Tumefactiile

Se intelege orice crestere in volum a unui tesut, cresterea poate sa fie datorata unor cauze
diverse:tumori, chist, colectie lichidiana, hernie, eventratie, corpi straini, deformatie
osoasa.
Elemente descriptive ale tumefierii:
1. sediul - forma - dimensiunea
2. aspectul – suprafata - marginile
3. consistenta – sensibilitatea
4. raporturile cu teg supraiacente, tes subiacente si tes adiacente
5. fenomene subiective pe care le induce la bolnav
6. situatia ggl limfatici loco-regionali
Pentru precizarea cauzei tumefactiei se efect anumite manevre care pot pune in evidenta
unele caractere ale acestora.
1. compresibilitatea – unele tumori se reduc ca si volum atunci cand sunt comprimate,
poate sa revina la forma initiala dupa incetarea compresiunii.
2. reductibilitatea – caract herniilor – posibilitatea reintegrarii sacului herniat in cavitatea
abdominala.
3. pulsatilitatea – unele tum localizate pe artere pot prelua pulsatiile arterei respective
altele sunt pulsatile ele insele.
4. fluctuenta – reprez expresia transmiterii expansiunii unui lichid la compresiunea cu
degetul care palpeaza, numai in mediu lichid cu perete elastic se transmite fluctuenta,
de obicei trebuie perceput axul longitudinal si transversal al unei colectii lichidiene.
Tumora
Reprezinta o neoformatie tisulara rezultata prin proliferarea exagerata a elem celulare ale
unui tes organizat cu tendinta la persistenta sau crestere nelimitata, proliferarea celulara
dezordonata si necontrolata este daunatoare organismului spre deosebire de proliferarea si
regenerarea care au rol in procesul de vindecare al plagilor.
Elementul cel mai imp este precizarea caract benign sau malign al unei tumori.
Caracterele de benignitate ale unei tumori:
1. neoformatie unica sau multipla
2. bine delimitata adesea incapsulata si se dezv in situ
3. evolutie unifazica si locala
4. nu produce invazie in tesuturile invecinate
5. nu se insoteste de adenopatie satelita cu excp tum inflamatorii
6. nu disemineaza – metastazele sunt absente
7. are o citotopie identica sau ft asemanatoare cu tes din care deriva
8. exereza chirurgicala este facila
9. nu are tendinta la recidiva dupa exereza
10. tulb generale sunt absente in general
Caracterele de malignitate ale unei tumori:
1. este o neoformatie unica
2. este imprecis delimitata
3. evolutia este de obicei rapida si destructiva
4. invadea tes din jur
5. disemineaza la distanta producand metastaze
6. mitozele sunt anarhice si atipia celulara

1
 7. cresterea tumorala este continua, progresiva, ireversibila spontan
8. dupa exereza chir persista posibilitatea recidivei locale, regionale sau la distanta
9. pune in pericol viata bolnavului
10. evolutia clinica este in mai multe faze:
a. faza locala – invazia neoplazica radiala, excentrica in tes vecine prin
expansiuni
b. faza de generalizare – prezenta de cel neoplazice in circulatie cu formare de
adenopatii si metastaze
Metastazarea manifestarea generala a proc de generalizare, fiind definita ca un focar
secundar de crestere neoplazica dezv la distanta de tumora primara.
Tumorile maligne det o serie de tulb generale cunoscute sub denumirea de sindroame
paraneoplazice, pot imbraca forme variate de manifestare, pot precede, insoti sau pot urma
simptomele proprii neoplaziei in sine.
Tipuri de tumori
Clasificarea histogenetica schematica a tumorilor
Tesut de origine Tumora benigna Tumora
maligna
Epiteliale
Ep pavimentos Papilom Carcinom
Ep cilindric Polip
Adenocarcinom
Ep glandular Adenom
Adenocarcinom
Conjunctive
Tes fibros Fibrom Fibrosarcom
Tes osos Osteom Osteosarcom
Tes muscular Leiomion
Leiomiosarcom
Vase Limfangiom
Limfangiosarcom
Chisturile
Tumefactie compusa clinic dintr-un perete propriu considerat endotelial sau epitelial care
secreta un continut lichidian  chist adevarat.
Cand tumef. nu are un perete propriu la form lui part. alte organe invecinatepseudochist
Lichidul poate sa fie seros, sanghinolent, purulent, gelatinos, necrotic daca in cazul
chistelor adevarate continutul lichidian este rezultatul secretiei endoteliului sau epiteliului
in cazul pseudochistului lichidul poate sa fie expresia exudarii sau degenerarii.In functie de
cauza generatoare chistul poate sa fie:
1. de retentie – consecinta a blocarii canalului glandular (chistul sebaceu)
2. de distensie – urmare a distensiunii cavitatilor inchise ca rez al exudatiei sau
secretiei cum este cazul chistului ovarian.
