'. (selectare) or xor and print = += -= *= /= . în continuare se va efectua atribuirea $a = 1.1.= %= &= |= ^= ~= <<= >>= ?: || && | ^ & == != === !== < <= > >= << >> + . deci şi variabila $a va primi tot valoarea 1. deci nu sunt echivalenţi din toate punctele de vedere. de de de de de la la la la la Tip asociativitate stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta stânga la dreapta Tip unar binar binar binar binar Operanzi . variabila $b va primi valoarea 1 şi. respectiv '||' şi 'or' realizează aceeaşi operaţie. datorită faptului că rezultatul unei operaţii de atribuire este valoarea atribuită variabilei care reprezintă primul operand.

. n) . Operatorii unari acţionează asupra unei singure expresii. . cei binari asupra a două expresii şi singurul operator ternar asupra a trei expresii..returnează valoarea absolută a lui x.14159. ?> Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web Regula numărul unu a securităţii online este: nu vă încredeţi niciodată în utilizator. dacă este cunoscută aria pătratului.returnează valoarea minimă a unui set de valori.de la stânga la dreapta fără asociativitate unar unar @ [ new În tabel este prezentat şi numărul expresiilor asupra cărora acţionează un operand.) .. pentru o securitate ridicată ar trebui sa aveţi noţiuni specializate de baze de date şi de administrare a serverelor web. Acest exemplu calculează lungimea laturilor unui pătrat. y. care preia mai multe argumente: $punctaj_castigator = max($punctaj1. În continuare este prezentat modul de utilizare al funcţiei max. ridicat la puterea specificată n. Întotdeauna verificaţi datele trimise către server şi "curăţaţi-le" înainte de a le utiliza. $arie = $pi * $raza * $raza.returnează valoarea x. echo "<br>arie = ". $punctaj3).returnează data curentă. echo "raza = ". sqrt(x) . y. strftime(f) . Menţionez că cele scrise aici sunt doar noţiuni generale.) . formatată conform conţinutului parametrului f. . 1. echo $arie. Variabilele globale Având variabilele globale din php. Pentru aceasta trebuie să luaţi în considerare câteva posibile "găuri" de securitate. rotunjită la întregul imediat superior. $punctaj2. În continuare sunt câţiva operatori care execută operaţii utile: abs(x) .ini setate pe ON puteţi accesa datele trimise prin formulare . Un alt exemplu calculează aria unui cerc de rază dată: Cod: <?php $raza = 2. max(x.0.returnează numărul x. pow(x.returnează valoarea x. echo $raza. rotunjită la întregul imediat inferior.returnează valoarea maximă a unui set de valori. ceil(x) .. min(x. floor(x) . $pi = 3.returnează rădăcina pătrată a lui x Mai jos sunt cateva exemple: $lungime = sqrt($arie).

să presupunem că interogarea SQL de verificare a numelui şi a parolei pentru înregistrarea pe site este SELECT * FROM users WHERE nume='$nume' AND parola='$parola' şi dacă interogarea este executată cu succes.ini magic_quotes_gpc sunt ON pentru a vă proteja de astfel de atacuri. şi ar introduce comentariul lui (exemplu "blabla") în baza voastră de date fără să treacă propriuzis prin site.ro/fisier. verificaţi acest lucru şi nu dacă interogarea s-a executat cu succes. În acest caz. PHP poate "include" fişiere aflate pe alte servere decât cel care rulează dacă setarea URL fopen wrappers este activată în php. Nu includeţi fişiere străine.mai simplu: $variabila în loc de $_GET['variabila']. Cu puţină neatenţie din partea voastră atacatorul ar putea accesa astfel de informaţii sensibile din cadrul sistemului. 2. 3. Dacă magic_quotes_gpc sunt ON.ro/fisier. sesiunea va fi închisă şi va putea de alte X ori să se logheze. Cineva care ştie numele de utilizator ar putea încerca să vă găsească parola foarte usor. Dacă scriptul nu este foarte bine gândit.php pentru a include în fisier un script localizat pe alt server şi astfel obţine acces către toate resursele sistemului la care are acces PHP. Verificarea provenienţei cererilor către server este foarte importantă şi în alt caz: formularele de loghin. Această problemă se rezolva uşor folosind sesiunile.rau. folosind parola 'OR' 1=1 oricine poate avea acces pe site deoarece interogarea SELECT * FROM user WHERE nume='un nume oarecare' AND parola=" OR '1=1' este executată cu succes şi returnează un rezultat (toate înregistrarile din baza de date. variabilele globale pot prezenta un risc major de securitate. Ca exemplu. 4. utilizatorul este logat. un atacator ar fi putut accesa adresa http://site.ini sau metoda de transmitere a formularului este GET. Nu permiteţi includerea fişierelor din altă parte decât de pe serverul vostru. În momentul când cineva încearcă să trimita numele şi parola din formular putem seta o variabilă de sesiune $_SESSION['login_count'] care să ţină minte numărul de încercări.php?file=http://www.ini este distribuit cu globals=off în ultimele versiuni. În acest caz va trebui să puneţi o protecţie suplimentară care să nu permită mai mult de X încercări consecutive eşuate de logare pentru un nume de utilizator.html pentru a include fişiere în cadrul unei pagini. dar este bine să verificaţi înainte de a renunţa la addslashes. afişa informaţii confidenţiale sau sterge baza de date.ro/scriptultau. Mai mult. PHP adaugă automat caracterul \ înainte de ghilimele dar dacă ele sunt OFF. În exemplul de mai sus. Implicit în php. Aşa vă puteţi trezi că nu mai aveţi spaţiu pe server iar în baza de date sunt câteva milioane de comentarii care spun acelaşi lucru "blabla".ini magic_quotes_gpc sunt OFF folosiţi funcţia addslashes pentru a preceda ghilimelele din datele trimise de utilizatori cu caracterul \.ini. Dacă variabilele globale sunt OFF în php. . ghilimelele din input vă pot crea probleme serioase. Din acest motiv php.ini. Variabila de sesiune va rămâne în memorie cât timp browserul este deschis şi sesiunea activă (opţiunea implicită a PHP de menţinere a sesiunilor active este de o oră). De cele mai multe ori acestă măsură de siguranta este suficientă pentru a preveni încercările de aflare a parolelor. de fapt). un utilizator rău intenţionat ar putea accesa adresa dvs. Dacă atacatorul aşteaptă o ora sau îşi închide browserul. Formulare Folosiţi metoda POST în formulare atunci când informaţia din acestea urmează să fie introdusă în baza de date.php? file=cutare. Când valoarea acesteia trece de 3 (încercări nereuşite) nici măcar nu mai interogaţi baza de date pentru a verifica datele trimise. Ghilimele "magice" Dacă în php. la fel şi pentru POST sau FILES. putând rula comenzi de sistem. atunci când vă aşteptaţi ca baza de date să returneze un singur rând. Includere Încercaţi să evitaţi includerea "vizibilă" a fişierelor în forma http://site. Setaţi allow_url_fopen=OFF în php.

. După autentificarea propriu-zisă.EXECUTE Este bine ca la WORLD să nu daţi decât acces la citire (pentru a putea accesa paginile de pe site) dar nu şi drepturi de scriere sau execuţie (pentru că nu doriţi ca oricine să vă scrie ce vrea în respectivul fişier . 6. $_SESSION ['nume_admin'] = $_POST ['nume'].inc fişierelor care conţin biblioteci de funcţii ce urmează a fi incluse şi folosite în cod. Loguri de acces . dacă aveţi un fişier .txt trebuie să îi daţi dreptul de a se putea scrie în el. Pornim întâi sesiunea după care trecem la salvarea informaţiilor în ea ca în exemplul de mai jos: session_start(). Fiecare program de FTP are în meniul lui setare pentru atributele fişierelor de pe server.inc şi dacă acestea sunt apelate direct ele sunt trimise plain text către browser.WORLD .php"). if ($_SESSION ['key_admin'] != session_id ()) { print 'Acces neautorizat!'. $_SESSION ['parola_encriptata'] = $parolaEncriptata. dacă sunt accesate direct. În continuare pentru a împiedica accesul neautorizat la paginile din această secţiune. pentru a le verifica mai târziu. vom folosi variabile de sesiune pentru a păstra în memorie câteva informaţii despre autentificare. Comanda CHMOD .inc. sau cum se poate executa un fişier pe server. Nu puneţi informaţii sensibile (precum nume şi parola) în fişiere cu extensia .WRITE .txt trebuie să îi daţi dreptul să poata fi executat iar la fişierul .setarea atributelor Comanda CHMOD (abreviere pentru change mode permissions of a file) este folosită pentru a schimba modul de acces (de permitere) a fişierelor şi directoarelor de pe server. De exemplu.CHANGES ATTRIBUTES. Extensii O practică obişnuită este de a acorda extensia . Cookies Dacă aveţi o secţiune de administrare pe site. Fără această verificare. vom salva id-ul sesiunii în altă variabilă. exit.READ . Cu autentificare făcută. spunem scriptului să încarce prima pagină din secţiunea de administrare: header ("location: admin. scriem un mic script de verificare a datelor sesiunii înainte de a încărca orice pagină din secţiunea de administrare: session_start().txt. } 8. Pe lângă acestea.txt) În programul TOTAL COMMANDER (pe care eu îl folosesc şi pentru FTP) setarea atributelor pe server se face din meniul FILES . Folosiţi pentru aceste fişiere extensia .html care pot fi accesate şi văzute.php care.fiecare cu câte 3 setări . un string care seamănă cu rezultatul unei criptări MD5: $_SESSION ['key_admin'] = session_id(). pentru o şi mai mare siguranţă. Setarea poate afecta modul cum poate fi citit. unde accesul este restrictionat doar la membrii de exemplu. PHP nu parsează fişierele cu extensia . vor fi rulate fără să afişeze informaţiile conţinute în ele.php care trebuie să execute o comandă de scriere pe server într-un fişier .OWNER .5. un utilizator ar putea accesa paginile din secţiunea de administrare fără să treacă prin formularul de înregistrare. este bine ca în toate paginile din această secţiune să încludă o pagină de verificare a accesului. Toate sesiunile au un id unic. sau . Această pagina va verifica la fiecare accesare dacă utilizatorul este înregistrat şi are acces pe pagina respectivă şi permite rularea paginii doar dacă utilizatorul este înregistrat. Aveti 3 tipuri de acces . 7.GROUP . atunci când accesăm alte pagini din cadrul secţiunii de administrare.

11.txt for http://www. .htaccess (cu punct înainte) în care să introduceţi ip-ul care doriţi să îl blocaţi (sau care să aibă acces) Order Deny. Criptarea folosind md5 nu este reversibila (şi astfel nici dvs.1 Atenţie.168. este bine să salvăm în baza de date (sau într-un fişier text) numele.htaccess) În cazul în care după de aţi pus fişierul pe server nu îl vedeţi. să nu vă blocaţi singuri ip-ul la site. Aşa veţi ştii cine a încercat să vă spargă site-ul şi puteţi crea un script care sa verifice de exemplu ip-ul şi dacă corespunde cu unul din cele care sunt blocate să nu aibă acces la nici una din pagini (chiar dacă găseşte userul şi parola corecte) 9. (la subdirectoare ştergeţi directorul sau salvaţi un alt fişier . astfel dacă cineva încearcă să citeasca parolele le va vedea criptate.Allow Allow from all În exemplul de mai sus. semnătura browserului şi ip-ul.htaccess Pentru a bloca accesul la un anumit director (sau chiar la tot site-ul) puteti crea un fişier numit . că altfel trebuie să luaţi legătura cu administratorul serverului să steargă fişierul ca să puteţi intra din nou pe site. sau sa scrieti prin FTP un nou fişier .1 nu doriţi să aibă acces la acel director scrieţi Deny from 192.ro User-agent: * Disallow: /cache/ Disallow: /admin disallow: /search unde pentru fiecare director sau fişier se specifică locaţia şi numele. data. parola criptata. toată lumea are acces.1. Pagina index.htaccess. 12. Astfel minimizati riscul să intre cineva şi să vadă tot ce este în aceste subdirectoare. Pentru mai multă siguranţă. Roboţii de căutare Motoarele de căutare pot indexa tot ce se află la voi pe site. Criptarea parolelor cu MD5 Parolele care sunt salvate în baza de date este recomandat să le ţineţi criptate.far-php. trebuie să creaţi un fişier numit robots. am găsit pe web un mic script care verifică tipul de browser şi dacă nu este un browser cunoscut nu permite accesul (dacă cineva încearcă să citească paginile cu programe spion sau gen web offline).txt care să se afle în directorul principal de pe site (nu în subdirectoare).Pentru o verificare ulterioară a persoanelor care încearcă să intre în paginile restrictionate de pe site.html sau index. Fişierul . INSERT INTO admin VALUES ("administrator". Dacă doriţi ca un fişier sau director să nu fie indexat de către motoarele de căutare. ora.1. el este acolo dar serverul seteaza acest nume de fişier ca fişier ascuns..tutoriale.php care să facă redirectarea automat către pagina principală a site-ului. nici altcineva nu o va putea afla chiar dacă are acces la baza de date). md5("parola")).php în subdirectoare Dacă aveţi mai multe directoare şi subdirectoare pe server este recomandat pentru a preveni accesul la datele aflate în aceste directoare să introduceţi în fiecare director o pagină numită index. Dacă de exemplu ip-ul 192. În el scrieţi următoarele comenzi: # robots.168. 10.

Construcţia if . În PHP putem utiliza o construcţie de tipul if . Structura if Una dintre cele mai importante structuri în orice limbaj este cea alternativa. Folosind construcţii de tipul if . Structuri de control în PHP După cum ştiţi. Folosind această structură. în PHP. Astfel. obţinem instrucţiunile compuse care sunt formate din mai multe instrucţiuni simple.'. instrucţiunile PHP sunt separate prin caracterul '. Aşadar un bloc de instructiuni (o instrucţiune compusă). Sintaxa este: if (conditie) instructiune #1 else instructiune #2 Construcţia elseif Uneori.else în acest scop.else În foarte multe cazuri dorim să executăm o altă instrucţiune dacă valoarea expresiei condiţie este false.Cum am specificat şi la începutul acestui articol. suntem nevoiţi să grupăm mai multe instrucţiuni pentru a forma un bloc. cele spuse mai sus nunt doar cateva indicii şi idei pentru a vă putea proteja mai bine paginile. elseif (conditie #n) instructiune #n else instructiune #n+1 Limbajul PHP permite folosirea unei prescurtări şi anume construcţia elseif. În PHP sintaxa acestei structuri este următoarea: if (conditie) instructiune Folosirea unei astfel de structuri indică faptul că instrucţiunea se va executa dacă şi numai dacă valoarea expresiei conditie (eventual după conversia la tipul boolean) este true. codul anterior poate fi scris astfel: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 .. alte instrucţiuni compuse etc..'. separate prin caracterul '.. Deseori. În PHP.. este delimitat de acolade. aceasta înlocuieste un else urmat de un if. instructiune #n } Instrucţiunile care formează instrucţiunea compusă pot fi de orice tip: orice structură de control. instrucţiunile compuse au următoarea sintaxa: { instructiune #1 instructiune #2 . suntem nevoiţi să folosim structuri alternative îmbricate în diferite scopuri.else vom obţine o secvenţă de tipul: if (conditie #1) instructiune #1 elseif (conditie #2) instructiune #2 else . Practic.

Sintaxa acestei proceduri este: while (conditie) instructiune Efectul acestei structuri este executarea instrucţiunii atât timp cât valoarea expresiei condiţie (eventual după conversia la tipul boolean) este true.. elseif (conditie #n) grup instructiuni #n else grup instructiuni #n+1 endif. ci doar endif-uri. instructiune #n endif Practic. Din acest motiv. pentru o structură if vom scrie: if (conditie): instructiune #1 instructiune #2 . sintaxa alternativă pentru o structură if în care se folosesc construcţii else şi elseif este următoarea: if (conditie #1) grup instructiuni #1 elseif (conditie #2) grup instructiuni #2 elseif . elseif (conditie #n) instruciune #n else instructiune #n+1 Sintaxe alternative Dacă dorim să se execute mai multe instrucţiuni când este indeplinită o anumită condiţie. atunci ar trebui să folosim instrucţiunile compuse. Trebuie observat faptul că este posibil ca instrucţiunea să nu fie executată niciodată. ele fiind simple construcţii folosite în cadrul structurii if. În acest scop. Trebuie observat faptul că else şi elseif nu sunt structuri... nu vom avea niciodată endelse sau endelseif. dorim să folosim bucle posterior condiţionate. Pentru a folosi o buclă anterior condiţionată vom utiliza structura while. Aşadar.while a cărei sintaxă este: do instructiune while (conditie). Si pentru această structură avem la dispoziţie o sintaxă alternativă şi anume: while (conditie): grup instructiuni endwhile. în PHP avem la dispoziţie structura do . putem înlocui acolada deschisa prin caracterul ':' şi acolada închisă printr-un cuvânt cheie opţinut prin adăugarea prefixului end la cuvântul cheie care indică structura de control. De exemplu. Structura while Majoritatea script-urilor PHP vor conţine cicluri. Structura do .while Uneori.elseif ... . pentru orice structură de control PHP..

elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". Nu există o sintaxă alternativă pentru această structură. Instrucţiunea este executată cât timp cea de-a doua expresie are valoarea true. iar celelalte cu albastru. Structura for O alternativă cu o funcţionalitate mai ridicată pentru utilizarea buclelor este structura repetitivă for. Numerele pare vor fi scrise cu roşu. Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla for // Exemplu for ($i = 1. Ca urmare. Exemple În continuare aveţi un exemplu care afişează numerele cuprinse între 1 şi 15. Putem utiliza oricare dintre cele trei structuri repetitive. Pentru structura for poate fi folosită şi următoarea sintaxă alternativă: for (expresie #1. Oricare dintre cele trei expresii poate lipsi. endfor. ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive . instrucţiunea va fi executată cel puţin o dată. în cazul în care o expresie lipseste. expresie #3): instructiune endfor. expresie #3) instructiune Prima expresie este evaluată o singură dată. echo "color = ". if ( ! ($i % 2)) echo "red". Vom folosi o structură repetitivă pentru a afişa numerele şi o structură alternativă pentru a determina culoarea cu care vor fi afişate. $i <= 15. else echo "blue". de fiecare dată. expresie #2. expresie #2. De fiecare dată. înainte de începerea execuţiei ciclului. după executarea instrucţiunii.Singura diferenţă faţă de structura while este faptul că valoarea condiţiei este determinată. este evaluată cea de-a treia expresie. echo "> $i </font></b>". se consideră că ea are valoarea true. $i++): echo "<b><font size = 3 ". codul PHP pentru cele trei variante este prezentat mai jos. după executarea instrucţiunii. Sintaxa este foarte asemănătoare cu cea din limbajele C/C++ şi Java şi anume: for (expresie #1. iar cele impare care sunt divizibile cu 3 cu verde.

elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". ea nu poate fi folosită decât împreună cu vectorii. Există două sintaxe acceptate pentru această structură şi anume: foreach (expresie_vectoriala as $valoare) instructiune .// Bucla while // Exemplu $i = 1. do { echo "<b><font size = 3 ". echo "color = ". } ?> Cod: <?php // Structuri alternative si repetitive // Bucla do . utilizarea sa asupra unei variabile de alt tip duce la apariţia de erori. Aşadar.while // Exemplu $i = 1. echo "> $i </font></b>". while ($i<=15) { echo "<b><font size = 3 ". echo "> $i </font></b>". $i++. } while ($i <= 15). $i++. if ( ! ($i % 2)) echo "red". elseif ( ! ($i % 3)) echo "green". else echo "blue". ?> Rezultat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Structura foreach Această structură poate fi folosită pentru a realiza o iteraţie printre toate elementele unui vector. echo "color = ". else echo "blue". if ( ! ($i % 2)) echo "red".

"zece" => 10 ). atunci la fiecare iteraţie valoarea elementului curent este atribuită variabilei $valoare şi apoi se trece la elementul următor (a cărui valoare va fi atribuită variabilei la următoarea iteraţie). echo "<b>Parcurgerea unui vector:</b><br><ol>". foreach ($a as $v) echo "<li><i>Valoarea curenta este </i>:<tt>$v</tt>\n<br>". "doi" => 2. /* parcurgerea vectorului. "trei" => 3. foreach ($a as $v) { echo "<li><tt>\$a[$i] => $v</tt>\n <br>". $i++. $b[0][1] = "b". foreach ($a as $k => $v) { echo "<li><tt>\$a[$k] => $v</tt>\n". În continuare este un exemplu de folosire a celor doua sintaxe ale structurii foreach. $b[1][1] = "d". echo "</ul><td><width = 50%><b>Parcurgere cu afisarea cheilor: </b><ul>" . Cod: <?php // structura foreach echo '<table width="100%"><tr><td with="50%">'. // un vector obisnuit $a = array (1. echo "</ol><b>O alta parcurgere: </b><ul>". echo "</ul><b>Parcurgerea unei matrice:</b><br><tt>". .sau foreach (expresie_vectoriala as $cheie => $valoare) instructiune Dacă se utilizează prima variantă. $b[1][0] = "c". } /* un vector ale carui elemente sunt identificate prin chei */ $a = array ( "unu" => 1. Execuţia ciclului se încheie în momentul în care nu mai există alte elemente în vector. 3. 10). 2. } // o matrice $b[0][0] = "a". Singura diferenţa care apare în cazul utilizării celei de-a doua variante este faptul că la fiecare iteraţie valoarea cheii elementului curent este atribuită variabilei $cheie. contorizarea elementelor si afisarea num arului de ordine al elementului curent */ $i = 0.

&nbsp. foreach ($v1 as $v2) echo "$v2\n". 4. ?> Rezultatul codului de mai sus este: Parcurgerea unui vector: Parcurgere cu afisarea cheilor: 1. echo "</tt></td></tr></table>".". Dacă folosim structura if. secvenţa de cod va fi următoarea: if ($variabila == instructiune #1 elseif ($variabila instructiune #2 elseif ($variabila instructiune #3 elseif ($variabila instructiune #4 else instructiune #5 valoare #1) == valoare #2) == valoare #3) == valoare #4) . 4. // un vector generat dinamic foreach (array (1. O soluţie ar fi folosirea unor structuri if îmbricate sau a uneia singure în care apar mai multe construcţii elseif. echo "<br>". Valoarea curenta este :1 Valoarea curenta este :2 Valoarea curenta este :3 Valoarea curenta este :10 • • • • $a[unu] => 1 $a[doi] => 2 $a[trei] => 3 $a[zece] => 10 O alta parcurgere: Parcurgerea unei matrice: • • • • $a[0] => 1 $a[1] => 2 $a[2] => 3 $a[3] => 10 a b c d Parcurgerea unui vector generat dinamic: 1 2 3 4 5 Structura switch În anumite cazuri trebuie să efectuăm anumite operaţii în funcţie de anumite valori ale unei expresii. 2. } echo "</tt><br><b>Parcurgerea unui vector generat dinamic: </b><br><tt> &nbsp.&nbsp. 3.". 3. 2.foreach ($b as $v1) { echo "&nbsp. 5) as $v) echo "$v\n". Să presupunem că o anumită variabilă poate avea cinci valori distincte şi pentru fiecare valoare trebuie executată o anumită instrucţiune.

atunci nu se execută nici o instrucţiune.. } #1 #2 #3 #4 #5 Prezentăm în continuare sintaxa generală a structurii switch: switch (expresie) { case valoare #1: grup instructiuni #1 case valoare #2: grup instructiuni #2 . case valoare #4: instructiune break. case valoare #3: instructiune break. Cod: <?php foreach ($a as $v) if ($v < 0) break. Dacă aceasta lipseste. Trebuie precizat faptul că valorile corespunzătoare construcţiilor case pot fi numere întregi. Următoarea secvenţă de cod PHP realizează parcurgerea elementelor unui vector de numere întregi până în momentul în care se întâlneşte un număr negativ. Instrucţiunea poate fi urmată de un argument care indică numărul de structuri îmbricate a căror execuţie se încheie. case valoare #2: instructiune break. Dacă valoarea expresiei nu corespunde nici uneia dintre valorile corespunzătoare construcţiilor case. secvenţa echivalentă este: swich ($variabila) { case valoare #1: instructiune break. . În caz afirmativ. case valoare #n: grup instructiuni #n [default: grup instructiuni #n + 1] } Pentru început se determină valoarea expresiei şi apoi se verifică dacă aceasta apare ca valoare pentru una dintre construcţiile case. numere reale sau şiruri de caractere. se execută instrucţiunile corespunzătoare construcţiei default. toate instrucţiunile începând cu cea corespunzătoare valorii respective (până la sfârşitul blocului swich) vor fi executate. ?> Mai departe aveţi cazul în care este întreruptă execuţia mai multor cicluri. Execuţia acestor instrucţiuni poate fi întreruptă dacă este folosită instrucţiunea break. Valoarea implicită este 1. deci se întrerupe execuţia unei singure structuri. Instrucţiunea break Această instrucţiune poate fi folosită pentru a întrerupe forţat execuţia unui ciclu sau a secvenţei de instrucţiuni corespunzătoare unei structuri switch. vom considera că parcurgem elementele unei matrice pătratice cu n elemente şi n coloane până în momentul în care întâlnim o valoare nulă. care va fi prezentată mai jos. case valoare #5: instructiune break. nu pot fi utilizate obiecte sau vectori.Folosind structura switch..

while şi switch. while ($i++ <5) { echo "Ciclul #1 <br>\n". În cazul instrucţiunii for. while. } echo "Acest mesaj nu va fi afisat niciodata. poate apărea un argument care indică numărul structurilor îmbricate asupra cărora are efect. } ?> Următorul exemplu ilustrează efectul folosirii argumentelor pentru instrucţiunea continue. ?> Instrucţiunea break poate fi utilizată pentru întreruperea execuţiei secvenţelor de instrucţiuni corespunzătoare structurilor for. continue 3. Cod: <?php $i = 0. $j < $n. while (1) { echo "??Ciclul #3<br>\n". Cod: <?php foreach ($a as $v) { if ($v <= 1000) continue. . $i++) for ($j = 0. înainte de următoarea iteraţie se evaluează (execută) expresia de incrementare (expresia #3 din sintaxa generală). La fel ca şi în cazul instrucţiunii break. Instrucţiunea continue Această instrucţiune este folosită pentru a întrerupe execuţia secvenţei de instrucţiuni din interiorul unui ciclu şi trecerea la următoarea iteraţie. while (1) { echo "??Ciclul #2 <br>\n". $j++) if ( ! $a [$i] [$j] ) break 2. Exemplul următor realizează afişarea elementelor unui şir de numere întregi care sunt mai mari decât 1000. $i < $n. do .Cod: <?php for ($i = 0. echo $v.<br>\n". foreach.

O altă structură este declare care permite crearea unor directive în execuţie. include_once şi require_once pot fi utilizate pentru a "insera" anumite instrucţiuni care sunt păstrate într-un alt fişier (document). În momentul în care este întâlnită construcţia return. implicit.?> } echo "Nici acest mesaj nu va fi afisat niciodata. În exemplul următor se calculează cu ajutorul unei funcţii PHP. Interpretorul PHP consideră că secvenşa din fişierul inserat se află în fişierul din care s-a "comandat" inserarea în poziţia în care apare structura de inserare... $paramN) { // instructiuni } În PHP o funcţie poate fi definită oriunde în cadrul script-ului şi în interiorul unei funcţii poate să apară orice secvenţă validă de cod care include definirea de alte funcţii şi definiţii de clase. şi. pătratul unui număr. Argumentele unei funcţii trebuie separate prin virgulă. Cod: . acestea sunt transmise prin valoare. Despre funcţii în PHP În PHP funcţiile pot fi definite de către utilizator folosind următoarea sintaxă: function numef ($param1. require.. execuţia funcţiei se încheie.<br>\n". Pentru ca funcţia să returneze un rezultat se foloseşte construcţia return care primeşte ca parametru o expresie care reprezintă valoarea funcţiei. $param2. Vom aminti acum câteva dintre ele: Structurile include. . } Rezultatul codului de mai sus este: Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Alte structuri PHP Există mai multe alte structuri PHP care pot fi utilizate în anumite scopuri. Funcţiile PHP trebuie să utilizeze instrucţiunea return pentru a furniza un rezultat.

".<?php function patrat($n) { return $n * $n. } echo "4^2=<b>".patrat(4). echo "<b>In script: </b>". ?> Rezultat: In In In In In script: Iesire din modificInt: Iesire din prima functie."</b>"."<br>". modificInt ($s)."<br>". modificExt ($s). script: Iesire din a doua functie. Nu există posibilitatea de supraâncărcare a unei funcţii. se foloseşte operatorul '&' înaintea numelui parametrului formal. fapt care implică modificarea valorii parametrilor şi păstrarea noii valori după ce execuţia funcţiei s-a încheiat."<br>"."<br>". . echo "<b>In script: </b>". } $s="Iesire din ". echo "<b>In modificInt: </b>". } function modificExt (&$s) { $s .= " prima functie."<br>". echo "<b>In modificExt: </b>". de redefinire a ei după ce aceasta a fost definită în cadrul scriptului respectiv şi nu există nici posibilitatea de anulare a unei funcţii.$s.$s. Următorul exemplu indică modul în care se modifică valoarea unei variabile în interiorul unie funcţii şi modul în care această modificare este resimţită în exteriorul acesteia: Cod: <?php function modificInt ($s) { $s . script: Iesire din modificExt: Iesire din a doua functie. echo "<b>In script: </b>".$s. în momentul definirii funcţiei.".$s.$s. ?> Rezultatul codului va fi: 4^2=16 Transmiterea parametrilor prin referinţă Pentru a transmite parametri unei funcţii prin referinţă.= " a doua functie.

dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare. . Ati comandat suc.func_num_args( ) . în cazul în care parametrul actual lipseşte. Funcţiile care folosesc un număr variabil de parametri nu au nici o particularitate în ceea ce priveşte definirea lor. şi. Aceste funcţii se definesc la fel ca cele prezentate anterior. Următorul exemplu ilustrează modul de folosire al funcţiilor când acestea au parametri formali cu valori implicite: Cod: <?php function comanda($s='cafea') { return "Ati comandat ". . interpretorul nu atribuie valoarea 50 parametrului $nr. atunci se va considera că are valoarea implicită. dacă avem o funcţie a cărei declaraţie este function transform ($baza=10.$s. ?> Rezultat: Ati comandat cafea. în caz contrar interpretorul PHP nu poate să decidă cărui parametru să-i atribuie valoarea de pe o anumită poziţie din lista de parametri.returnează valoarea parametrului care se află pe pozitia arg_num în lista de parametri. În cazul în care se folosesc parametri cu valori implicite este necesar ca orice parametru care are o valoare implicită să se afle în partea dreaptă a tuturor parametrilor pentru care nu se folosesc valori implicite.". $nr) si care returnează rezultatul transformării lui $nr din baza 16 în baza $baza.". De exemplu. echo comanda("suc"). dar pentru a putea accesa parametri se vor folosi următoarele funcţii predefinite: . a cărei valoare implicită este 10.Parametri cu valori implicite În PHP parametrii formali pot avea valori implicite.această funcţie returnează numărul parametrilor funcţiei care a apelat-o. dacă se apeleaza transform (50). dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare.func_get_arg(arg_num) .func_get_args( ) . ci parametrului $baza şi generează o eroare deoarece lipseste valoarea parametrului $nr. } echo comanda(). dacă este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare. Funcţii cu număr variabil de parametri O altă facilitate a limbajului PHP este aceea că oferă programatorului posibilitatea de a utiliza funcţii care au un număr nedeterminat de parametri. echo "<br>".returnează un tablou unidimensional care conţine valorile parametrilor pe care funcţia apelantă i-a primit. . primul parametru are numărul de ordine 0.

2. ?> Cod: <?php function lista_parametrii() { foreach(func_get_args() as $i) { print_r ($i). 1. 1. 2. "con figuratie". "calculator". aceasta trebuie declarată folosindu-se operatorul '&' înaintea numelui funcţiei. "procesoare". } } echo lista_parametri("Comanda:". Primul exemplu afişează lista parametrilor funcţiei folosind funcţia func_num_argsşi func_get_arg. 3)). "procesoare". În PHP există un caz special de rezultat numit referinţă. } } echo lista_parametrii ("Comanda:". array("local". O funcţie poate să returneze chiar şi liste sau obiecte. 3)). ?> Rezultat: Comanda: 1 calculator 2 procesoare configuratie Array ( [0] => local [1] => 2 [2] => 3 ) Valorile returnate de funcţii Rezultatul obţinut după apelarea unei funcţii poate avea orice tip. echo "<br>". "calculator". 2. 2. "c onfiguratie". Pentru ca o funcţie să poată returna o referinţă. array("local". Acest operator trebuie să apară înaintea numelui funcţiei şi în . $i<func_num_args(). $i++) { print_r(func_get_arg($i)).În continuare aveţi 2 exemple de utilizare a acestor funcţii. Cod: <?php function lista_parametri() { for ($i=0. iar al doilea exemplu afişează aceeaşi listă folosind numai funcţia func_get_args. echo "<br>".

5). Variabilele de tip funcţie O altă facilitate a limbajului PHP în ceea ce priveşte funcţiile este aceea că suportă variabile de tip funcţie. $b) { return $a * $b. şi anume. empty. ?> Rezultat: Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei. în anumite cazuri. } function suma($a. return $s. unset.momentul când o variabilă primeşte ca valoare referinţa rezultată din apelul funcţiei. o variabilă va primi ca valoare numele funcţiei scris între ghilimele simple sau duble. $z = &refer(). o execută. acesta caută funcţia pe care variabila o referă şi în cazul în care există. $b) { return $a + $b. Mai jos aveţi un exemplu care ilustrează modul de lucru cu variabilele de tip funcţie. În cazul în care interpretorul PHP găseşte un nume de variabilă urmată de o listă de parametri. include etc. Pentru a atribui un nume de funcţie unei variabile în PHP se foloseşte aceeaşi construcţie ca în cazul atribuirii unui şir de caractere. însă acest lucru nu este indicat deoarece. . $rez = $operatie(4. Cod: <?php function produs($a. Variabilele de tip funcţie nu funcţioneaza cu construcţii ale limbajului ca echo. poate duce la efecte neaşteptate ale executării unui script PHP. } $operatie = 'produs'. În alte limbaje de programare efectele devin uneori fatale. Spre deosebire de majoritatea limbajelor de programare moderne. isset. Acest lucru este util atunci când se folosesc liste de funcţii pentru prelucrarea anumitor tipuri de date. o funcţie PHP poate să returneze o referinţă la o variabilă care a fost declarată în interiorul funcţiei. În exemplul următor se defineşte o funcţie al cărui rezultat îl constituie o referinţă: Cod: <?php function &refer() { global $s. echo $z.". } $s = "Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei.

. function nume_functie_n (parametri) { . var nume_variabila_m // metode function nume_functie_1 (parametri) { .. // definirea functiei } } ?> Pentru numele unei clase poate fi utilizat orice identificator permis în PHP cu o singură excepţie: sdtclass. // definitia functiei } . $operatie = 'suma'. În PHP funcţiile ale căror identificatori încep cu _ sunt considerate funcţii magice şi utilizarea acestora nu este recomandată. Pentru a iniţializa variabilele cu valori care nu sunt constante trebuie folosit un constructor. echo "4 + 5 = <b>". datele membre nu pot fi iniţializate decât cu valori constante...$rez. 5).."</b><br>"."</b><br>". acest identificator este folosit de PHP în scopuri interne. Mai jos aveti un exemplu de clasă în care initializările nu sunt corecte: Cod: <?php . În PHP... ?> Rezultat: 4 * 5 = 20 4+5=9 Clase şi obiecte în PHP O clasă este o colecţie de variabile şi funcţii care operează asupra variabilelor respective. Sintaxa folosită pentru declararea unei clase în PHP este: Cod: <?php class nume_clasa { // date membre var nume_variabila_1 ..$rez.echo "4 * 5 = <b>". $rez = $operatie(4.

var $nume = $prenume. function Suma () { return $this -> x + $this -> y. Acum putem utiliza metodele clasei. Vom obţine rezultatele 5. } function Produs() { return $this -> x * $this -> y. respectiv înmulţirea lor. "pantof"). Dacă. } ?> Obiecte În PHP clasele sunt considerate a fi tipuri de date. în urma modificării apelam din nou metodele Suma( ) şi Produs( ). Valorile datelor membre pot fi şi ele modificate prin instrucţiuni de tipul: $aritm -> x = 5. pentru a afişa suma sau produsul celor două numere vom putea apela cele două metode astfel: echo $aritm -> Suma ( ).class Nepermis { var $data = date("Y-m-d"). var $dest = 'Mihai '.'Claudiu'. echo $aritm -> Produs ( ). } } ?> Pentru a crea un obiect de tipul Aritmetica vom utiliza o instrucţiune de tipul: $aritm = new Aritmetica. respectiv 6. În continuare vom defini o clasă Aritmetica cu două date membre x şi y care sunt numere întregi şi două metode care realizează adunarea. rezultatele vor fi 9. respectiv 20. var y = 3. $aritm -> y = 4. Pentru a crea o variabilă al cărei tip este o clasă trebuie utilizat operatorul new. ele pot fi privite ca fiind "amprentele" variabilelor propriu-zise. . var $obiecte = array ("minge". Cod: <?php class Aritmetica { var x = 2.

Cod: <?php class PHP4 { var $salut = "Salut PHP4!". } } $salutare = new PHP4. function Salut() { return $this -> salut. O clasă derivată va păstra toate proprietăţile şi metodele clasei pe care o extinde şi poate conţine diferite proprietăţi şi metode noi. Extinderea claselor Deseori este necesară definirea unor clase cu proprietăţi (date membre) şi metode asemănătoare. Pentru a extinde o anumită clasă se utilizează cuvântul cheie extends. } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z. Pentru a usura definirea unor astfel de clase a fost introdus conceptul de extindere (derivare) a claselor. Aceasta este folosită pentru a indica faptul că se operează asupra unei date membre a obiectului curent. echo $salutare -> Salut(). function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z. în PHP nu este permisă moştenirea multiplă. o să adaug încă o variabilă şi o să crez două noi funcţii: una pentru calculul sumei celor trei variabile şi una pentru calcularea produsului lor: Cod: <?php class Aritmetica3 extends Aritmetica { var z = 4. ?> Rezultatul codului de mai sus este: Salut PHP4! În acest exemplu a fost utilizată pseudo-variabila $this. O anumită clasă poate avea o singură clasă părinte. ή următorul exemplu voi extinde clasa Aritmetica."<br>". } } ?> . Nu există nici o posibilitate de a elimina din clasa derivată anumite proprietăţi sau metode ale clasei de bază. aşadar.

echo "Produsul primelor doua numere: ". cât şi metodele definite în cadrul clasei de bază Aritmetica: Suma( )şi Produs( ). echo "Suma celor trei numere: "."<br>". $aritm3 -> x = 5."<br>". } } class Aritmetica3 extends Aritmetica { var $z = 4. } } $aritm3 = new Aritmetica3. $aritm3 -> y = 4. echo "<br>". echo $aritm3 -> Produs(). function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z. } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z. $aritm3 -> z = 3. . echo $aritm3 ->Suma()."<br>". var $y = 3. echo "<br><br>".</b>".Dacă definim un obiect prin intermediul unei instrucţiuni de genul: $aritm3 = new Aritmetica3. echo $aritm3 -> Produs(). echo "Suma primelor doua numere: "."<br>". atunci pentru acest obiect vom putea utiliza atât metodele definite în cadrul clasei Aritmetica3: Suma3( )şi Produs3( ). function Suma() { return $this -> x + $this -> y. echo $aritm3 -> Suma(). echo "<b>Inainte de modificare. În continuare aveţi un exemplu care ilustrează modul în care pot fi create şi utilizate clasele derivate. echo "Produsul celor trei numere: ". Cod: <?php class Aritmetica { var $x = 2. } function Produs() { return $this -> x * $this -> y.

Pentru a putea utiliza clasa fără a specifica nici un parametru în momentul creării unui obiect. Suma primelor doua numere: 12 Produsul primelor doua numere: 60 Suma celor trei numere: 12 Produsul celor trei numere: 60 În PHP clasele trebuie definite înaintea utilizării lor. "Produsul celor trei numere: ". "Suma celor trei numere: ". aşadar clasa părinte va fi definită întotdeauna înaintea clasei fiu. $aritm3 -> Suma3(). va fi apelat constructorul clasei A."<br>". în momentul creării obiectului corespunzător variabilei $b. $aritm3 -> Produs3(). "Suma primelor doua numere: ". $aritm3 -> Suma3(). $aritm3 -> Produs3(). se recomandă stabilirea unor valori implicite pentru toate argumentele constructorului."<br>". pentru următoarea secvenţă de cod. iar acestea pot fi optionale."<br>"."<br>". orice funcţie care are acelaşi nume cu clasa în interiorul căreia este definită. Constructori Un constructor este o metodă (funcţie) a unei clase care este apelată automat în momentul în care este creată o nouă instanţă a clasei (cu ajutorul operatorului new). se utilizează constructorul clasei de bază. În PHP. este considerată ca fiind un constructor. Ei pot avea argumente. Cod: <?php class A { function A() .echo echo echo echo echo echo echo echo echo echo ?> "<b>Dupa modificare. Suma primelor doua numere: 5 Produsul primelor doua numere: 6 Suma celor trei numere: 5 Produsul celor trei numere: 6 Dupa modificare. dacă aceasta există. "<br>". Rezultatul codului de mai sus este: Citat: Inainte de modificare. "Produsul primelor doua numere: ". În cazul în care nu este definit un constructor pentru o anumită clasă. Constructorii pot fi folosiţi pentru iniţializarea datelor membre cu valori care nu sunt constante.</b><br>". De exemplu.

În PHP nu există destructori. Operatorul :: Uneori este utilă folosirea unor metode sau variabile ale clasei de bază sau ale unei clase care nu a fost instanţiată încă. } } ?> În PHP apelul constructorului clasei de bază trebuie să fie explicit dacă este necesară executarea operaţiilor corespunzătoare.<br>". } function B() { echo "O functie obisnuita a clasei A. } } class B extends A { function C() { echo "O functie obisnuita a clasei B. $b = new B. În majoritatea limbajelor de programare există funcţii speciale numite destructori care sunt apelate automat în momentul "distrugerii" unui obiect. A :: exemplu().<br>". } } A :: exemplu(). <br>". În acest scop a fost introdus operatorul :: Pentru a descrie modul de utilizare al acestui operator voi prezenta mai întâi un exemplu: Cod: <?php class A { function exemplu() { echo "Functia clasei de baza.{ echo "Constructorul clasei A<br>". } } class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". $b -> exemplu(). $b = new B. ?> .

Putem avea funcţii ale claselor. fără a mai fi necesare modificări în interiorul clasei derivate. Ca urmare. deoarece funcţiile nu reprezintă valori. în momentul unui astfel de apel nu se creeaza nici un obiect care este instanţă a clasei respective. Aşadar. parent :: exemplu(). nu şi metodele. definiţia "originală" (din cadrul clasei A) nu poate fi accesată în interiorul clasei B decât dacă ne referim la ea explicit prin intermediul operatorului ::. Dacă este serializat un obiect sunt salvate doar proprietăţile acestuia (variabilele membre) şi numele clasei din care face parte. Funcţia returnează valoarea variabilei serializate. Pentru ca o astfel de operaţie să funcţioneze corect este necesară definirea clasei din care face parte obiectul respectiv. o funcţie a unei clase nu poate opera asupra unor proprietăţi ale clasei. În schimb apelăm metoda $b -> exemplu( ). De fapt. serializarea permite "salvarea" valorilor unei variabile. dar nu putem avea variabile ale claselor. este apelată metoda exemplu( ) a clasei A. Accesarea clasei de baza În exemplul anterior am utilizat o funcţie a clasei de bază. În exemplul anterior.Prin intermediul instrucţiunii A :: exemplu( ). Pentru a serializa un obiect este utilizată funcţia serialize( ) care returnează şirul de octeţi care conţine reprezentarea binară. dar poate utiliza variabile locale sau globale. deci nu putem scrie o instrucţiune de tipul $a -> exemplu( ). În exemplul . o astfel de funcţie nu poate utiliza pseudo-variabila $this. Aşadar. În plus. În locul utilizării denumirii clasei de baza poate fi folosită denumirea specială parent care este o referinţă la clasa de bază definită în cadrul construcţiei extends. ca "o funcţie a clasei" şi nu ca "o funcţie a unui obiect". Pentru a deserializa un obiect se foloseşte funcţia pereche unserialize( ). În acest caz este suficientă o singură modificare în cadrul construcţiei extends. Aşadar. Folosirea denumirii speciale este utilă în cazul în care ierarhia de clase se modifică. aşadar se afişează mesajul 'Functia clasei de baza' cu toate că nu există nici un obiect care este o instanţă a acestei clase. definiţia clasei B poate fi rescrisă astfel: Cod: <?php class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>\n". } } ?> Serializarea obiectelor Prin serializare se înţelege crearea unui şir de octeţi care conţin reprezentarea internă (binară) a variabilei respective. în cadrul clasei B este redefinită funcţia exemplu( ).

Aşadar este posibil ca acelaşi conţinut să aibă denumiri diferite. $s). function scrie() { echo $this -> msg. ci alias-uri într-o tabela de simboluri. $s = serialize ($a). } } $a = new A. = unserialize ($s). Referinţele pot fi utilizate pentru a accesa conţinutul unei variabile folosind mai multe nume. dupa deserializare obiectul poate fi folosit -> show_one(). De obicei serializarea şi deserializarea sunt realizate în documente php diferite deoarece aeste operaţii nu au aproape nici o utilitate dacă sunt folosite în cadrul aceluiaşi document. } } // $s $a // $a ?> citirea sirului din fisier = implode ("". Spre deosebire de limbajul C.următor aveţi prezentat modul în care poate fi serializat şi deserializat un obiect. @file ("fisier")). în PHP referinţele nu sunt pointeri. // salvarea sirului intr-un fisier $fp = fopen ("fisier". fclose ($fp). Şirul de octeţi obţinut în urma serializării va fi scris într-un fişier şi va fi citit din fişierul respectiv pentru efectuarea deserializării. ?> Pentru deserializare al doilea document va conţine următoarea secvenţă: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume". În PHP denumirile variabilelor şi conţinutul acestora nu sunt unul şi acelaşi lucru. function scrie() { echo $this -> msg. fputs ($fp. . "w"). Primul document în care se realizează serializarea trebuie să conţină o secvenţă asemănătoare cu următoarea: Cod: <?php class A { var $msg = "Salutare lume".

