Sunteți pe pagina 1din 7

Multa vreme Romania s-a putut mandri cu nivelul inalt de

pregatire al specialistilor IT, ca rezultat al unui invatamant de inalta


calitate. Exodul tinerilor specialisti, o austeritate bugetara sinucigasa si
un declin economic general ameninta calitatea invatamantului si, astfel,
sansa Romaniei de a dezvolta o industrie IT performanta.

     Globalizarea pietei muncii

     Vorbim despre economia de piata, atunci vorbim si de piata muncii


si, mai ales, de globalizarea acestei piete. Informatizarea societatii si
extinderea Internetului la scara mondiala sunt numai cateva dintre
fenomenele care au condus la o dezvoltare fara precedent a industriilor
legate de calculatoare si comunicatii (de fapt cele doua domenii nu mai
sunt demult disjuncte).

     Aceasta dezvoltare are acum in lume o singura frana si anume


absenta personalului calificat. De exemplu, cresterea de 10,4%
prevazuta pentru piata de TI (Tehnologia Informatiei) din SUA
presupune crearea a peste 2 milioane de locuri de munca in 5 ani. Este
evident ca universitatile americane nu sunt pregatite sa asigure aceasta
crestere de necesar de personal calificat. Si atunci, solutia este aducerea
specialistilor din alte tari. Deja conditiile de acordare a dreptului de
munca s-au relaxat foarte mult pentru specialistii in calculatoare.
Acelasi fenomen, la alta scara, se petrece si in alte tari dezvoltate.

     Prin acest mecanism, piata mondiala a muncii in TI s-a extins si in


Romania, astfel ca un absolvent - nu neaparat exceptional - de
calculatoare din Romania are posibilitatea sa aleaga nu numai locul de
munca, dar si continentul sau tara in care vrea sa lucreze. Privit din
punct de vedere individual, totul suna bine: o sansa extraordinara de a
se realiza profesional pentru tinerii din Romania.

     Consecintele exodului

     Ce se intampla acum in privinta absolventilor de calculatoare care


parasesc Romania se aseamana cu exportul de minereuri neprelucrate in
locul produse prelucrate realizate pe baza minereurilor respective. Doar
ca problema este mult mai grava. Exportul de absolventi, practicat pe
scara larga nu numai ca nu aduce nici un fel de castig Romaniei, dar
conduce la distrugerea zacamantului. Pentru ca invatamantul de
calculatoare, in loc sa se extinda, sa aiba o participare importanta la
dezvoltarea industriei de profil, se lupta sa supravietuiasca. Corpul
profesoral imbatraneste. Practic, nu mai exista decat profesori si
asistenti sau preparatori, si acestia in numar insuficient. Categoriile
intermediare (lectori, sefi de lucrari, conferentiari) practic au disparut.
Tinerii sunt numai in trecere prin invatamant spre alte locuri de munca.
In acest mod, cu toate eforturile oneste depuse de corpul profesoral,
soliditatea pregatirii studentilor scade.

     Conform strategiei de informatizare a societatii romanesti, chiar


ignorand exportul de specialisti, numarul de absolventi de calculatoare
si comunicatii trebuie sa creasca rapid in urmatorii ani. Situatia curenta
din catedrele de specialitate nu permite o astfel de crestere decat in
conditiile unei scaderi continue a nivelului pregatirii, pentru ca
intotdeauna este posibil sa se tina cursuri de specialitate cu sute de
studenti in sala sau aplicatii cu zeci de studenti in laboratoare dotate cu
cateva PC-uri de tip 286. Intr-un fel, s-ar putea ca asta sa fie solutia
stoparii exportului de absolventi: scaderea catastrofala a nivelului
pregatirii lor.

     De ce muncesc studentii?