3. tumoral – chistadenomul
4. parazitar – chistul hidatic

2
Colectia lichidiana
Rezultatul acumularii unui produs patologic sau unui produs normal in patologic sau spatii
intratisulare, cavitati preexistente sau organe parenchimatoase.Poate sa fie serozitate,
sanghinolenta, puroi, sange.
Dupa continut pot fi: seroame, hematoame, abcese.
Colectiile interstitiale au un semn comun – fluctuenta  rez transmiterii miscarii
lichidului acumulat.
Punctia pleurala, punctia pericardica, peritoneala confirma de obicei natura lichidului
avand valoare diagnostica.

Hernia
Reprezinta iesirea partiala sau totala a unui organ din cavitatea abdominala printr-un
traiect preformat sau dobandit situat intr-una din zonele anatomice slabe ale peretelui
abdominal(inghinal, ombilical) cu pastrarea integritatii sacului peritoneal si al invelisului
cutanat.
Tumefactie variabila ca forma si volum de consistenta elastica, reductibila (inafara de
formele complicate), expansiva si cu incursiuni la tuse.
Eventratia
Consta in procluzia subtegumentara a unui viscer intraabdominal printr-un defect
musculo-aponevrotic prin intermediul unui sac peritoneal situat oriunde la nivelul
peretelui abdominal.
Adenopatia
Reprezinta afectarea de natura inflamatorie tumorala, degenerativa a ggl limfatici.
Pot fi superficiale (latero-cervical, axilar, inghinal, supraclavicular) dar si profunde
(abdominale, toracice, mediastinale).
Ggl afectati pot fi uneori vizibili dar cel mai frecvent sunt palpabili.
Ggl pot fi mariti de volum, indolori sau sensibili la palpare, duri sau de consistenta elastica,
mobili sau fixati, etc.
Ulceratii
Intrerupere a continuitatii unei suprafete epiteliale – solutie de continuitate.
Apare ca o lipsa de substanta situata la nivelul tractului gastro-intestinal sau in zona
tegumentara si subcutanata.
Cu exceptia ulcerelor tractului gastro-intestinal (cel mai frecvent gastric sau duodenal)
care se vizualizeaza endoscopic celelalte varietati de ulcere sunt accesibile examinarii
clinice.
Caracteristici clinice descriptive:
1. sediul (localizare anatomica)
2. forma ovala, circulara, neregulata
3. marimea (dimensiunea in cm)
4. marginile neregulate, regulate, erodate, etc
5. suprafata (fundul ulceratiei – acoperita cu tesut de granulatie, necrotic, cu crusta
purulenta
6. adancime sau profunzime
7. secretia absenta sau prezenta (seroasa, purulenta, sanghinolenta)
8. numarul unic sau multiplu
9. sensibilitatea – dureros sau indolor
3
 10. evolutie cronica
11. starea ggl invecinati
Clasificarea ulcerelor dupa etiologie:
1. de origine venoasa (sindrom posttrombotic, varice hidrostatice)
2. de origine arteriala (arteriopatie obliteranta)
3. prin leziuni ale vaselor mici (boala Reynauld)
4. de origine limfatica
5. de origine metabolica (DZ)
6. de origine neurotropica (sectiuni medulare, mielite)
7. din anumite boli hematogene (anemii, trombocitopenii, leucemii)
8. infectioase (streptococi)
9. in cadrul neoplaziilor (tumori ulceroase)
10. radiodermitice, medicamentoase
Se mai clasifica dupa locul in care apar: de ex: maleolare, ale gambei, etc
Se mai clasifica dupa dimensiuni, profunzime, dupa gradu de distructie tisulara, dupa
sensibilitate si dupa nr ulceratiilor.
Caracterele ulcerului arterial:
1. apare la bolnavi vechi arteriopati
2. se loc la nivelul degetelor, debutul sub forma unor zone de necroza cutanata
3. fundul ulceratiei aton, lipsit de granulatie cu tes necrotic
4. ft dureros concomitent cu intreaga extremitate
5. lipsesc varicele, edemul cronic si dermatite de staza.
6. rebel la tratament si esecul terapeutic urmat de amputatie.
Caracterele ulcerului varicos:
1. insotit intotdeauna de varice importante
2. sediul cu predilectie supramaleolar oe fata ant-interna a gambei.