/em> au acelaşi statut. Aşadar. inc($a). . pentru funcţia inc( ) prezentată anterior nu este permis un apel de forma inc(5). instrucţiunea $a = &$b are ca efect faptul că $a şi $b referă aceeaşi variabilă. De exemplu. Cu alte cuvinte. Nu se poate spune că $a referă $b sau invers. Efectul unei astfel de transmisii este crearea unei variabile locale care referă spre acelaşi conţinut ca variabila din contextul apelant. Să luăm în considerare următorul exemplu: Cod: <?php function inc(&$var) { $var++. În această situaţie $a şi $b<.o variabilă. Dacă unei astfel de funcţii i se transmite ca parametru un alt tip de expresie rezultatul este nedefinit. O altă posibilitate de utilizare a referinţelor este transmiterea prin referinţă a parametrilor unei funcţii. } $a = 5.o referinţă returnată de o funcţie. această instrucţiune este echivalentă cu $var = &$GLOBALS ["var"]. Referinţe globale În momentul declarării unei variabile globale (printr-o instrucţiune de tipul global $var) se creează de fapt o referinţă spre o variabilă globală. Cu alte cuvinte. După apel variabila locală $var şi variabila din contextul apelant $a indică spre acelaşi conţinut. valoarea variabilei $a va fi 6 după executarea funcţiei. Un parametru transmis prin referinţă poate fi: .o instrucţiune new. Datorită faptului că cele două variabile au acelaşi conţinut. . pentru o funcţie care are un parametru transmis prin referinţă nu se poate folosi o constantă în momentul apelului. Referinţa $this În cadrul unei metode a unui obiect $this este întotdeauna o referinţă spre obiectul care utilizează funcţia (obiectul curent). . Valoarea păstrată în locaţia de memorie respectivă este incrementată (devine 6) prin intermediul instrucţiunii $var++... ?> Iniţial valoarea variabilei $a este 5.Utilizarea referinţelor Referinţele PHP permit unor variabile cu denumiri diferite să corespundă unui acelaşi conţinut.

$open_thumbnails = opendir("thumbnails"). altfel veţi întâmpina o eroare prin care vă va fi adus la cunoştinţă că funcţia pentru imagini nu poate fi găsită. Astfel pentru fiecare poză care exista în folderul pictures dar nu se află şi în folderul thumbnails îi vom crea o poză în miniatură cu dimensiunile stabilite prin . } } closedir($open_thumbnails). Ceea ce este foarte important este că în aceste două foldere nu trebuie să se găsească decât imagini de tip JPG altfel vom întâmpina erori.ini: extension=php_gd2. ?> Vom reţine apoi în două variabile de tip vector numele pozelor care se află în folderul pictures dar nu se află în folderul thumbnails. În primul rând avem nevoie de două foldere: unul pentru imaginile originale. PHP-ul pe care îl rulaţi trebuie să aibă activată libraria GD2 pentru a rula acest script. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. 1) != '. cât şi pozele care se află în folderul thumbnails dar nu se afla în folderul pictures. } } closedir($open_pictures). while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file.') { $pictures[] = $file. Odată apăsat un thumbnail vom deschide poza originală.Crearea imaginilor thumbnails Acest tutorial vă va învăţa cum să creaţi thumbnail-uri ale unor imagini mai mari ca dimensiune. Thumbnail-urile sunt nişte imagini în miniatură de o rezoluţie mai mică. Dacă librăria GD2 nu este activă o puteţi activa în felul următor în mediul WINDOWS: adăugaţi liniile următoare în php. Este evident că putem adapta scriptul pentru orice format de imagine. GIF sau PNG însă scopul principal al acestui tutorial este acela de a vă face să întelegeţi care sunt paşii pe care trebuie sa îi urmaţi când faceţi un asemenea script.') { $thumbnails[] = $file. 0.dll Vom deschide directorul pictures şi thumbnails şi vom citi numele fiecărui fişier care există în aceste directoare şi le vom memora în vectorul $pictures şi $thumbnails Cod: <?php $open_pictures = opendir("pictures"). Să vedem în continuare cum vom face acest lucru posibil. şi îl vom denumi pictures şi unul pentru thumnail-uri pe care îl vom denumi thumbnails. 1) != '. 0. } else { $thumbnails = array().

Cod: <?php $diff_pic = array_diff($pictures. imagecopyresampled($image_new.$value. atunci $ratio va lua valoarea lungimei maxime setate în variabila $max_width împărţită la lungimea pozei originale. În continuare vom crea acele thumbnail-uri ale pozelor prin aplicarea funcţiilor PHP pentru imagini. apoi vom copia imaginea originală peste imaginea thumbnail păstrând proporţiile. $thumbnail_heig ht). Numele pozei în miniatură va fi acelaşi cu numele pozei originale numai că o vom salva în alt director. $image. $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. $diff_tumb = array_diff($thumbnails.$value. Vă amintiţi că mai sus am aflat care sunt pozele care se afla în directorul thumbnails dar nu . imagedestroy($image). true). $thumbnail_name). $image_attribs = getimagesize($image_name). Calea către thumbnail o vom ţine într-o variabilă $thumbnail_name. acestea nu sunt necesare şi le vom şterge cu ajutorul funcţiei unlink(). $image_attribs[1]). Cod: $image = imagecreatefromjpeg($image_name). 0. } ?> Este posibil ca în directorul thumbnails să se afle imagini ale pozelor care nu se mai află în directorul pictures. 0. 0. Vom crea imaginea jpg în calea specificată în variabila $thumbnail_name cu ajutorul funcţiei imagejpeg(). 0. Rezoluţia pozei originale o aflăm cu ajutorul funcţiei getimagesize() care returnează un vector cu atributele pozei. $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio. Pentru început vom returna o imagine din poza originală cu ajutorul funcţiei imagecreatefromjpeg() după care vom crea o imagine neagră cu dimensiunile calculate mai sus pentru thumbnail. Vom afla în continuare noile dimensiuni ale pozei în miniatură calculate în variabilele $thumbnail_width şi $thumbnail_height prin îmulţirea dimensiunilor pozei originale cu $ratio.variabila $max_width şi $max_width bineânţeles păstrând proporţiile pozei originale calculate cu ajutorul variabilei $ratio. $max_width = 100. $thumbnails). $thumbnail_width. $image_attribs[0]. $pictures). imageantialias($image_new. astfel încât dacă lungimea pozei originale este mai mare decât înălţimea. $thumbnail_name = 'thumbnails/'. $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]. iar în caz contrar $ratio va lua valoarea înălţimii maxime setate pentru thumbnail împărţite la înălţimea pozei originale. imagejpeg($image_new. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width. $thumbnail_height. $max_height = 100.

} } closedir($open_pictures). 0. .w3.dtd"> <html xmlns="http://www.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional. Mai jos aveţi întreg codul sursă pentru crearea imaginilor thumbnail şi afişarea acestora în pagină. 1) != '.') { $thumbnails[] = $file.0 Transitional//EN" "http:// www. cu link către pozele originale. 1) != '.se afla în directorul pictures cu ajutorul funcţiei array_diff() care face diferenţa dintre valorile primului vector analizat şi cel de-al doilea vector. $diff_pic = array_diff($pictures.') { $pictures[] = $file. Cod: <!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1. Cod: <?php foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/". } } closedir($open_thumbnails). $open_thumbnails = opendir("thumbnails"). charset=iso-8859-1" /> <title>Thumbnails</title> </head> <body> <?php $open_pictures = opendir("pictures"). while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file.org/1999/xhtml"> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html.w3. $thumbnails).$value). 0. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. } else { $thumbnails = array(). } ?> În acest moment avem create thumbnail-urile imaginilor originale şi le vom afişa în pagină încadrate într-un tabel cu $modulo celule.

$thumbnail_heig ht). 1) != '. echo '<td align="center" valign="middle"><a href="pictures/' .'" alt="thumbnail" borde r="0" />'. $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width.$file. echo '<img src="thumbnails/'. 0. $thumbnail_name). $unfinished = $l % $modulo. 0. $k < $modulo. $l = 0. $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio. imagejpeg($image_new.'" target="_blank" title="Click to enlarge!" >'.1) { echo '</tr>'. $image_attribs[0]. foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = 'pictures/'. $k++) { . $modulo = 4. $image_attribs = getimagesize($image_name). imagedestroy($image). $thumbnail_width. $image. } } closedir($open_thumbnails). imagecopyresampled($image_new. echo '</a></td>'.') { if($l % $modulo == 0) { echo '<tr>'. } if($l % $modulo == $modulo . 0. $thumbnail_height. if($unfinished != 0) { for($k = $unfinished.$value. $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio.$diff_tumb = array_diff($thumbnails. $max_height = 100.$file. echo '<table border="0" align="center">'. $pictures). 0. 0. } foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/". $image_attribs[1]). $thumbnail_name = 'thumbnails/'. $image = imagecreatefromjpeg($image_name). true). } $l++. while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file. $max_width = 100.$value. $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $im age_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]. imageantialias($image_new.$value). } $open_thumbnails = opendir("thumbnails").

După cum probabil ştiţi. echo "<title>Autentificare</title>". respectiv tipul autentificării. Un exemplu în care este prezentată o autentificare înaintea accesării informaţiilor este prezentat în continuare: Cod: <?php if (!isset($_SERVER['PHP_AUTH_USER'])) { header ('WWW-Authenticate: Basic realm="php4"'). de această data. Programul de navigare va afişa o casetă de dialog care permite introducerea unui nume de utilizator şi a unei parole. precum şi informaţii despre starea conexiunii.opaq.echo '<td>&nbsp. } else { echo "<html><head>". În momentul acceasării paginii web este trimis un mesaj care indică faptul că autentificarea este necesară. echo "</head><body>". anumite site-uri au accesul restricţionat şi conţinutul lor poate fi accesat numai de către anumite persoane autorizate.org Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie. parola. header ('HTTP/1. uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini. Una dintre variantele prin care poate fi verificat faptul dacă un anumit utilizator are dreptul de a accesa un anumit site este cererea introducerii unui nume de utilizator şi a unei parole în momentul în care persoana respectivă încearcă să acceseze aceste informaţii. echo 'Pentru accesarea continutului este necesara o autentificare!' . } ?> . Pentru a trimite mesajul care cere autentificarea este utilizată funcţia header() . PHP_AUTH_PW şi PHP_AUTH_TYPE vor conţine numele de utilizator.0 401 Unauthorized'). } echo '</table>'. exit. ?> </body> </html> Articol preluat de la http://boo. Nu este posibilă decât autentificarea de tip "Basic". echo "<p>Parola introdusa este <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_PW']}</i>< /b>.</p>". echo "<p>Salut <b><i>{$_SERVER['PHP_AUTH_USER']}</i></b>!</p>". variabilele predefinite PHP_AUTH_USER. echo "</body></html>". } echo '</tr>'.</td>'. După introducerea informatiilor necesare va fi accesată din nou pagina web dar.

iar între HTTP/1. cum ar fi /foo/bar/. când se cere închiderea buffer-ului prin apelarea celei de-a doua funcţii . începând cu headerele şi continuând cu restul paginii. Parametru Descriere Exemplu nume şir de caractere care reprezintă 'nume_cookie' va fi apelat ca numele cookie-ului $_COOKIE['nume_cookie'] valoare şir de caractere care reprezintă Presupunând că numele este 'cookiename'.Rezultatul codului de mai sus îl puteţi vedea dând clik aici. valoarea cookie-ului (informaţia valoarea va fi preluată prin corespunzătoare). În PHP există o funcţie specială care poate fi folosită pentru crearea cookie-urilor şi anume setcookie(). Pentru o compatibilitate cât mai mare. Funcţia setcookie. cookie va fi accesibil cale generică a fişierelor care pot pentru întreg domeniu. Dacă este setat ca '/foo/'. iar la sfârşit. valoarea pentru realm trebuie să fie cuprinsă între ghilimele (nu între apostrofuri). pagina web generată va conţine un mesaj de avertizare. Dacă setcookie() a putut genera cu succes cookie-ul. cale şir de caractere care reprezintă o Dacă este setată ca '/'. headerele trebuiesc trimise primele. va returna TRUE.. doar prezenţa primului parametru fiind obligatorie. Funcţia setcookie() are şase parametri. de obicei printr-o interogare a unei baze de date. În acest exemplu. numele de utilizator şi parola sunt afişate. setcookie() va genera un mesaj de eroare de tipul FALSE.ini (în fişierul de configurare al serverului). nu se poate trimite conţinutul paginii şi apoi headerul. sau puteţi folosi mktime(). cookie va expira la cookie-ul nu va mai putea fi terminarea sesiunii curente (când se închide utilizat. Aceasta nu indică dacă userul a acceptat sau nu cookie. indiferent dacă în script aţi trimis întâi text şi apoi headere (folosind prima funcţie. buffer-ul se va genera pe măsură ce primeşte date. cookies trebuie trimis înaintea oricărui caracter din script (aceasta deoarece există o restricţie de protocol. Începând de la php4. Valoarea este în format browserul) "Unix timestamp". accesa cooke-ul atunci cookie va fi accesibil doar pentru fişierele şi scripturile din directorul /foo/ (de pe server) înclusiv toate sub-directoarele acelui director. Dacă a fost trimis ceva la browser (chiar şi un simplu spaţiu blank) înainte de apelarea acestei funcţii. cale. şi astfel la sfârşit se vor trimite toate odată. Ca şi alte headere. expirare. Sintaxa este: setcookie(nume. Dacă nu e setat.ob_end_flush() . ci doar că a fost generat şi trimis cu succes. headerele se vor trimite primele apoi restul buffer-ului). adică se poate seta folosind funcţia time() plus numărul de secunde până când doriţi să expire. se va verifica validitatea lor. gen parola) expirare un număr întreg care indică time()+60*60*24*30 va seta cookie să expire momentul de timp în care în 30 de zile. Funcţia defineşte un cookie care va fi trimis împreună cu celelalte headere HTTP. O altă variantă este de a seta directiva output_buffering din php. securitate). În practică. Valoarea standard este setată . puteţi folosi funcţiile ob_start() la începutul scriptului şi ob_end_flush() la sfârşitul scriptului pentru a se genera un buffer cu tot ce trebuie trimis la browser. valoare. În situaţia în care este apăsat butonul Cancel. înaintea oricărui mesaj). cuvântul Basic trebuie scris cu majusculă. care va fi $_COOKIE['cookiename'] salvat pe calculatorul clientului (nu trimiteţi date sensibile.0 şi 401 trebuie să existe exact un spaţiu. domeniu.

php4. time()+3600). ". . 1).com veţi face cookie-ul disponibil doar pentru sub-domeniul www.com'.seta astfel '. "cookietwo"). "". time()-3600). ". de exemplu domeniu. fie valoarea 0. se va folosi în poziţia respectivă fie şirul vid. Pentru alte detalii vedeţi specificaţiile de aici. "cookieone"). "cookiethree"). dar îl face compatibil cu mai multe browsere. Se observă că momentul expirării este setat ca fiind anterior momentului executării operaţiei de stergere. "PHP4"). În continuare sunt prezentate câteva exemple de apeluri prin care sunt create cooke-uri: .com puteţi fişierele care pot accesa cookie. Setând ca www. Setarea de bază este 0 (FALSE) Dacă unul dintre parametri este prezent. dacă are 0 sau 1 valoarea 1 (TRUE). arată că informaţia poate fi transmisă doar folosindu-se o conexiune HTTPS securizată. Punctul dinainte nu ul este neaparat necesar. sau setcookie ("TestCookie". "Test". şir de caractere care reprezintă Pentru a face cookie disponibil pentru toate domeniul pe care trebuie stocate subdomeniile. // expiră dupa o oră de la creare . } } ?> . "".example.php4. atunci toţi parametrii anteriori trebuie să fie prezenţi.setcookie ("TestCookie". Există posibilitatea de a crea şiruri de cookie-uri prin simpla introducere a parantezelor drepte în denumiri. Un exemplu de creare şi utilizare a unor astfel de şiruri este prezentat în continuare: Cod: <?php setcookie ("cookie[three]". time()+3600. număr întreg care.as. time()-3600.setcookie ("TestCookie".1).domeniu. if (isset ($cookie)) { while (list($name. Dacă unul dintre aceştia nu este utilizat. Cu ajutorul funcţiei setcookie() este posibilă şi ştergerea cookie-urilor.ro". Următoarele exemple ilustrează modul în care poate fi realizată această operaţie: setcookie ("TestCookie". "Site".ro".domeniu securitate ca directorul curent (directorul curent adică directorul în care există scriptul care a setat acel cookie).setcookie ("TestCookie". setcookie ("cookie[two]".as. setcookie ("cookie[one]". "/articole/". "/comenzi/".$value)=each($cookie)) { echo "$name == $value<br>".

Cod: <html> <head> <title>Incarcarea unui fisier pe server</title> </head> <body> <form enctype="multipart/form-data" action="upload. informaţiile referitoare la fişierul încărcat vor fi .php" method="post"> Alegeti fisierul: <br> <input name="fisier" type="file"> <input type="hidden" name="MAX_FILE_SIZE" value="1024"><br> <input type="submit" value="Trimite fisierul!"> </form> </body> </html> Butonul Browse. URL-ul care este folosit ca valoare pentru atributul action al marcajului <from> trebuie să reprezinte documentul php care va realiza încărcarea. Pentru script-ul care prelucrează formularul prezentat anterior. Formularul de încarcare (upload) Pentru ca utilizatorul să poată încărca un fişier. este disponibil vectorul $_COOKIE. poate fi utilizat pentru alegerea unui fişier care urmează a fi încărcat. Operatia de încarcare (upload) Aşadar. Pentru a manipula fişierele poate fi utilizat tabloul $_FILES. Este posibilă încărcarea atât a fişierelor text. Folosind autentificarea PHP şi funcţiile de manipulare a fişierelor. de exemplu.. Voi prezenta în continuare un exemplu cu ajutorul căruia se generează o pagină care conţine denumirile şi valorile tuturor cookie-urilor.. } ?> Fişierele pot fi încărcate pe un server dacă utilizatorul foloseşte un program de navigare compatibil RFC-1867. În continuare este prezentat un document HTML care generează o pagina web care permite alegerea unui fişier şi încărcarea sa pe un server. el trebuie să aibă la dispoziţie un formular care să permită alegerea fişierului.Pentru a accesa cookie-urile stocate pe calculatorul unui vizitator al paginii Web. Este posibilă specificarea fişierului precizând exact calea în caseta de text afişată. avem controlul total asupra utilizatorilor care pot încărca fişiere şi asupra operaţiilor efectuate cu fişierul încărcat. cât şi a celor binare. pot fi utilizate ultimile versiuni ale celor mai cunoscute browsere. Un astfel de formular poate fi creat. formularul prin intermediul căruia este ales fişierul va fi prelucrat de către un script PHP. folosind limbajul HTML standard. Cod: <?php foreach ($_COOKIE as $cheie=>$valoare) { echo "$cheie = $valoare<br>".

?> Coduri de eroare Începând cu versiunea PHP 4.0. în urma efectuării unui transfer.UPLOAD_ERR_OK (0) nu a fost semnalată nici o eroare în timpul transferului.acceasate folosind variabila $_FILES['fisier'] care este tot un vector. Elementele acestui vector sunt prezentate în cele ce urmează: . Versiunea 4.3. trebuie realizate diferite acţiuni.$_FILES['fisier']['name'].$_FILES['fisier'] ['fisier'] ['error'] un cod de eroare generat în urma efectuării încărcării.$_FILES['fisier'] ['size'] dimensiunea fişierului. În funcţie de codul de eroare generat în urma operaţiei."/directorul/dorit").$_FILES['fisier'] ['type'] tipul fişierului în cazul în care programul de navigare furnizează această informaţie.$_FILES['fisier'] ['name'] numele pe care îl are fişierul pe calculatorul utilizatorului. . } else { echo "Eroare de transfer ". .2. operaţia de încărcare s-a încheiat cu succes. O secvenţă de instrucţiuni PHP care poate fi folosită pentru a prelucra fişierul încărcat şi a-l muta în directorul dorit este următoarea: Cod: <?php if (is_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name')) { copy($_FILES['fisier']['tmp_name']. Codul de eroare poate fi accesat prin intermediul elementului ['error'] al vectorului care păstrează informaţiile despre fişier. } ?> O variantă alternativă ar fi: Cod: <?php move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name']. Codurile de eroare care pot fi generate sunt următoarele: . . Fişierul va fi stocat pe server în directorul care conţine fişierele temporare. . sunt generate anumite coduri de eroare.$_FILES['fisier'] ['tmp_name'] numele temporar pe care îl are fişierul pe server după încheierea procesului de încărcare."/directorul/dorit").0 introduce constante predefinite pentru fiecare dintre aceste coduri. exprimată în bytes. . un exemplu ar putea fi image/gif.

PDF. .php" method="post" enctype="multipart/form-data"> Alegeti fisierele:<br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input name="fisiere[]" type="file"> <br> <input type="submit" value="Trimite fisierele"> </form> ?> Să presupunem că am ales să încărcăm fişierele POZA1.TXT cu următorul conţinut: Cod: . . pe lângă faptul că este incomodă. . Evident.GIF şi DOC1. această valoare este specificată prin intermediul unui câmp ascuns al cărui text este MAX_FILE_SIZE. putem copia secvenţele dintr-un fişier în altul. În acest caz. mai multe pagini web pe care le creăm trebuie să conţină secvenţe identice.UPLOAD_ERR_INI (1) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă permisă (această valoare este specificată în momentul configurării server-ului şi poate fi schimbată modificând fişierul PHP. Includerea fişierelor Deseori. poate fi utilizată directiva include(). Sintaxa acestei directive este include(fisier). în cazul în care secvenţele sunt lungi sau sunt folosite în foarte multe pagini. Să presupunem că avem un fişier numit HELLO. Pentru aceasta.INI). $_FILES['fisiere']['name'][0] va avea valoarea POZA1.. Practic. Dimensiunile celor două fişiere pot fi determinate folosind valorile $_FILES['fisiere']['size'][0]. Interpretorul PHP permite păstrarea secvenţelor comune în fişiere separate şi accesarea acestora din cadrul altor documente PHP. tot conţinutul fişierului inclus este inserat în poziţia în care apare directiva.. din punct de vedere logic.UPLOAD_ERR_FORM_SIZE (2) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă indicată de directiva MAX_FILE_SIZE care este specificată în formular. în timp ce $_FILES['fisiere'] ['name'][1] va avea valoarea DOC1. duce la un consum mărit de spaţiu pe server şi.UPLOAD_ERR_NO_FILE (4) nu a fost încărcat nici un fişier.PDF. la numele folosite trebuie adaugate caracterele ' [ ] '.GIF.UPLOAD_ERR_PARTIAL (3) fişierul a fost încărcat doar parţial. este posibil ca fişierele încărcate să fie organizate automat într-un vector. Un exemplu este prezentat în continuare: Cod: <?php <form action="upload. Încărcarea mai multor fişiere Există posibilitatea de a încărca mai multe fişiere dacă sunt folosite nume diferite pentru marcajul <input> utilizat pentru afişarea casetei de text şi a butonului folosite pentru alegerea fişierului. respectiv $_FILES['fisiere']['size'][1]. dar această varianta. Pentru a accesa un astfel de fişier. De asemenea. problema este destul de importantă.

Aşadar. Dacă fişierul HELLO. ?> este necesară pentru ca textul să fie interpretat corect. Aşadar. Aceasta se datorează faptului că în momentul includerii unui fişier se iese din modul PHP şi tot textul este interpretat ca fiind cod HTML. folosirea celor două fişiere este echivalentă cu utilizarea următorului fişier: Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php echo "Pagina de test". ?> </body> </html> Includerea în cadrul funcţiilor Dacă directiva de includere apare în cadrul unei funcţii. În concluzie. ?> În continuare aveţi un model în care puteţi vedea cum poate fi inclus acest fişier într-un document php. atunci acesta nu ar fi interpretat ca fiind cod php.. ci ca fişier html. acesta trebuie obligatoriu să indice faptul că secvenţele de text din cadrul său reprezintă instrucţiuni php. domeniul de vizibilitate al variabilelor folosite în fişierul inclus este acelaşi cu domeniul pe care l-ar fi avut dacă ar fi apărut în cadrul funcţiei. După interpretarea textului din fişierul inclus se intră din nou în modul PHP. atunci se consideră că toate instrucţiunile din cadrul fişierului inclus fac parte din corpul funcţiei..<?php echo "Pagina de test".TXT ar conţine doar secvenţa echo "Pagina de test". Cod: <head> <title>Pagina cu fisier inclus</title> </head> <body> <?php include("HELLO. Pentru a .. ?> </body> </html> Pentru ca fişierul inclus să fie interpretat. prezenţa construcţiei <?php.TXT").

ilustra acest aspect vom considera un fişier var.txt care conţine secvenţa:
Cod:

<?php $culoare = "verde"; $fruct = 'mar'; ?>

şi următorul document PHP:

Cod:

<?php function fructe() { global $culoare; include('var.txt'); echo "un $fruct $culoare<br>"; } fructe(); echo "un $fruct $culoare<br>; ?>

Rezultatul va fi: un mar verde un verde După cum se poate vedea, variabilele definite în cadrul fişierului inclus au domeniul de vizibilitate corespunzător funcţiei fructe(). Din aceste motive valoarea variabilei $fruct nu este disponibilă în afara funcţiei. Valoarea variabilei $culoare este disponibilă şi în afara funcţiei, deoarece a fost declarată ca fiind o variabilă globala. Aşadar, instrucţiunea echo din cadrul funcţiei duce la afişarea mesajului un mar verde, deoarece ambele valori ale variabilelor sunt disponibile, iar instrucţiunea din afara funcţiei duce la afişarea mesajului un verde, deoarece, în afara funcţiei, variabila $fruct nu a fost definită anterior şi este automat iniţializata cu şirul vid. Includeri prin HTTP După cum aţi observat, directiva include are ca parametru un şir de caractere care conţine numele fişierului care va fi inclus. Acesta

poate fi orice URL valid, aşadar este posibilă includerea unui fişier aflat pe un alt server. Un exemplu ar putea fi include("http://www.site-ul.meu/pagina.mea");. O astfel de directivă funcţioneaza doar dacă se foloşeste PHP 4.3.0 sau o versiune ulterioară. Includerea unui fişier o singură dată Uneori, mai ales în situaţiile în care se folosesc variabile pentru numele fişierelor incluse, este posibil ca anumite fişiere să fie incluse de mai multe ori. De obicei, fişierele incluse conţin definiţii ale unor funcţii sau clase, motiv pentru care este de dorit ca un astfel de fişier să nu fie inclus de mai multe ori. Pentru ca un fişier să fie inclus o singură dată, se utilizează o directiva alternativă numită include_once. După cum rezultă din denumire, un fişier va fi inclus o singură data. Cu alte cuvinte, în momentul în care se cere includerea unui fişier, se verifică dacă acesta a fost deja inclus şi în această situaţie directiva nu are nici un efect (fişierul nu este inclus încă o dată). Alternative: Pe lângă directivele includeşi include_once există două alte directive a căror utilizare are un efect aproape echivalent. Acestea sunt require (echivalentă cu include) şi require_once (echivalentă cu include_once). Singura diferenţa dintre include şi require (respectiv dintre include_onceşi require_once) este dată de modul în care este tratată situaţia în care fişierul care se doreşte a fi inclus nu există sau nu este disponibil. În cazul directivelor include şi include_once este generat un avertisment şi execuţia script-ului continuă fără ca fişierul să fie inclus. Practic, din punct de vedere logic, este ignorată directiva. În cazul directivelor require şi require_once este generată o eroare fatală şi execuţia script-ului este întreruptă. Aşadar, în situaţiile în care este absolut necesară existenţa fişierului, pentru a nu apărea efecte bizare, trebuie utilizată directiva require, respectiv require_once. Starea conexiunii În PHP, conexiunea poate avea una dintre cele trei stări posibile: - NORMAL (0) starea normală de funcţionare; - ABORTED (1) utilizatorul care accesează pagina generată de script-ul aflat în execuţie s-a deconectat (de obicei prin apăsarea butonului Stop al programului de navigare); - TIMEOUT (2) a fost atinsă limita de timp impusă de PHP. Pentru fiecare dintre cele trei stări există un indicator (flag) care este setat sau nu în funcţie de starea conexiunii. În funcţie de script, este necesar sau nu ca execuţia acestuia să se incheie în momentul în care este întreruptă conexiunea. De exemplu, în cazul în care script-ul actualizează o bază de date ar fi de dorit ca execuţia să continue. În principiu, este indicat ca script-urile să îşi încheie execuţia chiar dacă datele de ieşire nu vor mai fi trimise utilizatorului. Pentru a decide dacă execuţia script-ului se va încheia în momentul întreruperii conexiunii puteţi (sau nu!) să apelaţi funcţia

ignore_user_abort(). Implicit, în momentul în care conexiunea este întreruptă, se întrerupe şi execuţia script-ului. Este posibil (chiar recomandabil!) să fie definită o funcţie care va fi executată înaintea întreruperii execuţiei script-ului. Aceasta poartă denumirea de funcţie de dezactivare (shutdown function) şi este definită la fel ca orice altă funcţie. Pentru a specifica faptul că o anumită funcţie trebuie apelată înaintea intreruperii execuţiei, aceasta trebuie înregistrată ca fiind funcţie de dezactivare. Aceasta se realizează printr-un apel al funcţiei registrer_shutdown_function(). În cadrul funcţiei se poate testa dacă execuţia a fost determinată de întreruperea conexiunii prin apelarea funcţiei connexion_aborted(). Aceasta va returna valoarea TRUE dacă a fost întreruptă conexiunea. Funcţia de dezactivare va fi apelată automat şi în cazul în care este depăşită limita de timp. În cadrul funcţiei se poate testa dacă un astfel de eveniment a avut loc prin apelarea funcţiei connection_aborted() care returnează valoarea TRUE în cazul depăşirii acestei limite. Există posibilitatea de a testa ambele indicatoare printr-un singur apel al funcţiei connection_status(). Funcţia va returna un număr întreg ai cărui biţi reprezintă indicatoarele. De exemplu, dacă sunt setate indicatoarele ABORTED şi TIMEOUT, valoarea returnată va fi 3. Trebuie remarcat faptul că este posibil ca indicatorii ABORTED şi TIMEOUT să fie ambii setaţi la un moment dat. Această situaţie poate apărea în cazul în care întreruperea conexiunii este ignorată. PHP va detecta faptul că a fost întreruptă conexiunea şi va seta indicatorul corespunzător. Totuşi, execuţia script-ului va continua şi este posibil să expire şi limita de timp, moment în care este setat şi indicatorul TIMEOUT. Implicit, limita de timp este de 30 de secunde, dar ea poate fi modificată folosind funcţia set_time_limit(). Fişiere aflate la distanţă Aşa cum am spus în secţiunea dedicată includerii fişierelor, începând cu versiunea PHP 4.3.0 este posibilă includerea de fişiere aflate pe alte servere. Evident, este posibilă utilizarea de fişiere aflate pe alte servere şi în alte scopuri. Practic, în aproape toate funcţiile care manipulează fişiere, pot fi folosite atât fişiere locale, cât şi fişiere aflate la distanţă. În continuare este prezentat modul în care pot fi citite date dintr-un fişier aflat pe server:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul r de la citire (read) $file = fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "r"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // citirea datelor din fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Pentru a scrie în fişier se poate folosi o secvenţă de tipul:

Cod:

<?php // accesam fisierul si setam atributul w de la scriere (write) $file=fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "w"); if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!\n"; exit; } // scrierea datelor in fisier // inchiderea fisierului fclose ($file); ?>

Puteţi folosii aceste idei pentru a creea o pagină cu acces restricţionat, şi unde să scrieţi într-un fişier pe server datele vizitatorului (cum ar fi adresa lui de ip, host, timpul cât a stat pe pagina respectivă, ce pagini a vizitat etc...).

Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor

Funcţia array_change_key_case Această funcţie realizează conversia tuturor literelor care apar în cadrul denumirilor cheilor elementelor unui tablou. Funcţia are doi parametri: un tablou asupra căruia se vor efectua modificările şi un întreg care arată dacă se vor converti toate literele mari în litere mici sau invers. Pentru acest parametru pot fi utilizate constantele predefinite CASE_UPPER (conversie la litere mari) şi CASE_LOWER (conversie la litere mici). Acest parametru poate lipsi, caz în care va avea valoarea implicită CASE_LOWER , deci va realiza conversia tuturor literelor mari în litere mici. Următorul script PHP ilustrează modul în care poate fi utilizată această funcţie.

Cod:

<?php $a = array("Pagina" => "Pagina", "de" => "de", "Php" => "Php"); echo "<TABLE cellpadding= 5> <TR><TD><B>Tabloul initial:</B><TD> <TT>"; print_r($a); echo "</TT> <TR><TD><B>Tabloul dupa conversia implicita:</B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a); print_r($b); echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mari: </B><TD><TT>"; $b = array_change_key_case($a,CASE_UPPER);

?> Funcţia array_count_values Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou ale cărui elemente au chei date de valorile elementelor tabloului transmis ca parametru. "e"). atunci ultima bucată va fi mai "scurtă" .CASE_LOWER). Acestea au ca parametri mai multe tablouri şi returnează un tablou care conţine toate elementele din tabloul reprezentat de primul parametru care nu apar în nici unul dintre tablourile corespunzatoare celui de-al doilea parametru. $b = array_change_key_case($a. deci nu se vor păstra cheile elementelor). Ea are trei parametri. acestea vor avea cheile 1. "c". 2. În continuare este prezentat un exemplu care arată utilizarea acestei funcţii: Cod: <?php $vector = array("a". print_r($b). respectiv 1. vectorul $rez va conţine trei elemente. şi anume: vectorul care urmează a fi împărţit. iar valorile vor fi 2. echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mici: </B><TD><TT>". De exemplu. print_r(array_chunk($vector. "d". $rez = array_count_values ($tablou). 1. echo "<pre>". ?> După cum se poate vedea. print_r(array_chunk($vector. În cazul în care numărul elementelor tabloului iniţial nu este multiplu al dimensiunii unei bucăţi. "Pagina" ). funcţia are efect doar asupra cheilor elementelor. TRUE)). în acest caz are valoarea implicită false. Funcţia va returna un tablou al bucăţilor (un tablou de tablouri). În cazul functiei array_diff_assoc( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare şi aceeaşi cheie. în urma execuţiei unei secvenţe de forma: $tablou = array (1. dimensiunea unei bucăţi (numărul de elemente) şi un indicator care arată dacă se păstrează sau nu cheile elementelor (acesta poate lipsi. În cazul funcţiei array_diff( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare.print_r($b). "b". valorile acestora rămânând nemodificate. "Pagina" . Funcţia array_chunks Această funcţie poate fi utilizată pentru a împărţi un tablou în mai multe bucăţti (chunks). 2)). 2. echo "</TT></TABLE>". iar valoarea elementului respectiv este dată de numărul apariţiilor. Paginaşi mea. în acest scop pot fi utilizate funcţiile array_diff( ) şi array_diff_assoc( ) . echo "<p>". . Pentru fiecare valoare se va genera un singur element (chiar dacă valoarea apare de mai multe ori). Funcţiile array_diff şi array_diff_assoc Uneori dorim să eliminăm dintr-un tablou anumite elemente. echo "</pre>". "mea" .

echo "</pre>". Această funcţie trebuie să fie definită şi va fi apelată pentru fiecare element al vectorului. impar)). } $vector = array("2". Funcţia array_filter( ) are ca parametri un tablou şi identificatorul funcţiei care este utilizată pentru filtrare. 8. "B" => "de" . în caz contrar. valorile tuturor acestora fiind Pagina mea! .Funcţia array_fill Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa cu o anumită valoare elementele unui tablou. 'Pagina mea! ' ). Cod: <?php function impar($var) { return $var % 2. iar cel de-al treilea indică valoarea cu care se completează elementele. "4". în urma executării instrucţiunii $a = array_fill(5. print_r(array_filter($vector. Funcţia array_filter Această funcţie realizează o filtrare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. vom avea un tablou cu sase elemente (cheile acestora sunt 5. echo "<p>". De exemplu. elementul este păstrat. De exemplu. "C" => "php"). Cu alte cuvinte. În cazul în care funcţia returnează valoarea true (eventual. "5". echo "<pre>". print_r(array_filter($vector. par)). Funcţia array_filter( ) returnează vectorul obţinut după eliminarea elementelor. 7.$var % 2. pentru tabloul definit prin $tablou = array("A" => "Pagina" . 6. 9 si 10). ?> Funcţia array_flip Această funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou în care a fost realizată o interschimbare a cheilor elementelor cu valorile. acesta este eliminat. În continuare este prezentat un exemplu în care se utilizează această funcţie pentru a filtra elementele unui vector în funcţie de paritatea acestora. 6. în urma conversiei la tipul boolean). pentru fiecare element va fi creat un element a cărui cheie va fi vaIoarea elementului în tabloul iniţial şi a cărui valoare va fi cheia elementului din tabloul iniţial. în urma executării apelului $b = array_flip($tablou) tabloul $b va avea forma . "7"). } function par($var) { return 1 . al doilea reprezintă numărul elementelor completate. Funcţia are trei parametri: primul reprezintă indicele la care începe completarea.

Singura diferenţă este dată de faptul că tabloul rezultat va conţine toate elementele care se află în fiecare dintre tablourile transmise ca parametri (pentru funcţia array_diff( ) elementele trebuie să aibă aceeaşi valoare. Pentru funcţia array_keys( ). 2. "de" => "B" . $b = array_map("cub". Un artificiu interesant permite crearea unor vectori de vectori folosind funcţia array_map( ). Funcţia array_keys şi array_values Aceste funcţii returnează un vector care conţine ca valori toate cheile (respectiv toate valorile) elementelor unui tablou transmis ca parametru. vectorul rezultat va conţine doar cheile elementelor care au valoarea egală cu cea indicată de acest parametru. 4. $a). 8. Funcţia este transmisă ca parametru şi este aplicată tuturor elementelor unui vector care este. transmis ca parametru. 64 şi 125. vectorul $b va avea cinci elemente ale căror valori vor fi 1.array("Pagina" => "A" . Iată un exemplu: Cod: <?php function cub($n) { return $n * $n * $n. tablourile mai "scurte" vor fi completate cu elemente nule. în timp ce pentru funcţia array_diff_assoc( ) ele trebuie să aibă aceeaşi cheie şi aceeaşi valoare). cu excepţia ultimului. 27. ?> În urma executării secvenţei. datorită faptului că elementele unui vector trebuie să aibă chei distincte. Funcţiile array_intersect şi array_intersect_assoc Aceste funcţii au un comportament similar funcţiilor array_diff( ). 5). dacă vectorul conţine un element cu cheia respectivă. 3. în cazul în care se foloseste un parametru suplimentar. vor fi eliminate toate aceste elemente. Funcţia array_key_exists Această funcţie are doi parametri (o cheie şi un vector) şi verifică. În caz contrar. numărul argumentelor funcţiei utilizate trebuie să fie egal cu numărul tablourilor transmise şi se recomandă ca tablourile să aibă acelaşi număr de elemente. } $a = array(l. În acest caz. Funcţia array_map Această funcţie realizează o transformare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. respectiv array_diff_assoc( ). şi el. aşa cum sugerează şi numele. "php" => "C") În cazul în care în vectorul transmis ca parametru există mai multe elemente care au aceeaşi valoare. Funcţia returnează o valoare logică. iar pentru parametrul care reprezintă cheia poate fi folosită orice valoare care poate fi cheie într-un vector. Există posibilitatea de a transmite mai multe tablouri ca parametri. Pentru aceasta vom utiliza valoarea null pentru funcţia transmisă ca parametru. Vom prezenta în continuare un exemplu: .

"deux". dar valoarea corespunzătoare unei chei care apare deja în tablou va avea cheia reprezentată de cel mai mic număr mai mare decât cheia iniţială care nu apare înca în tabloul rezultat. În cazul în care există elemente cu aceeaşi cheie (reprezentată de un şir de caractere) în tabloul rezultat va apărea un singur element cu cheia respectivă. Vectorul $d va avea urmatoarea structura: Citat: Array ( [0] => ( [0] [1] [2] ) [1] => ( [0] [2] [3] ) [2] => ( [0] [1] [2] ) ) Array => unu => one => un Array => doi => two => deux Array => trei => three => trois Funcţiile array_merge şi array_merge_recursive Aceste funcţii realizează o "interclasare" a două sau mai multe tablouri prin adăugarea elementelor unui vector la sfârşitul tabloului anterior. ?> "trei"). $c = array("un". $b. În cazul în care tablourile conţin elemente care sunt tablouri. . $d = array_map(null. În cazul în care cheia identică este reprezentată de un număr. şi anume primul întâlnit în timpul interclasării. "three").Cod: <?php $a = array("unu". în tabloul rezultat vor apărea ambele valori. "trois"). $a. Cod: <?php $v1 = array( "culoare" => array( "preferata" => "rosu"). În cele ce urmeaza vom prezenta un exemplu care ilustrează diferenţele dintre cele două funcţii. $b = array("one". "two". atunci funcţia este array_merge_recursive( ) şi are ca efect şi interclasarea acestor tablouri (care sunt elemente ale altor tablouri) şi procedeul continua recursiv. $c). "doi".

SORT_NUMERIC. Funcţia returnează o valoare logică ce indică dacă operaţia de sortare sa încheiat cu succes. Nu este obligatorie specificarea ambelor tipuri de indicatori pentru fiecare tablou. array(1. 1). SORT_STRING. În urma execuţiei apelului array_multisort($v1. Primul tablou reprezintă criteriul de baza. "albastru")). iar următoarele pot fi tablouri şi indicatori de sortare. indicatori de tip: SORT_REGULAR: elementele sunt comparate fără a efectua conversii.11)). Se observă că elementele din al doilea vector corespunzătoare elementelor cu valori egale din primul vector (3 şi "2" corespund celor două elemente cu valoarea 100 din primul vector) au fost şi ele sortate."2". "2". $v2 = array(1. "culoare" => array( "preferata" => "verde". $v2). 3. 100.SORT_ASC: sortare în ordine crescătoare. print_r(array_merge($v1.SORT_DESC: sortare în ordine descrescătoare. "a". 100 şi 100. $v[l]. SORT_STRING: elementele sunt comparate după ce sunt convertite în şiruri de caractere. echo "<br>". Vom prezenta acum un exemplu în care vom sorta un tablou bidimensional definit prin: $v = array(array("10". SORT_NUMERIC: elementele sunt comparate după ce sunt convertite la valori numerice. $v2)). print_r(array_merge_recursive($v1. Pentru valori egale în primele două tablouri se ia în considerare al treilea criteriu şi aşa mai departe. Tablourile transmise ca parametri sunt considerate a fi coloane într-o matrice care trebuie sortată pe linii. $v2)). SORT_ASC. În cazul în care indicatorii lipsesc. $v2 = array( 10. Pentru valori egale în primul tablou se ia în considerare al doilea criteriu (reprezentat de al doilea tablou). Pentru un tablou nu pot fi specificaţi doi indicatori care fac parte din aceeaşi categorie (de exemplu. nu este permisă specificarea pentru un tablou a indicatorilor SORT_NUMERIC şi SORT_STRING).indicatori de ordine: . Să considerăm doi vectori definiţi astfel: $v1 = array("10". Fiecare indicator de sortare descrie caracteristici ale sortării pentru cel mai apropiat tablou aflat înaintea indicatorului în lista de parametri. Primul parametru al funcţiei trebuie să fie un tablou. în timp ce vectorul $v2 va conţine elementele 1. "a"). ?> Funcţia array_multisort Această funcţie poate fi utilizată pentru a sorta mai multe tablouri sau un tablou multidimensional. echo "<PRE>". 100. vectorul $v1 va conţine elementele "10".3. În urma unui apel de forma: array_multisort($v[0]. 100. echo "</PRE>". 100.(5)). . 1. Exista două categorii de indicatori de sortare: . . "a"). "2" şi 3. sunt utilizate valorile implicite SORT_ASC şi SORT_REGULAR. SORT_DESC).

atunci nu sunt adăugate elemente. iar funcţia array_push( ) pentru a adăuga în tablou unul sau mai multe elemente. În continuare este un exemplu care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii. -7. $r = array_pad($v2. Funcţia are trei parametri: tabloul care trebuie completat. 5. 5. Cod: <?php $v = array(2. Funcţia array_pop( ) este utilizată pentru a elimina un element al tabloului (ultimul). Funcţia array_rand Această funcţie permite alegerea aleatoare a unui număr de elemente dintr-un vector. Acest al doilea parametru poate lipsi. 7). 4. 7). 5. 4. 3. 0. [nu este adăugat nici un element] Funcţiile array_pop şi array_push Aceste funcţii permit utilizarea tablourilor similar stivelor. iar dacă aceasta este negativă. 3. astfel încât să aibă o dimensiune specificată. Funcţia array_push( ) va returna întotdeauna noua dimensiune a vectorului. 6. 3) acesta va conţine elementele 1. Funcţia returnează tabloul obţinut după completare. Funcţia array_pad Această funcţie poate fi utilizată pentru a completa un tablou cu o valoare dată. Funcţia are ca parametri un vector şi o valoare numerică ce indică numărul elementelor care vor fi alese. Funcţiile array_shift şi array_unshift Perechile funcţiilor array_pop( ) şi array_push( ) sunt array_shift( ) şi array_unshift( ). iar vectorul $v va conţine elementele 1 şi 2. 5) : (2. 4. un apel de forma array_pop($v) va returna valoarea 3. dimensiunea pe care trebuie să o aibă tabloul completat şi valoarea cu care este completat tabloul. În urma execuţiei apelului array_push( $v . 100. 7. În cazul în care se alege un singur element. 1 . Acestea pot fi utilizate pentru a insera sau elimina elemente la începutul unui tablou. Tabloul va fi completat astfel încât dimensiunea sa să fie egală cu valoarea absolută a celui deal doilea parametru. funcţia va returna cheia acestuia. funcţia va returna un tablou care va conţine cheile elementelor alese. 5. În caz contrar. tabloul va fi completat la dreapta. 5 . . În cazul în care vectorul transmis ca parametru este vid. -1) : (2. În acest moment. 2 şi 3. 7). -1). Să considerăm vectorul definit prin: $v = array(2 . Dacă valoarea absolută a acestui parametru este mai mică sau egală cu dimensiunea tabloului transmis ca parametru. Executarea acestor funcţii va duce la modificarea cheilor întregi astfel încât acestea să înceapă de la 0. În continuare vom prezenta câteva apeluri ale funcţiei şi vectorii returnaţi de aceasta: $r = array_pad($v2. 0. iar cea de-a doua va conţine elementele 1. În cazul în care valoarea acestui parametru este pozitivă. 7). -1. funcţia array_pop( ) returnează valoarea null. 4.prima linie a tabloului va conţine elementele "10". 0) : (0. 100 şi "a" (au fost sortate crescător ca şiruri de caractere). Să considerăm ca vectorul $v este vid. tabloul va fi completat la stânga. 2 . $r = array_pad($v2. 4 . "2" şi 1 (pentru valori egale în prima linie. 2. caz în care are valoarea implicită 1. elementele de pe a doua au fost sortate descrescător ca valori numerice).

