„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTà PREªCOLARà (2-7 ani) Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

3

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe. M.. cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã.“ 4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale. ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“ Mama lui Alex. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate . Ghid pentru pãrinþi „Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu. Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE „Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu.. de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public Vârsta preºcolarã. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce. de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate „Regret cã nu am învãþat aceste lucruri.

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani) .

Cui se adreseazã ghidul? . medici. o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze. De multe ori. cât ºi emoþional ºi social. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu. educatori. psihologi.România ºi a autoarelor. profesori. care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii. Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru.Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor. Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic. cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. 6 Vârsta preºcolarã. Cum a fost construit acest ghid? Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile. Ghid pentru pãrinþi Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii . de la pãrinþii noºtrii. din informaþiile pe care le auzim sau le citim. sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive.

atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora. colegi. profesori. Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor? . profesori. apostrofat în ºcoalã. prieteni. Similar. ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor. judecat. Aceste sesiuni sunt orientative. este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi. cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament. Cum este structurat ghidul? Vârsta preºcolarã. De ce un training al pãrinþilor? 7 Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. În consecinþã. Ghid pentru pãrinþi Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi. atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului.Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului. media. colegi. prin modificarea propriului comportament. ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. dacã pãrintele este criticat.

e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã. Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii? Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii. festivitãþi. pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul). lunar sau sãptãmânal). d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar. planificate la intervale mici de timp (ex. f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor. acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor. A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii. Ghid pentru pãrinþi Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor. Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale. de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã.8 Vârsta preºcolarã.. organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor. c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii. metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc. Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii. cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor. cu un numãr de 8-10 ºedinþe. în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme. . campanii de strângere de fonduri. b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu.

Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri? 9 . Cum îi anunþãm? Vârsta preºcolarã. cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”. gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”. Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program. ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine. mã voi simþi umilit ºi neputincios”. unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor.Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri. unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”. unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe. pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri. socialã sau emoþionalã a copilului. cum ar fi de exemplu. „nu am nevoie de sfaturi!”. este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor. cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul. reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã. Ghid pentru pãrinþi De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: fiind un proiect nou.

Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi. Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri? 10 Vârsta preºcolarã. agresivitate. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util. pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. medicul de familie ºi psihologul clinician. depresie) sau comportamentale (ex. Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri? . ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru. De exemplu. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin. ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social. anxietate. uneori mai intensiv. Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri? Cine poate participa la aceste întâlniri? Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. De asemenea. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat. în acest caz este necesar un program specializat. Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. pentru o prezentare a programului. Ghid pentru pãrinþi Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate.

Ghid pentru pãrinþi 11 . elemente de psihologia dezvoltãrii. Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii! Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Vârsta preºcolarã. managementul furiei sau a altor emoþii negative intense. sunt identificate de asemenea. Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual. abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã.Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice.

De exemplu. este modul în care noi. dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã. Vârsta preºcolarã.emoþiile pe care le simþim (ex. emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã.1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. suntem furioºi. Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. plângem sau ridicãm tonul etc. felul în care se comportã când este furios sau supãrat). 12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor. interpretãm comportamentul copiilor. Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul. În consecinþã. ca adulþi. determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie. pãrinþi sau educatori. va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului. este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat.).Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã Ce este disciplinarea? 2. . Ghid pentru pãrinþi Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi. Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu. reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã. Reacþiile noastre ca adulþi. enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative. felul în care reaþionãm .

care îl face neîncrezãtor ºi nesigur.Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume. cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei. Vârsta preºcolarã. Astfel. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã. comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment. astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor? 13 . Ghid pentru pãrinþi Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând. copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã. Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor. retras etc. cu persoane necunoscute. De exemplu. copilul nu îºi face temele. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului. comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi. Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul. copilul este timorat. poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine. însã de cele mai multe ori fãrã rezultate. pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã.

Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil. dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. ºcoala. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi. aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse. 2. media. Ghid pentru pãrinþi Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu. mai dificil de speriat.Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic. plâng mai uºor ºi mai des. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice. tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel. sã-l facã de exemplu mai curajos.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor 2.2. cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului. adicã de tipul de temperament pe care îl avem. cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil. iar celãlalt mai retras. contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea. au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul. cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii. de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”. sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului. Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? 14 Vârsta preºcolarã. ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional. În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului. .

Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive. literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat. nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. Ghid pentru pãrinþi 15 . este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic. reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã. atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”. fiind constante pe parcursul vieþii.La ora actualã. este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice. nu le-am sesizat. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare. în orice situaþie. ba mai mult. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”. negativ. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”. De exemplu. dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat. O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã. iar acestea NU sunt modificabile. le interpretãm într-un mod personal. Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”. þipã sau vorbeºte urât. Ceea ce însã poate fi modificat. sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. se retrage). Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. Vârsta preºcolarã. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile.

manifestând emoþii negative. manifestã tendinþa spre impulsivitate. dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive. frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi. tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat. nivelul de cortizol din salivã. comportamente de evitare sau retragere din situaþie. necunoscute. TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii. 2003) . Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz.Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi. nivel scãzut al fricii. Ghid pentru pãrinþi reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive. (Fox ºi colab. contexte noi.. În consecinþã. 2003). TEMPERAMENTUL INHIBAT Temperamentul inhibat ºi dezinhibat 16 Vârsta preºcolarã. Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii. activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi. Schwartz. socialbilitate crescutã. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”. manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare. 2001. la ºcoalã ºi în timpul lui liber. activare EEG la nivelul lobului frontal stâng. este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii. pãrinþi ºi educatori/profesori.mai mic sau mai mare. activare EEG la nivelul lobului frontal drept. Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã . sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã.

Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor. în prezenþa anumitor carcteristici de mediu.. cu foarte puþine stimulãri (sunete. 17 . cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete. Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit. comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat. cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii! Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului. agresive. fermitate (Maccoby. se asociazã cu probleme de externalizare. Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat. zgomote. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. 2003. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial. Vârsta preºcolarã. 2001). mai mult zgomot). comportamente impulsive. în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz. 1998). Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul. stricte. ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale. Fox ºi colab. 2000 apud Bates. Ghid pentru pãrinþi Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul? Ce ne învaþã aceste diferenþe? Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului.Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã. Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi. luminã. care au nevoie de un context cu reguli clare. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit.

reactivitate care este determinatã la nivel biologic. unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente. strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor. de exemplu. doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului. Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu. Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie. Reactivitatea emoþionalã 18 Vârsta preºcolarã. Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului. intensitatea reacþiei emoþionale. în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã.Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor. în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense. Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere. unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). De exemplu. metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã. Ghid pentru pãrinþi . la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã. aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). În aceeaºi situaþie. pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor. unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie.

