„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTà PREªCOLARà (2-7 ani) Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

3

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate „Regret cã nu am învãþat aceste lucruri. Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.“ 4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale.. cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã. Ghid pentru pãrinþi „Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu.MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE „Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu. acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe. de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public Vârsta preºcolarã. M. ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“ Mama lui Alex. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate . avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce..

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani) .

de la pãrinþii noºtrii. psihologi. educatori. Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru. medici. Cum a fost construit acest ghid? Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile. pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. Cui se adreseazã ghidul? . De multe ori. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive. cât ºi emoþional ºi social. care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii. din informaþiile pe care le auzim sau le citim.România ºi a autoarelor. Ghid pentru pãrinþi Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii . Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor. o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting. 6 Vârsta preºcolarã. cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu.Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi. sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. profesori.

Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi. Cum este structurat ghidul? Vârsta preºcolarã. judecat. Ghid pentru pãrinþi Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului. profesori. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã. este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi. în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. colegi. prin modificarea propriului comportament. ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Similar. atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ. În consecinþã. cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora. De ce un training al pãrinþilor? 7 Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. dacã pãrintele este criticat. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament. prieteni. ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor. colegi. Aceste sesiuni sunt orientative.Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului. profesori. Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor? . apostrofat în ºcoalã. media.

Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale. Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii? Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã. cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor. cu un numãr de 8-10 ºedinþe. Ghid pentru pãrinþi Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor. c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii. în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme.8 Vârsta preºcolarã. de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã. acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor. organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor. campanii de strângere de fonduri. Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii. . d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar. metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc. pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul). A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii. planificate la intervale mici de timp (ex. festivitãþi. b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu. lunar sau sãptãmânal). f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii.. e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã.

cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”. gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”. ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine. cum ar fi de exemplu. Ghid pentru pãrinþi De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: fiind un proiect nou. unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”. unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe. Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program. socialã sau emoþionalã a copilului. pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul. reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã. cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor. este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor. Cum îi anunþãm? Vârsta preºcolarã. „nu am nevoie de sfaturi!”. faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex. Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri? 9 . mã voi simþi umilit ºi neputincios”.Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri.

Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. medicul de familie ºi psihologul clinician. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin. ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social. pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. uneori mai intensiv. Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate. Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. în acest caz este necesar un program specializat. pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util. De exemplu. agresivitate. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri? 10 Vârsta preºcolarã. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat. pentru o prezentare a programului.Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi. depresie) sau comportamentale (ex. Ghid pentru pãrinþi Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru. Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri? . Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri? Cine poate participa la aceste întâlniri? Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. De asemenea. anxietate.

abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor. Ghid pentru pãrinþi 11 . elemente de psihologia dezvoltãrii. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã.Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual. managementul furiei sau a altor emoþii negative intense. sunt identificate de asemenea. Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii! Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Vârsta preºcolarã. cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice.

va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. felul în care reaþionãm . felul în care se comportã când este furios sau supãrat). Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu. dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã. reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã. copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative. Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul. este modul în care noi. pãrinþi sau educatori. De exemplu.1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat. ca adulþi. interpretãm comportamentul copiilor. plângem sau ridicãm tonul etc. 12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor. suntem furioºi. În consecinþã. . enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului. Reacþiile noastre ca adulþi. Ghid pentru pãrinþi Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. Vârsta preºcolarã.Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã Ce este disciplinarea? 2. Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta.emoþiile pe care le simþim (ex. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi. emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã.). determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie.

Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul. copilul nu îºi face temele. Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã. pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã. cu persoane necunoscute. Astfel. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului. Ghid pentru pãrinþi Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând. comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment. însã de cele mai multe ori fãrã rezultate. Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor? 13 .Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume. astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. copilul este timorat. Vârsta preºcolarã. copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã. care îl face neîncrezãtor ºi nesigur. poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine. comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi. De exemplu. cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei. retras etc.

adicã de tipul de temperament pe care îl avem. dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. mai dificil de speriat. cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil. sã-l facã de exemplu mai curajos. tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel. ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional. Ghid pentru pãrinþi Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu. .1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? 14 Vârsta preºcolarã. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi. aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse. cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului. media. cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii. au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul. ºcoala. iar celãlalt mai retras. 2.2. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului. de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor 2. plâng mai uºor ºi mai des. sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului. În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului. Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil. Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice. contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea.Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic.

þipã sau vorbeºte urât. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic. aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice. Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive. Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat. „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. Ghid pentru pãrinþi 15 . dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat. negativ. se retrage). creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. fiind constante pe parcursul vieþii. nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare.La ora actualã. sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã. le interpretãm într-un mod personal. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile. De exemplu. O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã. ba mai mult. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”. atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”. Ceea ce însã poate fi modificat. este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”. Vârsta preºcolarã. iar acestea NU sunt modificabile. literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat. Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora. nu le-am sesizat. în orice situaþie.

nivel scãzut al fricii. Ghid pentru pãrinþi reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive.mai mic sau mai mare. dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive. 2003). sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã. (Fox ºi colab. sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”. TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii. activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi.. la ºcoalã ºi în timpul lui liber. 2003) . manifestând emoþii negative. Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz. manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare. manifestã tendinþa spre impulsivitate. activare EEG la nivelul lobului frontal stâng. socialbilitate crescutã. tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. comportamente de evitare sau retragere din situaþie. pãrinþi ºi educatori/profesori. este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii. 2001.Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi. contexte noi. Schwartz. În consecinþã. frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi. nivelul de cortizol din salivã. activare EEG la nivelul lobului frontal drept. necunoscute. Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã . Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii. TEMPERAMENTUL INHIBAT Temperamentul inhibat ºi dezinhibat 16 Vârsta preºcolarã.

în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz.Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã. Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit.. comportamente impulsive. 2003. mai mult zgomot). Ghid pentru pãrinþi Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul? Ce ne învaþã aceste diferenþe? Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit. cu foarte puþine stimulãri (sunete. Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi. 2000 apud Bates. comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor. care au nevoie de un context cu reguli clare. cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete. cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii! Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului. 17 . Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial. stricte. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale. luminã. în prezenþa anumitor carcteristici de mediu. Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat. zgomote. 2001). Vârsta preºcolarã. agresive. fermitate (Maccoby. 1998). Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul. Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. se asociazã cu probleme de externalizare. Fox ºi colab.

doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. De exemplu. Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului. în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã. Ghid pentru pãrinþi . ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor. strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor. metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã. unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã. Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu. Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere. Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. intensitatea reacþiei emoþionale. Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente.Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. reactivitate care este determinatã la nivel biologic. un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor. aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie. de exemplu. în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense. În aceeaºi situaþie. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii. Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). Reactivitatea emoþionalã 18 Vârsta preºcolarã. la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã. sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie. mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm).

Exploreazã mediul. dacã e cazul. Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras. Ghid pentru pãrinþi Nivel ridicat de activare Energetic. Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare. introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare. cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate. Introduceþi lucrurile noi în mod treptat. Lasã impresia de indiferenþã. Utilizaþi distragerea atenþiei. Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul. Lentoare în realizarea sarcinilor. În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului. Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. . Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii. hiperactiv. 19 Retragere iniþialã Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil. viguros. vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu.! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului Tip de temperament Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie. Vârsta preºcolarã. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã. Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit. Nivel scãzut de activare Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi. Neliniºtit. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea. dormitul ºi mersul la toaletã. este numit de multe ori “leneº”.

se plânge mult. foarte uºor. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil. Ghid pentru pãrinþi Dispoziþie negativã Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. Pare adesea “cu toane”. . Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament. Formulaþi sarcini. cereri. Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei Copilul poate fi Nu ascultã.Adaptabilitate scãzutã Tip de temperament Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului. Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. Îi ia mult timp sã se adapteze. 20 Vârsta preºcolarã. daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative. nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului. scurte ºi simple. Puncte tari Intensitate emoþionalã ridicatã Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. Modelaþi rãspunsuri adecvate. instrucþiuni. de a sesiza mai uºor nevoile lui. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume. stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut. Învãþaþi sã fiþi toleranþi.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia. Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Prag senzorial scãzut

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Punctele slabe identificate

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã? Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

22

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!” ........................ ........................ ........................ ........................

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

........................ ........................ ........................ ........................