Valorile acestor elemente sunt <B>". atunci se păstrează corespondenţa dintre chei şi valori. . Procedeul continuă până în momentul în care vectorul conţine o singură valoare care este returnată. $c = array_reduce($a.$a = array_rand($v). 2800 (10*2*4*5*7)."</B>."</B> si <B>".<BR><BR>". echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. 5."</B>. $a = array_rand($v. funcţia transmisă ca parametru este apelată pentru primele două elemente ale tabloului. echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>. În cazul în care este prezent un al doilea parametru şi valoarea acestuia este TRUE (eventual după o conversie). "S") . 10) .<BR><BR>". echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. 7). 2). echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$ a[1]</B>. 4.$v[$a[0]]. } function P($v. Valorile acestor elemente sunt <B>". rezultatul apelului va fi această valoare iniţială. $w) { return $v + $w. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>. Funcţia returnează tabloul obţinut după inversare. ?> Funcţia array_reduce Această funcţie aplică o altă funcţie transmisă ca parametru asupra elementelor unui tablou până în momentul în care tabloul este redus la o singură valoare. Mai exact. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>. În cazul în care tabloul este vid.$v[$a[1]].<BR><BR>". 2). $w) { return $v + $w. 2004)). array("martie". $a = array_rand($v. $a = array_rand($v).". "S". În acest caz funcţia transmisă ca parametru va fi apelată pentru valoarea iniţială şi primul element al tabloului. $c şi $d vor fi 18 (2+4+5+7). $b = array_reduce($a. "programare". l) . Cele două elemente sunt eliminate şi în tablou este inserat pe prima poziţie rezultatul apelului funcţiei. "de".$v[$a[0]]. respectiv 1 (datorita faptului ca vectorul $x este vid). $x = array( ). valorile variabilelor $b. Exista şi posibilitatea de a transmite o valoare iniţială pentru efectuarea operaţiilor."</B> si <B>" . $v[$a[1]]. } În urma executării instrucţiunilor: $a = array(2. "P". Să considerăm tabloul definit astfel: $v = array("Pagina". Să considerăm funcţiile definite astfel: function S($v. $d = array_reduce($x. Funcţia array_reverse Această funcţie inversează ordinea elementelor unui vector transmis ca parametru.

Funcţia permite folosirea unui al treilea parametru care este opţional. . Funcţia va returna un tablou care va conţine elementele preluate. În cazul în care acesta există şi are valoarea TRUE. "c". foreach($v as $val) { echo "$val<BR>". Primul parametru reprezintă tabloul. iar al doilea este vectorul în care este căutata valoarea respectivă. caz în care sunt preluate toate elementele. iar al treilea indica numărul elementelor preluate. "b". TRUE) tablourile $a şi $b vor avea forma prezentată mai jos: Array ( [0] => ( [0] => [1] => ) [1] => [2] => [3] => ) Array ( [3] => ( [0] => [1] => ) [2] => [1] => [0] => ) Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $a Array martie 2004 programare de Pagina Tabloul $b Funcţia array_search Această funcţie verifică dacă un vector conţine un element care are o anumită valoare şi. În cazul în care valoarea celui de-al treilea parametru este pozitivă. dacă un astfel de element există. "d". al doilea reprezintă poziţia la care începe porţiunea preluată. DisplayArray($v). "e"). atunci în timpul căutării se verifică şi egalitatea tipurilor. În caz contrar funcţia returnează valoarea FALSE. Primul parametru al funcţiei este valoarea căutată. } $v = array("a". până la sfârşitul tabloului. Această funcţie ignoră cheile elementelor şi ia în considerare pozitiile "reale" ale elementelor în tablou. ea va indica numărul elementelor preluate. returnează cheia acestuia. } echo "</B><BR>".În urma apelurilor $a = array_reverse($v) şi $b = array_reverse($v. Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". poziţia de început este determinată relativ faţă de începutul tabloului. Pentru o valoare negativă. poziţia este determinată relativ faţă de sfârşitul tabloului. În continuare este prezentat modul în care poate fi utilizată această funcţie pentru a prelua porţiuni ale unui vector. echo "<TT>Vectorul initial:". atunci valoarea sa absolută va indica poziţia faţă de sfârşitul vectorului la care se va "opri" preluarea elementelor. În cazul în care valoarea celui de-al doilea parametru este pozitivă. Dacă ea este negativă. Funcţia array_slice Această funcţie poate fi utilizată pentru a prelua o porţiune a unui tablou. Acest parametru poate lipsi.

Apoi.sort( ) . va păstra prima cheie întâlnită în şirul sortat. DisplayArray(array_slice($v.0. $b = array("a" => 1.sortează un tablou în ordine crescătoare şi păstrează asocierile dintre indici.ksort( ) ."\n". De exemplu. echo "array_slice(\$v. .array_sum($b).-2.0.sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia.2)). Pentru a elimina elementele.sortează un tablou folosind o "ordine naturală" făcând distincţie între literele mari şi literele mici.2):". diferenţa constând în faptul că porţiunea preluată este eliminată din tablou şi înlocuită cu elementele unui al patrulea parametru care reprezintă un vector. . Pentru valorile nenumerice se încearcă efectuarea unei conversii la numere întregi sau reale şi în cazul în care valorile pot fi convertite (rezultatul conversiei nu este 0) ele sunt luate în considerare în momentul calculării sumei.arsort( ) . Acestea sunt (în ordine alfabetică): ."\n".2 . 4.2. .echo "array_slice(\$v. rezultatul va fi un număr întreg sau un număr real.sortează un tablou folosind o "ordine naturală" fără a face distincţie între literele mari şi literele mici. .-1)).sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia. echo "array_slice(\$v.sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia. .sortează un tablou în ordine descrescătoare şi păstrează asocierile dintre indici.asort( ) .-2. DisplayArray(array_slice($v.array_sum($a). 8).natcasesort( ) .2. pentru fiecare valoare care apare de mai multe ori.sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia.9 Funcţia array_unique Această funcţie elimină dintr-un vector toate valorile care apar de două sau mai multe ori şi returnează vectorul obţinut în urma eliminării.1):".rsort( ) . Funcţia array_sum Această funcţie calculează suma elementelor unui tablou. echo "suma(a) = ". ?> Funcţia array_splice Efectul acestei funcţii este similar efectului funcţiei array_slice( ). în urma executării secvenţei: $a = array(2. DisplayArray(array_slice($v.natsort( ) . 6. "b" => 2. funcţia le sortează mai întâi considerandu-le şiruri de caractere.3)). DisplayArray(array_slice($v. .3):".3 . se va afisa: sum(a) = 20 sum(b) = 6. echo "sum (b) = ". echo "array_slice(\$v. Funcţii de sortare Interpretorul PHP pune la dispozitie o mulţime de funcţii care pot fi utilizate pentru a sorta elementele unui tablou.-1):".4). . "c" => 3. echo "</TT>".1)). .krsort( ) . În funcţie de tipul elementelor.

sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator şi păstrează asocierile dintre indici. dar algoritmul care foloseste ordinea naturala nu ar efectua nici o modificare. Al doilea parametru al funcţiilor uasort( ).GIF. un algoritm "clasic" (bazat pe ordinea lexicografică) ar stabili ordinea: IMG1.returnează cheia elementului curent al tabloului. parametrul poate să nu fie un vector. valoarea curenta nu va fi modificată.sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator. vor fi luate în considerare toate elementele care sunt şiruri de caractere. Funcţii pentru elementul curent Fiecărui vector îi este asociată o referinţă care indică elementul curent.usort( ) . Acestea sunt (în ordine alfabetică): . IMG10 .sortează un tablou în funcţie de cheile acestuia folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator. denumirea noii variabile va fi prefixată cu . .end( ) . IMG10.deplasează referinţa la primul element al tabloului. funcţia returnează un tablou cu patru elemente: două dintre ele au cheile 0şi key şi conţin cheia elementului.each( ) .key( ) . pentru şirurile de caractere IMG1.GIF.deplasează referinţa la următorul element al tabloului.pos( ) .. Există mai multe funcţii care pot utiliza această referinţă.deplasează referinţa la elementul anterior al tabloului. . Cheile elementelor vor deveni identificatori de variabile.GIF. iar dacă tablourile conţin elemente care. Functiile arsort( ). Funcţia verifică dacă cheile reprezintă identificatori valizi ai variabilelor sau dacă se încearcă crearea unei variabile care exista deja. . .returnează valoarea elementului curent al tabloului. sunt tablouri.GIF. atunci procedeul se aplică recursiv şi asupra acestora. Aceste situaţii sunt tratate în funcţie de valoarea unui al doilea parametru care reprezintă un indicator şi este opţional. . Ea creează un tablou în care va insera toate şirurile care reprezintă o variabilă (aceste şiruri vor fi chei. dar în acest caz se va returna valoarea 1 (doar tablourile pot conţine mai multe elemente). Valorile posibile pentru acest parametru sunt următoarele: . celelalte două au cheile 1şi value şi conţin valoarea elementului.uasort( ) .EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja.current( ) . ksort( ).GIF şi IMG12. iar valorile elementelor corespunzătoare vor fi valorile variabilelor). În cazul tablourilor. Funcţiile count şi sizeof Aceaste funcţii returnează numarul elementelor unui vector transmis ca parametru. . Funcţia extract Această funcţie este utilizată pentru a crea variabile pe baza valorilor elementelor unui vector. Funcţia compact Această funcţie are ca argumente un număr variabil de şiruri de caractere sau tablouri. krsort( ).GIF şi IMG2 . .uksort( ) . valoarea curenta va fi suprascrisă. uksort( ) şi usort( ) reprezintă identificatorul funcţiei care va fi folosită pentru comparare. . IMG12 . iar valorile elementelor vor deveni valorile variabilelor respective. De exemplu. asort( ). rsort( ) şi sort( ) permit utilizarea unui al doilea parametru (opţional) care este un indicator de tip. la randul lor. Toate funcţiile necesită un parametru care reprezintă vectorul care trebuie sortat. GIF.EXTR_PREFIX_SAME: dacă variabila există deja. .EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja. .returnează cheia şi valoarea elementului curent şi deplasează referinţa la elementul următor.returnează valoarea elementului curent al tabloului (are acelaşi efect ca şi funcţia current( ) ). .next( ) .GIF. Nu există nici o diferenţă între aceste funcţii. IMG2. Valoarea implicită a acestuia este SORT_REGULAR. Funcţiile natsort( ) şi natcasesort( ) nu permit utilizarea unui alt parametru şi stabilesc ordinea aşa cum ar face o fiinţă umană (ordine naturală).prev( ) .reset( ) .deplasează referinţa la ultimul element al tabloului. Teoretic.

4. } echo "<TT>". ?> Funcţia shuffle Această funcţie poate fi utilizată pentru a "amesteca" elementele unui tablou. În cele ce urmeaza este prezentat un document PHP care ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii. Ea nu returnează nici o valoare. respectiv st . dacă st < dr. dacă st > dr. . nu este creată o variabilă nouă. 'a')). caz în care are valoarea implicită EXTR_OVERWRITE. Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". în cazul în care căutarea se încheie cu succes.EXTR_PREFIX_INVALID : în cazul în care o cheie nu reprezintă un identificator de variabilă validă. st + 2 etc. . } echo "</B><BR>".2 etc. dar modifică ordinea elementelor tabloului. singura diferenţă fiind faptul că. .1.EXTR_PREFIX_ALL : denumirile tuturor variabilelor vor fi prefixate.10)). .0 exista şi posibilitatea de a crea şiruri în care diferenţa dintre doua elemente să fie diferită de 1. nu este returnată cheia elementului găsit. acest indicator poate fi utilizat împreuna cu oricare dintre celelalte cu ajutorul unei disjunctii logice. iar următoarele vor avea valorile st + 1. echo "</TT>". Al doilea parametru poate lipsi. . Funcţia range Această funcţie returnează un vector care conţine toate valorile cuprinse între două limite date (st şi dr). . DisplayArray (range(1. Funcţia in_array Această funcţie este similară funcţiei array_search( ). Începând cu versiunea PHP 4. DisplayArray (range(10.un prefix transmis ca al treilea parametru al funcţiei. dacă nu există o astfel de variabilă. st . Primul element al vectorului va avea valoarea st.EXTR_REFS : variabilele create reprezintă referinţe.EXTR_IF_EXISTS : nu sunt create variabile noi.1)). DisplayArray (range('a'. aşadar. ci sunt doar suprascrise valorile variabilelor care există deja. foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>". se creează o nouă variabilă prefixată. ci valoarea TRUE. 'k')). prin intermediul lor pot fi modificate şi elementele vectorului. DisplayArray (range('k'.EXTR_PREFIX_IF_EXISTS : în cazul în care cheia reprezintă denumirea unei variabile. denumirea cheii va fi prefixată. Cel de-al treilea parametru al funcţiei trebuie să apară doar dacă valoarea celui de-al doilea este unul din indicatorii ai cărui identificator conţine secvenţa PREFIX.

$a = range(l. Totuşi pentru compatibilitate nu vă recomand să creaţi fişiere cu nume mai lungi de 255 de caractere şi să nu conţină caractere speciale sau diacritice. de asemenea. cifre. Voi începe în acest articol să va prezint sistemul de fişiere UNIX (asemănător cu LINUX). Un nume de fişier UNIX poate avea o lungime aproape nelimitată şi poate include aproape orice caracter. îl voi împarţi în mai multe subcapitole pentru a putea înţelege mai bine ideile prezentate. shuffle($a). mai ales atunci când deplasaţi fişiere între UNIX şi Windows. emiteţi comanda: . Vizualizarea informaţiilor despre fişiere Pentru a vizualiza informaţii care descriu un fisier. trebuie să folosiţi minuscule. ca atare.. CD-ROM sau alt mediu de stocare.PHP se referă la fişiere UNIX diferite. } echo "<TT>Sirul initial:<BR>&nbsp. ?> Lucrul cu fişiere şi directoare Încerc în continuare să vă prezint lucrul cu fişiere şi directoare (foldere) prin intermediul scripturilor php. Deci. } echo "</B><BR>". index. Pentru a evita problemele.Cod: <?php function DisplayArray($v) { echo "<B>". proprietăţile şi privilegiile ce se pot acorda fişierelor sau directoarelor continuând apoi cu exemplificări. puncte. Sunt sigur că unii dintre voi la început când puneaţi fişierele pe server vă întrebaţi de ce nu merg anumite pagini deşi link-ul era corect şi pagina era pusă pe server. numele fişierelor trebuie să înceapă cu o minusculă sau cu o cifră.. În articolele viitoare voi continua cu descrierea funcţiilor php de prelucrare a fişierelor şi a directoarelor. DisplayArray($a). numele de fişiere UNIX sunt sensibile la diferenţa între majuscule şi minuscule. trebuie să înţelegeti sistemul de fişiere UNIX. DisplayArray($a). Deoarece va fi un articol destul de lung. echo "</TT>".". Acest fapt este valabil chiar dacă foloşiţi PHP sub Microsoft Windows. să încep: Sistemul de fişiere UNIX Pentru a înţelege cum trebuie utilizat limbajul PHP pentru a lucra cu fişiere şi cataloage. caractere de subliniere şi cratime în numele fişierelor. Un fişier este o serie de octeţi stocaţi pe o unitate de hard-disc. Spre deosebire de numele de fişiere Windows.". echo "Sirul amestecat:<BR>&nbsp. deoarece modelul folosit de PHP pentru lucrul cu fişiere şi directoare este bazat pe UNIX.php şi INDEX. 10). problema era diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Fişierele primesc nume pentru a se putea face cu uşurinţă referire la acestea. apoi voi continua cu vizualizarea informaţiilor despre fişiere. bineînţeles cu exemplele aferente. foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>".

Grup: Numele grupului care este posesorul fişierului .r. iar grup este numele grupului. echo $comanda. cum . Fiecare caracter al unei triade de privilegii poate fi o literă sau o cratimă. conţinutul fişierului poate fi executat. sau pur şi simplu grupuri. Dacă fişierul nu a suferit modificări recente.ls -1 nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului. Un utilizator poate fi membru al unui număr oricât de mare de grupuri.legături: numărul legăturilor hard asociate acestui fişier. Cu toate acestea. Privilegii de fişier Privilegiile asociate unui fişier determină operaţiile pe care utilizatorii le pot efectua cu fişierul respectiv. utilizatorul care emite comanda trebuie să fie un membru al grupului grup. ?> Pentru a funcţiona această comandă trebuie introdusă în ghilimele simple ` (a nu se folosi ghilimelele ' ) Proprietatea asupra fişierelor Fiecare fişier are un cont de utilizator asociat.Data modificării: data şi ora ultimei modificări a fişierului. se poate scrie în fişier .x. prin emiterea comenzii chown (este şi comandă php). un administrator de sistem poate atribui un fişier unui alt utilizator. vor fi afişate data şi anul. Rulaţi într-un script sub windows comanda următoare: Cod: <?php $comanda = `dir`.tipul fişierului şi permisiunile de acces.w. o comanda asemănătoare ar fi comanda dir. Prima triadă indică privilegiile acordate posesorului fişierului. Utilizatorul care creează un fişier devine posesorul fişierului.Numele fişierului: numele atribuit fişierului. persoanelor care nu sunt nici posesoare ale fişierului şi nici nu sunt membre ale grupului care care este posesorul fişierului. Literele au următoarele semnificaţii: . Cea de-a treia triadă indică privilegiile acordate altor utilizatori. cu alte cuvinte. cu alte cuvinte. Fiecare legătură hard stabileşte un nume după care este cunoscut fişierul respectiv.Dimensiunea fişierului exprimată îin octeţi. În Windows. Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcătuite din câte trei caractere fiecare. Datele de ieşire includ următoarele câmpuri: . cunoscut sub numele de posesor al fişierului. trei triade.Utilizator: numele utilizatorului care este posesorul fişierului . . În afară de calitatea de posesor al fişierului. În general putem ignora acest câmp. fişierul poate fi citit . Puteţi determina posesorul unui fişier prin emiterea comenzii ls. Administratorii de sistem UNIX pot defini grupuri de utilizatori. Posesorul unui fişier poate atribui unui fişier un nou grup posesor prin emiterea comenzii chgrp: chgrp grup nume_fisier unde nume_fisier este numele fişierului. //pentru ghilimele folositi tasta de langa 1 // deasupra tastei tab nu caracterul asta '. Cea de-a doua triadă indică privilegiile acordate membrilor grupului care este posesorul fişierului. . . . Privilegiul x este semnificativ numai pentru fişierele care includ un conţinut executabil. care reprezintă seturi de utilizatori.

alti utilizatori pot citi fişierul. pentru a acorda posesorului acces complet la fişierul test şi pentru a acorda altor utilizatori numai acces de citire.r. formaţi un număr din trei cifre scris în octal. dar nu pot scrie în fişier sau executa conţinutul fişierului. conţinutul fişierului poate fi executat Se pot specifica mai mulţi utilizatori. Această formă alternativă vă permite să specificaţi privilegii. fişierul poate fi citit . iată o . cealaltă vă permite să le specificaţi folosind litere. iar nume_fisier este numele fişierului căruia urmează a i se aplica privilegiile. posesorul fişierului poate citi. fiecare specificaţie trebuie separată de următoarea cu ajutorul unei virgule. precum şi să adaugaţi sau să extrageti privilegii dintr-un fişier. De exemplu. membrii grupului posesor al fişierului pot citi sau executa fişierul. După ce aţi calculat valoarea numerică a fiecărei triade. Pentru aceasta.4 w-2 x-1 De exemplu. iar privilegiul r-. calculaţi valoarea numerică a fiecărei triade. privilegiul rwx are valoarea 4+2+1 = 7. Argumentul utilizatori include între una şi trei dintre următoarele litere: . chmod utilizatori operatie privilegii Între argumentele comenzii nu sunt permise spaţii. însumaţi numerele corespunzătoare fiecărui privilegiu disponibil din cadrul triadei. Similar. Posesorul unui fişier poate modifica privilegiile asociate fişierului emiţând comanda chmod. De exemplu.g.rwx. privilegiul asociat nu este utilizabil. Forma comenzii chmod care foloseste cifre în octal este următoarea: chmod mod nume_fisier unde mod este numărul din trei cifre scris în octal care indică privilegiile.r--.o. Daca o anumită literă este înlocuită de o cratimă. mai multe operaţii şi mai multe grupuri. Argumentul operatie este unul din următoarele: . privilegiile rwxr-xr-.are valoarea 4. Caracterele unei triade apar întotdeauna în secvenţa rwx.r-x. Numerele asociate privilegiilor sunt: r. în fişier este permisă scrierea .w. scrie sau executa fişierul . privilegiul r-x are valoarea 4+1 = 5. care indică pe membrii grupului posesor al fişierului . avem un fişier cu privilegiile următoare: rwxr-xr-Aceste caractere au următoarea semnificaţie: .sunt fişierele binare executabile sau anumite categorii de scripturi. dar nu pot scrie în fişier . De exemplu. Pentru a specifica privilegiile folosind cifre în octal. emiteţi comanda: chmod 744 test Majoritatea utilizatorilor găsesc mai comodă utilizarea acelei forme a comenzii chmod care le permite specificarea privilegiilor folosind litere. Această comandă are două forme. care indică utilizatorul posesor al fişierului .corespund valorii în octal 754.u. De exemplu.x. care indică utilizatori alţii decât posesorul şi membrii grupului posesor. O formă vă permite să specificaţi privilegiile folosind cifre scrise în octal.

invocaţi funcţia mkdir(). Funcţia va returna zero în cazul producerii unei erori. De exemplu.g=r. nici privilegiile de citire şi de execuţie ale celorlati utilizatori. De exemplu. transferându-i ca argument calea sau numele directorului care urmează a fi şters. 0751) Puteţi folosi funcţia rename() pentru a modifica numele unui director. pentru a şterge directorul "home/tutoriale/teste/vechi". modifică temporar identitatea utilizatorului deţinător al acestui privilegiu care ruleaza un fişier program. Sistemele UNIX furnizează un cont special de utilizator. Uneori. respectiv adăuga privilegiile de executare la privilegiile posesorului fişierului: chmod u+x. Asemenea privilegii speciale nu sunt. invocaţi functia mkdir() astfel: mkdir("test". Fiecare director din listă este separat de directorul următor de un caracter slash orientat înainte (/). cu excepţia posesorului fişierului.php aflat cu un director mai sus îl putem accesa relativ la locaţia prezentă astfel . în general. invocaţi funcţia rmdir() astfel: rmdir("home/tutoriale/teste/vechi") Se pot sterge numai directoare vide. în general. cu toate acestea. administratorii de sistem folosesc numeroase privilegii speciale astfel că pot apărea şi alte privilegii în afară de r. denumit radacina (root) sau superutilizator (superuser). Administratorul unui sistem este. pentru a crea un director denumit "test" şi pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x--x". De exemplu.php) sau numele directorului care urmează a fi creat. Privilegiile unui director se notează folosind aceleaşi litere care indică privilegiile fişierelor./test. Privilegii pentru directoare Ca şi fişierele. În mod normal. în caz contrar. De exemplu. Calea relativă se referă la calea unui fişier sau director începând de la directorul curent de lucru. iar mod atribuie privilegiile care trebuie acordate noului director.go-w test Această comandă nu modifică nici privilegiile de citire şi de scriere ale posesorului fişierului. Crearea unui director (folder sau catalog) Pentru a crea un director.comandă care atribuie privilegiile rwxr--r-. singura persoană autorizată să utilizeze contul rădăcină. dacă fişierul index. prima cifră a argumentului mod trebuie să fie 0. literele au semnificaţii .o=r test Iată o comandă care retrage privilegiile de scriere fiecărui utilizator. astfel încat PHP să-l perceapă ca pe o valoare scrisă în octal. un privilegiu special.. care poate obţine acces la fişiere şi le poate manipula fără nici un fel de restricţii.pentru fişierul test: chmod u=rwx.php se află în directorul /home/tutoriale/articole şi dorim să includem în el un alt fişier numit test.w şi x. folosite de programatorii aplicaţiilor PHP. care are următoarea formă: mkdir(nume_director. mod) unde nume_director este calea absolută sau relativă (O cale absolută este calea care începe de la directorul rădăcină urmând structura arborescentă a directoarelor şi sub-directoarelor acestuia până se ajunge la directorul dorit. Funcţia returneaza true dacă creează directorul.. directoarele au privilegii asociate. returnează false. Ştergerea unui director Pentru a şterge un director. cunoscut sub numele de setuid. se foloseşte funcţia rmdir().

funcţia va returna "test.") } Manipularea căilor de acces Funcţia dirname() preia calea de acces la un fişier şi returnează toată calea. Puteţi vedea privilegiile de director utilizând funcţia fileperms(). în caz contrar. De exemplu. directorul se poate folosi. if (!$schimba_dir) { die("<br>A aparut o eroare la schimbarea directorului curent de lucru. pentru a face din /teste directorul curent de lucru. precum şi extensia fişierului (dacă există) asociată rezultatului invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă.oarecum diferite atunci când se aplică asupra directoarelor: . folosind ca argument un fişier sau un director. Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte. rezultatul invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă. directorul poate fi scris. returnează false. invocaţi funcţia chdir(). Pentru a schimba directorul curent de lucru. funcţia va returna "home/tutoriale/teste". Funcţia nu necesită argumente şi. dacă se dă calea "home/tutoriale/teste/test. Obţinerea şi modificarea directorului de lucru Functia getcwd() returnează un şir care conţine directorul curent de lucru. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine sunt accesibile. implicit. Vizualizarea şi modificarea privilegiilor de director Puteţi invoca funcţia chmod(). funcţia pathinfo() vă poate fi de folos. mai puţin componenta finală a căii specificate. Funcţia are următoarea formă: basename(cale) Dacă doriţi să executaţi mai multe operaţii cu o cale. dacă este dată calea "home/tutoriale/teste/test.x. cu alte cuvinte. În cazul în care componenta finală este un fişier. cu alte cuvinte. poate fi utilizată astfel: $director_curent = getcwd(). De exemplu. returnând numai componenta finală a căii specificate.php". De exemplu. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi afişate . cu alte cuvinte. invocaţi funcţia chdir() după cum urmează: $schimba_dir = chdir("/teste"). Iată un exemplu care prezintă modul de utilizare a funcţiei pathinfo(): . care are următoarea formă: chdir(nume_director) unde nume_director este calea sau numele directorului de lucru dorit. directorul poate fi citit. sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fi create în catalog şi apoi şterse de acolo.w. Această funcţie returnează un tablou asociativ care include trei elemente: rezultatul invocării funcţiei dirname() având ca argument calea respectivă.php".r. Funcţia are următoarea formă: dirname(cale) Funcţia basename() execută operaţia complementară. . funcţia vă ajută să izolaţi numele fişierului de restul căii.php".

care permite citirea unui director .Cod: <?php $info = pathinfo("/home/tutoriale/teste/test. care citeste o intrare dintr-un director .05 Citirea conţinutului unui director PHP furnizează trei funcţii care vă permit să citiţi conţinutul unui director. if (!$director) { die("A aparut o eroare la deschiderea directorului"). Se pare că acest defect de program a fost remediat în versiunea PHP 4. $citire = readdir($director).04pl1 işi încheie execuţia dacă invocaţi funcţia pathinfo() pe o cale din care lipseste extensia fişierului. care închide directorul.opendir().closedir().readdir(). Aceste funcţii sunt: . } ?> Datele de ieşire ale exemplului vor fi: Citat: dirname => /home/tutoriale/teste basename => test. while ($citire) { echo "<br>$citire". foreach ($info as $nume=>$valoare) { echo "<br>$nume => $valoare". } $citire = readdir($director).php"). Funcţia returnează false atunci când au fost citite toate intrările din catalog. Exemplu: Cod: <?php $director = opendir("/home/tutoriale/teste"). eliberând resursele alocate de funcţia opendir() Rezultatul apelării funcţiei readdir() este un şir care conţine numele următorului fişier sau subdirector al directorului deschis. ?> Acest exemplu afişează conţinutul directorului "/home/tutoriale/teste" (atât sub-directoarele cât şi fişierele) Obţinerea atributelor unui fişier . } closedir($director).php extension => php Versiunea PHP 4. ca şi cum directorul ar fi un fişier.

. $rezultat = $rezultat["name"]. în caz contrar is_readable() returnează false. echo "<br>filegroup(): $rezultat". respectiv a funcţiei posix_getgrgid() cu un identificator de grup. fileowner() returnează identificatorul numeric de utilizator al fişierului fileperms() returnează permisiunile fişierului <. filesize() Cod: <?php $nume_fisier = "pagina_demo.PHP furnizează numeroase funcţii care vă permit să obţineţi informaţii care descriu un fişier. în speţă "fifo". returnează true dacă fişierul specificat există şi poate fi citit. echo "<br>filetype(): $rezultat"./tr> returnează dimensiunea fişierului. returnează true dacă fişierul specificat există şi este un director. în caz is_writable() contrar. echo "<br>filesize(): $rezultat". $rezultat = filetype($nume_fisier). Funcţiile fileowner() şi filegroup() returnează fiecare un identificator numeric. Funcţie Descriere file_exists() returnează true dacă fişierul specificat există. $rezultat). echo "<br>fileowner(): $rezultat". $rezultat = fileatime($nume_fisier). "link". "file" sau filetype() "unknown". Un exemplu al acestor funcţii este dat mai jos. în octeţi. puteţi converti identificatorul numeric într-un şir prin invocarea funcţiei posix_getpwuid() cu un identificator de utilizator. returnează false. $rezultat = posix_getgrgid(filegroup($nume_fisier)). $rezultat = $rezultat["name"]. respectiv false în caz contrar. "char". "block". $rezultat = date("m-d-Y H:i". $rezultat = posix_getpwuid(fileowner($nume_fisier)). returnează tipul fişierului. returnează true dacă fişierul specificat există şi se poate scrie în acel fişier. fileatime() returnează timpul de acces la fişier sub formă de amprentă de timp UNIX returnează timpul de modificare al i-nodului (structura de date care conţine filectime() informaţii despre fişierele UNIX) sub formă de amprentă de timp UNIX filegroup() returnează identificatorul numeric al grupului care deţine fişierul filemtime() returnează momentul de timp al modificării fişierului sub formă de amprentă de timp UNIX. Tabelul de mai jos rezumă cele mai cunoscute dintre aceste funcţii. $rezultat = file_exists($nume_fisier). "dir". în caz contrar is_dir() returnează false returnează true dacă fişierul specificat există şi este un fişier obişnuit. $rezultat = filesize($nume_fisier). în caz is_file() contrar. echo "<br>file_exists(): $rezultat".php". returnează false.

Funcţia chgrp() nu funcţionează sub Windows. . Modificarea proprietăţii asupra unui fişier Pentru a modifica grupul posesor al unui fişier. Funcţia returnează true în caz de reuşită. invocaţi funcţia chgrp(). În general se preferă exprimarea privilegiilor sub forma unui număr scris în octal. Pentru aceasta. invocaţi chmod(). $rezultat = date("m-d-Y H:i". echo "<br>is_writable(): $rezultat". echo "<br>is_readable(): $rezultat". Deoarece acesta este un procedeu nesigur şi rareori folosit. $rezultat = decoct($rezultat).specificând valoarea 0640. iar argumentul mod specifică privilegiile dorite. Ca atare. mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea de acces a fişierului ale cărui privilegii urmează a fi modificate. Pentru ca funcţia chmod() să se execute cu succes. echo "<br>is_dir(): $rezultat". respectiv false în caz contrar. grup) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului. $rezultat = date("m-d-Y H:i". $rezultat = is_writable($nume_fisier). prefixaţi valoarea folosind cifra 0. Funcţia returnează true în caz de reuşită. o funcţie ale cărui argumente sunt asemănatoare celor folosite în linia de comandă UNIX: chmod(nume_fisier. PHP trebuie să ruleze sub contul utilizatorului posesor al fişierului. care are forma: chgrp(nume_fisier. echo "<br>is_file(): $rezultat". $rezultat = is_dir($nume_fisier). contul de utilizator sub care rulează PHP trebuie să fie posesor al fişierului şi să fie membru al grupului specificat de argumentul grup. valoarea literală 010 are valoarea 8. Funcţia chmod() nu funcţionează sub Windows. în general funcţia chown() nu este disponibilă. puteti atribui unui fişier privilegiile rw-r----. $rezultat = fileperms($nume_fisier). $rezultat). nu valoarea 10. $rezultat). $rezultat = filectime($nume_fisier). echo "<br>filemtime(): $rezultat". iar grup este numele sau identificatorul numeric al grupului. Pentru ca funcţia să se execute cu succes. ?> Modificarea privilegiilor unui fişier Pentru a modifica privilegiile unui fişier. echo "<br>filectime(): $rezultat". De exemplu. $rezultat = is_readable($nume_fisier). respectiv false în caz contrar. $rezultat = is_file($nume_fisier).echo "<br>fileatime(): $rezultat". echo "<br>fileperms(): $rezultat". PHP trebuie să ruleze folosind contul rădăcină pentru ca această funcţie să poată da rezultate. $rezultat = filemtime($nume_fisier). Deşi PHP include o funcţie chown() care modifică proprietatea asupra unui fişier.

trebuie să deschideţi fişierul folosind funcţia fopen(): fopen(nume_fisier. care indică amplasarea octetului din fişier unde se va produce următoarea operaţie (citire sau scriere). dacă acesta nu există. Literele care desemnează modurile corespund cuvintelor read (citire). cale). această valoare conţine un întreg care se numeşte identificator de fişier. PHP trebuie să ruleze sub contul unui utilizator care dispune de suficiente privilegii pentru a executa operaţiile indicate de modul respectiv. argumentul nume_fisier trebuie să fie alcătuit dintr-un nume de fişier sau o cale relativă. Fiecare fişier are un pointer asociat. mod) unde nume_fisier specifică numele sau calea spre fişierul care urmează a fi deschis. iar mod indică tipul de acces dorit. mod. "r"). PHP furnizează o formă alternativă a funcţiei fopen(). care se foloseşte pentru identificarea unui fişier de către funcţiile care execută operaţii cu fişiere. "rb". denumit cale de includere. este necesară stabilirea manuală a valorii variabilei include_path din fişierul php. Tabelul de mai jos prezintă valorile argumentului mod care pot fi transmise funcţiei fopen(). Sub Windows. citirile din fişier şi alte operaţii se vor încheia prematur sau vor eşua. Funcţia fopen() returnează valoarea false dacă PHP nu a reuşit să deschidă fişierul.Deschiderea unui fişier Înainte de a putea citi sau scrie într-un fişier. specificaţi "b" ca al doilea caracter al modului. Verificarea finalizării unei operaţii cu un fişier Operaţiile cu fişiere pot eşua dintr-o varietate de motive. pentru a putea crea un fişier. Cu toate acestea. Valoarea modului funcţiei fopen() determină valoarea iniţială a pointerului de fişier. Unele moduri determină PHP să încerce a crea fişierul.txt pentru citire: $fisier = fopen("text. Mod "r" "r+" "w" "w+" "a" "a+" Citire x x x x Scriere x x x x x x x x x x x Creare Trunchiere Pointer Început Început Început Început Sfârşit Sfârşit Pentru ca funcţia fopen() să se execute cu succes. instrucţiunea următoare deschide fişierul text. care preia trei argumente: fopen(nume_fisier. în caz contrar. În mod prestabilit. De exemplu. fişierele ASCII şi fişierele binare sunt tratate în mod diferit. PHP 4. de exemplu. Dacă specificaţi argumentul cale.04pl1 raportează că este configurată calea de includere. write (scriere) şi append (adăugare). Dacă nu procedaţi astfel. În caz contrar. PHP trebuie să ruleze ca utilizator cu acces de scriere la catalogul în care urmează a fi creat fişierul. De exemplu. Deci.txt".ini. nu dintr-o cale absolută. Administratorul PHP configurează identitatea căii de includere. este important să verificaţi . Dacă argumentul cale are valoarea "1". Când deschideţi un fişier binar sub Windows. PHP va căuta fişierul într-un director special. Modurile care includ semnul "+" permit ambele tipuri de acces. Modul "r" permite accesul la citire. calea de includere nu va fi folosită. Modurile "w" şi "a" permit accesul la scriere.

returnat la deschiderea acestuia. De exemplu: <. scriptul trebuie să închidă fişierul. Cu mult mai compacte. ?> Închiderea unui fişier Un fişier deschis consumă resursele sistemului. La sfârşitul unui script. scriptul invocă funcţia die() pentru a afişa un mesaj şi pentru a-şi încheia execuţia. "r").br> Cod: <?php $fisier = fopen("text. eliberând aceste resurse.txt". Totuşi. if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). în programare se recomandă să închideţi fişierele mai rapid. Pentru a închide un fişier invocaţi funcţia fclose(): fclose(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul fişierului. "r")) || die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). } // Aici se introduc instructiunile care folosesc fisierul deschis @fclose($fisier). Când un script a terminat de utilizat un fişier. "r") or die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire").txt". ori de câte ori este posibil. PHP inchide în mod automat fişierele deschise.dacă fiecare operaţie s-a încheiat cu succes. if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul"). Iată o modalitate în care puteţi verifica: Cod: <?php $fisier = fopen("text. "r"). dar şi posibil mai derutante. sunt formele folosite de programatorii PHP cu experienţă: Cod: <?php $fisier = fopen("text. În acest caz. Testarea acestei . ?> Funcţia fclose() returnează valoarea true dacă fişierul a fost închis cu succes.txt".txt". } ?> Funcţia fopen() returnează false dacă nu reuşeşte să deschidă fişierul. ?> sau aceeaşi instrucţiune mai complexă: Cod: <?php ($fisier = fopen("text.

care citeşte un octet din fişierul specificat. cu toate acestea.txt". astfel: Cod: <?php $nume_fisier = "text. ?> Exemplul citeşte maximum 256 de octeţi din fişier. Pentru a citi şi a afisa întregul conţinut al fişierului. deoarece nu se mai pot face prea multe după ce s-a ratat o încercare de a închide un fişier. Citirea dintr-un fişier PHP furnizează o varietate de funcţii pentru citirea fişierelor. fclose($fisier). "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). Funcţia are următoarea formă: fgets(identificator_fisier. minus o unitate. Prima dintre acestea este fread() care are următoarea formă: fread(identificator_fisier. Dacă operaţia de citire întâlneşte sfârşitul fişierului. lungime) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen().valori este rareori necesară. "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"). modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fread(). $fisier = fopen($nume_fisier. Octeţii citiţi din fişier sunt returnaţi sub formă de valoare de tip şir. Octeţi citiţi din fişier sunt returnaţi ca valoare de tip şir. PHP va returna mai puţin de lungime octeţi.txt". Exemplu: Cod: <?php $fisier = fopen("text. $citire = fread($fisier. denumită fgetc(). Funcţia fgets() citeşte o linie dintr-un fişier. echo "<br>Citeste: $citire". pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei. Pentru a citi un număr mai mare sau mai mic de octeţi. iar argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. filesize($nume_fisier)). folosiţi funcţia filesize() pentru a furniza valoarea argumentului lungime. argumentul identificator_fisier este o valoare returnată de funcţia fopen(). În exemplul următor este prezentat modul de citire şi de afişare a primei linii a unui fişier: . $citire = fread($fisier. 256). PHP include o funcţie conexă. lungime) Ca şi în cazul funcţiei fread(). echo "<br>Citeste: $citire". ?> Citirea unei linii de text O linie de text este o serie de caractere urmate de un caracter de terminare a liniei. fclose($fisier).

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fgets($fisier, 256); echo "<br>Citeste: $citire"; fclose($fisier); ?>
În exemplul de mai sus s-a presupus că linia cea mai lungă a fişierului conţine mai puţin de 256 octeţi. Pentru a permite lungimi de linie mai mari, modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fgets(). Citirea linie cu linie a unui întreg fişier Funcţia feof() este folosită pentru a determina momentul când fişierul a fost citit în totalitate. Funcţia returnează o valoare care arată dacă s-a ajuns sau nu la sfârşitul fişierului. Funcţia are următoarea formă: feof(identificator_fisier) Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). Funcţia feof() returnează true dacă fişierul specificat este la sfârşit; în caz contrar returnează false. Iată cum se poate folosi funcţia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fişier, linie cu linie:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); while (!feof($fisier)) { echo "<br>Citeste: $citire"; $citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier)); } fclose($fisier); ?>
Instrucţiunea while asigură faptul că funcţia fgets() este apelată în mod repetat, până la citirea tuturor liniilor. O modalitate mai simplă de a citi linie cu linie un întreg fişier constă în a folosi funcţia file(). Această funcţie returnează un tablou în care fiecare element conţine o linie a fişierului text specificat. Iată un exemplu:

Cod:

<?php $tablou = file("text.txt"); foreach ($tablou as $citire) {

echo "<br Citeste: $citire"; } ?>
Această metodă nu este adecvată pentru fişiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tablou este încărcat întregul conţinut al fişierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioară celei disponibile. Afişarea conţinutului unui fişier PHP furnizează două funcţii care facilitează afişarea conţinutului unui fişier. Una dintre funcţii, fpassthru(), necesită un argument care specifică identificatorul fişierului care urmează să fie afişat: $fisier = fopen("text.txt", "r"); fpassthru($fisier); După ce a afişat fişierul, funcţia îl închide automat. Cealaltă funcţie, readfile(), necesită numai numele sau calea fişierului: readfile("text.txt"); Navigarea printr-un fişier Aşa cum am mai spus, fiecare fişier are un pointer asociat care indică poziţia octetului unde se va produce următoarea operaţie. Puteţi folosi funcţia rewind() pentru a readuce pointerul la începutul fişierului. Funcţia are următoarea formă: rewind(identificator_fisier) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Nu se poate readuce pointerul unui fişier la începutul propriu-zis al unui fişier dacă fişierul a fost deschis pentru un acces de tip ataşare, adică într-unul din modurile "a" sau "a+". Dacă se produce o eroare, funcţia rewind() returnează zero. Deşi funcţia rewind() este utilă în caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fişier la începutul fişierului nu este chiar atât de frecventă. Funcţia fseek() furnizează o mai mare flexibilitate, permiţându-vă să poziţionaţi pointerul de fişier astfel încât să puteţi citi sau scrie în orice punct al fişierului. Funcţia are două forme, cea mai simplă fiind următoarea: fseek(identificator_fisier, offset) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar offset este poziţia dorită a pointerului de fişier, specificată în octeţi, în raport cu începutul fişierului. În caz de reuşită, funcţia fseek() returnează 0; în caz contrar, returnează -1. O formă alternativă a funcţiei asigură un grad superior de flexibilitate: fseek(identificator_fisier, offset, baza) unde baza ia una dintre următoarele valori: - SEEK_SET, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu începutul fişierului - SEEK_CUR, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu valoarea curentă a pointerului - SEEK_END, care stabileşte poziţia pointerului de fişier relativ la sfârşitul fişierului. Valoarea argumentului offset poate fi pozitivă, negativă sau zero. De exemplu, pentru a poziţiona pointerul cu 10 octeţi înainte de sfârşitul fişierului, emiteţi următorul apel de funcţie: fseek($fisier, -10, SEEK_END)

unde $fisier este identificatorul fişierului al cărui pointer doriţi să-l repoziţionaţi. Pentru a obţine valoarea curentă a pointerului de fişier, invocaţi functia ftell(), care are următoarea formă: ftell(identificator_fisier) Funcţia returnează valoarea curentă a identificatorului de fişier, respectiv valoarea zero dacă funcţia eşuează. Scrierea într-un fişier Spre deosebire de varietatea de funcţii furnizate pentru citirea fişierelor, PHP oferă o singură funcţie pentru scrierea în fişiere, şi anume fwrite(), care are următoarea formă: fwrite(identificator_fisier, data) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar data este o valoare şir care determină datele ce urmează a fi scrise. Dacă execuţia funcţiei reuşeşte, returnează numărul octeţilor scrişi; în caz contrar, returnează valoarea -1. Iată un exemplu de scriere a datelor într-un fişier:

Cod:

<?php $nume_fisier = "text.txt"; $fisier = fopen($nume_fisier, "a") OR die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); $scriere = fwrite($fisier, "Un rand de text atasat la fisier.\n"); echo "<br>Rezultatul scrierii: $scriere"; fclose($fisier); ?>
Scriptul scrie în fişier o linie de text. Deoarece fişierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt ataşate la fişier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise după toate datele existente în fişier. Dacă lucraţi cu fişiere text, în general trebuie să includeţi un caracter de terminare a liniei la sfârşitul fiecărei linii scrise în fişier (în exemplul de mai sus am pus \n la sfârşitul liniei). Scriptul din exemplul de mai sus scrie în fişier o singură linie de text. Totuşi, puteţi scrie mai multe linii, dacă doriţi. Dacă apelaţi funcţia fwrite() din interiorul unei bucle, aveţi posibilitatea să scrieţi mai multe linii. După ce aţi scris toate liniile de care aveţi nevoie, închideţi fişierul prin apelarea funcţiei fclose(). PHP mai furnizează şi o formă alternativă a funcţiei fwrite(): fwrite(identificator_fisier, data, lungime) Această formă include un al treilea argument, şi anume lungime, care vă permite să specificaţi numărul maxim de octeţi care vor fi scrisi. Argumentul lungime trebuie utilizat atunci când se scrie în fişiere binare sub Windows. De asemenea, Windows preferă secvenţa de terminare a liniei "\r\n". PHP dispune de o altă funcţie pentru scrierea fişierelor, în speţă fputs(). Totuşi, în afară de nume, fputs() este una şi aceeaşi funcţie cu fwrite() (reprezintă una şi aceeaşi funcţie dar cu nume diferite). Obţinerea accesului exclusiv la un fişier Uneori, accesul simultan la un fişier poate avea ca rezultat deteriorarea fişierului. Să ne imaginăm că avem un contor de pagini asociat unei pagini web. Dacă 2 sau mai mulţi vizitatori intră simultan pe pagină scriptul de contorizare va deschide fişierul pentru scriere în acelaşi timp pentru toţi utilizatorii şi ce credeţi că va scrie în el? În loc să incrementeze contorul cu o

unitate pentru fiecare vizitator este posibil sa dea eroare şi informaţiile din fişier să se piardă. Pentru a evita astfel de probleme, este necesar ca fiecare proces să obţină acces exclusiv la fişierul care conţine contorul din pagină. Astfel, accesul la fişier este succesiv: fişierul va fi folosit mai întâi de un proces, şi apoi de celălalt. Atâta vreme cât procesele sunt împiedicate să obţină simultan accesul la fişier, contorul nu va indica valori eronate. Funcţia flock() permite unui proces să obţină un acces exclusiv la un fişier, acordând procesului o blocare a fişierului. Funcţia are forma: flock(identificator_fisier, operatie) unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Argumentul operatie este o constantă sau o expresie care specifică operaţia dorită, după cum urmează: Operaţie Descriere Obţine o blocare partajată a fişierului specificat. Mai multe procese pot deţine o blocare partajată; pentru un fişier însă, nici un proces nu poate obţine o blocare partajată în timp ce un alt proces deţine o blocare exclusivă. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Obţine o blocare exclusivă pentru fişierul specificat. Un singur proces poate deţine o blocare exclusivă a unui fişier. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Încearcă să obţină o blocare partajată a fişierului specificat; totuşi, nu aşteaptă obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Încearcă să obţină o blocare exclusivă pentru fişierul specificat; totuşi, nu aşteapta obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Eliberează blocarea fişierului specificat.

