Sunteți pe pagina 1din 85

Analiz¼a matematic¼a si matematici speciale

Lector drd. Cristina Flaut


Capitolul 1.Şiruri si serii
$I. Mulţimi de puncte în Rn

De…niţia 1: Fie I1; I2; :::In ; n intervale deschise în R:


Atunci mulţimea
I = I1 £ I2 £ ::: £ In = f(x1 ; x2; :::; xn)=x1 2 I1; x2 2 I2; :::; xn 2 Ing
se numeşte interval n dimensional. (Dac¼a toate intervalele I1; I2; :::; In
sunt închise, atunci I este închis)
De…niţia 2: Se numeşte sfer¼a deschis¼a cu centrul în a; a 2 Rn şi de raz¼a
r 2 R mulţimea:
p
V (r; a) = fx=x 2 Rn ; k x ¡ a k< rg; unde k x k= x21 + x22 + ::: + x2n
este norma euclidian¼a. (Dac¼a k x ¡ a k· r; mulţimea se numeşte închis¼a.
De…niţia 3: Se numeşte vecin¼atate a unui punct a 2 Rn ; orice mulţime
care conţine o sfera¼ deschis¼a V (r; a):
De…niţia 4: Fie A ½ Rn; a 2 Rn: Spunem c¼a a este punct interior
mulţimii A daca¼ exist a¼ o vecina¼tate V a punctului a conţinuta¼ în A: O
mulţime formata¼ numai din puncte interioare se numeşte mulţime deschis ¼a.
De…niţia 5: O mulţime A ½ Rn este ma¼rginita¼ dac¼a exist¼a o sfer¼a de raz¼a
r cu centrul în origine care conţine toate punctele mulţimii A; deci k x k· r
pentru orice x 2 A:
De…niţia 6: Fie A ½ Rn; şi a 2 Rn : Spunem c¼a a este punct de acumulare
al mulţimii A dac¼a orice vecin¼atate V a lui a conţine cel puţin un punct x din
Anfag:Un punct al mulţimii A care nu este punct de acumulare se numeşte
punct izolat.

$I. Mulţimi de puncte în R


De…niţia 7: O mulţime A ½ R este m¼arginit¼ a superior (majorat¼a sau
m¼arginit¼a la dreapta) dac¼a exist¼
a un num¼
ar real M astfel încât pentru orice
a 2 A sa¼ avem inegalitatea a · M: Numa¼rul real M se numeşte majorant al

1
0 0
lui A si poate s¼
a aparţin¼
a sau nu mulţimii A. Dac¼a M > M; atunci şi M
este un majorant al mulţimii A.
De…niţia 8: Fie A ½ R o mulţime ma¼rginita¼ superior. Se numeşte
margine superioar ¼a a mulţimii A cel mai mic majorant al mulţimii A şi se
noteaz¼a sup A.
De…niţia 9: O mulţime de numere A se numeşte m¼arginit¼ a la stânga
(m¼arginit¼a interior sau minorat¼a) daca¼ exist¼a un num¼ar real m astfel încât
pentru orice numa¼r a 2 A sa¼ avem m · a: Num¼arul real m se numeşte
0
minorant al lui A şi poate aparţine sau nu mulţimii A. Dac¼a m < m atunci
0
şi m este un minorant al lui A şi cel mai mare minorant al mulţimii A se
numeşte marginea inferioara¼ a mulţimii A, notat¼a inf A:
O mulţime nu este m¼arginit¼a superior daca¼ şi numai dac¼a sup A = +1
şi nu este m¼arginit¼a inferior dac¼a şi numai dac¼a inf A = ¡1:
De…niţia 10: Mulţimea numerelor reale R împreun¼a cu +1 şi ¡1 se
numeşte dreapta¼ încheiat ¼a şi se noteaz¼a cu R:
De…niţia 11: Numim vecin¼ at¼aţi ale lui +1 mulţimile care conţin intervale
deschise şi nem¼
arginite de forma (a; +1); iar vecin¼at¼aţi ale lui ¡1; mulţimile
care conţin intervale deschise şi nem¼arginite de forma (¡1; a):
Numerele improprii ¡1 şi +1 veri…c¼a urma¼toarele reguli de calcul:
1) ¡(+1) = +(¡1) = ¡1;
2) ¡(¡1) = 1;
3) a § 1 = §1; a 2 R;
4) +1 + 1 = +1;
5) ¡1 ¡ 1 = ¡1;
6) (+1) ¢ (+1) = (¡1) ¢ (¡1) = +1;
½
+1; a < 0
7) a(¡1) = ;
¡1; a > 0
½
+1; a > 0
8) a(+1) = ;
¡1; a < 0
a a
9) = = 0; a 2 R;
1 ¡1
½
+1; a > 1
10) a1 = ;
0; a 2 (0; 1)

2
½
¡1 +1; a 2 (0; 1)
11) a = ;
0; a > 1
½
0; m < 0
12 (§1) =
m :
(§1)m 1; m > 0
Operaţiile fa¼ra¼ sens sunt:
1 0
1 ¡ 1; ; 0 ¢ 1; 00; 11 ; ; 10 :
1 0

$ III. Şiruri în R

O funcţie f : N ! R se numeşte şir de numere reale şi-l vom nota prin


(an )n2N:
De…niţia12: i) Un şir (an )n2N este cresc¼ator daca¼ an · an+1 pentru orice
n 2 N şi strict cresc¼ator daca¼ an < an+1; 8n 2 N
ii) Şirul (an )n2N este descresc¼
ator dac¼a an ¸ a n+1 ; 8n 2 N
şi strict descresc¼ator dac¼ a a n > an+1 8n 2 N:
De…niţia 13: Fie (an )n2N un şir de numere real şi a 2 R Spunem c¼a
şirul (an )n2N are limita a (şi scriem lim an = a) daca¼ în orice vecin¼atate a
n!1
punctului a se a‡¼a toţi termenii şirului începând de la un anumit rang.
De…niţia14: Orice şir de numere reale având o limita¼ …nit¼a se numeşte
convergent. Şirurile care nu au limit¼a sau cele care au limit¼a +1 (sau ¡1)
se numesc divergente.
Propoziţia 15: Dac¼a şirul (an)n2N are limita¼ atunci aceasta este unic¼a.
Demonstraţie: Presupunem lim an = a şi lim an = b:
n!1 n!1
Presupunem a 6= b: Vom alege doua¼ vecin¼at¼aţi Va ; Vb ale punctelor a şi b
astfel încât Va \ Vb = ;: Cum lim a n = a rezult¼a c¼a în Va se vor a‡a toţi
n!1
termenii şirului de la un rang încolo, deci în Vb se vor a‡a doar un num¼ar
…nit. Contradicţie.
Propoziţia 16: Fie (an )n2N un şir de numere reale. Atunci
i) lim an = a; a 2 R dac¼a şi numai dac¼ a pentru orice " > 0;
n!1
exist¼a un num¼ar natural N = N("); ce depinde de "; astfel încât j an ¡a j< "
pentru orice n ¸ N:

3
ii) lim an = +1 dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0; exist¼a
n!1
un numa¼r natural N = N(");astfel încât a n > " pentru orice n ¸ N:
iii) lim an = ¡1 dac¼a şi numai daca¼ pentru orice " > 0; exist¼a
n!1
un num¼ar natural N = N(");astfel încât a n < ¡" pentru orice n > N:
Demonstraţie:
i) Fie a 2 R astfel încât lim an = a: Atunci pentru orice " > 0 în
n!1
intervalul (a ¡ "; a + ") se a‡¼a toţi termenii şirului de la un rang încolo, adic¼a
exist¼a N natural ce depinde de " cu proprietatea c¼a pentru orice n ¸ N s¼a
avem an 2 (a ¡ "; a + "); deci j an ¡ a j< ":
Reciproc, …e V o vecin¼atate oarecare a punctului a.
Exist¼a atunci " > 0 astfel încât (a ¡ "; a + ") ½ V , deci exist¼a N = N(")
cu proprietatea j an ¡ a j< "; 8n ¸ N:
Rezult¼a an 2 (a ¡ "; a + ") ½ V; pentru orice n ¸ N; adica¼ lim a n = a:
n!1
ii) Presupunem c¼ a lim an = 1: Atunci pentru orice " > 0; în intervalul
n!1
("; 1) se vor a‡a toţi termenii şirului (an )n2N de la un rang N = N(") încolo,
deci an > " pentru orice n ¸ N:
Reciproc, pentru orice vecin¼atate V a lui +1 alegem " > 0; astfel încât
("; 1) ½ V: Conform ipotezei, exist¼a N = N(") natural, astfel încât pentru
orice n ¸ N s¼a avem a n > "; adic¼a an 2 V; deci lim an = 1:
n!1
iii) Analog cu punctul ii)
De…niţia 17: Fie S = (an )n¸0 un şir de numere reale .
Dac¼a k0 < k1 < k2 < ::: < kn < ::: este un şir cresca¼tor de numere
naturale (deci k n ¸ n pentru orice n ¸ 0); atunci şirul (akn )n¸0 se numeşte
subşir al lui s.
Propoziţia 18: Orice şir convergent de numere reale este m¼arginit.
Demonstraţie: Fie a 2 R şi (an)n2N un şir convergent ca¼tre a. Consid-
er¼am vecin¼atatea (a ¡ 1; a + 1) a punctului a. Atunci toţi termenii şirului
(an )n¸0 ; începând de la un rang N sunt situaţi în V; deci toţi termenii, in-
clusiv a0; a 1; :::; aN+1 vor … situaţi într-un interval m¼arginit I, care conţine pe
V:
Daca¼ lim an = 1; atunci şirul (an)n¸0 este nema¼rginit.
n!1

Propoziţia 19: ( Weierstrass).


a) Orice şir monoton cresca¼tor şi m¼arginit superior, de numere reale, este
convergent;

4
b) Orice şir monoton descresc¼ator şi m¼arginit inferior, de numere reale,
este convergent.
Demonstraţie:
a) Fie (an )n2N un şir monoton cresc¼ator şi m¼arginit superior.
Ştim c¼a exist¼a num¼arul real sup an = c: Pentru orice " > 0 …xat, exist¼a
un termen aN al şirului astfel încât aN > c ¡ ": Deoarece şirul este monoton
cresc¼ator, pentru orice n ¸ N avem an ¸ aN ; deci c¡" < aN · an · c < c+":
Obţinem ¡" < an ¡ c < "; deci j an ¡ c j< "; 8n ¸ N:
b) Se arat¼a la fel c¼
a lim a n = d; d = inf a n:
n!1 n

Propoziţia 20: (Lema lui Cesaró) Orice şir m¼arginit de numere reale are
cel puţin un subşir convergent.
Demonstraţie: Fie (an )n¸0 un şir m¼arginit şi …e A mulţimea termenilor s¼ ai.
Mulţimea A …ind m¼arginit¼a este conţinut¼a într-un interval închis I0 = [a; b]:
a +b a+ b
Consider¼am intervalele [a; ]; [ ; b]:
2 2
În cel puţin unul din ele notat I1; exist¼a o in…nitate de termeni ai şirului
b¡a
(an )n2N: Not¼ am cu l(I1 ) lungimea intervalului I1; l(I1) = şi …e ai1 2
2
2 I1 un termen al şirului (a n)n2N : Împ¼arţim în dou¼a subintervale închise de
b ¡a
lungime egal¼a cu astfel încât cel puţin unul conţine o in…nitate de
22
termeni ai şirului an; pe care-l not¼am cu I2:Alegem a i2 2 I2 cu i1 < i2 :
Repet¼ am procedeul şi la pasul k alegem aik 2 Ik; astfel încât ik¡1 < i k :
Nota¼m Ik = [®k ; ¯ k ]; k ¸ 0:
b¡a
Atunci a = ®0 · ®1 · ::: · ¯ 1 · ¯ 0 = b şi ¯k ¡ ®k = : Deci
2k
şirurile (®n) n2N şi (¯ n)n2N sunt monotone şi m¼arginite, deci convergente
având aceeaşi limit¼a c. Deoarece ®n · c · ¯ n şi an · ain · ¯ n; rezult¼a
b¡a
c¼a j ain ¡ c j· ¯ n ¡ ®n = n pentru orice n ¸ 0: Deci lim ain = c:
2 n!1

Propoziţia 21. (Criteriul general al lui Cauchy). Un şir de numere reale


(an )n2N este convergent dac¼ a şi numai dac¼a pentru orice num¼ar " > 0 exist¼a
un num¼ar natural N(") astfel încât oricare ar … n > N(") şi orice p 2 Z;
p ¸ 1 s¼a avem j an+p ¡ an j< ":
Demonstraţie: µ ) \: Deoarece (a n)n2N este convergent, rezult¼a c¼a are
limit¼a …nit¼
a, deci lim a n = a: Atunci pentru orice " > 0; exist¼a N(") num¼ar
n!1

5
1
natural; astfel încât pentru orice n > N(") avem j a ¡ an j< "; deci şi
2
1
j a ¡ a n+p j< " pentru p2 Z p ¸ 1; deoarece n + p > N("): Deoarece
2
(a ¡ an+p) + (a ¡ an ) = an ¡ an+p avem
1 1
j an+p ¡ an j·j a ¡ an+p j + j a ¡ an j< " + " = ":
2 2
Reciproc. D¼am lui n valoarea …x¼ a N. Din ipotez¼a
j aN+p ¡aN j< "; p 2 f1; 2; :::g; deci cu excepţia termenilor a1 ; a2; :::; aN¡1 ;
toţi ceilalţi termeni aN+p; cu p 2 f1; ; 2; :::g; se a‡¼a în intervalul (aN ¡"; aN +
+"):
Presupunem c¼ a avem dou¼a limite distincte pentru şirul an , L 6= l: Rezult¼a
c¼a L şi l se g¼asesc în acest interval, deci 0 · L + l · 2"; cu " > 0 arbitrar şi
L şi l …xe. Deci L = l:

$ IV.Operaţii cu şiruri convergente

Propoziţia 22: Fie (a n)n¸0; (bn)n¸0 dou¼a şiruri convergente c¼


atre zero,
atunci pentru orice t, v 2 R avem lim (tan + vbn) = 0:
n!1
Demonstraţie: Presupunem t 6= 0; v 6= 0: Fie " > 0 arbitrar …xat. Atunci
exist¼a N1; N2 2 N cu proprietatea c¼a
" "
j an j< ; 8n ¸ N1 ; j bn j= ; 8n ¸ N2:
2jtj 2jvj
Fie N = max(N1; N2): Atunci pentru orice n ¸ N avem
" "
j tan + vbn j·j tan j + j vbn j=j t j ¢ j an j + j v j ¢ j bn j< + = ":
2 2
D¼am f¼ar¼a demonstraţie urm¼ atoarele propriet¼aţi:
1) Fie şirurile (an )n2N , (bn)n2N; convergente. Atunci şirurile
(an ¡ bn )n2N; (¡a n)n2N , (¸an ); ¸ 2 R;
(an + bn)n2N; (anbn )n2N , sunt convergente şi avem
i) lim (a n § bn ) = lim an § lim bn
n!1 n!1 n!1

ii) lim (anbn ) = lim an ¢ lim bn


n!1 n!1 n!1

6
iii) lim ¸an = ¸ lim an
n!1 n!1

iv) lim (¡an ) = ¡ lim an


n!1 n!1

2) Dac¼a lim an = 1; lim bn = b; b 2 R: Atunci avem:


n!1 n!1
i) lim (a n + bn) = 1
n!1
½
1; dac¼a b > 0
ii) lim (anbn ) =
n!1 ¡1; dac¼a b < 0
3) Dac¼a lim an = ¡1; şi lim bn = b; b 2 R: Atunci avem:
n!1 n!1

i) lim (a n + bn) = ¡1
n!1
½
¡1; dac¼a b > 0
ii) lim (anbn ) =
n!1 1; daca¼ b < 0

4) Daca¼ lim an = 1; lim bn = 1; atunci lim (an + bn) = 1; şi


n!1 n!1 n!1
lim (a nbn) = 1
n!1

5) Dac¼a lim an = ¡1; lim bn = ¡1; atunci lim (an + bn) = ¡1; şi
n!1 n!1 n!1
lim (a nbn) = 1
n!1

6) Dac¼a lim an = 1; lim bn = ¡1; atunci lim an bn = ¡1


n!1 n!1 n!1
7) Daca¼ (an )n¸0 ; (bn )n¸0 sunt şiruri convergente şi daca¼ lim bn 6= 0; atunci
n!1
a a lim a n
şirul ( n )n2N este convergent şi în plus lim n = n!1
bn n!1 b n lim bn
n!1
8) Daca¼ lim bn = b; b 6= 0; atunci numerele bn sunt nenule începând de la
n!1
1 1 1
un anumit rang K şi şirul ( )n¸K converge c¼atre ; deci lim bn =
bn b n!1 lim bn
n!1
1
9) Dac¼a lim bn = 1; atunci lim =0
n!1 n!1 b n

1
10) Dac¼a lim bn = 0 şi bn > 0 de la un rang încolo, atunci lim = +1:
n!1 n!1 bn
1
Dac¼
a bn < 0 de la un rang încolo, atunci lim = ¡1:
n!1 bn

7
Propoziţia 23: Dac¼a (an)n2N; (bn)n2N sunt şiruri de numere reale având
limit¼a şi dac¼a an · bn pentru orice n ¸ N (N num¼ar natural …xat), atunci
lim a n · lim bn :
n!1 n!1

Demonstraţie: Fie lim an = a 2 R; lim bn = b 2 R


n!1 n!1
Dac¼a am avea b < a; atunci exista¼ V1; V2 vecina¼t¼aţi disjuncte ale punctelor
a şi b astfel încât x < y pentru orice x 2 V1 ; y 2 V2: Cum lim bn = b; termenii
n!1
şirului (bn) n2N sunt situaţi în V1 de la un rang N1 încolo şi analog an 2 V2
pentru orice n ¸ N2 : Not¼am M = max(N; N1; N2 ):
Dac¼a n ¸ M; atunci n ¸ N1; n ¸ N2; deci an 2 V2; bn 2 V1 şi avem
bn < an : Cum n ¸ M rezult¼a n ¸ N; deci bn ¸ an; contradicţie.
Propoziţia 24: (Teorema cleştelui). Presupunem c¼a (a n)n2N ; (bn)n2N ; (cn)n2N
sunt trei şiruri de numere reale astfel încât an · bn · cn pentru orice n ¸ N
(cu N num¼ar natural …xat)
Dac¼a lim an = l; lim cn = l; atunci şirul (bn)n2N are limit¼a şi acesta este
n!1 n!1
l:
Demonstraţie: Presupunem l 2 R: Rezult¼a 0 · bn ¡ an · cn ¡ an : Dar
şirul (cn ¡ an )n2N este convergent şi lim (cn ¡ an ) = 0: Atunci avem şi c¼a
n!1
lim (bn ¡ an ) = 0 deci şirul bn = (bn ¡ a n) + a n convergente ca¼tre 0 + l = l:
n!1
Dac¼a l = 1; atunci din faptul c¼a lim a n = 1 rezult¼a şi c¼
a lim bn = 1 şi
n!1 n!1
daca¼ l = ¡1 deci faptul ca¼ lim cn = ¡1 şi bn · cn rezulta¼ ca¼ lim bn = ¡1
n!1 n!1

Observaţie:
8
>
> 0; q 2 (¡1; 1)
<
1; q=1
lim q n =
n!1 >
> 1; q>1
: nu exista, q · ¡1
¼
1
În continuare vom considera şirul de numere raţionale en = (1 + )n ; n ¸
n
¸ 1:
Propoziţia 25: Şirul en este strict cresc¼ator şi ma¼rginit, deci convergent.
Demonstraţie: Consider¼
am binomul lui Newton
n n(n ¡ 1) 2 n(n ¡ 1):::(n ¡ k + 1) k
(1 + x)n = 1 + x+ x + ::: + x + :::+
1! 2! k!

8
n(n ¡ 1) ¢ :::: ¢ 3 ¢ 2 ¢ 1 n
+ x ; 8n 2 R; n ¸ 1:
n!
1
Luând x = , membrul stâng va … egal cu e n: Avem
n
n(n ¡ 1):::(n ¡ k + 1) 1 0 1 1 2 k¡1
¢ k = (1 ¡ )(1 ¡ )::::(1 + )
k! n k! n n n
Pentru 1 · k · n obţinem:
1 1 1 1 1 2 k¡1
en = 1 + + (1 ¡ ) + ::: + (1 ¡ )(1 ¡ )::::(1 ¡ ) + :::+
1! 2! n k! n n n
1 1 2 n¡ 1
+ (1 ¡ )(1 ¡ ) ¢ ::: ¢ (1 ¡ ):
n! n n n

Înlocuim n cu n + 1 şi obţinem:


1 1 1 1 1 2
en+1 = 1 + + (1 ¡ ) + :::: + (1 ¡ )(1 ¡ ):::(1¡
1! 2! n+1 k! n+1 n+1
k¡1 1 1 2 n
¡ ) + ::: + (1 ¡ )(1 ¡ )::::(1 ¡ ):
n+1 (n + 1)! n+1 n+1 n+1
1 1 2 k¡1 1 1 k¡1
Se observa¼ ca¼ (1 ¡ )(1 ¡ ):::(1 ¡ ) < (1¡ ):::(1¡ )
k! n n n k! n+1 n+1
obţinem c¼a en < en+1 ; 8n ¸ 1: Rezult¼a c¼ a
1 1 1 1
2 · e n · 1 + + + ::: + + ::: + ; 8n ¸ 1:
1! 2! k! n!
1 1 1 1 1
Cum k! ¸ 2k¡1; 8k ¸ 2; rezult¼a · k¡1 deci 1 + + + ::: + ·
k! 2 1! 2! n!
1 1 1
· 1 + (1 + + + ::: + n¡1 ) < 3:
2 4 2
Obţinem en 2 [2; 3] 8n ¸ 1:
1
Limita şirului en = (1+ )n se noteaz¼a cu e şi se numeşte num¼arul lui Euler.
n

9
$V. Serii de numere reale

P
n
Fie (an)n2N un şir de numere reale şi Sn = ai; şirul sumelor parţiale.
i=1
Atunci putem de…ni expresia
P
1
an = a1 + a2 + ::: + an + ::: numit¼a serie.
n=1

P
1
Dac¼a şirul (Sn )n2N este convergent, atunci seria an este convergent¼a
n=1
P
1 P1
şi S se numeşte suma seriei şi not¼am S = an: Seria an este divergent¼a,
n=1 n=1
dac¼a şirul (Sn)n2N nu are limita¼ sau dac¼a limita sa este in…nit¼a.
P
1
Observaţie: Dac¼a seria an este convergent¼a, atunci şirul (a n)n2N este
n=1
convergent ca¼tre zero. Daca¼ şirul termenilor unei serii nu este convergent
c¼atre zero, atunci seria este divergent¼
a.
P
1
Propoziţia 1: ( Criteriul general al lui Cauchy). Seria an este conver-
n=1
gent¼a dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a un num¼ar N(") astfel
încât pentru orice n > N(") şi orice p 2 Z; p ¸ 1 s¼ a avem:
j an+1 + a n+2 + ::: + an+p j< ":
Demonstraţie: Aplic¼am şirului sn = a1 + a2 + ::: + an criteriul general al
lui Cauchy pentru şiruri şi obţinem
j sn+p ¡ sn j< " pentru n > N(") şi p ¸ 1
Rezulta¼ c¼a sn+p ¡ s n = an+1 + ::: + an+p q.e.d.
În continuare ne vom ocupa de serii cu termeni pozitivi, deci seriile de
P1
forma a n; cu a n > 0 8n 2 N:
n=0

10
$VI. Criterii de convergenţ¼a pentru serii cu termeni
pozitivi

Vom da f¼ar¼a demonstraţie urm¼atoarele criterii de convergenţ¼a pentru serii


cu termeni pozitivi:
1
P 1
P
1) Criteriul comparaţiei: Fie an ; bn dou¼ a serii cu termeni pozitivi.
n=1 n=1
Fie un numa¼r N, astfel încât pentru orice n 2 N; an · bn ; atunci :
P
1 P
1
i) Dac¼
a seria a n este convergent¼a rezult¼
a şi seria bn convergent¼a;
n=1 n=1
P1 P1
ii) Dac¼
a seria bn este divergent¼
a rezult¼
a şi seria a n divergent¼
a.
n=1 n=1

2) Criteriul radicalului (sau al lui Cauchy)


P1
Fie an o serie cu termeni pozitivi.
n=1 p
i) Daca¼ n a n · K şi K 2 (0; 1); 8n > n0 atunci seria este conver-
gent¼a;
p
ii) Dac¼a n a n ¸ 1, 8n > n 0; atunci seria este divergent¼a;
p
iii) Daca¼ lim n an = ¸; atunci pentru ¸ 2 (0; 1) seria este convergent¼a
n!1
şi pentru ¸ > 1 seria este divergent¼a.
3) Criteriul raportului (sau al lui d’Alembert).
P1
Fie an o serie cu termeni pozitivi.
n=1
a
i) Dac¼a n+1 · K şi K 2 (0; 1); 8n > n0 atunci seria este conver-
an
gent¼a;
an+1
ii) Dac¼a ¸ 1; 8n > n0; atunci seria este divergent¼a;
an
a
iii) Dac¼a lim n+1 = ¸; atunci pentru ¸ < 1 seria este convergent¼a,
n!1 an
pentru ¸ > 1 seria este divergent¼a.
4) Criteriul lui Raabe şi Duhamel.
P1
Fie an o serie cu termeni pozitivi.
n=1
an
i) Dac¼ a n( ¡ 1) ¸ K; cu K > 1; 8n > n 0; atunci seria este
a n+1
convergenta¼;

11
an
ii) Daca¼ n( ¡ 1) · 1; 8n > n0; atunci seria este divergent¼a;
an+1
an
iii) Dac¼a lim n( ¡ 1) = ¸; atunci pentru ¸ > 1 seria este conver-
n!1 an+1
gent¼a şi pentru ¸ < 1 seria este divergent¼a.