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
23

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

„nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire . adicã pedeapsa. Copiii au nevoie de exprimarea directã. a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”. fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive. „Pentru mine. în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! . Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze. Ghid pentru pãrinþi Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos. „Te iubesc!” 24 Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil. comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei. când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect. copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros.au consecinþe negative. Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. au o stare emoþionalã negativã. printr-un gest de tandreþe (ex. pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã. afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa. îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”). însã copilul continuã. Cercetãrile aratã cã. în cuvinte.interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. Vârsta preºcolarã.„cum ai putut sã faci asta?”. desenul tãu este cel mai frumos!”. atunci când pãrinþii pedepsesc. dezirabile. el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil. De exemplu. severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”.

Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze! EMOÞIA Ex. Ghid pentru pãrinþi INTERPRETAREA Ex. el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte. Furie.Face asta intenþionat. simte treptat cum îi creºte furia. el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva. Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative Figura nr. depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul . ostilitate. 1). COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex. enervare. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace. educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. 1. Il lovesc ca sã înceteze Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi. iar copilul începe sã plângã. sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. Copilul aruncã cuburile lego pe jos Vârsta preºcolarã. ca sã mã enerveze!”. are nevoie de ajutorul meu!”. COMPORTAMENTUL COPILULUI 25 PEDEAPSÃ Ex. gândind astfel. merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã.

„Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã . „Cum trebuie crescut copilul meu”). convingeri despre propriile abilitãþi parentale. convingeri globale (ex. Informaþiile din sfera cogniþiei sociale. Ghid pentru pãrinþi Pin urmare. Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã. ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode. 26 Vârsta preºcolarã. pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. . aratã cã în urma experienþei personale. interpretatã. adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii.emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. model descris mai jos. conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã. Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994). „eu nu sunt responsabil. La ora actualã. aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului. cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. copilul e de vinã”).copiilor (ex. 2003). modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002). organizatã în memorie ºi accesatã. comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali. abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului. Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic. pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale. iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: convigerile despre abilitãþile copiilor. Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. convingeri despre intenþiile copiilor. În urma experienþelor personale.

despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte. faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. doar te ºtiu eu cum eºti”). În primul rând. este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate. Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã. la un moment dat una spune „Uite. atunci când copilul manifestã un comportament problematic. Aceste erori se manifestã în mai multe etape.se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. prezentate în cele ce urmeazã. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat. dar normal în dezvoltare. norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor. nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. Vârsta preºcolarã. noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor. Copilul învaþã comportamentele funcþionale. Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor. sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii. furie. aceste convingeri determinã o atenþie selectivã. Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue. De exemplu. pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. anxietate. convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului. Ghid pentru pãrinþi 27 . de exemplu. depresie). congruente cu convingerile „preexistente”. În al doilea rând. ostilitate. cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului. de exemplu. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu. deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. funcþionale. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului. aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”). când copilul manifestã un comportament problematic. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide. pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut.

Ghid pentru pãrinþi Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor. 2003). devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri. Vârsta preºcolarã. . dacã aceste emoþii au intensitãþi mici. axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne. Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm. dacã spun despre cineva cã este dezordonat. stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile. asta înseamnã cã tot timpul. „citim” realitatea. atenþia pãrinþilor devine selectivã. 28 Cercetãrile aratã cã. interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap. Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav. „Le-a pus altcineva în locul lui”).Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat. pãrinþii care abuzeazã copiii adesea. vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea. În al treilea rând.. acea persoanã se comportã aºa. De exemplu. precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste. În acest sens. De cele mai multe ori. fizic ºi emoþional. ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner. Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului. facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat. poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului. în orice situaþie. 2004). având însã aceastã reprezentare în minte. au convingeri negative despre aceºtia. foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab.

se activeazã mai multe gânduri specifice furiei. Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue. copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã. dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore. experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi. De exemplu. avem impresia cã toþi ne enerveazã. cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile. „Azi toþi au ceva cu mine. negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame. nu ne putem scoate din minte acel lucru. globale stabile ºi ostile (ex. ca ºi consecinþã. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict. comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice. au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative.„ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne. Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã.Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili. de comportament problematic. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive. pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue. dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”. un tatã poate sã recunoascã faptul cã. ceea ce Vârsta preºcolarã. Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate. ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit. Ghid pentru pãrinþi 29 . Dar dacã apare un comportament minor . mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã. toþi vor ceva de la mine”. niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”). „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”). „Copilul ãsta e încãpãþânat. deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase. adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului.

.......... În urmãtoarea zi........... Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil............... copiii sau partenerul de cuplu...... Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente... ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate.. 30 Vârsta preºcolarã.... pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte... . din mai multe perspective.............. Comportamentul problematic: ........... cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic.... Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului. adicã în mod eronat......... ..................... ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”)................. când a apãut comportamentul. Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã..... Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul....... Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului............. regretãm conflictul cu colegii....... „Îl poate lovi........ „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex... separat de convingerile preexistente.ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi.. De exemplu................... foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele.... Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului... factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic.... cine era prezent........ A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore.. ceea este o reacþie neadecvatã... gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil........ dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex... .. cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului ........... care a fost comportamentul celorlalþi... Cu cât nivelul de stres este mai mare........ deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament.

necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil. în situaþii ambigue sau de stres. dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare.În concluzie. cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie. Ele sunt foarte utile în situaþii noi. cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds. Pãrintele ar învãþa doar comportamentul. repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi. vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 31 . 2003). Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului. Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate. În situaþia de faþã. sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres. pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate. ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi. ducând la activarea compor tamentului. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei. iar odatã declanºate merg pânã la capãt. folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie. aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate.

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui. 32 Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil. Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul. 34

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

B

C

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

„Nu e frumos ceea ce faci. deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult. ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul. ceea ce face. ceea ce îl menþine este reacþia mea.sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”.apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent. De pildã. dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. Vârsta preºcolarã. spune. nu mai face asta”). . dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii). Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament! Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X. copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. el va avea tendinþa de a repeta acel comportament. De exemplu. el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. în limba engleazã). deoarece. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate . Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici. Ghid pentru pãrinþi 35 C – Consecinþele comportamentului . dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat. atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. atunci când face un comportament. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex. B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour. Deci. copilul se simte valorizat. simte copilul. dacã un copil face un comportament (ex. astfel. faptul cã eu râd. faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice. Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ.De exemplu. de multe ori.

pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului Efect Ce doi fraþi se joacã S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul? Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el. Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã. . Mama observã ºi nu spune nimic. Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. Ghid pentru pãrinþi Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai. Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului. Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil 36 Ce doi fraþi se joacã Vârsta preºcolarã.Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent.

PARTEA a II-a PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ .

succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã. Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã. Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace.”. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor Vârsta preºcolarã.ªEDINÞA 1 INTRODUCERE prezentarea participanþilor. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. sãnãtatea în general. 38 Convingerile. cum sã ia decizii. Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã. I. cum sã negocieze. Ghid pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi. Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã? . capacitatea sa de învãþare. identificarea unor convingeri preexistente de bazã. prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor). cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei. resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului.

Informaþii noi Vârsta preºcolarã. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim.cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu. ºi nu despre indivizi rezilienþi . informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. În jurul vârstei de trei ani. Dezvoltarea creierului este un proces liniar. Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii. creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student. motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. R. Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Ghid pentru pãrinþi 39 Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. (1997). ci la un proces. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context. Rethinking the Brain . Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi. ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã.Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã. Informaþii vechi Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã. Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei. ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi.

Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri.... mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã..... ................... Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale.... . Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? . mânie... Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor..... tristeþe.. de furie...... nemulþumire.. Ghid pentru pãrinþi ....................... Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii...Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului...... ........... ...................... Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens.... În perioada preºcolarã... Comportamentul problematic al copilului Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) ................................. Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii............ creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent... nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului..... 40 Vârsta preºcolarã..............

............................... cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber.................... ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere.............................................)....... în situaþii de conflict........................................... la joacã..................... Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”.......... ba mai mult....................... .......... observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã.... .... ........ ........................................ Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã.......... nu le-am sesizat..................................... ......... nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile................ negativ (vezi capitolul 2................................................................................................ Vârsta preºcolarã............. Ghid pentru pãrinþi 41 Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului....................... Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem........................................................................... necunoscute............1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”................................. ........... Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte? Exerciþiu pentru pãrinþi: ..................................................... .............................................................................. ce activitãþi/ jocuri îi plac............... sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.......................................... Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului............................2..............II......... în situaþii noi...................... le interpretãm într-un mod personal.................................. Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul............... ... la ora de somn............ la teme......

............... comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi...... definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur...... .................................. sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil........... Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul 42 Vârsta preºcolarã..... nevoia de timp de adaptare la stimuli noi............................... Ghid pentru pãrinþi de temperament al copilului: sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca...................................... ............... de exemplu........................................................................... cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex............................................................................................................................................. necunoscuþi!) ............................................. ............................................................................................ comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi...................................................................... ............ un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi. copilul are un anumit tip de temperament......................................... necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat.................................................... ºi alta este reactivitatea emoþionalã.......... .................................... ..............................................Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex. Din perspectivã geneticã............................................................................................................ ..... fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui....... ..................

........ timp de o sãptãmânã............. ca ºi adulþii..... Stimulare auditivã scãzutã . 43 Copiii....... când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament.... observându-l. luminã......... De cele mai multe ori...... ascultã muzicã în timp ce îºi face temele.... .. dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului.... Nevoia de stimulare auditivã. Comportamentul copilului Contextul descris senzorial Care este nevoia copilului Vârsta preºcolarã....... în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete.. învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive...Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului....... κi face temele Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã... situaþii sau contexte noi (ex..... Ghid pentru pãrinþi Se joacã lego în camera lui............. . Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! ...........

............................ ...................................................................................................... ............ Comportamente funcþionale: ................................................................ Mesaje de apreciere: ..................................................................................................... Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã............................................... ................................................................................................................. pozitive ale copilului.............................................. ......................................................................................................................................................................................................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale................................................ Ghid pentru pãrinþi .......................................... ............................................................................................ .................................................................................................................................................................. ........................................... . ....................................................................................................... ........................................................................................................................................................... Progresele în comportamentul copilului: ............................................................................................... Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã.............................................................................................................................................. 44 Vârsta preºcolarã..................... ............................................................................ ..........

cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu. 45 Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu). primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta. Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. Despre importanþa relaþiei de ataºament În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament. dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii. acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã. un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. . dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic. Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei. relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani. relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi. sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. Ghid pentru pãrinþi despre importanþa relaþiei de ataºament. iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare. I. fizic (ex. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional. Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi. îi ajutã sã meargã singuri. se mai întâmplã”. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului. De exemplu. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului.ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞà COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? Vârsta preºcolarã.

rezistent ºi dezorganizat. sau „ nu te poþi baza pe nimeni”). Ghid pentru pãrinþi Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament. valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere. “Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”). Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi. c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe. În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor. b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat. copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex.Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. va fi luat în braþe ºi mângâiat. anxios-dependent. Situaþii Situaþia 1 Situaþia 2 Situaþia 3 Convingeri despre sine (cum se percep copiii) Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii) Vârsta preºcolarã. te poþi baza pe ceilalþi”. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii. . alteori e certat. Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant. Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu: Exerciþiu pentru pãrinþi: 46 Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge. sau uneori este certat.

Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten. Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie. Ataºament anxios-evitativ Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). cineva este lângã ei ºi le acordã grijã. copiii îi cautã. Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi. Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative. Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil. plãcut ºi simt cã le pot face faþã. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv. Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi. Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex.) 47 . Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. neliniºtiþi. Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile. de încredere. impulsivi). Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate. Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. nu-mi plãcea aºa de mult de el”. învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant. Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp.Ataºament securizant Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla.

O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii. Situaþie: Copilul cere ajutorul. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã. De asemenea. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie” Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament? Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament. convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi. au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. 48 Vârsta preºcolarã. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever. momente pe care. . relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã. Pe mãsurã ce copiii cresc. persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere. atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii.II. Ghid pentru pãrinþi Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã.

. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt. indiferent de comportamentul lor.Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã? Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. 49 Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi.. emoþionale ºi sociale. de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã.” Vârsta preºcolarã.” .. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie. activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg. Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine.Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!” Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi: „Pentru mine. dar în general ne simþim bine împreunã”. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor. Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format. Ghid pentru pãrinþi III. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare.

50 Vârsta preºcolarã. când pãrinþii spun “ te iubesc!”. întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate.Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente. mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã. Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula. preferinþelor. Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori. absolut necesarã între copil ºi pãrinte. Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã. astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant. Cunoaºterea intereselor. apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri. când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile. propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat. Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi . aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri. exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil. îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort. aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. se exprimã cu dificultate. În alte. evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp. Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº. Astfel. În multe familii. copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã. stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. Ghid pentru pãrinþi Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el. Uneori.

Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul. Ghid pentru pãrinþi 51 Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul. comportamentul care este împotriva regulilor familiei. Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. Limbajul nonverbal include: Expresiile faciale Gesturile si poziþia corpului Tonul vocii Miºcarea corpului. compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit. Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului). Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: comportamentul cu care nu sunteþi de acord.îl tineþi pe genunchi sau în braþe). Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile. Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex. transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã . despre preocupãrile sau problemele lui. Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. ideile ºi povestirile sale sunt importante. Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului. Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste. Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã. Vârsta preºcolarã.Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place.

Dar. a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. În ambele situaþii. ªi acestea sunt foarte importante. Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul. Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. . Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos. este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã. rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte. sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. decât sa dea un rãspuns autentic. de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã. dã-le ceva timp sã riºte. Dar. sã-i mintã. Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile. Ghid pentru pãrinþi Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. începeþi încet (cu paºi mici). Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. Copilul simte dacã aºteptarea existã. fie datoritã fricii de respingere. Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex. Apoi. anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”. Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul). sã practice ºi sã înveþe. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte. de asemenea. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. Dacã el rãspunde. înainte de a-i spune copilului. Vârsta preºcolarã. este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. Asta este important! Dar. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã.tu îl iubeºti. 52 “Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine.

Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. bucurie. a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile.ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL Vârsta preºcolarã. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii. un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi. teamã. imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. furie. de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi. de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. I. managementul emoþiilor copiilor. un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios. Ghid pentru pãrinþi despre rezilienþa emoþionalã a copilului. un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”. accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu. înþelege. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. tristeþe. veselie. Cum învaþã copiii despre emoþiile lor? 53 . Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi. Despre rezilienþa emoþionalã Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor.

formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. Acceptã diferitele emoþii În primul rând. teamã. este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie. Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative. este sãnãtos . „sunt trist”. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”). Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele. un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã. exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor. Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent. îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi. furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. Sau unii pãrinþi considerã. Ghid pentru pãrinþi Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”. 1. cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex. despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi. Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor 54 Vârsta preºcolarã. cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. într-un mod nesãnãtos pentru copii. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. tristeþe. Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii. de supãrare sau tristeþe. ºi din dorinþa de a-i proteja.Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. „sunt furios”). De asemenea. Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii. consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu.

expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. 2. modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. Ghid pentru pãrinþi 55 Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale. copilul are dificultãþi în a numi emoþia. de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort. ce cuvinte. De exemplu. Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte.sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale. Dacã observaþi cã. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru. sparge. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi. De asemenea. încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”. cum este þipatul.). critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine! Vârsta preºcolarã. Ignorarea. folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte. care este cauza lor. . loveºte etc.

þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. nu?”. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul. Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul. A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”). „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat. „Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora. „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile. sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. în care s-a simþit supãrat sau întristat. .56 Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. Astfel. Vârsta preºcolarã. lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. nu?.

Ghid pentru pãrinþi 57 Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã. Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut. îl doare”.” Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil. Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”). emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context.Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei.. „Opreºte-te din þipat.. Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat. Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol.” copilului. „Oana este tristã când þipi la ea”). . Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã. Vârsta preºcolarã. care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului.

schimbarea atitudinii faþã de situaþie. cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie. . atitudinea pozitivã faþã de sine. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã. explicarea faptului cã. cãutarea sau solicitarea ajutorului. Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme. a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii. 3. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Managementul emoþiilor 58 Vârsta preºcolarã. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi). Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi.Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil. relaxarea. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie. gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. a face o plimbare.

atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat. Emoþiile negative. cum sunt tristeþea. . teama.com pentru un exemplu de astfel de instrument). Vârsta preºcolarã. dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www. Ghid pentru pãrinþi 59 - Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani. supãrarea. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”. acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi). discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor. transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte. „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. furia. evitã sã accentuezi. ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã. întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”.cognitrom. „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”. ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context. sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus. dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul. sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul. „ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”. Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului: identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat.Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. vinovãþia. frica. fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului. rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios.

.................................................................................................. gesturi)................................... pãrinþi ºi locuri familiare............... ............................. tristeþe............................... .............Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale................................................................. Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie.... teamã........... Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament........ .......................................... ........................................... 60 Identificã ºi diferenþiazã emoþiile............. cu expresii faciale corespunzãtoare................................... .................................................... vinovãþie............................... ulterior ºi pe baza altor indicii (ex................................. Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie.............................. vinovãþie............................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................................................................................................................... ..... ............................................. Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante)................... teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine........................................................................ ...................... Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”............................................................... ....................................... mândrie) dupã vârsta de 4 ani...... „sunt trist”)........... ................ furie................................. ...................................furie)................... ........ Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie.................. ....... iniþial pe baza expresiilor faciale.............................................................................. tonul vocii.............................................. Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei......................................................... mândrie)......................................... ................... ....... ..... Ghid pentru pãrinþi Exprimã emoþii complexe (ruºine........................................................ tristeþe................................................................................................... .......................... Vârsta preºcolarã..........................................