LOCK_SH

LOCK_EX

LOCK_SH + LOCK_NB

LOCK_EN + LOCK_NB LOCK_UN

Funcţia flock() returnează true în caz de reuşită, respectiv false când blocarea solicitată nu poate fi obţinută (LOCK_SH şi LOCK_EX) sau eliberată (LOCK_UN). Blocarea este o activitate care se desfăşoară în comun. Procesele nu au niciodată accesul interzis la fişiere, ci numai la blocări. Ca atare, un proces care nu încearcă să blocheze un fişier poate obţine acces la fişier chiar dacă un alt proces a cerut şi a obţinut o blocare exclusivă a fişierului. Unele servere Web, inclusiv IIS de la Microsoft, rulează un singur proces multifir. În asemenea situaţii, funcţia flock() nu va reuşi să furnizeze acces exclusiv la fişiere. Copierea unui fişier PHP furnizează o funcţie care facilitează copierea fişierelor, şi anume funcţia copy(). Funcţia copy() are următoarea formă: copy(sursa, destinatie) unde sursa este numele sau calea fişierului care urmează a fi copiat, iar destinatie este numele sau calea unde se va copia. Funcţia returnează true dacă operaţia de copiere reuşeste; în caz contrar, returnează false. Exemplu:

Cod:

<?php $copiaza = copy("text.txt", "text.bak"); if (!$copiaza) { die("<br>A fost produsa o eroare la copierea fisierulu

dacă acesta există. } ?> Exemplul crează o copie de siguranţă a fişierului "text. "text. în caz contrar. Funcţia copy() va suprascrie fişierul destinaţie. dacă acesta există. returnează false. şi anume rename().bak". iar nume_nou este numele sau calea dorită. if (!$redenumeste) { die("<br>A fost produsa o eroare la redenumirea fi sierului").bak". PHP nu va putea modifica numele fişierului. Funcţia returnează true dacă operaţia de modificare a numelui a reuşit.txt". în caz contrar. PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla copia. funcţie care are următoarea formă: rename(nume_vechi. if (!$sterge) { die("<br>A fost produsa o eroare la stergerea fisierulu i"). Exemplu: Cod: <?php $sterge = unlink("text. Funcţia are forma: unlink(nume_fisier) unde nume_fisier este numele sau calea fişierului care urmează a fi şters. Funcţia returnează true dacă operaţia de ştergere a avut succes. PHP nu va putea crea copia. respectiv false în caz contrar. şi anume unlink(). } ?> Reţineţi că PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se află fişierul.txt"). PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla fişierul cu numele modificat. Exemplu: Cod: <?php $redenumeste = rename("text. Pentru a crea un .i"). În conformitate cu manualul PHP. cu numele "text. functia unlink() "sar putea să nu funcţioneze" în sistemele Windows. } ?> Exemplul modifică numele fişierului "text. atribuindu-i numele "text. în caz contrar. funcţia rename() va suprascrie fişierul destinaţie. în caz contrar.bak". Încărcarea unui fişier în server Pe anumite pagini cu formulare HTML se poate încărca un fişier pe server. Modificarea numelui unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să modificati numele unui fişier.txt"). Ştergerea unui fişier PHP furnizează o funcţie care vă permite să ştergeţi un fişier. La fel ca la funcţia copy().txt". PHP nu va putea şterge fişierul. nume_nou) unde nume_vechi este numele sau calea originală a fişierului. Ca şi în cazul comenzii UNIX mv.

astfel de formular de încărcare. Limbajul PHP oferă un set de funcţii . Dacă doriţi să salvaţi fişierul. Momentan mă opresc aici cu prima parte a acestui tutorial. specificaţi ENCTYPE="multipart/form-data" în eticheta FORM şi includeţi un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte. În continuare o să încerc sa detaliez lucrul cu fişierele şi să discut ceva mai mult despre cele mai folosite funcţii care se ocupă de fişiere. $rezultat = $rezultat ? "true" : "false". browserul încarcă fişierul în server.php" ENCTYPE="multipart/form-data"> Incarca un fisier: <INPUT NAME="fisier_utilizator" TYPE="FILE"> <BR><BR> <INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite"> </FORM> </BODY> </HTML> Când utilizatorul apasă pe butonul de trimitere. respectiv false în caz contrar. "/home/tutoriale/upload/nume_fisier. echo "<br>move_uploaded_file(): $rezultat". De exemplu: Cod: <?php $rezultat = move_uploaded_file ($HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"] ["tmp_name"]. PHP şterge în mod automat fişierul încărcat.ext"). Scriptul vostru PHP poate obţine accesul la calea fişierului încărcat astfel: $HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"]["tmp_name"] unde fisier_utilizator este valoarea atributului NAME asociat controlului INPUT folosit pentru încărcarea fişierului. sper că aţi aflat lucruri interesante până acum. Iată un exemplu: Cod: <HTML> <HEAD> <TITLE>incarcare fisier</TITLE> </HEAD> <BODY> <FORM METHOD="POST" ACTION="incarca. ?> Funcţia move_uploaded_file() vă impune să specificaţi calea fişierului încărcat şi calea unde doriţi să fie mutat fişierul. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor În articolul precedent am discutat despre sistemul de fişiere si am generalizat despre fisiere si directoare. puteţi invoca funcţia move_uploaded_file(). La terminarea execuţiei scriptului.

deschide fişierul pentru scriere. "r"). Primul parametru îl reprezintă numele fişierului care urmează a fi deschis. însă fără a şterge conţinutul. Fişierele php://input şi php://stdin pot fi deschise numai în scopul citirii. De exemplu. -"w+ " .pentru a facilita accesul la conţinutul fişierelor.deschide fişierul pentru scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia. dacă fişierul nu există. în cazul în care numele acestuia nu include şi o cale absolută. Fişierul poate fi şi unul aflat la distanţă. În cazul în care deschiderea fişierului nu poate avea loc din diferite motive. acesta este creat. dacă fişierul nu există. La sfărşitul şirului care reprezintă modul de deschidere a fişierului mai poate apărea şi caracterul "b". poziţionează pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul.deschide fişierul pentru citire şi scriere. -"w" .cu ajutorul acestui identificator se poate accesa conţinutul datelor transmise paginii prin intermediul metodei POST. . . Acesta este util atunci când se doreşte deschiderea fişierului în mod binar şi nu în mod text. vom folosi următoarea linie de cod sursa: $f = fopen("test. . Funcţia are patru parametri. -"r+" .php://output .deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia. în schimb pentru portabilitate este indicată folosirea lui.fişierul standard de erori pentru procesul curent creat de PHP. acesta este creat. Cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi reprezintă modul de deschidere a fişierului care poate fi: -"r" . dacă fişierul nu există. Cel de-al patrulea parametru este de tipul resource şi este folosit în scopul optimizării unor operaţii.fişierul standard de ieşire pentru procesul curent creat de PHP. Sintaxa majorităţii dintre acestea este similară funcţiilor de manipulare a fişierelor prezente în limbajul C/C ++. Un fişier este recunoscut de PHP a fi la distanţă dacă este accesibil printr-unul dintre protocoalele HTTP (Hyper Text Transfer Protocol). -"a" . php://stdout şi php://stderr pot fi deschise numai pentru scriere. . acesta este creat. însă fără a şterge conţinutul. atunci îl putem deschide folosind următorul cod: $f = fopen("test.fişierul standard de intrare pentru procesul curent creat de PHP. dacă fişierul nu există.deschide fişierul pentru citire şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia.deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia. pentru a deschide fişierul cu numele "test.txt". FTP (File Transfer Protocol) sau FTPS (Secure FTP)."a+" . pentru a găsi fişierul care se doreşte a fi deschis. printre numele funcţiilor se regăsesc şi nume cunoscute pe platformele de operare *nix şi Microsoft Windows. Scrierea datelor în fişierul php://output are acelaşi efect ca şi utilizarea funcţiilor print şi echo.php://stdin .php://stderr . dintre care ultimii doi sunt opţionali. Fişierele standard de intrare şi ieşire pot fi accesate folosind următorii identificatori: . Dacă dorim să scriem date în fişier.php://stdout .txt". poziţioneaza pointer-ul la începutul acestuia şi sterge conţinutul. Funcţia fopen Această funcţie se foloşte pentru deschiderea unui fişier în vederea citirii sau scrierii datelor din/în acesta. . Datorită faptului că limbajul PHP este independent de platformă. HTTPS (Secure HTTP).txt" pentru a citi date. acesta este creat.cu ajutorul acestui identificator se pot scrie date direct în pagina web. Acest identificator va fi transmis tuturor funcţiilor pe care le veţi utiliza pentru a accesa date din fişier.php://input . Cel de-al treilea parametru este de tip întreg şi poate avea valorile 0 sau 1 şi indică funcţiei faptul că se poate folosi (valoarea 1) sau nu (valoarea 0) lista de directoare. cu care interpretorul a fost configurat. atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. în timp ce fişierele php://output. Pe sistemele de operare *nix nu are nici un efect. "w"). Funcţia fopen returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care tocmai a fost deschis. .

care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. ?> Funcţia fread Această funcţie se foloseşte pentru citirea datelor din fişiere binare. Functia fclose Această funcţie realizează închiderea unui fişier care a fost deschis cu ajutorul funcţiilor fopen sau tmpfile.txt". Fişierul temporar va fi şters în mod automat în momentul în care este închis sau când script-ul îşi încheie execuţia."r"). Funcţia returnează un vector cu valorile citite. Ceilalţi parametri reprezintă referinţele la variabilele care vor conţine rezultatul citirii. Apelul acestei funcţii este identic cu cel al funcţiei fopen cu parametrii: un nume de fişier temporar (de obicei generat aleator) şi "w+b" ca mod de deschidere a fişierului. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă închiderea fişierului a reuşit şi valoarea logica FALSE în caz contrar.$sir. pentru citire. $sir) = $rez.txt" dorim să citim un număr şi un şir de caractere separate printr-un spaţiu. fclose($f). Formatul acestuia din urmă este similar formatului folosit pentru funcţia fscanf prezentă în limbajul C/C++. deci prezenţa variabilelor nu mai este obligatorie ca în cazul limbajului C/C++. Funcţia fclose are un singur parametru de tip întreg. atunci vom folosi următorul cod: Cod: <?php $f = fopen("c:\\test. Funcţiile fscanf Această funcţie citeşte date dintr-un fişier text şi are doi parametri obligatorii."<BR>". care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis. "%d %s \n"). Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă am ajuns la sfârşitul fişierului şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia feof are un singur parametru de tip întreg. De exemplu. list($nr. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se face citirea.Funcţia tmpfile Această funcţie realizează crearea şi deschiderea unui fişier temporar pentru scriere şi citire. să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. Funcţia feof Această funcţie verifică dacă s-a ajuns la sfârşitul fişierului sau nu. dacă din fişierul "c:\test. Funcţia . echo "si sirul: ". Un exemplu de apel al acestei funcţii este fclose($fd) unde fd reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis.$nr. $rez = fscanf($f. Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare se recomandă ca la deschiderea fişierului. iar cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi indică funcţiei formatul intrării. Funcţia tmpfile nu are parametri şi returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces al fişierului temporar. echo "Am citit numarul: ".

Cod: <?php $fisier = "test. echo "Continutul fisierului este: ". atunci funcţia returnează toţi octeţii disponibili de la poziţia curentă din fişier şi până la sfârşitul acestuia. $continut = fread($fd. reprezintă numarul de octeţi care se doresc a fi citiţi. cu menţiunea că cel de-al doilea parametru este opţional. $fd = fopen($fisier. şi anume. filesize($fis)). fclose($fd). În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. $fd = fopen($fis.txt". funcţia fgets returnează valoarea logică FALSE. Cod: <?php $fisier = "test. Cod: <?php $fis = "test. Codul este compatibil cu toate sistemele de operare pe care limbajul PHP poate fi instalat. format dintr-un singur caracter. echo $car.fread are doi parametri obligatorii. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces al fişierului din care se doreşte să se citească date. fclose($fd). $car = fgetc($fd). ?> Funcţia fgetc Această funcţie citeşte următorul caracter disponibil din fişierul de intrare. echo "Primul caracter din fisier este: ". iar al doilea parametru."r"). În cazul în care în fişierul din care se citesc date nu mai este disponibil numărul de octeţi specificat în cadrul celui de-al doilea parametru. tot de tip întreg. Sintaxa acestei funcţii este similară cu cea a funcţiei fread. Funcţia fgetc returnează un şir de caractere. cel citit din fişier. . ?> Funcţia fgets Această funcţie se foloseşte pentru a citi o linie dintr-un fişier de tip text. Funcţia are un singur parametru de tip întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se doreşte să se facă citirea. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. echo $continut. "rb").txt". în cazul în care nu s-a ajuns la sfârşitul fişierului.txt". Rezultatul returnat de această funcţie este de tip şir de caractere care este format din octeţii care s-au citit din fişierul de intrare. Funcţia fgets returnează un şir de caractere care conţine datele citite. Citirea datelor din fişier se încheie în momentul în care s-a citit un număr de caractere egal cu valoarea celui de-al doilea parametru (în cazul în care acesta este prezent). În continuare este un exemplu de folosire a acestei funcţii. funcţia fgetc returnează valoarea logică FALSE. în momentul întâlnirii unui sfârşit de linie sau în momentul în care s-a ajuns la sfârşitul fişierului.

Funcţia fgetcsv are trei parametri dintre care primii doi sunt obligatorii. Este o reprezentare textuala a unui fişier de tip tabelar. în cazul în care nu ne aflăm la sfârşitul fişierului de intrare. $fd = fopen($fis. Un fişier de tip CSV are formatul text şi conţine mai multe înregistrări. " (virgula). ?> În cazul în care fişierul test. while (!$linie = fgetss($fd. echo "Prima linie din fisier este: ". Citirea datelor se încheie în momentul în care s-au citit atâtea caractere câte indică cel de-al doilea parametru sau în momentul în care am ajuns la sfârşitul fişierului. În cazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului. } fclose($fd). echo $linie. Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă datele din fişierul HTML care au fost citite. filesize($fis))) { echo $linie. $linie = fgets($fd). Funcţia fgetss Această funcţie citeşte o linie dintr-un fişier HTML. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul de intrare. funcţia fgetss are trei parametri.valori separate prin virgula). echo "Continutul fisierului HTML este: ". fclose($fd) . Primii doi parametri sunt identici cu cei folosiţi în cazul funcţiei fgets. Pe fiecare linie a unui astfel de fişier se află mai multe valori ale unor câmpuri care sunt delimitate printr-un separator. de unde şi numele acestui tip de fişier. Spre deosebire de funcţia fgets."<br>". iar al treilea parametru este de tip şir de caractere care trebuie să aibă lungimea 1 şi reprezintă separatorul care se va folosi la procesarea datelor. este de tip şir de caraetere şi reprezintă o listă de marcaje HTML sau PHP pe care funcţia nu trebuie să le elimine în momentul citirii. În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii pentru un fişier CSV în care fiecare linie nu are o lungime mai mare de 1000 de caractere: Cod: . Funcţia fgetcsv Această funcţie citeşte date dintr-un fisier CSV (Comma Separated Values . al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă numărul maxim de octeţi care se vor procesa la o citire şi trebuie să aibă o valoare mai mare decât lungimea celei rnai mari linii din fişierul CSV. Cel de-al treilea parametru este opţional. un tablou de şiruri de caractere care reprezintă valorile citite.html conţine multe linii cu marcaje html. prin eliminarea lor. Funcţia returnează."r"). "r"). iar pe ecran se vor afişa multe rânduri goale. ?> În acest exemplu am omis cel de-al doilea parametru.html". De obicei acest separator este caracterul " . funcţia fgetcsv returnează valoarea logică FALSE. Cod: <?php $fis = "test.$fd= fopen($fisier. şirul returnat devine vid.

Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele fişierului al cărui conţinut se va citi. "r"). fiecare dintre acestea constând într-o linie din fişierul primit ca parametru. mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm tipul. Funcţia filetype are un singur parametru de tip şir de caractere.csv". ". se recomandă ca la deschiderea fişierului. ?> Funcţia file_get_contents Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are doi parametri. iar cel deal doilea parametru este opţional şi indică dacă pentru găsirea fişierului se va folosi sau nu lista de directoare predefinită. "file". "dir". $c++) { echo $date[$c]. Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de octeţi pe care a reuşit să-i scrie în fişier. echo "<p>$num campuri pe linia $lin: <br>". opţional şi reprezintă numărul de octeţi din şirul de caractere care se vor scrie în fişier. exprimată în octeţi. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul în care se doreşte să se scrie date. şi "unknown". while ($date = fgetcsv($fp. Funcţia filesize Această funcţie se foloşeste pentru a afla dimensiunea. "fifo". cel de-al doilea parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă datele care se vor scrie în fişier.<?php $lin = 1. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: . mai exact numele fişierului pentru care dorim să determinăm dimensiunea. for ($c=0. Funcţia fwrite Această funcţie se foloseşte pentru a scrie date într-un fişier text sau binar. Funcţia fwrite are trei parametri. dar rezultatul returnat de aceasta este un tablou de şiruri de caractere. 1000. pentru scriere.")) { $num = count($date). $lin++. $fp = fopen("test. "link". să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. $c<$num."<br>". în cazul în care nu au apărut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia returnează un şir de caractere care conţine toate datele din fişierul primit ca parametru în cazul în care citirea s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia filetype Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă tipul unui fişier. Valorile posibile pentru tipul unui fişier sunt "pipe". "block". Pentru compatibilitate cu toate sistemele de operare. a unui fişier. Funcţia file Această funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are aceeaşi sintaxă cu funcţia file_get_contens. } } fclose($fp). Funcţia filesize are un singur parametru de tip şir de caractere. iar cel de-al treilea parametru este de tip întreg. "char".

Funcţia fseek are trei parametri. Funcţia returnează valoarea logică FALSE în caz de eroare şi valoarea logică TRUE în caz contrar . Funcţia fflush primeşte un singur parametru de tip întreg. al doilea parametru este de tip întreg şi indică numărul de poziţii cu care se va face modificarea. Funcţia flock Această funcţie se foloşeste pentru a bloca sau debloca accesul la un fişier. "a"). Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în cazul unui eşec.LOCK_SH . ?> Funcţia fputs Această funcţie este o redenumire a funcţiei fwrite. echo "Am scris ($sir) in fisierul ($fis).se foloseşte împreună cu una dintre primele trei constante dacă nu se doreşte ca funcţia flock să întrerupă execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să efectueze operaţia cerută.se foloseşte în cazul în care se doreşte deblocarea unui fişier. Pentru cel de-al doilea parametru. iar al treilea parametru. Funcţia fflush Această funcţie forţează salvarea pe disc a conţinutului zonelor tampon folosite pentru scrierea într-un fişier. Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la conţinutul fişierului. Funcţia are trei parametri. pentru compatibilitate cu limbajul C/C++. $sir). $fp = fopen($fis. spre deosebire de PHP. şi are acelaşi comportament.LOCK_EX . este opţional şi specifică modul în care se va face modificarea.LOCK_NB . $sir = "Scriere in fisier". . Primul parametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la un fişier. care reprezintă identificatorul de acces al fişierului pentru care se doreşte golirea zonelor tampon. unde şirul de octeţi este reprezentat chiar de şirul de caractere.txt". Funcţia fseek Această funcţie se foloseşte pentru modificarea poziţiei de citire sau scriere în interiorul unui fişier. fwrite($fp. Modificarea poziţiei de citire sau scriere se poate face în trei moduri pentru care sunt definite constante: . Necesitatea utilizării funcţiei flock apare în momentul în care mai multe procese doresc să acceseze acelaşi fişier şi nu se vrea afectarea integrităţii acestuia.se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod partajat pentru citirea datelor. fclose($fp).". . tot de tip întreg.LOCK_UN . Se observă că cel de-al doilea parametru poate avea şi valori negative. iar al treilea parametru este de tip referinţă la întreg şi va primi valorea logică TRUE în cazul în care funcţia flock va opri execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să blocheze fişierul.Cod: <?php $fis = "test. cel de-al doilea parametru reprezintă tipul operaţiei de blocare a fişierului. . în limbajul PHP sunt disponibile constantele: .se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod exclusiv pentru scrierea datelor. această constantă se adună la una dintre primele trei. În limbajul C/C++ functia fwrite este folosită pentru a scrie un şir de octeţi într-un fişier.

În acest articol se află descrierea celor mai importante funcţii şi clase oferite de limbajul PHP pentru manipularea directoarelor. care se foloseşte pentru a şterge un fişier de pe disc. Funcţia ftell Această funcţie se foloseşte pentru a afla poziţia curentă de la care se va face următoarea citire sau scriere într-un fişier. În cazul în care cel de-al doilea parametru are o valoare mai mica decât dimensiunea curentă a fişierului. va fi alocat. Funcţia ftruncate are doi parametri. Apelul acestei funcţii este echivalent cu apelul funcţiei fseek cu primul parametru având ca valoare identificatorul de acces al fişierului. spaţiu suplimentar care nu va fi iniţializat. Funcţia delete a fost inclusă în pachetul de funcţii oferit de limbajul PHP pentru cei care au programat în limbaje precum Pascal şi nu au avut la dispoziţie funcţia unlink. Rezultatul returnat de funcţia rewind este acelaşi cu cel returnat de funcţia fseek. Funcţia ftruncate Această funcţie realizează redimensionarea fişierului cu o valoare primită ca parametru. În cazul în care ştergerea nu s-a putut efectua. pe disc. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare În articolele anterioare am discutat despre structura de fisiere şi felul cum sunt ele salvate pe server şi am detaliat funcţiile php care se ocupă de fişiere. în cazul în care nu au aparut erori. Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere care sunt accesate folosind unul dintre protocoalele HTTP sau FTP..constanta SEEK_SET. care se află după poziţia indicată de noua valoare. . atunci toate datele din fişier.constanta SEEK_CUR.relativ la pozitia curentă .relativ la sfârşitul fişierului . şi egală cu -1 în caz contrar. Funcţia delete Această funcţie este mai degrabă o redenumire a funcţiei unlink. . Trebuie ţinut cont de faptul ca în cazul în care cel deal doilea parametru are o valoare mai mare decât dimensiunea curentă a fişierului. . funcţia returneză valoarea logică FALSE. Funcţia ftell primeşte ca parametru identificatorul de acces al fişierului pentru care se aplică şi returnează o valoare întreagă reprezentând poziţia din fişier.constanta SEEK_SET. În cazul în care cel de-al treilea parametru lipseste se va folosi ca valoare pentru acesta constanta SEEK_SET. Funcţia unlink primeşte ca parametru un nume de fişier şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care ştergerea s-a efectuat cu succes. se vor pierde. relativ la începutul acestuia. În urătorul articol o să încerc să detaliez funcţiile php care se ocupă de manipularea directoarelor. în caz de succes sau valoarea logică FALSE în caz de eşec. iar al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă noua dimensiune a fişierului.relativ la începutul fişierului . Primul dintre aceştia este identificatorul de acces al fişierului care se redimensionează. Funcţia returnează o valoare întreagă egală cu 0. Funcţia rewind Această funcţie schimbă poziţia de citire sau scriere într-un fişier la începutul acestuia şi are un singur parametru care specifică identificatorul de acces la fişier. al doilea parametru având valoarea 0 şi cel de-al treilea parametru având valoarea SEEK_SET chiar dacă lipseşte.

echo "Directorul curent este: ". care reprezintă identificatorul de acces al directorului care se doreste a fi închis. In cazul in care nu se reuseste deshiderea directorului. ea având tipul void. Funcţia chdir returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului curent s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Aceasta functie returneaza un identificator de acces la continutul directorului si este de tipul resursa. Funcţia chroot returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului rădăcină s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia chroot Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul rădăcină pentru procesul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director rădăcină. Funcţia readdir Funcţia readdir se foloseşte pentru a citi următoarea intrare disponibilă într-un director. functia returneaza valoarea logica FALSE. Această funcţie nu este implementată pe platformele de operare Microsoft Windows şi nu este recomandată folosirea ei decat în cazul în care interpretorul PHP este utilizat folosind metoda de execuţie CGI. ?> Funcţia chdir Această funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul curent şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director. Ea are un singur parametru de tip resursă. Funcţia getcwd nu are nici un parametru. readdir şi closedir: Cod: <?php . Această funcţie nu returnează nici o valoare. Funcţia closedir are un singur parametru de tipul resursă. Funcţia readdir returnează un şir de caractere reprezentând numele următoarei intrări din director.$cdir. Functia opendir Aceasta functie se foloseste pentru a deschide un director in scopul citirii continutului sau. În continuare este un exemplu de utilizare a funcţiilor opendir. În continuare este un exemplu de utilizare al acestei funcţii: Cod: <?php $cdir = getcwd(). care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi. în cazul în care nu am ajuns la sfârşitul acestuia sau nu au aparut erori şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia closedir Această funcţie se foloseşte pentru a închide un director care a fost deschis pentru citire folosind funcţia opendir.Funcţia getcwd Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă directorul curent. Functia opendir are un singur parametru de tip sir de caractere care reprezinta numele directoruiui al carui continut se va prelucra.

care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care se va citi şi nu returnează nici o valoare. Funcţiile read. Funcţia are un singur parametru de tipul resursă. . Clasa dir Această clasa încapsulează funcţiile opendir.$dir = "E:\\". rewind şi close din cadrul acestei clase au acelaşi comportament cu funcţiile readdir. } closedir($dh). $dh = opendir($dir). ?> Funcţia rewinddir Această funcţie resetează poziţia curentă dintr-un director. respectiv closedir şi se deosebesc de acestea prin simplul fapt că nu mai au parametri. readdir şi rewinddir. echo "Continutul directorului $dir<BR>". deoarece identificatorul de acces la director este de asemenea încapsulat în cadrul clasei dir. atunci se va returna prima intrare din director. şi anume. dacă după un anumit număr de citiri este apelată această funcţie şi după aceeea se mai citeşte o intrare din directorul respectiv. closedir. Structura acesteia este următoarea: Cod: class dir { dir (string directory) string path resource handle string read (void) void rewind (void) void close (void) } Constructorul clasei dir primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va citi şi apelează funcţia opendir. În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei clase care reprezintă implementarea cu clase a exemplului anterior: Cod: <?php $d = dir("E:\\"). rewinddir. while (false!==($fis=readdir($dh))) { echo "$fis<BR>".

html". În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale = "c:\\test. În continuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii: Cod: <?php $cale= "c:\\test."<BR>". echo "Numele fisierului fara sufix: <BR>". Funcţia basename Această funcţie returnează numele de bază al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere. Funcţia are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă o cale către un fişier sau director. Directorul care se doreşte a fi şters trebuie să nu conţină nici un fişier sau subdirector. echo "Directorul parinte pentru ".echo "Continutul directorului $d -> path <BR>". iar al doilea este opţional şi reprezintă sufixul fişierului. echo "Numele fisierului cu sufix:<BR>"." este ". Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Funcţia rmdir Această funcţie se foloseşte pentru a şterge un director de pe disc şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care va fi şters. ?> Funcţia pathinfo .".html"). while (false !== ($fis = $d -> read())) { echo "$fis<BR>". Funcţia are doi parametri de tip şir de caractere. } $d -> close().dirname($cale).html". echo basename($cale. ?> Funcţia dirname Această funcţie returnează numele directorului părinte al unui fişier sau director sub forma unui şir de caractere. echo $cale. Primul parametru reprezintă o cale către un fişier sau director. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. echo basename($cale). ?> Funcţia mkdir Această funcţie se foloseşte pentru a crea un director nou şi primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numele directorului care se va crea şi atributele acestuia (parametru de tip întreg) în format *nix.

Primul dintre aceştia reprezintă numele fişierului sursă şi cel de-al doilea reprezintă numele fişierului destinaţie. echo "Director: ". O asemenea variabilă se numeşte tablou. Funcţia pathinfo primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către un fişier sau director. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Exemplu: Cod: <?php $cale = "c:\\test. echo "Nume fisier: ". echo $info["extension"]. fiecare element are o cheie asociată."<BR>". nu unul câte unul. Pentru a fi posibil accesul individual la fiecare element al unui tablou. echo $info["basename"]. $info = pathinfo($cale). Valori scalare şi tablouri Majoritatea cumpărătorilor preferă să cumpere ouăle în ambalaje de câte 10. Similar. iar valorile individuale se numesc elementele tabloului. Funcţia returnează un tablou ale cărui valori sunt de tipul şir de caractere şi care conţine elementele " dirname ". ?> Funcţia file_exists Această funcţie se foloseşte pentru a determina dacă un fişier există sau nu pe disc. Funcţia rename Această funcţie se foloseşte pentru a redenumi un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere. Variabilele care au o singură valoare se numesc scalare. Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişiere aflate la distanţă decât dacă sunt partajate de pe o platformă Microsoft Windows pe care a fost configurată componenta File and Print Sharing sau dacă sunt partajate pe o platformă *nix pe care a fost instalat pachetul Samba. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. echo "Informatii despre $cale:<BR>". iar elementul "extension" conţine extensia fişierului. deseori este convenabilă stocarea mai multor valori într-o variabilă. Combinaţia dintre numele . Elementele "dirname" şi "basename" au valori identice cu cele returnate de funcţiile cu acelasi nume. Funcţia copy Această funcţie se foloseşte pentru a copia un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere. Primul parametru reprezintă numele fişierului şi cel de-al doilea reprezintă noul numele al acestuia. "basename" şi "extension"."<BR>". echo "Extensie: ". echo $info["dirname"]. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec.html"."<BR>". Funcţia file_exists are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele fişierului pentru care se verifică existenţa fizică pe disc.Aceasta funcţie se foloseşte pentru a afia informaţii referitoare la o cale către un fişier sau director.

specificaţi numele tabloului şi valoarea cheii: Cod: <?php echo $variabila[1]. Pentru a crea un tablou. Cod: <?php $preferinte["vizitator1"] = "scripturi free". De exemplu: Cod: <?php $specialitatea_zilei = $preferinta["vizitator1"]. nici macăr nu trebuie să fie numere. puteţi folosi următoarea instrucţiune de atribuire: Cod: <?php $variabila[2] = "valoarea_b". ?> Elementele unui tablou cu chei non-numerice sunt accesibile în acelaşi mod ca şi elementele unui tablou cu chei numerice. ?> atribuie variabilei $specialitatea_zilei valoarea "scripturi free". se atribuie unui element al tabloului o valoare şi o cheie: Cod: <?php $variabila[1] = "valoarea_a".tabloului şi valoarea unei chei identifică un element al tabloului. Puteţi atribui o valoare unei variabile dintr-un tablou sau puteţi invoca funcţia array(). ?> Pentru a obţine acces la un element al tabloului. . Pentru a stoca în tablou o a doua valoare. Crearea tablourilor Se poate crea un tablou PHP în două moduri principale. ?> Cheile folosite pentru identificarea elementelor unui tablou nu trebuie să fie numere consecutive. ?> Această instrucţiune creează un tablou denumit $variabila şi un element cu valoarea "valoarea_a" identificat prin cheia 1. $preferinte["vizitator2"] = "articole".

?> Parantezele drepte care urmeaza după numele variabilei indică limbajului PHP că variabila $variabila este o variabilă de tip tablou. cheia 0 este asociată cu valoarea "valoare A". cheia 1 este asociată cu valoarea "valoare B".Crearea unui tablou folosind atribuiri Modalitatea cea mai simplă de a crea un tablou este de a atribui o valoare unei variabile de tip tablou. $variabila[] = "valoare C". caz în care exemplul anterior arată astfel: 0 valoare A 1 valoare B 2 valoare C Dacă doriţi. Puteţi asocia tabloul cu un tabel. În acest caz. ?> Observaţi că instrucţiunea finală de atribuire nu include nici o valoare de index. $variabila[] = "valoare B". Iată rezultatul tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C Simbolul => arată că unei valori îi este asociată o cheie. astfel încât să puteţi asocia o valoare cu un anumit element al tabloului. PHP stocheaza în mod automat valorile atribuite tabloului în celule numerotate succesiv. puteţi scrie o instrucţiune de atribuire care specifică o valoare cheie. De exemplu: Cod: <?php $variabila[] = "valoare A". De exemplu: Cod: <?php $variabila[0] = "valoare A". începând de la $variabila[0]. iar cheia 2 este asociată cu valoarea "valoare C". $variabila[1] = "valoare B". $variabila[] = "valoare C". PHP asociază valoarea "valoare C" cu următorul element consecutiv al tabloului: Citat: 0 => valoare A 1 => valoare B 2 => valoare C .

Iată un exemplu: Cod: <?php $variabila[10] = "valoare A". ?> Prin instrucţiunile de mai sus.Elementele unui tablou nu trebuie asociate unor chei consecutive. $variabila['cc'] = "ceva 2". Utilizarea funcţiei array() Dincolo de utilizarea instrucţiunilor de atribuire. următoarele chei au fost atribuite următoarelor valori: Citat: a => ceva 1 cc => ceva 2 d => ceva 3 Semnificaţia utilizării pe post de chei a unor valori întregi consecutive este aceea că puteţi folosi o buclă for simplă pentru a parcurge iterativ tabloul. $variabila['d'] = "ceva 3". $variabila[] = "valoare C". În PHP nu trebuie să folosiţi numere întregi pe post de chei. $variabila[15] = "valoare B". ?> Rezultatul va fi: Citat: 10 => valoare A 15 => valoare B 16 => valoare C Remarcaţi că la fel ca în exemplul anterior că valoarea "valoare C" este asociată următorului element consecutiv din tablou. Puteţi crea un tablou asociativ. cunoscut şi sub numele de tablou indexat cu siruri. Iată un exemplu care creează un tablou având drept chei valori întregi consecutive: Cod: . prin specificarea drept chei a unor şiruri: Cod: <?php $variabila['a'] = "ceva 1". cu alte cuvinte. pentru a examina valorile fiecăruia dintre elementele sale. cealaltă modalitate principală de creare a unui tablou PHP constă în utilizarea funcţiei array().

?> Acest script creeaza un tablou care conţine: Citat: 0 => ceva 1 => php 2 => ceva html Dacă doriţi să asociaţi unei valori o anumită cheie. ?> Care va creea următorul tablou: Citat: 10 => ceva 11 => php 12 => ceva html Ca şi în cazul utilizării unei instrucţiuni de atribuire pentru creearea unui tablou. ?> Această instrucţiune creează următorul tablou: Citat: a => ceva cc => php d => ceva html Un tablou multi-dimensional poate fi asimilat. puteţi folosi operatorul =>. cu alte cuvinte. "php". pur şi simplu. astfel: Cod: <?php $o_variabila = array(10=>"ceva". "ceva html"). "cc"=>"php". valorile cheilor nu trebuie să fie consecutive şi nici măcar întregi: Cod: <?php $o_variabila = array("a"=>"ceva".<?php $o_variabila = array("ceva". "php". De exemplu un tablou asemănător: Pagina pagina 1 Trafic mic Procent 10 . un tablou de tablouri. unui tablou ale cărui celule conţin valori ale unui tablou. "d"=>"ceva html"). "ceva html").

?> Puteţi obţine acces la valoarea asociată cheii 1 prin intermediul unei instrucţiuni asemănătoare: Cod: <?php $y = 3 * $a[1]. De exemplu. $date["pagina 2 "] = array("mediu". "pagina 3" => array("mare". "30"). ?> Parcurgerea iterativă a unui tablou Când aţi stocat date într-un tablou. "pagina 2" => array("mediu". echo $a[1]. "20"). "20"). puteţi obţine acces la valoarea unui element al tabloului sau îi puteţi modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. $a[2] = 1000.pagina 2 pagina 3 mediu mare 20 30 Puteţi reprezenta aceste date sub forma unui tablou PHP denumit $date. ?> Similar. ?> Sau puteţi scrie astfel cu acelaşi rezultat: Cod: <?php $date = array("pagina 1" => array("mic". $date["pagina 3 "] = array("mare". puteţi modifica valoarea asociată cheii 2 prin intermediul unei instrucţiuni ca aceasta: Cod: <?php . avem: Cod: <?php $a[0] = 1. "10"). "10"). echo $y. $a[1] = 10. prin instrucţiunile de mai jos: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic". "30")).

Parcurgerea iterativă a unui tablou secvenţial Un tablou al cărui chei sunt valori întregi consecutive se numeşte tablou secvenţial. Datele de ieşire arată astfel: Citat: 0 => valoarea 1 1 => valoarea 2 2 => valoarea 3 Căutarea într-un tablou secvenţial Exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". $maxim = count($test). doriţi să obţineti accesul la mai multe elemente ale tabloului.$w<$maxim. totuşi. Folosiţi funcţia count() pentru a forma expresia de test a buclei. valoarea cea mai mică a unei chei dintr-un tablou secvenţial este zero. În general. să presupunem că doriţi să determinaţi dacă în tablou există o anumită cheie sau valoare. Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"valoare a". puteţi parcurge iterativ tabloul folosind o buclă for. . ?> Uneori. Operaţii de acest gen implică parcurgerea iterativă a tabloului sau. Să presupunem că tabloul reprezintă salarii şi doriţi să măriţi fiecare valoare cu 10 procente. corpul instrucţiunii include o instrucţiune echo care afişează cheia şi valoarea fiecărui element din tablou. 2=>"valoare 3"). accesul la fiecare element al tabloului. în loc de a obţine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica. În continuare o să încerc o scurtă prezentare a modului de iteraţie prin tablouri secvenţiale şi non-secvenţiale. 1=>"valoare b". for ($w=0.$a[2] = 100. În cazul în care cunoasteţi valoarea minimă a cheii unui tablou secvenţial. 2=>"valoare 3"). // se cauta in tabloul $test valoarea $cautare $maxim = count($test). iniţializaţi variabila de buclă la valoarea cea mai redusă a cheii. Pentru aceasta. } ?> Prima instrucţiune creează tabloul. De exemplu. Funcţia count() returnează numărul elementelor dintr-un tablou. $cautare = "valoare b".$w++) { echo "<br>$w => $test[$w]". altfel spus. Instrucţiunea for foloseşte variabila buclă $w pentru a parcurge iterativ tabloul. 1=>"valoare b". puteţi crea un tablou secvenţial folosind valoarea unu sau orice altă valoare întreagă ca valoare minimă a cheii. Cea de-a doua instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou.

după stabilirea unei identităţi.". execuţia căutării poate fi sistată după găsirea elementului dorit. $w < $maxim. într-o aplicaţie iterativă reală. următoarea instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou şi stochează această valoare în variabila $maxim. } } ?> Prima instrucţiune creează tabloul în care se va căuta. în exemplu. Datele . fără a afecta rezultatele operaţiei. O instrucţiune echo afişează valoarea fiecărui element al tabloului pe masură ce bucla for avansează. Iată rezultatul acestui exemplu: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. 1 Se compara cuvantul cu valoare 3 Instrucţiunea break Observaţi în exemplul dat mai sus că se continuă căutarea chiar şi după stabilirea unei identităţi. instrucţiunea break provoacă sistarea buclei for. Iată cum ar arăta exemplul anterior cu o instrucţiune break: Cod: <?php for ($w=0. care determină încheierea imediată a buclei care o conţine. tabloul nu va fi iniţializat cu valori literale imediat anterior operatiei de căutare. $w". continuarea căutării în tablou nu face decât să irosească resursele calculatorului. Într-o aplicaţie reală. Instrucţiunea for funcţioneaza ca mai înainte. for ($w=0. Desigur. Pentru a oprii execuţia puteţi folosi instructiunea break. Cea de-a doua instrucţiune atribuie valoarea "valoare b" variabilei $cautare. După comentariu. } } ?> Acum. if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". $w < $maxim. if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. $w".echo "<br>Se cauta cuvantul $cautare in tabloul test. de data aceasta însă. conţinutul tabloului este supus la variaţii. Instrucţiunea if testează fiecare element şi afişează un mesaj dacă valoarea elementului este una şi aceeaşi cu valoarea variabilei $cautare. se caută în tablou valoarea stocată în variabila $cautare. corpul ei conţine alte instrucţiuni şi se execută o altă operaţie. $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]". break. Când se caută într-un tablou.

Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(0=>"a". $scurt++. Valoarea variabilei $n este stabilită ca fiind egală cu numărul caracterelor care compun cuvântul. Iată rezultatul: Citat: a are 1 caractere lungime bbb are 3 caractere lungime ccccc are 5 caractere lungime Au fost gasite 2 cuvinte cu nume scurte. $w < $limita. // numara numele scurte $scurt = 0. ?> O instrucţiune de atribuire stabileste valoarea iniţială a variabilei $scurt. bucla for îşi încheie execuţia. 1 Instrucţiunea continue O instrucţiune corelată cu instrucţiunea break este continue. 1=>"bbb". if ($n > 4) continue. se execută instrucţiunea continue. de cele folosite anterior. } echo "<br> Au fost gasite $scurt cuvinte cu nume scurte. desigur. for ($w = 0. care calculează lungimea unui sir. La finalizarea căutării. folosind funcţia strlen(). echo "<br>$test[$w] are $n caractere lungime. determinând evaluarea imediată a expresiilor de incrementare şi de test.". 2=>"ccccc"). Parcurgerea iterativă a unui tablou non-secvenţial În unele limbaje de programare.de ieşire vor arăta astfel: Citat: Se cauta cuvantul valoare b in tabelul test Se compara cuvantul cu valoare a Se compara cuvantul cu valoare b A fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. Ca un exemplu. Cu toate acestea. Corpul acestei instrucţiuni diferă. dacă nu au mai rămas elemente în tablou. Instrucţiunea continue sistează rularea curentă a buclei. parcurgerea unui tablou non-secvenţial este o operaţie complicată. să presupunem că doriţi să cautaţi în tabloul $test pentru a determina numărul valorilor cu nume scurte. PHP 4 include o instrucţiune foreach care simplifică căutările de . Instrucţiunea for se aseamănă celor folosite anterior. $limita = count($test). Instrucţiunea continue determină trecerea căutării la următorul element din tablou. la zero. folosită pentru a număra numele scurte găsite. Dacă instrucţiunea if stabileşte că elementul curent al tabloului face referire la un cuvânt lung. $w++) { $n = strlen($test[$w]). o instrucţiune echo afişează numărul cuvintelor scurte găsite în tablou. adică nume alcatuite din maxim 4 caractere.".

} ?> Pentru a căuta într-un tablou multi-dimensional. } . se folosesc instrucţiuni foreach îmbricate. 20=>"metal".acest gen. stabilind valori adecvate pentru valorile variabilelor $cheie şi $valoare aferente fiecărui element al tabloului. "20"). $date["pagina 3 "] = array("mare". "10"). 21=>"Nume"). ?> Comanda care afişează conţinutul tabloului este: Cod: <?php foreach ($date as $continut => $valoare) { foreach ($valoare as $cheie => $rezultat) { echo "<br>$continut: $rezultat". Să luăm de exemplu tabloul următor: Pagina pagina 1 pagina 2 pagina 3 Trafic mic mediu mare Procent 10 20 30 Tabloul poate fi creat folosind următoarele instrucţiuni PHP: Cod: <?php $date["pagina 1"] = array("mic". foreach ($test as $index => $continut) { echo "<br>$index => $continut". $date["pagina 2 "] = array("mediu". Instrucţiunea foreach are următoarea formă generală: Cod: <?php foreach ($tablou as $cheie => $valoare) {corp} ?> Instrucţiunea parcurge în mod iterativ tabloul denumit $tablou. "30"). Iată un exemplu: Cod: <?php $test = array(10=>"mere".

php"> Data curenta: <input name="data" type="text" id="data" value=" <?php $data=date("d-h-Y".).?> } Instrucţiunea foreach exterioară obţine tabloul asociat cu fiecare pagină (pagina 1. Mă gândesc că uneori o să aveţi şi voi nevoie de anumite date (de exemplu la o comandă într-un formular să apară într-un câmp doar ceea ce există în acel moment pe stoc.time()). Dacă doriţi să apară un mesaj în interiorul câmpului dar să dispară când un utilizator vrea să introducă propriul lui text. la valoarea câmpului "data" am introdus un mic script php care citeşte data curentă de pe server şi o timite browserului. echo $data.. acesta o afişează în câmpul de text corespunzător.value=''. 2 etc. instrucţiunea foreach interioară parcurge iterativ conţinutul. ?> "> <br> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </form> După cum observaţi.. Iată ce trebuie să faceţi: Cod: <form name="form1" method="post" action="pagina_de_test. Puteţi încerca şi voi să citiţi anumite date dintr-un fişier txt sau din baza de date şi să le afişaţi în formular. codul ar fi cam aşa: Cod: <form> <INPUT name=test id="test" onclick="this." value=cauta size=15 maxLength=30> . care stoc se găseşte în baza de date mysql de pe server). Iată rezultatul: Citat: pagina 1: mic pagina 1: 10 pagina 2: mediu pagina 2: 20 pagina 3: mare pagina 3: 30 Lucrul cu formulare Utilizarea scripturilor php în formulare Odată am avut nevoie într-un formular să fie afişată iniţial data din ziua completării formularului.

Simplu spun eu şi mă apuc de treabă. textul "caută" va dispare şi va fi înlocuit cu mesajul introdus de utilizator.<INPUT name="submit" type=submit id="submit" value=GO> </form> Dacă cineva încearcă să scrie ceva... Problema pe care însă am întâmpinato a fost că un grup de butoane radio trimite doar o valoare..". charset=iso-88591"> </head> <body> <!-. dar probabil sunt mult mai multe) Cod: <?php if (isset($_POST['Submit'])) // deoarece verificarea se face in aceeasi pagina cu formul // se verifica inainte daca a fost apasat butonul submit { // preluare variablile (daca sunt trimise) @$vot = $_POST['vot'].aici incepe formul de votare --> . Preluarea şi verificarea datelor dintr-un formular în aceeaşi pagină cu formularul De curând cineva mi-a cerut să fac un formular cu un grup de butoane radio care să trimită datele pe e-mail. { echo "<br>Ai votat numarul 3. } if ($vot == "vot_3") // daca e selectat vot 3 afiseaza si eventual trimite pe e-mail.$vot. { echo "<br>Ai votat numarul 2. indiferent ce buton e selectat.".. } // afisare continutul variabilei vot echo "<br>Continutul casutei de vot este: ". { echo "<br>Ai votat numarul 1.". } ?> <html> <head> <title>Formular de vot</title> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html.". } if ($vot == "vot_2") // daca e selectat vot 2 afiseaza si eventual trimite pe e-mail.. Mai jos aveţi codul de la script cu una din rezolvări (eu am gasit 3 variante de rezolvare a acestui script. } if ($vot == "vot_1") // daca e selectat vot 1 afiseaza si eventual trimite pe e-mail. Incearca din nou.. // verificare if ($vot == "") // aici se verifica daca a fost selectat ceva { echo "<br>Nu ai votat.

Avem următorul formular: Cod: <?php // aici se verifica daca a fost trimis un camp din formular if (isset($_POST['camp1'])) // daca a fost trimis { // se preiau datele trimise $camp1 = $_POST['camp1'].php"> <p> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_1"> vot a</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_2"> vot b</label> <br> <label> <input type="radio" name="vot" value="vot_3"> vot c</label> <br> <input type="submit" name="Submit" value="Voteaza"> <br> </p> </form> <!-.aici se incheie formularul de vot --> </body> </html> După cum observaţi. Dacă nu a fost apăsat butonul "Submit" se sare peste codul php şi se trece direct la partea html unde se afişează butoanele radio. Prima parte este codul php care verifică dacă a fost apăsat butonul "Submit" şi dacă a fost apăsat se preia valoarea butonului radio şi se verifică.$camp1. } } if (!isset($_POST['camp1'])) // daca nu a fost trimis { // se initializeaza variabilele $camp1 = ''.<form name="formular_vot" method="post" action="test_vot. Pentru început o să explic cum se trimit şi cum se preiau datele din formular în aceeaşi pagină. Lucrând recent cu câteva formulare am întâmpinat unele dificultăţi pe care vreau să le descriu mai jos pentru a avea un punct de plecare în cazul în care mai am astfel de probleme. // se verifica daca a fost scris ceva if (empty($camp1)) { echo "<br>Nu a fost introdus nimic". } else { echo "<br>A fost introdus: ". } ?> . scriptul este împărţit în 2 părţi.