Capitolul 2. Limite de funcţii


De…niţia 1: Fie f : X ! R; X ½ R şi x0 un punct de acumulare al
mulţimii X (adic¼a pentru orice vecin¼atate V0 a punctului x0; V0 \ X 6= ;):
Spunem ca¼ y0 2 R este limita funcţiei f în punctul x0; daca¼ pentru orice
vecin¼atate [ a lui y0 exist¼a o vecin¼atate V a lui x0;astfel încât pentru orice
x 2 V \ Xnfx0g s¼a avem f(x) 2 U: Scriem acest lucru astfel: lim f (x) = y0 :
x!x0

Observaţie: Dac¼a exist¼


a, limita unei funcţii într-un punct este unic¼a.
De…niţia 2: Fie f : X ! R o funcţie şi x0 un punct de acumulare al lui
X: Spunem c¼a funcţia f are limita y0 în punctul x0 daca¼ pentru orice " > 0
exist¼a un num¼ar ´(") > 0 astfel încât s¼a avem j f (x) ¡ y0 j< " pentru orice
x 2 X cu j x ¡ x0 j< ´("):
De…niţia 3: Fie f : X ! R; X ½ R şi x0 punct de acumulare al lui X:
Spunem c¼a funcţia f are limita y0 în punctul x0 dac¼a pentru orice şir (xn)n2N
convergent c¼ atre x0(xn 2 X; xn 6= x0 ); şirul valorilor (f(xn ))n2N converge
c¼atre y0 :

$I. Limite laterale

Fie f : X ! R; X 2 R; ® un punct de acumulare pentru mulţimea


X1 = X \ (¡1; ®) = fx 2 D j x < ®g şi ls 2 R:
Spunem c¼a funcţia f are limita¼ la stânga în punctul x = ®; egal ¼a cu ls
daca¼ restricţia lui f la X1 are limita¼ în punctul x = ® (conform de…niţiilor
anterioare) şi vom scrie ls = f(® ¡ 0) = x!®lim f (x): (ls 2 R)
x<®

12
Deci acest lucru este echivalent cu faptul c¼ a pentru orice vecin¼atate U a
punctului ls exist¼a o vecin¼atate V a lui ®; astfel încât pentru x 2 X \ V; x <
< ® ) f (x) 2 U
Analog de…nim limita la dreapta a lui f în punctul ®; ld = x!® lim f (x); (ld 2
x!®
2 R); votat¼a simbolic f (® + 0):
Propoziţia 4: Fie f : X ! R o funcţie şi ® 2 R un punct de acumulare
pentru X cu proprietatea c¼a funcţia f are limite laterale în punctul x = ®
(deci exist¼a f(® ¡ 0) şi f (® + 0)): Atunci sunt echivalente a…rmaţiile:
i) funcţia f are limit¼a în punctul x = ®;
ii) f (® ¡ 0) = f(® + 0):
De aici rezult¼a c¼a lim f (x) = f(® ¡ 0) = f(® + 0):
x!®

Demonstraţie: i) ) ii) Dac¼a exist¼a l = lim f(x) ) f (® ¡ 0) = l şi


x!®
f(® + 0) = l; deci f(® ¡ 0) = l:
i) ) ii): Presupunem ca¼ f (® ¡ 0) = f(® + 0) şi nota¼m cu l valoarea
comun¼ a. Fie U o vecin¼atate arbitrar¼
a a lui l. Atunci exist¼a V1; V2 vecin¼at¼aţi
ale lui ®; astfel încât pentru orice u 2 V1 \ X; u < ® s¼ a avem f (u) 2 U şi
pentru orice v 2 V2 \X; v > ® s¼a avem f (v) 2 U: Fie vecin¼atatea V = V1 \V2
a punctului ®: Pentru orice x 2 V \ X; x 6= ® avem …e x < ®; x 2 V1; deci
f(x) 2 U; …e x > ®; x 2 V2 şi deci f(x) 2 U: Obţinem c¼a lim f (x) = l:
x!®

Propoziţia 5 : O funcţie monotona¼ f : X ! R are limite laterale în orice


punct de acumulare al mulţimii X:
Demonstraţii: Presupunem c¼a f este cresc¼atoare pe X şi x0 este un punct
de acumulare al lui X. Exist¼a şiruri (xn)n2N cu xn 6= x0 şi xn 2 X; 8n 2 N
convergente ca¼tre x0: Cum şirurile (xn )n2N sunt cresc¼atoare, şirul (f (xn ))n2N
este de asemenea cresc¼ator. Dac¼a este m¼ arginit el va avea o limit¼a ys ; iar
dac¼a este nem¼arginit, are limita +1:

13
$ II. Propriet¼aţile limitelor de funcţii

Fie f; g : X ! R dou¼a funcţii ce au limite în punctul x0(…nite sau in…nite).


1) Dac¼a suma limitelor are sens, funcţia f + g are limit¼a în punctul x0 şi
lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x)
x!x 0 x!x0 x!x0
Excepţie fac urm¼atoarele cazuri:
i) lim f(x) = +1; lim g(x) = ¡1
x!x 0 x!x0
ii) lim f (x) = ¡1; lim g(x) = +1
x!x0 x!x0
2) Dac¼a diferenţa limitelor are sens şi funcţia f ¡ g are limit¼a în punctul
x0; atunci
lim (f(x) ¡ g(x)) = lim f(x) ¡ lim g(x); cu excepţiile
x!x0 x!x 0 x!x0
i) lim f(x) = +1; lim g(x) = +1
x!x 0 x!x0
ii) lim f (x) = ¡1; lim g(x) = ¡1
x!x0 x!x0
3) Dac¼
a produsul limitelor are sens şi funcţia f ¢ g are limit¼a în punctul
x0; atunci lim (f(x) ¢ g(x)) = lim f(x) ¢ lim g(x) , cu excepţiile:
x!x0 x!x 0 x!x0
i) lim f(x) = 0; lim j g(x) j= 1
x!x 0 x!x0
ii) lim j f(x) j= 1; lim g(x) = 0
x!x0 x!x 0
f
4) În cazul în care câtul limitelor are sens şi funcţia g
are limita¼ în punctul
lim f (x)
f(x)
; cu excepţiile:
x!x 0
x0;atunci lim =
x!x0 g(x) lim g(x)
x!x 0

i) lim g(x) = 0
x!x 0
ii) lim j f(x) j= +1; lim j g(x) j= 1
x!x0 x!x0
5) Dac¼a funcţia f g are limit¼
a în punctul x0 atunci lim (f(x)g(x) ) =
x!x0
lim g(x)
= lim f(x)x!x0 ; cu excepţiile:
x!x0
i) lim f(x) = 0; lim g(x) = 0
x!x 0 x!x0
ii) lim f (x) = 1; lim j g(x) j= +1
x!x0 x!x 0
iii) lim j f (x) j= 1; lim g(x) = 0
x!x0 x!x0

La¼sa¼m demonstrarea acestor a…rmaţii ca exerciţiu.

14
Propoziţia 6: (Criteriul Cauchy - Bolzano). Fie f : X ! R şi x0 un
punct de acumulare al mulţimii X. Funcţia f are limit¼a …nit¼a în punctul x0
dac¼a şi numai dac¼a pentru orice numa¼r " > 0; exist¼a o vecin¼atate V a lui x0
0 00
astfel încât pentru orice pereche de puncte x 6= x0; x 6= x0; din V \ X s¼a
0 00
avem j f(x ) ¡ f(x ) j< ":
Demonstraţie: Presupunem c¼a f(x) ! y0 când x ! x0: Atunci, pentru
00
0
orice " > 0 exista¼ un num¼ar ´(") > 0; astfel încât j f(x ) ¡ y0 j< "; j f (x )¡
0 00
¡y0 j< " cu j x ¡ x0 j< ´(") şi j x ¡ x0 j< ´" :
0 00 0 00
Dar f (x ) ¡ y0 + y0 ¡ f(x ) = f (x ) ¡ f(x ); deci
0 00 0 00
j f(x ) ¡ f(x ) j·j f(x ) ¡ y0 j + j f(x ) ¡ y0 j< 2"; unde pentru V am
considerat intervalul (x0 ¡ ´; x0 + ´):
Reciproc, …e un şir de numere reale (xn)n2N; cu lim xn = x0 (xn 2 X; xn 6=
n!1
x0) şi un num¼ar " > 0: Conform ipotezei, exist¼ a o vecin¼atate V a lui x0 astfel
0 00 0
încât pentru x ; x 6= x0 şi aparţinând mulţimii V \ X s¼ a avem j f (x )¡
00
¡f (x ) j< ":
Deoarece lim xn = x0; rezult¼ a c¼a pentru n > N; xn 2 V \ X; deci pentru
n!1
orice n; m > N; avem j f(xn ) ¡ f (xn) j< ":
Rezult¼a ca¼ şirul (f(xn ))n2N are o limita¼ …nit¼a, independent¼a de şirul
(xn)n2N; care este arbitrar. Deci exist¼a lim f(x):
n!x 0

$ III. Limite iterate

Fie f(x1; x2 ; :::; xn) o funcţie de n variabile reale, f : X ! R; X ½ Rn :


Dac¼ a în f consider¼am de exemplu c¼ a x2; :::; xn sunt …xe, atunci f devine
funcţie de o variabil ¼a, anume de x1 : Deci, în acest mod, putem considera pe f
funcţie de orice variabil ¼a xi; celelalte variabile x1; x2; :::; xi¡1; xi+1 ; :::; xn …ind
considerate …xe. Fie mulţimea Xi :
Xi = fxi j xi 2 R; (x1; :::; xi¡1 ; xi+1 ; :::; xn ) 2 X g; în care
x1; x2 ; :::; xi¡1 ; xi+1; :::; xn sunt …xe.
Evident f este de…nit¼a pe Xi . Dac¼a considera¼m limita:
lim f(x1 ; x2 ; :::; xn) = f¹(x1; :::; xi¡1 ; ai; xi+1; :::; xn ); atunci valoarea limi-
x i !ai
¹ 1; :::; xi¡1; ai ; xi+1 ; :::; xn) este funcţie de cele n¡1 variabile, considerate
tei f(x
…xe. Pentru funcţia f¹ putem considera limita:

15
¹ 1 ; x2 ; :::; xi¡1 ; ai; xi+1; :::; xn) = lim lim f (x1; x2; :::; xn ) unde
lim f(x
x j !aj xj !aj xi !ai
valoarea limitei este o funcţie care depinde de n ¡ 2 variabile. Ea se nu-
meşte limit¼a iterat¼
a a lui f în ordinea xi; xj :
Propoziţia 7: Fie f : X ½ Rn ! Rm şi a = (a 1; a2; :::; a n) un punct
interior mulţimii X: Dac¼a exist¼a limita funcţiei f în punctul a cât şi una din
limitele iterate în acest punct, atunci acele dou¼a limite sunt egale.
Demonstraţie: Deoarece f are limit¼a în punctul a, limita lui f este aceeaşi,
deci dac¼a limita iterat¼a exist¼a, ea este egal¼a cu limita lui f în punctul x = a:

Capitolul 3. Continuitate

De…niţia 1: Fie f : X ! R o funcţie cu X ½ R; x0 2 X: Se spune ca¼


funcţia f este continu¼
a în punctul x0 dac¼a la orice vecin¼atate U a lui f (x0 )
corespunde o vecin¼ atate V a lui x0; astfel încât, oricare ar … x 2 X \ V; s¼a
avem f (x) 2 U:
Observaţie: În problema continuita¼ţii se cerceteaza¼ comportarea funcţiei
în vecin¼
atatea unui punct x0; faţ¼a de valoarea funcţiei în punctul x0;deci din
aceast¼a cauz¼
a, x0 trebuie s¼a aparţin¼a domeniului de de…niţie, X; al funcţiei
considerate.
De…niţia 2: Fie f : X ! R; o funcţie şi x0 2 X: Se spune c¼a funcţia
f(x) este continu¼a în punctul x0; dac¼a pentru orice num¼ar " > 0; exist¼a un
num¼ar ´(") > 0 astfel încât pentru orice x 2 X cu (x ¡ x0) < ´(") s¼a rezulte
j f(x) ¡ f(x0) j< ":
De…niţia 3: O funcţie f : X ! R este continu¼a în punctul x0 2 X dac¼a
pentru orice şir (xn )n2N convergent c¼atre x0; şirul valorilor (f(xn ))n2N este
convergent c¼atre f(x0) (xn 2 X; 8n 2 N):
De…niţia 4: O funcţie f : X ! R este continu¼a în punctul x0 2 X dac¼a:
1) Limita la dreapta, f(x0 + 0); în punctul x0 exista¼ şi este …nit¼a;
2) Limita la stânga f(x0 ¡ 0) în punctul x0 exist¼ a şi este …nit¼a;
3) Cele dou¼a limite sunt egale între ele şi ele şi egale cu valoarea funcţiei
în punctul x0:

16
lim0 f(x) şi f(x0 ¡ 0) =
f (x0 + 0) = f (x0 ¡ 0) = f(x0);unde f(x0 + 0) = x!x
x>x 0

= x!x
lim f(x)
0
x<x0
De…niţia 5: O funcţie f : X ! R este continu¼ a pe o mulţime A ½ X
dac¼a este continu¼a în …ecare punct al mulţimii A:
De…niţia 6: Fie f : X ! R: Daca¼ x0 2 X nu este punct de continui-
tate pentru f, spunem c¼a funcţia f este discontinu¼a în punctul x0;iar x0 se
numeşte punct de discontinuitate.
De…niţia 7: Fie x0 un punct de discontinuitate pentru funcţia f: Daca¼
limitele laterale în punctul x0 exist¼a şi sunt …nite, dar diferite se spune c¼a x0
este punct de discontinuitate de prim¼a speţ¼a.
Un punct de discontinuitate care nu este de prim¼ a speţ¼a se spune c¼a este
de speţa a doua, deci într-un punct de discontinuitate de speţa a doua cel
puţin una din limitele laterale este in…nit¼a sau nu exist¼ a.
Propoziţia 8: O funcţie monoton¼a, de…nit¼a pe un interval [a; b]; nu are
decât puncte de discontinuitate de prim¼a speţ¼
a.
Demonstraţie: Fie x1 ; x2 ; x3 trei puncte ale intervalului [a; b]: Funcţia
f …ind de…nit¼ a pe intervalul [a; b] rezult¼a c¼a f(x1 ); f(x2); f (x3) sunt …nite.
Presupunem c¼a x1 < x2 < x3 : S¼ a ar¼at¼
am c¼a f(x2 + 0) şi f(x2 ¡ 0) sunt …nite.
Dac¼a f este cresc¼
atoare, avem:
f (x1) · f(x) · f (x2); dac¼a x1 < x < x2 şi f(x2) · f (x) · f(x3 ); dac¼a
x2 < x < x3; de unde prin trecere la limit¼a obţinem f(x1) · x!x lim2 f(x) ·
x<x2
· f (x2) şi f(x2 ) · x!x
lim f(x) · f(x3); deci limitele laterale la stânga şi la
2
x>x2
dreapta în punctul x2 (arbitrar ales) sunt …nite.
În punctul a, funcţia f nu are limit¼
a la stânga şi în punctul b nu are limita
la dreapta.

$ I.Operaţii cu funcţii continue

Fie f; g : X ! R; x0 2 X cu x0 punct de continuitate pentru f şi g .


Atunci :

17
i) f + g este continu¼ a în punctul x0;
ii) f ¡ g este continu¼a în punctul x0;
iii) f ¢ g este continu¼a în punctul x0 ;
iv) Dac¼a g(x0) 6= 0; funcţia fg(x)
(x)
; x 2 X este continu¼a în punctul x0 :
Aceste a…rmaţii se pot demonstra foarte uşor folosinf de…niţia continu-
it¼aţii cu ajutorul şirurilor.
v) Dac¼a f : X ! Y şi g : Y ! R; f este continu¼ a în punctul x0 2 X şi g
continua¼ în punctul y0 = f(x0 ) 2 Y; atunci funcţia compus a¼ g(f(x)); x 2 X
este continua¼ în punctul x0:
Demonstraţie: Pentru orice şir (xn)n2N ; xn ! x0; cu xn 2 X pentru orice
n 2 N; avem c¼a lim f(xn) = f(x0) = y0; deoarece funcţia f este continu¼a
n!1
în punctul x0: Cum funcţia g este continua¼ în y0; rezult¼a c¼a daca¼ yn ! y0 şi
g(yn) ! g(y0); deci lim g(f(xn )) = g(f(x0 )); xn 2 X:
n!1
vi) Funcţia invers¼a a unei funcţii continue este o funcţie continu¼
a.
Demonstraţie: Fie f : X ! Y; cu Y = f(X ) o funcţie strict cresc¼atoare,
continua¼ pe X şi f ¡1 funcţia sa inversa¼. Avem echivalenţa f(x) = y ,
, f ¡1 (y) = x:
Cum f este continu¼a în x0 2 X; atunci pentru orice şir (xn)n2N convergent
c¼atre x0(xn 2 X; 8n 2 N) atunci şirul yn = f (xn) este convergent c¼atre
y0 = f(x0):
Fie acum un şir (yn )n2N strict cresc¼ ator, convergent c¼atre y0 = f (x0): Cum
f este bijectiv¼a atunci exist¼a un şir unic (xn)n2N(xn 2 X; 8n 2 N) astfel încât
0 0

0 0 0
f ¡1(yn) = xn : Ar ¼ata¼m c¼a şirul xn este convergent c¼atre x0 : Şirul (xn) n2N este
strict cresc¼
ator, deci are o limit¼a ³ 2 X: Deoarece f este continu¼a pe X;
avem c¼a
0
lim yn = lim f(xn) = y0 = f (x0)
n!1 n!1
0
Dar şirul xn este convergent c¼ atre ³; deci f(x0) = f(³); deci x0 = ³:
Analog se procedeaz¼a şi dac¼a (yn )n este şir descresc¼ator.
Fie f : X ! R; x0 un punct de acumulare a lui X; x0 2 = X; în care funcţia
f are o limita¼ …nita¼ y0:
Funcţia f nu este de…nit¼a în punctul x0; deci nu se poate vorbi de conti-
nuitate sau de discontinuitate în acest punct.
De…niţia½9: Funcţia f¹ : X [ fx0g ! R de…nit¼ a în modul urm¼ ator:
f(x); dac¼a x 6= x0; x 2 X
f¹(x) = se numeşte prelungirea funcţiei f
y0; dac¼a x = x0
prin continuitate în punctul x0: Este evident ca¼ f¹ este continua¼ în punctul

18
x0 :

$II.Propriet¼aţile funcţiilor continue


pe un interval închis şi m¼arginit

Prepoziţia 10: Daca¼ funcţia f este continua¼ în punctul x0 şi dac¼a f(x0) 6=
6= 0; exist¼a o vecin¼atate V a lui x0 astfel încât pentru orice x 2 V \ X (X
domeniul de de…niţie al lui f) avem f(x) ¢ f(x0) > 0:
Demonstraţie: S¼a presupunem c¼a f (x0) > 0: Vom g¼asi o vecina¼tate V
a lui x0 astfel încât dac¼ a x 2 V \ X valoarea f (x) s¼a aib¼ a acelaşi semn cu
f(x0): Din de…niţia continuit¼aţii avem:
(1) j f (x) ¡ f(x0 ) j< " pentru j x ¡ x0 j< ´("):
Relaţia (1) o mai putem scrie şi astfel:
(2) f (x0) ¡ " < f(x) < f (x0) + ":
Înmulţim relaţia (2) cu f (x0) > 0; deci
f 2(x0) ¡ "f(x0 ) < f(x)f (x0 ) < f 2 (x0 ) + "f (x0) şi lu¼am " = 12 f (x0 ) > 0:
Deci 0 < 12 f 2(x) < f(x) ¢ f(x0) < 32 f 2(x0):
0 0
Rezulta¼ ca¼ f (x)¢f(x0) > 0; daca¼ lua¼m pe V de forma (x0 ¡´ ("); x0+´ ("))
0
cu ´ (") corespunz¼ator lui " = 12 f (x0):
Dac¼a f(x0) < 0; sensul inegalit¼ aţii (2) se schimbā şi se ia " = 12 j f(x0) j :
Consecinţa 11: Dac¼a funcţia f este continu¼a în punctul x0 ; exist¼a o
vecina¼tate a punctului x0 pe care f este ma¼rginita¼.
Propoziţia 12: O funcţie continua¼ pe un interval închis şi ma¼rginit [a; b]
este m¼arginit¼a pe [a; b]:
Demonstraţie: Fie f : [a; b] ! R continu¼a pe [a; b]: Dac¼ a funcţia f este
m¼arginit¼a rezult¼a c¼a j f(x) j· M; x 2 [a; b]; 8x 2 [a; b]:
Presupunem ca¼ f nu este ma¼rginita¼. Rezulta¼ ca¼ pentru orice numa¼r
M > 0 exist¼ a un punct ³ n 2 [a; b] astfel încât j f(³ n ) j> M:
Dac¼a lu¼am M = n(n = 1; 2:::) rezult¼a c¼a pentru orice n 2 N; exist¼a
³ n 2 [a; b] astfel încât j f(³ n ) j> u:
Deoarece intervalul [a; b] este închis şi ma¼rginit, din şirul m¼arginit ³ 1 ; ³ 2; :::;
; ³ n; :::; conform lemei lui Cesaro se poate extrage un subşir ³ n1 ; ³ n2 ; :::; ³ np ; ::;
convergent c¼atre ³ 2 [a; b]: Funcţia …ind continu¼a pe [a; b]; este continu¼ a şi în

19
punctul ³; deci f (³ np ) ! f (³); sau j f(³) j ¡" <j f(³ np ) j<j f (³) j +"; dac¼a
np > N ("):
Cum j f(³ np ) j> np şi n p ! 1 când p ! 1; obţinem o contradicţie,
deoarece " este …x şi f(³) este …nit.
Propoziţia 13: O funcţie continu¼a pe un interval închis şi m¼arginit [a; b]
îşi atinge marginile pe [a; b]:
Demonstraţie: Deoarece f este continu¼ a pe [a; b] este m¼ arginit¼a, deci
exist¼a dou¼a numere m şi M astfel încât m · f(x) · M; unde m este marginea
inferioara¼ şi M marginea superioara¼ a funcţiei f pe [a; b]:
Vom0 demonstra c¼ a 0exist¼a un punct ³ 2 [a; b] astfel încât f(³) = m şi un
punct ³ 2 [a; b] cu f (³ ) = M:
Presupunem ca¼ nu exista¼ punctul ³ pentru care avem f (³) = m: Deci
de…niţia data¼ margini inferioare, funcţia '(x) = f(x) ¡ m; x 2 [a; b] este
1
continu¼a şi strict pozitiv¼a pe [a; b]; prin urmare şi funcţia F (x) = f (x)¡m este
continu¼a şi pozitiv¼a pe [a; b]; deci F (x) este m¼arginit¼a şi avem:
1
f(x)¡m
· M; sau f(x) ¸ m + M 1

Propoziţia 14: Dac¼a o funcţie continu¼a pe un interval închis şi m¼arginit


[a; b] ia valori de semne contrare la capetele intervalului (adica¼ f(a)f(b) < 0;
atunci exista¼ cel puţin un punct x0 2 (a; b) astfel încât f(x0 ) = 0:
Demonstraţie: Fie f(a) < 0; f(b) > 0 şi a 1 = a+b 2
mijlocul lui (a; b) :
Daca¼ f (a1) = 0; atunci a1 este punctul c¼autat .
În caz contrar, unul dintre intervalele [a; a1]; [a1; b] au aceeaşi proprietate
şi îl vom nota cu [a 1; b1]; iar f(a1 ) < 0; f (b1 ) > 0: Fie a 2 = a1 +b 2
1
mijlocul
s¼au.
Daca¼ f(a 2) = 0 atunci a2 este punctul ca¼utat, sau putem avea ca¼ unul
din intervalele [a1; a2 ]; [a2 ; b1 ] pe care îl vom nota [a2 ; b2 ] are proprietatea din
enunţ, adic¼ a f (a2) < 0; f(b2) > 0: Continuând procedeul, obţinem un şir
de intervale [a1 ; b1 ]; [a 2; b2 ]; :::; [a n; bn]; :::cu
a1 · a2 · ::: · an · :::
b1 ¸ b2 ¸ ::: ¸ bn ¸ ::: unde bp > ap; p; q 2 N şi bn ¡ an = b¡a 2n ;deci
T1
[a n; bn] = fx0 g; x0 2 [a; b];punctul x0 …ind limita comun¼a a celor dou¼a
n=1
şiruri (an )n2N şi (bn)n2N; x0 2 [a; b]; deoarece intervalul [a; b] este compact
închis şi m¼arginit în modul cum au fost construite şirurile (an )n2N şi (bn)n2N
avem şi f(a n) < 0; f (bn ) > 0;pentru orice n 2 N: Deoarece lim an = x0 şi f
n!1
este continua¼, avem c¼a lim f(an) = f (x0): Dar f(an ) < 0; deci f (x0) · 0:
n!1

20
Analog lim bn = x0; deci lim f (bn ) = f(x0): Dar f(bn) > 0; de unde
n!1 n!1
rezulta¼ f(x0 ) ¸ 0: Inegalita¼ţile f (x0) ¸ 0; f(x0 ) · 0 conduce la f(x0 ) = 0
q.e.d.
Propoziţia 15: O funcţie, f : [a; b] ! R; continu¼a pe un interval închis şi
m¼arginit [a; b] are proprietatea c¼a ia cel puţin o dat¼a toate valorile cuprinse
între marginea sa superioara¼ M şi marginea sa inferioar¼a m:
Demonstraţie: Dac¼a ® 2 (m; M ); atunci funcţia g(x) = f(x) ¡ ® este
continu¼a pe intervalul închis [a; b]:
0 00 0 00
Daca¼ ³ şi ³ sunt punctele pentru care f (³ ) = m; f (³ ) = M; avem
0 00 0 00
g(³ ) < 0; g(³ ) > 0; deci exist¼a un punct x0 2 [³ ; ³ ] ½ [a; b] astfel
încât g(x0) = 0 sau f(x0 ) = ®:
Aceast¼a proprietate se numeşte proprietatea lui DARBOUX.

