4.

Cuantificarea impactului şocurilor

macroeconomice asupra inflaţiei
în România
Semnificaţia unui şoc în funcţia de reacţie este aceea a unei
erori de politică monetară. O astfel de eroare poate să apară în
cazul în care contextul macroeconomic în care se doreşte luarea
unei decizii de către autorităţile monetare nu este bine analizat sau
înţeles. Astfel de erori de percepţie pot apărea din:
- erori în măsurarea datelor primare. Deciziile de politică
monetară se iau, de regulă, la un interval scurt de la
publicarea principalilor indicatori macroeconomici (output,
rata inflaţiei, rata şomajului, comerţ exterior). Dacă datele
comunicate sunt eronate (şi, de obicei, datele primare
conţin erori de măsurare), atunci includerea lor în funcţia
de reacţie (şi, implicit, luarea lor în calcul în procesul
decizional) are ca rezultat fundamentarea unei rate de
dobândă având o valoare eronată. O rată prea mare a
dobânzii conduce la reducerea mai accelerată a ratei
inflaţiei şi zădărniceşte creşterea economică. O rată prea
redusă permite existenţa unui procent prea mare de
persistenţă a inflaţiei, permiţând şi realizarea unei creşteri a
output-ului;
- interpretarea greşită a valorilor şi/sau provenienţei unor
şocuri ce lovesc economia. Măsurarea exactă a
 magnitudinii şocurilor nu poate fi realizată în perioada de
manifestare a şocului. Există pericolul ca anumite
consecinţe, ulterioare, ale producerii unui şoc
macroeconomic să fie trecute cu vederea şi să nu fie luate
în calcul la luarea deciziilor de politică monetară. De
exemplu, un şoc inflaţionist nu poate fi analizat separat,
fără a surpinde şi implicaţiile lui asupra celorlalte variabile
macroeconomice (curs de schimb, output). Astfel, creşterea
ratei inflaţiei determină o creştere a ofertei, ca urmare a
creşterii preţurilor de desfacere previzionate pe fondul
menţinerii costurilor de producţie. Această creştere a
ofertei va fi sesizabilă cu o întârziere (lag) de până la
câteva luni. Creşterea output gap-ului conduce, la rândul
său, la creşterea inflaţiei. Acest nou puseu inflaţionist nu
este decât o reacţie întârziată a primului şoc în curba
Phillips. Modelul de politică monetară trebuie să surprindă
aceste reacţii şi să încerce să dea măsura corectă a efectelor
şocurilor.

Pentru a surpinde mecanismele de transmisie a politcii

monetare, în model au fost introduse şi definiţiile (1.1), (1.2),
(3) – (6).
Pentru fiecare calibrare şi pentru fiecare şoc, modelul astfel
obţinut a fost simulat folosind EViews 5. Modificările raportate
pentru serii sunt deviaţii de la valoarea anterioară şocului.
 A. Model cu funcţie de reacţie cu un lead şi un coeficient
de ajustare a ratei dobânzii la rata inflaţiei de 2.5

Lead (k) Coeficient γ1 Coeficient γ2 Coeficient γ3

1 2.5 0.2 sau 0.25 0.7

Un şoc în rata inflaţiei este acomodat complet în

18 trimestre. Modificarea inflaţiei de la valoarea iniţială este mai
mică de 0.1 puncte procentuale (pp) după şapte trimestre. Output
gap-ul se modifică cu o întârziere de un trimestru, iar reducerea sa
maximă este de 0.13 puncte procentuale. Şocul este complet
acomodat în aproximativ 20 de trimestre. Ca urmare a creşterii
inflaţiei cu 1 pp, rata dobânzii creşte, atingând nivelul maxim (cu
mai mult de 1 pp peste nivelul iniţial) după două trimestre de la
producerea şocului. Ca urmare a reducerii rapide a inflaţiei şi, în
consecinţă, a reducerii previziunilor inflaţioniste, rata dobânzii
scade sub nivelul de dinaintea şocului după şase trimestre de la
producerea şocului. Reducerea ratei dobânzii antrenează o
stabilizare mai lentă a output gap-ului. Reactivitatea deosebită a
ratei dobânzii este dată de includerea în funcţia de reacţie a ratei
inflaţiei la momentul următor calcularii ratei dobânzii. Cu cât acest
lead este mai redus, cu atât creşte variabilitatea output gap-ului.
 Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia ofertei agregate

Graficul 8

1.2 .04

1.0
.00
0.8

0.6 -.04

0.4
-.08

0.2
-.12
0.0

-0.2 -.16
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia inflatiei la un soc in rata inflatiei Reactia output gap-ului la un soc in inflatie

1.2

0.8

0.4

0.0

-0.4

-0.8
2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia ratei dobanzii la un soc in rata inflatiei

Creşterea output gap-ului cu 1 pp conduce la creşterea ratei

inflaţiei cu 0.6 pp după trei trimestre de la înregistrarea şocului.
Reacţia ratei dobânzii este mai mare decât cea a inflaţiei la un şoc
pozitiv în output gap. În funcţia de reacţie, creşterea ratei inflaţiei –
şi a previziunilor inflaţioniste – este compensată de reducerea
output gap-ului. Gap-ul PIB scade sub nivelul anterior şocului ca
urmare a creşterii ratei dobânzii. Nivelul său minim este de 80%
din valoarea înregistrată înainte de producerea şocului. Şocul de
cerere agregată este acomodat mai rapid decât un şoc în curba
Phillips.

Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia cererii agregate

Graficul 9

.6 1.2

.5 1.0

.4 0.8

.3 0.6

.2 0.4

.1 0.2

.0 0.0

-.1 -0.2

-.2 -0.4
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia inflatiei la un soc in output gap Reactia output gap-ului la un soc in output gap

-1
2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia ratei dobanzii la un soc in output gap

Un şoc în rata dobânzii atrage o variabilitate ridicată a ratei

inflaţiei şi a output gap-ului. Astfel, o decizie greşită de politică
monetară determină creşterea volatilităţii celor două variabile
macroeconomice. Atât rata inflaţiei, cât şi output gap-ul se
stabilizează greu şi prezintă fluctuaţii între 94% si 103%, respectiv
între 90% şi 105% din valorile înregistrate înainte de producerea
şocului. De remarcat faptul că variabilitatea output gap-ului este
mai mare decât variabilitatea inflaţiei. Reacţia output-ului şi a
inflaţiei la şocul de politică monetară arată importanţa luării unor
decizii corecte privind modificarea ratelor de dobândă.

Şoc pozitiv de 1 pp în funcţia de reacţie

Graficul 10

.04 .08

.02
.04

.00
.00
-.02
-.04
-.04

-.06 -.08

-.08 -.12
05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14

Reactia inflatiei la un soc in rata dobanzii Reactia output gap-ului la un soc in rata dobanzii

1.2

0.8

0.4

0.0

-0.4

-0.8
05 06 07 08 09 10 11 12 13 14

Reactia ratei dobanzii la un soc in rata dobanzii

Şocurile prezentate au fost calculate pentru un coeficient al

output gap-ului în funcţia de reacţie de 0.2. Simulările au arătat că
un coeficient de 0.25 conduce la obţinerea de rezultate similare.
Din acest motiv, în lucrare nu mai sunt prezentate graficele
evoluţiilor seriilor studiate pentru modele ce au coeficientul
γ2 = 0.25.
 B. Model cu funcţie de reacţie cu un lead şi un coeficient
de ajustare a ratei dobânzii la rata inflaţiei de 4