<form name="form1" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <input name="camp1" type="text" id="camp1" value=" <?php echo $camp1. ) ar fi dat o eroare (dacă aveţi configurat serverul să vă arate toate erorile) În schimb. atunci recitiţi articolul şi vedeţi încă odată sursa până înţelegeţi :-P ) Afişarea unui text într-un câmp în form care dispare în cazul în care se introduce ceva în acel câmp De multe ori. preluarea datelor poate părea mai complicată. dacă sunteţi lămuriţi ce se întâmplă acolo să trecem mai departe (iar dacă nu.. Puteţi lucra şi direct cu valoarea POST dar personal prefer să scriu mai puţin folosind de fiecare dată numele variabilei ( $camp1 ) nu tot şirul dat de valoarea POST ( $_POST['camp1'] ) E mai puţin de scris iar dacă folosesc variabila în alte locuri evit erorile generate de lipsa unei ghilimele (de genul echo 'ceva aici $_POST['camp1']. am un formular în care vreau să scriu ceva într-un anumit câmp iar dacă vizitatorul doreste să completeze acel câmp să nu stea să şteargă mesajul meu ci să dispară automat textul introdus de mine şi să rămână doar ce a introdus vizitatorul.. va merge intotdeauna). şi anume: . Observaţi că la preluarea variabilei trimise prin post se foloseşte un mic truc şi anume numele variabilei este acelaşi cu numele câmpului trimis prin POST. În continuare următorul rând verifică dacă valoarea preluata din formular conţine ceva sau nu. Dacă nu ar fi făcută verificarea de setare a unei valori din formular (rândul if(isset($_POST['camp1']) ) şi s-ar fi încercat preluarea direct a valorii (rândul $camp1 = $_POST['camp1']. // aceasta comanda nu va merge pentru ca am uitat sa inchid ghilimelele pe cand asa echo '$camp1'. ?> "> textfield<br> <input type="submit" name="Submit" value="Trimite"> </div> </form> Să explic puţin codul de mai sus.value='' "> þÿ </form> Preluarea datelor dintr-un câmp cu select multiplu În cazul în care în formular trebuie să existe şi un textfield din care se pot selecta simultan mai multe câmpuri. Acum. aşa aţi evitat o eventuală eroare şi scriptul rulează corect indiferent de setările serverului. În cazul când serverul are setat register_global = off este mai sigur să folosiţi astfel preluarea variabilelor pentru a nu vâ da eroare. Prima oară când se accesează pagina este logic că nu se trimite nici o valoare din formular. Mai departe. dar în realitate este la fel de simplu ca şi până acum. În cazul în care nu se iniţializează valoarea şi se încearcă afisarea ei directă va apărea un mesaj de eroare (dacă serverul e setat să afişeze mesajele de eroare). Aşa ceva se poate face simplu cu o scurtă funcţie javascript: Sursa: Exemplu: <form name="form2" method="post" action="pagina. în caz că se încarcă pagina prima data şi formularul încă nu a fost trimis se iniţializează valoarea variabilei pentru câmpul respectiv. Dacă există ceva atunci afişeaza mesajul împreună cu ceea ce a fost introdus.php"> <input name="textfield" type="text" value="acest text dispare" onmousedown=" this.

PHP determină tipul variabilei în funcţie de tipul ultimei valori atribuite variabilei.$valoare. Conversia tipurilor de variabile PHP este ceea ce se numeste un limbaj de programare cu tipuri dinamice. PHP execută conversia automată de tip. Când o expresie aritmetică foloseşte mai multe tipuri.5. echo $z. . În continuare este o descriere a tipurilor acceptate şi ceea ce se întâmplă când în cadrul expresiilor se folosesc două sau mai multe tipuri. Cu toate acestea. Conversia automată de tip Să luăm ca exemplu următorul script: $x = 1. caracterul dinamic al tipurilor nu vă scuteşte de problemele legate de tipuri. O consecinţă a caracterului dinamic al tipurilor de variabile aferente limbajului PHP este aceea că nu trebuie să specificaţi tipul variabilelor. $y = 2. $z = $x + $y. } } ?> <form name="form3" method="post" action=" <?php $_SERVER['PHP_SELF'] ?> "> <div align="center"> <select name="select[]" size="5" multiple> <option value="1">valoarea 1</option> <option value="2">valoarea 2</option> <option value="3">valoarea 3</option> <option value="4">valoarea 4</option> <option value="5">valoarea 5</option> </select> Selectati mai multe valori<br> <br> <input type="submit" name="Submit2" value="Submit"> </div> </form> Momentan mă opresc aici cu prezentarea trucurilor în lucrul cu formulare. dacă mai aveţi întrebări discutăm în forum.Cod: <?php if (isset($_POST['select'])) { foreach ($_POST['select'] as $cheie => $valoare) { echo "<br>A fost selectata valoarea ".

5. este asociat cu valoarea numerică. PHP execută calculul şi returnează rezultatul sub forma de întreg. tipul variabilei rezultate este dublu. rezultatul va fi 3. în caz contrar. (float) (string) (array) (object) Rezultat Conversie forţată la întreg Conversie forţată la dublu Conversie forţată la şir Conversie forţată la tablou Conversie forţată la obiect Numeroase funcţii furnizează înca o modalitate de a trata o variabilă ca şi cum ar fi de tip specificat. proces cunoscut sub numele de conversie forţată de tip sau pur şi simplu conversie forţată. iar valoarea acesteia devine 2. Conversia manuală de tip Dacă preferaţi. Dacă şirul începe cu o valoare numerică. echo $y. în loc de 2. Tabelul următor indică şi alte conversii forţate de tip care se pot folosi: Conversia forţată (int). Pentru a prelua controlul conversiei de tip. $y = 2. (double). aceştia sunt pur şi simplu trataţi ca şi cum ar fi fost de alt tip. în caz contrar. În continuare aveţi un exemplu de conversie de tip: $x = 1. În cadrul exemplului. Şirurile pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. care este 1. $z = $x + (integer) $y. 2. Funcţie doubleval() intval() strval() Exemplu: Operaţie Tratează argumentul ca fiind de tip dublu Tratează argumentul ca fiind de tip întreg Tratează argumentul ca fiind de tip şir. chiar dacă PHP o tratează ca o valoare de tip dublu pentru a executa calculele. valoarea şirului este zero. Este important de reţinut că prin conversia de tip nu se modifică tipurile operanzilor unei expresii. Tabelul următor prezintă succint aceste funcţii. Dacă un punct zecimal sau un exponent (e sau E).5 o valoare de tip dublu. determină tratarea variabilei $y ca pe un întreg. valoarea şirului este dată de valoarea numerică respectivă. În exemplul de mai sus. puteţi converti forţat un operand de la un tip la altul. tipul valorii rezultante este un întreg. execută calculele şi returnează rezultatul ca valoare de tip dublu. (integer) (real).5. Dacă toti operanzii unei expresii sunt întregi. Valoarea afişata este 2. $y = $x + "1 more". şi anume (integer). PHP tratează ceilalti operanzi ca şi cum ar fi de tip dublu. . adică suma dintre valoarea variabilei $x şi valoarea numerică a şirului text. Să examinăm următorul exemplu: $x = 1. puteţi prelua controlul conversiei de tip sau puteţi modifica tipul unei variabile.Dacă oricare dintre operanzi este de tip dublu. variabila $x rămâne de tip întreg. care este valoarea reală a variabilei $z. echo $z. Valoarea numerică şi tipurile unui şir sunt determinate prin respectarea următoarelor reguli: 1. Conversia forţată de tip.

$x în cazul exemplului nostru. Instrucţiune de atribuire "rapidă" x += y x -= y x /= y x *= y x %= y Instrucţiune de atribuire normală x=x+y x=x-y x=x/y x=x*y x=x%y . care foloseşte o conversie forţată: $x = (integer) $x.5. deoarece fracţia zecimală se pierde atunci când funcţia settype() converteşte valoarea dublă la o valoare întreagă. Valoarea afişata a variabilei $x este egală cu unitatea. "integer").5 este afişată ca valoare a variabilei $x. Valorile posibile pentru al doilea argument al funcţiei settype(). Scriptul următor afişeaza şirul "integer". Ambele mecanisme determină tratarea operanzilor ca şi cum ar fi de un alt tip. şi anume gettype(). settype($x. furnizând un exemplu pentru fiecare operator şi o instrucţiune de atribuire echivalentă. modificarea tipului unei variabile este posibilă prin utilizarea funcţiei settype(). Totuşi.string . Următoarele două instrucţiuni de atribuire. $x = $x + 1.$x = $y = echo echo 1. $y.object O funcţie conexă.double . Puteţi obţine acelaşi rezultat cu următoarea instrucţiune de atribuire. intval($x). Nici conversia normală şi nici cea forţată nu modifică tipul unui operand. echo $x. şi anume argumentul care specifică tipul dorit. au acelaşi efect: $x += 1. sunt: . $x. returnează un şir care indică tipul variabilei specificate.array .integer . în ambii membri ai instrucţiunii de atribuire. iar valoarea 1 este afişată ca valoare a variabilei $y. Acest procedeu este ilustrat în continuare: $x = 1. una normală şi una "rapidă". Instrucţiuni de atribuire În cazul în care doriţi o modalitate rapidă de a scrie o instrucţiune de atribuire. echo gettype($x).5. Valoarea 1. puteţi folosi anumiţi operatori. care indică tipul variabilei $x: $x = 1. Tabelul următor rezumă operatorii "rapizi" de atribuire pentru operaţiile aritmetice şi pentru şiruri. Această instrucţiune de atribuire "rapidă" vă scuteşte de efortul de a scrie o variabilă.

instrucţiunea switch încearcă să stabilească o identitate între valoarea variabilei sale asociate şi valoarea asociată unei instrucţiuni case. puteţi folosi mai multe instrucţiuni if. break. Cu toate astea. case(2): echo "numar mediu". Când este executată. Nu este necesar să folosiţi numere întregi consecutive în instrucţiunile case. Pentru a putea lua o decizie în mai multe sensuri. Parantezele acolade delimitează o serie de instrucţiuni case şi o instrucţiune default opţională. De exemplu.y Scrierea instrucţiunilor swich. } ?> Acţiunea unei instrucţiuni switch este determinată de valoarea unei expresii întregi. case(3): echo "numar mare". execuţia trece la următoarea instrucţiune case sau default.(adică se continuă cu restul codului din script) În absenţa instrucţiunii break. medie şi mare. break şi default Instrucţiunea if vă permite să luaţi o decizie în două sensuri. Numele variabilei este dat între parantezele care urmează după cuvântul cheie switch. Iată un mic program care afişează dimensiunile asociate valorilor variabilei $numar: Cod: <?php switch ($numar) { case(1): echo "numar mic". break. fiecare dintre instrucţiunile cuprinse între paranteze putând avea instrucţiuni asociate. Instrucţiunea break determină încheierea exeuţiei instrucţiunii switch. . default: echo "Acesta nu este un numar valabil". Un procedeu de programare indicat constă în aceea că fiecare instrucţiune case din cadrul unei instrucţiuni switch să se încheie cu o instrucţiune break.= y x=x.x . fapt nedorit în majoritatea cazurilor. când doriţi ca programul dvs. else sau elseif. Dacă valoarea variabilei din instrucţiunea switch nu corespunde nici uneia dintre valorile asociate instructiunilor case. transferând controlul următoarei instrucţiuni secvenţiale care succede instrucţiunii switch. break. numere cu virgulă mobilă sau şiruri. nu de valoarea unei expresii condiţionale. Se pot folosi numere întregi non-consecutive. să presupunem că valoarea variabilei $numar este 1. reprezentând respectiv dimensiunile mică. 2 sau 3. Se vor executa instrucţiunile asociate primei instrucţiuni case pentru care identitatea respectivă este valabilă. se vor executa instrucţiunile asociate instrucţiunii default. să aleagă dintr-un set de alternative care pot fi reprezentate prin valori întregi. dacă există o asemenea instrucţiunie. instrucţiunea switch este o opţiune mai convenabilă.

incluzând instrucţiunile if. returnează valoarea valoare-fals. în caz contrar.operatorul condiţional ?:. pe care o folosesc destul de des în ultima vreme. dacă $meniu este 2. $submeniu primeşte valoarea 0. să luăm următoarea instrucţiune de atribuire: $a = ($b > $c) ? 1 : 2 Această instrucţiune de atribuire compară valorile variabilelor $b şi $c. Dacă valoarea variabilei $b este mai mare decât aceea a variabilei $c. operatorul condiţional returnează valoarea valoareadevarat. variabilei respective îi este atribuită valoarea 2. else. Iată un exemplu de utilizare a unei instrucţiuni for: . default: $submeniu = 0. Operatorul condiţional vă permite să specificaţi deciziile într-o manieră foarte concisă. break. Mai există însă şi alt mecanism de luare a deciziilor . o instrucţiune care execută în mod repetat instrucţiunile asociate. Operatorul condiţional formează o expresie care se poate folosi în multe contexte PHP.În exemplul următor aveţi o instrucţiune switch care testează valoarea variabilei $meniu. } ?> PHP include numeroase instrucţiuni condiţionale. Dacă expresia este evaluată la valoarea true (adevărat). Instrucţiunea atribuie variabilei $submeniu o valoare după cum urmează: dacă $meniu este 1. cu alte cuvinte. Cod: <?php switch ($meniu) { case 1: $submeniu = 5. case 2: $submeniu = 10. $submeniu primeste valoarea 5. $submeniu primeste valoarea 10. Iată sintaxa de utilizare a acestuia: expresie-conditionala ? valoare-adevarat : valoare-fals Se observă cum semnul întrebării este separat de caracterul două puncte prin valoarea valoare-adevarat. El constituie o altă modalitate de a scrie decizii în PHP. atunci variabilei $a îi este atribuită valoarea 1. De exemplu. denumit uneori şi operator ternar sau operator întrebare-două puncte. elseif şi switch. altfel. în caz contrar. Operatorul condiţional îşi evaluează expresia condiţionala. break. Instrucţiunea for este o instrucţiune buclă sau o instrucţiune iterativă. Scrierea instrucţiunilor for Revin în acest articol la detalierea instrucţiunii for.

Prima expresie este expresia de iniţializare. Scrierea instrucţiunilor while şi do while Practic. De asemenea. . 4. . se execută etapa 7. expresia de iniţializare atribuie valoarea 1 variabilei $n. instrucţiunea $suma += $n este corpul instrucţiunii for. următoarele două instrucţiuni sunt echivalente: . cunoscute sub numele de corpul instrucţiunii for. Expresia de test este evaluată pentru prima data imediat după evaluarea expresiei de iniţializare.Cea de-a treia expresie este expresia pas. instrucţiunea for include o instrucţiune sau un grup de instrucţiuni. aceasta modifică una sau mai multe variabile la care se face referire în expresia test. Instrucţiunea for este utilă pentru numărare şi executarea în mod repetat a unor acţiuni. Pentru aceasta. se execută o instrucţiune for care incrementează în mod repetat valoarea variabilei $suma. for ($n = 1. fiecare expresie este separată de vecina sa printr-un caracter punct şi virgulă. echo "<br>Suma intregilor de la 1 la $numar este $suma. În acest site de exemplu am folosit instructiunea for pentru a trimite către fiecare user înscris la newsletter căte un e-mail de fiecare dată când este actualizat acest site. Aceasta este o expresie condiţională care indică dacă se execută sau nu corpul instrucţiunii. Aceasta se execută atunci când PHP ajunge la instrucţiunea for. $n <= 3. În general. În cadrul exemplului.". Se încheie execuţia instrucţiunii for. Aşa cum se întâmplă de obicei. şi anume expresia de test. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. o instrucţiune for operează în acelaşi mod ca o instrucţiune while. Se evalează expresia de iniţializare. expresiile unei instrucţiuni for sunt opţionale. Pentru a vedea cum funcţionează mecanismul aestei instrucţiuni. În general. 2. variabilă denumită variabila de ciclare sau index. mai întâi se iniţializează variabila $suma la valoarea 0. Instrucţiunea for include trei expresii. Se evaluează expresia pas. 5. Apoi. Dacă rezultatul evaluării expresiei test este false. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni for este următoarea: 1.Cod: <?php $suma = 0. expresia de test compară valoarea variabilei $n cu valoarea 3. $n++) $suma += $n. În cadrul exemplului. ?> În exemplul de mai sus se calculează suma întregilor cuprinşi între 1 şi 3. Se evaluează expresia test. 6. care apar între paranteze. În exemplu. Se execută corpul buclei. 7. 3. Se trece la etapa 2. să examinăm componentele instrucţiunilor for.A doua expresie este expresia de test. o instrucţiune while sau do while are una singură. fără o expresie de iniţializare sau o expresie pas. instrucţiunile while şi do while reprezintă versiuni "manuale" ale instrucţiunii for. expresia pas incrementeaza valoarea variabilei $n. Dacă o instrucţiune for are trei expresii. Să examinăm mai amănunţit cele trei expresii: . În exemplul de mai sus. face referire la variabila de ciclare. În consecinţă.

} echo "Suma este $suma. Astfel. instrucţiunea while este mai clară decât o instrucţiune for degenerată. se trece la etapa 5. Se evaluează expresia test. 3. $i <= 3. 5. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni do while este următoarea: 1. Diferenţa este aceea că instrucţiunea do while îşi execută corpul înainte de a-şi evalua expresia de test.Cod: <?php for ( . while ($i <= 3) $suma += $i. 2. Dacă rezultatul este adevărat. 4. trebuie să furnizaţi un mecanism oarecare. ?> Când folosiţi o instrucţiune while. sunteţi responsabil cu iniţializarea tuturor valorilor folosite în expresia de test. $suma = 0. De asemenea. 3. Se părăseşte bucla. ) $suma += $i. iniţializează bucla şi că instrucţiunea $n++. Observaţi că amplasarea expresei de test imediat după corpul buclei vă reaminteşte faptul că executarea corpului are loc înainte de evaluarea expresiei de test: . Iată un exemplu care foloseşte o instrucţiune do while. $n++. corpul unei instrucţiuni while este omis dacă expresia de test are iniţial valoarea false. Se încheie execuţia buclei. căreia îi lipsesc una sau mai multe dintre expresiile sale obişnuite. Instrucţiunea do while este oarecum asemănătoare instrucţiunii while. Dacă rezultatul este false. Iată un exemplu care utilizează instrucţiunea while: Cod: <?php $n = 0. ?> Remarcaţi că instrucţiunea $n = 0. incrementează valoarea variabilei bucla $n. analog expresiei de incrementare a instrucţiunii for. Se execută corpul buclei. corpul buclei unei instrucţiuni do while este întotdeauna executată cel puţin o dată. Se evaluează expresia de test. în asemenea situaţii. Se execută corpul buclei. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale. Se trece la etapa 1. prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale.". se trece la etapa 1. 4. while ($n <= 3) { $suma = $suma + $n. Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni while este următoarea: 1. 2. Instrucţiunea while este cea mai utilă atunci când un alt program necesar execută deja aceste funcţii. care actualizează variabilele la care se face referire în expresia de test.

echo "<br>Suma intregilor cuprinsi intre 1 si $numar este $suma.Cod: <?php $suma = 0. ?> Instrucţiunile while şi do while sunt foarte asemănătoare. bine ai venit pe site"). } while ($n <= $numar). ?> şi funcţia va afişa la ieşire "Salut. Metoda este similară celei de mai jos: Cod: <?php function Functia_Mea($variabila) { // Foloseste $variabila aici: echo $variabila. $n++. Introducere în Clase PHP Când începi să lucrezi cu PHP. } ?> Şi apoi doar apelezi funcţia atunci când ai nevoie de ea: Cod: <?php Functia_Mea("Salut. bine ai venit pe site" . Se pot scrie aplicaţii php folosind doar instrucţiuni while. do { $suma += $n. nu de necesitate.". Utilizarea instrucţiunii do while este o chestiune de comoditate. Pur şi simplu declaraţi o funcţie şi îi spuneţi acelei funcţii ce informaţie vreţi să folosească. Unii dintre voi probabil s-au prins că aceasta se poate rezolva cu o funcţie. asta economisind ceva timp atunci când veţi vrea să refolosiţi codul. $n = 1. îţi dai seama că sunt multe locuri în care trebuie să scrii aceaşi bucată de cod.

Clasele PHP s-au dovedit a fi foarte valoroase. . Dar haideti să lăsăm vorbăria şi să începem să ne stocăm funcţiile în interiorul Claselor. OK. Sper ca la sfârşitul acestui tutorial te vei gândi să implementezi nişte clase proprii economisind astfel timp în viitoarele proiecte. priviti mai jos pentru exemplul $email pe care îl vom folosi. else return(false).Ei bine. Acesta nu este singurul motiv pentru care poţi folosi clasele. $cevahtml). după un timp se vor aduna prea multe funcţii şi te vei aglomera. iar în faţă va fi un bloc de cod foarte uşor de înţeles. să aruncăm o privire pe clasă: Cod: <?php class Clasa_mea { var $email.*?)(>)/si". dar este motivul pentru care eu le folosesc. Codul va fi stocat în spatele site-ului. Structura Clasei Când vă gândiţi la clase v-aş încuraja să vă gândiţi ca la "codul din spate". $this -> email)) return(true).+@.+\. } // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace("/(<img)(. } } ?> Clasa de mai sus a fost compusă din 2 funcţii simple. iar scriptul care foloseşte acea clasă va fi mai uşor de înţeles pentru că va avea un cod "curat". Mai întâi trebuie să declarăm o clasă: class Clasa_mea { Vom crea nişte variabile ce pot fi folosite în oricare din funcţiile din interiorul clasei fără să trebuiască să fie specificate pentru fiecare funcţie. Vom face asta prin "var $nume_var". poţi începe să pui acele funcţii în nişte "cutii" unde sunt stocate şi folosite.. return $cevahtml. Vă voi face o introducere în Clase şi vă voi da câteva exemple unde pot fi folosite. atunci când sunt gândite şi când e scris codul bine. // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^. Voi pune toate rutinele complicate în clasa ta.+$". Vom analiza funcţiile pentru a înţelege despre ce este vorba aici. Folosind Clase PHP. "".

Veţi vedea cum să atribuiţi o valoare lui $this->email când vom folosi "efectiv" scriptul ce apelează clasa . aţi remarcat că am folosit " $this->email " unde $this-> e un constructor special care indică în interiorul clasei către o variabilă sau o altă funcţie. să analizăm prima funcţie. $this -> email)) return ( true ). else return ( false ). această funcţie va accepta o variabilă ca parametru şi trebuie să aibă acea variabilă definită atunci când o apelezi. } ?> Acum. Voi explica şi acest lucru mai încolo.+@. o altă funcţie ce se află în aceeaşi clasă. am făcut această clasă "cu scop general" ce poate fi utilizată în mai multe scopuri.+ $ " . La început am definit var $email. funcţie care elimină tag-urile unei imagini dintr-un string (şir de caractere). Nota: puteţi de asemenea folosi în interiorul unei funcţii dintr-o clasă. acum avem $this->email . Iată funcţia mai jos: Cod: <?php // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace( "/(<img)(. închidem clasa noastră şi suntem gata s-o folosim! . În continuare. Mai jos veţi vedea o funcţie pe care am introdus-o în această clasă. altfel vom returna "FALSE". } ?> Uitându-vă la funcţia de mai sus. Această funcţie va prelua variabila $email definită în scriptul nostru care apelează clasa şi verifică validitatea email-ului. return $cevahtml.var $email. Funcţia aceasta validează mail-ul introdus de utilizator. Doar introduceţi $this->numele_functiei($vars). Voi explica asta puţin mai târziu. şi funcţii din interiorul aceleiaşi clase se pot folosi reciproc. "" . Am vrut să vă arăt această clasă şi pentru că este o metodă diferită de a apela funcţia.*?)(>)/si" . Pentru a vă da un exemplu că puteţi pune aproape orice doriţi în interiorul unei clase. Dacă adresa de email trece de această verificare şi este o adresă validă. vom returna "TRUE". Cod: <?php // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^.+\. $cevahtml).. Caută text în ambele părţi ale simbolului "@" care este structura unei adrese de email.

. sau orice vreţi cu ea. } else { echo "Adresa de email este valida!". aşa ca îi vom atribui o valoare: $clasa_mea -> email = "tu@undeva. Întâi vom crea un string cu HTML în interior. if (!$verifica_email) { echo "Adresa de email nu este valida!". adresa conţinută în variabila $email pe care i-am spus s-o verifice a trecut testul. Privind instrucţiunea if de mai sus. dacă verifica_email returnează TRUE.} Să numim acest fişier: "clsClasa_Mea. Am creat un obiect numit $clasa_mea şi acum putem accesa elementele din interiorul clasei Clasa_Mea pe care am creat-o mai devreme.php" şi să vedem cum îl vom folosi în pagina următoare. Acum putem începe distractia :) Avem clasa noastră inclusă în script şi trebuie să iniţializăm un obiect pe care să-l atribuim unei variabile. Folosirea acestei Clase în Scripturile voastre PHP Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să includem clasa. } ?> Tot ce am făcut este să atribuim o variabilă funcţiei verifica_email() şi apoi am făcut nişte verificări de erori pe baza acelei variabile. Să rulăm funcţia verifica_email în interiorul clasei Clasa_Mea: Cod: <?php $verifica_email = $clasa_mea -> verifica_email(). vei vedea că dacă un "!" sau "Eroare" este detectat pe şirul de caractere din $verifica_email. Tineţi minte ce a spus mai devreme. doar includeţi-o folosind: <? include "Clasa_Mea. dacă nu a trecut testul va returna FALSE. avem variabila "$email" ce stă degeaba în Clasa_Mea.com" .php". Iată cum se face: $clasa_mea = &New Clasa_Mea. Haideţi să ne uităm cum folosim funcţia scoate_imag. Tineţi minte că puteţi face: $clasa_mea->email = $_POST['email']. Nu este mare lucru. Astea fiind făcute. vom afişa "Adresa de email este valida!".

Când veţi privi $html_vechi şi $html_nou. Aşa cum am spus mai devreme.OOP. PHP foloseşte în mod nativ sesiuni.sesiuni . te sfătuiesc să mai citeşti acest tutorial încă o dată. să scoatem acea imagine afară şi să returnăm rezultatul: $html_nou = $clasa_mea -> scoate_imag($html_vechi). o variabilă locală declarată într-o pagina . tocmai ai învăţat noţiunile elementare ale claselor! Dacă nu. Toate cele bune! Sesiuni în PHP În mod normal. Ele sunt calea câtre "Object Oriented Programming" sau "Programarea Orientata pe Obiecte" . Referinte: Iată câteva link-uri pe care le puteţi vizita când vă dezvoltaţi clasele: PHP PHP PHP PHP PHP Manual Manual Manual Manual Manual Classes and Objects Extends Exending Classes Using Parents Classes using :: operator Serialize and Unserialize Objects Închei aici această introducere în Clasele PHP. veţi vedea că imaginea a fost eliminată cu succes. Dacă ai înţeles ce s-a întâmplat până acum. dacă nu intervenim într-un fel pentru a o transfera şi pe alte pagini unde avem nevoie de ea.$html_vechi = '<strong>Am o imagine aici: <img src="/imaginea_mea.variabile globale . Cu OOP puteţi economisi foarte mult timp şi puteţi crea o arhivă de obiecte sau clase pe care le puteţi folosi mereu. echo "Aici este html-ul nou $html_nou <br /><br />" . Acum că avem $html_vechi şi ştim că are o imagine în interiorul HTML-ului. echo "Aici este html-ul vechi $html_vechi <br /><br />" . clasele s-au dovedit a fi foarte eficiente. cu ajutorul funcţiei: . Modalităţile de păstrare a informaţiilor pe tot parcursul aplicaţiei sunt: .php este valabila doar în acea pagină. Lucrul cu sesiuni nu este complicat. Fiecare sesiune trebuie declarată la începutul paginii. aşa cum fac şi limbajele ASP şi ColdFusion. Îl vei înţelege până la urmă. felicitările mele.cookies .jpg" height="100" width=" 200" >' .transferul variabilelor locale prin forme sau în header-ul unei alte pagini Ce este o sesiune? O sesiune reprezintă una din căile de a păstra datele de lucru ale unei aplicaţii atunci când se face transferul de la o pagină la alta.

Un identificator PHPSESSID arată ca o înşirurire aleatoare de caractere alfanumerice: PHPSESSID = 02993ab99sac988da9753330af72201 Dacă PHP este compilat cu opţiunea enable-trans-id. Putem adăuga acest identificator în stringul care aplează o pagină: <a href = "pagina_mea. În acest caz.ini pot fi setate diferite valori pentru parametri legaţi de sesiune cum ar fi (după semnul egal am pus valorile implicite) : session. nu doar cu sesiuni. pentru identificarea unei sesiuni se poate folosi identificatorul acesteia. // variabila simplă . iar acel identificator este trimis utilizatorului printr-un cookie. Fişierul are numele la fel cu identificatorul ID al sesiunii.Florilor nr. // valoarea 0 înseamnă că cookie pentru sesiune e valabil până când browserul se va închide. sau $sesiunea_mea["id"] = 1. Exemplu: $sesiunea_mea = "Lucian". Variabila $sesiunea_mea poate fi o variabilă simplă sau un tablou (array). pe server se crează un fişier care va reţine valorile variabilelor folosite în această sesiune. session.cookie_lifetime = "0". Variabilele definite în acest mod pot fi folosite pe toate paginile unei aplicaţii. atunci identificatorul sesiunii este adăugat automat la fiecare pagină.session_start(). Pot fi create oricâte variabile.cookie_domain = "".name = "PHPSESSID". // etc. ?> $variabila_mea va putea fi folosită apoi pe toate paginile aplicaţiei respective. În php. <?= se poate folosi cu orice variabilă. session_register("variabila_mea"). Totodată.cookie_path = "/". şi altele . $variabila_mea = "Aceasta este cursul online de PHP". // cazul unui array $sesiunea_mea["nume_utilizator"] = "Lucian". atât timp cât cookie alocat acelei sesiuni este activ (nu expiră). Această funcţie face ca PHP să înregistreze un identificator unic al sesiunii (ID). definite pe un domeniu dat. Folosirea sesiunilor este o cale mult mai uşoara de lucru decât să transferăm variabilele de la pagină la pagină. session. Există posibilitatea ca un utilizator să nu accepte setarea de cookies pe computerul său. Iată un exemplu de definire al unei sesiuni: <? session_start(). $sesiunea_mea["adresa"] = "Str.php?<?=SID?">Click catre pagina mea</a> <?= este un mod mai scurt de a scrie comanda echo.14". session_register('sesiunea_mea'). session. Apoi trebuie declarată variabila (sau variabilele) cu care lucrăm în cadrul acestei sesiuni.

funcţia rand() are două argumente opţionale. ca şi setcookie() trebuie folosite întotdeauna chiar la începutul fişierului.net (preluat de la phpromania. De exemplu. puteţi specifica primul argument. Articol scris de Curs http://php. care pot fi specificate sau omise. al doilea argument indică valoarea cea mai mare. O situaţie foarte frecventă în care se procedează astfel o constituie utilizarea valorii returnate de o funcţie într-o expresie de atribuire. Primul argument al funcţiei indică valoarea întreagă cea mai mică pe care o va returna funcţia. o variabilă sau o expresie. Funcţiile session_start(). Când se produce o eroare în timpul execuţiei unei funcţii. Dacă doriţi. apelarea sau invocarea funcţiei. Puteţi folosi într-o expresie valoarea returnată de o funcţie. vă puteţi defini şi folosi . reprezentând valori de intrare care influenţează operarea şi rezultatul funcţiei. astfel încât valoarea să fie accesibilă în mod repetat fără a se invoca funcţia de mai multe ori. invocaţi această funcţie astfel: $a = @f(b). dacă specificaţi mai mult de un argument. Pentru a specifica argumente. De exemplu: $test = rand(1. Această comandă îi spune PHP-ului să verifice dacă există o sesiune şi atunci să folosească variabilele acelei sesiuni ca variabile globale. poate fi apelată astfel: rand(). Argumentul unei funţii poate fi o valoare literală. fiecare argument trebuie separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. Dacă omiteţi ambele argumente. funcţia returnează o valoare cuprinsă între 0 şi cel mai mare rezultat posibil. Dacă se trimite altceva către browser înainte de folosirea lor atunci vor exista erori la folosirea sesiunii sau a cookieurilor. De exemplu.net) Crearea şi utilizarea funcţiilor Procesul de executare a unei funcţii se numeşte utilizarea. Unele funcţii PHP au argumente opţionale. Astfel. puteţi suprima generarea mesajelor de eroare prin prefixarea numelui funcţiei invocate cu ajutorul caracterului @. omiţându-l pe al doilea: rand(100). Majoritatea funcţiilor preiau argumente. PHP generează mesaje de eroare. Ca şi rand(). pentru a ascunde mesajele de eroare care pot apărea în timpul execuţiei funcţiei f(). asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. Pentru a folosi o funcţie. funcţia rand(). acestea se inserează între paranteze. 15). funcţia este obligată să returneze o valoare cuprinsă între 100 şi cel mai mare rezultat posibil. scrieţi numele funcţiei. urmat de o pereche de paranteze. Uneori. În acest caz. în conformitate cu intenţiile dumneavoastră. care generează un număr întreg aleator. Definirea unei funcţii În afară de a utiliza funcţiile din biblioteca de funcţii a limbajului PHP. majoritatea funcţiilor returnează valori.Observaţie importantă: Variabilele definite în sesiuni pot fi folosite într-o pagină doar după ce a fost executată comada session_start(). De exemplu.intercer.

Înstrucţiunile din corpul funcţiei sunt executate atunci când funcţia este apelată. dacă doriţi să definiţi o funcţie cu mai multe argumente. Ca exemplu. Valorile argumentelor efective 2 şi 4 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor formale din corpul funcţiei calculeaza_aria. Terminarea execuţiei unei funcţii O instrucţiune return determină sistarea execuţiei funcţiei care o conţine. } Lista cu argumente a funcţiei calculeaza_aria include argumentele $latime şi $inaltime. definiţia unei funcţii trebuie să preceadă linia de program care apelează funcţia. definiţia unei funcţii poate fi plasată fie anterior liniei de program care apelează funcţia. De exemplu: $aria = calculeaza_aria(2. funcţia va returna valoarea specială NULL. iar nume_argument este numele argumentului funcţiei. puteţi omite nume_argument. cu toate acestea. care se comportă ca şi cum ar fi fost scrisă astfel: return 2 * 4. În PHP4.4). Termenul de corp al funcţiei se referă la instrucţiunile incluse între parantezele acolade care urmează după antetul funcţiei. numele funcţiilor nu prezintă sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule.propriile funcţii. Parantezele şi numele argumentelor incluse între acestea poartă numele de lista cu argumente. f() şi F() reprezintă referiri la aceeaşi funcţie. corpul unei funcţii poate conţine un număr arbitrar de instrucţiuni. Dacă doriţi ca funcţia să returneze o valoare. În PHP. Dacă definiţi o funcţie care nu are nici o instrucţiune return. Corpul funcţiei este alcătuit dintr-o singură instrucţiune. respectaţi modelul următor: function nume_functie(nume_argument) { // aici se introduce corpul functiei } În acest exemplu. iată o funcţie care calculează aria unui dreptunghi: function calculeaza_aria($inaltime. numele funcţiei şi lista cu argumente alcătuiesc antetul funcţiei. $latime) { return $inaltime * $latime. nu este necesar ca aceasta să fie ultima instrucţiune fizică din corpul funcţiei. Instrucţiunea return determină sistarea executării funcţiei. trebuie să determinaţi funcţia să execute o instrucţiune return care furnizează valoarea respectivă. puteţi include argumente suplimentare după nume_argument. puteţi invoca funcţia exit(). Atenţie!! În PHP3. Dacă doriţi să definiţi o funcţie care nu are argumente. fiecare argment fiind separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. În cazul în care doriţi să sistaţi prelucrarea unui întreg script. fie după aceasta. Iată un exemplu: function stop() { exit(). Cuvântul cheie function. Pentru a defini o funcţie. ca atare. nume_functie este numele funcţiei. . Apelarea unei funcţii O funcţie definită de utilizator poate fi apelată în acelaşi mod ca o funcţie încorporată.

0. o posibilă cauză poate consta într-o recursie incorectă. echo "Rata = $rata". dar nu furnizaţi nici o valoare pentru argumentul respectiv. stop(). se încheie cu o depăşire în sens pozitiv a stivei. Astfel. } $a = recursor(). } $cumparaturi = 123.07) { echo "Cantitate = $cantitate<br>". specificată drept al doilea argument al funcţiei. Este recomandat să nu scrieţi funcţii recursive. la prima invocare a funcţiei.07 se foloseste ca valoare a argumentului $rata. puteţi scrie accidental o asemenea funcţie şi de aceea recomand să citiţi în continuare. $rata are valoarea 0. execuţia scriptului se încheie. echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". Cu toate . funcţia recursor() este invocată în mod repetat. dar nu şi a liniei 3. echo "Impozit = $impozit<br>". valoarea argumentului respectiv se consideră ca fiind valoarea argumentului $cantitate. Cu toate acestea. aceasta invocă imediat funcţia recursor(). echo "Linia 2<br>". Funcţii recursive Este posibil ca o funcţie din PHP să se auto-apeleze. Rezultatul acestui script este afişarea primelor 2 linii. $rata=0. return $suma * $rata. echo "Linia 3<br>".} echo "Prima linie<br>". iar valoarea 0.45 echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>". şi un argument prestabilit. până când se produce o eroare cunoscută sub numele de depăşire în sens pozitiv a stivei (stack overflow). argumentul ia o valoare prestabilită specificată.45. $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi). $impozit = impozit_vanzari($cumparaturi. Dacă invocaţi o funcţie care are un argument prestabilit. Astfel. Exemplu: function impozit_vanzari($cantitate.08. denumit $cantitate. $cumparaturi = 123. denumit $rata. La invocarea funcţiei recursor(). Prin apelarea funcţiei stop() se execută corpul funcţiei respective.08). care se auto-invoca instantaneu. Dacă apelaţi funcţia şi furnizaţi un singur argument. la invocarea funcţiei exit(). echo "Impozit = $impozit<br>". O funcţie care procedează astfel se numeşte functie recursiva. Definirea argumentelor prestabilite PHP4 va permite să definiţi funcţii cu argumente prestabilite. Exemplu: function recursor() { return recursor(). Funcţia impozit_vanzari preia două argumente: un argument obligatoriu. Dacă programul dvs.

În consecinţă. deoarece informaţiile standard pot fi rezidente într-un singur fişier. la începutul fiecărui script. Acest procedeu poate simplifica intreţinerea programului. iar fiecare script afişează o pagina HTML care conţine informaţii standard în partea de sus a paginii. Deşi se obişnuieşte ca un fişier de includere să primească extensia de fişier inc. deoarece este specificată valoarea unui singur argument.acestea. să presupunem ca scrieţi o aplicaţie PHP care este alcătuită din mai multe scripturi. $rata are valoarea 0. înaintea legrii valorilor la variabilele corespunzătoare. Puteţi crea un fişier script special. Utilizarea fişierelor incluse Funcţiile PHP vă permit să obţineţi accesul la programe PHP scrise anterior. nu puteţi folosi o expresie pentru a specifica numele fişierului care urmează a fi inclus de către o instrucţiune require. Ca atare.este inserat în script. denumit antet. care conţine doar partea de sus a pagini (pentru exemplificare citiţi şi vedeţi scriptul de la articolul "Contruieste un site cu php") Prin inserţia instrucţiunii: require ("antet. Pentru aceasta folosim următoarea comandă: require("valori. Cu alte cuvinte. la a doua invocare a funcţiei. ceea ce le face uşor de localizat şi revizuit.inc"). dar rezultatul este deseori confuz. Când este încărcat un script PHP care conţine o instrucţiune require. argumentul trebuie folosit ca valoare a variabilei $valoare1 sau ca valoare a variabilei $valoare2? PHP are reguli care controlează asemenea situaţii.cunoscut sub numele de fişier de includere . care are următoarea formă: require(numele_fisierului). trebuie să includă etichetele <?php şi ?>. cel mai bine este să evitaţi problema prin definirea unui singur argument prestabilit şi prin poziţionarea unui argument prestabilit pe ultima poziţie în lista cu argumente. Instrucţiunea require vă poate scuti de un mare volum de muncă.inc"). De exemplu. Dacă fişierul de includere conţine linii de program PHP. Exemplu: function test($valoare1 = 1. amplasate în locaţiile adecvate. înlocuind instrucţiunea require. Unii programatori PHP preferă să folosească extensia de fişier php pentru toate fişierele pe care le creează. dar regulile respective pot fi derutante. Este posibil ca o funcţie să aibă mai multe argumente prestabilite. determinaţi programul PHP să includă conţinutul acelui fişier ca şi cum conţinutul respectiv ar face parte din acel script. De exemplu dorim să accesăm datele din fişierul numit valori. Totuşi.inc. conţinutul fişierului specificat . nu este obligatoriu să procedaţi astfel. $valoare2 = 2) Care credeţi că va fi rezultatul dacă este invocată următoarea funcţie? x=test(3). Atentie!!! Instrucţiunea require este prelucrată la încărcarea scriptului PHP asociat.07. Una din variante o constituie instrucţiunea require.inc. .

( ) .[$()|*+?{\ .puteţi folosi instrucţiunea include.zero sau mai multe caractere + .Început de şir $ . Funcţii PHP pentru expresii regulate Funcţie ereg ereg_replace Descriere execută o identificare cu o expresie regulată înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate execută o identificare cu o expresie regulată insensibilă la diferenţa între eregi majuscule şi minuscule înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate insensibile la eregi_replace diferenţa între majuscule şi minuscule split divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată (insensibilă la diferenţa spliti între majuscule şi minuscule) crează o expresie regulată insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule sql_regcase dintr-un şir care conţine o expresie regulată. puteţi găsi instrucţiunea require_once utilă. x trebuie întotdeauna definit.inc").nu trebuiesc precedate de backslash (\) în expresii regulate dacă sunt în interiorul parantezelor pătrate [ ] Exemple: . instrucţiunea include din următorul program evaluează fişierul pagina1.".reprezintă orice caracter [ ] .Sfârşit de şir * .unul sau mai multe caractere ? . La evaluarea fişierului de includere. include ("pagina". instrucţiunile PHP pe care le conţine sunt executate ca şi cum ar fi apărut în textul scriptului apelant.orice altceva decât caracterele din interval ^. De exemplu.orice caracter din intervalul specificat ^ în [ ] . (punct) .y}.$fisier. unde x şi y sunt doi întregi reprezentând limita inferioară şi superioară a numărului de caractere necesare.operatorul SI (OR) .zero sau un character {x. În cazul în care creaţi fişiere de includere care folosesc instrucţiunea require pentru a include conţinutul altor fişiere de includere. care este o instrucţiune executabilă ce determină evaluarea scriptului PHP dintr-un fişier specificat.Secvenţe de caractere | . Sintaxa: function ereg Semnificaţia caracterelor ce se pot afla în şablon: ^ .inc $fisier = 1. Instrucţiunea corelată require_once asigură faptul că fişierul specificat este inclus o singură dată într-un script dat.

3} . ab{2.2} urmat de un underscore opţional..doar "abb".orice şir cu exact 3 caractere [_a-zA-Z] ."a".."abb"."abbb".} + . $subiect="La noi in sat".{2}[a-z]{1.. ^."abcbc".2}_?[0-9]*([1-6]|[a-f])[^1-9]{2}a+$ Exemplul de mai sus se traduce prin: Un şir care începe cu oricare 2 caractere... a(bc){1."abcbcbc". etc."hi" sau "hello" (b|cd)ef . [a-z]{1. ab+ . deoarece şirul subiect conţine sub-şirul "sat". $subiect). [^1-9]{2} urmat de unul sau mai multe litere "a" la sfârşitul şirului."abb"."bef" sau "cdef" "^. În scriptul de mai jos. etc.{3}$" ."abcbc".. un tablou care primeşte sub-şiruri ce corespund porţiunilor scrise între paranteze ale modelului. .4} ."abc".... Funcţia returnează true dacă expresia regulată corespunde unui sub-şir al şirului subiect."abbb". $rezultat=ereg($model. în caz contrar.. *([1-6]|[a-f]) urmat de 2 caractere care nu sunt cifre. Variabila $rezultat primeşte valoarea true.doar "abc"."a" sau "b" hi|hello .. [0-9] urmat de fie un număr între 1 şi 6 sau o literă minusculă cuprinsă între a şi f. _? urmat de zero sau mai multe cifre. etc.majusculă cuprinsa între D şi M Un exemplu mai complicat: ^.doar "a". Iată un exemplu mai simplu: $model="[sml]at". care corespunde expresiei regulate. etc. a+$ Echivalenţe: * ."abbb".{0.{1.} .ab* ..orice altceva înafară de litere [1-6] ."ab". pe care o foloseşte pentru a determina dacă un şir conţine o adresă de e-mail corect formată."ab" ab{2} . Forma mai complexă a funcţiei ereg() include un al treilea argument.număr cuprins între 1 şi 6 [c-h] .."abbb"."ab".minuscul cuprins între c şi h [D-M] ..{2} urmat de 1 sau 2 litere minuscule. returnează false. "abbbb"."abb". ab? . "abbbb" a(bc)* .} ? .{0. este reprezentat modul de utilizare a acestei forme a funcţiei ereg().1} Forma simplă a funcţiei ereg() preia două argumente: un şir care conţine o expresie regulată şi un şir subiect.underscore sau orice literă din alfabetul latin [^a-zA-Z] .doar "abb" ab{2."abcbcbc" (a|b) .

$model = stripslashes($model). $model = $_POST['model']. echo "<br>Expresie regulata: ". echo "<br>Sir: ".$i++) { echo "<br>$echivalente[$i]".$model. if ($gasit) { echo "<br>Valabil: true". echo "<br>Componente: ". îl interpretează prin referirea la un şir de formatare şi stabileşte valorile variabilelor specificate în funcţie de conţinutul şirului. $sir = stripslashes($sir).01. ?> Funcţia PHP sscanf(). } $gasit = ereg($model. este complementară funcţiei printf(). $echivalente).[a-zA-Z0-9-]+)*)$"> <br> <input type="submit"> </form> <?php // preluare valori din formular $sir = $_POST['sir']. Exemplu: Cod: <?php $subiect = "01.$model. 2005". funcţia sscanf() citeşte un şir. for ($i=0. adăugată în versiunea PHP 4.$i<count($echivalente). // verificare if (get_magic_quotes_gpc()) { echo "<br>Eliminarea ghilimelelor magice".$sir.Cod: // formularul html <form method="post" action="script_2. } } else echo "<br>Valabil: false". echo "<br>Expresie regulata: ".$sir. Dacă funcţia printf() generează date de ieşire formatate. . $sir. echo "<br>". 31. // Afisare date echo "<br>Sir: ".php"> Sir: <input type="text" name="sir"> <br> Expresie regulata: <input type="text" size=64 name="model" value="^([_a-zA-Z0-9-]+)@([a-zA-Z0-9-]+(.