     Trebuie sa mentionam faptul ca un alt motiv al scaderii soliditatii


pregatiri absolventilor de calculatoare isi are radacinile in faptul ca
acestia incep sa lucreze inca din timpul facultatii. Exista mai multe
motive pentru acest fenomen. Unul este de natura economica, si anume
faptul ca, de obicei, bursa si ajutorul familiei nu sunt suficiente pentru
intretinerea in perioada studiilor. Al doilea motiv este slaba dotare din
facultati. Studentii foarte pasionati de calculatoare nu gasesc in facultati
dotarea pe care si-o doresc si atunci se angajeaza la companii care
dispun de o dotare mult mai buna. Exista si o a treia categorie de
studenti, care incep sa lucreze pentru ca asa pare sa fie tendinta iar ei nu
vor sa ramana mai prejos.
     Faptul ca studentii lucreaza ar putea sa fie un fenomen pozitiv.
Numai ca majoritatea studentilor care lucreaza scriu software pe
specificatii, ceea ce fac ei este mai mult "butonare". Rezultatul este ca
studentii raman cu impresia ca "asta este tot", ca pregatirea teoretica nu
mai este necesara - avand in vedere cat de bine se descurca ei in viata
reala, avand de multe ori un salariu mai mare decat al parintilor si, de
ce nu, al profesorilor universitari. Numai ca avantajul specialistilor
romani a fost intotdeauna tocmai posibilitatea rapida de adaptare la
schimbarile de tehnologie, pe baza bunei pregatirii teoretice.

     Exodul de specialisti in calculatoare nu afecteaza numai


invatamantul. Industria TI nu poate sa fie mai buna decat invatamantul
care ii pregateste cadrele.

O politica protectionista?

    Pentru identificarea solutiilor trebuie, in primul rand, sa se inteleaga


corect problema: Universitatile si companiile de IT din Romania sunt in
competitie directa pentru angajarea absolventilor cu universitatile si
companiile din strainatate. Fara un suport explicit, fara o politica
"protectionista", universitatile si firmele romanesti nu au nici o sansa.
Politica "protectionista" nu poate sa insemne interdictia de parasire a
tarii aplicata absolventilor, ci aplicarea unor masuri care sa faca mai
atractiva oferta din Romania.

     Exista mai multe componente asupra carora se poate actiona pentru
imbunatatirea ofertei. Sa consideram intai statutul in societate a
cadrelor didactice. In general, ele sunt tratate ca "inca niste bugetari
care nu fac decat sa consume", care nu vor face greva pentru ca stiu ca
nu vor fi luati in considerare, care - daca nu sunt politicieni - nu au un
cuvant de spus in ce se intampla, chiar si in cazurile in care se iau
hotarari care tin de stricta lor specialitate.

     Un exemplu tipic poate sa fie cel al realizarii proiectelor cu finantare


internationala. Majoritatea ministerelor din Romania, precum si alte
organisme sau institutii, au beneficiat de proiecte internationale pentru
informatizare. Pentru aceste proiecte s-au organizat intai licitatii pentru
asistenta tehnica. Niciodata nu s-a pus problema ca o catedra de
calculatoare dintr-o universitate romaneasca sa fie instiintata de o astfel
de licitatie sau sa se incerce constituirea unui colectiv de specialisti
romani care sa acorde asistenta tehnica. Si este vorba uneori de proiecte
simple din punct de vedere tehnic. Rezultatul? Aducerea de specialisti
de pe toate meridianele lumii (de ce este sigur ca un specialist din
Australia este mai bun decat un specialist roman? ) , impunerea unor
solutii care nu sunt neaparat favorabile Romaniei, cheltuirea unei sume
importante de bani pentru plata si plimbarea unor specialisti straini care
nu sunt de multe ori superiori din punct de vedere tehnic celor romani.

     In situatia in care s-a apelat si la sprijinul specialistilor romani,


pentru ca nu se putea altfel, acestia fie nu au fost platiti, fie au fost
platiti la un nivel de tip bugetar, mult inferior specialistilor straini, chiar
daca acestia din urma nu aveau o pregatire superioara. Ca rezultat: o
serie de proiecte cu finantare internationala pentru care calculatoarele
stau inca nedespachetate sau pentru care au fost importate echipamente
depasite moral.

     Desigur, aici mai sunt si alte cauze decat neutilizarea specialistilor
romani. Chiar presupunand ca specialistii romani sunt inferiori ca
pregatire celor straini, antrenarea lor in astfel de proiecte ar fi benefica
pentru realizarea si continuarea acestui gen de proiecte in Romania.