Lead (k) Coeficient γ1 Coeficient γ2 Coeficient γ3

1 4 0.2 sau 0.25 0.7

Un şoc pozitiv în rata inflaţiei de 1 punct procentual este

acomodat complet în 16 trimestre. Modificarea inflaţiei de la
valoarea sa iniţială este mai mică de 0.1 puncte procentuale (pp)
după opt trimestre. Output gap-ul se modifică cu o întârziere de un
trimestru, iar reducerea sa maximă este de 0.19 puncte procentuale,
mai mare decât în cazul modelului de la punctul 1. La fel ca în
cazul primului model, şocul este complet acomodat în aproximativ
20 de trimestre. Pentru a contracara creşterea de inflaţie, răspunsul
politicii monetare este de creştere a ratei dobânzii, aceasta atingând
nivelul maxim (cu mai mult de 1.5 pp peste nivelul iniţial) după trei
trimestre de la producerea şocului. Ca urmare a efectului de scădere
rapidă a inflaţiei în urma creşterii ratei dobânzii prin reducerea
rapidă şi a previziunilor inflaţioniste, rata dobânzii scade sub
nivelul de dinaintea şocului atingând un nivel minim cu până la
1 p.p mai mic decât cel iniţial după 12 trimestre de la producerea
şocului. Reducerea ratei dobânzii antrenează stabilizarea output
gap-ului care scăzuse iniţial sub nivelul de dinaintea şocului.
Reacţia rapidă şi puternică a ratei dobânzii la un şoc în rata inflaţiei
este dată de includerea în funcţia de reacţie a ratei inflaţiei la
momentul următor calculării ratei dobânzii (lead-ul este 1).
 Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia ofertei agregate

Graficul 11

1.2 .10

1.0
.05

0.8
.00
0.6
-.05
0.4
-.10
0.2

0.0 -.15

-0.2 -.20
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia ratei inflatiei la un soc in rata inflatiei Reactia output gap-ului la un soc in rata inflatiei

2.0

1.5

1.0

0.5

0.0

-0.5

-1.0
2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia ratei dobanzii la un soc in rata inflatiei

Un şoc în cererea agregată – creşterea output gap-ului cu

1 pp conduce la creşterea ratei inflaţiei cu 0.5 pp după patru
trimestre de la înregistrarea şocului. Output gap-ul este acomodat,
revenind la nivelul iniţial în circa zece trimestre. Reacţia ratei
dobânzii la un şoc în output gap în cazul acestui model este mai
redusă decât în cazul modelului de la punctul 1 datorită importanţei
mai mari acordate stabilizării inflaţiei faţă de stabilizarea
output-ului în funcţia de reacţie (coeficientul lui γ1 este 4 faţă de 2
în modelul de la punctul 1). În funcţia de reacţie, creşterea ratei
inflaţiei – şi a previziunilor inflaţioniste – este compensată de
reducerea output gap-ului. Gap-ul PIB scade sub nivelul anterior
şocului ca urmare a creşterii ratei dobânzii. Nivelul sau minim este
de 70% din valoarea înregistrată înainte de producerea şocului. De
asemenea, şi în cazul acestui model, şocul de cerere agregată este
acomodat mai rapid decât un şoc în curba Phillips (şoc de ofertă
agregată).

Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia cererii agregate

Graficul 12
.6 1.2

.5 1.0

.4 0.8

.3 0.6

.2 0.4

.1 0.2

.0 0.0

-.1 -0.2

-.2 -0.4
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia ratei inflatiei la un soc in output gap Reactia output gap-ului la un soc in output gap

-1

-2
2005 2006 2007 2008 2009 2010

Reactia ratei dobanzii la un soc in output gap

Şi în cazul acestui model, un şoc în rata dobânzii atrage o

variabilitate ridicată a ratei inflaţiei şi a output gap-ului,
determinând creşterea volatilităţii celor două variabile
macroeconomice. Atât rata inflaţiei, cât şi output gap-ul se
stabilizează greu (după aproximativ 30 de trimestre) şi prezintă
fluctuaţii între 96% şi 102%, respectiv între 93% şi 104% din
valorile înregistrate înainte de producerea şocului. De remarcat
faptul că variabilitatea output gap-ului este mai mare decât
variabilitatea inflaţiei. De asemenea, prin creşterea elasticităţii ratei
dobânzii la abaterile de la target ale ratei inflaţiei, variabilitatea
inflaţiei scade (amplitudinea variaţie ratei inflaţiei este mai mică în
cazul acestui model decât în cazul modelului de la punctul 1).