19 Retragere iniþialã Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras. Vârsta preºcolarã. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã. Ghid pentru pãrinþi Nivel ridicat de activare Energetic. Utilizaþi distragerea atenþiei. Nivel scãzut de activare Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi. este numit de multe ori “leneº”. Introduceþi lucrurile noi în mod treptat. Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare. hiperactiv. introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare. viguros. Neliniºtit. Exploreazã mediul. dacã e cazul. Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul. dormitul ºi mersul la toaletã. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi. Lasã impresia de indiferenþã. cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate. . Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. Lentoare în realizarea sarcinilor.! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului Tip de temperament Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice. vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu. Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii. Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil.

instrucþiuni. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor. Puncte tari Intensitate emoþionalã ridicatã Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult. Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. scurte ºi simple. Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei Copilul poate fi Nu ascultã. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut. Modelaþi rãspunsuri adecvate. Formulaþi sarcini. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume. Învãþaþi sã fiþi toleranþi. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. de a sesiza mai uºor nevoile lui. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. 20 Vârsta preºcolarã. se plânge mult. Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului. Ghid pentru pãrinþi Dispoziþie negativã Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului. Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. Îi ia mult timp sã se adapteze. Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil. nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. Pare adesea “cu toane”. daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative. cereri.Adaptabilitate scãzutã Tip de temperament Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative. pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. . foarte uºor.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia. Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Prag senzorial scãzut

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Punctele slabe identificate

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã? Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

22

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!” ........................ ........................ ........................ ........................

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

........................ ........................ ........................ ........................

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
23

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire . a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”. îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”). Vârsta preºcolarã. atunci când pãrinþii pedepsesc. Cercetãrile aratã cã. în cuvinte. desenul tãu este cel mai frumos!”. el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã. au o stare emoþionalã negativã. Copiii au nevoie de exprimarea directã. Ghid pentru pãrinþi Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos.au consecinþe negative. „Te iubesc!” 24 Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil. fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive. însã copilul continuã. adicã pedeapsa. printr-un gest de tandreþe (ex. De exemplu. „Pentru mine. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”.interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! . Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze. severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia.„cum ai putut sã faci asta?”. când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect. pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului. dezirabile. afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa. copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros.

Copilul aruncã cuburile lego pe jos Vârsta preºcolarã. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace. Furie. enervare. Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul . Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative Figura nr. 1. Ghid pentru pãrinþi INTERPRETAREA Ex. el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva. gândind astfel. educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã. are nevoie de ajutorul meu!”. ostilitate. ca sã mã enerveze!”. sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. simte treptat cum îi creºte furia.Face asta intenþionat. COMPORTAMENTUL COPILULUI 25 PEDEAPSÃ Ex. Il lovesc ca sã înceteze Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze! EMOÞIA Ex. Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte. 1). iar copilul începe sã plângã. COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex.

„eu nu sunt responsabil. 2003). iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: convigerile despre abilitãþile copiilor. convingeri despre intenþiile copiilor. convingeri despre propriile abilitãþi parentale. comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali.emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. convingeri globale (ex.copiilor (ex. copilul e de vinã”). La ora actualã. aratã cã în urma experienþei personale. modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002). Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã . În urma experienþelor personale. pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. . care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale. conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode. Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994). În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic. adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. organizatã în memorie ºi accesatã. Ghid pentru pãrinþi Pin urmare. 26 Vârsta preºcolarã. interpretatã. „Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului. Informaþiile din sfera cogniþiei sociale. aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului. „Cum trebuie crescut copilul meu”). Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã. model descris mai jos. pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã. ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner.

anxietate. funcþionale. În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide. prezentate în cele ce urmeazã. pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. la un moment dat una spune „Uite. dar normal în dezvoltare. Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue. Ghid pentru pãrinþi 27 . În al doilea rând. cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului. adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor. deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. De exemplu. despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte. furie. Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”). pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor. convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului. ostilitate. nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului. Vârsta preºcolarã.se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat. când copilul manifestã un comportament problematic. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu. aceste convingeri determinã o atenþie selectivã. În primul rând. Copilul învaþã comportamentele funcþionale. aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor. atunci când copilul manifestã un comportament problematic. de exemplu. faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. congruente cu convingerile „preexistente”. dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii. Aceste erori se manifestã în mai multe etape. este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate. doar te ºtiu eu cum eºti”). Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil. norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã. depresie). pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut. de exemplu.

„citim” realitatea. De exemplu. au convingeri negative despre aceºtia. 28 Cercetãrile aratã cã. afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea. Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm. fizic ºi emoþional. 2004). ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. De cele mai multe ori. acea persoanã se comportã aºa. Vârsta preºcolarã. stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile. Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav. comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab. foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste. Ghid pentru pãrinþi Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor. dacã spun despre cineva cã este dezordonat. având însã aceastã reprezentare în minte. 2003). „Le-a pus altcineva în locul lui”). dacã aceste emoþii au intensitãþi mici. axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor. în orice situaþie. cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner. facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat. devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri. interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. În acest sens. asta înseamnã cã tot timpul. În al treilea rând. atenþia pãrinþilor devine selectivã.. Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului. convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat. pãrinþii care abuzeazã copiii adesea. . vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex.Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne. poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului. dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap.

nu ne putem scoate din minte acel lucru. de comportament problematic. Dar dacã apare un comportament minor . „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”). dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”.Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue. niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”). cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive. negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame. „Copilul ãsta e încãpãþânat. avem impresia cã toþi ne enerveazã. mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile. pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. „Azi toþi au ceva cu mine. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict. Ghid pentru pãrinþi 29 . adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. De exemplu. toþi vor ceva de la mine”. ceea ce Vârsta preºcolarã. un tatã poate sã recunoascã faptul cã. deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase. globale stabile ºi ostile (ex. dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore. ca ºi consecinþã. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã. Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue. cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili. mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã. au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative. Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului. se activeazã mai multe gânduri specifice furiei. comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice. ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit. Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate.„ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne. Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului. copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã. experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi.

...... separat de convingerile preexistente.. Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului.......... copiii sau partenerul de cuplu. ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate................. „Îl poate lovi... când a apãut comportamentul.. Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil.. Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul.. ceea este o reacþie neadecvatã. În urmãtoarea zi.. foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele. ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”). Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã.......... din mai multe perspective................. care a fost comportamentul celorlalþi.. 30 Vârsta preºcolarã..... dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex.... „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex.. Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului.... cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului .. adicã în mod eronat. gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil.........ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi....................... factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic.. Cu cât nivelul de stres este mai mare. .. ....... . Comportamentul problematic: .. pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte...... cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic......................... A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore.. De exemplu..................... deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament..................... Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului............ cine era prezent.. regretãm conflictul cu colegii............ Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente.............

cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie. dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi. Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului. folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate. necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. Ele sunt foarte utile în situaþii noi. Vârsta preºcolarã. În situaþia de faþã. iar odatã declanºate merg pânã la capãt. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil. pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate. ducând la activarea compor tamentului. sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi. repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds. Ghid pentru pãrinþi 31 . Pãrintele ar învãþa doar comportamentul. 2003). în situaþii ambigue sau de stres. aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate. vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate.În concluzie. monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie. ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului.