$III. Continuitatea uniform¼a

De…niţia 15: Fie o funcţie f : X ! R: Spunem c¼a f este uniform continu¼a


pe X, dac¼a pentru orice num¼ar " > 0; exist ¼a un numa¼r ´(") > 0; astfel încât
00 0 0 00
s¼a avem j f(x ) ¡ f (x ) j< "; pentru orice pereche x ; x 2 X care satisface
0 00
inegalitatea j x ¡ x j< ´("):
Propoziţia 16: O funcţie continu¼a pe un interval închis şi m¼arginit este
uniform continu¼a pe acel interval.
Demonstraţie: Fie [a; b] intervalul pe care f este continua¼ şi s¼a pre-
supunem c¼a f nu este uniform continu¼a pe [a; b]: Aceasta înseamn¼a c¼a pentru
0 00
un " > 00 dat,00 oricare ar … 0num¼arul00 ´ > 0; exist¼a dou¼a numere ³ n; ³ n astfel
încât j ³ n ¡ ³ n j< ´ şi j f(³ n ) ¡ f (³ n) j> ":
0 0
Fie ´ = n1 ; n = 1; 2; 3; ::: Obţinem astfel dou¼a şiruri de puncte în [a; b]; ³ 1 ; ³ 2;
0 00 00 00
; :::; ³ n; şi ³ 1 ; ³ 2 ; :::; ³ n; ::: cu proprietatea c¼a pentru orice n > N avem
0 00 0 00
j ³ n ¡ ³ n j< n1 şi j f (³ n) ¡ f(³ n ) j> ":
Cum intervalul [a; b] este compact avem c¼ a " 2 [a; b]: 0
Funcţia f(x); …ind continu¼a pe [a; b]; este continu¼ a şi în ³; deci f(³ np ) !
00
f(³); f (³ np ) !

21
0 00
! f (³); ceea ce contrazice faptul c¼a j f (³ np ) ¡ f(³ np ) j> "; pentru orice
p 2 N:

$IV. Continuitatea funcţiilor de…nite pe R n

De…niţia 17: Funcţia f : X ! Rm; X ½ Rn este continu¼a în punctul


a 2 X daca¼, pentru orice numa¼r " > 0; exist a¼ un numa¼r ´(") > 0; astfel încât
oricare ar … x 2 X; pentru k x ¡ a k< ´(") s¼ a avem:
k f(x) ¡ f(a) k< "
De…niţia 18: Fie o funcţie f : X ! Rm; X ½ Rn şi a 2 X: Consider¼am
submulţimea Xi a mulţimii de de…niţie X; data¼ de
Xi = fxi j xi 2 R; (a1; a2 ; :::; ai¡1; xi; ai+1; :::; a n) 2 Xg
Pe aceast¼a submulţime, funcţia f este o funcţie fi de o singur¼ a variabil¼a
real¼a xi;
fi : Xi ! f(a 1; a2; :::; a i¡1; xi ; ai+1; :::; an ); xi 2 Xi:
Dac¼a funcţia fi este continu¼ a în punctul a i 2 Xi ; spunem c¼
a funcţia f este
continu¼a (parţial) în raport cu variabila xi ; în punctul a = (a1; a 2; :::; an ):
De…niţia 19: Spunem c¼a f (x1; x2; :::; xn) este continua¼ parţial în raport
cu variabila xi în punctul a dac¼a, pentru orice num¼ar " > 0; exist ¼a un num¼ar
´(") > 0; astfel încât s¼ a avem:
k f(a1 ; a2; :::; ai¡1; xi ; ai+1 ; :::; an) ¡f (a1; a2 ; :::; an) k< "; pentru orice xi 2
2 Xi şi j xi ¡ ai j< ´("):
Propoziţia 20: O funcţie f; continu¼a într-un punct a = (a1; a2 ; :::; an); este
continu¼a în acest punct în raport cu …ecare variabil¼a.
Demonstraţie: Dac¼a f este continu¼a în punctul a = (a1 ; a 2; :::; an ) 2 X;
atunci pentru orice num¼ar " > 0; exista¼ un num¼ar ´(") > 0; astfel încât
k f(x1; x2; :::; xn ) ¡ f (a1; a 2; :::; an ) k< "; dac¼a
j x1 ¡ a1 j< ´("); j x2 ¡ a2 j< ´("); ::: j xn ¡ an j< ´("):
În particular, dac¼ a lu¼am x1 = a1; :::; xi¡1; = a i¡1 ; xi+1 = a i+1; :::; xn = an ;
vom avea:
k f(a1 ; :::; ai¡1 ; xi; ai+1; :::; an ) ¡ f (a1; a 2; :::; an ) k< " , dac¼a j xi ¡ ai j<
< ´("); 8i = 1; n:

22
Observaţie: Reciproca acestei teoreme, în general, nu este adev¼arat¼a.
Dac¼a o funcţie este continu¼a într-un punct în raport cu …ecare variabil¼a în
parte, nu rezult¼a c¼a este continu¼a în acel punct. De exemplu, funcţia
(
3xy2
2+9y4 ; (x; y) 6= (0; 0)
f (x; y) = 2x ; nu are limit¼
a în origine.
0; (x; y) = (0; 0)
Daca¼ x ! 0; y ! 0 şi y = px; atunci:
3px2 3p 3p
lim f(x; y) = lim x2 (2+9p 2 ) = 2+9p2 : Cum valoarea 2+9p2 depinde de
(x;y)!(0;0) x!0
parametrul p; deci nu este unic¼a, rezult¼a c¼a funcţia f(x; y) nu are limit¼
a în
origine. Deci f(x; y) nu este continua¼ în origine, cu toate ca¼ este continua¼ în
origine în raport cu …ecare variabila¼.

Capitolul 4. Funcţii derivabile

De…niţia 1: Fie o funcţie f : X ! R; ½ R şi x0 2 X: Spunem ca¼ funcţia


f are derivat¼a în punctul x0;dac¼a exist¼a limit¼a (în R)
lim f (x)¡f(x0) 0
x¡x0 = f (x0)
x!x0
0
Daca¼ derivata f (x0) exista¼ şi este …nita¼ se spune ca¼ funcţia f este deriv-
abil¼a în punctul x0 :
De…niţia 2: Dac¼a o funcţie f : X ! R(X µ R) este derivabil ¼a în orice
punct al unei submulţimi Y ½ X; atunci spunem c¼ a f este derivabil¼a pe
mulţimea Y: În acest caz, funcţia:
f :Y !R
0

0
x 7¡! f (x) se numeşte derivata lui f pe mulţimea Y şi se noteaza¼
0 0
cu f :Operaţia prin care f se obţine din f se numeşte derivarea funcţiei f:
Propoziţia 3: Orice funcţie derivabil¼a într-un punct este continu¼a în acel
punct.
Demonstraţie: Presupunem c¼a f : X ! R este derivabila¼ în punctul
x0 2 X; deci limita
lim f (x)¡f(x
x¡x0
0)
exist¼
a şi este …nit¼a.
x!x0
Cum f (x) ¡ f (x0) = f(x)¡f
x¡x0
(x0 )
(x ¡ x0 ); x 6= x0 rezulta¼ ca¼
f(x)¡f (x 0)
lim (f (x) ¡ f (x0)) = lim x¡x0 ¢ lim (x ¡ x0) = f(x0 ) ¢ 0 = 0; deci
x!x 0 x!x0 x!x 0

23
lim f (x) = f (x0); adic¼a f este continu¼a în x0 : Reciproca nu este ade-
x!x0
v¼arat¼a. Vezi de exemplu funcţia modul.
De…niţia 4: Fie funcţia f : I ! R; x 2 I; I ½ R: Spunem c¼a funcţia f
este derivabil ¼a la dreapta în punctul x0 daca¼ limita:
0 f (x)¡f (x0 )
fd(x0 ) = x!x
lim x¡x0
exista¼ şi este …nit a¼.
0
x>x0
Dac¼a aceasta¼ limit¼a exista¼ (în R) atunci ea se numeşte derivata la dreapta
în punctul x0 a funcţiei f:
Analog se de…nesc noţiunile de derivat¼a la stânga şi de derivabilitate la
stânga.
Observaţie: Dac¼a f : X ! R este derivabil ¼a în punctul x0 2 X atunci
0 0 0
f este derivabila¼ la stânga şi la dreapta în x0 şi fs (x0 ) = fd (x0 ) = f (x0):
0
Reciproc, dac¼a f este derivabil¼a la stânga şi la dreapta în x0 şi dac¼a fs (x0) =
0 0 0 0
= fd (x0 ); atunci f este derivabil¼
a în x0 şi fs (x0 ) = fd (x0) = f (x0):

$ I. Interpretarea geometric¼a a derivatei

Fie f : (a; b) ! R o funcţie derivabil¼a într-un punct x0 2 (a; b); atunci


gra…cul lui f are ca tangent¼a în punctul (x0 ; f(x0)), dreapta de ecuaţie:
0
y ¡ f(x0 ) = m(x ¡ x0); unde m = f (x0)
0
Deci f (x0) este coe…cientul unghiular al tangentei la gra…cul lui f, în
0
punctul (x0f (x0)): Dac¼a f (x0) este in…nit¼a, atunci tangenta în (x0f(x0 ))
este paralela¼ cu axa Oy:
0 0
Dac¼a într-un punct x0 ; f este continu¼a şi avem fd(x0) = +1; fs (x0) =
= ¡1 (sau invers), atunci punctul x0 se numeşte punct de întoarcere al
gra…cului funcţiei f . (vezi …gura 1)

24
Fig.1

Dac¼a într-un punct x0 ; f este continu¼a şi ambele derivate laterale exist¼a,
(cel puţin una dintre ele …ind …nit¼a), dar funcţia nu este derivabila¼ în x0 ;
atunci spunem ca¼ x0 este punct unghiular al gra…cului funcţiei f .(vezi …gura
2.)

Fig.2

25
$ II. Reguli de derivare

Propoziţia 5: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I ; I µ R;interval, sunt deriv-


abile într-un punct x0 2 I; atunci funcţia f(x) + g(x); x 2 I este derivabil¼a
0 0 0
în punctul x0 şi (f (x) + g(x))x=x0 = f (x0 ) + g (x0 ):
Demonstraţie:
f (x)+g(x)¡f (x 0)¡g(x 0) f (x)¡f(x0) g(x)¡g(x 0)
lim x¡x0
= lim x¡x0
+ lim x¡x0
x!x0 x!x0 x!x 0

Deoarece f şi g sunt derivabile în punctul x0; avem:


f (x)¡g(x0 ) 0 g(x)¡g(x0 ) 0
lim x¡x0
= f (x0); lim x¡x0
= g (x0 )
x!x0 x!x0

Propoziţia 6: Daca¼ funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I sunt derivabile pe I, atunci


suma f(x) + g(x) este derivabil¼ a pe I şi
0 0 0
(f (x) + g(x)) = f (x) + g (x); x 2 I:
Demonstraţia rezult¼a din Propoziţia 5.
Consecinţa¼: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x); x 2 I sunt derivabile pe I, atunci
diferenţa f (x) ¡ g(x) este derivabil¼a pe I şi
0 0 0
(f (x) ¡ g(x)) = f (x) ¡ g (x); x 2 I:
Propoziţia 7: Dac¼ a funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I sunt derivabile într-un
punct x0 2 I; atunci funcţia f (x) ¢ g(x);este derivabil ¼a în punctul x0 şi
0 0 0
(f (x) ¢ g(x))x=x0 = f (x0)g(x0) + f(x0)g (x0)
Demonstraţie: Pentru x6= x0 din I avem:
f(x)g(x)¡f (x 0)g(x0 ) g(x)[f (x)¡f(x0 )]+f(x0 )[g(x)¡g(x0 )]
= g(x) f(x)¡f (x 0)
x¡x0 = x¡x 0 x¡x 0 +
+f (x0) g(x)¡g(x
x¡x 0
0)

Cum f şi g sunt derivabile în punctul x0; avem


f (x)¡f(x0) 0 g(x)¡g(x0 ) 0
lim x¡x0 = f (x0); lim x¡x0 = g (x0) şi
x!x0 x!x0

lim g(x) = g(x0 ); lim f(x) = f (x0): Rezult¼a c¼a


x!x0 x!x 0
f (x)g(x)¡f (x 0)g(x0 ) 0 0
lim x¡x 0
= g(x0)f (x0) + f (x0)g (x0); deci
x!x0
0 0 0
(f (x)g(x))x=x0 = f (x0)g(x0 ) + f(x0 )g (x0)

26
Consecinţ¼a: Dac¼a funcţiile f (x) şi g(x),x 2 I sunt derivabile pe intervalul
I; atunci funcţia f(x)g(x);este derivabil¼ a pe I şi
0 0 0
(f (x)g(x)) = f (x)g(x) + f(x)g (x); x 2 I:

Observaţie: Se arata¼ prin inducţie dup¼a n c¼a daca¼ f1; f2; :::; fn : I ! R
sunt funcţii derivabile pe I, atunci:
0 0 0 0
i) (f1(x) + f2(x) + ::: + fn (x)) = f1(x) + f2(x) + ::: + fn(x):
0 P
n
0
ii) (f1(x)f2(x) ¢ ::: ¢ fn(x)) = f1(x)::::fk¡1(x)fk (x)fk+1(x):::fn(x):
k=1
Propoziţia 8: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x); x 2 I sunt derivabile într-un
punct x0 2 I şi g(x0) 6= 0; atunci funcţia f(x)
g(x) este derivabil¼
a în punctul x0 şi
³ ´0 0 0
f (x) f (x0 )g(x0 )¡g (x0)¢f (x0 )
g(x) = g 2 (x0 )
x=x 0
Demonstraţie: Cum g(x0) = 6 0 şi g este continu¼a în punctul x0; exist¼
ao
vecina¼tate V a lui x0 în care g(x) 6= 0; pentru orice x 2 V: Pentru x 2 V
avem:
f (x) f (x0 )
g(x) ¡ g(x0 ) 1 f (x)g(x0 )¡g(x)f (x0 ) 1 g(x0)(f (x)¡f(x0 ))¡f (x 0)(g(x)¡g(x0 ))
x¡x0 = x¡x0 ¢ g(x)g(x0 ) = g(x)g(x0) ¢ x¡x0 =

= 1
g(x)g(x 0)
[g(x0) f(x)¡f
x¡x0
(x0 )
¡ f (x0) g(x)¡g(x
x¡x 0
0)
]:
f (x)¡g(x) 0 g(x)¡g(x0) 0
Dar lim x¡x 0 = f (x0); lim x¡x 0 = g (x0) şi
x!x0 x!x0

lim 1 = 1
; lim f (x) = f(x0); deci avem ca¼
x!x0 g(x) g(x 0) x!x0
f(x)
¡ f(x 0) 0 0
f (x)g(x0 )¡g (x)f (x0 )
lim g(x) g(x0 )
x¡x0 = g2 (x 0) ; adic¼
a
x!x0
³ ´0 0 0
f (x) f (x)g(x 0)¡g (x0 )f (x 0)
g(x) x=x 0 = g 2(x0 ) :
Consecinţ¼a: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x); x 2 I sunt derivabile pe I şi
g(x) 6= 0; x 2 I; atunci fg(x)(x)
este derivabila¼ pe I şi:
³ ´0 0 0
f (x) f (x)g(x)¡g (x)f (x)
g(x) = 2
g (x) ; x 2 I:
Propoziţia 9: Fie ' : I ! J; f : J ! R dou¼a funcţii astfel încât ' este
derivabil¼
a în punctul x0 2 I şi funcţia f este derivabil¼a în punctul '(x0 ) 2 J:
Atunci f ± ' este derivabil a¼ în punctul x0 şi

27
0 0 0
(f0')(x0 ) = f ('(x0))'(x0 ):
'(x)¡'(x 0) 0
Demonstraţie: Avem lim x¡x0 = ' (x0): Cum f este derivabil¼a în
x!x 0
punctul y0 = '(x0) avem:
lim f(y)¡f (y0) 0 0 f (y)¡f(y0 )
y¡y0 = f (y0 ) = f ('(x0)); deci putem scrie c¼a y¡y0 =
y!y0
0
= f (y0) + ®(y); unde lim ®(y) = 0
y!y
¯ 0 ¯
¯ ¯
Deoarece j ®(y) j= ¯ f(y)¡f (y0) 0
y¡y0
¡ f (y 0 ¯ şi daca
) ¼ lu¼am j y ¡ y0 j< ´ avem
j ®(y) j< " rezult¼a c¼a (®(y0) = 0) ® este continu¼a în y0: Not¼am F (x) =
= f ('(x)):
0
Avem: F(x)¡F (x 0) f('(x))¡f('(x 0)) ('(x)¡'(x0))(f (y0 )+®(y))
= f (y0 ) '(x)¡'(x
0 0)
x¡x 0
= x¡x0
= x¡x0 x¡x0
+
'(x)¡'(x0 )
+®(y) x¡x0 :

Trecând la limit¼a obţinem:


F (x)¡F(x0 ) 0 '(x)¡'(x0 ) '(x)¡'(x0 )
lim x¡x0 = f (y0) lim x¡x0 + lim ®(y) ¢ lim x¡x0
x!x0 x!x0 x!x0 x!x0

lim F (x)¡F (x0 ) 0 0 0


Deci x¡x0
= f (y0 )' (x0) = F (x0):
x!x 0

Consecinţa¼: Dac¼a funcţia ' : I ! J este derivabil¼a pe I şi funcţia f este


derivabila¼ pe J, atunci funcţia compus ¼a f('(x)); x 2 I este derivabila¼ pe I
şi
0 0 0
(f ('(x))) = f (')' (x); x 2 I:
Propoziţia 10: Fie funcţia f : I ! R care este inversabil ¼a.
0
Dac¼a f(x) este derivabil¼a în punctul x0 şi f (x0 ) 6= 0 atunci funcţia sa
a f ¡1(y); y 2 J este derivabil¼a în punctul y0 = f (x0) 2 J şi
invers¼
0
(f ¡1 ) (y0) = f0 (x
1
)
; (J = fy=y = f (x); x 2 Ig)
0

Demonstraţie: Dac¼ a f este continu¼a pe I , atunci funcţia f ¡1este continu¼a


pe J. Trebuie s¼ a demonstr¼am c¼a pentru orice şir (yn)n2N cu yn !
! y0 (yn ; y0 2 J) avem
¡1 ¡1(y )
lim f (yynn)¡f
¡y
0 1
= f0 (x
n!1 0 0)

Cum f este bijectiv¼a, exista¼ xn 2 X astfel încât yn = f(xn )8n 2 N; deci


xn = f ¡1 (yn ) şi vom avea
f ¡1 (yn)¡f ¡1(y0 ) xn ¡x0 1
yn ¡y0
= f (x n )¡f(x0 )
= f (x n )¡f (x0 )
x n ¡x 0

28
Deoarece şirul (yn )n2N este arbitrar avem c¼ a
f ¡1 (yn)¡f ¡1(y0 ) 1 1
lim y¡y0
= f (xn )¡f(x 0) = f 0 (x ) :
y!y0 lim x¡x 0 0
x!x0

a f este derivabil¼a pe I; f : I ! R
Propoziţia 11: Dac¼a funcţia inversabil¼
şi f(x) 6= 0 pentru orice x 2 I; atunci funcţia invers¼a f ¡1 este derivabil¼a pe
J = fy=f(x) = y; x 2 Ig şi (f ¡1) (y) = f 0 1(x) ; y 2 J; x 2 I; unde y = f (x)
0

şi x = f ¡1(y):
Demonstraţie: Se foloseşte Propoziţia 10
Derivatele funcţiilor uzuale
f : R ! R; f(x) = c; c constant, f (x) = 0
0
1)
f : R ! R; f(x) = x; f (x) = 1
0
2)
0
3) f : R ! R; f(x) = xr ; pr 2 R; f (x) = rxr¡1
0
4) f : (0; 1) ! R; f(x) = x; f (x) = 2p1 x
f : (0; 1) ! R; f(x) = ln x; f (x) = 1x
0
5)
f : R ! R; f(x) = ex; f (x) = ex
0
6)
f : R ! R; f(x) = ax; f (x) = ax ln a; a > 0; a 6= 1
0
7)
0
8) f : R ! R; f(x) = sin x; f (x) = cos x
0
9) f : R ! R; f(x) = cos x; f (x) = ¡ sin x
f : R ! f (2k+1)¼
0
10) 2 ; K 2 Zg ! R; f(x) = tgx; f (x) = cos12 x
0
11) f : Rnf2K ¼; K ¼ 2 Zg ! R; f(x) = ctgx; f (x) = ¡ sin12 x
0
12) f : (¡1; 1) ! R; f (x) = arcsin x; f (x) = p1¡x 1
2

f : (¡1; 1) ! R; f (x) = arccos x; f (x) = ¡ p1¡x


0
13) 1
2
0
14) f : R ! R; f (x) = arctgx; f (x) = 1+x2 1

f : R ! R; f (x) = arctgx; f (x) = ¡ 1+x


0
15) 1
2

$ III. Diferenţiale

Fie f : I ! R; I ½ R; I interval, f derivabil¼a în x0 2 I: Pentru x 6= x0


putem scrie:
0
f (x) ¡ f(x0 ) = f (x0 )(x ¡ x0) + ®(x) ¢ (x ¡ x0) (1)
Cum f este derivabla¼ în x0; avem

29
f (x)¡f(x0) 0 0
lim x¡x0 = f (x0) + lim ®(x) = f (x0): Deci lim ®(x) = 0: Din
x!x0 x!x0 x!x0
aceast¼a cauz¼a, pentru valori ale lui x su…cient de apropiate de x0 ;avem:
0
f (x) ¡ f(x0 ) ' f (x0)(x ¡ x0 ) (2)
Not¼am x ¡ x0 = h ) x = x0 + h şi (2) se mai scrie
0
f (x0 + h) ¡ f(x0) ' hf (x0)
0
De…niţia 12: Funcţia T : R ! R; T (h) = hf (x0); h 2 R care depinde
liniar de h se numeşte diferenţiala funcţiei f în punctul x0 şi se noteazā
0
df (x); deci df (x0 )(h) = hf (x0 ):
Observaţia 13: Deoarece h este diferenţiala funcţiei '(x) = x; x 2 R;
rezult¼a c¼a
dx(x0)(h) = h pentru orice h 2 R; obţinem formula
0
df(x0)(h) = f (x0)dx(x0 )(h); deci
df(x0) = f (x0)dx(x0 ) (egalitate de aplicaţii de…nite pe R cu valori în R):
0

0
Dac¼a f este derivabil¼a în orice punct din I, atunci avem df = f (x)dx )
0 df
) f (x) = dx : (Putem de…ni diferenţiala unei funcţii într-un punct x0 dac¼a
şi numai daca¼ funcţia f este derivabila¼ în punctul x0 ).
Propoziţia 14: Fie f; g : I ! R; I interval, f; g derivabile pe I: Atunci
avem:
0 0
1) d(f + g) = (f + g )dx = df + dg
0 0
2) d(f ¡ g) = (f ¡ g )dx = df ¡ dg
0 0
3) d(fg) = (f g + f g )dx = fdg + gdf
0 0
4) d( fg ) = (f g¡f g )
g2 dx = gdfg¡f
2
dg
0 0 0
5) d(f(g(x)) = f (g)g (x)dx = f (g)dg .

$ IV. Derivate şi diferenţiale de ordin superior

De…niţia 15: Fie f : I ! R o funcţie derivabil¼a în x0 2 I şi pe o vecin¼atate


0 0
a punctului x0; cu derivata f (x); x 2 V: Dac¼ a derivata f este derivabil¼a în
punctul x0; spunem ca¼ f este derivabila¼ de doua¼ ori în punctul x0: Derivata
0
lui f în punctul x0 se numeşte derivata a doua (sau de ordinul doi) a funcţiei
f în punctul x0 şi se noteaza¼:
2 f(x )
f (x0); d dx
00
2
0
; D2 f(x0) etc.