3. dimensiunile sunt variabile
4. forma rotunda sau ovala cu axul mare asezat longitudinal pe tibie.
5. marginile regulate, dure, scleroase, ingrosate.
6. fundul este mai curat si mai putin necrotic avand un tes de granulatie cu aspect
viabil clinic.
7. nu este dureros de obicei
8. evolutia este lenta, progresiva
9. exista posibilitatea inchiderii la suprimarea chirurgicala a retelei venoase
superficiale.
Caracterele ulcerului posttrombotic:
1. cel mai frecvent ulcer de gamba
2. necesara prezenta episodului trombotic
3. are dimensiuni mai mari decat ulcerul varicos
4. margini neregulate,suprafata murdara cu caracter necrotic
5. se suprainfecteaza frecvent
6. este mai intins, uneori multiplu
7. caracterul pigmentar al dermatitei este mai lent
8. este refractar la tratament si este recidivant
Infectiile
Eveniment biologic ce reprez rasp organismului la patrunderea, multiplicarea si activitatea
metabolica a germenilor patogeni.
4
Fixarea agentului patogen la nivelul portii de intrare – colonizare – timpul scurs de la
intrare pana la aparitia primelor semne de boala – incubatia.
Infectiile se declanseaza in mom in care germenii invadeaza tesuturile, se multiplica si
disemineaza in vecinatate sau la distanta.
Invazia este facilitata de o serie de produsi cu act enzimatica, au de obicei efect necrozant
sau litic asupra tes conjunctiv.
Germenii care produc puroi se numesc piogeni.
Diseminarea la distanta se face de-a lungul mucoaselor, a planurilor fasciale, pe cale
limfatica (limfangita, limfadenita) si pe cale sangvina.
Reactia org la agresiunea germenilor se concretizeaza intr-un ansamblu de modificari
functionale si lezionale locale si generale.

Tablou clinic
1. semne locale : rubor
2. caldura (calor) tumefactia (tumor) durere (dolor) functio laesa
3. poate sa apara fluectuenta, limgangita, tumefactie, poate sa fie si edem.
4. durerea poate sa fie cu prurit sau senzatie de arsura
Semne generale :
Febra, frison, puls normal sau tahicardie, astenie, cefalee, varsaturi.
Diagnostic :
Implica o anamneza cat mai exacta, o exam cat mai minutioasa.
Examinari de lab (paraclinice) generale si selective.
Culturile microbiene se fac din probe recoltate din puroi, sange, urina, din totalitatea
infectiilor se individualizeaza un nr care implica tratament chirurgical.O parte din ele pot
sa apara ca o complicatie a interventiilor chirurgicale  infectiile chirurgicale.Spre
deosebite de infectia medicala cea chirurgicala prezinta anumite caracteristici:
1. poarta de intrare evidenta
2. focar infectios se dezv local cu potential de extindere
3. modificari morfopat locale sunt frecvent evidentiabile la exam clinic local
4. este de regula polimicrobiana
5. au un caracter invaziv prin difuzarea germenilor sau a toxinelor
6. focarul infectios este susceptibil de a fi tratat chirurgical prin incizie, drenaj, excizie
Caracterele generale ale inf chir localizate:
1. etiopatogenia – polimorfa incrimineaza stafilo, strepto, e coli, bacterii G – sau
anaerobi
2. conditii de aparitie:
a. traumatisme urmate de contaminarea microbiana secundara
b. modif factorilor locali de aparare
Intr-un mare nr de infectii sursa este endogena fiind reprez de germeni care colonizeaza
tegumentele si mucoasele.

Tablou clinic:
Infectiile superficiale:
1. semne clasice (tumor, rubor, dolor, calor)
2. in faza de colectare durerea devine pulsatila iar in cateva zile de evolutie zona
centrala a tumefactiei devine fluctuenta, pot sa apara traiecte cutanate eritematoase
intre zona infectiei si ganglionii limfatici.
5
 3. semnele generale sunt reduse in intensitate, astenie, inapetenta, febra, insomnie
Infectiile profunde:
1. se manifesta prin sensibilitate dureroasa, spontana, la palpare
2. din cauza profunzimii uneori e mai dificil de localizat in examinare clinica
3. exista situatii in care colectiile profunde se mainfesta prin semne de compresiune
asupra structurii adiacente.In aceste situatii scena clinica poate sa fie dominata de
semne generale cele locale fiind absente (astenie, subfebrilitate,alterarea starii
generale).