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui. 32 Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil. Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul. 34

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

B

C

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

Ghid pentru pãrinþi 35 C – Consecinþele comportamentului . simte copilul. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate . ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul. el va avea tendinþa de a repeta acel comportament. în limba engleazã). dacã un copil face un comportament (ex. copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. astfel. De pildã.sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. copilul se simte valorizat. ceea ce face. faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice. Deci. deoarece. spune. Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici. Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ. Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament! Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X. atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat. deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit. „Nu e frumos ceea ce faci. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex. Vârsta preºcolarã. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult. dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare.De exemplu. faptul cã eu râd. nu mai face asta”). este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. . cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii). de multe ori. eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”. De exemplu. ceea ce îl menþine este reacþia mea. atunci când face un comportament.apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent.

Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil 36 Ce doi fraþi se joacã Vârsta preºcolarã. . Ghid pentru pãrinþi Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai. Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã.Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului. Mama observã ºi nu spune nimic. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent. Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului. Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã. Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului Efect Ce doi fraþi se joacã S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul? Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el.

PARTEA a II-a PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ .

prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor). succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã. 38 Convingerile. reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã. Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã? . sãnãtatea în general. cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative. capacitatea sa de învãþare. I.ªEDINÞA 1 INTRODUCERE prezentarea participanþilor. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei. cum sã ia decizii. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor Vârsta preºcolarã. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. cum sã negocieze. Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace. Ghid pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã. identificarea unor convingeri preexistente de bazã. resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului.”.

ci la un proces. ºi nu despre indivizi rezilienþi . Rethinking the Brain . Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. Informaþii noi Vârsta preºcolarã. Informaþii vechi Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã. În jurul vârstei de trei ani. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim. Dezvoltarea creierului este un proces liniar. ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student. ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi. informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore. Ghid pentru pãrinþi 39 Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. (1997).Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã.cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu. Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi. Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei. R. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare. motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context. Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã.

...... Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor.. nemulþumire. mânie... Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale........ de furie....... nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului.... Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii.. Comportamentul problematic al copilului Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) .. Ghid pentru pãrinþi ..... 40 Vârsta preºcolarã..................... ............ tristeþe.............................. În perioada preºcolarã......... .... creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent..... Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? ...... Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens....... . Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii.. .................. Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri...Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului............... mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã..................

........... nu le-am sesizat..... ....... nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile.................. în situaþii noi..... necunoscute............................................................. la joacã........................................... cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber........................................... Vârsta preºcolarã....... ce activitãþi/ jocuri îi plac.............. Ghid pentru pãrinþi 41 Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului.. Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte? Exerciþiu pentru pãrinþi: ... ....................................2.... la ora de somn...........................1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”... .................. în situaþii de conflict.................................. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”......... Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã....................................................... la teme......... ............................................... negativ (vezi capitolul 2.................................................. observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã...................................................... .................. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.... .................. ................................... Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului...... Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem............................................................... ba mai mult...........................II......................................................................................................)...... Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul..... ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere. le interpretãm într-un mod personal.............................. ....................................................

....................... un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi....... comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi............. sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil....................................................................................................... ºi alta este reactivitatea emoþionalã.......................................................... ......... fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui.... .......................................................................................................... Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul 42 Vârsta preºcolarã............................................................................................................................... comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi............... necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat....... necunoscuþi!) .................................................... ............ ................................................... .. Din perspectivã geneticã.................. copilul are un anumit tip de temperament. ........ .................... definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur...........Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex........................................................... Ghid pentru pãrinþi de temperament al copilului: sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca... nevoia de timp de adaptare la stimuli noi....................................................................................................................... ............................................. de exemplu.............................................. cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex..

De cele mai multe ori..... ca ºi adulþii.. Stimulare auditivã scãzutã ......... învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive.... timp de o sãptãmânã.Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului.... dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului... κi face temele Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã... Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! ......... luminã.. ............. Nevoia de stimulare auditivã................... observându-l. Ghid pentru pãrinþi Se joacã lego în camera lui...... Comportamentul copilului Contextul descris senzorial Care este nevoia copilului Vârsta preºcolarã........ în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete.... 43 Copiii............ când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament... situaþii sau contexte noi (ex. ..... ascultã muzicã în timp ce îºi face temele...

...................................................................................................................................... Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã............................. .................. Progresele în comportamentul copilului: .................................... ................................................................................................................................................................................................................................................................................................. ..........Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale.. Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã................................................................ ....................................................................... Ghid pentru pãrinþi .......... ... 44 Vârsta preºcolarã............ ........................... ................................................................................................................................................................................................................. Comportamente funcþionale: ........... ............................................................................................................................. pozitive ale copilului.................................................................................................................................... ........................................................................ ....................................................................................................................... .................................................................................................................................... Mesaje de apreciere: ............................................................................................................................................................... .....................................

relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani. se mai întâmplã”. Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi. îi ajutã sã meargã singuri. un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului. primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta. cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu. I. iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. De exemplu. Despre importanþa relaþiei de ataºament În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament. sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare. . dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic. Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului. poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional. 45 Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu). fizic (ex. relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi. acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã.ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞà COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi despre importanþa relaþiei de ataºament.

Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu: Exerciþiu pentru pãrinþi: 46 Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge. . “Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”). Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant. alteori e certat. sau uneori este certat. Ghid pentru pãrinþi Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament.Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere. c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe. copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex. Situaþii Situaþia 1 Situaþia 2 Situaþia 3 Convingeri despre sine (cum se percep copiii) Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii) Vârsta preºcolarã. Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi. În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor. va fi luat în braþe ºi mângâiat. sau „ nu te poþi baza pe nimeni”). te poþi baza pe ceilalþi”. anxios-dependent. b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii. rezistent ºi dezorganizat.

) 47 . de încredere. Vârsta preºcolarã. Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate. cineva este lângã ei ºi le acordã grijã. neliniºtiþi. Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi. Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. copiii îi cautã. Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi. Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative. Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten.Ataºament securizant Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla. învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant. Ghid pentru pãrinþi Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. impulsivi). Ataºament anxios-evitativ Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil. nu-mi plãcea aºa de mult de el”. plãcut ºi simt cã le pot face faþã. Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex. Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp. Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv. Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi. Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie.

aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã. . atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii. Pe mãsurã ce copiii cresc. Situaþie: Copilul cere ajutorul. momente pe care. au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. 48 Vârsta preºcolarã.II. Ghid pentru pãrinþi Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile. relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. De asemenea. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie” Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament? Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”. convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii. Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever.

indiferent de comportamentul lor. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie. activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg.” .” Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi III. 49 Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii.. Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare. dar în general ne simþim bine împreunã”. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi.. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!” Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi: „Pentru mine. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt.. de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã. emoþionale ºi sociale. Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format.Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi.Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã? Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale.

astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant.Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente. Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº. îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort. propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat. când pãrinþii spun “ te iubesc!”. mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã. Ghid pentru pãrinþi Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el. întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate. Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã. activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. Uneori. aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. se exprimã cu dificultate. În alte. aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri. În multe familii. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri. Astfel. te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi . evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp. 50 Vârsta preºcolarã. absolut necesarã între copil ºi pãrinte. apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”. când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile. aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula. stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori. copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã. exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil. preferinþelor. Cunoaºterea intereselor.

Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã . Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex. ideile ºi povestirile sale sunt importante. Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere. Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: comportamentul cu care nu sunteþi de acord. Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste. Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel. comportamentul care este împotriva regulilor familiei. Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile. Vârsta preºcolarã. Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã.Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul. Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului). Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit.îl tineþi pe genunchi sau în braþe). transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune. Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. despre preocupãrile sau problemele lui. Limbajul nonverbal include: Expresiile faciale Gesturile si poziþia corpului Tonul vocii Miºcarea corpului. Ghid pentru pãrinþi 51 Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul.

52 “Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul. Dacã el rãspunde. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte. fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare. fie datoritã fricii de respingere. dã-le ceva timp sã riºte. Apoi. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”. de asemenea. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. Dar. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex. rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte. este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. înainte de a-i spune copilului. o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã. a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. decât sa dea un rãspuns autentic. Ghid pentru pãrinþi Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. Dar. sã-i mintã. sã practice ºi sã înveþe. Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile. sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. Asta este important! Dar. Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã. În ambele situaþii. Vârsta preºcolarã. dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine. Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. Copilul simte dacã aºteptarea existã. este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã. anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”. . Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. începeþi încet (cu paºi mici). Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. ªi acestea sunt foarte importante. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul).tu îl iubeºti.

un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi. modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu. de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. înþelege. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi. bucurie. Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori. imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor. I. un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios. de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi. Cum învaþã copiii despre emoþiile lor? 53 . Despre rezilienþa emoþionalã Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”. a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. tristeþe. teamã. dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile. de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate.ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL Vârsta preºcolarã. veselie. managementul emoþiilor copiilor. Ghid pentru pãrinþi despre rezilienþa emoþionalã a copilului. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii. furie.

Acceptã diferitele emoþii În primul rând. Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii. furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. teamã. tristeþe. ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent. Ghid pentru pãrinþi Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”. îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor 54 Vârsta preºcolarã. 1. Sau unii pãrinþi considerã. consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu. exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor. formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã. De asemenea. este sãnãtos . Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii. este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie. Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor. nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi. Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative.Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex. ºi din dorinþa de a-i proteja. „sunt furios”). Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. de supãrare sau tristeþe. într-un mod nesãnãtos pentru copii. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”). cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. „sunt trist”. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele.

O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi. cum este þipatul. care este cauza lor. poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale. expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. sparge. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine! Vârsta preºcolarã. modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. 2. De asemenea. copilul are dificultãþi în a numi emoþia. Dacã observaþi cã. de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale. Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte.). . ce cuvinte.sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile. folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru. Ignorarea. Ghid pentru pãrinþi 55 Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile. De exemplu. loveºte etc. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”.

„sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”). scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut. . Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul. „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. în care s-a simþit supãrat sau întristat. Astfel.56 Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. nu?. sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat. nu?”. Vârsta preºcolarã. þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie. Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul. „Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor.

Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”).” copilului. . îl doare”.Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros. „Oana este tristã când þipi la ea”). care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol. atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat. Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut. Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã. Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat. Ghid pentru pãrinþi 57 Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context. Vârsta preºcolarã. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat.. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii. emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti. „Opreºte-te din þipat.” Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil.. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã.

aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie. explicarea faptului cã. atitudinea pozitivã faþã de sine. a face o plimbare. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi). 3. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme. . Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. relaxarea. Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil. cãutarea sau solicitarea ajutorului. cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil. distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã.Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã. Managementul emoþiilor 58 Vârsta preºcolarã. Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. schimbarea atitudinii faþã de situaþie.

discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www. cum sunt tristeþea. Ghid pentru pãrinþi 59 - Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani. „ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”. furia. rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios. fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului. acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi). sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul. evitã sã accentuezi. atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat. vinovãþia. . dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”. transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte. teama. ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”. Vârsta preºcolarã. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã.cognitrom.com pentru un exemplu de astfel de instrument). întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat. „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”. Emoþiile negative. Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului: identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã. frica.Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context. sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus. supãrarea. întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul. „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”. discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor.

........... ....... teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine........... cu expresii faciale corespunzãtoare....................... Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei....................................... tonul vocii........................................... ....................................... ............................................................ ................................. Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie................................................................................................................. ...... „sunt trist”)............................furie).......................................................................................................................................................... ........................ ............................. Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament......................... mândrie)........................................................................................ Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante)................................... 60 Identificã ºi diferenþiazã emoþiile...................................................... furie............................................ ulterior ºi pe baza altor indicii (ex............................................ ........................................... Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie.................. mândrie) dupã vârsta de 4 ani............................. Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”............................................................................... tristeþe........ pãrinþi ºi locuri familiare.............................. ................................... Vârsta preºcolarã............................................ ........................................ gesturi)............................................... vinovãþie...... ............................................................................................................... ................... iniþial pe baza expresiilor faciale..................................................................................................... ..... ..................... ....... ........................Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale.................................... Ghid pentru pãrinþi Exprimã emoþii complexe (ruºine......... teamã.... ................ Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie. .......................... tristeþe................................................................................................................................................................ vinovãþie.....................................................

................................................. Începând cu 7 ani.................................................................... ........ ................................................................................................................................... ........... ............... Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi............................................................ ................................................................................................ ............................. Dupã 5 ani........................................................... ..................................................................... Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele.......................................................................................................................................................................................... Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp.................... Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele).................... .................................................................... ............................................... copiii spun cã sunt triºti......................... Vârsta preºcolarã............................................................................................................................................................... ............................... Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii...... .........................................................Manifestã fricã faþã de anumite lucruri........................................................... ...................................... ........... ............................................................................................................... ........................................... ......................... din motive psihologice (interne)..................................................................... ....................................................................................................................................... fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã........................................................................................................................................................... Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele...................................................................................... ................................................... ........... ......................................................... .......... Ghid pentru pãrinþi 61 Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei)........................................................................................................................