30
0 0
00 f (x)¡f (x0 )
Deci f (x0) = lim x¡x0 :
x!x0
Prin inducţie putem de…ni derivata de ordin n a unei funcţii:
De…niţia 16: Fie f : I ! R o funcţie derivabil¼a de n¡1 ori pe o vecin¼atate
V a punctului x0 2 I : Dac¼ a f (n¡1) este derivabil¼a în punctul x0 spunem c¼a
funcţia f este de n ori derivabil ¼a în punctul x0:
Derivata lui f (n¡1) în punctul x0 se numeşte derivata a n ¡ a (sau de
ordinul n) a funcţiei f în punctul x0 şi se noteaz¼a
n f (x )
f (n)(x0); d dx n
0
; D (n)f (x0):
Dac¼a f : I ! R este derivabil¼a de n ¡ 1 ori pe I şi derivata de ordin
n este de…nit¼a în …ecare punct x 2 I; atunci funcţia x ! f (n)(x); x 2 I se
numeşte derivata de ordinul n a lui f pe I şi se noteaz¼a
n
f (n)(x); d dxf(x)
n ; Dn (f(x)); x 2 I:
Observaţie: Funcţiile, polinomiale, exponenţiale, logaritmice, sin, cos,
sunt inde…nit derivabile pe domeniile lor de de…niţie.
Propoziţia 17: (Formula lui Leibniz). Dac¼a funcţiile f; g : I ! R sunt
derivabile de n ori pe intervalul I, atunci produsul f ¢g este de n ori derivabil
pe intervalul I şi
0
(f g)(n) = f (n)g + Cn1 f (n¡1)g + ::: + Cnnf g (n)
0
Demonstraţie: Formula este adev ¼arata¼ pentru n = 1; deoarece (fg) =
0 0
= f g +fg :
Presupunem a…rmaţia adev¼ arat¼a pân¼a la n ¡ 1 şi o demonstr¼
am pentru
n: Deci ştim c¼a
0
1 f (n¡2) g + ::: + C n¡1f g (n¡1)
(f g)(n¡1) = f (n¡1)g + Cn¡1 (1)
n¡1

Fiecare din termenii de mai sus conţin pe f şi g derivaţi de cel mult n ¡ 1
ori. Cum f şi g sunt derivabile de n ori, relaţia (1) mai poate … derivat¼ ao
data¼:
0 0 0 0
1 f (n¡2) g ) + ::: + (C n¡1 fg (n¡1) ) = f (n) g+
(f g)(n) = (f (n¡1)g) + (Cn¡1 n¡1
0 0 0 n¡1 00 0 n¡1
+f (n¡1)g + Cn¡1
1
f (n¡1)g + Cn¡1f (n¡2) g + ::: + Cn¡1 f g (n¡1) + Cn¡1 f g (n)
Dar Cn¡1k k
+ Cn¡1 = Cnk ;
deci:
0 0
(f g)(n) = f (n)g + Cn1 f (n¡1)g + ::: + Cnn¡1f g (n¡1) + C nnf g (n):

31
Propoziţia 18: i) Fie f : I ! R şi x0 2 I: Spunem c¼a funcţia f este
diferenţiabil¼a de dou¼a ori în punctul x0 dac¼a f este derivabil¼a într-o vecin¼a-
0
tate V a lui x0 şi daca¼ f (x); x 2 V este diferenţiabila¼ în punctul x0:
ii) Fie f : I ! R şi x0 2 I: Se spune ca¼ funcţia f este
diferenţiabil¼a de n ori în punctul x0 dac¼a f este derivabil¼a de n ¡ 1 ori într-o
vecin¼ atate V a punctului x0 şi dac¼a f (n¡1) este diferenţiabil¼a în punctl x0
Diferenţiala de ordin n, în punctul x0 se noteza¼ dn f(x0) şi este dat ¼a de
relaţia dn f(x0 ) = f (n)(x0 )dxn:

$ V. Propriet¼aţi ale funcţiilor derivabile

De…niţia 19: Fie f : I ! R şi x0 2 I: Spunem c¼ a x0 este un punct de


maxim (minim) local al funcţiei f , dac¼
a exist¼a o vecin¼atate V a lui x0 astfel
încât s¼a avem
f (x) · f(x0 ) (f (x) ¸ f(x0 )) pentru orice x 2 V \ I:
Propoziţia 20: (Teorema lui Fermat). Dac¼a o funcţie f : I ! R are
derivat¼a într-un punct x0 ; din interiorul intervalului I; şi dac¼a x0 este punct
0
de minim sau maxim local, atunci f (x0) = 0:
Demonstraţie: Fie x0 un punct maxim. Exist¼a o vecin¼atate V a lui x0
astfel încât pentru x 2 V avem f (x) ¡ f (x0) · 0:
Fie (xn )n2N un şir, xn ! x0 cu xn < x0: Dac¼a x0 este interior intervalului
I, astfel de şiruri exist¼a. În acest¼a situaţie avem:
f(xn )¡f (x0 ) 0
x n¡x0
¸ 0 şi cum f este derivabila¼ în punctul x0 ; rezult¼a ca¼ f (x0) ¸
¸ 0:
Fie acum xn ! x0 ; xn 2 V\I cu xn > x0: Cum x0 este interior intervalului
I, şirul xn exista¼.
Avem în aceast¼a situaţie:
f(xn )¡f (x0 )
x n¡x0
· 0:
0
Trecem la limit¼a, ţinem cont c¼a funcţia este derivabil¼a în x0;deci f (x0) ·
· 0:
0
Rezulta¼ ca¼ f (x0) = 0:
Observaţie: Reciproca teoremei lui Fermat nu este în general adev¼arat¼a.
O funcţie derivabil¼a într-un punct x0; care are derivata nul¼a în punctul x0 ;
nu are în mod necesar în x0un extrem.

32
x3
Fie f(x) = x2 +1 ; a pe R f : R ! R;
f continu¼a şi derivabil¼
0 3x2 (x2 +1)¡2x4 x 2(x 2+3)
f (x) = (x2+1)2 = (x2 +1)2
0 0
f (x) = 0 ) x = 0 şi f (x) ¸ 0; 8x 2 R. Deci x = 0 nu est punct de
extrem.
Propoziţia 21: (Monotonia fucţiilor derivabile). Fie f : I ! R o funcţie
derivabil¼
a pe I .
0
a) Dac¼a f este cresc¼atoare pe I, derivata sa f este pozitiv¼a pe I:
0
b) Dac¼a f este descresca¼toare pe I , derivata sa f este negativa¼ pe I:
Demonstraţie: a) Dac¼a x0 este un punct oarecare al lui I ; iar f este
f(x)¡f (x 0)
cresc¼atoare pe I; avem x¡x0 ¸ 0 pentru orice x 6= x0 şi trecând la limit¼a
avem
0 f (x)¡f (x 0)
f (x0) = lim x¡x 0 ¸ 0:
x!x0
b) Dac¼a f este descresca¼toare pe I; avem f(x)¡f (x 0)
x¡x 0
· 0 pentru orice
0 f (x)¡f(x0 )
x 6= x0 din I şi la limita¼ f (x0) = lim x¡x0 · 0:
x!x0

Propoziţia 22: (Teorema lui Rolle). Fie f : I ! R şi [a; b] ½ I: Dac¼a f


are urm¼atoarele propriet¼aţi:
i) f este continu¼a pe [a; b];
ii) f este derivabil ¼a pe (a; b);
iii) f (a) = f (b);
0
atunci exist¼a cel puţin un punct c 2 (a; b); astfel încât f (c) = 0:
Demonstraţie: a) Dac¼ a f este funcţie constant¼a pe I; f (x) = m; 8x 2 I ;
0
atunci f (x) = 0 pentru orice x 2 I şi teorema lui Rolle este demonstrat¼a în
acest caz.
b) Dac¼a funcţia f nu este constanta¼, cum este continu¼a pe [a; b]; rezult¼a
c¼a exist¼
a dou¼
a valori ®; ¯ 2 [a; b] în care funcţia îşi atinge valorile extreme
f(®) = m (minimul), f (¯) = M (maximul) cu m < M; deci f (®) < f(¯) şi
f(®) · f(x) · f(¯) pentru orice x 2 [a; b]:
Dac¼a ® este punct interior intervalului [a; b]; din teorema lui Fermat avem
0
f (®) = 0:
Dac¼a ® = a sau ® = b atunci f(a) = f (b) = f(®) < f (¯)
0
Deci ¯ este interior intervalului [a; b] şi avem f (¯) = 0:
Observaţie: Fie f : [a; b] ! R o funcţie care îndeplineşte condiţiile i) şi ii)
din Propoziţia 22.

33
Atunci ea se numeşte funcţie Rolle.
Consecinţa 23: (Şirul lui Rolle). Între dou¼a r¼ad¼acini reale, consecutive ale
derivatei unei funcţii exist¼a cel mult o ra¼d¼acin¼a real ¼a a funcţiei.
Demonstraţie: Fie c1 şi c2 dou¼a r¼ad¼acini reale consecutive ale derivatei.

a presupunem c¼a între c1şi c2 exist¼a dou¼a r¼ad¼ adcini reale diferite ®; ¯ ale
funcţiei, c < ® < ¯ < c2 şi f (®) = f(¯) = 0:
Conform teoremei lui Rolle, între ® şi ¯ trebuie s¼a existe o r ¼ad¼acin¼a a
derivatei, ceea ce nu se poate, deoarece c1şi c2 sunt r¼ada¼cini consecutive ale
derivatei. Deci între dou¼a r¼ad¼ acini consecutive ale derivatei exist¼
a cel mult
o r¼
ad¼acin¼a a funcţiei şi anume atunci când f ia valori de semne contrare în
punctele c1şi c2; f (c1 ) ¢ f (c2 ) < 0:
Observaţie: Acest rezultat ne permite s¼a separ¼am r¼ada¼cinile ecuaţiei
0
f(x) = 0;dac¼a se cunosc r¼ad¼acinile ecuaţiei f (x) = 0: Fie c1 < c2 < ::: < cn
0
toate r¼ad¼
acinile reale ale ecuaţiei f (x) = 0; aşezate în ordine cresc¼
atoare.
Form¼am şirul lui Rolle:
f (¡1); f(c1 ); f(c2); :::; f (cn ); f(1):
Atunci, conform propoziţiei de mai sus, în …ecare interval (f (¡1); f (c1)); :::
:::; (f(ci ); f(ci+1 )) sau (f(cn ); f(+1)) exist¼
a cel mult o r¼ad¼acin¼a a funcţiei.
Aceasta exist¼a doar dac¼a în capetele intervalului funcţia ia valori de semne
contrare. Deci ecuaţia f(x) = 0 are atâtea ra¼d¼acini reale câte variaţii de semn
prezint¼a şirul lui Rolle.
Propoziţia 24: (Teorema lui Cauchy). Fie f; g : [a; b] ! R dou¼
a funcţii
Rolle astfel încât g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 2 (a; b):
0
f (b)¡f (a) f (c)
Atunci exist¼a un punct c 2 (a; b) cu proprietatea c¼
a g(b)¡g(a) = g 0 (c)

Demonstraţie: Considera¼m funcţia F : [a; b] ! R


F (x) = Af (x) + Bg(x) + C cu A; B; C constante reale.
F este continu¼a pe [a; b] şi derivabil¼
a pe (a; b): Vom determna pe A; B; C
astfel încât F (a) = F (b) = 0:
Obţinem sistemul:
½
Af(a) + Bg(a) + C = 0
Af(b) + Bg(b) + C = 0
Sc¼azând aceste relaţii avem:
A(f(b) ¡ f(a)) + B(g(b) ¡ g(a)) = 0: Deci putem lua

34
A = g(b)¡g(a); B = f(a) ¡f (b): Nu putem avea A = 0; deci g(a) = g(b);
0
deoarece, conform teoremei lui Rolle, ar exista c 2 (a; b) astfel încât g (c) = 0
ceea ce contrazice ipoteza.
Cu A; B astfel determinaţi şi C = 0; avem:
F (x) = (f(a)¡f (b))g(x)+(g(b)¡g(a))f(x) şi atunci obţinem c¼ a funcţia F
îndeplineşte toate condiţiile teoremei lui Rolle, deci exist¼a un punct c 2 (a; b)
0 0 0
în care derivata F (x) = (f (a) ¡ f (b))g (x) + (g(b) ¡ g(a))f (x) se anuleaz¼a,
adic¼a
0 0
(f (a) ¡ f (b))g (c) + (g(b) ¡ g(a))f (c) = 0 şi cum
0
g (c) 6= 0; şi g(b) ¡ g(a) 6= 0 putem scrie:
0
f(a)¡f (b) f (c)
g(a)¡g(b)
= g 0 (c)
; c 2 (a; b):
Propoziţia 25: (Teorema lui Lagrange). Fie f : [a; b] ! R o funcţie Rolle.
Atunci exista¼ cel puţin un punct c 2 (a; b) astfel încât sa¼ avem
0
(¤) f(b) ¡ f(a) = (b ¡ a)f (c):
Demonstraţie: Lu¼am în teorema lui Cauchy g(x) = x:
Observaţie: Formula (¤) din teorema lui Lagrange poart¼a denumirea de
formula creşterilor …nite.
Consecinţa 26: Dac¼a funcţia f are derivata nul¼
a pe un interval I, atunci
funcţia f este constant¼a pe acest interval.
Demonstraţie: Fie a 2 I: Pentru orice x 2 I; x 6= a exist¼a un punct ³
cuprins între x şi a; astfel încât s¼
a avem:
0
f (x) ¡ f(a) = (x ¡ a)f (³):
0 0
Dar f (x) = 0 pentru orice x 2 I; deci f (³) = 0 şi deci f(x) ¡ f(a) = 0:
Rezult¼
a f (x) = f(a) pentru orice x 2 I ; deci f este constant¼a pe I:
Consecinţa 27: Fie f şi g doua¼ funcţii derivabile pe un interval I astfel
0 0
încât f (x) = g (x) pentru orice x 2 I: Atunci f (x) ¡ g(x) este o constanta¼
pe I:
0
Demonstraţie: Funcţia h(x) = f(x) ¡ g(x) este derivabil ¼a pe I şi h (x) =
0 0
= f (x) ¡ g (x) = 0: Deci f (x) ¡ g(x) = C; 8x 2 I cu C constant¼a real¼a.
0
Consecinţa 28: Fie f : I ! R o funcţie derivabi¼ a pe I: Dac¼a f este strict
0
negativ¼a pe I, atunci f este strict descresc¼atoare pe I: Dac¼a f este strict
pozitiv a¼ pe I;atunci f este strict cresca¼toare pe I:

35
Demonstraţie: Din teorema lui Lagrange avem:
0
f (x2) ¡ f(x1) = (x2 ¡ x1)f (³); ³ 2 (x1; x2) cu x1 < x2 ; x1; x2 2 I :
0 0
Cum f (x) < 0 pentru orice x 2 I; avem f (x) < 0;deci f(x2) < f (x1); adica¼
f este descresca¼toare pe I :
0 0 0
Dac¼a f (x) > 0 pentru orice x 2 I; rezult¼a f (³) > 0 şi cum x2 > x1
rezult¼a c¼a f(x2) > f (x1); adic¼
a f este strict cresc¼
atoare pe I:
0
Observaţie: i) Consecinţa 28 este adev ¼arata¼ şi daca¼ f este negativ¼a sau
pozitiv¼a pe I:
ii) Aceste teoreme nu sunt în general valabile pe o reuniune
de intervale.

$ VI. Regula lui l Hôspital 0

Propoziţia 29: Fie f; g : [a; b] ! R şi x0 2 [a; b]:


Dac¼a:
i) f şi g sunt derivabile pe [a; b]nfx0g şi continue în x0;
ii) f (x0 ) = 0; g (x0 ) = 0;
0
iii) g (x) nu se anuleaz¼a într-o vecina¼tate V a lui x0(8x 2 Vnfx0 g);
0
f (x)
iv) Exist¼a limita lim 0 = ¸ (¸ 2 R):
x!x 0 g (x)
f(x)
Atunci exist¼a lim = ¸:
x!x0 g(x)

Demonstraţie: Aplic¼am teorema lui Cauchy şi obţinem ca¼ pentru orice
x 2 [a; b] \ V avem:
0
f(x) f (x)¡f (x0 ) f (c)
g(x)
= g(x)¡g(x0 )
= g 0 (c)
cu c 2 (x0 ; x) (sau c 2 (x; x0): Nota¼m c = cn :
f(x)
Dac¼
a x ! x0; atunci cx ! x0; deci lim = ¸:
x!x 0 g(x)

Propoziţia 30: Fie f; g : [a; x0 ] ! R; dou¼a funcţii. Dac¼a sunt îndeplinite


condiţiile:

36
i) f şi g derivabile pe (a; x0 );
ii) lim f (x) = lim g(x) = 0;
x!x0 x!x 0
0
iii) g(x) şi g (x) nu se anuleaz¼a într-o vecin¼atate V a lui x0 (8x 2 V\
\(a; x0));
0
f (x) f(x)
iv) Exist¼a lim 0 = ¸ ( în R ). Atunci lim exist¼a şi este egal¼a cu
x!x 0 g (x) x!x0 g(x)
¸:
Demonstraţie: Fie f1; g 1 : [a; x0] ! R;
½ ½
f(x); x 2 [a; x0) g(x); x 2 [a; x0 )
f1(x) = ; g 1(x) = :
0; x = x0 0; x = x0

Funcţiile f1 şi g 1 sunt continue pe [a; x0] şi aplic¼


am Propoziţia 29.
Propozictia 31: Fie f; g : [a; 1) ! R; a > 0: Dac¼a sunt îndeplinite
condiţiile:
i) f şi g derivabile pe [a; 1);
ii) lim f(x) = lim g(x) = l; l = 0; l = 1 sau l = ¡1;
x!1 x!1
0
iii) g (x) 6= 0 pentru orice x su…cient de mare;
0
f (x)
iv) Exist¼
a ¸ = lim 0 2 R; atunci
x!1 g (x)
lim f (x) exist¼a şi este egal¼a cu ¸:
x!1 g(x)

Demonstraţie: Presupunem l = 0: Facem schimbarea de variabila¼ x = 1t :


a x 2 [a; 1) atunci t 2 (0; 1a ): Fie '(t) = f( 1t ); ª(t) = g( 1t ): Cum l = 0;
Dac¼
0 0 0 0
avem lim '(t) = lim ª(t) = 0 ' (t) = ¡ t12 f ( 1t ); ª (t) = ¡ 1t g ( 1t ):
t!0 t!0
t>0 t>0

Aplica¼m Propoziţia 30 pentru funcţiile ' şi ª şi vom obţine:


0 0 0
f( 1 ) ¡ t12 f ( 1t ) f ( 1t )
lim f (x) = lim g( 1t ) = lim '(t) = lim 'ª0(t) = lim 0
¡ t12 g ( 1t )
= lim ţ 1 =
x!1 g(x) t!0 t t!0 ª(t) t!0 (t) t!0 t!0 g ( t )
t>0 t>0 t>0
0
= lim fg0 (x) = ¸:
x!1 (x)
Analog se trateaz¼
a cazurile l = 1; l = ¡1 sau x ! ¡1:
Observaţie: Am considerat doar cazurile exceptate 00 şi 1 1 : În celelalte
0
cazuri, nu exist¼a reguli de tip l Hospital care s¼a se aplice direct. În aceste
situaţii vom face unele arti…cii:
i) În cazul 0 ¢ 1; funcţia f ¢ g se va scrie f1 şi se obţine cazul 00 ;
g

37
ii) În cazurile 00; 10; 11; f g se va scrie e glnf etc.

$ VII. Reprezentarea gra…ca¼ a funcţilor

De…niţia 32: Fie I ½ R un interval şi f : I ! R o funcţie. Funcţia f se


numeşte convex¼a pe I dac¼a, pentru orice dou¼ a puncte x1 ; x2 2 I şi pentru
orice t 2 [0; 1]; avem
f ((1 ¡ t)x1 + tx2) · (1 ¡ t)f (x1) + tf(x2 ):
Funcţia f se numeşte concav¼a pe I dac¼a funcţia ¡f este convex¼ a pe I:
Propoziţia 33: Fie a; b 2 R; a < b şi f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a.
0 00 00
Presupunem ca¼ f şi f exist¼a pe (a; b) şi ca¼ f (x) ¸ 0 pentru orice x 2 (a; b):
Atunci funcţia f este convex¼
a pe [a; b]:
Demonstraţie: Fie a · x1 < x2 · b: Fie ® 2 (x1; x2) un punct arbitrar
şi aplic¼am teorema lui Lagrange pe intervalele [x1; ®] şi [®; x2]: Exist¼a atunci
punctele ¯ 1 2 (x1; ®);
¯ 2 2 (®; x2) astfel încât:
f(®)¡f (x 1) 0 f (x2 )¡f (®) 0
®¡x 1 = f (¯1 ); x 2¡® = f (¯ 2):
0 0
Cum ¯ 1 < ¯ 2 ) f (¯ 1) · f (¯ 2) şi obţinem:
f(®)¡f (x 1)
· f (xx22)¡f (®)
®¡x 1 ¡® : Înlocuim pe ® cu (1 ¡ t)x1 + tx2; t 2 (0; 1) şi
f (®)¡f (x 1) f (x 2)¡f (®)
obţinem t(x2¡x1 ) · (1¡t)(x2 ¡x1) ; adic¼a f(®) · (1 ¡ t)f(x1) + tf (x2):
Consecinţ¼a: Fie f : [a; b] ! R continu¼a şi de dou¼a ori derivabil¼a pe (a; b).
00
Funcţia f este concav¼a pe [a; b] dac¼a f · 0 pe (a; b):
Propoziţia 34: Fie f : [a; b] ! R o funcţie de dou¼a ori derivabil¼a şi x0 2
0
2 (a; b) cu f (x0 ) = 0:
00 00
Dac¼a f (x0) > 0 (respectiv f (x0) < 0); atunci x0 este punct de minim
local (respectiv de maxim local) pentru funcţia f.
00
Demonstraţie: Deoarece f (x0) > 0 rezult¼a c¼ a exist¼a (x0 ¡ ±; x0 + ±)
0 0
o vecin¼atate a punctului x0 pe care f este cresc¼atoare. Cum f (x0) = 0
0 0
rezult¼a c¼a pentru orice x 2 (x0 ¡ ±; x0 ) avem f (x) · f (x0) = 0; deci f
este descresca¼toare pe acest interval. Analog, pentru x 2 (x0; x0 + ±) avem

38
0 0
0 = f (x0) · f (x); deci f este cresc¼atoare pe intervalul (x0; x0 + ±): Rezult¼a
c¼a x0 este un punct de minim pentru f:
De…niţia 35: Fie f : I ! R o funcţie continua¼ de…nita¼ pe un interval
I ½ R. Fie x0 2 I (interior intervalului), x0 se numeşte punct de in‡exiune
pentru f dac¼a exist¼ a puncte ® < x0 < ¯ în I astfel încât f s¼a …e convex¼a pe
(®; x0] şi concava¼ pe [x0; ¯) sau invers.
Observaţie: Fie f : I ! R; x0 2 I (x0 interior intervalului) şi f o funcţie
de dou¼a ori derivabil¼a într-o vecin¼ atate V a lui x0: Dac¼a exist¼
a ®; ¯ 2 V astfel
încât :
i) x0 2 (®; ¯);
00
ii) f (x0) = 0;
00 00
iii) f (x) < 0 pe (®; x0 ) şi f (x) > 0; 8x 2 (x0; ¯) (sau invers),atunci x0
este punct de in‡exiune pentru f:

$ VIII. Asimptote

- Fie funcţia f : D ! R; D = (a; 1): Dac¼a lim f(x) = m; atunci dreapta


x!1
y = m este asimptot¼a orizontal¼
a spre +1 a funcţiei f:
- Dreapta y = mx + n este asimptota¼ oblic¼a spre +1 a funcţiei f dac¼a
lim f (x) este in…nita¼ şi m = lim f(x) ; n = lim (f(x) ¡ mx) exista¼ şi sunt
x!1 x!1 x x!1
…nite.
- Fie f : D ! R; D ½ R şi ® 2 R punct de acumulare pentru D: Dac¼a
lim
x!®
f (x) exist¼a şi este in…nit¼
a, atunci dreapta x = ® este asimptot¼a vertical¼a
x<®
(la stânga) a lui f:
Analog, dac¼
a x!®
lim f(x) exist¼a şi este in…nit¼a, atunci dreapta x = ® este
x>®
asimptot¼a vertical¼a (la dreapta) a lui f.
Dreapta x = ® se numeşte asimptot¼a vertical¼a a lui f dac¼a ea este asimp-
tota¼ verticala¼ la stânga sau la dreapta a lui f sau de ambele pa¼rţi.

39
Pentru reprezentarea gra…c¼a a unei funcţii se procedeaz¼a astfel:
1) Se stabileşte domeniul D de de…niţie al funcţiei;
2) Se determin¼a limitele la capete, asimptotele şi se studiaz¼a continuitatea
şi derivabilitatea funcţiei;
3) Se studiaz¼a derivata întâi şi derivata a doua (semnul lor, r¼ad¼acinile
etc.) şi se întocmeşte tabelul de variaţie.