............................................................................................. Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii.................................. .. .............................................................. .............................................................................................................................................................................................................................................. Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele. Vârsta preºcolarã................................................................................ ................................................................................ ......................................................................... Dupã 5 ani................................................................................................................ fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã............... ...... copiii spun cã sunt triºti.. Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp......................................................................................... Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi................................ ....................................................................................................................... ......................................................................................................... .... Ghid pentru pãrinþi 61 Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei).......................................... ... Începând cu 7 ani.................................... ................. ........................................................................... ...................................................... Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele)..................... ............................................................................... ...................................................................... ................................................................... din motive psihologice (interne)........................................................................................... Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele..............................Manifestã fricã faþã de anumite lucruri............... ............................................................ ......................................................................................................................................... ............................. .......................................................................................................................................................... ....................................................................

........................ La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã........... ......... Ghid pentru pãrinþi Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii..... distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi............................................................................................................................. distanþarea de sursa de stres.................................. Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc... .......................................................... .................................... ......................................... Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã)....................................... 62 Vârsta preºcolarã........................................ de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor........................................................... ....... ............................................................................. ...... ............................................................................................................ Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite.................................Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor............................................................................................................................ raþionalizarea sau minimizarea....................................................................................................................................... ......................................... ......................................................................................... ................................... de interacþiuni sociale....................................................................... .................................. .................... cãutarea privirii adultului................... solicitarea ajutorului adultului........................................

II. am fãcut treabã cu mama. bucuria este exprimatã prin þopãieli). Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. etc). De exemplu. loveºte. dar numai dupã 4 ani. Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare. dar numai dupã vârsta de 5 ani. Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). vinovãþie. Dã exemple de emoþii diferite. trage copiii de pãr. trânteºte. κi identificã propriile stãri de furie. Cum te simþi – bine/ rãu). în situaþii diferite. am fãcut un desen frumos. Se ruºineazã foarte uºor. se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. tristeþe. teamã. nu þin seama de context sau situaþie. tonul vocii. Emoþiile în cuvinte Vârsta preºcolarã. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate. Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. Îmi bate inima mai tare). miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. simþite de oameni diferiþi. aruncã jucãriile pe jos. Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. pãpuºi). Denumeºte emoþiile complexe (ruºine. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. κi adapteazã mimica. postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã. smulge jucãriile din mâna altor copii. Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”. Se separã de pãrinþi fãrã dificultate. Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie. Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane. Ghid pentru pãrinþi Emoþiile ºi comportamentul nonverbal Exprimã emoþii complexe 63 Emoþii ºi contexte . furie). cu expresii faciale corespunzãtoare. fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros). „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. strigãtelor. κi cer scuze pentru greºeli. mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie. Verificã periodic prezenþa pãrintelui.gesturi).

Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta. din motive interne. punerea bãrbiei în piept. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil. Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine.“nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile . Dacã este învãþat. Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect.nu sunt supãrat. desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept. cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei. manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. Copilul micºoreazã. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit. Cautã suportul adultului: privirea adultului. Dupã 4 ani. pentru frica de injecþii .“de ce plânge copilul”. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. solicitã ajutor din partea adultului. copiii spun cã sunt triºti.”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“). responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia. loviturã). sunt îngrijorat!). lipirea picioarelor unul de Emoþiile celorlalþi Cauza emoþiilor Emoþiile ºi consecinþele lor 64 Vârsta preºcolarã. este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). cautã sã vadã ce reacþie are adultul. merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Începând cu 7 ani. minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex. considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire. modului în care el se simte. Ghid pentru pãrinþi Managementul emoþiilor . eºti supãrat?. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii. pune întrebãri .Pune întrebãri despre ce simt. Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã.

Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. Este capabil sã respecte regulile jocului. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri. . ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã. te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii . ci ceea ce face el . Evitaþi etichetãrile (eºti bun. Ghid pentru pãrinþi 65 De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale exterioare. Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã). manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui. implementeazã soluþia aleasã.„mã enervezi!”. Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare. De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor.„ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”). iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine). analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului. spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”. Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. Percepeþi evenimentele negative (ex. De exemplu. etc).altul. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi. Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. respirã profund de trei ori.„dacã nu încetezi. Vârsta preºcolarã. faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã .”dacã mai faci aºa. eºti rãu. Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil. colþurile gurii lasate în jos. evitaþi ameninþãrile cu abandonul . Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii. nu mai vreau sã aud de tine!” Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni.

îi va cumpãra acel lucru. Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi.66 Vârsta preºcolarã. . mângâieri. fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens. somn). În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin. Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte. Recomandãri practice pentru pãrinþi Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede. tristeþea. spuneþi-i copilului “m-am întors”. ºi-a pierdut jucãria etc. ºtiind cã pãrintele. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. prin folosirea întrebãrilor deschise. comportamentul copilului ignorat. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. Ghid pentru pãrinþi • Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame. Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. furia. • Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm. iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului. De exemplu. Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã. mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi. Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri. ca sã evite situaþia jenantã.

citiþi-i o poveste).. Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã. accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia..sau la ora. De exemplu. pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã. Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului. Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele. ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire.. este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva.Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv. Emoþiile noastre sunt fireºti. te dau la þigani”. Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu. prin discuþii despre noile sarcini. precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!). cum trebuie sã se comporte. Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã). Ghid pentru pãrinþi 67 . Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de. ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi. cât va sta. Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea. Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva. Dupã ce vã luaþi la revedere. Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii. dacã nu eºti cuminte. Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni... acel copil va refuza sã se mai joace cu el. pentru ei este adevãrat. Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii. astfel.ce va face acolo.. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. etc. Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Vârsta preºcolarã. cu bona. De exemplu: „dacã mai plângi. vizite la ºcoalã. Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã . Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii. orice îºi imagineazã. sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea. nu te mai iubesc. Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare. împreunã cu colegii.). ei nu se vor mai juca cu tine”).

Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când. Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). Ghid pentru pãrinþi . Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti. De exemplu. Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. este normal sa fii trist când cineva te loveºte. într-o situaþie în care copilul cade. abia te-ai atins”. De ex. Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile.. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. De exemplu. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi. copilul îºi va continua liniºtit jocul. ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex. Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex.. dacã adultul spune “nu-i nimic. Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?. ?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii. dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare. este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!). Vârsta preºcolarã.68 Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex. Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã.

îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã . .sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã.sã îmbrãþiºeze copilul.sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul. când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). relaxare. De exemplu. exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului. din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii. situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv. situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor. Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate. situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare. siguranþã. . Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri. încât începe sã plângã. Vârsta preºcolarã. expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi. . . care este fericit ºi un învins care este trist. acel copil va refuza sã se mai joace cu el.Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã.calm. .sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal. Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor. În acest sens pãrinþii trebuie : . De exemplu.sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani). “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “. de exemplu.sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã. Ghid pentru pãrinþi 69 . pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã. Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie. acordarea atenþiei. Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite.

Ghid pentru pãrinþi . Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. activitãþi recreative). De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”. De exemplu. Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii.De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni. Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult. Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul. sã ne 70 Vârsta preºcolarã. Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã. Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit. Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. verbalizând modul de aplicare a acestora. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. cum ar fi verbalizarea adecvatã. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. precizându-i ceea ce a fãcut. gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia. poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã. puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã. arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii. Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri. Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare.

Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc). gesturi).jucãm cu ceilalþi copii. Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor. descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana. Dacã nu pot sã se opreascã. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare. când observaþi apariþia unui acces de furie. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 71 . obrajii îþi sunt roºii. îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi. vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes. Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei). De exemplu. trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. ghidajul din partea pãrintelui este esenþial.

un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. ºi singur la 6-7 ani. Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani. Învaþã sã asculte activ. un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate? 72 Vârsta preºcolarã. la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã. prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu. I. cu ajutorul pãrintelui. Ghid pentru pãrinþi Abilitatile sociale se învaþã prin : observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã. comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai. . Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã. un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã. un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi.. Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil. La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului.ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR despre abilitãþile sociale ale preºcolarului ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului. prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu.

Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva. pe educatoare. Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut. eºti drãguþ”. îi ia de mânã pe copiii de la grupã. atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. tu câþi ani ai). κi alege prietenii pe considerente de sex. îi mângâie. uite ce avion am!).Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali: Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani. i-o oferã. La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie. . Ghid pentru pãrinþi 73 Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. Le spune pe nume. modul în care se joacã. κi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi. dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal. Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani. Poate sã împartã materiale comune (jucãrii. Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el. dacã un copil îi cere jucãria. creioane colorate). vârsta. Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el. Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. Vârsta preºcolarã. Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. zâmbeºte. foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã. face remarci de genul “îmi place de tine. Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. Invitã copiii la joacã.

în 75% din cazuri. κi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor. Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui. Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”. curãþaþi masa). . compromisul. Ghid pentru pãrinþi Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. ridicã mâna când au nevoie de ajutor.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei). îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea).: dupã ce terminaþi de pictat. stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el.74 Vârsta preºcolarã. De exemplu. Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex. acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul. Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil. ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru. Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului. jucãrii care nu îi aparþin. împarte materiale cu alþi copii. fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. κi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. negocierea. De exemplu. Cere permisiunea de a folosi obiecte. ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. distragerea atenþiei. Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex.

Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Câteva recomandãri pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã.II. Implicarea copilului într-un joc paralel. înþeleg regulile jocului. este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil. Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii. replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi). asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic. Având sprijinul pãrintelui. Dacã se observã însã cã. gesturi prin care manifestã interes. Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã. o sã ne jucãm cu altcineva”.zâmbete. scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. câti ani are. rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii: Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. Dacã refuzul apare totuºi. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã. Ghid pentru pãrinþi Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii. observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup. Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea. Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. Folosirea mesajelor nonverbale . 75 . este nevoie de suportul pãrintelui. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi.

76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”. Contactul vizual este foarte important. De exemplu. Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi? Vârsta preºcolarã. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte. Bravo. sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”. Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. Ghid pentru pãrinþi Cum oferim feedback negativ copilului . Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã. ai spus foarte frumos mulþumesc. încã nu am terminat”. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. De exemplu: “Bravo. ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. În plus. mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”. persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. • Dacã rãspunsul este “nu. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte.Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active.

mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig.rãspunsul cu umor.. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare.(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului). atunci când.exprimarea emoþionalã. i se dãrâmã tot castelul din cuburi. .. 5.. Într-o situaþie similarã.. când copilul este agresat de un alt copil. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament).. Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial. reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film.cu umor: „Nu-i nimic.ignorarea (nu i se acordã atenþie). mã simt. 3. 4.îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”. De exempluã. Exemplu: Paul.(descrierea comportamentului copilului). Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi. Vârsta preºcolarã. Andrei spune: „Uite la el. Ghid pentru pãrinþi Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor 77 Exemplu: Dan. aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” .agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” .preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii. Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva. Când Dan se apropie de final. pentru cã. . Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor. Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1.(descrierea modului cum vã simþiþi).... De exemplu: “Cosmin.ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte. ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: . Îþi mulþumesc! Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat. îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului). . spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : . îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?” . 2.

..... sã formuleze regula într-o formã pozitivã.......... moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie......................... completând tabelul de mai jos: Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã? Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa? ............................ 78 De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia Vârsta preºcolarã.................................. ... copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie......... pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã...................... . pe frigider).... Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã............. ............ În consecinþã............................. .....Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula.. Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului... Ghid pentru pãrinþi Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative............... sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii........ critica.................................... Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie............... Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele..... ... Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri: sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula..... Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei...... acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat........................... ...... Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã.. Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex........................ pozitivã sau negativã.......

în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat. sociale sau emoþionale. când este furios – contextul . pãrintele merge în camerã ºi rãspunde. dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor. Ghid pentru pãrinþi bariere în disciplinare metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate. de exexmplu copilul „þipã” . copiii construiesc un castel din cuburi. a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor. în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic. se amuzã deci fac „gãlãgie”.pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie. de exemplu. însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului. I. pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor. disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor. Bariere în disciplinare Aºa cum am prezentat în primul capitol.ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE Vârsta preºcolarã. în acest moment.comportamentul problematic. datoritã convingerilor personale. vorbesc tare. convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”. 79 . de exemplu: în camerã. hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã. la un moment dat sunã telefonul. comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive. În consecinþã. joaca copiilor devine deranjantã.

O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”. de exemplu devine mult mai retras. dupã ce i-ai repetat continuu. putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când Vârsta preºcolarã. cel de 4 ani îi spune “ te urãsc. Cele mai frecvente sunt: Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare? Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil? 80 Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice. care pot fi dificile pentru pãrinþi. De exemplu. Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor. „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. este dificil pentru un pãrinte. Ghid pentru pãrinþi .- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”. „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”. refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos. Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare. Contextul ne determinã adesea comportamentul. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor. copilul poate avea reacþii problematice. de exemplu. dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid. Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. mamã!” iar cel de 5 ani. De exemplu.

.... Vârsta preºcolarã.. .....atunci este criticat (ex...... „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”).................. Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare......... Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) . Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor................. Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia. Ce gândiþi despre comportamentul copilului? . . Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament......................... .................... Comportamentul copilului ...... Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite.. ........... ..... Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului.. Alternative explicative ale comportamentului ...... Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã...... ...... Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat... Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor........ Situaþii/ contexte .... teamã sau vinovãþie......... 81 II... Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã.. acela de schimbare a unui comportament........ Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie.......

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat. 82

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat. Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

83

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

84

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi. Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament 85 De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. dorinþe sau convingeri a copilului. adecvate. dorinþe sau convingeri. . De exemplu. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi. de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale. De exemplu. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”. sã-l ia în braþe). Ghid pentru pãrinþi înþelegerea comportamentului copilului stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul instrumente de analizã a comportamentelor copiilor. primeºte atenþie de la pãrinte. Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. te dau la þigani!”). I. Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Comportamentul este un rezultat al unei nevoi. un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur. care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui.ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR Vârsta preºcolarã. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. încrederea copilului în adult se deterioreazã. când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie.

precum nevoia de apreciere.situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi.). Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au. pot fi evaluate. Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el. De aceea. de valorizare. de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale.beneficii sociale sau emoþionale (atenþie.beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã.). . confort emoþional etc). . colegi etc). plictisitoare. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos. care neceºitã timp îndelungat. funcþiile pe care comportamenetele le au nu. Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi. .sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile. ruºine).Funcþii ale comportamentelor Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Funcþii ale comportamentelor Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui. Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul. de stimã ºi statut. de aprobare. . comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile. Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi. Ghid pentru pãrinþi Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: . laudã. o carte. În schimb. intimitate etc. Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan Funcþia de a comunica ceva Funcþia de a obþine ceva: .stãri emoþionale negative (fricã. criticã etc. Exemple 86 Vârsta preºcolarã. nevoia de control. nu pot fi considerate bune sau rele.

este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã. determinã apariþia problemelor de comportament. Ghid pentru pãrinþi Ca urmare. în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui. plânge foarte mult. identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate. Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor. îi este dificil sã stea într-o activitate. Vârsta preºcolarã. indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. dezirabil. De exemplu. mediul familial. Studiile aratã cã Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale . 87 II. Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament. Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. ºi comunitatea în care trãiesc. Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil. un copil care se agitã. care îndeplineºte aceeaºi funcþie.Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea. Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie. Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã. prezintã dificultãþi de adormire.

F. Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã. Mental Illness Fellowship of Australia. este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice. 23-33. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori. deci trãieºte într-un context nesãnãtos.. 25. www. factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc. P. în dezvoltarea problemelor de comportament. *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness.. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei. (1987) What isi temperament? Four approaches.org. 505-529. Journal of child psychology. pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al. Dacã un copil este pedepsit. alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei. psihologice ºi sociale. temperamentul are doar un caracter predispozant. cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. 1984)2. & Earls.(1984). Barron. în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã. 88 Vârsta preºcolarã. apostrofat. lipsa lor este consideratã un element de protecþie. 58.mifellowshipaustralia. Child Development. et al.H.. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children.H.acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã. A. Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor? 1 2 3 Goldsmith. Ghid pentru pãrinþi O varietate de factori biologici. 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls.au . Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi. Studiile aratã cã. sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp). certat.

sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) 89 .. sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia................ ........................... .... Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive................ caracteristicile cognitive............. abuz) Exerciþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului..... evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte....................... ... Ghid pentru pãrinþi Ex. ..........Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive... abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului Ex........................ divorþul pãrinþilor............... temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului Ex............... .. Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor.. Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului.. un context abuziv sau sãnãtos... sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) Vârsta preºcolarã................ ...........