.................................... Ghid pentru pãrinþi Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii............................................................................................. .................... ......................................................................... .................................... Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc...... Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite................ 62 Vârsta preºcolarã.................................... ................................................................................................................ ........................................................................................................ distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi............................................................ de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor...... solicitarea ajutorului adultului..... Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã)........................................... de interacþiuni sociale............... ...................................................... ...............................................................Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor..................................................................................... .................................................................. ......................................... distanþarea de sursa de stres..... ............................................................................................................. ............... ................................................................ raþionalizarea sau minimizarea........ La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã............ cãutarea privirii adultului...................................................................... ......................................................................

nu þin seama de context sau situaþie. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie. Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”. Se ruºineazã foarte uºor. „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. teamã. pãpuºi). tristeþe. Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare. Ghid pentru pãrinþi Emoþiile ºi comportamentul nonverbal Exprimã emoþii complexe 63 Emoþii ºi contexte . κi identificã propriile stãri de furie. κi cer scuze pentru greºeli. Îmi bate inima mai tare). miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. Cum te simþi – bine/ rãu). κi adapteazã mimica. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. smulge jucãriile din mâna altor copii. Dã exemple de emoþii diferite. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate. am fãcut un desen frumos.gesturi). postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã. trânteºte. De exemplu. Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. cu expresii faciale corespunzãtoare. am fãcut treabã cu mama. Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. bucuria este exprimatã prin þopãieli). Emoþiile în cuvinte Vârsta preºcolarã. Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros). Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. vinovãþie. trage copiii de pãr. loveºte. Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine.II. tonul vocii. Se separã de pãrinþi fãrã dificultate. Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). strigãtelor. dar numai dupã vârsta de 5 ani. simþite de oameni diferiþi. Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. dar numai dupã 4 ani. aruncã jucãriile pe jos. Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. în situaþii diferite. etc). mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale. furie). fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex.

“de ce plânge copilul”.“nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile . copiii spun cã sunt triºti. Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect. cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. cautã sã vadã ce reacþie are adultul. responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia. sunt îngrijorat!). pentru frica de injecþii .nu sunt supãrat. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii. punerea bãrbiei în piept. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta. Copilul micºoreazã. Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului. La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac. Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã. Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. loviturã). lipirea picioarelor unul de Emoþiile celorlalþi Cauza emoþiilor Emoþiile ºi consecinþele lor 64 Vârsta preºcolarã. Dupã 4 ani. Dacã este învãþat. modului în care el se simte. solicitã ajutor din partea adultului. desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept.”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“). Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. eºti supãrat?. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi. Cautã suportul adultului: privirea adultului. pune întrebãri . din motive interne. merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit. Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine.Pune întrebãri despre ce simt. Începând cu 7 ani. manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). Ghid pentru pãrinþi Managementul emoþiilor . considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire. Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil. minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei.

manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. nu mai vreau sã aud de tine!” Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni.„ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”). respirã profund de trei ori. Vârsta preºcolarã. Percepeþi evenimentele negative (ex.altul. . copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã . etc). ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã. Evitaþi etichetãrile (eºti bun. Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã). Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri. Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii. Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor. Este capabil sã respecte regulile jocului. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi.„mã enervezi!”. Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil.”dacã mai faci aºa. Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui. De exemplu. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare.„dacã nu încetezi. Ghid pentru pãrinþi 65 De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale exterioare. eºti rãu. analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului. te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii . colþurile gurii lasate în jos. ci ceea ce face el . Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. implementeazã soluþia aleasã. evitaþi ameninþãrile cu abandonul . spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”. iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine).

De exemplu. prin folosirea întrebãrilor deschise. ºi-a pierdut jucãria etc. somn). Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. • Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte.66 Vârsta preºcolarã. tristeþea. pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri. furia. Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica. Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi. fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens. Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte. ºtiind cã pãrintele. puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi. În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin. Recomandãri practice pentru pãrinþi Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede. Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. spuneþi-i copilului “m-am întors”. Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. ca sã evite situaþia jenantã. îi va cumpãra acel lucru. comportamentul copilului ignorat. Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. . • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã. Ghid pentru pãrinþi • Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame. mângâieri. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm.

Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv. Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi. Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de. Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului. te dau la þigani”. Ghid pentru pãrinþi 67 . vizite la ºcoalã. Emoþiile noastre sunt fireºti. Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu. Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva.sau la ora.Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea. Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Vârsta preºcolarã. accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia.). pentru ei este adevãrat. ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. prin discuþii despre noile sarcini. precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!). împreunã cu colegii. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi. nu te mai iubesc. este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva. ei nu se vor mai juca cu tine”). dacã nu eºti cuminte. cum trebuie sã se comporte. Dupã ce vã luaþi la revedere. Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii. Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii.. pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã . Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii. cu bona.. Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã). orice îºi imagineazã. astfel. Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare. etc. De exemplu: „dacã mai plângi. De exemplu. cât va sta. Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni.ce va face acolo.. citiþi-i o poveste). Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea... sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea.. Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã.

dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. De exemplu. copilul îºi va continua liniºtit jocul. Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile.. Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã. Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi. Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. De exemplu. Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). este normal sa fii trist când cineva te loveºte. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex. ?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte. punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex. este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!). Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii.. Ghid pentru pãrinþi . De ex. dacã adultul spune “nu-i nimic. într-o situaþie în care copilul cade. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare. abia te-ai atins”. dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti.68 Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?. ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex. Vârsta preºcolarã. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã. Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când.

. din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite. pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã. Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii.sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul. De exemplu. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. de exemplu. Vârsta preºcolarã. exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului.sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã. siguranþã.sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani). relaxare.Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv. “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “. Ghid pentru pãrinþi 69 . . situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare.sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã. situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor. când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie. încât începe sã plângã. . îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã .sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal. Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate. care este fericit ºi un învins care este trist. . expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi. În acest sens pãrinþii trebuie : .calm. . situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). De exemplu.sã îmbrãþiºeze copilul. Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. acordarea atenþiei. Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri. Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor.

Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã. poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã. Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare. Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. sã ne 70 Vârsta preºcolarã. Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult.De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. De exemplu. cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit. cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”. Ghid pentru pãrinþi . gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia. pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni. Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri. Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. cum ar fi verbalizarea adecvatã. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã. Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii. puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã. activitãþi recreative). Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul. verbalizând modul de aplicare a acestora. precizându-i ceea ce a fãcut. Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii.

Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale. gesturi). ghidajul din partea pãrintelui este esenþial. Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei). simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc). De exemplu. când observaþi apariþia unui acces de furie. Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor. îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes. vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire.jucãm cu ceilalþi copii. Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana. obrajii îþi sunt roºii. Vârsta preºcolarã. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare. Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. Dacã nu pot sã se opreascã. Ghid pentru pãrinþi 71 .

ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR despre abilitãþile sociale ale preºcolarului ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului. un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil. I. prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu.. un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el. La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. cu ajutorul pãrintelui. Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani. la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate? 72 Vârsta preºcolarã. Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã. Ghid pentru pãrinþi Abilitatile sociale se învaþã prin : observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã. ºi singur la 6-7 ani. la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã. în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai. . prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu. La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului. la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã. Învaþã sã asculte activ.

Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã. Ghid pentru pãrinþi 73 Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. pe educatoare. Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el. iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. Vârsta preºcolarã. uite ce avion am!). face remarci de genul “îmi place de tine. Poate sã împartã materiale comune (jucãrii. zâmbeºte. eºti drãguþ”. îi mângâie. Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva. κi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi. Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal. Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. creioane colorate). . Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. i-o oferã. îi ia de mânã pe copiii de la grupã. Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut.Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali: Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani. La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie. κi alege prietenii pe considerente de sex. modul în care se joacã. Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. dacã un copil îi cere jucãria. dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el. Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. tu câþi ani ai). Invitã copiii la joacã. Le spune pe nume. vârsta. Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani.

curãþaþi masa). Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil. Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. Cere permisiunea de a folosi obiecte. . Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei). fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru.: dupã ce terminaþi de pictat. De exemplu. ridicã mâna când au nevoie de ajutor. Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex. Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. negocierea. stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el. distragerea atenþiei. în 75% din cazuri. Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul. Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex.74 Vârsta preºcolarã. De exemplu. împarte materiale cu alþi copii. ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. κi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. compromisul. îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea). Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”. Ghid pentru pãrinþi Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. κi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor. jucãrii care nu îi aparþin. Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui.

Folosirea mesajelor nonverbale . replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi). copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea. câti ani are. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii. este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil. înþeleg regulile jocului. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi. gesturi prin care manifestã interes. Implicarea copilului într-un joc paralel. Dacã refuzul apare totuºi. o sã ne jucãm cu altcineva”. asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Având sprijinul pãrintelui. rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã. 75 . pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic. Ghid pentru pãrinþi Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. Dacã se observã însã cã. Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Câteva recomandãri pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã. este nevoie de suportul pãrintelui.II. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup. observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii. Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii: Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii. Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã.zâmbete.

• Dacã rãspunsul este “nu. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte.Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active. Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. De exemplu: “Bravo. De exemplu. Bravo. În plus. mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. ai spus foarte frumos mulþumesc. Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã. 76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”. persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. Ghid pentru pãrinþi Cum oferim feedback negativ copilului . Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi? Vârsta preºcolarã. încã nu am terminat”. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. Contactul vizual este foarte important. ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate. sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul.

cu umor: „Nu-i nimic. Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1. când copilul este agresat de un alt copil..rãspunsul cu umor. Vârsta preºcolarã.. ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: .ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte. Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva.(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului). spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : . Andrei spune: „Uite la el. mã simt. 3. 4.îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”.ignorarea (nu i se acordã atenþie).. Ghid pentru pãrinþi Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor 77 Exemplu: Dan. Exemplu: Paul. cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat. Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor.. Când Dan se apropie de final. De exemplu: “Cosmin.. . pentru cã.exprimarea emoþionalã. îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului).agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” . aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” . . Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial.. mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig.preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament)..(descrierea modului cum vã simþiþi). . i se dãrâmã tot castelul din cuburi. Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi. îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?” .(descrierea comportamentului copilului). 5. reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film. Îþi mulþumesc! Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. atunci când. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare. 2. De exempluã. Într-o situaþie similarã..

............ completând tabelul de mai jos: Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã? Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa? ... moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie........ pozitivã sau negativã................................. ......Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula. În consecinþã...... Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele.................... Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex. acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat....................... copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie........... sã formuleze regula într-o formã pozitivã............... Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie. Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei...... Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã............. . sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii............ .. 78 De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia Vârsta preºcolarã.............................. Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri: sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula............................ . Ghid pentru pãrinþi Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative...................... .................. critica....................... Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã.................... pe frigider).... ....................................... Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului... pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã..

datoritã convingerilor personale. convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”. Bariere în disciplinare Aºa cum am prezentat în primul capitol. dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor. când este furios – contextul . însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului. copiii construiesc un castel din cuburi. la un moment dat sunã telefonul. joaca copiilor devine deranjantã.ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE Vârsta preºcolarã. hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã. comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive. de exexmplu copilul „þipã” . se amuzã deci fac „gãlãgie”. în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic.comportamentul problematic. Ghid pentru pãrinþi bariere în disciplinare metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate. pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor. vorbesc tare. I. sociale sau emoþionale. pãrintele merge în camerã ºi rãspunde. în acest moment. În consecinþã.pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie. 79 . de exemplu. disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor. de exemplu: în camerã. a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor. în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat.

datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor. copilul poate avea reacþii problematice. mamã!” iar cel de 5 ani. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor. Contextul ne determinã adesea comportamentul. „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”. refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos.- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”. Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare. Ghid pentru pãrinþi . dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid. de exemplu. De exemplu. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. care pot fi dificile pentru pãrinþi. de exemplu devine mult mai retras. „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. Cele mai frecvente sunt: Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare? Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil? 80 Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice. cel de 4 ani îi spune “ te urãsc. Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când Vârsta preºcolarã. De exemplu. când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”. „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”. dupã ce i-ai repetat continuu. este dificil pentru un pãrinte.

......... Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor................... ... Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã..... ........ Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) .......... . Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie.. . Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament..... teamã sau vinovãþie........ Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului.......... .. Situaþii/ contexte ... Vârsta preºcolarã..... acela de schimbare a unui comportament.. Ce gândiþi despre comportamentul copilului? ................atunci este criticat (ex........ Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite.. Comportamentul copilului ... Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia. Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor......... Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat........ „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”).......................... Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã. Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare.......... ................ Alternative explicative ale comportamentului .. 81 II...

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat. 82

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat. Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

83

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

84

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale. care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui. te dau la þigani!”). În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi. un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur. încrederea copilului în adult se deterioreazã. sã-l ia în braþe). Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului. De exemplu. I. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Comportamentul este un rezultat al unei nevoi. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute. este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. primeºte atenþie de la pãrinte. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie. . atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi.ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR Vârsta preºcolarã. Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament 85 De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. dorinþe sau convingeri. dorinþe sau convingeri a copilului. adecvate. când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie. Ghid pentru pãrinþi înþelegerea comportamentului copilului stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul instrumente de analizã a comportamentelor copiilor. De exemplu.

nevoia de control. nu pot fi considerate bune sau rele. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos. Exemple 86 Vârsta preºcolarã.stãri emoþionale negative (fricã. De aceea. .). . .Funcþii ale comportamentelor Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Funcþii ale comportamentelor Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui. intimitate etc. . Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi. funcþiile pe care comportamenetele le au nu. confort emoþional etc). plictisitoare. colegi etc). Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi. Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul. care neceºitã timp îndelungat. Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au. laudã.). precum nevoia de apreciere.situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi. Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el. ruºine). de aprobare. comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile. criticã etc. pot fi evaluate. de stimã ºi statut. În schimb. de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale. de valorizare.sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile. Ghid pentru pãrinþi Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: .beneficii sociale sau emoþionale (atenþie. Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan Funcþia de a comunica ceva Funcþia de a obþine ceva: . o carte.beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã.

un copil care se agitã. determinã apariþia problemelor de comportament. Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã. Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor. Ghid pentru pãrinþi Ca urmare. Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil. De exemplu. Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. plânge foarte mult. mediul familial. Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã. îi este dificil sã stea într-o activitate.Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate. dezirabil. este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui. Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea. prezintã dificultãþi de adormire. Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament. Vârsta preºcolarã. 87 II. ºi comunitatea în care trãiesc. indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. Studiile aratã cã Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale . Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie. care îndeplineºte aceeaºi funcþie.