$ IX. Funcţii de…nite în Rn


IX.1 Derivate parţiale. Diferenţiale

De…niţia 1: Fie f : X 2 ! R; X ½ R2 şi (a; b) un punct interior mulţimii


X:
i) Funcţia f(x; y) este derivabil¼a parţial în punctul (a; b) în raport cu vari-
abila x dac¼a lim f (x;b)¡f(a;b)
x¡a
exist¼a şi este …nita¼. Limita îns¼aşi se numeşte
x!a
derivata parţial¼a a funcţiei f(x; y) în raport cu x şi se noteaz¼ a
0 @f (a;b)
fx(a; b) sau @x
ii) Funcţia f(x; y) este derivabil¼a parţial în punctul (a; b) în raport cu
variabila y dac¼a lim f(a;y)¡f (a;b)
y¡b exist¼
a şi este …nit¼
a. Aceast¼
a limit¼
a se numeşte
y!b
derivata parţial¼a a funcţiei f(x; y) în raport cu y şi se noteaz¼a
0 @f(a;b)
fy (a; b) sau @y

Observaţie: Când deriva¼m parţial în raport cu x; variabila y este consid-


erat¼a constanta¼. Analog şi când deriv¼am parţial în raport cu y:
De…nţia 2: Fie f : X ! R; X ½ Rn şi (a1 ; a2; :::; an ) un punct inte-
rior mulţimii X . Funcţia f (x1; x2; :::; xn) este derivabil¼a parţial în punctul
(a1; a 2; :::; an ) în raport cu variabila xk dac¼a
f (a1 ;a2;:::;ak¡1 ;xk ;ak+1 ;:::;an)¡f(a1;a2 ;:::;an )
lim xk ¡ak
x k !ak

exist¼a şi este …nit¼a. Limita se numeşte derivata parţial¼a a funcţiei f(x1; :::; xn ) în raport cu x

0 @f (a1 ;:::;an )
fx(a1 ; a 2; :::; an ); @xk :
Fie f : X ! R; X ½ R2; o funcţie derivabil¼a parţial în raport cu
…ecare variabil a¼ x; y în punctele interioare ale lui X: Daca¼ derivatele parţiale

40
0 0
fx (x; y) şi fy (x; y) de…nite pe X ½ R; sunt la rândul lor derivabile parţial în
raport cu x şi y , atunci derivatele lor parţiale se numesc derivatele parţiale
de ordinul doi ale funcţiei f şi se noteaz¼a
@ @f @2 f 00
( )
@x @x
= @x2
sau fxx:
00 @ @f @ 2f
fxy = @y ( @x ) = @y@x
00 @ @f @2 f
fyx = ( )
@x @y
= @x@y
00 @ @f @ 2f
fyy = @y ( @y ) = @y2

Propoziţia 3: (A. Schwarz). Daca¼ funcţia f (x; y) are derivate parţiale


mixte de ordinul doi într-o vecin¼atate V a lui (x; y) 2 X; f : X ! R; X ½
00 00 00
½ R2; şi dac¼a fxy este continu¼a în (x; y); atunci fxy (x; y) = fyx(x; y):
Demonstraţie: Fie E = f (x + h; y + k) ¡ f(x + h; y) ¡ f(x; y + k) + f (x; y)
Fie '(x) = f(x; y + k) ¡ f(x; y) cu y constant. Cu ajutorul lui '(x); E
se mai scrie şi astfel:
E = '(x + h) ¡ '(x):
0 0
Cum funcţia '(x) este continu¼a şi derivabila¼ rezulta¼ c¼a 'x(x) = fx(x; y+
0
+k) ¡ fk (x; y): (¤)
0
Aplic¼am formula creşterilor …nite funcţiei E şi avem c¼a E = h'x(»); x <
< » < x + h; şi din relaţia (¤) obţinem
0 0
E = h[fx(»; y + k) ¡ fx(»; y)]:
Mai aplic¼am o dat¼
a formula creşterilor …nite şi avem:
00
E = hkfyx(»; ´); » 2 (x; x + h); ´ 2 (y; y + k):
Revenim la funcţia ' şi avem:
'(x) f (x;y+k)¡f(x;y) 0
lim = lim = fy(x; y); deci
k!0 k k!0 k

'(x+h)¡'(x) 0 0
lim E = lim = fy(x + h; y) ¡ fy (x; y); de unde rezulta¼ ca¼
k!0 k k!0 k
00 00
E
k = hfxy (»; ´) şi lim E
= hfxy(»; y):
k!0 k

Obţinem egalitatea:
00 0 0
hfxy (»; y) = fy(x + h; y) ¡ fy(x; y)

Rezulta¼

41
0 0
00 f (x+h;y)¡fy (x;y)
fxy (»; y) = h h
şi deci trecând la limita¼ când h ! 0
00 00
obţinem fyx(x; y) = fxy (x; y):
Fie acum f : I ! R; I ½ R2 o funcţie cu (a; b) punct interior mulţimii I.
Funcţia f este derivabil a¼ parţial pe I astfel încât în punctul (a; b) derivatele
0 0
parţiale fx(a; b); fy (a; b) sunt continue. Consider¼am de…niţia f(x; y) ¡f (a; b):
Ea se mai scrie: f(x; y) ¡ f(a; b) = (f (x; y) ¡ f (a; y)) + (f(a; y) ¡ f(a; b))
Aplic¼am teorema creşterilor …nite pentru …ecare parantez¼a din ultima
sum¼a şi vom avea:
0
f (x; y) ¡ f (a; y) = (x ¡ a)fx(»; y); a < » < x;
0
f (a; y) ¡ f(a; b) = (y ¡ b)fy (a; ´); b < ´ < y:
0 0
Deci f(x; y) ¡ f(a; b) = (x ¡ a)fx(»; y) + (y ¡ b)fy(a; ´):
Dar cum derivatele parţiale sunt continue în punctul (a; b) rezulta¼ c¼a:
0 0 0 0 0
fx(»; y) = fx(a; b) + (fx (»; y) ¡ fx(a; b)) = fx(a; b) + Q1(x; y);
0 0 0 0 0
fy (a; ´) = fy(a; b) + (fy (a; ´) ¡ fy(a; b)) = fy (a; b) + Q2 (x; y); cu
Q 1(x; y) ! 0; Q 2(x; y) ! 0 când x ! a; y ! b; de unde obţinem
0 0
f (x; y) ¡ f(a; b) = (x ¡ a)fx(a; b) + (y ¡ b)fy(a; b) + (x ¡a)Q1(x; y) + (x¡
¡b)Q2 (x; y); iar pentru punctele (x; y) su…cient de aproape de (a; b) avem:
0 0
f (x; y) ¡ f (a; b) ' (x ¡ a)fx(a; b) + (y ¡ b)fy(a; b) (¤¤)
Not¼am x ¡ a = h; y ¡ b = k şi relaţia (¤¤) se scrie
0 0
f (x; y) ¡ f (a; b) ' hfx(a; b) + kfy (a; b):
De…niţia 4: Funcţia hfx(a; b) + kfy (a; b); h 2 R; k 2 R; care depinde
0 0

liniar de h şi k, se numeşte diferenţiala funcţiei f (x; y) în punctul (a; b) şi se noteaz¼a
0 0
df(a; b) = hfx(a; b) + kfy (a; b):
Observaţie: h = x ¡ a este diferenţiala funcţiei '(x; y) = x; iar k = y ¡ b
este diferenţiala funcţiei ª(x; y) = y; ambele de…nite pe R2: Deci h = d' =
= dx; k = d' = dy:
Cu aceste notaţii diferenţiala funcţiei f(x; y) într-un punct (x; y) în care
f are derivate parţiale continue se scrie:
0 0
df(x; y) = fx(x; y)dx + fy (x; y)dy sau
df = @f
@x
dx + @f
@y
dy:

42
Analog pentru o funcţie de n variabile f (x1 ; x2; :::; xn); diferenţiala se
de…neşte în mod asem¼
an¼ator:
@f @f @f
df = @x 1
dx1 + @x 2
dx2 + ::: + @xn
dxn:
De…niţia 5: i) Fie f : I ! R; I ½ R2 o funcţie de dou¼ a variabile,
derivabila¼ parţial de dou¼a ori pe I, cu toate derivatele parţiale de ordinul
întâi şi doi continue. Diferenţiala de ordinul doi se noteaz¼
a cu d2 f(x; y) şi
este de…nit¼ a de:
@2 f @ f 2 @ 2f
d2 f(x; y) = @x2
dx2 + 2 @x@y dxdy + @y2
dy2:
ii) Dac¼a f : I ! R; I ½ R2 este o funcţie ce are pe I
toate derivatele parţiale de ordin n continue, atunci diferenţiala de ordin n a
funcţiei f(x; y) exist¼
a, se noteaz¼a dn f şi este de…nit¼a de:
n n n
dn f = @@xfn dxn + Cnk @x@n¡1f@y dxn¡1dy + ::: + Cnk @xn¡k
@ f
@yk
dxn¡k dy + :::+
n
+Cnk @@yfn dy n:
Propoziţia 6: Dac¼a u; v : X ! R; X ½ R; sunt funcţii cu derivate
continue pe X şi dac¼a funcţia f (u; v) de…nita¼ pe Y ½ R2 are derivate parţiale
continue pe Y , atunci funcţia F (x) = f(u(x); v(x)) are derivata continua¼ pe
X; dat¼
a de
dF(x) @f du @f
dx = @u ¢ dx + @v ¢ dv
dx

Demonstraţie: Fie x0 2 X un punct oarecare. Nota¼m u(x0 ) = u0; v(x0) =


= v0; deci
0 0
f (u; v) ¡ f (u0; v0 ) = fu ¢ (u ¡ u0) + fv ¢ (v ¡ v0) + (u ¡ u0)Q 1(u; v)+
+(v ¡ v0)Q 2(u; v) cu Q1(u; v) ! 0; Q 2(u; v) ! 0 pentru u ! u0 ; v ! v0
(vezi Propoziţia 3). Obţinem:
F (x)¡F (x0)
= f (u;v)¡f(u 0 ;v0 ) 0 0
x¡x 0 x¡x 0 = fu(u0; v0) u¡u0 v¡v0 u¡u0
x¡x0 +fv (u0; v 0) x¡x0 + x¡x 0 Q1 (u; v)+
+ v¡v 0
x¡x0 2
Q (u; v):
Trecem la limit¼a pentru x ! x0 ; u ! u0 ; v ! v0 şi avem
u¡u0 0 0
x¡x0 ! u (x0); v¡v
x¡x0 ! v (x0 ) şi Q1(u; v) ! 0; Q2 (u; v) ! 0:
0

Obţinem c¼a:
0 0 0 0 0
F (x0) = ux(x0) ¢ fu (u0; v0 ) + vx(x0) ¢ fv (u0; v0):
Observaţie: i) Analog pentru F (x) = f (u1(x); u2(x); :::; un (x)) avem ur-
m¼atoarea regul¼a de derivare:

43
0 @f du1 @f du2 @f dun
F (x) = @u1 dx + @u2 dx + ::: + @un dx ; iar diferenţiala funcţiei va …:
0 @f du1 @f du2 @f dun
dF (x) = F (x)dx = @u1 dx
dx + @u2 dx
dx + ::: + @un dx
dx:
a F (x; y) = f (u(x; y); v(x; y)); cu u; v : X ! R; X ½
ii) Dac¼
½ R2 funcţii cu derivate parţiale continue pe X şi f (u; v) are derivate parţiale
continue pe Y ½ R2; atunci F are derivate parţiale continue pe X ½ R2;date
de:
@F @f
@x = @u ¢ @u
@x +
@f
@v ¢ @v
@x ;
@F @f
@y = @u ¢ @u
@y +
@f
@v ¢ @v
@y :

IX.2 Maxime şi minime pentru funcţii de mai multe


variabile

De…niţia 7: Fie f : X ! R; X ½ R2 o funcţie.


i) Un punct (a; b) 2 X se numeşte punct de minim al funcţiei f(x; y) dac¼a
exist ¼a o vecina¼tate V a lui (a; b) astfel încât pentru orice (x; y) 2 V \ X s¼a
avem f (x; y) ¸ f(a; b):
ii) Un punct (a; b) 2 X se numeşte punct de maxim al funcţiei f (x; y)
dac¼a exist¼a o vecin¼atate V a lui (a; b) astfel încât pentru orice (x; y) 2 V \ X
s¼a avem f (x; y) · f (a; b):
Punctele de minim sau maxim de…nite mai sus se numesc şi puncte de extrem relativ.
Propoziţia 8: Fie f : X ! R; X ½ R2 şi (a; b) un punct interior
mulţimii X: Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:
i) Funcţia f (x; y) are în punctul (a; b) un extremum;
ii) Funcţia f(x; y) are derivate parţiale de ordinul întâi în punctul (a; b):
0
Atunci derivatele parţiale se anuleaz¼a în punctul (a; b); adic¼ a fx(a; b) = 0;
0
fy (a; b) = 0
Demonstraţie: Dac¼a lua¼m x = a; funcţia f (a; y) are derivat¼a în punctul
0
y = b şi fy (a; b) = 0 (conform teoremei lui Fermat).
Analog dac¼ a lu¼am y = b rezult¼a c¼a funcţia f(x; b) are derivat¼a în punctul
x = a şi are în acest punct un extrem, deci din teorema lui Fermat obţinem
0
fx (a; b) = 0:
Observaţie: i) Reciproca Propoziţiei 8 în general nu este adevarata¼

44
0 0
ii) Un punct (a; b) pentru care fx(a; b) = 0; fy (a; b) = 0
se numeşte staţionar. Deci punctele de extrem x vor g¼asi printre soluţiile
sistemului @f
@x = 0;
@f
@y = 0; dar nu toate soluţiile acestui sistem sunt puncte
de extrem. Pentru a le recunoaşte ne vom folosi şi de derivatele parţiale de
ordinul doi.
În acest sens vom da fa¼ra¼ demonstraţie urma¼toarea teorema¼:
Propoziţia 9: Fie f : X ! R; X ½ R2; o funcţie derivabil¼a parţial de
trei ori pe X: Fie (a; b) o soluţie a sistemului @f@x = 0;
@f
= 0:
2 2
³ 2 ´2 @y 2
i) Dac¼a în punctul (a; b) avem @@xf2 ¢ @@yf2 ¡ @x@y
@ f
> 0 şi @@xf2 > 0; atunci
punctul (a; b) este un punct de minim al funcţiei f(x; y):
³ 2 ´2
@ 2f @ 2f @ f 2
ii) Dac¼a în punctul (a; b) avem @x2 ¢ @y2 ¡ @x@y > 0 şi @@xf2 < 0; atunci
punctul (a; b) este un punct de maximum al funcţiei f (x; y):
2 2
³ 2 ´2
iii) Dac¼a în punctul (a; b) avem @@xf2 ¢ @@yf2 ¡ @x@y
@ f
< 0; atunci punctul
(a; b) nu este un punct de extremum al funcţiei f(x; y):(un astfel de punct se
numeşte punct şa)
De…niţia 10: Fie f : X ! R; X ½ Rn ; o funcţie.
i) Un punct (a1 ; a2; :::; an ) 2 X se numeşte un punct de minim al funcţiei
f(x1; x2 ; :::; xn ) dac¼a exist¼a o vecin¼atate V a lui (a1 ; a2; :::; an ) astfel încât
pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 V \ X s¼a avem:
f (x1; x2; :::; xn) ¸ f(a1 ; a2; :::; an ):
ii) Un punct (a1 ; a2; :::; an ) 2 X se numeşte un punct de maxim al funcţiei
f(x1; x2 ; :::; xn ) dac¼a exist¼a o vecin¼atate V a punctului (a1; a2 ; :::; an) astfel
încât pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 V \ X s¼a avem:
f (x1; x2; :::; xn) · f(a1 ; a2; :::; an ):
Propoziţia 11: Fie f : X ! R; X ½ Rn şi (a1; a2 ; :::; an) un punct
interior mulţimii X. Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:
i) Funcţia f (x1; x2; :::; xn ) are în punctul (a 1; a2; :::; a n) un extremum
ii) Funcţia f(x1 ; x2; :::; xn) are derivate parţiale în punctul (a1; a2 ; :::; an):
Atunci derivatele parţiale se anuleaz¼a în punctul (a 1; a2; :::; an ); adic¼ a
0 0 0
fx1 (a1; :::; an ) = 0; fx2 (a1; :::; an ) = 0; :::; fxn (a1 ; a2; :::; an ) = 0
Demonstraţie: Analog cu demonstraţia data¼ Propoziţiei 9.
De…niţia 12: Soluţiile sistemului

45
@f @f @f
@x 1 = 0; @x 2 = 0; :::; @x n
= 0 se numesc puncte staţionare ale funcţiei
f(x1; x2 ; :::; xn ):
Deci punctele de extrem ale funcţiei f(x1; x2; :::; xn ) se g¼asesc printre
punctele ei staţionare. Pentru a determina punctele de extrem vom ţine
seama şi de derivatele parţiale de ordin doi. În acest sens vom da f¼ar¼a demon-
straţie urm¼atoarea teorem¼ a:
Propoziţia 13: Fie f : X ! R; X µ Rn o funcţie derivabil¼a parţial de
trei ori pe X: Fie (a1; a2 ; :::; an) o soluţie a sistemului
@f @f @f
@x 1 = 0; @x 2 = 0; :::; @x n
=0
i) Dac¼
a toate numerele:
¯ ¯
¯ A11 A12 ::::::A1n ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ A A12 ¯ ¯ A21 A22 ::::::A2n ¯
¢1 = A11; ¢2 = ¯¯ 11 ¯ ; :::; ¢n = ¯
¯ ¯
¯ unde
¯
A21 A22 ¯ ::::::::::::::::::::::::::: ¯
¯ An1 An2::::::Ann ¯
2
Aij = @ f(a@x1;ai@x
2 ;:::;an)
j
; sunt pozitive, atunci funcţia f(x1; x2 ; :::; xn) are în
punctul (a1 ; a2; :::; an ) un minim.
ii) Daca¼ ¡¢1; ¢2; ¡¢3; :::; (¡1)n ¢n sunt pozitive, atunci funcţia f(x1; x2; :::;
; xn) are în punctul (a1; a 2; :::; an ) un maxim.

Capitolul 5. Primitive. Integrale nede…nite

Fie I ½ R, I interval de numere reale şi f : I ! R o funcţie.

De…niţia 1.
Spunem c¼a f admite primitiv¼a pe intervalul I; dac¼a exista¼ o funcţie
F : I ! R astfel încât:
i) F este derivabil¼a pe I;
ii) F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 I
Funcţia F se numeşte primitiva¼ a funcţiei f:

Propoziţia 2
Fie I ½ R un interval şi f : I ! R o funcţie. Dac¼a F1; F2 : I ! R sunt
dou¼a primitive ale funcţiei f; atunci exist¼a o constant¼a c 2 R astfel încât
F1 (x) = F2 (x) + c; 8x 2 I:

46
Demonstraţie:
F1 şi F2 …ind primitive ale lui f, ele sunt derivabile pe I şi veri…c¼a relaţiile:
F10 (x) = f (x) = F20 (x) ; 8x 2 I, deci (F1 ¡ F2)0 (x) =
= F10 (x) ¡ F20 (x) = 0; 8x 2 I:
Deoarece F1 ¡ F2 are derivata nul¼ a pe I ; ea va … constant¼a pe I; deci
exist¼a c 2 R astfel încât:
F1 (x) ¡ F2 (x) = c; 8x 2 J

Observaţia 3:
1) Fie f : I ! R o funcţie. Atunci orice dou¼a primitive ale funcţiei f
difer¼a printr-o constant¼a.
2) O funcţie care admite primitive, are proprietatea lui Darboux.
3) Dac¼a I este interval, I ½ R şi f : I ! R este o funcţie astfel încât
mulţimea f (I) = ff (x) j x 2 Ig nu este interval, atunci funcţia f nu admite
primitive.
4) Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R admite primitive

De…nitia 4
Fie f : I ! R, I ½ R, I interval, astfel încât f s¼a admit¼ a primitive.
Mulţimea tuturor primitivelorRlui f se numeşte integral¼a nede…nit¼a a funcţiei
f şi se noteaz¼a prin simbolul f (x) dx:
Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii (care admite primitive)
se numeşte integrare.

Propoziţia 5
Dac¼a f; g : I ! R sunt funcţii care admit primitive şi º 2 R, º 6= 0;
atunciZfuncţiile f + g şi ºf admit primitive şi au loc relaţiile:
R R
i) [f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx
R R
ii) R ºf (x) dx =Rº f (x) dx
iii) f (x) dx = f (x) dx + C

Demonstraţie:
Dac¼a F este o primitiv¼ a a lui f iar G o primitiv¼
a a lui g, atunci F şi
G sunt derivabile pe I şi F = f; G = g. Rezult¼a c¼a F + G şi ºF sunt
0 0

derivabile pe J şi:
(F + G)0 = F 0 + G0 = f + g
(ºF )0 = ºF 0 = ºf , de unde obţinem
R c¼a F + G este o primitiv¼
R a a lui f + g
şi ºF este o primitiv a¼ a lui ºf , deci f (x) dx = F + C; g (x) dx = G + C;

47
R R
(f (x) + g (x)) dx = F + G + C; ºf (x) dx = ºF + C

Tabel de integrale nede…nite


R
1) odx = ¿
R xn+1
2) xn dx = + C; n 2 R; n 6= ¡1
R 1 n+ 1
3) x dx = ln jxj + C; x 6= 0
R 1
4) (ax + b)n dx = (ax + b)n+1 + C; n 2 Rn f¡1g
a (n + 1)
R dx 1
5) = ln (ax + b) + C; ax + b 6= 0
ax + b a
R x 1 x
6) a dx = a + C; a > 0; a 6= 1
R x ln a
7) R e dx = ex + C
8) R sin xdx = ¡ cos x + C
9) Rcos xdx = sin x + C
10) Z tgxdx = ¡ ln jcos xj + C; cos x 6= 0
11) ctgxdx = ln jsin xj + C; sin x 6= 0
Z ¯ x¯
dx ¯ ¯
12) = ln ¯ tg ¯ + C; sin x 6= 0
sin x
Z
dx ¯ 2³ x ¼ ´¯
¯ ¯
13) = ln ¯tg + ¯ + C; cos x 6= 0
Z cos x 2 4
dx
14) = tgx + C; cos x 6= 0
Z cos2 x
dx
15) = ¡ctgx + C; sin x 6= 0
Z sin2 x
16) chxdx = shx + C
Z
17) shxdx = chx + C
Z
1
18) dx = tghx + C
Z ch2x
dx
19) 2
dx = ¡ctghx + C; shx 6= 0
Z sh x
dx 1 x
20) 2 2
= arctg + C; a 6= 0
Z x +a a ¯a ¯
dx 1 ¯x ¡ a ¯
21) = ln ¯ ¯ + C; a 6= 0; jxj 6= a
x2 ¡ a2 2a ¯ x + a ¯

48
Z
dx x
22) p = arcsin + C; a 6= 0; x 2 (¡a; a)
Z a2 ¡ x2 a
dx ¡ p ¢
23) p = ln x + x 2 + a2 + C
Z x2 + a2
dx 1 ax + b
24) 2 = arctg +C
(ax + b) + c2 ac c
Aceste formule sunt valabile pe un interval I conţinut în domeniul de
de…niţie al …ec¼arei funcţii în parte.

Observaţia 6
Folosind tabloul de primitive de mai sus, precum şi urma¼toarele reguli de
calcul:R R R
i) (af (x) + bg (x)) dx = a f (x) dx + b g (x) dx
R 0(x)
ii) ff(x) dx = ln jf (x)j + C; f (x) 6= 0
R n n+1
iii) f (x) f 0 (x) dx = f n+1(x) + C; n 2 R; n 6= ¡1;
putem obţine primitive noi. (Funcţiile f şi g admit primitive).

Metode de integrare
I. Integrarea prin p¼ arţi
Presupunem cunoscut faptul c¼a dac¼a f : I ! R cu I ½ R, I interval, este
continu¼a, atunci f admite primitive.

Propoziţia 7
(Formula de integrare prin pa¼rţi). Daca¼ f; g : I ! R sunt funcţii deriv-
abile cu derivatele continue, atunci funcţiile fg; f 0 g şi f g 0 admit primitive
şi avem
R urm¼atoarea relaţie:R
f (x) g 0 (x) dx = f g ¡ g (x) f 0 (x) dx

Demonstraţie
Cum orice funcţie derivabil¼a este continu¼a, rezult¼a ca¼ f 0 g şi fg 0 sunt
continue, deci şi funcţia (fg)0 = f 0 g + f g 0 este continu¼a, deci aceste funcţii
admit
R primitive. Obţinem:
R R R
0
(fg) (x) dxR = f 0 (x) g (x) dx + Rf (x) g 0 (x) dx ) f (x) g 0 (x) dx =
= fg + C ¡ g (x) f 0 (x) dx = f g ¡ g (x) f 0 (x) dx:

II. Prima metod¼


a de schimbare de variabil¼
a

49
Propoziţia 8
Fie I1; I2 ½ R intervale şi ' : I1 ! I2 ; f : I2 ! R funcţii cu propri-
et¼aţile:
i) ' este derivabil¼a pe I1;
ii) f admite primitive pe I2 şi …e F o primitiv¼a a sa. Atunci funcţia
(f ± ')¢'0 admite primitive, iar funcţia F ±' este o primitiv¼a a lui (f ± ')¢'0 ;
deciR avem relaţia:
f (' (t)) ¢ '0 (t) dt = F ± ' + C
Demonstraţie:
Funcţia F …ind o primitiv¼a a lui f este derivabil¼a pe I2 şi F 0 = f: Cum '
este derivabil ¼a pe I1, rezult¼a F ± ' derivabil ¼a pe I1 şi (F ± ')0 (t) = F 0 (' (t))¢
'0 (t) = f (' (t)) ¢ '0 (t) ; pentru orice t 2 I: Obţinem c¼a funcţia F ± ' este o
primitiv¼a a lui (f ± ') ¢ '0 :

III. A doua metod¼


a de schimbare de variabil¼
a

Propoziţia 9
Fie I1; I2 ½ R intervale şi ' : I1 ! I2; f : I2 ! R funcţii ce îndeplinesc
condiţiile:
i) ' este bijectiv¼a, derivabil¼a, cu derivata nenul¼a pe I1;
ii) Funcţia h = (f ± ') ' 0 admite primitive şi …e H o primitiv¼a a sa.
Atunci:
a) Funcţia f admite primitive; R
b) Funcţia H ± '¡1 este o primitiv¼a a lui f, adic¼a f (x) dx = H ± '¡1 + C

Demonstraţie:
Cum H este o primitiva¼ a lui h ea va … derivabil¼a şi H 0 = h = (f ± ') ¢ '0 :
Din ipoteza (i) rezult¼a c¼a funcţia invers ¼a '¡1 este derivabil¼a pe I2; deci H±'¡1
este derivabil¼a pe I2 şi vom avea:
(H ± '¡1)0 (x) = H 0 ('¡1 (x)) ('¡1)0 (x) =
= (f ± ') (' ¡1 (x)) ¢ '0 ('¡1 (x)) ¢ ('¡1 )0 (x) =
1
= f (x) '0 ('¡1 (x)) 0 ¡1 = f (x) ; 8x 2 I2 :
' (' (x))
Deci H ± '¡1 este o primitiv¼a a lui f:

50
IV. Integrarea funcţiilor raţionale

De…niţia 10.
O funcţie f : I ! R cu I ½ R, I interval, se numeşte raţional¼a dac¼a
exist ¼a dou¼a polinoame P şi Q cu coe…cienţi numere reale astfel încât
P (x)
Q (x) 6= 0; 8x 2 I şi f (x) =
Q (x)
O funcţie raţional¼a f se va numi simpl¼a dac¼a are una din urm¼atoarele
forme:
i) f (x) = an xn + an¡1xn¡1 + ::: + ao
A
ii) f (x) = ; n 2 N¤
(x ¡ a)n
Bx + C
iii) f (x) = ; n 2 N¤ şi b2 ¡ 4ac < 0
(ax2 + bx + c)n
D¼am f¼ar¼a demonstraţie urm¼ atoarea teorem¼a:

Propoziţia 11
(Descompunerea funcţiilor raţionale în funcţii raţionale simple). Fie
P (x)
f : I ! R o funcţie raţional¼a, f (x) = ; Q (x) 6= 0; 8x 2 I; unde
Q (x)
P şi Q sunt polinoame cu coe…cienţi reali, prime între ele. Presupunem c¼a
descompunerea în factori primi a polinomului Q este:
¯ ¯
Q (x) = (x ¡ a1)®1 ::: (x ¡ a q )®q ¢(x2 + M1 x + N1) 1 ::: (x2 + Mr x + Nr ) r :
Atunci f se descompune· în mod unic astfel: ¸
P q An1 An2 Ann
f (x) = L (x) + ®n + + ::: + +
" n=1 (x ¡ an ) (x ¡ an )®n ¡1 x ¡ an #
P
r m m m m m m
B1 x + C1 B2 x + C2 Bm x + C1
+ ¯m + ¯ m¡1 + ::: + x2 + M x + N
2
m=1 (x + Mm x + Nm ) 2
(x + Mm x + Nm ) m m
unde L este un polinom cu coe…cienţi reali, iar am; Mm ; Nm; Ai ; Bj ; Cj
n m m

sunt constante reale şi Mm 2


¡ 4Nm < 0:
µ ¶
b 2 b2 ¡ 4ac
Având în vedere c¼a ax + bx + c = a x +
2
¡ ; din cele
2a 4a
de mai sus rezult a¼ ca¼ determinarea primitivei unei funcţii raţionale R (x) se
reduce la determinarea primitivelor elementelor simple, adic¼ a la calcularea
integralelor:

51
Z Z Z Z
dx dx Ax + B Ax + B
; n; 2 dx; £ ¤n dx cu
x¡a (x ¡ a) (x ¡ a) + b2 (x ¡ a)2 + b2
n 2 Z, n > 1
Avem:
Z
dx
= ln jx ¡ aj + C
Z x¡a
dx 1 1
n = ¢ +C
¡n + 1Z (x ¡ a)n¡1
Z (x ¡ a)
Ax + B A (x ¡ a) R dx
2 dx = 2 dx + (B + aA) =
(x ¡ a) + b2 (x ¡ a) + b2 (x ¡ a)2 + b2
A £ ¤ aA + B x¡a
= ln (x ¡ a)2 + b2 + arctg +C
2 Z b b
Ax + B
Fie In = £ ¤n dx; n > 1; n 2 Z
(x ¡ a)2 + b2
Ax + B A 2 (x ¡ a) Aa + B
Putem scrie c¼a: £ 2 ¤ n = ¢ £ 2 ¤ n+£ 2 ¤n
(x ¡ a) + b2 2 (x ¡ a) + b2 (x ¡ a) + b 2
Z
Ax + B A 1 1
deci £ ¤ n dx = ¢ ¢£ +
2
(x ¡ a) + b2 2 ¡n + 1 (x ¡ a)2 + b2¤n¡1
Z
dx
+ (Aa + B) £ ¤n
(x ¡ a)2 + b2 Z
dx
şi am redus calculul integralei In la calculul integralei £ ¤n
(x ¡ a)2 + b2
Dac¼a Znot¼ am x ¡ a ¡ u ) dx = du şi vom obţine c¼ a:
du
In =
(u2 + b2)n
Avem: Z 2 Z
1 u + b2 ¡ u2 1 1 2u2 du
In = 2 n du = I n¡1 ¡
b (u2 + b2) b2 2b2 (u2 + b2 )n
Ultima
Z integral¼ a o integr¼am prin p¼ arţi: Z
u2udu 1 u 1 du
n = ¡n+1 ¢ n¡1 ¡ ¡n+1 ¢
(u + b )
2 2 2
(u + b ) 2 (u + b2)n¡1
2
sau
1 1 1 u 1 1
In = 2 In¡1+ 2 ¢ n¡1 ¢ 2 n¡1 ¡ 2
¢ n¡1 In¡1
b 2b (u + b ) 2 2b

V. Integrarea funcţiilor trigonometrice

52
Se numesc
R integrale de funcţii trigonometrice, integralele de forma:
(¤) R (sin x; cos x) dx; unde R (u:v) este o funcţie raţional¼a în argu-
mentele u; v:
x
a) Facem schimbarea de variabila¼ t = tg :
2
2t 1 ¡ t2
Pentru x 2 (¡¼; ¼) avem sin x = ; cos x = si dx =
1 + t2 1 + t2
2tdt
; iar integrala (¤) devine:
1 + t2 µ ¶
R 2t 1 ¡ t2 2t
R ; dt care este o integral a¼ raţional a¼ în t:
1 + t2 1 + t2 1 + t2
b) Dac¼a funcţia R (sin x; cos x) este impar¼a în sin x; adic¼a
R (¡ sin x; cos x) = ¡R (sin x; cos x)
se face schimbarea de variabil¼a cos x = t, iar integrala (¤) se transform¼a
într-o integrala¼ de funcţie raţional ¼a în t:
c) Dac¼a R (sin x; ¡ cos x) = ¡R (sin x; cos x) (deci impar¼ a în cos x) se face
schimbarea de variabil¼a sin x = t
d) Daca¼ R (¡ sin x; ¡ cos x) = R (sin x; cos x) se face schimbarea de vari-
t t dt
abil¼a tgx = t şi atunci sin x = p ; cos x = p ; dx =
1 +t 2 1+t 2 1 + t2

VI. Integrarea funcţiilor raţionale de argumente iraţionale

Z ³ m1 m2 mp ´
1) R x ; x ; :::; x np dx;
n1 n2 mi ; ni 2 N; unde R (u1 ; u2; :::; up) este
o funcţie raţionala¼ de argumente u1 ; u2 ; :::; up se transforma¼ în integrala¼ de
funcţie raţional ¼a dac¼a2facem substituţia x = tr , unde r = c:m:m:m:c fn1;3n 2; :::; np g
Z µ ¶ m1 µ ¶ m2 µ ¶ mp
6 ax + b n1 ; ax + b n2 ; :::; ax + b np 7 dx;
2) Integrala R 4x; 5
cx + d cx + d cx + d
unde R (u; v1; v2; :::; vp ) este funcţie raţionala¼ de toate argumentele, se
transform¼a în integrala de funcţie raţional¼ a dac¼a facem substituţia
ax + b
= tr , unde r este cel mai mic multiplu comun al numerelor intregi
cx + d
n 1; n2; :::; n p

53
¡ p ¢
3) Integralele de forma I = R x; ax2 + bx + c dx; unde R (u; v) este
o funcţie raţional¼
a în argumentele u şi v, se reduc la integrale de funcţii
raţionale astfel:
i)
p Pentru a > 0 se p
face transformarea:
ax2 + bx + c = x a + t
ii) Pentru ¢ > 0; a < 0, …e x1 ; x2 r¼ad¼ acinile ecuaţiei ax2 + bx + c: Deci
2
ax p + bx + c = a (x ¡px1) (x ¡ x2 ) şi vom face transformarea:
ax2 + bx + c = a (x ¡ x1) (x ¡ x2) = t (x ¡ x1)
iii)
p Pentru a < 0; c >p0 mai putem face şi substituţia
ax2 + bx + c = tx + c

Capitolul 6. Funcţii integrabile


De…niţia 1
Fie [a; b] un interval închis şi ma¼rginit în R. Se numeşte diviziune a
intervalului [a; b] un sistem de puncte D = (xo; x1; :::; xn¡1; xn ) din [a; b] astfel
încât a = xo < x1 < x2 < ::: < xn¡1 < xn = b
Cea mai mare dintre lunginile intervalelor
[xo ; x1 ] ; [x1; x2] ; :::; [xn¡1 ; xn ] se numeşte norma diviziunii D şi se noteaz¼a
kDk : Deci
kDk = max (xi ¡ xi¡1)
1·i·n
De…niţia 2
Fie D1 = (xo ; x1 ; :::; xn¡1 ; xn ) ; D2 = (yo; y1; :::; ym¡1; ym) doua¼ diviziuni
ale intervalului [a; b]. Spunem c¼a D2 este mai …n¼a decât D1 dac¼a orice punct
al diviziunii D1 este şi punct al diviziunii D2, adic¼a mulţimea fxo; x1 ; :::; xn g
este inclus¼a în mulţimea fyo; y1; :::; ymg : Scriem acest lucru prin D1 ½ D2:
De…niţia 3
Fie D1 = (xo; x1; :::; xn) ; D2 = (yo; y1; :::; ym) dou¼a diviziuni ale inter-
valului [a; b] : Diviziunea format¼a din mulţimea fxo; x1; :::; xng[fyo; y1 ; :::; ym g
ale c¼arei elemente sunt luate în ordine cresc¼atoare, se numeşte reuniunea di-
viziunilor D1 ; D2 şi se noteaz¼a D1 [ D2:
Exemple:
1) Fie [a; b] un interval şi r > 0 un num¼ar real şi n un numa¼r nat-
ural.
¡ Imp¼arţind intervalul [a; b] în n p¼arţi
¢ egale, obţinem diviziunea D =
b¡a b¡a b¡a L
a; a + n ; a + 2¡ n ; :::; a¢+ (n ¡ 1) ¡ n ; b care are ¢ norma kDk
¡ = n¢ :
2) Fie D1 = 0; 13 ; 23 ; 1 ; D1 = 0; 13 ; 12 ; 23 ; 45 ; 1 ; D3 = 0; 12 ; 1 : Atunci
D1 ½ D2 ; D3 " D1; D3 ½ D2:

54
¡ p 3 ¢ ¡ 3 p ¢
3) Fie D 1 = 1; 2; ; 2 ; D 2 = 1; 2 ; 3; 2 : Atunci D1 [ D2 =
¡ p 3 p ¢ 2
1; 2; 2 ; 3; 2
De…niţia 4
Fie [a; b] un interval şi m¼ arginit, f : [a; b] ! R o funcţie, D = (xo; x1; :::; xn)
o diviziune a intervalului [a; b] şi »1 ; »2; :::; » n 2 [a; b] un sistem de puncte ast-
fel încât xi¡1 · »i · xi cu 1 · i · n, numit sistem de puncte intermediare
Xn
asociat diviziunii D. Atunci numa¼rul real f (» i) (xi ¡ xi¡1 ) se numeşte
i=1
suma Riemann asociat¼a funcţiei f, diviziunii D şi punctelor intermediare
»1 ; »2 ; :::; »n . Vom nota acest num¼ar prin ¾D (f; »)

De…niţia 5
O funcţie f : [a; b] ! R se numeşte integrabil¼a Riemann ( sau simplu
integrabil¼a), dac¼a exist¼a un num¼ar real If astfel încât pentru orice " > 0
exist¼a ´" > 0 cu proprietatea c¼a pentru orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn ) a
intervalului [a; b] cu kDk · ´" şi orice puncte intermediare xi¡1 · »i · xi
cu 1 · i · n are loc inegalitatea j¾ D (f; ») ¡ If j < ": Numa¼rul real If se
Zb
numeşte integrala funcţiei f pe intervalul [a; b] şi se noteaz¼a f (x) dx:
a
Propoziţia 6
Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a. Atunci num¼arul If din De…niţia
5 este unic determinat de f .
Demonstraţie
Daca¼ I1 şi I2 ar … doua¼ numere care veri…ca¼ condiţiile din De…niţia 5,
atunci pentru orice " > 0 ar exista ´ k;" > 0 (k = 1; 2) astfel încât pentru
orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn) a lui [a; b] cu kDk · ´k;" şi orice puncte
intermediare xi¡1 · »i · xi; cu 1 · i · n s¼a avem j¾D (f; ») ¡ Ik j < "2 ; k =
1; 2: ¡ ¢
Lu¼am ´ " = min ´1;" ; ´2;" : Va rezulta c¼a pentru orice diviziune D a lui
[a; b] cu kDk · ´" şi orice sistem (» i)i=1;n de puncte intermediare asociat lui
D avem:
j¾D (f; ») ¡ I1j < "2 şi j¾D (f; ») ¡ I2j < 2" , deci jI1 ¡ I2 j < jI1 ¡ ¾ D (f; »)j+
j¾ D (f; ») ¡ I2j < "2 + "2 = ":
Cum " > 0 a fost arbitrar ales, obţinem c¼a I1 = I2 :
Propoziţia 7

55
Orice funcţie integrabil¼ a f : [a; b] ! R este m¼arginit¼a (exist¼a o constant¼a
M > 0 astfel încât jf (x)j · M pentru orice x 2 [a; b]). Reciproca este
adeva¼rat¼a?
Demonstraţie
Fie If integrala lui f pe intervalul [a; b] şi lu¼am " = 1. Din de…niţia
integrabilitaţii lui f, rezult¼a c¼a exist¼a ´" > 0 astfel încât
j¾D (f; ») ¡ If j < 1, oricare ar … diviziunea D = (xo; x1 ; :::; xn ) cu kDk ·
´ si oricare ar … punctele intermediare » i 2 [xi¡1; xi] ; i = 1; n:Considerand o
diviziune …xata D = (x0; x1;::: xn) cu kDk · ´ este su…cient s¼ a ar¼at¼am c¼a f
este m¼arginit¼a pe …ecare interval [xk¡1; xk ] şi vom considera urm¼ atorul sistem
de puncte½ intermediare:
xi; daca¼ i 6= k
»i =
¯x, daca¼ i = k ¯
¯ X ¯
Atunci ¯¯ f (x) (xk ¡ xk¡1 ) + f (xi ) (xi ¡ xi¡1) ¡ If ¯¯ < 1
¯ ¯
i6=k
deci jf (x)j · M kÃunde !
1 X
Mk = 1 + jIf j + jf (xi )j (xi ¡ xi¡1) :
xk ¡ xk¡1 i6=k
Reciproca nu este adev¼arat½¼a. De exemplu funcţia:
1; dac¼ ax2Q
f : [0; 1] ! R, f (x) = nu este integrabil¼a Rie-
0, dac¼a x 2 R n Q
mann. Într-adev¼ ar, orice subinterval al unei diviziuni D a intervalului [0; 1]
conţine şi puncte raţionale şi puncte iraţionale, deci …e D = (xo; x1 ; :::; xn ) o
diviziune a intervalului [0; 1] şi …e » 0i; » 00i 2 [xi¡1; xi ] ; 1 · i · n doua¼ sisteme
de puncte intermediare astfel încât »0i 2 Q şi »00i 2 R n Q . Atunci f (» 0i) = 1
şi f (»00i ) = 0 ; 1 · i · n:
Vom avea ¾ D (f; » 0) = 1; ¾D (f; »00 ) = 0. Dac¼a f ar … integrabil¼a, atunci ¡ ¢
ar exista I 2 R care ar veri…ca condiţiile De…niţiei 5. Deci pentru " 2 0; 14
exist¼a ´" > 0 astfel încât pentru orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn) a lui [0; 1]
cu kDk · ´" , avem j¾D (f; » 0 ) ¡ Ij < " şi j¾ D (f; » 00 ) ¡ Ij < ". Rezult¼ a c¼a
j1 ¡ Ij = j¾D (f; »0 ) ¡ I j < " şi jIj = j0 ¡ Ij = j¾ D (f; » 00) ¡ Ij < " , deci
1 = j1 ¡ I + Ij · j1 ¡ Ij + I < 2" < 2 ¢ 14 < 12 fals.

Clase de funcţii integrabile

56
De…niţia 8
Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi ¢ = (xo ; x1 ; :::; xn) o diviziune a
intervalului [a; b]. Nota¼m mi = inf f (x) şi Mi = sup f (x) :
x2[x i¡1;xi ] x2[xi¡1 ;xi ]
n
X Xn
Fie s ¢ (f) = mi (xi ¡ xi¡1 ) şi S¢ (f) = Mi (xi ¡ xi¡1) sumele Dar-
i=1 i=1
boux (inferioar¼a, respectiv superioar¼a) asociate funcţiei f şi diviziunii 4.
Propoziţia 9
Sumele Darboux ale unei funcţii m¼arginite f : [a; b] ! R satisfac condiţi-
ile:
a) s ¢ (f ) · ¾ ¢ (f; ») · S¢ (f ) pentru orice diviziune 4 şi pentru orice
sistem de puncte intermediare asociat acesteia.
b) Dac¼a diviziunile 40 şi 4 sunt astfel încât 4 ½ 40 , atunci s¢ (f) ·
s¢0 (f) şi S¢0 (f) · S¢ (f).
c) Pentru orice pereche de diviziuni 41 şi 4 2 ale intervalului [a; b] are loc
inegalitatea:
s ¢1 (f) · S¢2 (f) :
Demonstraţie:
i) Cu notaţiile de mai sus avem inegalita¼ţile evidente:
mi · f (»i ) · Mi , pentru orice »i 2 [xi¡1 ; xi ] : Înmulţim aceste relaţii cu
xi ¡ xi¡1 şi sumând dup¼a i, obţinem:
X n Xn Xn
mi (xi ¡ xi¡1) · f (»i ) (xi ¡ xi¡1) · Mi (xi ¡ xi¡1 )
i=1 i=1 i=1
adic¼a s¢ (f ) · ¾D (f; »i ) · S¢ (f)
ii) Fie 4 ½ 40 şi f¼ar ¼a a restrânge generalitatea, presupunem c¼a 40 este
obţinut¼a din diviziunea
4 = (xo; x1; :::; xj¡1; xj ; :::; xn) prin ad¼
augarea unui singur punct de di-
viziune cj între xj¡1 şi xj, deci
40 = (xo; x1; :::; xj¡1; xj ; :::; xn ) :
Not¼am m0j = inf f (x) şi m00j = inf f (x) :
x2[xj ¡1 ;cj ] x2[cj ;xj ]
Rezult¼a c¼a mj · m0j şi
mj · m00j ,
deci:
n
X
s ¢ (f ) = mj (xj ¡ xj¡1) + mi (xi ¡ xi¡1 ) =
i=1
i6=j
X
mj [(xj ¡ cj ) + (cj ¡ xj¡1)] + mi (xi ¡ xi¡1 ) ·
i6=j

57
X
m00j (xj ¡ cj ) + m0j (cj ¡ xj¡1) + mi (xi ¡ xi¡1) = s ¢0 (f) :
i6=j

Analog se demonstreaza¼ şi inegalitatea S¢0 (f ) · S¢ (f) : Cazul general


se demonstreaza¼ prin inducţie dupa¼ numa¼rul de puncte prin care difer¼a cele
dou¼a diviziuni.
iii) Fie 41 ; 42 dou¼a diviziuni ale intervalului [a; b] şi …e 4 = 41 ½ 42 .
Atunci avem 41 ½ 4 şi 42 ½ 4 şi aplicând punctul ii),obtinem:
s ¢k (f ) · s ¢ (f ) şi S¢ (f) · S¢k (f ) cu k 2 f1; 2g :
Dar din punctul i) avem c¼a s¢ (f) · S¢ (f ) ; deci s¢1 (f) · s¢ (f) ·
S¢ (f ) · S¢2 (f) :
Propoziţia 10: Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginita¼. Sunt echivalente
urm¼atoarele a…rmaţii:
i) Pentru orice " > 0; exist¼a ´ " > 0 astfel încât S¢ (f ) ¡ s¢ (f) < ";
oricare ar … diviziunea 4 a intervalului [a; b] cu k4k < ´ "
ii) Funcţia f este integrabil¼a.
Demonstraţie: i) ) ii). Din Propoziţia 9 avem c¼a mulţimea tuturor
sumelor Darboux inferioare funcţiei f este majorat¼a de orice sum¼ a Darboux
superioar¼a a lui f, deci mulţimea fs¢ (f )g admite o margine superioar¼a no-
tata¼ I 0 (f ) =sup s ¢ (f ) : Analog mulţimea fS¢ (f)g este minorata¼ de orice
4
suma¼ Darboux inferioar¼a deci are o margine inferioar¼a notat¼a cu I 00 (f).
Atunci vom avea inegalit¼aţile
s ¢ (f ) · I 0 (f) · I 00 (f) · S¢ (f ) ; pentru orice diviziune4.
Dar din ipotez¼a avem ca¼ pentru orice " > 0 exista¼ ´" > 0 astfel încât
S¢ (f ) ¡ s ¢ (f ) < " ; 84 diviziune cu k4k < ´" :
Deci 0 · I 00 (f ) ¡ I 0 (f) · S¢ (f) ¡ s¢ (f) < " ; 84 cu k4k < ´" :
Cum " > 0 a fost arbitrar, rezult¼a c¼a numerele reale I 0 (f ) şi I 00 (f )
sunt egale, I 0 (f) = I 00 (f) = I (f). Deci vom avea ca¼ s ¢ (f) · I (f) ·
S¢ (f ). Dar din Propoziţia 9 avem c¼a s¢ (f) · ¾D (f; ») · S¢ (f), deci
j¾ D (f; ») ¡ I (f )j · S¢ (f) ¡ s ¢ (f) < " oricare ar … diviziunea 4 a lui [a; b]
şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare »i . De aici rezult¼a c¼a f este
Zb
integrabil¼ a şi c¼a f (x) dx = I (f) = I 0 (f) = I 00 (f ) :
a
ii) ) i) ţinem
© cont ca¼ ª ©
s ¢ (f ) = inf ¾¢ (f; ») j » i 2 [xi¡1; xi] i = 1; n şi S¢ (f) = sup ¾¢ (f; ») j » i 2 [xi¡1; x
Observaţia 11:

58
Orice funcţie, f : [a; b] ! R continu¼ a este uniform continu¼ a, adic¼a satis-
face condiţia:
8" > 0; 9´" > 0 a.î. pentru orice x0; x00 2 [a; b] cu jx0 ¡ x00j < ´" are loc
inegalitatea:
jf (x0) ¡ f (x00 )j < ":
Propoziţia 12:
Orice funcţie f : [a; b] ! R care este monoton¼a pe [a; b] este integrabil¼a
pe[a; b].
Demonstraţie
Dac¼a f este constant¼ a, atunci în mod clar este integrabil¼a. Presupunem
c¼a f nu este constanta¼ şi în acest caz obţinem:
jf (a) ¡ f (b)j > 0:
Presupunem c¼a f este cresc¼atoare şi pentru orice " > 0 not¼ am
"
´" = :
f (b) ¡ f (a)
Fie 4 = (xo; x1; :::; xn) o diviziune a intervalului [a̧; b] astfel încât k4k <
´" :
Deoarece f este cresc¼atoare avem:
f (xi¡1) = mi = inf f (x)
x2[xi¡1;x i ]
f (xi ) = Mi = sup f (x)
x2[xi¡1;x i ]
Xn
Obţinem c¼a S¢ (f) ¡ s¢ (f) = (Mi ¡ mi) (xi ¡ xi¡1) =
i=1
Xn n
X
= [f (xi ) ¡ f (xi¡1)] (xi ¡ xi¡1) · k4k [f (xi ) ¡ f (xi¡1)] =
i=1 i=1
"
= k4k [f (b) ¡ f (a)] < [f (b) ¡ f (a)] = ";
f (b) ¡ f (a)
deci f este integrabil ¼a.
Propoziţia 13: Orice funcţie continu¼ a f : [a; b] ! R este integrabil¼a.
Demonstraţie: Deoarece f este continu¼a, rezult¼a c¼ a este uniform con-
tinua¼, deci pentru orice " > 0 exista¼ ´" > 0 astfel încât 8x0 ; x00 2 [a; b] cu
"
jx0 ¡ x00 j < ´ " ) jf (x0) ¡ f (x00 )j < .
b¡a
Fie 4 = (a = xo; x1 ; :::; xn = b) o diviziune a intervalului [a; b] astfel încât
k4k < ´" :
Cum orice funcţie continu¼a pe un interval închis şi ma¼rginit este m¼arginit¼a
şi îşi atinge marginile, rezulta¼ ca¼ exista¼ ui; vi 2 [xi¡1; xi] cu proprieta¼ţile:

59
f (ui ) = mi = inf f (x)
x2[xi¡1 ;xi ]
f (vi) = M i = sup f (x)
x2[xi¡1 ;xi ]
Cum jui ¡ vij < ´ " pentru x0 = ui şi x00 = vi obţinem Mi ¡ mi =
"
jf (vi) ¡ f (ui)j < ; i = 1; n , de unde rezulta¼:
b¡a
Xn n
" X
S¢ (f) ¡ s¢ (f) = (Mi ¡ mi) (xi ¡ xi¡1 ) < (xi ¡ xi¡1 ) =
i=1
b ¡ a i=1
"
(b ¡ a) = ":
b¡a

Propriet¼
aţi ale funcţiilor integrabile

Propoziţia 14 (Formula Leibniz-Newton)


Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a care admite primitive pe [a; b] :
Atunci pentru orice primitiv ¼a F a lui f are loc egalitatea:
Zb
f (x) dx = F (b) ¡ F (a) :
a ¡ ¢
Demonstraţie: Fie 4 n = xno; xn1 ; :::; xnkn un şir de diviziuni ale inter-
valului [a; b] astfel încât
lim k4n k = 0
n!1 £ ¤
Aplicând
¡ teorema
¢ creşterilor …nite funcţiei F pe intervalul xni¡1 ; xni obţinem
»ni 2 xni¡1 ; xni ¡cu proprietatea
¢ ¡c¼a: ¢
F (xni ) ¡ F xni¡1 = F 0 (» ni) xni ¡ xni¡1
Din ipotez¼a ştim c¼ a F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 [a; b] deci
Xkn
¡ n ¢ n
¡ n ¢ n
F (xi ) ¡ F xi¡1 = f (» i ) xi ¡ xi¡1 şi vom obţine ¾4n (f; » ) =
n n

i=1
kn
X
¡ ¢ £ ¡ ¢¤
f (» ni) xni ¡ xni¡1 = F (xni) ¡ F xni¡1 = F (b) ¡ F (a) ; 8n 2 N:
i=1
Zb
Deci f (x) dx = lim ¾4 n (f; » n) = F (b) ¡ F (a) :
n!1
a

60
¯
În loc de F (b) ¡ F (a) se foloseşte notaţia F (x) ¯ba
Propriet¼ aţi:
1) Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii integrabile, iar º; ¹ 2 R, atunci
ºf + ¹g este integrabil ¼a şi
Zb Zb Zb
(ºf (x) + ¹g (x)) dx = º f (x) dx + ¹ g (x) dx:
a a a
2) Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a pozitiv¼a f (x) ¸ 0; 8x 2
Zb
[a; b], atunci f (x) dx ¸ 0:
a
3) Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii integrabile astfel încât f (x) ·
Zb Zb
g (x) ; 8x 2 [a; b] ; atunci f (x) dx · g (x) dx:
a a
4) Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a şi m · f (x) · M , pentru
Zb
orice x 2 [a; b], atunci m (b ¡ a) · f (x) dx · M (b ¡ a) :
a
5) Fie f : [a; b] ! R şi c 2 (a; b) astfel încât restricţiile lui f la [a; c] şi la
[c; b] sunt integrabile. Atunci f este integrabil ¼a şi
Zb Zc Zb
f (x) dx = f (x) dx+ f (x) dx:
a a c
6) Dac¼ a a · b şi f : [a; b] ! R este integrabil¼a, atunci punem prin
de…niţie
Zb
f (x) dx = 0 , dac¼
a a = b şi
a
Zb Za
f (x) dx = ¡ f (x) dx:
a b

Capitolul 7. Integrarea funcţiilor continue


Propoziţia 1 (Teorema de medie)