Pentru a specifica faptul că un argument urmează a fi transferat prin referinţă. $y = 0. %d. "<br>Au fost gasite $n valori:".$n = echo echo echo echo ?> sscanf($subiect. "<br>zi=$zi". o funcţie PHP nu poate modifica valorile argumentelor sale. ceea ce înseamnă că valorile argumentelor sunt copiate şi funcţiile utilizează copii ale valorilor argumentelor lor. &$luna. } $y = 0. echo "<br>\$y=$y". "%d. funcţia lucrează cu valoarea argumentului şi are libertatea de a modifica acea valoare. valoarea sa nu este copiată. Ca o consecinţă. prin referinta($y). Puteţi ataşa acest prefix la argument în antetul funcţiei sau în apelul la funcţie. prin_valoare(&$y). argumentele transferate unei funcţii PHP sunt transmise prin valoare. Totuşi. "<br>luna=$luna". $y=0. . Când un argument este transferat prin referinţă. deoarece astfel funcţiile devin mai uşor de înţeles dacă se limitează la a returna o valoare. argumentul va fi prefixat cu un caracter ampersand (&) (mai cunoscut ca AND). specificând ca argumentul să fie transferat prin referinţă. Acest fapt este în general util. &$zi. echo "<br>\$y=$y". puteţi stabili ca o funcţie să aibă posibilitatea de a modifica valoarea unui argument. &$an). Iată un exemplu care prezintă apelul prin valoare şi apelul prin referinţă: Cod: <?php function prin_valoare($x) { $x = 1. "<br>an=$an". } function prin_referinta(&$x) { $x = 1. nu argumentele în sine. %d". Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Citat: Au fost gasite 3 valori: luna=1 zi=31 an=2005 Utilizarea referinţelor în PHP În mod prestabilit. prin_valoare($y). fără a modifica valori.

echo "<br>\$y=$y; ?>
Dacă rulaţi acest script, veţi obţine următoarele date de ieşire:

Citat: $y=0 $y=1 $y=1

Reţineţi că scriptul conţine două funcţii, şi anume prin_valoare() şi prin_referinta(). Fiecare funcţie preia un singur argument, denumit $x. Antetul funcţiei prin_referinta() specifică faptul că argumentul sau este transferat prin referinţă; argumentul funcţiei prin_valoare() este transferat prin valoare, în conformitate cu practica prestabilită folosită în limbajul PHP. Fiecare funcţie încearcă să modifice valoarea argumentului său. Primul paragraf al programului invocă funcţia prin_valoare(), transferând argumentul prin valoare. În consecinţă, funcţia lucrează cu o copie a argumentului său, iar valoarea variabilei $y nu se modifică. Cel de-al doilea paragraf al programului invocă de asemenea funcţia prin_valoare(); cu toate acestea, foloseşte un caracter ampersand pentru a determina transferul prin referinţă al valorii variabilei $y. În consecinţă, funcţia modifica valoarea argumentului său, care se transforma din 0 în 1. Cel de-al treilea paragraf al programului invocă funcţia prin_referinta(). Antetul funcţiei respective foloseşte un caracter ampersand pentru a specifica faptul că valoarea argumentului sau este transferată prin referinţă. În consecinţă, funcţia modifică valoarea argumentului sau, care se transformă din 0 în 1. Prin utilizarea referinţelor se evită suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor şi implicit se obţine o viteză mai mare de execuţie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel mai dificil de înţeles, iar referinţele sau apelurile prin referinţă pot cauza erori de program. Cel mai indicat este să evitaţi referinţele, acolo unde este posibil, şi să definiţi funcţii care returnează valori, şi nu funcţii care modifică valorile propriilor argumente.

Lucrul cu funcţii listă

În afară de modalităţile de parcurgere iterativă a tablourilor, PHP oferă numeroase funcţii care permit traversarea tablourilor, deplasându-vă înainte sau înapoi, după dorinţă. Prima dintre aceste funcţii este current(), care returnează valoarea curentă a tabloului. Funcţia current() foloseşte un pointer intern de tablou pe care PHP îl creează pentru fiecare tablou. Când creaţi un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât să facă referire la primul element al tabloului. Funcţiile next() şi prev() modifică pointerul intern al tabloului şi se pot folosi alături de funcţia current() pentru a parcurge un tablou. Funcţia next(), aşa cum îi arată şi numele, modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la următorul element, în timp ce funcţia prev() modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la elementul anterior. Iată un exemplu care prezintă modul de operare al celor 3 funcţii:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $urmator = next($test); echo "<br>functia next() a returnat $urmator"; $anterior = prev($test); echo "<br>functia prev() a returnat $anterior"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia next() a returnat bbb functia next() a returnat ccc functia prev() a returnat bbb

Funcţia key() Funcţia key() este corelată cu funcţia current(). Dacă funcţia current() returnează valoarea asociată elementului curent, funcţia key() returnează cheia asociată elementului curent. Exemplu:

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $curent = current($test); $cheie = key($test); echo "<br>functia current() a returnat $curent"; echo "<br>functia key() a returnat $cheie"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: functia current() a returnat aaa functia key() a returnat 10

Funcţia each() O altă funcţie utilă în parcurgerea tablourilor este each(). Funcţia each() returnează următoarea pereche cheie-valoare din tabloul specificat. Perechea cheie-valoare este returnată sub forma unui tablou asociativ cu patru elemente, după cum urmează: Cheie Valoare

0 1 "key" "value"

Componenta Componenta Componenta Componenta

cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă. cheie a perechii cheie-valoare curentă valoare a perechii cheie-valoare curentă.

Observaţi că puteţi folosi valoarea cheie "0" sau "cheie" pentru a obţine accesul la componenta cheie a perechii cheie-valoare; similar, puteţi folosi valoarea cheie "1" sau "valoare" pentru a obţine accesul la componenta valoare a perechii cheie-valoare. Iată mai jos un exemplu al funcţiei each():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc"); $fiecare = each($test); $zero = $each[0]; $unu = $each[1]; $cheie = $each['key']; $valoare = $each['value']; echo "<br>zero = $zero"; echo "<br>unu = $unu"; echo "<br>cheie = $cheie"; echo "<br>valoare = $valoare"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: zero = 10 unu = aaa cheie = 10 valoare = aaa

Funcţia list() O altă funcţie utilă în lucrul cu tablouri este funcţia list(), care vă permite să atribuiţi valori la numeroase variabile în cadrul unei instrucţiuni. Funcţia list() este deseori folosită cu funcţia each(), deoarece funcţia list() facilitează accesul separat la cheia şi la valoarea returnate de funcţia each(). Forma generala de utilizare a funcţiei list() este: list($var1, $var2, ..., $varn) = valoare_tablou; Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeşte o valoare din tabloul valoare_tablou. Într-un fel, funcţia list() este opusă funcţiei array(), deoarece funcţia list() împarte un tablou într-o serie de valoari scalare, în timp ce funcţia array() construieşte un tablou dintr-o serie de valori scalare. Iată un exemplu de utilizare a funcţiei list():

Cod:

<?php $test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");

list($cheie, $valoare) = each($test); echo "<br>cheie = $cheie, valoare = $valoare"; $urmator = $next($test); echo "<br>urmator = $urmator"; ?>
Datele de ieşire sunt:

Citat: cheie = 10, valoare = aaa urmator = bbb

PHP conţine peste 40 de funcţii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, funcţia array_search() facilitează căutarea într-un tablou. Sortarea tablourilor Sortarea reprezintă o altă operaţie frecvent aplicată tablourilor. PHP furnizează o suită de funcţii care facilitează sortarea unui tablou. De exemplu, un tablou poate fi creat după cum urmează: $limbaje = array(1=>"Perl", 2=>"PHP", 4=>"Python"); Apoi, doriţi să sortaţi tabloul în funcţie de numele limbajului de programare. Pentru aceasta, pur şi simplu invocaţi funcţia sort(): sort($limbaje); După sortare, conţinutul tabloului apare aşa: 0 => PHP 1 => Perl 2 => Python Observaţi că secvenţa de sortare sau secvenţa de aranjare (cum este numită uneori) este sensibilă la diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Deoarece litera H mare este sortata anterior literei e mic, PHP apare înainte de Python în datele de ieşire sortate. Tabelul de mai jos prezintă pe scurt funcţiile de sortare ale limbajului PHP, inclusiv rezultatul aplicării fiecărei funcţii tabloului folosit în exemplul anterior. Operaţie Sortarea unui tablou în funcţie de valoare Funcţie Rezultat 0 => PHP 1 => Perl sort() 2 => Python 2 => PHP 1 => Perl asort() 4 => Python 0 => Python rsort() 1 => Perl 2 => PHP

Sortarea unui tablou asociativ în funcţie de valoare

Sortarea unui tablou după valoare, în ordine descendentă

Eu am testat cu Java 2 SDK. "strcmpcase").sun. pe care o specificaţi prin desemnarea unei funcţii care compară valorile în conformitate cu secvenţa de aranjare.com/ şi pachetul php_java care conţine două fişiere: biblioteca php_java. care nu este sensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule. în ordine descendentă Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie. în ordine descendentă 4 => Python Arsort() 1 => Perl 2 => PHP 1 => Perl 2 => PHP ksort() 4 => Python 4 => Python Krsort() 2 => PHP 1 => Perl Dacă doriţi să efectuaţi o căutare fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. iar funcţia uasort() sortează un tablou asociativ. funcţia uksort() sortează cheile tabloului.jar care conţine o clasă care se ocupă de încărcarea celor folosite în script-urile PHP.4. Funcţia strcmpcase() este o funcţie din biblioteca PHP care compară două şiruri fără a ţine cont de mărimea literelor (majuscule sau minuscule). care sortează un tablou folosind o "ordine naturală". Pentru a utiliza facilităţile oferite de limbajul Java în cadrul scripturilor PHP este necesară o platformă Java care poate fi găsită la adresa http://java.4. 0 sau =1. Funcţia usort() sortează valorile din tablou şi returnează un tablou secvenţial.2. Această clasă este utilizată de către PHP pentru a executa funcţii din clase Java şi pentru a rula clase noi.x. o modalitate ar fi utilizarea funcţiei natcasesort(). "PHP".2_04 Cele două fişiere ale pachetului php_java pot fi găsite în versiunea integrală a limbajului PHP (în directorul php/extensions/ de pe hdd) Instalare: Pentru a utiliza această facilitate trebuie instalată platforma Java şi cele două fişiere ale .3. Puteţi implementa o secvenţă de aranjare personalizată scriind propria dumneavoastră funcţie şi specificând numele acesteia ca argument al funcţiei usort() sau al uneia din funcţiile sale conexe.x. usort($limbaje. Limbajul PHP poate utiliza cel puţin următoarele versiuni de Java: 1.dll (pe platforme Windows) şi pachetul php_java. respectiv o valoare pozitivă dacă primul şir este mai mare decât ala doilea. 1. "Python"). în speţă uksort() şi uasort(). Pur şi simplu scrieţi o funcţie care preia două argumente şir şi returnează -1. zero dacă şirurile sunt identice. Standard Edition 1. O altă modalitate constă în a utiliza funcţia usort() sau una dintre funcţiile sale conexe. următoarele instrucţiuni creează un tablou şi îl sortează într-o manieră insensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule: $limbaje = array("Perl".2. în funcţie de rezultatul comparaţiei între valorile şir.Sortarea unui tablou asociativ după valoare. Aceste funcţii vă permit să definiţi o secvenţă de aranjare personalizată. Funcţia returnează o valoare negativă dacă primul şir este mai mic decât al doilea. Interoperabilitate PHP-Java Un aspect important al limbajului PHP este acela că realizatorii de pagini web pot folosi în script-uri o mare parte a facilităţilor oferite de limbajul Java prin intermediul unei biblioteci de funcţii numită php_java. De exemplu. 1.

lang. iar o altă varianta este adăugarea liniei: extension=php_java.pachetului php_java trebuie copiate în directorul extensions care poate fi găsit în directorul în care a fost instalat limbajul PHP. (in cazul meu am setat astfel valorile: [Java] java.) separate între ele prin caracterul ".java. maşina virtuală Java poate fi încărcată şi clasele pot fi utilizate în cadrul script-urilor PHP.reprezintă numele directorului în care este instalată platforma Java.home=c:\j2sdk1. Constructorul acesteia primeşte mai mulţi parametrii. directoarele din această listă sunt separate între ele prin caracterul ".library . în plus decât cele cu care este configurată platforma Java." Valorile pentru aceste variabile se setează în fişierul php. Utilizare Clasele Java se instanţiaza în PHP folosind constructorul clasei Java explicat mai jos.path .dll variabilei extension.jar java.ini localizat pe platforme Windows în directorul sistemului de operare (în directorul Windows de obicei).path=c:\php\extensions\php_java.4.java.library=C:\j2sdk1. În cazul în care nu se reuşeşte rularea unei clase a limbajului .reprezinta o listă de directoare în care pot fi găsite anumite pachete de clase Java.java.2_04 java. dacă avem o variabilă $clasa căreia i-a fost ataşată ca valoare o clasă Java.ini.dll java. arhive zip sau alte tipuri de pachete suportate de limbajul java (jar.4. În continuare trebuie setate valori pentru următoarele patru variabile: .reprezintă o listă de directoare. În acest fişier trebuie adăugată valoarea php_java.class. . . Clasa Java Această clasă se foloseşte pentru a rula o clasă a limbajului Java şi reprezintă. o clasă derivată din clasa java. Configurarea se realizează prin intermediul fişierului php.library.class. de fapt." această listă ar trebui să conţină calea către pachetul php_java.path . atunci pentru a afişa reprezentarea textuală a acesteia trebuie să utilizăm metoda toString() (metodă specifică tuturor claselor Java) vom utiliza o instrucţiune de forma: echo $clasa->toString(). Una dintre ele este eliminarea caracterului ". war etc. De exemplu.Object a limbajului Java.dll la sfârşitul fişierului.dll dacă o astfel de linie există în fişierul php.home ." de la începutul liniei: .extension=php_java.reprezintă calea către maşina virtuală Java care se doreşte a fi încărcată. altfel nu se pot utiliza clase Java.java. Metodele şi proprietăţile statice sau dinamice ale claselor instanţiate se accesează folosind operatorul de indirectare "->".ini în cadrul sectiunii [Java].jar. dintre care primul este un şir de caractere care reprezintă numele clasei Java care se instanţiază.2_04\jre\bin\server\jvm. iar restul de parametrii reprezintă parametrii pentru care se va apela constructorul clasei respective.path=c:\php\extensions\ Cu aceste setări făcute.library. Configurare: Pentru a putea accesa clasele Java în cadrul script-urilor PHP trebuie configurată biblioteca php_java. ejb. Există mai multe posibilităţi pentru a face acest lucru. .

} else { echo "Sirul \"". cu care puteţi verifica dacă aţi instalat şi configurat corect clasele Java.". $error = java_last_exception_get()."<br>". Funcţia java_last_exception_get nu are parametri.php" metod=post> Introduceti un sir de caractere: <input type = text name = "sir"> <input type = submit value = "verificare"> </form> <?php if (isset($_POST['sir'])) { echo "<hr>"."<br>". iar pentru a verifica dacă a fost generată o astfel de excepţie se foloseşte funcţia java_last_exception_get care este prezentată mai jos.version").$sir."<br>". echo "Versiunea Java este: ".$i."\" este un numar intreg. if ($error) { echo "Sirul \"". echo "Sistem de operare: ".System"). $int = new Java ("java. $sir = $_POST['sir'].Integer").Java este generată o excepţie Java. } } ?> . echo $system -> getProperty("java.version").". java_last_exception_clear(). Cod: <?php $system = new Java("java. În continuare este un exemplu de utilizare a clasei Java.lang. $i = $int->parseInt($sir). Cod: <form action = "test.Exception care reprezintă ultima exceptie care a fost generată sau valoarea logică false dacă nu a fost generată nici o excepţie de la începutul execuţiei script-ului sau de la ultimul apel al funcţiei java_last_exception_clear.lang. echo $system -> getProperty("os.lang."\" nu este un numar intreg. ?> Funcţia java_last_exception_get Această funcţie returnează o clasă Java derivată din clasa java. echo "Versiunea: ".name"). echo $system -> getProperty("os.

atunci.ini localizat în directorul în care este instalat sistemul de operare. se poate întâmpla ca după apelul unei funcţii să tratam excepţia greşită. Funcţiile scrise în Java sunt executate de către procesor mult mai repede decât cele scrise în PHP. în schimb efectul aplicării ei este acela că este anulată ultima excepţie Java care a fost generată de către maşina virtuală Java în timpul executării de cod. difuzarea de noutăţi cu privire la diverse apariţii etc.Funcţia java_last_exception_clear Această funcţie nu are nici un parametru şi nu returnează nici o valoare.Variabila sendmail_path reprezintă calea către aplicaţia care se ocupă de transmiterea mesajelor pe sistemele de operare din familia *NIX. pentru sistemele de operare din familia Windows sau setarea implicită a sistemului. Apelul acestei funcţii este necesar.Variabila smtp_port reprezintă portul pe care răspunde server-ul de mesaje electronice şi are valoarea implicită 25. Funcţia mail() trimite mesajele prin intermediul unui server SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) care poate fi găzduit de server-ul pe care este instalat interpretorul PHP sau de către un alt server accesibil interpretorului. smtp_port. transmiterea unor ştiri tuturor utilizatorilor înscrişi pe o anumită listă. iar pe sistemele de operare din familia *NIX se foloseşte setarea implicită a sistemului. . sendmail_from si sendmail_path. în cazul în care a fost generată o excepţie şi nu a fost tratată. Despre configurarea php Pentru a putea utiliza funcţiile oferite de limbajul PHP pentru a trimite mesaje de poştă electronică. În fisierul php. Dacă această variabilă lipseste. . iar utilizarea codului Java oferă o mai mare siguranţă creatorilor de pagini web dinamice. dacă acestea nu există. sau trebuie modificate valorile acestora. prezenţa acestei librării are o foarte mare importanţă. cât şi limbajul PHP. Funcţia mail Această funcţie se foloseşte pentru a transmite un mesaj de poştă electronică la una sau mai . .ini trebuie adăugate variabilele având numele SMTP. Cu ajutorul acestor funcţii se pot realiza aplicaţii interesante cum sunt administrarea listelor de discuţii. pentru sistemele de operare din familia Windows se va încerca folosirea sistemului pe care se află instalat interpretorul pentru a transmite mesaje electronice. respectiv în directorul /etc pe sistemele *NIX. pentru sistemele de operare din familia *NIX. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR Limbajul PHP are integrat un client pentru protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) şi un set de funcţii necesare pentru prelucrarea mesajelor primite de către un server de mail în vederea utilizării datelor conţinute.Variabila SMTP reprezintă ip-ul sau adresa server-ului de mesaje electronice. pe sistemele de operare din familia Windows sau *NIX este necesar să se seteze corect interpretorul PHP prin intermediul fişierului php. . Importanţa librăriei php_java Pentru programatorii de pagini web care cunosc atât limbajul Java. deoarece. Valoarea acestei variabile este folosită numai pentru sistemele de operare din familia Windows. iar pentru sistemele de operare din familia *NIX se vor folosi setările implicite ale sistemului.Variabila sendmail_from reprezintă adresa de mail a expeditorului.

iar dacă valoarea câmpului nume_destinatar conţine caracterul spaţiu este necesară utilizarea caracterului " înaintea acestuia şi după acesta. . Clasa Mail_Mime Această clasă se foloseşte pentru a construi mesaje electronice în format MIME. Pentru a putea trimite mesaje care conţin ataşamente sau care au un tip de continut altul decat text (exemplu pagini HTML) este necesar ca valoarea acestui parametru sa fie în format MIME (Multi-porpose Internet Mail Extension).Cel de-al treilea parametru reprezintă conţinutul mesajului ce va fi transmis. . .Al doilea parametru reprezintă subiectul mesajului care se va transmite.multe căsuţe poştale.ro>" este o adresă validă pentru un mesaj de poştă electronică. respectiv după câmpul adresa_email. Această bibliotecă oferă. O căsuţă poştală din lista destinatarilor poate fi specificată utilizând unul dintre următoarele formate: "nume_destinatar <adresa_email>" sau "adresa_email". "Acesta este un mesaj de test") or die("Nu se poate trimite mesajul"). Clasa Mail_Mime are şase funcţii membru a căror funcţionalitate este prezentată în continuare şi un constructor. Funcţia mail are cinci parametri de tip şir de caractere. "Mesaj de test". Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit trimiterea mesajului şi valoarea logică FALSE în caz contrar. În cazul utilizării primului format. PEAR PEAR (PHP Extension and Application Repository) reprezintă un proiect demarat de echipa de programatori PHP. care este opţional. printre multe altele. .Ultimul parametru reprezintă o listă de opţiuni suplimentare pentru aplicaţia care va fi folosită pentru a efectua trimiterea mesajului şi este dependent de aceasta. . unde domeniu reprezintă numele serverului care găzduieşte căsuţa poştala a utilizatorului nume_utilizator.php. Acest parametru reprezintă terminatorul de linie care va fi utilizat de către clasa pentru a încheia fiecare linie din mesaj şi are valoarea implicită "\r\n". dintre care ultimii doi sunt opţionali.php." care reprezintă destinatarii mesajului ce se va transmite. cea mai importantă clasă necesară pentru a codifica în format MIME astfel de mesaje. Constructorul Mail_Mime crează o instanţă a clasei şi are un singur parametru de tip şir de caractere. este obligatorie folosirea caracterelor "<" şi ">" înainte. Un exemplu este prezentat mai jos: mail('"Alex" <php4@as.ro>'. Acest set de clase poate fi descărcat de la adresa http://pear. pentru a specifica un destinatar pentru mesajul care se va trimite. De exemplu.net/ În continuare este prezentată clasa Mail_Mime. pentru mesajul care va fi transmis. .net/package/Mail_Mime Pentru a putea folosi setul de clase Mail_Mime trebuie instalat mai întâi pachetul PEAR de bază care poate fi găsit la adresa http://pear. Scopul acestui proiect este de a oferi o bibliotecă structurată de clase open-source tuturor utilizatorilor limbajului PHP.Cel de-al patrulea parametru reprezintă o listă de linii de antet suplimentare. separate prin şirul de caractere "\r\n" (sfârşit de linie). adresa "Alex <php4@as. unde nume_destinatar reprezintă numele proprietarului căsutei poştale adresa_mail şi poate fi şirul vid. un set de clase care pot fi folosite pentru a putea transmite mesaje electronice care să conţină atasamente şi al căror conţinut poate fi în format HTML în loc de text.Primul parametru reprezintă o listă a tuturor căsuţelor poştale. iar adresa_email reprezintă adresa căsuţei poştale şi are formatul "nume_utilizator@domeniu". separate prin caracterul ".

Funcţia Mail_Mime::setTxtBody Această funcţie setează conţinutul text al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip text cum este cazul aplicaţiei mail prezentă pe sistemele de operare din familia *NIX. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format text. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită a acestui parametru este FALSE. Funcţia setTxtBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::setHTMLBody Această funcţie setează conţinutul HTML al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat în cadrul unui client de mail de tip HTML cum este cazul aplicaţiei OUTLOOK prezentă pe sistemele de operare din familia Windows. Această funcţie are doi parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numele fişierului care conţine mesajul în format HTML. - Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul mesajului. Valoarea implicită este FALSE. Funcţia setHTMLBody returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addHTMLImage Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga o imagine în corpul unui mesaj, în cazul în care conţinutul în format HTML utilizează imagini integrate. Această funcţie are patru parametri. - Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul imagini sau numele fişierului care conţine imaginea. - Al doilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă tipul conţinutului. Acest parametru are valoarea implicită "application/octet-stream". De exemplu, dacă imaginea este de tip GIF, acest parametru poate primi valoarea "image/gif". - Cel de-al treilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă numele care va fi dat imaginii. În cazul în care primul parametru conţine imaginea, atunci este necesar ca acest parametru să apară, în caz contrar se va folosi numele fişierului transmis ca valoare pentru primul parametru. - Cel de-al patrulea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru are valoarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iar dacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutul unei imagini. Valoarea implicită a acestui parametru este TRUE. Funcţia addHTMLImage returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar. Funcţia Mail_Mime::addAttachement Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga un fişier la un mesaj şi are cinci parametri, dintre care primii patru au aceaşi semnificaţie cu cei de la funcţia precedentă. Ultimul parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezinta tipul codificării care va fi utilizată. Acest parametru are valoarea implicită "base64". Pentru fişiere ataşate care nu sunt binare (ex. fişiere executabile, arhive...) se poate folosi valoarea "quoted-printable".

Functia Mail_Mime::headers Această funcţie se foloseşte pentru a adăuga linii de antet suplimentare la mesajul constituit de această clasă. Funcţia headers are un singur parametru de tip listă, care are ca şi chei numele câmpurilor antetelor şi ca valori, valorile acestor câmpuri. Funcţia returnează o referinţă la o listă de acelaşi tip care conţine, pe lângă elementele transmise ca parametru, şi elementele adăugate de această clasă, pentru ca mesajul să fie recunoscut cum trebuie de către un client de mail. Această funcţie nu poate fi apelată după apelul funcţiei Mail_Mime::get. Functia Mail_Mime::get Această funcţie se foloseşte pentru a obţine conţinutul mesajului electronic în format MIME, după ce acesta a fost construit. Funcţia get nu are nici un parametru şi returnează un şir de caractere care reprezintă conţinutul mesajului electronic codificat în format MIME. Pentru a transmite un mesaj folosind funcţia mail prezentată şi această clasă, trebuie prelucrat şirul liniilor de antet returnat de funcţia Mail_Mime::headers astfel încât să se obţină un şir de caractere, iar conţinutul mesajului va fi constituit de şirul de caractere rezultat în urma apelării funcţiei Mail_Mime::get.

Informaţii despre clasele încărcate

În continuare sunt prezentate un set de funcţii cu ajutorul cărora se pot afla informaţii despre clasele încărcate într-un script. Funcţia get_declared_classes Această funcţie returnează un tablou care conţine numele tuturor claselor definite în momentul execuţiei unui script PHP. Funcţia class_exists Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere şi returnează valoarea logică TRUE dacă există o clasă care să aibă numele identic cu şirul de caractere primit ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia get_parent_class Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere sau obiect. În cazul în care parametrul este de tipul şir de caractere, atunci funcţia get_parent_class returnează un şir de caractere care reprezintă numele clasei care este părintele direct al clasei al cărui nume este dat de parametru. În cazul în care parametrul este de tip obiect, atunci funcţia returnează un şir de caractere care reprezintă numele părintelui direct al clasei a cărei instanţă este reprezentată de obiectul dat ca parametru. Funcţia is_a

Această funcţie are doi parametri. Primul parametru este de tip obiect, iar al doilea este de tip şir de caractere. Funcţia is_a returnează valoarea logică TRUE dacă primul parametru este de tipul reprezentat de al doilea parametru sau de tip derivat din cel de-al doilea parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. De exemplu, dacă avem clasele cls1, cls2 şi cls3 iar cls3 este derivată din cls2 iar cls2 este derivată din cls1, atunci, dacă obj reprezintă o instanţă a clasei cls3, în urma apelurilor is_a(obj, "cls1"), is_a(obj, "cls2") şi is_a(obj, "cls3") se obţine valoarea logică TRUE. Funcţia is_subclass_of Funcţia is_subclass_of are aceiaşi parametri cu funcţia anterioară. Funcţionalitatea ei diferă faţă de funcţia precedentă prin faptul că valoarea logică TRUE este returnată numai în cazul în care primul parametru este o instanţă a unui tip derivat din tipul a cărui nume este dat de cel de-al doilea parametru. În condiţiile exemplului anterior, în urma apelului is_subclass_of(obj, "cls3") se va obţine valoarea logică FALSE. Funcţia get_class_methods Această funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase sau de tip obiect. Funcţia get_class_methods returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tipul şir de caractere şi care reprezintă numele metodelor definite în cadrul clasei cu numele primit ca parametru sau în cadrul clasei care este reprezentată de obiectul primit ca parametru. În cazul în care parametrul este de tip şir de caractere şi nu este definită nici o clasă cu acest nume, atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. Functia get_class_vars Această funcţie are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei clase şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile implicite ale variabilelor definite în cadrul clasei. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul clasei. Funcţia get_class Această funcţie primeşte ca parametru un obiect şi returnează numele clasei care reprezintă tipul obiectului primit ca parametru. Funcţia get_object_vars Această funcţie are un singur parametru de tip obiect şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile variabilelor definite în cadrul acestuia. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul obiectului. Funcţia get_object_vars se aseamănă foarte mult cu funcţia get_class_vars. Functia call_user_method Această funcţie realizează apelul unei metode care aparţine unei clase sau unui obiect cu parametrii specificaţi. Funcţia call_user_method are mai mulţi parametri. Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă numele metodei care se va apela. Al doilea parametru este de tip obiect sau de tip şir de caractere şi reprezintă numele unei clase. În cazul în care acest parametru este de tip obiect, metoda dată de primul parametru este apelată pentru obiect, iar dacă parametrul este de tip şir de caractere, atunci metoda este apelată pentru

clasa al cărui nume este dat de acest parametru. Restul parametrilor reprezintă parametrii cu care se va apela metoda al cărui nume este dat de primul parametru. Funcţia call_user_method_array Această funcţie are aceeaşi funcţionalitate cu funcţia anterioară cu diferenţa că are doar trei parametri, iar al treilea parametru este un tablou unidimensional care conţine parametrii cu care se va apela metoda dată de primul parametru pentru clasa sau obiectul reprezentat de cel de-al doilea parametru. Funcţia eval Această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă o secvenţă de cod PHP şi realizează execuţia acestuia. Funcţia dl Această funcţie realizează încărcarea în timpul execuţiei script-ului a unor extensii externe, dacă acest lucru este permis de setările interpretorului PHP. Funcţia dl primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă calea către extenşia care trebuie încărcată şi returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit încărcarea extensiei şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Funcţia extension_loaded Această funcţie verifică dacă o anumită extensie este încarcată. Funcţia primeşte un parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei extensii şi returnează o valoare logică corespunzătoare. Funcţia get_declared_classes Funcţia get_declared_classes nu are nici un parametru şi returnează un tablou unidimensional care conţine numele tuturor claselor încărcate în mediul de execuţie în momentul apelării acesteia.

Prelucrarea dinamică a imaginilor

Un aspect important al limbajului PHP este acela că oferă programatorilor posibilitatea de a crea şi publica în cadrul paginilor web imagini dinamice cum ar fi de exemplu, o aplicaţie care monitorizează accesările unei pagini web şi afişează rezultatul sub forma unei imagini. Pentru a profita de această facilitate în limbajul PHP trebuie activată mai întâi biblioteca php_gd2. Acest lucru se face prin adăugarea următoarei linii (dacă nu există deja) în fişierul de configurare php.ini (pentru sistemele Windows): extension = php_gd2.dll În acest moment sunt disponibile funcţiile de prelucrare şi generare dinamică de imagini. Această librărie permite adăugarea de text în cadrul imaginilor generate şi oferă suport pentru

Putem crea o imagine care este bazată pe o paletă de culori (pentru acest tip de imagini avem la dispoziţie doar 256 .28 compatible)" ["FreeType Support"]=> bool(true) ["FreeType Linkage"]=> string(13) "with freetype" ["T1Lib Support"]=> bool(true) ["GIF Read Support"]=> bool(true) ["GIF Create Support"]=> bool(true) ["JPG Support"]=> bool(true) ["PNG Support"]=> bool(true) ["WBMP Support"]=> bool(true) ["XPM Support"]=> bool(false) ["XBM Support"]=> bool(true) ["JIS-mapped Japanese Font Support"]=> bool(false) } Rezultatul returnat de această funcţie îl reprezintă un vector cu mai multe componente. Crearea dinamica a imaginilor Pentru a crea imagini în mod dinamic avem la dispoziţie două opţiuni. ?> Citat: array(12) { ["GD Version"]=> string(27) "bundled (2. Se observă că biblioteca folosită nu permite salvarea imaginilor în format GIF.imagini în mai multe formate. Cod: <?php var_dump(gd_info()). Se poate observa că printre aceste componente se află versiunea bibliotecii şi facilităţile oferite. FreeType 2 şi T1Lib. PNG. Formate de imagini suportate Pentru a afla ce formate de imagini suportă biblioteca instalată (în funcţie de versiunea PHP) se poate executa funcţia gd_info(). care au ca scop încărcarea şi desenarea font-urilor independent de platformă. WBMP şi XBM (XPM). Formatele de imagini suportate de biblioteca php_gd2 sunt GIF.0. Pentru a obţine imagini de calitate foarte bună. această bibliotecă oferă suport integrat pentru bibliotecile FreeType 1. JPG.

?> Mai jos aveţi un exemplu al scriptului prezentat mai sus: Încărcarea imaginilor Biblioteca permite. imagepng($img). primeşte ca parametri două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată. Funcţiile care încarcă imagini deja existente sunt: .imagecreatefromgif . . că pentru a afişa o imagine dinamică pe o pagină web trebuie realizată o pagină care are un element IMG al cărui atribut src să indice calea către script-ul PHP care creează imaginea. de asemenea. Funcţiile cu ajutorul cărora putem crea imagini sunt: .100). 200. imagedestroy($img).această funcţie crează o imagine goală care este bazată pe o paletă de culori.imagecreatetruecolor . publicare.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul GIF încărcată.de culori cu care putem opera) sau putem crea o imagine cu un număr neprecizat de culori (true color). $img = imagecreate(100. primeşte ca parametru două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea nou creată.imagecreate . . 100). Trebuie avut în vedere. citirea de imagini aflate la o anumită locaţie şi încărcarea acestora în memorie pentru prelucrare şi.această funcţie crează o imagine care are fundalul negru şi un număr nedefinit de culori. eventual. $fundal = imagecolorallocate($img.php contine: header("Content-type: image/png"). care se poate afla şi la distanţă. 150. Cod: // pagina web contine: <HTML> <TITLE> Imagine dinamica </TITLE> <BODY> <IMG src="imagine.php"> </BODY> </HTML> <?php // pagina imagine.

are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară şi va folosi stilul implicit sau cel setat de utilizator. desenarea se face în sens trigonometric. $im=imagecreatefrompng("images/logo. . Cod: <?php header("Content-type: image/png"). . care se poate afla şi la distanţă. imagepng($im).imagecreatefromjpeg .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier.această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care conţine reprezentarea binară a unei imagini. coordonata y a primului capăt de linie. . . . care se poate afla şi la distanţă.imagesetthickness . şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul JPG încărcată. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară la care se mai adaugă unul care reprezintă stilul haşurii şi care poate avea valorile: IMB_ARC_PIE.această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier.desenează o linie punctată pe o imagine.. coordonata x a centrului elipsei. IMG_ARC_NOFILL. primeşte ca parametri identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena. imagedestroy($im). şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul PNG încărcată. coordonata x a primului capăt de linie. care se poate afla şi la distanţă.imagecreatefromxpm . unghiurile de start şi de stop ale arcului şi culoarea cu care se va desena. . care se poate afla şi la distanţă.imagecreatefromstring .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. .desenează pe o imagine un arc de elipsă. . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii şi un număr întreg care reprezintă grosimea cu care se vor desena liniile pe imagine. ?> Şi exemplul concret îl vedeţi mai jos: Desenarea de imagini Pentru a desena pe o imagine creată dinamic sau încărcată dintr-un fişier avem la dispoziţie mai multe funcţii: .desenează pe o imagine un arc de elipsă haşurat. coordonata x a celui de-al doilea capăt.imagecreatefromxbm .imageline .imagecreatefromwbmp .desenează o linie pe imagine.imagecreatefrompng .imagedashedline .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul WBMP încărcată.imagearc .png"). IMG_ARC_EDGED. lungimea şi înălţimea elipsei. . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena. care se poate afla si la distanţă. .această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier. coordonata y a centrului eclipsei. coordonata y a celui de-al doilea capăt şi culoarea cu care se va desena linia. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XBM încărcată.setează grosimea cu care se vor trasa liniile pentru o anumită imagine. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea de tipul XPM încărcată. IMG_ARC_CHORD. şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces la imaginea încărcată.imagefilledarc .

30.100. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena.primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini.imagecolorat . .229.returnează culoarea unui anumit punct de pe imagine.255.160. culoarea punctelor cu care este mărginită zona şi culoarea cu care se va umple.50.0.0.desenează un poligon pe o imagine. imagefilledellipse($im. .0. $blue = imagecolorallocate ($im.0.umple cu o culoare o zonă de pe imagine care este mărginită de o culoare specificată ca parametru. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. imagefilledrectangle($im.imagecolorallocate .$cyan). . $red = imagecolorallocate ($im. coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare.80.0). Cod: <?php header("Content-type: image/png"). numărul de puncte ale poligonului şi culoarea cu care se va desena. coordonata x a punctului a cărui culoare se va schimba.255. . tabloul cu punctele poligonului conţine pe pozitiile pare coordonatele x ale punctelor.250).. coordonata x şi y a centrului elipsei. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii.desenează o elipsă pe o imagine. $im = imagecreate(250.desenează un dreptunghi plin. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii. coordonata y a punctului.$red). un tablou ale cărui elemente sunt numere întregi şi reprezintă coordonatele punctelor poligonului care se va desena.100. coordonata x şi y a colţului din partea stângă-sus a dreptunghiului.0).0.255).0.255. . . coordonata x şi y a colţului din partea dreapta-jos a dreptunghiului şi culoarea cu care se va desena.255.255).100.imagefilledellipse . . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena poligonul.255.0.imagefill .desenează un poligon plin. imagefill($im. iar pe pozitiile impare coordonatele y ale punctelor.imagefilledrectangle . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va desena. . coordonata y a punctului şi culoarea cu care se va umple.229. $green = imagecolorallocate ($im. coordonata x a punctului şi coordonata y a punctului.255.100. lungimea şi înălţimea elipsei şi culoarea cu care se va desena. dacă în paleta de culori nu există o culoare care să aibă toate cele trei componente. . $yellow = imagecolorallocate ($im. $magenta = imagecolorallocate ($im.imagefilledpolygon .$green).0.imagepolygon .imagesetpixel .50. are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară. o valoare pentru componenta roşu a unei culori. . coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare. coordonata y a punctului şi noua culoare a acestuia.255).imagefilltoborder . primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea.$yellow).0).desenează un dreptunghi pe o imagine.50. primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea.imagerectangle . atunci se returnează indicele culorii din paletă. în cazul în care imaginea se bazează pe o paletă de culori. atunci ea este adaugată la paleta de culori a imaginii.schimbă culoarea unui punct de pe o imagine.imageellipse . are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară.$magenta).umple cu o culoare o zonă de pe imagine care are aceeaşi culoare cu cea a punctului care se află la coordonatele specificate ca parametru. . o valoare pentru componenta verde a unei culori şi o valoare pentru componenta albastru a unei culori şi returnează un număr întreg care reprezintă culoarea având cele trei componente. atunci culoarea este eliminată din paletă.imagecolordeallocate . . imagefill($im.desenează o elipsă plină.primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini şi o culoare. $cyan = imagecolorallocate ($im. în cazul în care imaginea specificată ca parametru se bazează pe o paletă de culori. imagefill($im.

225). . .200. 4 sau 5 sau poate fi un număr returnat de o funcţie care încarcă un font de pe disc.al cincilea parametru reprezintă şirul de caractere din care va fi scris doar primul caracter.75.50).cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la font-ul care va fi folosit pentru a scrie caracterul pe imagine.255. 0.0.50. ?> Rezultatul exemplului îl vedeti mai jos: Scrierea textului pe imagini În continuare sunt prezentate câteva funcţii utilizate pentru a scrie un text sau un caracter pe o imagine. Funcţia imagechar are şase parametri: .150. Funcţia imagechar Această funcţie scrie pe o imagine primul caracter al unui şir de caractere.imagesetthickness($im.3). $poly = array(10. . Cod: <?php header("Content-type: image/png").$red).229. $fundal = imagecolorallocate($im.100. . 0.primul parametru este identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena .cel de-al şaselea parametru reprezintă culoarea cu care se va scrie pe imagine. $im = imagecreate(100. imagepng($im).cel de-al treilea parametru reprezintă coordonata x a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului.6.50. .100. 3. imagedestroy($img).229.cel de-al patrulea parametru reprezintă coordonata y a colţului stânga-sus de unde va începe scrierea caracterului. imagefilledpolygon($im.0. 2. Acest identificator este de tip număr întreg şi poate avea valorile predefinite 1.$poly. imageline($im.$blue).100).200.10.

'a'.255. 15. 225). ?> Rezultatul codului de mai sus: Funcţia imagestring Această funcţie scrie un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar.0). $verde = imagecolorallocate ($im. 'a'.0). 5.0). $im = imagecreate(100. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). $verde). 0. Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioara. ?> Rezultatul este: Funcţia imagecharup Această funcţie scrie un caracter vertical pe o imagine. imagepng($im).0. 15.$verde = imagecolorallocate ($im. 5. 0. 0. imagecharup($im. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). $im = imagecreate(100.100).255. imagechar($im. 225). $fundal = imagecolorallocate($im.0. imagedestroy($im). . imagedestroy($im).100). $verde). 10. 10.0.255. 0. $fundal = imagecolorallocate($im. $verde = imagecolorallocate ($im. imagepng($im).

$verde). . imagepng($im). imagestringup($im. . ?> Rezultatul: Funcţia imagestringup Această funcţie scrie vertical un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar. $verde). Imaginea rezultată în urma rotirii va avea dimensiunile egale cu dimensiunile celui mai mic dreptunghi ale cărui laturi sunt paralele cu axele Ox şi Oy şi care conţine imaginea rotită. 10. Cod: <?php header("Content-type: image/png"). imagedestroy($im). 'test'. 40.255. $fundal = imagecolorallocate($im. . 15.al treilea parametru este de tip întreg şi reprezintă culoarea cu care se va umple dreptunghiul care va conţine imaginea rotită. 0. ?> Rezultatul este: Funcţia imagerotate Această funcţie realizează rotirea unei imagini în sens trigonometric cu un unghi primit ca parametru.imagestring($im. 5. Funcţia imagerotate returnează un identificator de acces la imaginea rotită.100). $verde = imagecolorallocate ($im.0. 225).al doilea este de tip real şi reprezintă unghiul cu care se va roti imaginea. 5. 15.primul reprezintă identificatorul de acces la imagine. Funcţia are trei parametri: . $im = imagecreate(100. 'test'. imagepng($im). 0.0). imagedestroy($im).

$verde = imagecolorallocate ($im. 0. $verde).primul reprezintă identificatorul de acces al imaginii care va fi transformată. 'test'. ?> Şi rezultatul din exemplul de mai sus este: Funcţia imagetruecolorpalette Această funcţie realizează transformarea unei imagini care nu foloseşte o paletă de culori întro imagine care foloseşte o paletă de culori. . 225). Următorii doi parametri sunt de tip întreg şi reprezintă înălţimea şi lăţimea noii imagini. reprezintă pasul cu care se va parcurge imaginea pentru a fi transformată.0). cu observaţia că primul parametru reprezintă calea spre un fişier de tipul PNG. 5. Funcţia png2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul PNG în formatul WBMP. tot de tip întreg. Primul parametru reprezintă calea spre fişierul de tip JPEG care va fi transformat. iar ultimul parametru. Al doilea parametru reprezintă calea spre fişierul care va conţine rezultatul transformării. Funcţia imagetruecolorpalette are trei parametri: . $verde). Funcţia are cinci parametri. Funcţia imageinterlace Această funcţie setează proprietatea interlace a unei imagini la valoarea logică precizată ca parametru sau la valoarea logică TRUE dacă acest parametru lipseşte.100). imagestringup($im. 55.Cod: <?php header("Content-type: image/png"). Are aceeaşi parametri ca funcţia anterioară.255. dacă imaginea va fi cu zgomot (valoarea TRUE implică o aproximare mai bună a culorilor). 40. Funcţia jpeg2wbmp Această funcţie transformă o imagine din formatul JPEG în formatul WBMP. 45. imagedestroy($imrot). $fundal = imagecolorallocate($im. 0. $imrot = imagerotate($im. $im = imagecreate(100. imagepng($imrot).0.cel de-al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă modul în care se va face transformarea: dacă imaginea va fi fără zgomot (valoarea logică FALSE implică o aproximare mai slabă a culorilor). Această funcţie este .

JPEG sau WBMP. PNG. pe imagine se pot observa toate detaliile. şi în momentul în care s-a încheiat transferul imaginii către browser. Funcţia are doi parametri.primul reprezintă numele server-ului MySQL şi dacă lipseşte se încearcă conectarea la calculatorul curent. Primul parametru reprezintă identificatorul de acces la imaginea pentru care se doreşte setarea proprietăţii interlace.indică server-ului MYSQL să nu închidă conexiunea după scurgerea unui anumit interval de timp în care script-ul nu a emis cereri către acesta. imagejpeg sau imagewbmp. iar ultima se foloseşte pentru ca imaginea generată să poata fi vizualizată în cadrul unui browser care suportă WAP. care suprapuse dau ca rezultat imaginea iniţială. Funcţia mysql_connect primeşte cinci parametri opţionali: . c) MYSQL_CLIENT_INTERACTIVE .al treilea parametru reprezintă parola utilizatorului şi în caz că lipseşte se foloseşte şirul vid în momentul conectării la server. teoretic vorbind.cel de-al doilea reprezintă numele utilizatorului şi în caz că acesta lipseşte se foloseşte valoarea root ca nume de utilizator. Acest ultim parametru poate fi o combinaţie a valorilor: a) MYSQL_CLIENT_COMPRESS . În cazul în care aveţi o viteză de acces la internet mică sau imaginea pe care doriţi să o încărcaţi este mare. Publicarea în diverse formate Pentru a publica o imagine generată dinamic se poate utiliza una dintre funcţiile: imagegif. o imagine este împărţită în subimagini de aceeaşi dimensiune şi calitate diferită (din ce în ce mai bună). b) MYSQL_CLIENT_IGNORE_SPACE . .foarte importantă în cazul în care doriţi ca site-ul vostru să aibă o navigabilitate bună. imagepng. dar efectul obţinut este cel precizat anterior. iar al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă valoarea pe care o va avea această proptietate. O astfel de imagine se încarcă adaptiv. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL În acest articol voi încerca să prezint cele mai folosite comenzi PHP pentru lucrul cu bazele de date MySQL. nu este nevoie să aşteptaţi încărcarea întregii imagini pentru a vedea ce este în ea.ultimul parametru este de tip întreg şi reprezintă proprietăţile pe care le va avea conexiunea.indică server-ului MySQL faptul că va trebui să ignore spaţiile care urmează după numele funcţiilor. . Primele trei funcţii se folosesc pentru a genera o imagine care să poata fi vizualizată într-un browser încărcat de pe un calculator. Cel de-al doilea parametru poate lipsi. chiar dacă nu s-au încărcat integral toate elementele grafice prezente în cadrul lui. . . Practic nu se întâmplă chiar aşa. Funcţia mysql_connect returnează valoarea logică FALSE în cazul în care a eşuat conectarea la server-ul de baze de date şi un identificator de acces la conexiunea către server-ul MySQL în . Aceste funcţii primesc ca parametru un identificator de imagine şi tipăresc la ieşirea standard imaginea în format GIF. Funcţia mysql_connect Această funcţie realizează conectarea la un server MySQL.indică server-ului că va trebui să trimită date comprimate.al patrulea parametru este de tip logic şi are rolul de a indica motorului PHP că în cazul în care există o conexiune la acelaşi server să se mai creeze încă una în loc să se reutilizeze cea existentă. dar proprietatea interlace atribuită unei imagini va primi valoarea TRUE. De fapt.

if ($conectare === FALSE) { echo "Conectare esuata. } mysql_close($conectare). $resultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). // afisare rezultat // . "parola"). $conectare) or die("Nu se poate alege baza de date!"). "user". "user". "parola") or die("Con ectare esuata. Funcţia mysql_drop_db . Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi creată.". Funcţia mysql_ping Funcţia mysql_ping verifică dacă server-ul de MySQL a închis conexiunea sau nu. mysql_select_db("nume_tabel". ?> Funcţia mysql_close Această funcţie primeşte ca parametru un identificator de acces la o conexiune spre un server MySQL şi realizează închiderea acesteia.". Funcţia mysql_create_db Această funcţie este utilizată pentru a crea o nouă bază de date pe server-ul MySQL. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL. În continuare sunt prezentate 2 modalităţi de conectare la un server MySQL: Cod: <?php // varianta 1 $conectare = mysql_connect("nume_server". Funcţia are doi parametri. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să creeze baza de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar.cazul în care conectarea a reuşit. $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel"."). // inchidere conexiune mysql_close($conectare). } else { echo "Conexiune stabilita.. // varianta 2 $conectare = mysql_connect("nume_server". Aceasta nu are nici un parametru şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care conexiunea nu a fost închisă şi valoarea logică FALSE în caz contrar..

Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit selectarea bazei de date şi valoarea logică FALSE în cazul în care baza de date nu există sau utilizatorul nu are drepturi de acces la aceasta. Ultimul parametru poate avea valorile MYSQL_USE_RESULT sau MYSQL_STORE_RESULT. Primul este de tip şir de caractere şi reprezinta numele bazei de date care va fi ştearsă. Funcţia mysql_drop_db are doi parametri. $rezultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa intero garea!"). este returnata valoarea logică TRUE şi valoarea logică FALSE în cazul apariţiei unei erori. În continuare aveţi un exemplu de interogare a unei baze de date. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către serverul MySQL. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit ştergerea bazei de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar. mysql_select_db("nume_tabel". deoarece va fi procesat imediat după apelul funcţiei. Dacă. În cazul în care ultimul parametru lipseşte. . MYSQL_BOTH)) { echo '<br />'. $conectare) or die("Nu se poate selecta t abelul din bd!"). . Funcţia mysql_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită baza de date. iar rezultatul primit va fi stocat în zone tampon până când va fi utilizat.al treilea parametru este opţional şi de tip întreg şi reprezintă modul în care va fi returnat rezultatul. Utilizarea funcţiei folosind valoarea MYSQL_USE_RESULT pentru ultimul parametru are acelaşi efect cu aplicarea funcţiei mysql_unbuffered_query fără a folosi ultimul parametru."parola") or die("Nu sa p utut efectua conectarea la bd. În cazul în care funcţia mysql_query este apelată pentru o interogare care nu presupune primirea unui rezultat. SHOW. iar în cazul apariţiei unei erori.Această funcţie este folosită pentru a şterge o bază de date. Funcţia mysql_select_db Această funcţie setează baza de date pentru o conexiune către un server MySQL pentru interogările care vor urma. iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către server-ul MySQL. } mysql_free_result($rezultat). pentru interogare se va folosi valoarea MYSQL_STORE_RESULT.$rand['coloana_X']. while ($rand = mysql_fetch_array($rezultat. În exemplu se face selecţia primelor 10 înregistrări din tabel: Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost".").10". este returnată valoarea logică FALSE. Funcţia are 3 parametri: . .al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni către server. $interogare = "SELECT * FROM nume_tabel LIMIT 0. Funcţia returnează o valoare de tip resursă în cazul în care a fost apelată folosind o interogare care presupune primirea unui rezultat cum sunt comenzile SELECT. atunci rezultatul primit nu va fi stocat.primul este de tip şir de caractere şi reprezintă cererea emisă server-ului MySQL. se foloseşte valoarea MYSQL_USE_RESULT. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi folosită pentru interogările ulterioare. Funcţia mysql_select_db are doi parametri."root". pentru ultimul parametru. EXPLAIN şi DESCRIBE şi nu a aparut nici o eroare.

"parola") or die("Nu se poate conecta la server"). se foloseşte la interogarea bazei de date valoarea MYSQL_USE_RESULT. Funcţia mysql_num_rows are un singur parametru. iar cel de-al doilea reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit să elibereze memoria utilizată de variabila de tip resursă primită ca parametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar. În exemplu se afişează numărul total de înregistrări din tabel. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă şirul care va fi transformat. echo "In tabel exista ". Funcţia mysql_real_escape_string Această funcţie este utilă în momentul în care se doreşte introducerea în cadrul unei interogări a unui şir de caractere care nu poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL şi realizează transformarea şirului într-unul care poate fi interpretat. De exemplu. şi anume o variabilă de tipul resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. $conectare) or die("Nu se poate selecta baza de date"). Funcţia mysql_num_rows Această funcţie returnează numărul de înregistrări conţinute de către un rezultat primit de la server-ul MySQL.mysql_close($conectare).$total. Funcţia mysql_free_result are un singur parametru. în cazul funcţiei mysql_unbuffered_query. . Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul de înregistrări conţinute de variabila de tip resursă primită ca parametru. "user".". Diferenţa dintre această funcţie şi mysql_query este aceea că. $rezultat = mysql_query("SELECT * FROM nume_tabel". Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost"." inregistrari in acest moment. $conectare) or die("Nu se poate face interogarea la baza de date"). dacă ultimul parametru lipseşte. dacă apelăm această funcţie pentru şirul de caractere "D'apoi" vom obţine rezultatul "D\'apoi". $total = mysql_num_rows($rezultat). Funcţia mysql_free_result Această funcţie se foloseşte pentru a elibera memoria alocată stocării unui rezultat primit în urma unei interogari de la un server MySQL. Funcţia returnează un şir de caractere care poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL. şi anume o variabilă de tip resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. deoarece caracterul ' (apostrof) are o altă semnificaţie pentru server-ul MySQL dacă nu e precedat de caracterul "\". Funcţia mysql_real_escape_string are doi parametri. mysql_select_db("nume_bd". mysql_free_result($rezultat). ?> Funcţia mysql_unbuffered_query Această funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită bază de date şi are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară.

MYSQL_NUM . Funcţia mysql_affected_rows În cazul interogărilor în urma cărora nu se obţine nici un rezultat. . folosind pentru cel de-al doilea parametru valoare MYSQL_ASSOC. care reprezintă numărul de înregistrări actualizate la ultima interogare a bazei de date.primul parametru este de tipul resursă.al doilea parametru este opţional. Funcţia mysql_fetch_array Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă. pentru celelalte tipuri de interogări putându-se folosi funcţia mysql_num_rows. numărul lor de ordine sau folosind ambele moduri. cum este cazul funcţiilor INSERT sau UPDATE.elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numele câmpurilor. Funcţia mysql_fetch_array colectează datele referitoare la înregistrarea curentă şi le returnează sub forma unei liste ale cărui elemente pot fi accesate folosind numele câmpurilor. Funcţia mysql_affected_rows are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL şi returnează un număr întreg. folosind pentru cel de-al doilea parametru valoarea MYSQL_NUM.MYSQL_BOTH .elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numerele de ordine ale câmpurilor. Dacă nu mai sunt înregistrări de prelucrat.MYSQL_ASSOC . . Funcţia mysql_fetch_num Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array. este de tip întreg şi reprezintă modul în care sa face transformarea. ?> Funcţia mysql_info Această funcţie returnează un şir de caractere care conţine informaţii referitoare la ultima interogare a unei baze de date în urma căreia nu s-a primit nici un rezultat.mysql_close($conectare). se poate folosi funcţia mysql_affected_rows pentru a verifica numărul de înregistrări care au fost actualizate la ultima înterogare a bazei de date. Această funcţie are doi parametri: . Cel de-al doilea parametru poate avea una din valorile următoare: .elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind ambele moduri prezentate anterior. funcţia returnează valoarea logică FALSE. Funcţia mysql_stat . Funcţia mysql_fetch_assoc Această funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-o listă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array. a cărui valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. Funcţia mysql_info are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL. .

Fiecare dintre aceste secvenţe escape foloseşte un cod ASCII (American Standard Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter. Ca atare. Pentru \xnn puteţi folosi reprezentarea în hexazecimal (în baza 16). celelalte au fost prezentate în articolul Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. print_r($stare). $stare = explode(' '. De exemplu. "user". care sunt cuprinse între 0 şi 255. Pentru valoarea zecimală 65 poate fi reprezentată în hexazecimal cu nr 41. ?> Utilizarea şirurilor Secvenţe escape Pentru a include caractere speciale în cadrul şirurilor trebuie să folosiţi anumite secvenţe escape. Cod: <?php $conectare = mysql_connect("localhost". De exemplu. puteti reprezenta litera A folosind secvenţa escape "\101". exprimată sub forma unui număr în hexazecimal În afară de ultimile două secvenţe din tabelul de mai sus. În tabelul de mai jos este prezentat setul de secvenţe escape folosit în PHP. mysql_stat($conectare)). fiecare literă sau simbol folosit frecvent în limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. Secvenţa escape \n \r \t \\ \$ \" \xxx \xnn Semnificaţie salt la linie nouă retur de car caracter de tabulare pe orizontală backslaşh simbolul dolarului ghilimele duble caracterul asociat valorii ASCII xxx. iar codul asociat cifrei 1 este 49. codul ASCII asociat literei A este 65. Codurile ASCII sunt valori întregi. Pentru \xxx puteti folosi reprezentarea în octal (baza 8) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzător. Iată un scurt exemplu de utilizare a funcţiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzător unui anumit caracter: . "parola") or die("Nu se poate conecta la server"). mysql_close($conectare). valoarea zecimală 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentată în octal sub forma 101. Deci puteţi scrie "\41".Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă statusul server-ului MySQL şi are un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un server MySQL. exprimată sub forma unui număr în octal caracterul asociat valorii ASCII xxx. Utilizarea codurilor ASCII În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva funcţii PHP folosite la utilizarea codurilor ASCII.

$octal=decoct($i).$numar. Un motiv în acest sens îl constituie facilitatea posibilităţii de includere a ghilimelelor duble." este ". Acest şir poate fi scris şi astfel: echo '<img src="pixel. } ?> Pentru caracterul cu nr 32 caracterul echivalent este un spaţiu. Exemplu: echo "<img src=\"pixel. Şirurile delimitate între ghilimele simple Dacă doriţi. respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII ale căror coduri sunt cuprinse între 32 şi 127: Cod: <?php for ($i=32. $hex=dechex($i). $i++) { $c=chr($i). valoarea hexazecimală echivalentă cu valoarea zecimală dată de valoarea în octal echivalentă cu valoarea zecimală dată de n. În continuare este un exemplu care afişează echivalenţele în zecimal.Singurele secvenţe escape permise în cadrul şirurilor delimitate prin ghilimele simple sunt \\ şi \'. codul ASCII echivalent caracterului c.$caracter="A". echo "<br>Nr. nu neapărat duble.caracter ec hivalent=$c".Nu se execută substituţia variabilelor atunci când datele de ieşire sunt reprezentate printr-un şir delimitat prin ghilimele simple.hexa=$hex . Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt: Valoarea ASCII a caracterului A este 65 Funcţie chr(n) dechex(n) decoct(n) hexdec(n) octdec(n) ord(c) Descriere Returnează Returnează n.php\" alt=\"\" height=\"1\" width=\"1\">". Returnează Returnează n.$caracter. În consecinţă dacă folosiţi ghilimele simple ca în exemplul următor: . $i<128.php" alt="" height="1" width="1">'. valoarea zecimală echivalentă cu valoarea hexazecimală dată de valoarea zecimală echivalentă cu valoarea în octal dată de n. zecimal= $i . puteţi scrie un şir între ghilimele simple. . octal. $numar=ord($caracter). echo "<br>Valoarea ASCII a caracterului ".octal= $octal . Şirurile delimitate între ghilimele simple se comportă într-un mod diferit faţă de şirurile delimitate prin ghilimele duble: . Returnează Returnează caracterul având codul ASCII dat de n.

echo 'x este $x'. Crearea datelor de ieşire formatate PHP include două funcţii utile pentru generarea datelor de ieşire formatate. $n). %f". în timp ce funcţia sprint() returnează datele sale de ieşire sub forma unor valori şir. . . Primul argument este un şir.Specificator de precizie (opţional): este un punct zecimal. care arată că argumentul trebuie tratat ca număr zecimal. . În general. atunci va conţine şi caractere de completare. dacă se indică o cratimă (-) drept specificator de aliniere. $rezultat = sprintf(Valori: %d. fiecare funcţie preia două sau mai multe argumente. iar celelalte argumente specifică valorile care vor constitui datele de ieşire. Funcţia printf() afişează datele sale de ieşire. rezultatul va fi aliniat la dreapta. în afara caracterului %. Dacă specificatorul de aliniere este omis. rezultatul este completat cu spaţii. Iată un exemplu simplu de utilizare a funcţiei printf(): printf("Valoarea lui n este: %d". sau. iar un specificator de completare zero se foloseşte mai ales alături de numere. o directivă mai sofisticată poate include următoarele componente. . ca în exemplul următor: $x = "test". În cazul în care caracterul de completare este omis.Specificatorul de tip (obligatoriu): Specificatorul de tip determină modul de tratare şi afişare a argumentului.$x. pentru a completa un rezultat cu liniuţe de subliniere. echo 'x este '. specificaţi '_ drept caracter de completare. Specificatorul de completare poate fi un caracter spaţiu sau un 0 (zero). Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri decât double. Un alt caracter de completare poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn ('). Un specificator de completare de tip spaţiu este folosit frecvent cu şirurile. De exemplu.$x = "test". care specifică formatul datelor de ieşire. Un caracter ordinar este orice caracter. Specificator de tip Descriere b Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare binară. Şirul de formatare constă dintr-o serie de caractere şi directive ordinare. denumit şir de formatare. $n. $x). rezultatul va fi aliniat la stânga. numărul minim de caractere situate la stânga punctului zecimal.Specificator de completare (opţional): Un specificator de completare precizează caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul până la dimensiunea cerută a şirului. care trebuie să apară în ordinea indicată: . Dacă rezultatul conţine un număr mai redus de caractere.Specificator de lăţime (opţional): este un întreg care determină numărul minim de caractere ale rezultatului. cum este cea din exemplul precedent. urmat de un întreg care determină numărul de cifre după punctul zecimal pe care trebuie sa le conţina rezultatul.Specificator de aliniere (opţional): Un specificator de aliniere indică dacă rezultatul trebuie să fie aliniat la stânga sau la dreapta. precum d. Tabelul de mai jos rezumă specificatorii de tip disponibili. . Pentru a evita astfel de situaţi preferabil e să folosiţi ghilimele duble sau afişarea valorilor din variabile în afara ghilimelelor simple. dacă argumentul este de tip double. O directivă simplă. Cu toate acestea. Directivele reprezintă secvenţe de caractere care încep cu simbolul % acestea determină modul în care va fi formatat argumentul corespunzător. Caracterele ordinare sunt pur şi simplu copiate la ieşire. datele de ieşire vor arăta aşa: x este $x. poate consta dintr-un caracter % urmat de un specificator de tip. în speţă printf()şi sprintf().

zecimale.35 test^^^^^^ ^^^^^^test Dacă preferaţi. rezultatul este formatat fără zecimale. 2) returnează valoarea 1.345000^^^^^^^^ ^^^^^^^^12. Argumentul punct_zecimal precizează caracterul ce se va folosi drept punct zecimal. În tabelul de mai jos spaţiile au fost înlocuite prin caracterul ^. Tratează argumentul ca pe o valoare de tip double şi îl afişează ca valoare cu virgulă mobilă. Tratează argumentul ca pe un şir şi îl afişează. puteţi folosi funcţia number_format(). respectiv se foloşeste o virgulă pentru separarea miilor.. funcţiile printf() şi sprintf() ştiu că doriţi să inseraţi un simbol al procentului. cu litere scrise cu majuscule. pentru a vedea mai bine amplasarea acestora. Remarcaţi că. cu litere scrise cu minuscule. nu o directivă de formatare. se produce automat o rotunjire. Valoare 100 100 100 100 100 12.2f %'^-10s %'^10s Rezultat 100 1100100 144 64 100. care returnează o valoare de tip şir conţinând un rezultat formatat. este inserat un punct înaintea cifrelor care compun partea zecimală. în cazul omiterii cifrelor zecimale.345 12. În mod prestabilit. separator_mii) Argumentul numar specifică valoarea numerică pe care doriţi să o formataţi. iar argumentul separator_mii precizează caracterul care se va folosi ca separator al miilor.345000 12.c d f o s x X Tratează argumentul ca pe un întreg şi afişează caracterul cu aceeaşi valoare ASCII ca şi argumentul. Tabelul de mai jos prezintă rezultatele aplicării a diferite şiruri de formatare valorilor selectate. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare zecimală.000000 12. La apariţia a două caractere %. Dacă doriţi să inseraţi simbolul procentului în datele de ieşire ale unui apel la funcţia printf() sau sprintf(). Argumentul zecimale specifică numărul dorit de cifre zecimale.2f %'10. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca pe o valoare scrisă în octal.35^^^^^^^^ ^^^^^^^^12. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal.345 "test" "test" Format %d %b %o %x %f %'^-10f %'^10f %'^-10.345 12. zecimale) number_format(numar. punct_zecimal. două sau patru argumente: number_format(numar) number_format(numar. Puteţi apela funcţia cu unul. inseraţi două caractere % în locul dorit.345 12. Exemplu: number_format(1.23 Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate .234. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal.

s2. Aceste funcţii vă permit să obţineţi lungimea unui şir. eliminând spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la extremitatea din spaţiile albe de la ambele extremităţi. n) număr de n caractere. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcmp(s1. Eliminarea caracterelor dintr-un şir Numeroase funcţii PHP vă permit să eliminaţi caracterele de tip spaţiu alb de la una sau ambele extremităţi ale unui şir. echo "<br>Lungimea sirului este de $numar caractere". Aceste funcţi sunt prezentate în tabelul de mai jos. Returnează valoarea lui s. s2) decât s2. convertită la minuscule. Returnează valoarea lui s. Similar cu rtrim(). Caracterele de tip spaţiu alb sunt caractere precum spaţiu. o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2. o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2. $numar=strlen($sir). Returnează valoarea lui s. eliminând dreapta a şirului. Obţinerea lungimii unui şir Funcţia strlen() returnează lungimea şirului specificat ca argument al funcţiei. Conversia şirurilor la majuscule sau minuscule Funcţia strtoupper() returnează valoarea argumentului său. să eliminaţi dintr-un şir caracterele de tip spaţiu şi să convertiţi caracterele unui şir în majuscule sau minuscule. care nu dispun de nici o reprezentare vizibilă. Similar cu chop(). Aceste funcţii sunt enumerate mai jos. Funcţia strncasecmp() a fost adăugată în versiunea PHP 4. Această pagină descrie cele mai utilizate funcţii. tabulator şi caracter de salt la linie nouă. Execută o comparaţie cu sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Funcţia conexa strtolower() returnează valoarea argumentului său. n) de n caractere.PHP conţine peste 70 de funcţii care lucrează cu şiruri. Descriere Execută o comparaţie fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. La fel ca strcmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un număr strncmp(s1. eliminând stânga a şirului.0. s2) decât s2. Iată un exemplu: $sir="ceva caractere". respectiv 0 în celelalte cazuri. Compararea şirurilor şi căutarea în şiruri PHP furnizează patru funcţii care sunt deosebit de utile pentru compararea şirurilor.2. Funcţie . eliminând dreapta a şirului. respectiv 0 în celelalte cazuri. Fiecare funcţie returnează o valoare al cărei semn determină rezultatul comparaţiei. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcasecmp(s1. strncasecmp(s1. Funcţie chop(s) ltrim(s) rtrim(s) trim(s) Descriere Returnează valoarea lui s. convertită la majuscule. La fel ca strcasecmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un s2.

start) substr(s. adică părţi dintr-un şir. $b). Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Cele mai importante funcţii de acest gen sunt rezumate mai jos: Funcţie strchr(s1. echo "<br>strpos(\"$s\". respectiv de indexurile start şi lung. astfel încât să se poată face diferenţa între cele două rezultate: $poz = strpos(s1. 6. Funcţia strstr() execută aceeaşi operaţie.Descoperirea şi extragerea sub-şirurilor PHP include numeroase funcţii care găsesc şi extrag sub-şiruri. s2) strpos(s1. $b). Dacă s1 nu este găsit. 4): $rezultat". Returnează porţiunea şirului s specificată de indexul întreg start. funcţia returnează FALSE. \"$b\"): $n". care arată că sub-şirul nu a fost găsit. Dacă s2 nu este găsit. funcţia returnează FALSE. $b). $n = strpos($s. s2). s2) strstr(s1. echo "<br>substr(\"$s\". Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. $n = strrchr($s. if ($poz === FALSE) { . \"$b\"): $n". echo "<br>strrchr(\"$s\". Funcţia strchr() execută aceeaşi operaţie. $n = strchr($s. \"$b\"): $n". start. Dacă s1 nu este găsit. Dacă s1 nu este găsit. s2) strrchr(s1. stristr(s1. funcţia returnează FALSE. echo "<br>strchr(\"$s\". 6. Dacă s1 nu este găsit. Şirurile s1 şi s2 sunt comparate fără a se ţine cont dacă literele sunt majuscule sau minuscule. s2) substr(s. funcţia returnează FALSE. La comparaţie este folosit numai primul caracter al şirului s2. Returnează toate şirurile s1 de la ultima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. $b = "al". 4). şi valoarea returnată FALSE. Mai jos este un scurt exemplu care indică un mod adecvat de testare a valorii returnate de funcţia strpos(). ?> O potenţială dificultate în utilizarea funcţiei strpos() constă în aceea că poate fi greu de sesizat diferenţa dintre valoarea returnată 0. Returnează poziţia întreagă a primei apariţii a şirului s2 în s1. $rezultat = substr($s. Prima poziţie a şirului este poziţia 0. funcţia returnează FALSE. lung) Mai jos este dat un exemplu care foloseşte funcţiile de mai sus: Cod: <?php $s = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal". care arată că sub-şirul a fost găsit în poziţia iniţiala a şirului. s2) Descriere Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit.

că doriţi să specificaţi un şir care poate include litera b sau litera c. start. 6.Să presupunem. $rezultat = substr_replace($subiect. În continuare o să detaliez mai mult expresiile regulate. Funcţie str_replace(cauta. Acest procedeu presupune utilizarea versiunii PHP 4. returnează valoarea subiect. Înlocuirea unui sub-şir O operaţie frecvent folosită în programare constă în găsirea unui sub-şir şi înlocuirea sa cu o valoare nouă. Prin includerea valorilor posibile între paranteze. Dacă folosiţi în schimb operatorul de egalitate (==). inlocuire. formaţi o expresie regulată echivalentă cu formularea "alege oricare din aceste valori". este posibil ca rezultatul să fie incorect. expresia regulată [aeiou] vă poate fi de ajutor. PHP are două funcţii deosebit de utile pentru asemenea operaţii. înlocuind sub-şirul care începe de la start inlocuire. $subiect). Puteţi face aceasta folosind expresia regulată [bc]. FALSE are valoarea numerică 0.. Dacă doriţi să permiteţi şi utilizarea majusculelor.. } Procedeul prezentat foloseşte operatorul de identitate (===) pentru a determina dacă valoarea returnată este identică (nu doar aritmetic egală) cu valoarea FALSE.0b3 sau a unei versiuni ulterioare. subiect) Descriere Se caută în şirul subiect sub-şirul cauta. . de exemplu. 4): $rezultat" . în versiunile anterioare ale limbajului PHP. 6. substr_replace(subiect. $cauta = "deal".// sub-sirul nu a fost gasit. valoare returnată şi dacă sub-şirul este găsit în poziţia initială a şirului. $inlocuire = "DEAL". dacă sub-şirul este găsit. înlocuindu-se prima apariţie a şirului cauta cu inlocuire. echo "<br>str_replace(\"$cauta\". \"$subiect\"): $rezul tat". funcţia strpos() returna o valoare şir. în timp ce funcţia substr_replace() noteaza sub-şirul prin pozitia sa în interiorul şirului subiect. Returnează valoarea subiect.Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice vocală. şi având lungimea lungime cu şirul inlocuire. $inlocuire. ?> Scrierea expresiilor regulate În articolul Funcţii PHP pentru expresii regulate am vorbit despre semnificaţia caracterelor care se află într-un sablon. \"$inlocuire\". Mai jos aveţi un exemplu de utilizare a acestor funcţii: Cod: <?php $subiect = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal" . puteţi . . echo "<br>substr_replace(\"$subiect\". lungime) Remarcaţi că funcţia str_replace() notează sub-şirul prin valoarea sa. $inlocuire. şi anume str_replace()şi substr_replace(). \"$inlocuire\". 4). $rezultat = str_replace($cauta.

Totuşi. Dacă folosiţi caractere minuscule pentru operanzi. expresia regulatî [^a-z] corespunde oricărui caracter diferit de un caracter scris cu minuscule.n}. unde n este un număr arbitrar de mare {0. expresia regulată ^[sml]at corespunde sub-şirurilor "sat". "mat" sau "lat". Utilizarea variabilelor cookie Variabilele cookie sunt utile pentru stocarea preferinţelor utilizatorilor şi a altor informaţii care trebuie reţinute atunci când utilizatorul trece la o nouă pagină web. puteţi obţine ceva de genul [a-z]*[a-z]. De exemplu. unde n este un număr arbitrar de mare {0. prefixaţi expresia regulată cu un caracter ^. De exemplu. Pentru uşurinţa creeri unor expresii regulate puteţi utiliza şi un program de genul Regex Coach cu care să va faceţi propria expresie pe care apoi să o folosiţi în scripturile dvs. care includ limitele superioară şi inferioară ale repetiţiei.Să presupunem că doriţi să reprezentaţi o înmulţire.2} corespunde unui număr de una sau două repetări ale oricăruia dintre şirurile "sat". variabilele cookie nu constituie soluţia perfectă pentru un mediu de stocare pe termen lung şi prezintă o serie de dezavantaje cum ar fi: . deoarece * este un factor de repetiţie. Când utilizatorul revine la pagina vizitată. . pentru a arăta că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul final al unui şir subiect. De exemplu. încât au abrevieri: Abreviere + * ? Semnificaţie {1. .n}. De exemplu.Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice caracter scris cu majuscule. La ce este utilă o variabilă cookie? De exemplu pentru păstrarea preferinţelor utilizatorului. "mat" sau "lat" numai dacă şirul subiect este identic cu unul dintre aceste sub-şiruri. Din pacate. expresia regulată [sml]at$ corespunde sirurilor "sat". . . Browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie în unitatea de hard-disk locală a utilizatorului. mat şi lat.Dacă un caracter ^ este primul simbol menţionat între parantezele drepte.Similar. expresia regulată ([sml]at){1. expresia regulată va fi urmată de o pereche de paranteze acolade. unde prin cratimă se înţelege o serie de caractere consecutive. aveţi nevoie de expresia regulată [sml]at. .4} corespunde unui şir care este compus din 1-4 vocale. "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la sfârşitul şirului subiect. . "mat" sau "lat" numai dacă acestea apar la începutul şirului subiect. Pentru a dezactiva semnificaţia specială a caracterului *. această expresie regulată nu are semnificaţia dorită.Expresia regulată ^[sml]at$ corespunde sub-şirurilor "sat". De exemplu. expresia regulată [aerou]{1. nu un caracter dintr-un şir. Semnificaţia acestei expresii regulate este următoarea: "alege oricare dintre literele s. variabilele cookie permit browserului să recunoască utilizatorul şi să restaureze opţiunile selectate de utilizator. m şi l şi scrie după litera respectivă literele at". anexaţi la expresia regulată caracterul $.Pentru a specifica repetarea mai multor părţi ale unei expresii regulate.1} . . trebuie să îl prefixaţi cu un caracter backslash: [a-z]\*[a-z].scrie [aeiouAEIOU]. Valorile majorităţii variabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le conţine îşi încheie execuţia.Să presupunem că doriţi să specificaţi şirurile sat.Pentru a specifica faptul că o expresie regulată se poate repeta. includeţi părţile respective între paranteze.Unele valori care se repetă sunt atât de frecvent folosite. valorile variabilelor cookie se pot păstra un timp indefinit.Pentru a specifica faptul că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care include caracterul iniţial al unui şir subiect. Spre deosebire de acestea. acesta are ca efect inversarea semnificaţiei expresiei regulate plasate între paranteze. . Pentru aceasta. . Puteţi scrie [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz] sau puteţi folosi forma mai compactă [a-z].

Numeroase versiuni ale browserelor frecvent folosite au erori care le împiedică sa folosească variabilele cookie în mod adecvat. care specifică intervalul de timp pe durata căruia variabila cookie trebuie să fie accesibilă. luna. time()+3600). care are următoarea sintaxă: setcookie(nume.Un utilizator poate dezactiva variabilele cookie prin stabilirea unei opţiuni a browserului. Puteţi adăuga o valoare de tip decalaj (offset). . "vara". De exemplu: setcookie ("anotimp". Această comandă va afişa: Valoarea variabilei cookie este vara Variabila PHP de tip tablou asociativ HTTP_COOKIE_VARS conţine numele şi valoarea fiecărei variabile cookie curentă. puteţi specifica momentul expirării folosind funcţia mktime(). care returnează intervalul de timp (exprimat în secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Dacă doriţi să vizualizaţi fiecare variabilă cookie disponibilă şi valoarea acesteia. este convenabil să se specifice momentul expirării folosind funcţia time(). după ora specificată. puteţi invoca funcţia phpinfo(). an) De exemplu următoarea inscrucţiune creează o variabilă cookie care expiră la o secundă după . Dacă preferaţi.. De exemplu. expirare) Argumentul nume specifică numele variabilei cookie. Variabila cookie va fi disponibilă timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa. . care afişează valoarea tabloului HTTP_COOKIE_VARS. trebuie invocată funcţia setcookie(). să presupunem că aţi creat o variabilă cookie denumită "anotimp" şi că îi atribuiţi valoarea "vara". iar argumentul valoare specifică valoarea variabilei. Această instrucţiune creează o variabilă cookie denumită "anotimp".Un site poate stoca numai 20 de variabile cookie şi numai 4 KB de informaţii în unitatea de hdd locală a utilizatorului. care are valoarea "vara". . Crearea unei variabile cookie Pentru a crea o variabilă cookie. valoarea acesteia este automat pusă la dispoziţie ca variabilă PHP având acelaşi nume cu acela al variabilei cookie. variabila cookie nu mai este accesibilă. variabilele cookie pot fi vizualizate de alţi utilizatori. Accesul la o variabilă cookie Dacă aţi creat o variabilă cookie. De asemenea puteţi folosi şi următorul script pentru a afişa toate numele şi valorile variabilelor cookies: foreach ($HTTP_COOKIE_VARS as $nume => $valoare) echo "<br>$nume => $valoare". zi. secunde. În general. minute. variabilele cookie rămân cea mai populara tehnică pentru obţinerea unui mediu de stocare pe termen lung. Această pereche numevaloare este apoi pusă la dispoziţia fiecărui script PHP asociat paginilor dvs de web. În ciuda acestor dezavantaje. Deci puteţi afişa valoarea variabilei cookie folosind următoarea instrucţiune: echo "Valoarea variabilei cookie este $anotimp".În anumite situaţii. valoare. Argumentul expirare indică momentul expirării variabilei cookie. Această funcţie are următoarea formă: mktime (ore.

fixaţi momentul expirării variabilei cookie la un moment de timp din trecut. mktime(0. // afiseaza elementele tabloului din variabila cookie foreach ($rezultat as $i => $cookie) { .1. puteţi recupera valoarea tabloului folosind funcţia unserialize(). Aceste reguli se aplică la fel şi la crearea sesiunilor despre care am discutat în articolele de pe acest site. "vara". Trimiterea chiar şi a unui singur spaţiu vă poate împiedica să configuraţi valoarea unei variabile cookie. valoarea sa nu mai are importanţă. Ca atare. // se creeaza o variabila cookie setcookie("cookies". "".2008)). time()-3600). inseraţi valorile într-un tablou şi folosiţi funcţia serialize() pentru a "împacheta" elementele tabloului într-un şir.0. capacitatea de a stoca mai multe valori într-o singură variabilă cookie este utilă. înainte de a trimite alte taguri html sau alte caractere către browser. asiguraţi-vă că un script PHP care stabileşte o valoare a unei variabile cookie este plasat la începutul fişierului. din moment ce variabila cookie nu va mai fi disponibilă. Atenţie!!! Valorile variabilelor cookie sunt trimise de către browser ca parte a antetelor HTTP. Exemplu: setcookie("anotimp". Această instrucţiune stabileşte timpul de expirare cu o oră (3600 de secunde) în urmă. puteţi şterge o variabilă cookie imediat. Pentru aceasta. $i++) { $tablou[$i] = $i.1. if (isset($cookies)) { // se despacheteaza valoarea variabilei cookie $rezultat = unserialize(stripslashes($cookies)).1.miezul nopţii primei zile a anului 2008: setcookie("anotimp". Pentru a evita problemele. $s). ulterior. Mai jos aveţi un exemplu: Cod: <?php // se creeaza un tablou for ($i = 0. stabiliţi valoarea variabilei cookie înainte de a executa o instrucţiunie echo sau altă instrucţiune PHP care trimite browserului date de ieşire. Pentru aceasta. aceasta va fi ştearsă automat la un oarecare interval de timp după crearea sa. Totuşi. } // se impacheteaza intregul tablou intr-un sir $s = serialize($tablou). Stocarea mai multor valori într-o variabilă cookie Deoarece un site web poate stoca numai 20 de variabile cookie în sistemul unui utilizator. De asemenea. Remarcaţi că valoarea variabilei cookie este exprimată sub forma unui şir vid. valorile variabilelor cookie trebuie să fie stabilite anterior expedierii oricăror altor valori către browser. Ştergerea unei variabile cookie Deoarece o variabilă cookie are o dată de expirare. $i < 30.

care specifică dacă o variabilă cookie trebuie trimisă prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). De exemplu. pentru a face variabila cookie disponibilă în directorul /test şi în subdirectoarele sale. domeniu. precum şi pentru scripturile din subdirectoarele aferente directorului respectiv. În mod prestabilit. pe lângă directorul /test şi sub-directoarele sale. pentru a pune variabila cookie la dispoziţia întregului arbore de directoare. variabila cookie este disponibilă numai pentru gazda respectivă. Pentru a pune variabila cookie la dispoziţia scripturilor dintr-un anumit director şi din subdirectoarele sale. Specificaţia Netscape pentru variabile cookie (http://wp. Argumentul sigur este o valoare întreagă.domeniu. specificaţi "/" ca valoare a argumentului cale.com. valoare. expirare. puteţi face variabila cookie disponibilă pe întreg domeniu subdomeniu. variabila cookie va fi disponibilă numai pentru paginile web din cadrul domeniului specificat. Specificând "/test/" ca valoare a argumentului cale. O complicaţie în utilizarea argumentului cale o constituie modalitatea de identificare a numelor directoarelor. Iată formatul complet al funcţiei setcookie(): setcookie(nume. Deşi argumentele expirareşi cale ale funcţiei setcookie() sunt opţionale.netscape. mai este şi argumentul cale care vă permite să specificaţi calea URL asociată variabilei cookie. valoare. De exemplu. Funcţiile în cauză sunt incluse în biblioteca libmcrypt. inclusiv trei argumente despre care nu am discutat încă. Pentru aceasta. să presupunem că un script din serverul web http://www.com/newsref/std/cookie_spec. scripturilor din directoarele părinte ale directorului care conţine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie. Ca atare. pentru a permite transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obişnuite. Specificaţi valoarea 1 pentru a împiedica transmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigură. variabila cookie este disponibilă pentru scripturile din directorul care conţine scriptul în care a fost configurată variabila respectivă. specificaţi o valoare a argumentului cale. În consecinţa. specificând "subdomeniu. sigur) În afară de argumentele nume. care nu face parte din versiunea instalată în mod prestabilit a limbajului PHP.domeniu. expirare pe care le-am descris în acest articol.com" ca valoare a argumentului domeniu. o variabilă cookie este disponibilă numai pentru scripturile rezidente pe serverul web care a creat variabila respectivă. variabila cookie va deveni disponibilă în /test1. În mod prestabilit. Deoarece browserele stochează variabilele cookie în unitatea de hdd locală. În particular. nu trebuie să specificaţi un şir de tipul "domeniu. Dacă nu este specificat nici un argument domeniu.com creează o variabilă cookie. Specificarea accesului la o variabilă cookie Funcţia setcookie() poate prelua maximum şase argumente.echo "<br>$i => $cookie".domeniu. unele versiuni ale principalelor browsere prezintă erori care le determină să refuze variabilele cookie dacă aceste . cale. Argumentul domeniu vă permite să specificaţi numele de domeniu asociat unei variabile cookie. } ?> } Acest procedeu reuşeşte să ocolească limita celor 20 de variabile cookie dar nu poate depăşi limita celor 4 KB de date stocate într-o variabilă cookie pentru fiecare site web în parte. O modalitate de a preveni situaţia prezentată constă în criptarea datelor stocate în variabilele cookie. specificaţi "/test/" ca valoare a argumentului cale.html) impune ca argumentul domeniu să conţină minimum două caractere punct.com" ca valoare a argumentului domeniu.subdomeniu. Cu toate acestea. utilizatorii unui sistem pot obţine accesul la fişierele cookie şi pot citi sau chiar modifica informaţiile conţinute în fişierele respective. puteţi folosi funcţiile Mcrypt din PHP. specificaţi valoarea 0. /test2 şi în toate directoarele cu nume similare.

unul sau mai multe antete HTTP.ro". un browser web trimite. un server web trimite. Ca atare. Antetele de entitate descriu formatul datelor schimbate de un client şi un server. Antetele de mesaj indică adresa destinatarului şi subiectul mesajului. Corpul conţine mesajul în sine. în caz contrar. subiect. Menţiune: Înainte de a trimite date HTML unui browser. precum şi alte informaţii. Un exemplu de trimitere a unui mesaj prin intermediul funcţiei mail: mail (destinatar. aşa cum nu există nici o modalitate absolut sigură de a garanta că destinatarul a citit mesajul.ro". returnează FALSE. Recepţionarea mesajelor de e-mail . "Mesaj de test". corp. Acesta este protocolul standard folosit pentru transferul mesajelor de e-mail de la un sistem la altul prin internet. înainte de a trimite informaţii unui server web. corp este corpul mesajului şi antete specifică adresele de email suplimentare. Expedierea mesajelor de poştă electronică În articolul Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR am mai discutat depre funcţia mail() şi cum se transmite un mesaj cu ajutorul acestei funcţii. Antetele de cerere utilizate de obicei descriu configuraţia clientului şi formatele de date acceptabile de către client. "From: adresa_mea@server. în general. "From: adresa_mea@server.ro"). "Corpul mesajului". precum antetul from sau alte antete. "Mesaj de test". Similar. unul sau mai multe antete HTTP. Puteţi specifica mai mulţi destinatari prin separarea fiecărui destinatar de următorul prin intermediul unie virgule: mail ("adresa1@server1. Configuraţia PHP standard acceptă expedierea mesajelor de e-mail prin intermediul SMTP (abreviere de la Simple Mail Transfer Protocol). în general. adresa3@server3. în general este recomandat să specificaţi aceste argumente. Unele servere SMTP refuză să accepte adrese şi antete care conţin spaţii albe la sfârşit. Pentru aceasta folosiţi funcţia trim() înainte de a trimite mesajul. În afară de antetele de răspuns ale serverului şi de antetele de cerere. Antetele generale sunt folosite atât de către clienţi.ro. "Corpul mesajului". adresa2@server2. protocolul HTTP foloseşte antete generale şi antete de entitate.. Mesajele de e-mail sunt alcătuite din două părţi: o serie de antete de mesaj şi un corp. Funcţia mail() returnează TRUE dacă serverul SMTP acceptă mesajul. l-a înţeles şi că a fost de acord cu el. cât şi de către servere. aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de cerere. aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de răspuns al serverului. pentru a specifica informaţii precum data curentă şi opţiunile de conexiune. subiect specifică antetul de e-mail care conţine subiectul mesajului.argumente nu sunt specificate. Exemplu: mail ("adresa_mea@server. În acest articol o să încerc să aprofundez mai detaliat expedierea şi recepţionarea mesajelor de e-mail.ro.. antete) unde destinatar indică adresa de e-mail a destinatarului. Antetele de răspuns ale serverului frecvent folosite descriu configuraţia serverului şi furnizează informaţii referitoare la adresa URL solicitată de client.ro"). Nu există nici o modalitate 100% sigură de a verifica faptul că mesajul a fost trimis. Reţineţi că acceptarea de către serverul SMTP nu garantează transmiterea către destinatar a mesajului dvs.

trebuie să specificaţi numele gazdei care rulează sistemul IMAP: {mail. $utilizator = "php4". Dacă PHP nu poate deschide o conexiune cu serverul IMAP.ro/imap:143}". După ce . Un server IMAP este accesibil în acelaşi mod ca şi un fişier oarecare. aceasta arată că PHP nu a fost configurat pentru a folosi IMAP. acest lucru este posibil când un server PHP şi un server IMAP rulează pe acelaşi sistem gazdă. un director IMAP ."INBOX". Dacă administratorul serverului nu a configurat serverul PHP astfel încât să lucreze cu IMAP.Portul care se va folosi pentru conectarea serverului (în general 143) . În caz contrar. exemplele următoare nu vor funţiona.Cutia poştală care va fi deschisă (în general INBOX) Argumentul foloseste numeroşi delimitatori pentru a separa un element de altul. if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". $parola = "parola". funcţia imap_open() returneaza FALSE. Dacă un script se încheie cu mesajul "Call to undefined function: imap_open". specifică identificatorul de utilizator şi parola folosite pentru a obţine accesul la serverul IMAP. $utilizator. $identificator = imap_open($server. la fel şi funcţia imap_open() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la serverul IMAP. folosiţi funcţia imap_open(): imap_open (cutie_postala.Recepţionarea mesajelor de e-mail este un proces oarecum mai complex decât expedierea lor. identificator_utilizator. trebuie închisă conexiunea. După terminarea utilizării serverului. $parola). apoi se pot trimite cereri serverului şi se pot primi răspunsuri de la acesta.com/imap:143}INBOX Celelalte argumente ale funcţiei imap_open().as. identificator_utilizator şi parola.Protocolul care va fi utilizat (IMAP) . parola) Argumentul cutie_postala specifică patru elemente: . trebuie deschisa o conexiune cu serverul. Aşa cum funcţia fopen() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la un fişier. Mai întâi.yahoo. numele gazdei este localhost.Numele gazdei sau adresa IP a serverului IMAP . Iată o valoare caracteristică a argumentului: {localhost/imap:143}INBOX în cadrul acestui exemplu. Pentru a deschide o conexiune cu un server IMAP. În orice moment.este considerat ca fiind directorul curent. Exemplu: Cod: <?php $server = "{mail. IMAP permite unui utilizator să definească directoare. } ?> În afară de directorul INBOX standard. IMAP (protocolul de recepţionare a mesajelor Interim Mail Access Protocol) nu este o componentă a acestei configuraţii. care pot fi folosite pentru stocarea şi organizarea mesajelor primite. Deşi SMTP face parte din configuraţia PHP standard.INBOX sau un alt director .

puteţi cere serverului să desemneze alt dosar ca dosar curent: Cod: <?php $server = "{mail. Cu toate acestea.aţi stabilit o conexiune cu un server IMAP. $parola). $server. $parola = "parola". if ($schimba === false) { echo "Nu se poate deschide directorul specificat". if ($directoare == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea directoarelor". } } ?> De obicei."nume_director". if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala". } } ?> Dacă doriţi să creaţi un director nou folosiţi funcţia imap_createmailbox() astfel: . $director).ro/imap:143}".$prefix. aşa cum am arătat în exemplu. numele directoarelor IMAP sunt obţinute prin prefixarea numelui dosarului cu particula "~/mail/" şi "INBOX". } else { // se schimba directorul curent $prefix = "~/mail/". "*")."INBOX". Dacă doriţi să afişati directoarele existente în căsuţa de mail puteţi folosi următorul script: Cod: <?php echo "Lista directoarelor". $identificator = imap_open($server.as. $schimba = imap_reopen($identificator."INBOX". $director = $server. $utilizator = "php4". $directoare = imap_listmailbox($identificator. $prefix. $utilizator. un administrator de sistem poate configura o altă politică de atribuire a numelor. } else { foreach ($directoare as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie=>$valoare".

$director)."INBOX. Fiţi atenţi atunci când scrieţi programe care şterg directoare sau atunci când folosiţi scripturi care conţin asemenea programe. $dosar_vechi. if ($stergere === false) { echo "A aparut o eroare la stergerea directorului". După deschiderea unei conexiuni IMAP. $modificare = imap_renamemailbox($identificator. Pentru modificarea numelui unui director din căsuţa de email folosiţi funcţia imap_renamemailbox() astfel: Cod: <?php $director_vechi = $server. analog caracterului slash folosit în căile din cadrul sistemului de fişiere. $director). if ($creare === false) { echo "Nu s-a putut crea directorul". $creare = imap_createmailbox($identificator. De exemplu. $stergere = imap_deletemailbox($identificator."INBOX. $director_nou = $server. pentru a afla câte mesaje sunt în cutia poştala se invocă funcţia imap_num_msg(): . } ?> Spre deosebire de mesajele IMAP care rămân în cutia poştală până când le ştergeţi.". $dosar_n ou)."INBOX.$director_nou. cifre şi caractere de subliniere. puteţi proceda astfel incluzând un punct în numele directorului. if ($modificare === false) { echo "A aparut o eroare la modificarea numelui directorului".$prefix. puteţi obţine acces la informaţii care descriu cutia poştală curentă. } ?> Numele unui director IMAP trebuie să conţină numai litere.$director. Punctul se comportă ca separator de cale.$prefix.$prefix. un director IMAP şters este eliminat imediat şi în mod irevocabil.$prefix.".$director. $director = $server.".$director_vechi. } ?> Pentru ştergerea unui director folosiţi funcţia imap_deletemailbox(): Cod: <?php $director = $server. Dacă doriţi să creaţi un sub-director.".Cod: <?php $director = "diverse"."INBOX.

echo "Cutia postala contine $nr_mesaje_recente mesaje recente". echo "Cutia postala contine $nr_mesaje mesaje". $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator).get_object_vars($obiect_cutie_postala ). foreach ($obiect_cutie_postala as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: $valoare". $nr_mesaje_recente = imap_num_recent($identificator).nbsp.imap_num_msg($identificator) În continuare este o variantă prin care puteţi obţine diferite informaţii despre conţinutul cutiei poştale: Cod: <?php $nr_mesaje = imap_num_msg($identificator). if ($obiect_cutie_postala) { $tablou_cutie_postala =&. ?> . $obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator). } } ?> Rezultatul de ieşire al scriptului va fi: Citat: Cutia postala contine x mesaje Cutia postala contine y mesaje recente Unread: 0 Deleted: 0 Nmsgs: x Size: dimensiunea in octeti a mesajelor Date: data Driver: imap Mailbox: numele cutiei postale Recent: y Se mai poate utiliza şi varianta următoare: Cod: <?php echo "Afisarea starii cutiei postale". print_r($obiect_cutie_postala).