Mitts. M. Anne.(2003).. Bowker. care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate). and behavior problems in nonreferred kindergartners.. J. Cooper. iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial. 629-642.. incluzând simptome depresive: dependenþa. dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan. Coplan. coping.. 4 5 6 Creasey. Child Development. crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky. unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate. Early Childhood Research Quarterly 18. Robert. 311-319. Parenting Daily hassles.2003)5. factorii stresori. decât cei cu temperament inhibat. 24. Journal of Clinical Child Psychology. 376-395. Cooper. G. pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii. N. Belsky. În plus. Ghid pentru pãrinþi Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului. Crnic. Mitts& Catanzaro. cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor. 1995)4. agresivitate. lispa complianþei. Care sunt efectele mediului stresant de acasã: unii copii pot manifestã probleme de internalizare.. printre care ºi certurile zilnice cu copilul. (1995) Association among daily hassles. hipersensibilitate. prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey. Crnic. Bowker..S. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã. retragere socialã. Suzanne.K. . 66. S. J.& Gable...& Gable. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. & Catanzaro. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie. child temperament. cãutarea atenþiei.. Robert. and social adjustment in preschool. S-a constat cã. Suzanne. Anne.90 Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale. 1995)6. acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant. Astfel. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress. Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur Vârsta preºcolarã. Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. J. M..

.. ... copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”.......... Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe.... . dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute... De exemplu... precum ºi a frecvenþei comportamentului.. Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã..prãjituri................... a zâmbi.. Comportamentul problematic al copilului Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã Consecinþa asupra comportamentului copilului ........ Comportamentul problematic tinde sã continue dacã.... De exemplu........ Ghid pentru pãrinþi 91 Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat.... .. ............... implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc)................. ..... pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã.............. oferirea de jucãrii........... Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate Vârsta preºcolarã............... îngheþatã.......... De asemenea..... care se repetã... bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã.. pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa.. . Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung............ ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare.. copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte........ alimente speciale .... Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge....Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul. Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi......... Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi..........

... þipã când fratele ei îi ia jucãria.. ... lovirea......... merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios... dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios... poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme................ duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade). similare cu cele ale copiilor Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor.. care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale........ similare cu cele ale copiilor Ex............... Copiii ai cãror pãrinþi lovesc. adecvate ale copilului.. adecvate. Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin....... vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu...... cât ºi pe cele disfuncþionale. Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate) Ignorarea comportamentelor pozitive.......... atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva... De exemplu.............. copilul meu face acelaºi lucru. ................ ...... observ cã Maria face acelaºi lucru.. atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc............ Comportamente precum þipatul. neadecvate........ Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor................ înjurãturile....Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie. 92 Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora.. Observarea ºi imitarea pãrinþilor Vârsta preºcolarã... .. Ghid pentru pãrinþi Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii.. Ex........................... ..... Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie......... este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie..... sunt comportamente învãþate..........

unde îi gãseºte pe bunicii lui. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen. Au trecut deja 4 sãptãmâni. este afarã ºi se joacã cu prietenii lui.III. bunicii râd. iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. Ghid pentru pãrinþi 93 George. unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor. la un moment dat. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu. George merge acasã. iar ceilalþi încep sã râdã. modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. copilul fuge la el în camerã. un bãiat de 4 ani. vom analiza situaþia de mai jos: Vârsta preºcolarã. Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele: Exerciþiu pentru pãrinþi: Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului. ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol.

... Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul. . De exemplu. 2004). Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament.. Recomandãri pentru pãrinþi 10 paºi cheie în disciplinarea copilului 1. „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu.. 2..” 3.. îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni.îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”. Ghid pentru pãrinþi Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab. Dacã adulþii intervin când nu este nevoie... sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi..Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? . Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol. Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie.... Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important. Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã.. sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã.. Recompensarea verbalã imediatã .. Unde nu apare? Cu cine nu apare? Comportament Ce se întâmplã imediat dupã? Consecinþe Efect 94 Vârsta preºcolarã...

Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar. acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi. este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei. „neascultãtor” etc. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat.4. în situaþii de conflict. dacã tu acorzi importanþã. consecinþele logice sunt eficiente. Vârsta preºcolarã. dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”. lacrimilor. 8. nu ceda în faþa rugãminþilor. pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie. nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin). Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. În acest caz. 5. când copilul nu îºi strânge jucãriile. . Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã. 10. Retragerea din conflict Uneori. 9. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou. copilul poate sã aibã resentimente. 7. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. Pentru a fi eficientã. moderat dar ferm. cererilor cu insistenþã. De exemplu. o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. protestelor. semnificaþie celor spuse de tine. Ghid pentru pãrinþi 95 6. „obraznic”.

Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut. devenind mult mai independenþi. În mod similar. de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple. Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale! 96 Vârsta preºcolarã. Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”. Ghid pentru pãrinþi Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã? . au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri.IV. Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament . Prin consecinþele propriilor lor alegeri. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii. îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. Implicarea copilului în decizie. aceastã informaþie NU schimbã comportamentul. copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul. ora de culcare. ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul. prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi). Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc. sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. ora de plimbare. Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile? Copiii de vârstã preºcolarã.ora mesei.

spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor. De exemplu. De exemplu. Ghid pentru pãrinþi 97 Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. Dacã apare o problemã de comportament. Uneori se întâmplã ca. care îi dã o stare de nesiguranþã. Când îi vorbiþi copilului. lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare. Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul). Vorbiþi cu copilul aproape de el.Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu. Fiþi foarte specific. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi). când este posibil. te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face. De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii? Vârsta preºcolarã. poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã. dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi? Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. De exemplu. actionaþi imediat. În alte situaþii. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã. atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general. Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. „Dorin. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. De exemplu. este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul. în proximitatea lui fizicã. opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!” . “Diana. aplecaþi-vã la nivelul lui.

Fiþi foarte specific. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex.Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. sã se pregãteascã de culcare). Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã. Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. “ Eliza. repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. De exemplu. Repetaþi cererea. nu mai repetaþi cererea. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege. 98 Vârsta preºcolarã. mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!” Daþi timp copilului sã coopereze. Ghid pentru pãrinþi .

Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor. atenþie. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie. copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex. ºtiind cã pãrintele. Când devine problematic acest comportament? 99 De ce au copiii accese de furie? . ”plângi ca un bebeluº. somn. Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. dacã copilului îi este foame. dar poate dura ºi o orã. lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului. ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. îi va cumpãra acea jucãrie). ca sã evite situaþia jenantã. În aceste momente. copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”).ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII Vârsta preºcolarã. Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. Ghid pentru pãrinþi de ce au copiii momente de furie cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor. Putem vorbi de un comportament problematic când. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin. i se dã mâncare). Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani. pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. strigãtelor. când 80% dintre copii manifestã acest comportament. joacã etc). Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie. Identificând corect cauza. furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. dupã vârsta de 4 ani. copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame. Cel mai adesea. I.

. urlete. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex.le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum).sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”). etc). se va comporta în aceastã manierã: þipete. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie? Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. având valoare de recompensã. mângâieri. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. dar cerut de pãrinte (ex. Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. Oferiþi copiilor exemplul personal. ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã. obiecte aruncate. II. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. La acestã vârstã. Aceasta înseamnã cã. sã guste. dacã nu ajunge la o jucãrie . îmbrãþiºãri. tristeþea ºi furia prin plâns. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte.O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei. contorsionãri violente ale corpului. ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. ei vor învãþa acest model de rãspuns. Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. o jucãrie pe care ºi-o doreºte. etc). bucuria se exprimã prin râs. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul. sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. Ghid pentru pãrinþi Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului. 100 Vârsta preºcolarã. copiii învaþã prin observare ºi imitare. Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului. În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie. ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor.

ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite. puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate). ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. Vârsta preºcolarã. Identificaþi corect cauza furiei. sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?). Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional.Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã. supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el. Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie. ºi-a pierdut jucãria preferatã). Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos). pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex. ignorarea este o soluþie eficientã. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”. Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe. Ca pãrinþi. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. Când îi vorbiþi copilului. aplecaþi-vã la nivelul lui. în prezenþa copilului. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia.). sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã. sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex. trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios. Ghid pentru pãrinþi 101 . Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs.

am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã. rãspundeþi: “îmi pare rãu. în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie). Vârsta preºcolarã. De exemplu. etc. De exemplu. pânã se liniºteºte. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. dar nu þi-o pot cumpãra astãzi. În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani. Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el. În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã. se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte. dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”. Ghid pentru pãrinþi Folosiþi ignorarea. plânge.Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. nu-i adresaþi nici un cuvânt). Refuzaþi calm. Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea? 102 Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”). Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã. care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el. Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri. care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri). În caz contrar el s-ar putea simþi respins. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!).) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional. dar ferm îndeplinirea cererii copilului. deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex. Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã. îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin. nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi. Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. . puteþi folosi consecinþele logice. iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. maºini.

Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm). ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã. Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere. se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). Ghid pentru pãrinþi 103 . Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie. Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. Dacã copilul s-a liniºtit. puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. dându-i sarcini precise (ex. Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. vei sta aici 3 minute pânã te calmezi. dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat. dupã care vom vorbi). lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. copilul þipã. Dacã copilul acceptã. acum eºti foarte nervos. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin. dã din picioare. intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei. Unii copii se liniºtesc mai greu. Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã. Vârsta preºcolarã. Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun). rugaþi-l sã vã ajute. sã punã cumpãrãturile în coº). Ni se întâmplã tuturor. Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios. În acest caz. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin. sã þinã lista de cumpãrãturi. Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. dar apoi mergeþi direct acasã. îl puteþi întoarce cu calm la Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat.

folosind spaþiul respectiv. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte). spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. . este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. sã-ºi cearã scuze. Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. dacã a rãnit pe cineva. Þineþi cont de starea în care se aflã copiii. Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului. Fiþi corect. trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi. sã le ridice). Ghid pentru pãrinþi Planificaþi activitãþile în avans. aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere. Dupã ce a avut loc excluderea. Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire.locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã. daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. dacã copilul s-a calmat. Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã. De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. când simte nevoia sã se calmeze. Cum putem preveni crizele de furie? 104 Vârsta preºcolarã. trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã. Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu. dacã a aruncat obiectele pe jos. când mergeþi la cumpãrãturi. În funcþie de situaþie.

Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie. Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect 105 Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? .Paºi de succes Oferiþi copiilor exemplul personal! Identificaþi corect cauza furiei! Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul! Vârsta preºcolarã.

106 A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi. dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. I. nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite. Ghid pentru pãrinþi Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi.ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi Vârsta preºcolarã. Învãþaþi copilul cel mic . Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei. sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui. lãsând un spaþiu între ei. când vin în vizitã alþi copiii. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii. sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!) Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi? Fiþi corect. Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã. îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. cã este mai mic”.

contruiþi un puzzle.sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. cine smulge jucãria din mânã. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt.”. Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. Ghid pentru pãrinþi 107 Oferiþi un bun exemplu personal. pentru rãspunsul NU. ei se vor simþi frustraþi. implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex. Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel. construiþi un bloc). Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata. În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal.”te rog “ sau printr-o propoziþie . implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate. Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA. ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând). nu o primeºte. Faceþi exerciþii simple. ÎNCà NU AM TERMINAT. va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt . Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. Vârsta preºcolarã. De exemplu. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii.. când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai. îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane. Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã). copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva. Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. folosind materiale diverse (ex. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori..” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George).“te rog sã-mi dai jucãria”. . Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã).

va spune “mulþumesc”.. . cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”. daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius. nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei. .Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie. . sã folosescã formula “te rog sã-mi dai.. Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul.. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. De exemplu: . eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!” Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil. Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex. Subliniaþi importanþa acestui comportament social. În cazul copiilor mai mari.Cine smulge jucãria din mâna altui copil.. se poate stabili ca regulã generalã. “Bravo.Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane). Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copilului ce sã facã. spunem: te rog sã-mi dai. ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana. peste 4-5 ani. Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna.Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil. împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor.Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple. nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute). Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie. Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George” 108 Vârsta preºcolarã.” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ.. Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. .

folosiþi ”timpul de liniºtire”. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru. Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). Dupã ce timpul a expirat. la o orã dupã folosirea consecinþei logice. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea. Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”. de exemplu. Ghid pentru pãrinþi 109 Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective. consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”. Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice.dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu. luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”. reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. Vârsta preºcolarã. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp.cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei. Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru . aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea). doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã. folosiþi consecinþele logice. o altã activitate. Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria. Ignoraþi protestele ºi plângerile. . Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “.

chiar dacã este supãrat sau furios. Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã. Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta? . sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat. Ghid pentru pãrinþi Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. îºi aºteapã rândul. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil. cu ajutorul dumneavoastrã. Dacã problema apare din nou. sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã). în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului). pentru puþin timp. coopereazã. 110 Vârsta preºcolarã. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Pentru copiii mai mari. permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea.Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. Reamintiþi copilului. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea. folosind aceastã metoda ºi pe viitor. peste patru ani. repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul. Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. care sã nu prezinte nici un risc (ex. aceastã disputã poate fi contextul propice în care. Trimiteþi copilul într-o altã camerã.

fãrã a-i învinovãþi (ex.Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex. opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1. Ionuþ ºi Mihai. trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã.“Andrei ºi Robert. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex. . sã evite blamarile ºi etichetarile. cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4. dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat. coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul. tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii. Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. Ghid pentru pãrinþi 111 dumneavoastrã. o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile. . . .Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate. Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria.Dacã problema continuã.Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo.Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã). ci devin cu ajutorul ºi ghidarea Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid. ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo. sã coopereze) . Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul.Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior.De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti. 3. tu te joci primul timp de cinci minute! Robert. . luaþi jucãria disputatã. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: . sã-ºi astepte rândul. Vârsta preºcolarã. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile. Descrierea faptelor. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti. Dupã 5 minute. pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat. 2. Ca pãrinte. Andrei.Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã.

Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. adresarea de cuvinte nepotrivite. Implicaþi copiii în activitãþi separate. II. Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul. Ghid pentru pãrinþi Trataþi copiii în mod egal.Paºi de succes 112 Vârsta preºcolarã. sã îºi astepte rândul). fãrã sã favorizaþi pe cineva. atunci când nu îi puteþi supraveghea. când puteþi sã-i supravegheati. Disputele ºi agresivitatea Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã? . Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele. Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. trasul de pãr. Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive. Oferiþi-le un bun exemplu personal. Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. împingerea. cearta pe jucãrii etc. smulge jucãria din mânã). smulgerea jucãriei din mânã. Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit.

faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc. 379-390 . modelului pe care îl observã ºi îl îmitã. 1991)7.B. Ghid pentru pãrinþi De ce se bat copiii? Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei. de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor. R. dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc. în special cu fraþii sau surorile. Lahey.. Când agresivitatea devine o problemã? Vârsta preºcolarã. dorinþei de a testa reacþiile celor din jur. care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. creºte agresivitatea verbala. comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate. C. care includ agresivitate faþã de animale.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder.B. Journal of Abnormal Psychology. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult). în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi. Lahey. el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã. ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã. 7 113 Loeber. alþi copii sau proprietatea altuia. & Thomas. 100. a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. dorinþei de a obþine ceea ce vor. pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber. În plus. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie.. geloziei ºi competiþiei.Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul. agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei. & Thomas.

Ghid pentru pãrinþi Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul. acordaþi-le atenþie. Explicaþi copilului regulile. Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ? 114 Vârsta preºcolarã. În special la început. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi. Când copilul respectã regulile jocului.Uneori. “de-a magazinul”. folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi. sã formuleze o cerere. . cu mâinile putem sã ne atingem uºor. de exemplu. Acestea ar putea fi: o poveste. sã îºi aºtepte rândul etc. Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac. recompense speciale. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur. va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate. o bãutura preferatã. când învaþã sã îºi aºtepte rândul. împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei. sã ne mângâiem. sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului. Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã. pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Dacã limta nu este clar trasatã. timp de câteva zile. în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea. cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi.. în etapa de învãþare a comportamentului nou. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. ne aºteptãm rândul. paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. mulþumesc!”. un joc. de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie. Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul.. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi. o prãjiturã. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. acordaþi copiilor.

retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel.” De regulã. acþionaþi cu rapiditate. o voi pune sus timp de 5 min. spune-i Dianei cã trecut rândul ei. aºa cã. folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã. nu aþi împãrþit maºinuþa. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor. Când observaþi orice semn de intrare în conflict. Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi. de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi. Când este posibil. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copiilor ce sã facã. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul. Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie. trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Acþionaþi imediat. De exmplu. ºi este rândul tãu acum”. . De exemplu îi puteþi spune “Robert. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva 115 Folosiþi consecinþele logice.Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut.

împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate. îl împing)? . 116 Vârsta preºcolarã. Adresaþi-vã copilului care agreseazã.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei). returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia. Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex. spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai. opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!” Acþionaþi imediat. copilul nu poate sã facã acest lucru. Ghid pentru pãrinþi Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi. copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie. ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil.:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui. Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”. trage de pãr. îl trag de pãr. Spuneþi copiilor ce sã facã. Uneori. Astfel. atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”. le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei. Dupã expirarea timpului. repetã comportamentul problematic. cooperarea în cadrul jocului etc). Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte.Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. pe un ton ferm.

Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an). Ghid pentru pãrinþi 117 Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit. cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori. cere adecvat o jucãrie. pentru o perioadã scurtã de timp. poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”. dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. unde sã se poatã liniºti (ex. ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit. daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. într-un loc sigur. îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”. spune când îºi doreste ceva. De exmplu. care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai.Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire. În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit. Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat. sã ne jucãm”. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile. Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian. îºi aºteaptã rândul). Acum vei merge sã te liniºteºti!”. sã ne mângâiem. cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor. va fi nevoie sã repetaþi excluderea. În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele. crezi cã el se va mai juca cu tine?” Vârsta preºcolarã. l-ai lovit din nou pe Lucian. sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive. . Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai. pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. nu deschideþi usa. camera lui).

Ghid pentru pãrinþi . Implicaþi copiii în activitãþi separate. cum sã formuleze o cerere. Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul. Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate. sã coopereze). pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. smulge jucãria din mânã). pentru ca acest lucru sã se întâmple. Oferiþi-le un bun exemplu personal. Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv. când puteþi sãi supravegheaþi.De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea copilului mic. cum sã exprime ceea ce vrea. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. etc. pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar. având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani. este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui. sã îºi astepte rândul. fãrã sã favorizaþi pe cineva. Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. Vârsta preºcolarã. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Paºi de succes 118 Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul.). atunci când nu îi puteþi supraveghea.

în mica copilãrie. uitând sã se mai joace. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. cognitive. În studiul menþionat anterior. sã construiascã. emoþionale ºi motrice. Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2.5 ani. afarã sau în exterior.III. În cazul acestor copii. Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore. variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea. sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate. Vârsta preºcolarã. Copilul trebuie sã alerge. Pentru cele mai multe familii. Când devine o problemã vizionarea TV? . sã asculte poveºti. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran. Este o activitate pasivã. s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã). vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic. sã deseneze. de rezolvare a conflictelor etc). iar perioada de expunere este mai mare de douã ore. de integrare în joc. pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii.707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2. care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale.5 ºi 5. poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii. pe lângã apariþia problemelor comportamentale. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des. impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale. 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale. sã asculte muzicã. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic. Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic. în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã. sã sarã. sã meargã cu bicicleta. Ghid pentru pãrinþi 119 Studiile aratã cã. sã se joace în nisip. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. douã sau mai multe ore. În acest sens. pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent.

Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV. Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs. iar pentru copiii mai mari de doi ani. Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale. 120 Vârsta preºcolarã. Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate. Altfel poate deveni omniprezent. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei. Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc. . Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor.nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei. Ghid pentru pãrinþi Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. .sunt mult mai uºor impresionabili. Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : . Transformaþi vizionarea TV într-un moment special. Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã). Ce putem face? Oferiþi copilului un bun exemplu.învaþã observând ºi imitând. care se joacã împreunã. timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”. care se ajutã reciproc. . dacã dvs. Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman. La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele.nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs). care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã).Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el. . Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat. vã uitaþi în mod excesiv. 2001).

consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat. puzzle. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. jocuri de construcþie. astfel încât sã-i puteþi supraveghea. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul). decât sã se uite la un desen animat. este preþios. Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”. ascultat muzicã. se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie. Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. . Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii. în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs.pe frigider). Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã. Chiar dacã timpul dvs. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi. carton. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). Controlaþi mediul copilului. În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac. colorat. oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã. decupare. Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex. Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala. închideþi imediat televizorul. confecþionare obiecte din hârtie. inºirare mãrgele sau paste fãinoase. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el.modelaj. în niciun caz în dormitorul copilului. De exmplu. lipire. ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul. etc. Vârsta preºcolarã.Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Ghid pentru pãrinþi 121 Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. ascultat poveste.

Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. copilul ãsta e rãu”). 2.De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator. Vârsta preºcolarã. Controlaþi mediul copilului.cognitive. emoþionale. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp). sociale. Ghid pentru pãrinþi Exerciþii pentru pãrinþi: . 1. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. “iar vrea sã mã enerveze. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. 4. 6. Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. 5. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile . Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. 3. este un comportament rezultat al temperamentului. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. Paºi de succes 122 Oferiþi copilului un bun exemplu. este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente. intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10). Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare. durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). motrice. Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV.

A. B. 2000. pag.A. Sanson. Journal of child psychology. Atkinson. Coplan. & Earls.. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament..F. Ghid pentru pãrinþi 123 .. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children.(1984). Journal of Applied Development Psychology. H. Banez. Fox. Attributions. Mistry. pag. Paul. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. G. 22. N.(1995)Association among daily hassles. A.. Child Abuse & Neglect. 18. p. Child Abuse and Neglect.. 24.Dadds..A. pag. Schwartz. Child Development. 1. Journal of Abnormal Child Psychology. O Leary. J. J. pag.& Gable. E. J.. 72.. 27. J. Crnic. 972-981. S. Issue of Pediatrics. pag. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions.L. Mullins. Vol. Belsky. Milner. Dietz. Creasey. Child Abuse & Neglect. F.K.527-541. J. affect. 66. N. Parenting Daily hassles. 1529-1542. Critchley... Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. child temperament. and Physiological Responses. 445-455. pag. 24. 5. 1952-1953. Minkovitz.. 73..5 years: Does Timing of Exposure Matter?” . ºi colab. Henderson. A. Science. Robert. MPH. Nr. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment.. Shore. 1999. Bowker.S. Aucoin. Child Development.. Maccoby. S. Barron. M.S. G. McAllister. Journal of Consulting and Clinical Psychology.. Henderson. & Compas. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles.. Early Childhood Research Quarterly 18. Nr. Kamila B. 370-388. M. 12. 376-395.. 2000. Nr. J. Fox. (2002).(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5. 2003. E. E. ºi colab.. 300.. (2006). (1990). and behavior problems in nonreferred kindergartners. 27. Cynthia S. Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors. XIV.1997. R. pag.G. R. Journal of Applied Development Psychology.A. 2005. Vol. N. 591-605. Appraisals. 27. Frick. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Vârsta preºcolarã. C E. coping. Katherine. Lorber. Anne. 23-33. 311-319. Nr. Infant Behavior and Development. pag. (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment. 27. Christine.. Doug Bodin. Nr. H. 1-21.. Vol... Nr. M. Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms. R. Journal of Clinical Child Psychology..E. Cooper. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. and social adjustment in preschool. 2001. Suzanne. 2003. P. Vol.. V. Mitts.(2003). and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. Rethinking the Brain. & Catanzaro. R.. 629-642. 7–20. T. Annual Review of Psychology. 25. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. R. A.. 4. M. Ann. S. Vol. 21–45.

Nr. C.A. C E. 445-455. O Leary.. 32.F. Child Development. 505-529. R. Nr...J. Nr. N. Journal of Child Psychology and Psychiatry. J.. 1-21. C.. Child Maltreatment.124 Vârsta preºcolarã. Attributions. 4. T. Smith. Strauss. 2003. Child Abuse and Neglect. 2000. Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. Vol. Fox.E. Appraisals. . R. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life... Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk.. M. Vol. M. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. A. 27. Dietz. XIV... H. (1991).. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. 73. 2003.. Child Abuse & Neglect. and Physiological Responses. Lorber.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. M.. R.. 100. Nr.L. Vol. 252-535. 24. M.L.. R..S. J. E.. H. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. 21–45. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. R. K. Goldsmith.. M.. Loeber. 2007.(1986). C. No. Child Development. & Smith. Maccoby.14. S. ºi colab..H. pag. Jenkin. 379-390. Child Abuse & Neglect. Mullins.. pag. 325-337. 1. 1999. 72. Annual Review of Psychology. J. Science.& Framme. (1987) What isi temperament? Four approaches. 972-981. pag. 4. 12. Vol.A.C. Forehand. Schwartz. Atkinson.A. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior.. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. N. pag.A. 1952-1953. Journal of Abnormal Psychology. 58. 1529-1542. E. ºi colab. affect.H. Journal of Consulting and Clinical Psychology.B. 2000. (2002). 22. pag. 2001. 27. 793-810.. Henderson.A.B. Ghid pentru pãrinþi Dadds. 7–20. M. Nr. Nr. pag.M. pag.. Fox. pag. Lahey. McAllister. et al. Henderson... Vol. C.G. 2005. Milner. & Thomas. Richardson. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. Vol. Rodriguez. 12. Journal of Abnormal Child Psychology. The association between social withdrawal and internalizing problems with children. 5. Infant Behavior and Development. 300.