Sunteți pe pagina 1din 2

Sonete amestecate

Să mai zici că nu e o mistică la mijloc.


Nu vezi că toate se potrivesc într-un mod fantastic?
Atâtea coincidenţe în viaţa noastră,
Tu în ce zodie eşti?
Răsfoind acest maldăr de fotografii,
Parcă am venit la o ghicitoare,
Care-mi arăta acelaşi chip.
Pică ceva la culoare – îmi vine sa întreb,
Cu o expresie livreasca din jocul de cărţi.
Nu, nu-mi da poza ta,
Asta zici că înseamnă nu ştiu ce,
Uite, încep să cred in mistica lucrurilor.

Trebuie pe aceste versuri să se nască cel puţin


O mie de copii, ca volintirii lui Garibaldi,
Tot unul şi unul
Altfel înseamnă ca noi n-avem nici-un talent.
Nu e o idee rea.

Vulcanul mustăceşte,
Vrea să mai spună ceva,
Nu, n-am spus motanul, vulcanul am spus,
Vrea să se şteargă la mustaţa cu Napoli,
Căci e vorba de Vezuviu.
Sunt în prezenţa ta un Vezuviu,
Care se pregăteşte de ceva fantastic
Şi scoate aburi deocamdată, abureşte oglinda cerului,
Ca să nu se spargă.
Cioburile aduc ghinion pentru motani.
Nu, acum am zis motani.
Vorbesc tare, fiindcă aşa e firesc.

Se iubeşte şi pe lumină.
Bea pentru mine. Noroc.
Eu şi-n vis aprind lumina.
M-ai văzut şi ghiftuindu-mă cu vise,
Oamenii, când sunt fericiţi,
Oare nu seamănă cu nişte zmei la troaca lor cu vise?
Iţi vine să-i pupi în bot
Şi sa-i gâdili pe burtă cu piciorul,
Ca pe purceluşi, ca să mai diminuăm comparaţia.

Ce bine ca nu s-au lipit de tine nici băutura,


Nici femeile, zici, mai ales femeile,
În loc să dau una jos,
Trebuia să dau ciorchini, ciorchini.
Eh, ce frumos e la cules de vii.