     Un alt exemplu este modul in care se utilizeaza fondurile pentru


sustinerea cercetarii stiintifice universitare. Dupa cum cei din
invatamant stiu foarte bine, pe baza unui imprumut contractat cu Banca
Mondiala, in invatamantul romanesc se realizeaza o serie de proiecte de
mai mare anvergura. Modul in care a fost negociat acest imprumut se
pare ca stipuleaza faptul ca salariile celor care lucreaza sunt limitate la
nivel bugetar. In acest mod, practic tot ce se poate face cu acesti bani
este achizitionarea de echipamente si programe, amenajari de spatii si
vizite in strainatate. Cu alte cuvinte, majoritatea fondurilor se reintorc
in strainatate iar colectivele din Romania lucreaza numai pentru dotarea
si amenajarea spatiilor in care isi desfasoara activitatea. In acest fel, o
ocazie importanta pentru mentinerea in invatamant, in cadrul unor
proiecte interesante, a tinerilor absolventi este anulata iar profesorii
care gestioneaza astfel de proiecte trebuie sa recurga la diferite artificii
pentru a putea sa realizeze totusi ce si-au propus atunci cand au initiat
proiectele respective. Si in strainatate profesorii realizeaza proiecte de
cercetare prin care isi doteaza laboratoarele (dar este vorba de
laboratoarele de cercetare, nu cele didactice) dar din aceleasi fonduri ii
platesc pe doctoranzii care lucreaza impreuna cu ei, la un nivel care le
asigura acestora intretinerea si plata taxele pe perioada studiilor de
doctorat.

     Dupa cum se vede, am ajuns la componenta materiala. Este clar ca


nivelul salarizarii in invatamant este sub cel din industrie (asta este
valabil peste tot in lume), dupa cum salariul celor din industria
romaneasca este sub cel practicat in tarile vestice. Deci, aparent, nu
avem cum sa concuram pe piata internationala a muncii pentru aceasta
resursa deficitara care este specialistul in calculatoare. Problema este ca
multi dintre tineri nu ar pleca daca ar putea sa castige in Romania
suficient pentru a-si intemeia o familie si a avea un trai decent si daca,
nu in ultimul rand, ar avea sentimentul ca se realizeaza profesional.

     Unde sunt solutiile?

     Daca in facultatile de calculatoare s-ar putea realiza proiecte de


cercetare sau solicitate de catre industrie, pentru care fondurile sa poata
sa fie utilizate pentru plata studentilor si cadrelor didactice care
participa (dar aceasta plata sa fie facuta la nivelul pietei si nu la nivel
bugetar), problema studentilor care se angajeaza in afara universitatii
pentru a se putea intretina ar fi rezolvata. Daca dotarea laboratoarelor
din facultatile de calculatoare ar fi facuta la nivelul corespunzator, ar
disparea si situatia in care studentii se angajeaza in afara universitatilor
pentru a gasi conditii tehnologice mai interesante. Problema cadrelor
didactice foarte tinere din invatamant care nu se pot intretine din
salariul pe care il primesc de la universitate s-ar putea rezolva in acelasi
mod. In general, avand in vedere situatia de pe piata muncii, ar trebui
gasita o forma in care salariile celor din invatamant sa fie corelate cu
cele ale specialistilor pe care ii pregatesc.

     Urmeaza o perioada in care ar trebui realizata strategia de


informatizare a Romaniei. Printre altele, aceasta strategie presupune
educarea in utilizarea calculatoarelor in cele mai diferite sectoare de
activitate. Cine se va ocupa de aceasta activitate? Oricine, in afara de
cei din invatamantul de calculatoare. De ce? Pentru ca dintr-un contract
pentru astfel de cursuri, un cadru didactic nu poate sa fie platit mai bine
decat pentru orele pe care le tine la facultate. Si atunci o astfel de
activitate nu este interesanta, iar de munca voluntara lumea s-a cam
saturat.

     In general, solutia pentru a scapa din incorsetarile bugetare este


privatizarea. Nu cred insa ca este cazul facultatilor cu traditie in
domeniul pregatirii in calculatoare. Procesul privatizarii este complicat
in acest caz iar experientele curente cu invatamantul privat in Romania
nu au reprezentat de fapt un succes. In afara de SUA, in toate tarile
dezvoltate invatamantul superior tehnic de stat este considerat de o
calitate superioara celui privat. Chiar si in SUA, universitatile private
beneficiaza de subventii masive din partea statului. Aceasta inseamna
ca solutiile trebuie sa fie cautate in cadrul structurilor existente, dar pe
baza recunoasterii potentialului economic extraordinar al industriei
pentru care pregateste absolventi invatamantul de calculatoare.
Colegiul Economic Bucuresti

Problemele
studentilor romani in
domeniul IT si
posibile rezolvari

Nume: Popescu Stefan


Anul: I
Grupa: 51
Sectia: Comert Exterior

S-ar putea să vă placă și