61
Daca f : [a; b] ! R este o funcţie continua, atunci exista » 2 [a; b] astfel
1 Rb
incat f (x) dx = f (») :
b¡a a
Demonstraţie:
Funcţia f, …ind continua pe [a; b] este marginita si isi atinge marginile.
Fie
m = inf f (x) ; M = sup f (x)
x2[a;b] x2[a;b]
Atunci exista u; v 2 [a; b] astfel incat f (u) = m si f (v) = M . Deoarece
pentru orice x 2 [a; b] avem m · f (x) · M obtinem ca
Zb
m (b ¡ a) · f (x) dx · M (b ¡ a), de unde
a
Zb
1
f (u) = m · f (x) dx · M = f (v). Cum f este continua pe
b¡a
a
[a; b] ,ea are proprietatea lui Darboux pe [a; b], deci exista » 2 [a; b] astfel
Zb
1
incat f (») = f (x) dx:
b¡a
a

Propozitia 2:
Daca
¯b f : [a;¯b] ! R este o functie continua, atunci avem:
¯Z ¯ Zb
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ · jf (x)j dx:
¯ ¯
¯a ¯ a
Demonstratie: Deoarece f este continua, rezulta ca jfj este continua.
Deoarece:
¡ jf (x)j · f (x) · jf (x)j ; 8x 2 [a; b] avem ca¯ ¯ b
Zb Zb Zb ¯Zb ¯ Z
¯ ¯
¡ jf (x)j dx · f (x) dx · jf (x)j dx; deci ¯ f (x) dx¯¯ · jf (x)j dx:
¯
¯a ¯ a
a a a

Propozitia 3: Daca f : [a; b] ! R este o functie continua si pozitiva iar


[c; d] este un interval inclus in [a; b], atunci are loc inegalitatea:
Zd Zb
f (x) dx · f (x) dx:
c a

62
Zb Zc Zd Zb
Demonstratie: Avem ca f (x) dx = f (x) dx+ f (x) dx+
a a c d
Zd
f (x) dx ¸ f (x) dx:
c

Propozitia 4: Daca a < b si f : [a; b] ! R este o functie continua si


Zb
pozitiva, neidentic nula pe (a; b), atunci f (x) dx > 0:
a
Demonstratie: Stim ca exista xo 2 (a; b) astfel incat f (x) > 0. Deoarece
f este continua, rezulta ca exista un interval deschis J astfel incat x0 2 J ½
[a; b] si f (x) > 0; 8x 2 J:
Fie [c; d] ½ J; c < d si m = inf f (x) :
x2[c;d]
Atunci exista x1 2 [c; d] astfel incat m = f (x1). Dar x1 2 [c; d] ½ J , deci
f (x1) > 0 ) m > 0. Din Propozitia 3, obtinem ca
Zd Zb
0 < m (d ¡ c) · f (x) dx · f (x) dx:
c a

Propozitia 5: (Teorema de existenta a primitivelor unei functii con-


tinue).
Pentru orice functie continua f : [a; b] ! R, functia F : [a; b] ! R de…nita
prin
Zx
F (x) = f (t) dt; 8x 2 [a; b] este o primitiva a lui f care se anuleaza
a
in punctul a.
Demonstratie: Fie xo 2 [a; b] si x 2 [a; b] ; cu x 6= xo . Atunci F (x) ¡
Zx Zxo Zx
F (xo) = f (t) dt¡ f (t) dt = f (t) dt:
a a xo
Zx
Aplicam Teorema de medie integralei f (t) dt si obtinem »x 2 [xo; x]
xo
sau »x 2 [x; xo] astfel incat

63
Zx
f (t) dt = f(» x) (x ¡ xo) :
xo
F (x) ¡ F (xo)
Avem = f (»x) ; deci
x ¡ xo
F (x) ¡ F (xo)
lim = lim f (»x) = f (xo) :
x!xo x ¡ xo x!xo
Daca xo = a (sau xo = b) atunci
F (x) ¡ F (a) F (x) ¡ F (b)
lim = f (a) sau lim = f (b) :
x!a x¡a x!b x ¡b
x>a x<b
In concluzie F este derivabila pe [a; b] si F 0 = f, deci F este o primitiva
a functiei f, deci
Za
F (a) = f (t) dt = 0
a

Propozitia 6: Fie f : [a; b] ! R o functie continua si g : [a; b] ! R


o primitiva a lui f care se anuleaza intr-un punct xo 2 [a; b]. Atunci g are
forma
Zx
g (x) = f (t) dt; 8x 2 [a; b] :
xo
Zx
Demonstratie: Functia F (x) = f (t) dt este o primitiva a lui f .
a
Deoarece diferenta a doua primitive ale aceleiasi functii este o constanta,
rezulta ca exista k 2 R astfel incat:
F (x) = g (x) + k; 8x 2 [a; b] :
Dar g (x) = 0, deci k = F (xo). Atunci pentru orice x 2 [a; b] avem:
Zx Zxo Zx
g (x) = F (x) ¡ k = F (x) ¡ F (xo) = f (t) dt¡ f (t) dt = f (t) dt .
a a xo

Propozitia 7 (Formula de integrare prin parti).


Daca f; g : [a; b] ! R sunt doua functii derivabile, cu derivate continue,
atunci
Zb Zb
f (x) g 0 (x) dx = f (x) g (x) j ba ¡ g (x) f 0 (x) dx:
a a

64
Demonstratie:
Cum (f g)0 (x) = f 0 (x) g (x) + f (x) g 0 (x) ; 8x 2 [a; b] rezulta ca functia
produs f ¢ g este o primitiva a functiei f 0 g + fg 0 . Deci aplicand formula
Leibniz - Newton obtinem:
Zb Zb
0
(f g) (b) ¡ (fg) (a) = (f g) (x) dx = [f 0 (x) g (x) + f (x) g 0 (x)] dx =
a a
Zb Zb
= f 0 (x) g (x) dx+ f (x) g 0 (x) dx; adica
a a
Zb Zb
f (x) g 0 (x) dx = (f g) (x) jba ¡ g (x) f 0 (x) dx:
a a

Propozitia 8 (Formula de schimbare de variabila)


Fie ' : [a; b] ! I si f : I ! R cu I ½ R interval, doua functii cu
proprietatile:
i) f este continua pe I;
ii) ' este derivabila, cu derivata continua pe [a; b].
Atunci:
Zb '(b)
Z
0
f (' (t)) ¢ ' (t) dt = f (x) dx:
a '(a)
Demonstratie: Functia f …ind continua, admite primitive si …e F o
primitiva a lui f pe J. Atunci F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 J si avem
'(b)
Z
f (x) dx = F (' (b)) ¡ F (' (a)) :
'(a)
Cum (F ± ')0 (t) = F 0 (' (t)) ¢ '0 (t) = (f ± ') (t) ¢ ' 0 (t) ; 8t 2 [a; b] ;
rezulta ca F ± ' este o primitiva a functiei (f ± ') ¢ '0 :
Din formula Leibniz-Newton avem:
Zb '(b)
Z
0
(f ± ') (t) ' (t) dt = (F ± ') (b) ¡ (F ± ') (a) = f (x) dx:
a '(a)

Aplicatii ale integralei de…nite

65
1) Fie f : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea
¡f = f(x; y) 2 R2 j a · x · b; 0 · y · f (x)g
se numeste subgra…cul functiei f , are arie si aria sa este
Zb
aria (¡f ) = f (x) dx:
a

2) Fienf : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea


o
p
Cf = (x; y; z) 2 R3 j y2 + z 2 · f (x) ; a · x · b
se numeste corpul de rotatie determinat de functia f sau corpul obtinut
prin rotirea subgra…cului functiei f in jurul axei Ox si volumul sau va …:
Zb
vol (Cf ) = ¼ f 2 (x) dx:
a

3) Daca functia f : [a; b] ! R este derivabila, cu derivata continua, atunci


gra…cul lui f are lungime …nita si lungimea sa va …:
Zb q
l (f) = 1 + (f 0 (x))2 dx
a

4) Fienf : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea:


o
p
Sf = (x; y; z) 2 R3 j y 2 + z 2 = f (x) ; 8x 2 [a; b] se numeste suprafata
de rotatie determinata de functia f sau suprafata obtinuta prin rotirea gra…-
cului functiei f in jurul axei Ox;
Daca f : [a; b] ! R+ este o functie derivabila, cu derivata continua, atunci
suprafata de rotatie determinata de f are arie si
Zb q
A (f) = 2¼ f (x) 1 + (f 0 (x))2dx:
a

Observatie:
Daca f; g : [a; b] ! R sunt functii continue astfel incat f (x) · g (x) ; 8x 2
[a; b], atunci multimea:
¡f;g = f(x; y) 2 R2 j a · x · b; f (x) · y · g (x)g ;
cuprinsa intre gra…cele functiilor f; g si dreptele paralele la Oy care taie
axa Ox in punctele a si b respectiv, are arie si

66
Zb
aria (¡f;g) = (g (x) ¡ f (x)) dx:
a

Capitolul 8. Integrale duble

Fie f : D ! R; D ½ R2 un domeniu plan, f funcţie m¼ arginit¼


a: Domeniul
D îl vom considera inclus într-un interval bidimensional
I = f(x; y) j a · x · b; c · y · dg: Mai presupunem c¼a f (x; y) · 0
pentru orice (x; y) 2 D reprezint¼a o suprafaţ¼a S situat¼a în întregime în partea
pozitiv¼a a planului x0y: Funcţia f …ind m¼arginit¼a avem:
m · f (x; y) · M; (x; y) 2 D
Fie diviziunile ± : a = x0 < x1 < ::: < xn¡1 < xn = b;
¹± : c = y0 < y1 < ::: < ym¡1 < ym = d;
ale intervalelor [a; b]; [c; d]: Paralele la axa Oy; prin punctele diviziunii ± şi
la axa Ox prin punctele diviziunii ¹± împart intevalul I în n £ m subintervale
Iij = f(x; y) j xi · x · xi+1; yj · y · yj+1g: Dintre acestea numai
o parte sunt conţinute în întregime în domeniul D. Mulţimea lor o vom
nota cu M: O parte din subintervalele Iij conţin şi puncte ale domeniului D
0
şi ale diferenţei I ¡ D: Vom nota mulţimea lor cu M : Exista¼ subintervale
00
exterioare domeniului D: Nota¼m mulţimea lor cu M :
De…niţia 1: Vom numi o diviziune ¢ a domeniului D; mulţimea subin-
0
tervalelor Iij dat¼a de M [ M şi o vom nota ¢ = (± 1; ±2 ; :::; ±n ); ordinea de
numerotare a subintervalelor ±k …ind indiferent¼a.
De…niţia 2: Vom numi norma unei diviziuni ¢; notat¼a cu º(¢); num¼arul
pozitiv
º(¢) = max fxi+1 ¡ xi ; yj+1 ¡ yj +1 g = maxfº(±); º(¹±)g
0·i·n¡1
0·j·m¡1
0
Daca¼ avem ± şi ¹± alte diviziuni ale intervalelor [a; b] şi respectiv [c; d] mai
0

0 0
…ne decât ± şi ¹±; deci ¹± ¾ ¹± şi ± ¾ ±; atunci diviziunilor ± şi ¹± le corespunde
0 0

0 0
o diviziune ¢ a domeniului D mai …n¼a decât diviziunea ¢; ¢ ¾ ¢ (şi vom
0
avea în mod clar º(¢ ) · º(¢):
Fie acum o diviziune ¢ a domeniului D în care f (x; y) este de…nit¼a
şi m¼arginit¼a. Fie ±1 ; ±2; :::; ± p intervalele bidimensionale ale diviziunii ¢ şi

67
$1; $ 2; :::; $p ariile corespunz¼ atoare ale acestor intervale. Not¼am cu mk ; Mk
marginile inferioar¼a şi superioar¼a ale funcţiei f(x; y) în ±k ; deci:
mk · f(x; y) · Mk ; (x; y) 2 ± k ½ ¢
Vom forma sumele Darboux:
s ¢ = m1 $1 + m2$ 2 + ::: + mp $p (suma inferioar¼a Darboux)
S¢ = M1$ 1 + M2 $2 + ::: + Mp$p (suma superioar¼a Darboux)
Se demonstreaza¼ la fel ca şi pentru integrala de…nit¼a (numita¼ integrala
simpla¼) urm¼atoarele propriet¼aţi:
0
1) Dac¼a ¢ este o diviziune a domeniului D mai …n¼a decât ¢; atunci
s ¢ · s¢0 · S¢0 · S¢
0 00
2) Oricare ar … diviziunile ¢ şi ¢ avem s¢0 · S¢00
3) Dac¼a (³ k ; ´k ) este un punct oarecare al intervalului ±k 2 ¢; …e
¾ ¢ = $1f (³ 1; ´1 )+$ 2f(³ 2 ; ´2)+:::+$pf (³ p; ´p ) (suma Riemann asociat¼a
diviziunii ¢); atunci s ¢ · ¾¢ · S¢
De…niţia 3: Fie f o funcţie m¼arginit¼a şi de…nita¼ pe un domeniu închis
arginit D ½ R2: Se spune c¼a f este integrabil¼a Riemann pe D dac¼a
şi m¼
pentru orice şir de diviziuni (¢n ) ale domeniului D cu º(¢n) ! 0 când
n ! 1; şirurile sumelor Darboux (s¢n ) şi (S¢n ) au o limit¼a comun¼a …nit¼a V:
Aceasta
RR se numeşte integrala
¼ dubla¼ a funcţiei f pe domeniul D şi se noteaza¼
V= f (x; y)dxdy
D

De…niţia 4: Spunem ca¼ o funcţie f(x; y) de…nit¼a şi ma¼rginita¼ pe domeniul


închis şi m¼arginit D este integrabil¼a Riemann pe D, dac¼a pentru orice şir de
diviziuni ¢n cu norma º(¢n) ! 0 când n ! 1; şi pentru orice alegere a
punctelor (³ k ; ´k ) 2 ± k ½ ¢n ; şirurile Riemann corespunz¼atoare ¾¢n au o
limita¼ comuna¼, …nita¼ V:
Propoziţia 5: (Criteriul lui Darboux). Fie f(x; y) o funcţie de…nit¼ a şi
m¼arginit¼a pe un domeniu închis şi m¼arginit D. Funcţia f (x; y) este integrabil¼a
pe D, dac¼a pentru orice num¼ ar " > 0 exist¼ a un num¼ar ´(") > 0; astfel
încât pentru orice diviziune ¢ a domeniului D cu º(¢) < ´("); sa¼ avem
S¢ ¡ s¢ < ":
Demonstraţie: µ ) ": Presupunem c¼a f este integrabil¼a pe D.
Fie ¢1 ½ ¢2 ½ ::: ½ ¢n ½ ::: un şir de diviziuni ale domeniului D,
ordonate dupa¼ …neţe.
Avem º(¢1) ¸ º(¢2) ¸ ::: ¸ º(¢n)::: cu lim º(¢n ) = 0
n!1

68
RR
Fie V = f(x; y)dxdy: Cum f este integrabil¼a, pentru orice num¼ar " > 0
D
exist a¼ un numa¼r N("); astfel încât pentru orice n > N (") avem
s ¢n > V ¡ "2 ; S¢n < V + "2 ; deci S¢n ¡ s¢n < ":
µ ( ". Fie ¢1 ½ ¢2 ½ ::: ½ ¢n ½ ::: un şir de diviziuni, arbitrar ales,
ale domeniului D cu º(¢n ) ! 0 când n ! 1:
Pentru orice num¼ar " > 0 exista¼ N("); astfel încât pentru orice n > N(")
avem S¢n ¡ s¢n < ":
0 00
Dac¼a lim s¢n = V şi lim S¢n = V ; atunci vom avea inegalitaţile s¢n ·
n!1 n!1
0 00 00 0 0 00
V · V · S¢n ; deci V ¡ V < " şi cum " este oarecare, iar V ; V sunt …xe
0 00
rezulta¼ ca¼ V = V ; deci f este integrabil a¼ Riemann pe D.
Propoziţia 6: Funcţiile continue pe un domeniu închis şi m¼arginit D sunt
integrabile pe D.
Demonstraţie: Fie f(x; y) o funcţie continu¼a pe domeniul închis şi m¼arginit
D. Funcţia f(x; y) este şi m¼arginit¼a pe D, deci:
m · f (x; y) · M; (x; y) 2 D
Fie ¢ = (±1 ; ±2; :::; ± p) o diviziune a domeniului D. Avem mk · f (x; y) ·
0 0 00 00
Mk ; (x; y) 2 ± k : Atunci exist¼a dou¼a puncte (xk; yk ) 2 ± k ; (xk ; yk ) 2 ±k ; astfel
încât
0 0 00 00
f (xk; yk ) = mk; f (xk ; yk ) = Mk
Fie numele Darboux relative la diviziunea ¢
Pp
0 0 P
p
s¢ = f(xk ; yk)$k = mk; $ k ;
k=1 k=1
P
p 00 00 Pp
S¢ = f (xk ; yk )$k = Mk ; $k ; deci
k=1 k=1
P
p 00 00 0 0
S¢ ¡ s ¢ = [f(xk ; yk ) ¡ f(xk ; yk)]$k :
k=1
O funcţie continu¼a în domeniul închis şi m¼ arginit D este şi uniform con-
tinu¼a, deci pentru orice num¼ ar " > 0; exist¼ a un num¼ar ´(") > 0; astfel încât
0 0 00 00
pentru orice pereche de puncte (x ; y ); (x ; y ) 2 D, avem :
0 0 00 00
j f(x ; y ) ¡ f(x ; y ) j< A" ; dac¼a
0 00 0 00
j x ¡ x j< ´("); j y ¡ y j< ´("); unde cu A am notat aria intervalului I
ce conţine domeniul D, deci A = (b ¡ a)(d ¡ c):
Vom alege diviziunea ¢ astfel încât º(¢) < ´("):
Rezult¼a Mk ¡ mk < A" ;deci

69
P
p
" P
p P
p
S¢ ¡ s ¢ = (M k ¡ mk)$ k · A $ k · "; deoarece $k · A:
k=1 k=1 k=1

Propriet¼aţile integralelor duble

a) Dac¼a f este integrabil¼a pe D şi ¸ 2 R; atunci ¸f este integrabil¼a pe D


şi RR RR
¸f(x; y)dxdy = ¸ f (x; y)dxdy
D D
b) Dac¼a f şi g sunt integrabile pe D, funcţia sum¼a f + g este integrabil¼a
pe D
RRşi RR RR
(f(x; y) + g(x; y))dxdy = f(x; y)dxdy + g(x; y)dxdy:
D D D RR
c) Daca¼ f (x; y) ¸ 0; (x; y) 2 D este integrabila¼ pe D, atunci f(x; y)dxdy ¸
D
¸ 0:
d) Dac¼a f (x; y) ¸ g(x; y) pentru orice (x; y) 2 D şi dac¼
a f şi g sunt
integrabile
RR pe D, atunci:
RR
f (x; y)dxdy ¸ g(x; y)dxdy:
D D
e) Dac¼ a f este integrabil¼ a pe D, iar domeniul D este împ¼
arţit în dou¼a
subdomenii D1 şi D2 printr-o curb¼a C de arie nul¼a, atunci f este integrabil¼a
pe D
RR1 şi pe D2 şi are RR
loc egalitatea: RR
f (x; y)dxdy = f(x; y)dxdy + f(x; y)dxdy
D D1 D2
f)RRDac¼a f este integrabil¼
RR a pe D, atunci j f j este integrabil¼a pe D şi
j f (x; y)dxdy j· j f(x; y) j dxdy:
D D
g) Formul¼a de medie: Dac¼ a f este m¼arginit¼
a şi integrabil¼a pe D, cu
m ·RRf(x; y) · M; (x; y) 2 D; atunci exist¼a un num¼ ar ¹ 2 [m; M] astfel încât
f (x; y)dxdy = ¹-; unde - este aria domeniului D.
D

Calculul integralelor duble

70
Vom da calculul integralelor duble în cazul particular când D este un
interval de forma I = f(x; y)=a · x · b; c · y · dg şi f integrabil¼
a pe I.
Propoziţia 7: Dac¼a f(x; y) este m¼arginit¼a şi integrabil¼
a pe I şi dac¼a:
Rd
a) Pentru orice x 2 [a; b] exist¼a integrala F (x) = f(x; y)dy;
c
b) F (x) este integrabil¼a pe [a; b] atunci :
RR Rb Rd
f (x; y)dx; dy = ( f (x; y)dy)dx:
I a c
Demonstaţie: Fie ¢ diviziunea intervalului bidimensional I realizat¼
a de
dreapta x = xi; i = 0; m; y = yk ; cu k = 0; m; cu
a = x0 < x1 < ::: < xn¡1 < xn = b
c = y0 < y; < ::: < ym¡1 < ym = d
Fie ±ik intervalul bidimensional dat de
± ik = f(x; y)=xi · x · xi+1; yk · y · yk+1g şi
mik = inf f(x; y); Mik = sup f (x; y):
(x;y)2± ik (x;y)2±ik
P m¡1
n¡1 P
Vom avea s¢ = mik $ik
i=0 k=0
P m¡1
n¡1 P
S¢ = Mik $ik ; unde $ik = aria intervalului ±ik : Avem:
i=0 k=0
yR
k+1

(1) mik (yk+1 ¡ yk ) · f (x; y)dy · M ik (yk+1 ¡ yk ) dac¼


a (x; y) 2 ± ik ;
yk
deoarece pentru orice (x; y) 2 ± ik; avem: mik · f(x; y) · Mik
Dac¼a sum¼am dup¼a k în relaţia (1) obţinem:
P
m¡1 Rd P
m¡1
mik (yk+1 ¡ yk ) · f (x; y)dy · Mik(yk+1 ¡ yk ):
k=0 c k=0

Rd
Funcţia F (x) = f(x; y)dy este integrabil¼a pe [a; b]; deci pentru orice
c
interval [xi ; xi+1 ] putem scrie
P
m¡1 xR
i+1 Rd P
m¡1
mik(yk+1 ¡ yk )(xi+1 ¡ xi) · [ f(x; y)dy]dx · Mik(yk+1¡
k=0 xi c k=0
¡yk )(xi+1 ¡ xi):
Sumând în raport cu i obţinem:
Rb Rd
s ¢ · [ f (x; y)dy]dx · S¢::
a c
Deoarece f(x; y) este integrabila¼ pe I rezulta¼ ca¼

71
RR Rb Rd
f (x; y)dxdy = [ f(x; y)dy]dx: z.e.d.
I a c

Observaţia 8: Fie f (x; y) integrabila¼ pe [a; b] pentru orice


Rb
y 2 [c; d] astfel încât F (y) = f (x; y)dx este integrabil¼a pe [c; d]:
a
Dac¼a D este un domeniu plan, m¼ arginit de o curb¼ a închis¼a
¡ şi dac¼a orice paralel¼a la axa OY taie conturul ¡ în cel mult 2 puncte, …e
A şi B punctele de pe ¡ de abscise extreme a; b cu a < b şi E; F; punctele
de pe ¡ de ordoncete extreme c; d; c < d, deci domeniul D este conţinut în
intervalul închis bidimensional:
I = f(x; y) j a · x · b; c · y · dg: Fie y = '1(x); a · x · b ecuaţia
arcului AEB al curbei ¡:
Fie funcţia f(x; y) de…nit¼a pe D m¼ arginit¼a şi integrabil¼ a pe D. Dac¼a
exist¼a integrala
'2R(x)
F (x) = f (x; y)dy; pentru orice x 2 [a; b] şi dac¼a F (x) este integrabil¼a
'1 (x)
pe [a; b]; atunci
RR Rb '2R(x)
f (x; y)dxdy = [ f(x; y)dy]dx:
D a '1 (x)

Capitolul 9. Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi

0
De…niţia 1: Fie F (x; y; y ; :::; y(n)) o funcţie real¼
a de…nit¼a pe [a; b]£Y; Y ½
½ Rn¡1; având ca argumente variabila real¼ a x 2 [a; b] şi funcţia real¼a y
0 00
împreun¼a cu derivatele ei y ; y ; :::; y : Relaţia:
(n)

(¤) F (x; y; y0 ; :::; y(n)) = 0 se numeşte ecuaţie diferenţial ¼a de ordinul n,


dac¼a se cere s¼a se determine funcţiile y = f(x); de…nite pe intervalul [a; b];
având derivate pân¼a la ordinul n inclusiv, în orice punct din [a; b] astfel încât
s¼a avem:
0
F (x; f (x); f (x); :::; f (n)(x)) = 0 pentru orice x 2 [a; b]:
Funcţiile reale f (x) care îndeplinesc condiţiile de mai sus se numesc
soluţii ale ecuaţiei diferenţiale date.
Observaţie: Dac¼a n = 1; obţinem ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi
care sunt de forma

72
0
F (x; y; y0 ) = 0 (forma implicit¼
a) sau y = f(x; y) (forma explicit¼a).
De…niţia 2: Spunem c¼a funcţia '(x; c) este soluţia general¼a a ecuaţiei
diferenţiale de ordinul întâi
0
F (x; y; y ) = 0; studiat¼a pe un domeniu D cu (x; y) 2 D dac¼a ' este
soluţie a ecuaţiei (¤) în D şi dac¼
a prin alegerea convenabil¼ a a constantei C ,
funcţia '(x; c) se transform¼a în orice soluţie a ecuaţiei (¤):
Soluţia generala¼ a unei ecuaţii diferenţiale se mai numeşte şi integrala
generala¼ a ecuaţiei considerate.
1) Ecuaţii cu variabile separate
Fie ecuaţia diferenţial¼a P (x)dx + Q(y)dy = 0; unde P (x) este continu¼a
pe [a; b] şi Q(y) este continua¼ pe [c; d]: O astfel de ecuaţie se numeşte cu
variabile separate şi integrala general¼a este dat¼a de
Rx Ry
P (t)dt + Q(t)dt = C cu (x0; y0); (x; y) 2 [a; b] £ [c; d]:
x0 y0

2) Ecuaţii omogene
dy
Ecuaţiile omogene de forma dx = PQ(x;y)
(x;y)
; unde P (x; y) şi Q(x; y) sunt
funcţii omogene în x şi y de acelaşi grad m, se numesc ecuaţii diferenţiale
omogene.
P (1; y )
Avem P (x; y) = xm P (1; xy ); Q(x; y) = xm Q(1; xy ); deci dy
dx = Q(1; yx ) =
x

= f ( xy ); prin urmare ecuaţiile omogene au şi forma urm¼atoare:


dy
(1) dx
= f( yx ):
Propoziţia 3: Daca¼ într-o ecuaţie omogena¼ facem schimbarea de funcţie
y = zx; ecuaţia se transform¼a într-o ecuaţie cu variabile separate.
dy
Demonstraţie: Dac¼a punem y = zx; obţinem dx = x dz
dx + z şi ecuaţia (1)
se transform¼a în
(2) x dz
dx
+ z = f(z) sau f (z)¡z
dz
= dx
x
care este o ecuaţie cu variabile
y
separate. Presupunem c¼a f( x ) este continu¼ a şi f( yx ) ¡ xy 6= 0 pe un domeniu
D: Integr¼am ultima ecuaţie şi obţinem:
R dz
ln j x j +C = f (z)¡z = ?( yx )
3) Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene
Fie ecuaţia de forma

73
³ ´
dy a1x+b1 y+c1
(3) dx
=f a2x+b2 y+c2
unde a1; b1; c1; a2 ; b2; c2 sunt constante.

i) Presupunem ca¼ c21 + c22 = 0: În acest caz ecuaţia (3) se scrie dy


dx
=
a1x+b1 y
= f( a2x+b2 y ) care este o ecuaţie omogen¼a. Fa¼cându-se substituţia y = zx se
separ¼
a variabilele.
ii) Dac¼a c21 + c22 6= 0: şi a1 b2 ¡ a2 b1 6= 0; se rezolv¼
a sistemul
½
a1x + b1y + c1 = 0
; obţinându-se soluţia (x0; y0):
a2x + b2y + c2 = 0
Se face schimbarea de variabil¼a u = x ¡ x0; v = y ¡ y0 şi obţinem ecuaţia
dv
du
= f( aa12 u+b 1v
u+b2v
) care s ¡ a redus la o ecuaţie de tipul precedent şi se face în
continuare schimbarea de variabila¼ v = zu ca s ¼a se separe variabilele
iii) c21 + c22 6= 0: şi a1b2 ¡ a2b1 = 0: În acest caz avem
a1
= bb12 = k; deci dy
a2
a1 x+b1y+c1
dx = f( k(a1 x+b1y)+c2 ) şi se face schimbarea de funcţie
z = a1x + b1y; dy 1 dz
dx = b ( dx ¡ a1 ) şi ecuaţia se transform¼a în
1 dz
b1 ( dx
z+c1
¡ a1) = f ( kz+c 2
) şi se separ¼a variabilele:
z+c1
dz
z +c = dx; dac¼a b1f ( kz+c ) + a 6= 0
b1f ( kz+c1 ) 2
2

4) Ecuaţii liniare de ordinul întâi


De…niţia 4: O ecuaţie de forma dy dx
+ P (x)y + Q(x) = 0 (4)
unde P şi Q sunt funcţii continue pe un interval [a; b]; se numeşte ecuaţie
diferenţial¼a liniar¼
a de ordinul întâi.
dy
Ecuaţia dx + P (x)y = 0 se numeşte ecuaţie liniar¼a omogen¼a
Propoziţia 5: Soluţia general¼a a ecuaţiei liniare (4) este dat¼a de
R R R
y = e ¡ P(x)dx[C ¡ Q(x)e P (x)dx dx]; x 2 [a; b]:
Demonstraţie: Se rezolva¼ mai înti ecuaţia liniar¼a omogen¼a:
0
y + P (x)y = 0; x 2 [a; b]:
Vom repara variabilele şi obţinem dy y = ¡P (x)dx;
R R
ln j y j= ¡ P (x)dx + ln C sau y = Ce¡ P (x)dx; x 2 [a; b]; care este
soluţia general ¼a a ecuaţiei liniare şi omogene.