Şoc pozitiv de 1 pp în funcţia de reacţie

Graficul 13

.03 .06

.02 .04

.01 .02

.00 .00
-.01
-.02
-.02
-.04
-.03
-.06
-.04
-.08
-.05 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14
05 06 07 08 09 10 11 12 13 14
Reactia output gap-ului la un soc in rata dobanzii
Reactia ratei inflatiei la un soc in rata dobanzii

1.2

0.8

0.4

0.0

-0.4

-0.8
05 06 07 08 09 10 11 12 13 14

Reactia ratei dobanzii la un soc in rata dobanzii

 C. Model cu funcţie de reacţie cu lead egal cu 4
şi un coeficient de ajustare a ratei dobânzii
la rata inflaţiei de 1.5

Lead (k) Coeficient γ1 Coeficient γ2 Coeficient γ3

4 1.5 0.2 sau 0.25 0.7

În cazul unui lead egal cu 4 pentru abaterea inflaţiei de la

target în funcţia de reacţie banca centrală nu va mai ajusta
instrumentul sau (rata dobânzii) în funcţie de deviaţiile faţă de
inflaţia previzionată pentru trimestrul următor (ca în cazul unui
lead egal cu 1), ci în funcţie de deviaţiile faţă de inflaţia
previzionată pentru următoarele patru trimestre (un an), funcţia de
reacţie fiind de altfel una forward looking.
Pentru un lead de 1 an, un şoc pozitiv în rata inflaţiei
(un şoc de ofertă agregată) de 1 punct procentual este acomodat
complet în 12 trimestre. Output gap-ul se modifică cu o întârziere
de un trimestru. Şocul este complet acomodat în aproximativ
15 trimestre. Pentru a contracara creşterea de inflaţie, răspunsul
politicii monetare este de creştere a ratei dobânzii, dar această
creştere este de o dimensiune mult mai mică decât în cazul
lead-ului de 1. Rata dobânzii atinge nivelul maxim (cu 0.2 pp peste
nivelul iniţial) după o periodă mai mare de timp (cinci trimestre)
decât în cazul lead-ului egal cu 1, ceea ce semnifică un răspuns mai
gradual şi mai lent al politicii monetare. Ca urmare a creşterii mai
încete a ratei dobânzii, rata dobânzii nu mai scade sub nivelul de
dinaintea şocului stabilizându-se la nivelul iniţial. Reducerea ratei
dobânzii antrenează şi stabilizarea output gap-ului.
 Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia ofertei agregate

Graficul 14

1.0 .030

.025
0.8
.020

0.6 .015

.010
0.4
.005

0.2 .000

-.005
0.0 04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3
04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3
Raspunsul output gap-ului la un soc in rata inflatiei
Raspunsul inflatiei la un soc in rata inflatiei

.24

.20

.16

.12

.08

.04

.00
04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3

Raspunsul ratei dobanzii la un soc in rata inflatiei

Creşterea output gap-ului cu 1 pp printr-un şoc de cerere

agregată conduce la creşterea ratei inflaţiei cu 0.65 pp după
şase trimestre de la înregistrarea şocului. Reacţia ratei dobânzii este
mai mare decât cea a inflaţiei la un şoc pozitiv în output gap. În
funcţia de reacţie, creşterea ratei inflaţiei – şi a previziunilor
inflaţioniste – este compensată de reducerea output gap-ului.
 Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia cererii agregate

Graficul 15

.7 1.0
0.9
.6
0.8
.5
0.7
.4 0.6

0.5
.3
0.4
.2
0.3
.1 0.2

0.1
.0
04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3
04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3
Raspunsul output gap-ului la un soc in output gap
Raspunsul inflatiei la un soc in output gap

-1
05 06 07 08 09 10 11 12 13 14

Raspunsul ratei dobanzii la un soc in output gap

Un şoc în rata dobânzii atrage o variabilitate mult mai

redusă a ratei inflaţiei şi a output gap-ului decât în cazul unui lead
egal cu 1. Rata inflaţiei şi output gap-ul prezintă fluctuaţii între
96% şi 100.5%, respectiv între 94% şi 100.5% din valorile
înregistrate înainte de producerea şocului. De remarcat, de
asemenea, faptul că variabilitatea output gap-ului este mai mare
decât variabilitatea inflaţiei.