$id) O limitare a funcţiei imap_headers() este aceea că nu separă fiecare caracteristică a mesajului în câmpuri distincte. $mesaje = imap_fetch_overview($identificator. } . foreach ($mesaje as $mesaj) { foreach ($mesaj as $proprietate=>$valoare) { echo "\n $proprietate: $valoare". Pe de altă parte. identificatorul unui mesaj nu se modifică niciodată. 0). respectiv la ştergerea mesajelor din dosar. astfel încât acestea să fie uşor accesibile pentru un script. Iată un exemplu care afişează informaţiile despre mesaje: Cod: <?php $nr_mesaj = 1. această valoare se poate modifica la adăugarea mesajelor. În continuare este un exemplu care afişează o listă de mesaje din directorul curent: Cod: <?php echo "Antete de mesaje in cutia postala curenta:" $antete = imap_headers($identificator). Iată funcţiile descrise mai jos: imap_uid($identificator. if ($antete == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea mesajelor".Funcţia PHP print_r() afişează valoarea unui obiect. dar formatul datelor de ieşire este cu mult mai puţin inteligibil. IMAP furnizează funcţii care vă permit să determinaţi identificatorul unui mesaj dacă este dat numărul său şi invers. O chestie ciudată a serviciului IMAP constă în aceea că fiecare mesaj dintr-un director are atât un număr. } } ?> Funcţia imap_headers() returnează un tablou unde fiecare element descrie un mesaj din directorul curent. $nr_mesaj. Numărul reprezintă poziţa mesajului în directorul respectiv. Această metodă este cu mult mai simplă decât cea folosită anterior. cât şi un identificator. } else { foreach ($antete as $cheie=>$valoare) { echo "\n $valoare". $numar) si imap_msgno($identificator. Funcţia de bibliotecă IMAP imap_fetch_overview() returnează un tablou asociativ care descrie un mesaj.

precum data şi subiectul mesajului. $obiect_antet = imap_header_info($identificator. care în general nu apar în corpul mesajului. $numar. echo $corp. $antete = get_object_vars($obiect_antet). $id) $corp = imap_body($identificator. foreach ($antete as $proprietate=>$valoare) { if (!is_array($valoare)) { echo "\n $proprietate: $valoare". ?> Antetele de mesaj conţin informaţii importante. FT_UID). } else { foreach ($valoare as $sub_valoare) { . Datele de ieşire conţin următoarele informaţii: subiectul mesajului numele şi adresa de e-mail ale expeditorului data la care a fost trimis mesajul numărul mesajului identificatorul mesajului dimensiunea mesajului în octeţi indicatoare care precizează dacă: = mesajul este recent = mesajul a fost citit = mesajul a primit un răspuns = mesajul a fost marcat în vederea ştergerii = mesajul este o ciornă Pentru a obţine corpul unui mesaj (care include conţinutul efectiv al mesajului) putem utiliza scriptul de mai jos: Cod: <?php // afisare dupa numar $numar = imap_msgno($identificator. Mai jos este dată o variantă de afişare a acestor informaţii: Cod: <?php $n = 0.?> } Al doilea argument al funcţiei imap_fetch_overview() vă permite să specificaţi o listă sau un domeniu de mesaje pentru care funcţia returnează vederi de ansamblu. $numar). $numar = 0.

?> Folosind funcţia print_r() se generează date de ieşire mai puţin inteligibile. for_each ($sub_valoare as $articol=>$valoare_articol) { echo "\n $articol=>$valoare_articol". mai întâi îl marcaţi în vederea ştergerii şi apoi îl eliminaţi. Pentru a şterge un mesaj IMAP. dar care nu au fost încă eliminate. } } Obiectul returnat de funcţia de biblioteca IMAP imap_headerinfo() include următoarele informaţii: data expedierii mesajului subiectul mesajului Identificatorul mesajului la care s-a răspuns prin acest mesaj. } ?> . FT_UID). $numar). Iată un exemplu care vă permite să ştergeţi un mesaj prin specificarea numărului sau a identificatorului mesajului: Cod: <?php $stergere = imap_delete($identificator. Mesajele marcate pentru ştergere. Pentru parcurgerea iterativă şi afişarea valorii acestor elemente se foloseşte o buclă îmbricată. print_r($antete). dacă informaţiile respective sunt disponibile Numeroase elemente ale tabloului asociativ au valori de tip tablou. cum sunt cele returnate de funcţia imap_fetch_overview() numele şi adresa de e-mail ale: = expeditorului = persoanei care primeşte răspunsul. $sub_valori = get_object_vars($sub_valoare). sunt numai semnalate ca şterse şi sunt în continuare accesibile. if ($stergere == false) { echo "Nu se poate sterge mesajul".} ?> } echo "\n $proprietate: ". dacă este specificată = destinatarilor = destinatarilor eventualelor copii (cc:) = destinatarilor eventualelor copii la indigo necunoscute (bcc:). Pentru aplicaţi mai puţin pretenţioase se poate utiliza exemplul următor: Cod: <?php $antete = imap_headerinfo($identificator. $id. dacă există indicatoare de mesaj.

Când aţi terminat de utilizat un server IMAP. } } ?> Pentru copierea unui mesaj din directorul curent într-un alt director se poate folosi funcţia imap_mail_copy() astfel: Cod: <?php $numar = 0. puteţi folosi funcţia imap_errors() astfel: Cod: <?php $erori = imap_errors(). nu este necesar .$director.$numar. } ?> În cazul în care doriţi să vedeţi exact ce eroare a returnat una din funcţiile bibliotecii IMAP. if ($erori) { foreach ($erori as $cheie=>$valoare) { echo "\n $cheie: valoare". $nr_mesaje = "". echo "Se copiaza mesajul $numar in directorul $director". aşa cum închideţi un fişier atunci când aţi terminat cu el. $director ).". $director = $prefix. $nr_mesaje. if ($copiere === false) { echo "A aparut o eroare la copierea mesajului specificat". $copiere = <."INBOX.Pentru a elimina mesajele şterse. } ?> Deoarece serverele IMAP nu coopereaza la copierea unui mesaj de la un server la altul. if ($eliminare == false) { echo "Nu s-a reusit eliminarea mesajelor".sau posibil ./span>imap_mail_copy($identificator. trebuie să îl închideţi. Iată cum se poate închide o conexiune IMAP: . testaţi următorul script: Cod: <?php $eliminare = imap_expunge($identificator).să se specifice numele gazdei serverului la copierea mesajelor IMAP.

Pentru aceasta.php. Ca exemplu voi folosi arborele dintr-un magazin alimentar fictiv de pe internet. În cazul în care furnizorul de servicii internet dispune de un server POP. va veni un moment când veţi dori să stocaţi datele ierarhice într-o bază de date. dacă nu folosiţi o bază de date cu suport XML. if ($inchidere === false) { echo "Nu se poate inchide cutia postala". $parola). să vă publicaţi mesajele dintr-un ‘mailing list' pe propriul site de pe internet sau să vă scrieţi propriile CMS.Cod: <?php $inchidere = imap_close($identificator). funcţiile imap_search() şi imap_scanmailbox() vă permit să căutaţi mesaje care satisfac criteriile specificate. Pentru mai multe informaţii puteţi consulta manualul php de la adresa www. Pur şi simplu deschideţi o conexiune cu serverul POP specificând o cutie poştala POP astfel: $mbox = imap_open("{localhost/pop3:110}INBOX". $identificator_utilizator.test". puteţi căuta mesaje al căror corp conţine anumite texte. ele nu sunt decât un fişier plat. Arborele arată astfel: . tabelele nu sunt ierarhice. nu de un server IMAP. Şi. Acest magazin îşi sortează alimentele după categorie. Stocarea arborilor este o problemă obişnuită. folosind biblioteca IMAP.net. puteţi folosi biblioteca IMAP pentru a vă conecta la un server de informaţii folosind NNTP (Network News Transfer Protocol). De exemplu. De asemenea. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date Fie că vreţi să vă construiţi propriul forum. } ?> Biblioteca IMAP furnizează multe alte funcţii în afara celor descrise în acest articol. puteţi avea acces la cutia poştală POP cu ajutorul sistemului PHP. Va trebui să gasiţi un mod de a traduce ierarhia într-un fişier plat. protocolul şi numărul portului sunt asemănătoare cu valorile similare folosite pentru conectarea la un server IMAP. deschideţi o conexiune astfel: $nntp = imap_open("{localhost/nntp:119}comp. De exemplu. culoare şi tip. "". ""). În acest articol vom explora aceste 2 metode de salvare a datelor ierarhice. Există 2 abordări importante: modelul listei adiacente şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată. cu multiple soluţii. Numele gazdei.

Această funcţie va trebui să înceapă la nodul rădăcină . Putem vedea că "Pear" este un copil al lui "Green" care este un copil al "Fruit" s. Deoarece folosesc eu însumi acest limbaj şi mulţi alţi oameni îl folosesc sau îl cunosc. ar trebui să folosiţi id-ul numeric al fiecărui nod. Daţi-mi arborele Acum că am introdus arborele nostru în baza de date. Pentru fiecare dintre aceşti copii. Pentru simplificare. e timpul să scriem o funcţie de afişare. am folosit valoarea "title" pentru a identifica fiecare nod. nu are o valoare parentală. Metoda recursivă Prima şi cea mai elegantă abordare pe care o vom încerca se numeşte metoda recursivităţii . Nodul rădăcină. funcţia ar trebui să . În magazinul nostru de alimente tabelul arată astfel: După cum vedeţi salvaţi "părintele" fiecărui nod. într-o bază de date reală.a. Probabil că-l puteţi traduce uşor în limbajul pe care vi-l doriţi. "Food".nodul fără nici un părinte – şi ar trebui după aceea să arate toţi copiii acelui nod.m.d. am ales să scriu exemplele în PHP. Este o abordare elegantă pentru că veţi avea nevoie de o simplă funcţie care să se repete în arborele dvs. Bineânţeles.Acest articol conţine un număr de exemple de coduri care arată cum se salvează şi se restabilesc datele.

Pentru aceşti copii. pentru a-i arăta pe toţi copiii acestora. Cod: <?php // $parent este parintele copiilor pe care vrem sa-i vedem // $level creste cand inaintam in arbore. De exemplu. // foloseste din nou aceasta functie pt a arata // copiii acestui copil display_children($row['title']. pentru a arăta sub-arborele "Fruit". Acea funcţie ar trebui atunci să pornească o altă instanţă a ei însăşi pentru fiecare dintre aceşti copii."\n". vom pune în aplicare funcţia cu un "string" gol cum ar fi $parent şi $row =0. dacă vreţi să vedeţi un sub-arbore.$row['title'].a.').restabilească şi să arate toate nodurile copii ale acelui copil.'".0). ar trebui să puneţi în aplicare . funcţia ar trebui să arate din nou toţi copiii s. există un tipar regulat în descrierea acestei funcţii. $parent. Pentru arborele magazinului nostru de alimente funcţia returnează: Citat: Food Fruit Red Cherry Yellow Banana Meat Beef Pork Observaţi că. $level) { // restabileste toti copiii $parent $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '.$level).d. puteţi indica funcţiei să pornească cu un alt nod. } } ?> Pentru a arăta întregul nostru arbore.'WHERE parent="'. Putem pur şi simplu să scriem o funcţie care restabileşte copiii unui anumit nod părinte. // folosit pentru a arata un arbore frumos indentat function display_children($parent. display_children(' '. $level+1). // arata fiecare copil while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // indenteaza si arata titlul acestui copil echo str_repeat(' '.m. Acesta este mecanismul recursiv care-i dă metodei numele de " metoda recursivităţii". Aşa după cum probabil că aţi observat.

$path). $node.'". Dacă stim că "Red" este părinte pentru "Cherry". // continua numai daca acest Snod nu este nodul radacina // (acesta este nodul fara nici un parinte) if ($row['parent']!='') { // ultima parte a caii spre $nod. Calea către un nod Cu aproximativ aceeaşi funcţie. ea caută părintele acestui nod şi-l adaugă la cale. După aceea. Dacă faceţi acest lucru pentru "Cherry". } // returneaza calea return $path. dacă ştiţi numele sau id-ul acelui nod. puteţi căuta calea spre un nod. aşa că pentru a arăta calea putem folosi print_r(get_path('Cherry')). } ?> Această funcţie restabileşte acum calea către un nod dat.display_children('Fruit'.0). folosind calea spre "Red".'). veţi vedea că: Citat: ARRAY ( [0] => Food [1] => Fruit . funcţia noastră va trebui să pornească la cel mai profund nivel : "Cherry". De exemplu. ca un array. este numele // parintelui lui $node $path[] = $row['parent']. acesta ar fi "Cherry". Pentru a găsi această cale. vom găsi calea către orice nod din arbore.'WHERE title="'. Ea restabileşte calea ca o dispunere. putem calcula calea spre "Cherry". Cod: <?php // $node este numele nodului a carui cale o dorim function get_path($node) { // cauta parintele acestui nod $result = mysql_query('SELECT parent FROM tree '. // ar trebui sa adaugam calea spre parintele acestui nod // la cale $path = array_merge(get_path($row['parent']). În exemplul nostru. Si acest lucru ne este dat de funcţia pe care tocmai am folosit-o: căutând în mod recursiv părinţii. calea spre "Cherry" este "Food" > "Fruit" > "Red". $row = mysql_fetch_array($result). // salveaza calea in aceasta ordine $path = array().

Vom începe prin a aşeza arborele nostru în poziţie orizontală. În această imagine. Vom numi aceste numere stângul şi dreptul (de exemplu valoarea stângă pentru "Food" este 1. Al doilea motiv pentru care această metodă nu este atât de rapidă. Ultimul număr este scris în dreapta nodului "Food". aceasta este o metodă excelentă. putem spune că toate nodurile cu valorile din stanga mai mari decât 2 şi valorile din dreapta mai mici decât 11 sunt descendenţi ai nodului 2-11 "Fruit". este limbajul de programare pe care probabil îl veţi folosi. să aruncăm o privire asupra unei alte metode de stocare a arborilor. cele mai multe limbaje nu sunt concepute pentru funcţii recursive. Aşa că. el este un descendent al nodului 1-18 "Food". mergem de-a lungul marginilor arborelui în timp ce scriem câte un număr în stânga şi în dreapta fiecărui nod. valoarea dreaptă este 18). funcţia porneşte o altă instanţă a ei însăşi. Am dori de asemenea să micşorăm numărul interogărilor în baza de date. puteţi vedea întregul arbore numerotat şi câteva săgeţi care arată ordinea numerotării. veţi pune în aplicare patru instanţe ale funcţiei în acelaşi timp. Cum fiecare interogare durează destul de mult. Şi cum fiecare funcţie ocupă o felie de memorie şi are nevoie de ceva timp pentru a porni. pentru un arbore cu patru nivele. Pornim de la nodul rădăcină ("Food") şi scriem 1 în stânga lui. Spre deosebire de limbaje cum ar fi Lisp. aceste numere indică relaţia care se stabileşte între fiecare dintre aceste noduri. Pentru fiecare nod. Acest lucru se datorează în special recursivităţii. Structura arborelui este acum stocată în valorile din stânga şi din dreapta. aşa că n-ar trebui să folosim o funcţie recursivă. În acelaşi fel. E uşor de înţeles şi codul de care avem nevoie este de asemenea simplu. Atunci care sunt dezavantajele modelului acestei structuri de date? În majoritatea limbajelor de programare. După cum vedeţi. este lentă şi ineficientă. Am prefera să avem o singură interogare pentru fiecare activitate.[2] => Red ) Dezavantaje Aşa cum tocmai am văzut. aceasta face ca funcţia să fie foarte lentă când se aplică pe arbori mari. Deoarece "Red" are numerele 3 şi 6. Parcurgerea în preordine modificată a arborelui Acum. Urmăm arborele spre "Fruit" şi scriem 2 lângă el. Avem nevoie de o interogare în baza de date pentru fiecare nod din arbore. În acest fel. Recursivitatea poate fi lentă. recursivitatea este foarte lentă atunci când este aplicată pe arbori mari. Această metodă de a merge de jur împrejurul arborelui şi de a număra nodurile se numeşte algoritmul "Parcurgerea în preordine modificată a arborelui" .

Ultima problemă care ne-a mai rămas este indentarea. va trebui mai întâi să identificaţi nodurile pe care vreţi să le restabiliţi. iată un arbore întreg într-o singură interogare. Această interogare returnează: Ei bine. o să puteţi vedea dacă încă mai arătaţi copiii acelui părinte. dacă vreţi subarborele "Fruit". să vedem cum arată aceste valori în tabelul nostru: După cum observaţi. Dacă adăugaţi şi ştergeţi rânduri din tabelul dvs. ar trebui să ordonăm rândurile după valoarea lor din stânga. Ştiţi că toţi copiii acelui nod au o valoare-dreapta mai mică decât valoarea din dreapta a părintelui. SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11 ORDER BY lft ASC. adăugaţi valoarea din dreapta a acelui nod la stivă. Când aţi terminat de arătat un nod. va trebui să folosim "lft" şi "rgt" pentru a identifica coloanele. De aceea. Avem acum valorile "lft" şi "rgt" pentru a stoca structura arborelui. probabil că el nu va fi în ordinea corectă. Extragerea datelor din Arbore Dacă vreţi să arătaţi arborele folosind un tabel cu valorile din stânga şi din dreapta. Pentru a arăta acest arbore aşa cum am procedat cu funcţia noastră recursivă. În SQL. Observaţi de asemenea că nu prea mai avem nevoie de coloana părinte . . aşa că. De fiecare dată când începeţi cu copiii unui nod. va trebui să adăugăm o clauză ORDONEAZA DUPA la această interogare. Putem face aceasta. aceasta ar însemna: SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11. De exemplu. dacă o să comparaţi valoarea din dreapta a nodului curent cu ultimul nod din dreapta aflat în stivă.Înainte de a continua. De aceea. Pentru a arăta structura arborelui. cuvintele "left" şi "right" au un înţeles special în SQL. copiii ar trebui indentaţi ceva mai mult decât părintele lor. va trebui să selectaţi numai nodurile cu o valoare-stânga cuprinsă între 2 şi 11. păstrând o stivă a valorilor din dreapta.

va trebui de asemenea să găsim un nou mod de a obţine calea către un anumit nod. de exemplu.$row['lft']. // acum. $row = mysql_fetch_array($result). // adauga acest nod la stiva $right[] = $row['rgt']. restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT title. // arata fiecare rand while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // verifica stiva numai daca exista una if (count($right)>0) { // verifica daca ar trebui sa indepartam un nod din stiva while ($right[count($right)-1]<$row['rgt']) { array_pop($right).'".'). veţi obţine exact acelaşi arbore pe care l-aţi obţinut cu funcţia recursivă discutată mai sus. rgt FROM tree '. Noua noastră funcţie va fi probabil mai rapidă. Cod: <?php function display_tree($root) { // acum. restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query('SELECT lft. Pentru a obţine toţi strămoşii. o să vedeţi că valorile din stânga ale tuturor strămoşilor sunt mai mici decât 4. } } ?> Dacă veţi folosi acest cod.count($right)).' ORDER BY lft ASC."\n". în timp ce toate valorile din dreapta sunt mai mari decât 5. veţi obţine nivelul nodului curent. $row['rgt']. Pentru a obţine această cale. nu este recursivă şi foloseşte doar două interogări Calea către un nod Cu acest nou algoritm. // incepe cu o stiva $right goala $right = array(). Când vă uitaţi. putem folosi această interogare: SELECT title FROM tree WHERE lft < 4 AND rgt > 5 ORDER BY lft ASC.'). Cu structura noului nostru tabel. nu este foarte greu. rgt FROM tree '. . la nodul 45 "Cherry". 'WHERE lft BETWEEN '.' AND '. vom avea nevoie de o listă a tuturor strămoşilor acelui nod.$row['title']. } } // arata titlul nodului indentat echo str_repeat(' '. lft. $root.îndepărtaţi valoarea sa din partea dreaptă din stivă. Dacă veţi număra elementele din stivă.'WHERE title="'.

întocmai ca în investigaţia noastră precedentă. Cu toate că este un exerciţiu plăcut atunci când e făcut prima dată şi cu un arbore mic.'WHERE parent="'. Câţi descendenţi Dacă îmi daţi valorile din stânga şi din dreapta ale unui nod. avem cu adevărat nevoie de un scenariu care să facă toată această numărătoare şi înconjur al arborelui pentru noi. Automatizarea parcurgerii arborelui Acum că aţi văzut câteva dintre lucrurile uşoare pe care le puteţi face cu acest tabel. trebuie să folosim clauza ORDONEAZA DUPA pentru a sorta nodurile.1) / 2 Cu această formulă simplă.left . nu un părinte.'". $parent. vă pot spune căţi descendenţi are.'). while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // executarea recursiva a acestei functii pt fiecare // copil al acestui nod . $left) { // valoarea din dreapta a acestui nod este valoarea din stanga + 1 $right = $left+1. Cod: <?php function rebuild_tree($parent. Deoarece fiecare descendent incrementează valoarea din dreapta a nodului cu 2. vă pot spune că nodul 2-11 "Fruit" are 4 noduri descendenţi şi că nodul 8-9 "Banana" este doar un copil. folosind puţină matematică. e timpul să învăţăm cum putem automatiza crearea acestui tabel. // obtine toti copiii acestui nod $result = mysql_query('SELECT title FROM tree '. numărul descendenţilor poate fi calculat cu: $descendants = (right . Această interogare va returna: Citat: +-------+ | title | +-------+ | Food | | Fruit | | Red | +------Acum nu ne rămâne decât să intrăm pe fiecare rând pentru a găsi calea spre "Cherry".Observaţi că. Să scriem un scenariu care transformă o listă adiacentă într-un tabel traversal al arborelui cu preordine modificată.

Folosiţi metoda listei adiacente pentru reactualizare şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pentru restabilire. . Mai întâi. veţi vedea că valorile din stânga şi din dreapta rămân aceleaşi (o verificare rapidă. Prima opţiune este simplă. destul de greu de înţeles. După ce aţi pus în aplicare această funcţie.' WHERE ti tle="'. Cea de-a doua modalitate de a adăuga şi şterge noduri constă în reactualizarea valorilor din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a noului nod. Totuşi. Apoi. Adăugarea unui nod Cum adăugăm un nod la arbore? Există două abordări: puteţi păstra coloana părinte în tabelul dvs şi doar să porniţi din nou funcţia rebuild_tree() – o funcţie simplă dar nu aşa de elegantă. care este // incrementata de functia rebuild_tree() $right = rebuild_tree($row['title']. rgt='.1). valoarea din dreapta a nodului rădăcină ar trebui să fie egală cu de două ori numărul nodurilor). va trebui să facem puţin loc. Acest nod are valoarea .// $right este valoarea dreapta curenta. iar valoarea din dreapta este valoarea din stânga plus 1. $right).'". Să ne uităm la un exemplu. această funcţie se repetă şi ultima valoare din dreapta este restabilită. Reactualizarea nodului "Red" înseamnă că va trebui să adăugăm 2 la toate valorile din stanga şi din dreapta mai mari decât 5. adăugaţi-l la tabel şi setaţi coloana părinte. iar nodul 7-10 "Yellow" ar trebui schimbat în 9-12 etc. prin complexitatea ei. Dacă există copii.'. ea stabileşte valorile din stânga şi din dreapta ale acestui nod. Vom folosi interogarea: UPDATE tree SET rgt=rgt+2 WHERE rgt>5. atunci funcţia restabileşte toţi copiii nodului "Food". Dacă vreţi să adăugaţi un nou nod. Valoarea .stânga 6 şi valoarea . } ?> Aceasta este o funcţie recursivă. ca ultim nod şi copil al "Red".$right. adăugând câte un nod pentru fiecare nod pe care îl vede.$parent. Valoarea din stânga este dată.$left. Ar trebui s-o porniţi cu rebuild_tree('FOOD'. si acum ca am procesat // copiii acestui nod stim si valoarea din dreapta mysql_query('UPDATE tree SET lft='. UPDATE tree SET lft=lft+2 WHERE lft>5. nu vă rămâne decât să reporniţi funcţia rebuild_tree().dreapta 7. } // am obtinut valoarea din stanga. Vrem să adăugăm un nou tip de fruct. Recursivitatea face ca această funcţie să fie. Ea merge în jurul arborelui. ea ajunge la acelaşi rezultat la care am ajuns noi manual la începutul acestui capitol. o "Strawberry". Dacă nu există copii. // returneaza valoarea din dreapta a acestui nod + 1 return $right+1. dar nu foarte eficientă cu arbori mari. Acum putem adăuga un nou nod "Strawberry" pentru a umple noul spaţiu.dreapta de la "Red" ar trebui schimbată din 6 în 8. Această opţiune este uşoară. Această valoare este folosită atunci ca valoare din dreapta a nodului "Food". sau puteţi reactualiza valorile din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a fiecărui nod nou. 1.').

org/xindice/ O explicaţie a recursivităţii: http://www.289483. Deşi prefer oarecum parcurgerea arborelui cu preordine modificată. title='Strawberry'.apache.strath. Dacă pornim funcţia noastră display_tree().uk/IT/Docs/Ccourse/subsection3_9_5. dar restabilirea nodurilor se realizează cu o singură interogare. baza de date XLM nativă: http://xml. rgt=7. Concluzie Acum v-aţi familiarizat cu ambele metode de stocare a arborilor într-o bază de date.html Xindice.techtarget. ceea ce durează mai mult. algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pare greu de înţeles. metoda listei adiacente ar putea fi mai bună.org/article/Four_ways_to_work_with_hierarchical_data/17/4047/index.html Alte două metode pentru a opera cu datele ierarhice: http://www.00. vom vedea că noul nostru nod "Strawberry" a fost introdus cu succes în arbore: Citat: Food Fruit Red Cherry Strawberry Yellow Banana Meat Beef Pork Dezavantaje În primul rând.ac. odată ce v-aţi obişnuit cu proprietăţile valorilor din stânga şi din dreapta. Lecturi suplimentare Mai multe despre Arbori în SQL de specialistul în baze de date Joe Celko: http://searchdatabase.. Vă las să judecaţi singuri. Este cu siguranţă mai greu decât metoda listei adiacente. în cazul dvs.INSERT INTO tree SET lft=6. este evident că puteţi face cu această tehnică aproape tot ce făceaţi cu metoda listei adiacente şi că algoritmul traversal al arborelui cu preordine modificată este mult mai rapid.com/tip/1.30 aprilie 2003 (Traducere efectuată de Dragos după articolul original) .sid13_gci537290. Reactualizarea arborelui impune mai multe investigaţii.html Autor articol: De Gijs Van Tulder . Totuşi.evolt.

Design Patterns and Useful Objects . metodelor şi atributelor este foarte folositoare când citesc codul sursă al unui fişier scris în urmă cu 6 luni. Interfaţa. fără a defini însă comportamentul acestor metode. Pentru a-mi răspunde la întrebarile "Ce este un Factory?". Am parcurs cu atenţie codul postat acolo. I.trace * @access public . Factory O să încerc pe parcursul acestui tutorial să explic diferite tehnici introduse în PHP 5 pe care îmi place să le folosesc (sau mi-ar plăcea).factory. Pentru teste. Intro Primul exemplu prezentat în această serie se referă la implementarea conceptului de factory în php. Google mi-a mai adus câteva articole interesante. De obicei folosesc phpDocumentor pentru a genera din codul php documenţii în mod profesional.PHP 5. "Este folositor?". ţinând cont că la un moment dat voi pierde aceste lucruri printr-un colţ al hdd-ului. m-am hotărât să implementez un exemplu scris în java.Chuck Hagenbuch". Din documentaţia prezentată în manual. Noţiuni Încerc să respect cât mai exact regulile publicate sub numele de Coding Standards pe pagina de web PEAR. III. Acest exemplu nu este complet şi nu poate fi considerat un exemplu standard al ideii de factory. o să folosesc php CLI şi un director numit trace_factory. Am găsit şi un tutorial aici. Traducerea interfeţei din java în PHP 5 arată cam aşa: Cod: <?php /** * Is the Trace Interface * It contains common methods for every implementation * @package test. Motivul? Data viitoare când am nevoie de ceva asemănător să pot găsi repede şi cât de cât documentat informaţiile necesare. II. şi am mai citit şi paginile astea ce fac parte din prezentarea "2002 International PHP Conference: Applied OO PHP: APIs. Într-un final. printr-o interafţă putem creea un obiect care specifică metodele pe care o clasă trebuie să le implementeze. "La ce mă ajută?". "Se merită?" am citit articolul "The Factory Method" de Harry Fuecks. Documentaţia "inline" a claselor.

va afişa mesajele în consolă (sau pagina web dacă se renunţă la CLI) iar cea dea doua. prima. } ?> fişier pe care l-am salvat cu numele de ITrace.trace * @access public */ class StdoutTrace implements Trace { /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug.php.php').php Cod: <?php include_once('ITrace.*/ interface Trace { /** * Turn on and off debugging * @param bool debug */ public function setDebug($debug).factory. va scrie mesajele într-un fişier text. Continuând exemplu. /** * write out an error message * @param string message to debug */ public function error($message). vom scrie două implementări. IV. StdoutTrace. /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ . /** * Write out a debug message * @param string message to debug */ public function debug($message). /** * It display the trace to stdout * * @package test.

$message.factory. /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test." ERROR >>>>"." DEBUG >>>>".public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. V. } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors echo date("d-m-Y H:i:s"). } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de StdoutTrace.php în acelaşi director.php Cod: <?php include_once('ITrace."\n". FileTrace.$message.trace * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler .php')."\n". } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true echo date("d-m-Y H:i:s").

} /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { . /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct($file) { // a real FileTrace would need to obtain the filename somewhere if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ". /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug.__METHOD__. * @var handler * @access private */ private $handler.$file.__LINE__."!\n" } $this->handler = fopen($file." at ".\n Or it dosent exist in ". /** * Is the file name * @var string * @access private */ private $file." is not writable.). } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. "a+").

$message."\n"). /** * Is the factory * * @access public * @package test." DEBUG >>>> ".php în acelaşi director.php')." ERROR >>>> "."\n"). Factory Cod: <?php include_once('FileTrace. date("d-m-Y H:i:s"). date("d-m-Y H:i:s"). VI. include_once('StdoutTrace.factory./span>.php'). } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { if($this->handler===true) { fclose($this->handler). } } } ?> Fişierul l-am salvat cu numele de FileTrace.// only print if debug is true fwrite($this->handler<. $message.trace */ class TraceFactory { . } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler.

Obligatoriu. am implementat interfaţa ITrace în două cazuri. Ceva explicaţii Înainte de a merge mai departe. În partea I. Am decis să deschid fişierul în mod a+ (read/write. care îmi va permite să schimb nivelul afişat de trace (debug sau error). în exemplul urmat de către mine. am scris o interfaţă ce conţine trei metode: setDebug($debug). } } } ?> Salvat cu numele de TraceFactory. place the file pointer at the end of the file). cred că e timpul să explic ce am făcut până acum. În plus faţă de exemplul urmat. În cea de-a doua parte. $t->error("Could not instantiate FileTrace: " + $ex>getMessage()). Am decis că în cazul în care fişierul în care vrem să log-ăm mesajele nu există sau nu se poate scrie în el. însă dacă totul este în regulă. iar condiţia: if($this->handler===true) . dar acesta nu era necesar (PHP va închide automat după terminare executarea codului handlerul?). la fel ca în exemplul pe care l-am urmat.php. ce îmi va permite să afişez aceste mesaje în consolă (pagina web). va afişa un mesaj de eroare tot timpul (indiferent de valoarea setată pentru $debug). să arunc excepţia. Am încercat să implementez în PHP 5 un model de factory preluat dintr-un exemplu dat în java. o să pot afişa un mesaj de debug (bineânţeles dacă am făcut setDebug(true) în prealabil). am scris şi un destructor. } catch (Exception $ex) { $t = new StdoutTrace(). return $t. cu toate că probabil a era destul (nu intenţionez să şi citesc fişierul). FileTrace. VII. debug($message). "a+"). Detalii despre fopen. să creez handlerul ( :) ): $this->handler = fopen($file. trebuia să arunce o excepţie în constructor. aici. error($message). cele două noi obiecte vor trebui să implementeze metodele prezentate în interfaţa ITrace. FileTrace ce îmi va permite să log-ez mesajele de eroare/debug într-un fişier text şi StdoutTrace./** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace($file='') { try { return new FileTrace($file).

io. Acest lucru. O implementare Am scris fişierul runTrace. asta este deja o altă discuţie.FileWriter( "c:\trace. " DEBUG >>>> " . încerc (try) să returnez o nouă instanţă a obiectului FileTrace.php: Cod: <?php include_once('TraceFactory. o să încerc şi o implementare a acestui exemplu. În partea următoare. Folosesc un bloc try/catch pentru a intercepta exceptia aruncată de constructorul din FileTrace.php'). Voi continua cu explicaţii pentru TraceFactory.PrintWriter( new java. cu toate că acum este destul de intuitivă.nu cred că îşi are rostul (poate se întâmplă altceva în $this->handler = fopen($file. "a+"). în StdoutTrace lucrurile sunt destul de clare. (??) cu fwrite($this->handler. "a+") ?). date("d-m-Y H:i:s") . Dar.log). VIII. $message . Ca o mică traducere.println( "DEBUG: " + message ). Am decis. ca în PHP să înlocuiesc atributul: private java. "\n"). (nu o să reţint foarte uşor linia asta) cu $this->handler = fopen($file. .PrintWriter pw cu $handler. aduce şi modificări directe în factory. exact ca în exemplu. din constructori. reprezentând numele fişierului în care voi loga mesajele. şi am constatat că în PHP pentru a scrie ceva într-un fişier este mai intuitiv şi mai uşor de reţinut. am declarat metoda ca fiind statică. initializez StdoutTrace care va merge sigur având astfel posibilitatea de a afişa mesajele de eroare/debug. În schimb. pw. l-am înlocuit cu StdoutTrace. cu menţiunea că numele obiectului prezentat în exemplu (SystemTrace). dacă nu reuseşc acest lucru (catch). Comparaţie: pw = new java. Pentru o mai mare flexibilitate. adăugând în plus parametrul $file. sau cu modalitatea de scriere (de exemplu): pw. am decis ca numele fişierului în care să log-ăm mesajele să fie pasat în constructor (parcă aş vrea să meargă şi pe linux şi pe windows în aceiaşi manieră.io.flush().log" ) ). nu folosind un nume de fişier predefinit: c:\trace. Poate că sensul exemplului s-a schimbat în momentul în care am decis să pasez numele fişierului în care se face logarea. Exact ca în exemplul urmat.io.

php 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! iar în fişierul logger. $i).$i++) { $t->debug("Za I :: " . $t->setDebug(true). touch($filename).$i<10.log'. for($i=1. } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). $t->error("Ceva de test!"). $t->debug("True Debug"). $t = &TraceFactory::getTrace(). $t->debug("Debug is true").$i<10. $t->setDebug(true).log am: Citat: 15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>> O eroare de test! 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Debug is true .$i). $t = &TraceFactory::getTrace($filename). for($i=1. în consolă rezultatul a fost: Citat: $ php runTrace.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".$filename = 'logger. $t->error("O eroare de test!"). } unset($t). ?> După execuţie.

şi şterg fişierul logger.php Citat: 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>O eroare de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Debug is true 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>0 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>Ceva de test! 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>True Debug 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 1 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 2 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 3 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 4 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 5 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 6 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 7 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 8 15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 9 15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!! Totuşi. factory methods prove useful when you're not sure what concrete implementation of a class to .15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 1 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 2 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 3 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 4 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 5 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 6 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 7 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 8 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 9 dacă.log. nu sunt mulţumit de codul scris. căci constructorul din FileTrace va arunca excepţia întrucât fişierul nu va exista): $ php runTrace. doar în consolă. O să încerc să rescriu FileTraceşi TraceFactory pentru a ajunge la utilitatea şi concluziile prezentate în exemplul urmat: Citat: Further. pasând $file ca parametru în factory. comentez linia: touch($filename). şi mai mult. rezultatul va fi (normal. şi implicit şi constructorului din FileTrace m-am îndepărtat prea mult de exemplul de la care am pornit.

php Cod: <?php include_once('ITrace. /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct() { $file = 'logger. pentru a fi cât mai aproape de modelul urmat." is not writable. Ceva corecturi Aşa cum ziceam în finalul ultimului capitol.php'). /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. you can leave those details to the factory method.factory.\nOr .log'.$file.instantiate. IX. Instead. you can program your objects to simply use Trace and leave the instantiation of the concrete implementation to a factory method. Instead. /** * It logs the trace to a file * * @todo: implement a custom Exception class * @package test. In the above examples your program didn't know whether to create FileTrace or SystemTrace instances. if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ". FileTrace.2 * @access public */ class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler * @var handler * @access private */ private $handler.trace * @version 0. m-am decis să rescriu FileTrace şi TraceFactory.

it dosent exist in: ". } $this->handler = fopen($file.__LINE__. __METHOD__." at line: ". $message. . } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler."\n")."!"). } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { fclose($this->handler). date("d-m-Y H:i:s"). } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true fwrite($this->handler."\n")." ERROR >>>> "." DEBUG >>>> ". date("d-m-Y H:i:s"). } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. $message. "a").

$ex>getMessage()).php').php'). return $t. } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace.} ?> } TraceFactory. return new FileTrace().trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace.2 * @access public * @package test.factory.php Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. Mai bine. } } } ?> X. $t = new StdoutTrace(). $t->error("Could not instantiate FileTrace:\n". ar putea fi rescris aşa: Cod: <?php . Alte explicaţii Am încercat să mă apropii cât mai mult de exemplul pe care l-am urmat. constructorul din FileTrace.

O altă implementare Am rescris şi mini testul runTrace.$i). $t->error("O eroare de test!").log. $t->debug("Debug is true"). $t->debug("True Debug"). } } ?> însă. if($this->handler===false) { throw new Exception("Cannot create the file hanled!"). folosind şi o metodă de logare a evenimentelor produse pe parcursul lor.$i++) { $t->debug("Za I :: ".log'. nu ar trebui să existe îngrijorări legate de faptul că nu aş putea crea fişierul logger. $this->handler = @fopen($file.function __construct() { $file = 'logger. $t = &TraceFactory::getTrace()./span>=1. PHP 5.$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".$i<10. "a"). XI. fără să ma intereseze dacă se produce într-un fişier sau pe consolă. for($i=1. ?> Teste? Rezultatele au fost previzibile. FileTrace nu a aruncat nici o excepţie cu constructorul din capitolul X deci totul a fost logat în fişierul logger. $t->setDebug(true). } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!"). Pot fi liniştit acum. } unset($t). este treaba factory-ului să decidă lucrul ăsta.log. $t = &TraceFactory::getTrace(). $t->error("Ceva de test!"). îmi pot scrie scripturile mai departe. for($i<. $t->setDebug(true). pe windows ar fi mai greu de testat. SQLite în Factory? .php').php astfel: Cod: <?php include_once('TraceFactory.$i<10. ţinând cont de permisiunile care trebuiesc setate pentru directorul în care lucrez ar fi totuşi posibil.$i). Pe linux.

Lucruri obişnuite aici: un tabel cu numele logger. CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new. am decis ca acesta să fie tipul de bază de date pe care o să îl folosesc.0.timeEnter DATE ).sql Binarul (fişierul . folosind clientul SQLite. versiune 2. END. Ce este SQLite? Deci.1. ce conţine un câmp id de tip INTEGER cheie primară. astfel la fiecare insert pe care îl voi face. unde evident voi ţine mesajele şi timeEnter în care voi păstra data introducerii unui mesaj nou.db Am aflat că îmi pot scrie sql-ul liniştit şi apoi îl pot importa într-o bază de date SQLite. insert into logger (message) values ($message) va fi destul pentru a actualiza cele 3 campuri).15. Am descoperit astfel şi triggeri în SQLite. după ce am citit şi tutorialul asta.message TEXT.8 vor putea fi accesate din viitorul PHP 5.8.0 trebuie să folosesc SQLite 2. COMMIT. un câmp message. În continuare o să aprofundez aceste tehnici raportate la o bază de date.rowid.sql cu comanda: $ sqlite logger.8. CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY.8. deci mai am de asteptat până în a doua jumătate a acestui an. câmpul timeEnter se va actualiza singur (nu o să fie nevoie să îi mai zic insert into logger (timeEnter) values DATETIME('NOW'). am creat un TRIGGER. Am importat fişierul dump. Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să log-ez erorile şi mesajele de debug într-un tabel al unei baze de date. am zis să încerc să mai creez încă un produs pentru factory-ul descris în tutorialul precedent. dump.0. Prima concluzie? Dacă vreau să folosesc clientul SQLite din lina de comandă şi apoi să accesez baza de date creată cu acest client din PHP 5.În articolul anterior am prezentat notiunea de factory în PHP 5. Şi cum încă nu am avut posibilitatea să lucrez cu SQLite. SQLite? După un timp. nu SQLite 3. şi am creat o bază de date nouă: $ sqlite logger.sql: Cod: BEGIN TRANSACTION. Bazele de date create cu SQLite 3.15 m-am pus pe treabă.db < dump. În plus.exe pe Windows) ar trebui să fie în PATH pentru a avea comanda sqlite la . XII.

COMMIT. urmând exemplul din FileTrace am scris destul de repede şi uşor SQLiteTrace. SQLite Tinând cont că va trebui să implementez metodele interfeţei Trace şi. /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug. CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY.15 pe php 5.rowid. /** * The construnctor * it opens the db handler * * @return void * @access public */ public function __construct() { . END.8.factory. XIII.prompt.SQL DUMP */ include_once('ITrace.0! /* ----------> SQL DUMP BEGIN TRANSACTION. <---------.trace * @access public */ class SQLiteTrace implements Trace { /** * It`s the db handler * @var handler * @access private */ private $handler. /** * It logs the trace to a sqlite db * * @todo: implement a custom Exception class * @package test.php: Cod: <?php // merge cu sqlite 2.timeEnter DATE ). Un nou produs. CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON logger BEGIN UPDATE logger SET timeEnter = DATETIME('NOW') WHERE rowid = new.message TEXT.php').

} } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug. $this->handler = @sqlite_open($dbname.$message. "INSERT INTO logger (message) VALU ES } /** * Is the Destructor * just close the handler * @access public * return void (' ERROR >>>> ".db'."')")."')"). } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always log errors sqlite_query($this->handler. } /** * It writes a debug message * only if debug is true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only insert if debug is true sqlite_query($this->handler. $sqliteerror). "INSERT INTO logger (message) VALUES (' DEBUG >>>> ".$message. . 0666.$dbname = 'logger. if($this->handler===false) { throw new Exception($sqliteerror).

. } catch(Exception $sqlite_ex) { include_once('StdoutTrace. a trace instance */ public static function &getTrace() { try { include_once('FileTrace. return $t_sqlite. $t->error("Could not instantiate SQLiteTrace:\n". $t = new StdoutTrace().php'). } } ?> XIV.trace */ class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return object Trace. return $t. $t_sqlite->error("Could not instantiate FileTrace:\n".php').3 * @access public * @package test. $ex->getMessage()).php').*/ public function __destruct() { @sqlite_close($this->handler). return new FileTrace().php astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. Un nou Creator Am reuşit să rescriu şi TraceFactory. } catch (Exception $ex) { try { include_once('SQLiteTrace. $t_sqlite = new SQLiteTrace().factory. $sqlite_ex->getMessage()).

Metoda getTrace nu mi se pare prea flexibilă. Neajunsuri În momentul de faţă.trace */ .4 * @access public * @package test. nu îmi dau seama unde aş putea implementa acest exemplu. mi-ar plăcea să am mai multe nivele de logare (debug/info/error/alert/emergency).} } ?> } } Chiar dacă nu îmi place prea mult blocul: Cod: <?php try { } catch (Exception $ex) { try { } catch(Exception $sqlite_ex) { ?> } Tracerul meu este funcţional având 3 metode distincte de a loga mesajele: într-un fişier. Aş vrea să îl continui. sincer să fiu. XV.factory. aducâd în discuţie un alt procedeu: observer. cum ar fi dacă aş vrea să mai adaug încă un produs acolo? Probabil ar trebui să o rescriu astfel: Cod: <?php /** * Is the factory * * @version 0. într-o bază de date sau direct pe consolă (nu prea o să văd lucrul ăsta prea curând totuşi). mai mult.

return new StdoutTrace(). $t = &TraceFactory::getTrace('File').php').php'). } catch (Exception $ex) { include_once('StdoutTrace. $t = &TraceFactory::getTrace('SQLite'). $t = new StdoutTrace().php'). } try { $rs = $driver. $t->setDebug(true). $t->setDebug(true).$i++) { $t->debug("Tha lup :: ". $t->error("O eroare de test!"). runTrace.'. include_once($rs. return $t. în baza de date SQLite în partea de mijloc şi în final aş afişa şi ceva în consolă: Cod: <?php include_once('TraceFactory.class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @param string driver.php mi-ar loga mesaje în fişierul text în prima parte. a trace instance */ public static function &getTrace($driver='') { $drivers = array('File'. } } } ?> iar testul următor. return new $rs().$ex>getMessage()).'Trace'. $t->debug("Debug is true"). } unset($t). . $drivers)) { include_once('StdoutTrace.'SQLite').$i).$driver.$i<10.php'). $t->error("Could not instantiate ". it can be File or SQLite * @access public * @return object Trace. if(!in_array($driver.":\n". for($i=1. $t->error("Ceva de test!").

$i++) { $t->debug("Za I :: ". dar o să continui totuşi acest articol prin introducerea componentelor de mai sus. ?> Rămâne însă de discutat despre diferite niveluri de log şi de introducerea unui observer care să mă anunţe în cazul în care se produce o eroare în sistem. rămân cu PEAR::Log. $t->debug("True Debug a fos setat").$i). } $t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!").$i). $t->setDebug(true). .$i<10. } $t->error("Fatal!!!").$i++) { $t->debug("I-ul :: ". for($i=1. $t->error("Ajunge in consola!").$i<10. $t = &TraceFactory::getTrace('Unknow_driver'). Până una-alta. cea ce înseamnă un sitem de logare a mesajelor cât de cât complet şi utilizabil în producţie (chiar dacă constat că SQLite nu este chiar atât de rapid :) ).$t->debug("True Debug"). for($i=1. unset($t).