Diagnostic clinic:
1. relativ usor cu formele superficiale
2. palparea, percutia pot evidentia forme de localizare profunda in cazul colectiilor
intraabdominale, articulare.
Diagnostic de laborator: cresterea leucocitelor, VSH creste
Diagnostic radiologic si imagistic:poate sa precizeze topografia, dimensiunile, anumite
raporturi ale unor colectii.
Diagnostic etiologic:de mare importanta
Esential este examenul bacteriologic iar rezultatul culturilor bact si antibiograma se
interpreteaza in context clinic.In formele severe este indicata hemocultura.Colectiile
profunde pot fi abordate prin punctii ghidate ecografic care confera mat pt exam
bacteriologica si histopatologica.
Foliculita
Stafilococii superficiale sau profunde ale foliculilor pilosi care apar in anumite
circumstante favorizante:iritatii, microtraumatisme, igiena precara.
Tablou clinic: marcat la debut de aparitia unei mici zone hiperemice in regiuni bogate in
foliculi pilosi.Dupa cateva ore poate sa apara o mica flictena centrata de un fir de par,
vindecarea se face prin cicatrice.
Furunculul
Inf stafilococica acuta necrozanta a foliculului pilos, a glandei sebacee si a tes dermic
perifolicular.
In acest proces infectios necroza locala este mai importanta decat supuratia propriu-zisa,
aparitia furunculului este favorizata de stari imunodeficitare, iritatii cronice, DZ, obezitate.
Inf produsa de staf aureus este de scurta durata 7-12 zile si evolueaza in 4 faze:
1. inflamatia perifoliculara
2. necroza foliculului, a glandei sebacee si a tes perifolicular
3. eliminarea tes necrozat – burbion
4. vindecarea prin granulatie si epitelizare
Tablou clinic:
Debut prin prurit localizat la niv unei tumefactii eritematoase centrate de un fir de par.
Progresiv apare durerea, formatiunea iritata creste rapid in volum ia aspect de con in varful
caruia sa afla o mica pustula galbuie inconjurata de o zona cu edem inflamator apoi
pustula se deschide  ulceratie unde apare un dop galben verzui (burbionul) constituit
din masa necrozata a foliculului pilo-sebaceu si a dermului inconjurator.In ziua 8-10
burbionul se elimina spontan lasand un crater care se vindeca prin granulatie si
epitelizare.Atentie sporita se va acorda furunculului fetei – forma mai grava datorita
comunicarii dintre venele fetei cu venele intracraniene si a sinusului cavernos.
Tablou clinic pt furuncul fata:
1. Semne locale ale furunculului asociate cu semne de infectie grava
6
 2. tumefierea buzei sup, a nasului si a pleoapei corespunzatoare
3. durerea provocata in unghiul intern al ochiului, febra mare 39-40 C, frison, alterarea
starii generale, tahicardie, varsaturi.
Furunculoza – mai multe furuncule aparute simultan sau succesiv.
Carbunculul
Sau furunculul antracoid
Asociere de furuncule pe o arie limitata cu invazia hipodermului
Apare la diabetici si obezi
Leziunea are aspectul unei placaj buretos cu ulceratii in stropitoare pe fondul unei magme
necro-purulente.
Localizare predilecta o constituie zonele in care tegumentele sunt groase si tes cel
subcutan este dens si compartimentat(ceafa, spate), este prezenta limgangita si limfadenita
prin diseminare limfatica.
Starea generala este constant afectata: febra, frison, insomnie , astenie.
Hidrosadenita
Inf acuta stafilococica a glandelor sudoripare apocrine.
Localizare zona axilara si perineu.
Inf are caracter recidivant cu tendinta spre cronicizare, spre deosebire de furuncul extensia
procesului supurativ este mult mai mare.
Tablou clinic:
1. leziune initiala – mic nodul rosu, dur, pruriginos initial apoi dureros
2. tumefactie mobila profunda, nu este centrat de fir de par, in acest moment infectia
este limitata la glanda sudoripara.In momentul cand este invadat hipodermul apare
edemul iar nodulul inflamator isi pierde mobilitatea, acest stadiu se insoteste de
intensificarea durerii si aparitia adenopatiei regionale.
Caracteristica inf o reprezinta multiplicitatea leziunii dar invaziei concomitente sau
succesive ale gl sudoripare coexista in acelasi timp diferite faze evolutive ale aceste infectii.
Exista astfel unele leziuni pe cale de vindecare, altele in stadiul inflamator si de
accedare.Spre deosebire de furuncul necroza glandelor sudoripare nu are tendinta la
detasare si eliminare spontana.