Şoc pozitiv de 1 pp în funcţia de reacţie

Graficul 16

.01 .01

.00
.00
-.01
-.01
-.02
-.02
-.03

-.03 -.04

-.04 -.05

-.06
-.05
-.07
-.06 2005 2006 2007 2008 2009 2010
2005 2006 2007 2008 2009 2010
Raspunsul output gap-ului la un soc in rata dobanzii
Raspunsul inflatiei la un soc in rata dobanzii

1.2

1.0

0.8

0.6

0.4

0.2

0.0

-0.2
2005 2006 2007 2008 2009 2010

Raspunsul ratei dobanzii la un soc in rata dobanzii

 D. Model cu funcţie de reacţie cu lead egal cu 4
şi un coeficient de ajustare a ratei dobânzii
la rata inflaţiei de 2

Lead (k) Coeficient γ1 Coeficient γ2 Coeficient γ3

4 2 0.2 sau 0.25 0.7

Un şoc pozitiv în rata inflaţiei de 1 punct procentual este

acomodat complet în 12 trimestre. Output gap-ul se modifică cu o
întârziere de un trimestru, iar fluctuaţia sa este mai ridicată decât în
cazul modelului de la punctul 3 datorită coeficientului de
elasticitate mai mare pentru abaterea inflaţiei de la target în funcţia
de reacţie, coeficient care dă o importanţă mai mare stabilizării
inflaţiei decât stabilizării output-ului. Pentru a contracara creşterea
de inflaţie, răspunsul politicii monetare este de creştere a ratei
dobânzii, aceasta atingând nivelul maxim (cu 0.3 pp peste nivelul
iniţial). De asemenea, răspunsul politicii monetare este unul de o
dimensiune mai mică în cazul unui lead de 4 decât în cazul unui
lead de 1. Ca urmare a efectului de scădere rapidă a inflaţiei în
urma creşterii ratei dobânzii prin reducerea rapidă şi previziunilor
inflaţioniste, rata dobânzii scade sub nivelul de dinaintea şocului
atingând un nivel minim cu până la 1 p.p mai mic decât cel iniţial
după 12 trimestre de la producerea şocului. Reducerea ratei
dobânzii antrenează stabilizarea output gap-ului care scăzuse iniţial
sub nivelul de dinaintea şocului.
 Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia ofertei agregate

Graficul 17

1.2 .02

1.0
.01
0.8
.00
0.6

0.4 -.01

0.2
-.02
0.0

-0.2 -.03
04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14

Raspunsul inflatiei la un soc in rata inflatiei Raspunsul output gap-ului la un soc in rata inflatiei

.4

.3

.2

.1

.0

-.1
05 06 07 08 09 10 11 12 13 14

Raspunsul ratei dobanzii la un soc in rata inflatiei

Creşterea output gap-ului cu 1 pp printr-un şoc de cerere

agregată conduce la creşterea ratei inflaţiei cu 0.65 pp după
opt trimestre de la înregistrarea şocului. Reacţia ratei dobânzii este
mai mare decât cea a inflaţiei la un şoc pozitiv în output gap. În
funcţia de reacţie, creşterea ratei inflaţiei – şi a previziunilor
inflaţioniste – este compensată de reducerea output gap-ului.
 Şoc pozitiv de 1 pp în ecuaţia cererii agregate

Graficul 18

.7 1.0

.6
0.8
.5
0.6
.4

.3 0.4

.2
0.2
.1

.0 0.0
04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3 04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3

Raspunsul inflatiei la un soc in output gap Raspunsul output gap-ului la un soc in output gap

2.8

2.4

2.0

1.6

1.2

0.8

0.4

0.0
04:3 05:1 05:3 06:1 06:3 07:1 07:3

Raspunsul ratei dobanzii la un soc in output gap

Un şoc în rata dobânzii atrage o variabilitate mult mai redusă a

ratei inflaţiei şi a output gap-ului decât în cazul unui lead egal cu 1.
Rata inflaţiei şi output gap-ul prezintă fluctuaţii între 96% şi 100.5%,
respectiv între 95% şi 100.5% din valorile înregistrate înainte de
producerea şocului. De remarcat, de asemenea, faptul că variabilitatea
output gap-ului este mai mare decât variabilitatea inflaţiei.
 Şoc pozitiv de 1 pp în funcţia de reacţie

Graficul 19

.01 .01

.00 .00

-.01
-.01
-.02
-.02
-.03
-.03
-.04
-.04
-.05

-.05 -.06
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Raspunsul inflatiei la un soc in rata dobanzii Raspunsul output gap-ului la un soc in rata dobanzii

1.2

1.0

0.8

0.6

0.4

0.2

0.0

-0.2
2005 2006 2007 2008 2009 2010

Raspunsul ratei dobanzii la un soc in rata dobanzii