74
R
Funcţia y1 = e¡ P (x)dx este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei omogene.
Pentru a integra ecuaţia (4) facem schimbarea de funcţie y = y1u; dy
dx =
= dy
dx
1
u + y du
1 dx şi obţinem:
dy1
dx
u + y1 du
dx
+ P y1u + Q = 0 sau u( dy
dx
1
+ P y1) + y1 du
dx
+Q=0
Dar dy 1
dx
+ P y1 = 0 pe [a; b]; deoarece y1 este o soluţie a ecuaţiei omogene.
du
Rezult¼a y1 dx + Q 0 de unde rezult¼ a R
R=Q
R
u(x) = C1 ¡ y1 dx = C1 ¡ Q(x)e P (x)dx dx; rezultând astfel relaţia din
enunţ ceruta¼ pentru y.
Observaţie: Metoda folosit¼a pentru integrarea ecuaţiei liniare neomogene
se numeşte metoda variaţiei constantelor.
5) Ecuaţia Riccati
De…niţia 6: O ecuaţie diferenţial¼a de forma
y0 + P (x)y2 + Q(x)y + R(x) = 0 cu P; Q; R funcţii continue pe un interval
[a; b] se numeşte Riccati.
Propoziţia 7: Dac¼ a se cunoaşte o soluţie particular¼a y1 a ecuaţiei Riccati
0
y + P (x)y + Q(x)y + R(x) = 0 , prin schimbarea de funcţie y = y1 + 1z ;
2

ecuaţia se transform¼a într-o ecuaţie liniar¼a.


1 z0
Demonstraţie: Avem y = y1 + ; y0 = y10 ¡ 2 ş¬ ecuaţia se transform¼a în:
z z
0
0 z 1 1
y1 ¡ 2 + P (y1 + )2 + Q(y1 + ) + R = 0 sau
z z z
1
(y01 + P y12 + Qy1 + R) ¡ [z ¡ (2y1P + Q)z ¡ P ] = 0:
0

z
Obţinem z ¡ (2y1 P + Q)z ¡ P = 0 care este o ecuaţie liniar¼a în Z.
0

6) Ecuaţia Bernoulli
De…niţia 8: O ecuaţie de forma:
0
y +P (x)y+Q(x)y® = 0; ® 2 Rnf0; 1g se numeşte o ecuaţie Bernoulli.
Propoziţia 9: O ecuaţie Bernoulli
0
y +P (x)y+ Q(x)y® = 0 cu schimbarea de funcţie y1¡® = z; se transform¼a
într-o ecuaţie liniar¼a.
Demonstraţie: Împ¼arţim ecuaţia cu y® şi obţinem
0
y 1
+ P (x) + Q(x) = 0
y® y®¡1

75
0 0
Facem schimbarea de funcţie y1¡® = z şi obţinem (1 ¡ ®)y¡® y = z :
Ecuaţia se transform¼a în
0
z + (1 ¡ ®)P (x)z + (1 ¡ ®)Q(x) = 0 care este o ecuaţie liniar¼a.
0
De…niţia 10: Fie ecuaţia diferenţial¼a y = f(x; y) cu f continu¼a pe un
0
domeniu D. Problema determin¼arii soluţiei ecuaţiei y = f(x; y); y = '(x);
care pentru x = x0 ia valoarea y = y0 se numeşte problema lui Cauchy, iar
condiţia ca pentru x = x0 '(x0) = y0 s¼a …e dat¼a se numeşte condiţie iniţial ¼a.
7) Ecuaţia Lagrange
0
De…niţia 11: Se numeşte ecuaţie Lagrange o ecuaţie de forma A(y )x+
0 0
+B(y )y + C(y ) = 0; cu A,B,C funcţii continue cu derivate de ordinul întâi
continue pe un interval [a; b]:
0 0
Dac¼a B(y ) 6= 0; împ¼ arţim ecuaţia prin B(y ) şi obţinem:
0 0
y = '(y )x + ª(y ):
Integrarea ecuaţiei Lagrange se reduce la integrarea unei ecuaţii liniare
0
astfel: vom înlocui y cu P
y = '(P )x + ª(P ); deriv¼am în raport cu x şi ţinem seama c¼ a p este
funcţie de x. Obţinem:
dy 0 dP 0 dP
= ' (P )x + '(P ) + ª (P )
dx dx dx
dy
Înlocuim cu P şi rezult¼a:
dx
dP 0 0 dx
[' (P )x + ' (P )] + '(P ) ¡ P = 0 şi pentru '(P ) ¡ P 6= 0 ) +
dx0 0
dP
' (P ) ª (P )
+ x+ = 0 care este o ecuaţie liniar¼a.
'(P ) ¡ P '(P ) ¡ P
Prin integrare obţinem pe x
0 " 0 #
R ' (P)
¡ '(P)¡P dP R ª0 (P ) R '(P)¡P
' (P)
dP
x =e C¡ e dP ; care împreun¼a cu
'(P ) ¡ P
y = x'(P ) + ª(P ); p 2 [a; b] determin¼a integrala general¼ a sub form¼a
parametric¼
a a ecuaţiei lui Lagrange.
În cazul când '(P ) ¡ P = 0;dac¼a P = Pk este o soluţie a ecuaţiei '(P )¡
¡P = 0; putem avea dou¼a soluţii:
lim j x j= 1 şi obţinem soluţia y = '(Pk )x + ª(Pk ) sau
P !Pk

76
lim x = x0 2 R cu y = '(Pk )x + ª(Pk ) soluţie singular¼
a
P !Pk

8) Ecuaţia Clairaut.
0
De…niţia 12: Se numeşte ecuaţie Clairaut o ecuaţie de forma y = xy +
0
+ª(y ) unde ª este o funcţie cu derivata continu¼a pe un interval [a; b]:
Ecuaţia Clairaut este o ecuaţie Lagrange particular¼a şi anume când '(P ) =
= P:
0
Înlocuim pe y cu P şi obţinem y = xP + ª(P ); apoi deriv¼am în raport
cu x, ţinând seama c¼ a P este funcţie de x
0 dP 0 dP
P = P + (x + ª (P )) sau [x + ª (P )] =0
dx dx
dP
Cazul 1: = 0; deci P = C: Rezult¼ a y = C x + ª(x) care reprezint¼a
dx
soluţia general a¼ a ecuaţiei Clairaut.
Cazul 2: x + ª(P ) = 0: Obţinem
½ 0
x = ¡ª (P )
0 care este o soluţie singulara¼.
y = ¡P ª (P ) + ª(P ); P 2 [a; b]

Capitolul 10. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior,


omogene cu coe…cienţi constanţi

O ecuaţie diferenţial¼
a de forma
0
(1) a 0y(n) + a1y(n¡1) + ::: + a n¡1 y + an y = 0; a0 6= 0;
cu ak constante reale, pentru orice k = 0; n se numeşte ecuaţie diferenţial ¼a
de ordinul n, cu coe…cienţi constanţi, omogen¼a.
Vom c¼auta pentru ecuaţia dat¼a soluţii de forma:
0 00
y = Aerx; A 6= 0: Vom obţine y = Arerx; y = Ar2e rx; :::y(n) = Arn erx:
Daca¼ înlocuim în ecuaţia (1) obţinem:
Aerx[a0r n +a1 rn¡1 + ::: +an¡1r + an] = 0: Deci num¼arul real (sau complex)
r trebuie s¼a …e r¼ad¼
acin¼a a urm¼atoarei ecuaţii algebrice:
(2) a 0rn + a1 rn¡1 + ::: + a n¡1 r + an = 0; numit¼a ecuaţie caracteristic¼a.
Da¼m fa¼ra¼ demonstraţie urma¼toarele rezultate.

77
Propoziţia 1: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼ a (2) are toate r¼ad¼
acinile simple
şi reale r1 6= r2 6= ::: 6= rn ; atunci soluţiile particulare:
y1 = er;x; y2 = er 2x; :::; yn = er nx; formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii
pentru ecuaţia (1), adic¼a orice soluţie y a ecuaţiei (1) se scrie de forma:
y = C 1er;x + C2e r2x + ::: + Cn ern x cu C 1; C2; :::; Cn constante reale nu toate
nule.
Propoziţia 2: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼a (2) are r¼ada¼cini complexe şi
distincte.
r1 = ®1 + i¯ 1; r2 = ®2 + i¯2 ; :::; rm = ®m + i¯m ;
r¹1 = ®1 ¡ i¯1 ; ¹r2 = ®2 ¡ i¯ 2; :::; r¹m = ®m ¡ i¯ m ; n = 2m;

atunci funcţiile:
y1 = e® 1x cos ¯ 1x; y1¤ = e ®1x sin ¯ 1x
y2 = e® 2x cos ¯ 2x; y2¤ = e ®2x sin ¯ 2x
...........................................................
¤
ym = e ®mx cos ¯m x; ym = e®m x sin ¯ mx;

formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia (1), care va


avea soluţia general ¼a, de forma:
y = e ®1x(C1 cos ¯ 1x + C1¤ sin ¯ 1x) + e®2 x(C2 cos ¯ 2x + C 2¤ sin ¯2 x) + :::+
¤
+e®m x(Cm cos ¯ mx + C m sin ¯m x):
Propoziţia 3: Daca¼ ecuaţia caracteristica¼ (2) are ra¼d¼acinile complexe sim-
ple:
®1 + i¯ 1; ®2 + i¯ 2; :::; ®m + i¯ m ;
®1 ¡ i¯ 1; ®2 ¡ i¯2 ; :::; ®m ¡ i¯ m;

şi r¼ad¼acinile reale simple:


° 1; ° 2 ; :::; ° p; p + 2m = n; atunci soluţia general¼a a ecuaţiei (1) este
P
m P
p
y= e®k x(Ck cos ¯k x+ Ck¤ sin ¯ k x)+ Dhe°k x cu Ck ; Ck¤; Dk constante
k=1 h=1
reale arbitrare.
Propoziţia 4: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼a (2) are r¼ad¼
acina r = ® de ordin
de multiplicitatea p + 1; atunci funcţia:

78
y = C 0e®x + C1xe®x + ::: + Cpxp e®x; x 2 R este o soluţie a ecuaţiei (1).
Propoziţia 5: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼a (2) are r¼
ad¼acinile complexe:
®1 + i¯ 1; ®2 + i¯ 2; :::; ®p + i¯ p;
®1 ¡ i¯ 1; ®2 ¡ i¯ 2; :::; ®p ¡ i¯ p ; de ordine de multiplicitate m1; m2; :::; mp
şi r¼ad¼acinile reale:
° 1; ° 2 ; :::; ° q de ordine de multiplicitate s1 ; s2; :::; s q ; atunci soluţia gener-
al¼a a ecuaţiei (1) este:
Pp Pq
y(x) = e®k x[Pmk ¡1(x) cos ¯ k x + Qmk ¡1 sin ¯ k x] + e°h xRsh¡1;
h=1 h=1
unde Pmk ¡1; Qmk ¡1; Rsk ¡1 sunt polinoame în x de grade respectiv mk ¡
¡1; mk ¡ 1; sh ¡ 1:
Exemple:
1) S¼a se g¼aseasc¼a soluţia general¼a a ecuaţiei:
00
y(4) ¡ 3y ¡ 4y = 0
Ecuaţia caracteristic¼ a este r4 ¡3r2 ¡ 4 = 0 care are r¼ad¼acinile r1 = i; r2 =
= ¡i; r3 = 2; r4 = ¡2; iar soluţia general ¼a este
y = C 1 sin x + C 2 cos x + C3 e¡2x + C4e2x:
2) S¼a se g¼aseasc¼a soluţia general¼a a ecuaţiei:
000 00 0
y + 3y ¡ y ¡ 3y = 0
Ecuaţia caracteristic¼a este r 3 + 3r 2 ¡ r ¡ 3 = 0 ce are r¼
ad¼acinile r1 =
= ¡1; r2 = 1; r3 = ¡3;Deci soluţia general ¼a a ecuaţiei date este:
y = C 1e¡x + C2 ex + C3 e¡3x; x 2 R:
3) S¼a se g¼aseasc¼a soluţia general ¼a a ecuaţiei:
0
y(5) ¡ y(4) ¡ y + y = 0
Ecuaţia caracteristic¼a este r5 ¡ r4 ¡ r + 1 = (r 4 ¡ 1)(r ¡ 1) = 0; care are
r¼ada¼cina dubl ¼a r1 = 1 şi r¼ada¼cinile simple r2 = ¡1; r3 = i; r4 = i: Soluţia
general¼ a va …:
y = (C 1 + xC2 )ex + C3 e¡x + C4 sin x + C5 cos x; x 2 R

Teste recapitulative

TESTUL 1

79
1) S¼a se calculeze limitele urm¼
atoarelor ³şiruri´:
2 2 4n¡3
a) lim 3n n +1
2 ¡3 ;b) lim
1+2+3+:::+n
n2+4 ;c) lim nn2+4 ¡5 ;
n!1 n!1 n!1
2) Sa¼ se studieze convergenţa urma¼toarelor serii:
P1 ³ 2 ´n P
1 P
1
(3n) n 1¢3¢5¢::::¢(2n¡1)
a) . 6n 2
+7n+5
2n +5n+9
;b) p
2 n+1
; c) 2¢5¢:::(3n¡1)
;
n=1 n=1 (16n +5n+1) n=1
P1
(n!) 2 P
1
2¢7¢:::[2+5(n¡1)]
d) (2n)! ;e) 3¢8¢:::[3+5(n¡1)] .
n=1 n=1

TESTUL 2

I. i) Limita unei functii intr-un punct este unica?


ii) De…niti punctele de discontinuitate de prima si a doua speta;
iii) Enuntati proprietatea lui Darboux;
iv) De…niti punctele unghiulare si punctele de intoarcere;
v) Orice functie derivabila este continua ? Dar reciproc? Justi…cati
raspunsul!
vi) Caracterizati o functie Rolle;
vii) De…niti sirul lui Rolle. Daca f este o functie derivabila, cate radacini
reale are ecuatia
f (x) = 0?
II. Studiati
½ derivabilitatea functiei:
ln (x2 + 3x) ; 0 < x < 1
f (x) = 5
4 (x ¡ 1) + 2 ln 2; x > 1
III. Calculati derivatele © urmatoarelor
p p ª functii :
1+x
1) f (x) = 2¡x 2 ; f : Rn ¡ 2; 2 ! R
2 f (x) = ln (1 ¡ x2) ; f : (¡1; 1) ! R
3)f (x) = arcsin
1¡x2
x
; f : (¡1; 1) ! R
x¡1
4)f (x) = e x2 ; f : Rnf0g ! R
5)f (x) = 1+cos
cos 3x
2x
; cos 2x 6= ¡1
6) f (x) = lnpx ; f : (0; 1)nf1g ! R
x

7) f (x) = x2 ¡x¡2
x¡3
; f : [3; 1] ! R
8) f (x) = (x ¡ 1) e x+1; f : R ! R
9) f (x) = arctg x+2x¡1 ; x 6= 1
10) f (x) = 1 + sin 2x + cos 2x; f : R ! R
IV. Sa se determine a; b 2 R astfel incat functia

80
½
ln3 x; x 2 [0; e]
f (x) = ;sa …e derivabila pentru orice x > 0:
ax + b; x 2 (e; 1)
V. Sa se studieze aplicabilitatea
½p teoremei lui Cauchy pentru functiile:
x + 3; x 2 [¡2; 1]
f : [¡2; 5] ! R,f (x) = x+7 ;
4
; x 2 [1; 5]
g : [¡2; 5] ! R,g(x) = x;si in caz a…rmativ sa se determine punctul c din
teorema.
VI. Folosind teorema lui Lagrange sa se demonstreze inegalitatile:
a¡b
· ln ba · a¡b ;0 < b <
a b ½ a: 2
ax + x ¡ 1; x 2 [¡1; 0]
VII. Fie functia f (x) = :
mx2 + nx + 2; x 2 [0; 1]
Sa se determine parametrii a; m; n 2 Rastfel incat functiei f sa ise poata
aplica teorema lui Rolle si sa se determine punctul c din teorema.
VIII. i) Punctele unghiulare si de in‡exiuhe sunt puncte de extrem? Jus-
ti…cati raspunsul;
ii) Calculati punctele de extrem ale functiei f(x) = ln x2 ¡ x¡4 x¡2 ;
iii) Sa se determine intervalele de convexitate si concavitate ale functiei:
f(x) = x8(x¡1)
2 +6x+8 stabilind initial domeniul de de…nitie.
2
IX. Reprezentati gra…c functia f : R ¡ f2}! R f(x) = x ¡4x+3 x¡2
:
X. Sa se calculeze urmatoarele limite folosind regula lui l’Hôspital:
ln x
1) lim 2x¡2 ;
x!1
2x¡sin 2x
2) lim x3 ;
x!0
³ ´ 2x1
x2 +1
3) lim x :
x!1

TESTUL 3

I.
1) De…niţi primitiva unei funcţii;
2) De…niţi integrala unei funcţii f : [a; b] ! R:
3) De…niţi suma Riemann asociat¼a unei funcţii f : [a; b] ! R; unei diviz-
iuni D si unui sistem de puncte intermediare »1 ; »2 ; :::; »n .
4) De…niţi sumele Darboux (inferioara¼ si superioar¼a)

II. Stabiliţi valoarea de adeva¼r a urma¼toarelor propoziţii:

81
1) Orice funcţie integrabil¼a f : [a; b] ! R este m¼arginit¼a;
2) Orice funcţie f : [a; b] ! R monoton¼a este integrabil¼a;
3) Orice funcţie f : [a; b] ! R care este ma¼rginita¼ este integrabila¼;
4) Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R este integrabila¼.

III.Z Calculaţi:
1
1) dx:
Z 2x ¡ 3x + 1
2
1
2) 2
dx:
Z 3x ¡ x + 1
1
3) 2
dx:
Z x ¡ 2x + 1
x+1
4) 2
dx:
Z 2x + 3
1
5) dx:
Z (x ¡ 1) (x + 1)
2 2
1
6) 2 dx:
Z (x + 1) (x ¡ 2) (x + 2)
2
1
7) p 2 dx:
x ¡ 2x + 3 Ã p !
Z
1 1+ 5
8) p dx ; x 2 0; :
2 2
Z (1 + x) 1 + x ¡ x
1 +x
9) p 2 dx ; x 2 (¡1; 5)
Z ¡x + 4x + 5
ln3 x
10) 2
dx
Z x
11) x2e3xdx
Z
xdx
12) 2 ; x 6= K¼; K 2 Z
Z sin x
2 ¡ sin x
13) dx
Z 2 + cos x
sin2 x
14) 2 dx
Z 1 + sin x
2 ¡ cos x
15) dx
2 + sin x
IV. Stabiliţi relaţii de recurenţ¼
a pentru urm¼
atoarele integrale:

82
Z
In = xn exdx ; x 2 R
Z
Im;n = xm lnn xdx ; x 2 (0; 1)

V. a) Enunţaţi teorema de medie;


b) Fie funcţia f : [1; 3] ! R f(x) = x3
S¼a se determine c 2 (1; 3) astfel încât
Z3
f (x) dx = 2f (c)
1
c) Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a si strict cresc¼
atoare. Atunci exist¼a
un punct c 2 (a; b) astfel încât
Zb
f (x) dx = (b ¡ a) f (c). Punctul c este unic?
a

VI. Calculaţi:
Z
¼=2
1
1) dx
2 cos x + 3
0
Z
¼=2
cos 2x
2) dx
1 + cos x
0

3) x cos2 xdx
0
4) S¼a se arate c¼a dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie continu¼a pe [a; b] si
Zb Zb
a+ b
f (a + b ¡ x) = f (x) ; 8x 2 [a; b] , atunci x f (x) dx = f (x) dx
2
a a
(Indicaţie: se face schimbarea de variabil¼a x = a + b ¡ t)

VII. Calculaţi:
1) Aria suprafeţei de rotaţie determinata¼ de funcţia:
1
f (x) = (ex + e ¡x ) ; x 2 [0; 1]
2
2) Aria mulţimii cuprinse intre gra…cele funcţiilor f si g , f; g : [1; 3] !
1
R ; f (x) = 2 ; g (x) = x
x

83
3) Aria m¼arginit¼ a de prima bisectoare a axelor de coordonate si gra…cul
funcţiei f (x) = x sin x .
4) Volumul
£ 1 ¤ corpului de rotaţie determinat de funcţia
f : 0; 2 ! R; f (x) = arcsin x
5) Lungimea gra…cului funcţiei
1 1
f : [1; e] ! R; f (x) = x2 ¡ ln x
4 2

TESTUL 4

I. S¼apse integreze urmatoarele


p ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile:
1) x 1 + y2 dx + y 1 + x 2dy = 0;
p
p
2) xdy ¡ ydx = 1 + x2 dy + 1 + y2 dx;
3) (1 + e x)yy0 = ex;
4)(1 + y2 ) + xyy0 = 0;
II. S¼a se integreze urmatoarele ecuaţii diferenţiale omogene sau reductibile
la ecuaţii omogene:
1) 2xy = (4x ¡ y)y0 ;
2) (3x ¡ 7y ¡ 3)y0 + 7x ¡ 3y ¡ 7 = 0;
3) (3x + 3y ¡ 1)dx + (x + y + 1) = 0;
III. S¼a se integreze urmatoarele ecuaţii diferenţiale liniare:
1) xy0 ¡ y + x = 0;
2) y0 + x22¡1 y = 2x + 2;
3) y0 + 2xy = x3;
IV. S¼a se integreze ecuaţiile diferenţiale liniare cu coe…cienţi constanţi:
1) y00 ¡ y = 0;
2) y(4) ¡ 5y00 + 4y = 0;
3) y00 + 2y0 + y = 0;
4) y(7) + 3y(6) + 3y(5) + y (4) = 0;
5) y000 ¡ y00 + y0 ¡ y = 0;
6)64y(8) + 48y(6) + 12y(4) + y 00 = 0;
7) y(4) + 2y(3) + 3y00 + 2y0 + y = 0;

Bibliogra…e:
84
1. Marcel Rosculet - Anliza matematica, E.D.P. , Bucuresti,1984, pag.
49-107, 114-140, 146-178, 290-324, 433-440, 535-540, 589-599.

2. Stan Chirita - Probleme de matematici superioare, E.D.P., Bucuresti,


1989.

3. Acad. Gheorghe Marinescu - Analiza matematica, Editura Academiei,


Bucuresti, 1983.

4. Constantin Popa, Viorel Hiris, Mihail Megan - Introducere in analiza


matematica prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976.

5. Rodica Tranda…r - Matematici Superioare, Editura Facla,1976.

6. Alef0¡Analiza,Calcul diferential, aplicatii, E.D.P. Bucuresti, 1975.

7. Silviu Sburlan - Principiile fundamentale ale matematicii moderne, Ed-


itura Academiei Române, Bucureşti, 1991.

85