58. Child Development. 23-33. pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al. este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice. deci trãieºte într-un context nesãnãtos. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice. A. et al. *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness. 505-529. Mental Illness Fellowship of Australia. Studiile aratã cã. Barron. www.(1984).. în dezvoltarea problemelor de comportament.. apostrofat. & Earls. certat. alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei. lipsa lor este consideratã un element de protecþie. Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor? 1 2 3 Goldsmith. (1987) What isi temperament? Four approaches. Dacã un copil este pedepsit. F. Journal of child psychology. P. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi. 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei.. temperamentul are doar un caracter predispozant.H. 1984)2.au . sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp). în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã.H. Ghid pentru pãrinþi O varietate de factori biologici. factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã.acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã. Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã.mifellowshipaustralia. Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc. 88 Vârsta preºcolarã. 25. psihologice ºi sociale. cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori.org. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children.

.... un context abuziv sau sãnãtos........................ ................. Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor... caracteristicile cognitive......... evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte.... ................... ............... sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) 89 .. divorþul pãrinþilor.... ..... . abuz) Exerciþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului.................... sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) Vârsta preºcolarã.......... abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului Ex.........Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive..... Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive. .. Ghid pentru pãrinþi Ex.. temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului Ex......................... Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului...................... sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia..........

Child Development. factorii stresori. Mitts& Catanzaro. Cooper. cãutarea atenþiei. J. Suzanne. unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate. lispa complianþei. Robert. 66. S-a constat cã.2003)5. Suzanne. 4 5 6 Creasey. Journal of Clinical Child Psychology. Care sunt efectele mediului stresant de acasã: unii copii pot manifestã probleme de internalizare. J. Early Childhood Research Quarterly 18... J. M. 1995)4. dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan. (1995) Association among daily hassles. and social adjustment in preschool. crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky... hipersensibilitate. cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor.. Belsky.& Gable. Bowker. Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial. iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. Crnic. 1995)6. Cooper. 311-319. . prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey. retragere socialã. Ghid pentru pãrinþi Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului. Bowker. G. Anne..(2003). 24. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã. Robert. & Catanzaro.. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress. Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate.90 Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale. 376-395. coping. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie...& Gable.S. 629-642. Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur Vârsta preºcolarã.. acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant. Anne. În plus. Coplan. pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii. S. care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate).K. Astfel. M. agresivitate. printre care ºi certurile zilnice cu copilul. and behavior problems in nonreferred kindergartners. Parenting Daily hassles. decât cei cu temperament inhibat. Mitts. incluzând simptome depresive: dependenþa. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. Crnic. child temperament. N.

. care se repetã.. De exemplu. bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã. Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi... Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung........ pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã. ........ ... De asemenea..... copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte........... ................. Comportamentul problematic al copilului Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã Consecinþa asupra comportamentului copilului .... dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute........ Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi... precum ºi a frecvenþei comportamentului... copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”........ Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge..... ........ oferirea de jucãrii... pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa.... a zâmbi. ... .................. Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã................. Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate Vârsta preºcolarã.... implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc).... Comportamentul problematic tinde sã continue dacã.....................prãjituri........ De exemplu.......Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul.......... alimente speciale .... îngheþatã... Ghid pentru pãrinþi 91 Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat.... Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe..... ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare...........

merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios. ........ . duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade)...... dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios.. observ cã Maria face acelaºi lucru. Ghid pentru pãrinþi Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii....................................... De exemplu.......... înjurãturile... atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc........... Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor. similare cu cele ale copiilor Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor... sunt comportamente învãþate.......... Copiii ai cãror pãrinþi lovesc.... 92 Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora........... Ex.. Comportamente precum þipatul...... .. atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva.. Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie............ Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate) Ignorarea comportamentelor pozitive... copilul meu face acelaºi lucru..... care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale.. adecvate ale copilului..... ..... lovirea... neadecvate.... vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu.. þipã când fratele ei îi ia jucãria................. cât ºi pe cele disfuncþionale... similare cu cele ale copiilor Ex..............Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie...... poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme....... adecvate.... este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie.. ....... Observarea ºi imitarea pãrinþilor Vârsta preºcolarã............... Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin...

unde îi gãseºte pe bunicii lui. completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã. un bãiat de 4 ani.III. Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele: Exerciþiu pentru pãrinþi: Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu. ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol. bunicii râd. la un moment dat. este afarã ºi se joacã cu prietenii lui. modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. iar ceilalþi încep sã râdã. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . copilul fuge la el în camerã. unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului. Ghid pentru pãrinþi 93 George. Au trecut deja 4 sãptãmâni. iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. vom analiza situaþia de mai jos: Vârsta preºcolarã. George merge acasã.

Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament..... Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie. Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol.. Unde nu apare? Cu cine nu apare? Comportament Ce se întâmplã imediat dupã? Consecinþe Efect 94 Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab.. Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã.. sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi. Recomandãri pentru pãrinþi 10 paºi cheie în disciplinarea copilului 1. 2..Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? . 2004).” 3.. Dacã adulþii intervin când nu este nevoie. sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã. .... Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important. îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni.... De exemplu.îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”. „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu... Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul. Recompensarea verbalã imediatã ..

semnificaþie celor spuse de tine. În acest caz. pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie. copilul poate sã aibã resentimente. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. moderat dar ferm. consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica. Ghid pentru pãrinþi 95 6. nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin). Pentru a fi eficientã. este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei. protestelor. dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut. dacã tu acorzi importanþã. „neascultãtor” etc. Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. „obraznic”. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi. cererilor cu insistenþã. acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare. în situaþii de conflict. Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã. 10. nu ceda în faþa rugãminþilor. 5. 9. 7. o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. când copilul nu îºi strânge jucãriile. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. 8.4. De exemplu. . Retragerea din conflict Uneori. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar. lacrimilor. Vârsta preºcolarã. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. consecinþele logice sunt eficiente.

Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament . Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale! 96 Vârsta preºcolarã. îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos. au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã? . Implicarea copilului în decizie.ora mesei. În mod similar. ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul. aceastã informaþie NU schimbã comportamentul. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. ora de plimbare. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii.IV. Prin consecinþele propriilor lor alegeri. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc. copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul. devenind mult mai independenþi. Ghid pentru pãrinþi Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile? Copiii de vârstã preºcolarã. de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple. prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi). sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”. ora de culcare. Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut.

solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor. Vorbiþi cu copilul aproape de el. când este posibil. Uneori se întâmplã ca. fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul. Ghid pentru pãrinþi 97 Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo.Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã. copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu. Când îi vorbiþi copilului. spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. actionaþi imediat. atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general. Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi? Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). De exemplu. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi). Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã. „Dorin. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!” . asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. “Diana. În alte situaþii. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. aplecaþi-vã la nivelul lui. Dacã apare o problemã de comportament. care îi dã o stare de nesiguranþã. opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face. De exemplu. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul). lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare. Fiþi foarte specific. De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii? Vârsta preºcolarã. De exemplu. în proximitatea lui fizicã. De exemplu. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele. Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz.

Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. 98 Vârsta preºcolarã. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate. “ Eliza. oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege. Repetaþi cererea. mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!” Daþi timp copilului sã coopereze. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex. Fiþi foarte specific. repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. De exemplu. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el. nu mai repetaþi cererea. De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Ghid pentru pãrinþi . sã se pregãteascã de culcare).Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului.

copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame. ºtiind cã pãrintele. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie. copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. dupã vârsta de 4 ani. Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. când 80% dintre copii manifestã acest comportament. joacã etc). dacã copilului îi este foame. În aceste momente. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie. îi va cumpãra acea jucãrie). ca sã evite situaþia jenantã. atenþie. „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”). ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. somn. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. Când devine problematic acest comportament? 99 De ce au copiii accese de furie? .ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII Vârsta preºcolarã. ”plângi ca un bebeluº. Identificând corect cauza. pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. Cel mai adesea. strigãtelor. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin. Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. Putem vorbi de un comportament problematic când. lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului. furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex. Ghid pentru pãrinþi de ce au copiii momente de furie cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor. Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani. I. i se dã mâncare). Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor. dar poate dura ºi o orã.

Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte. ei vor învãþa acest model de rãspuns. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie? Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã. copiii învaþã prin observare ºi imitare. În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui. Ghid pentru pãrinþi Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului.sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”).le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). bucuria se exprimã prin râs. contorsionãri violente ale corpului. etc). La acestã vârstã. ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor. Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului. dacã nu ajunge la o jucãrie . o jucãrie pe care ºi-o doreºte. având valoare de recompensã. sã guste.O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei. . Oferiþi copiilor exemplul personal. Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. etc). ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. obiecte aruncate. mângâieri. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul. se va comporta în aceastã manierã: þipete. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. Aceasta înseamnã cã. tristeþea ºi furia prin plâns. dar cerut de pãrinte (ex. II. sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex. îmbrãþiºãri. Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. 100 Vârsta preºcolarã. urlete. ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public).

ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex. supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite.). sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?). dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”. aplecaþi-vã la nivelul lui. Identificaþi corect cauza furiei. Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. Când îi vorbiþi copilului. puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos). Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios. pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex. în prezenþa copilului. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus. ºi-a pierdut jucãria preferatã). Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie. Ghid pentru pãrinþi 101 . nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs. ignorarea este o soluþie eficientã. Vârsta preºcolarã. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât. copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã. sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex.Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã. Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. Ca pãrinþi. prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate).

am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin.) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni. nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi. De exemplu. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani. dar ferm îndeplinirea cererii copilului. plânge. iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului. dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”. nu-i adresaþi nici un cuvânt). etc. dar nu þi-o pot cumpãra astãzi. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional. În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!). maºini. în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie). „avem alte cumpãrãturi de fãcut”). Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. Vârsta preºcolarã. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri. În caz contrar el s-ar putea simþi respins. rãspundeþi: “îmi pare rãu. se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte. puteþi folosi consecinþele logice. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea? 102 Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el. deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex. Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. . în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el. De exemplu. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã. Refuzaþi calm. În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri). Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã.Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. Ghid pentru pãrinþi Folosiþi ignorarea. pânã se liniºteºte.

sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun).Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). sã punã cumpãrãturile în coº). lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. dã din picioare. Dacã copilul acceptã. atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm). Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. Dacã copilul s-a liniºtit. ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã. dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat. Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. dupã care vom vorbi). Unii copii se liniºtesc mai greu. Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. dându-i sarcini precise (ex. se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios. rugaþi-l sã vã ajute. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. acum eºti foarte nervos. sã þinã lista de cumpãrãturi. Ni se întâmplã tuturor. puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). dar apoi mergeþi direct acasã. Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei. Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. vei sta aici 3 minute pânã te calmezi. Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie. Ghid pentru pãrinþi 103 . deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã. Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie. îl puteþi întoarce cu calm la Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. copilul þipã. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin. În acest caz. În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin. intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile. Vârsta preºcolarã. Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex.

Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã. spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. sã-ºi cearã scuze. dacã a aruncat obiectele pe jos. Ghid pentru pãrinþi Planificaþi activitãþile în avans. folosind spaþiul respectiv. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte). Þineþi cont de starea în care se aflã copiii. Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã. De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu. trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi. Cum putem preveni crizele de furie? 104 Vârsta preºcolarã. Dupã ce a avut loc excluderea. daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere. În funcþie de situaþie. când simte nevoia sã se calmeze. Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului.locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã. Fiþi corect. nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire. sã le ridice). este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. când mergeþi la cumpãrãturi. dacã a rãnit pe cineva. . dacã copilul s-a calmat.

Paºi de succes Oferiþi copiilor exemplul personal! Identificaþi corect cauza furiei! Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul! Vârsta preºcolarã. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect 105 Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã. Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie.

I. când vin în vizitã alþi copiii. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi. cã este mai mic”. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi. dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. lãsând un spaþiu între ei. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi Vârsta preºcolarã. Învãþaþi copilul cel mic .ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii. Ghid pentru pãrinþi Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi. 106 A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii. sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!) Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi? Fiþi corect.

Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex. Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA. nu o primeºte. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel.sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. cine smulge jucãria din mânã. Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii. implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex. Faceþi exerciþii simple. Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata.” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George). construiþi un bloc).“te rog sã-mi dai jucãria”.”te rog “ sau printr-o propoziþie .. ei se vor simþi frustraþi.”. contruiþi un puzzle. ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând). toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. Vârsta preºcolarã. îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane. Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. ÎNCà NU AM TERMINAT. De exemplu.. . folosind materiale diverse (ex. Ghid pentru pãrinþi 107 Oferiþi un bun exemplu personal. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori. implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã). copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul. pentru rãspunsul NU. când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai. Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt . Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã). În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal.

Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul. . se poate stabili ca regulã generalã. împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor. Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii..Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã. ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana. De exemplu: .Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane. cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”. . Subliniaþi importanþa acestui comportament social. nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute). va spune “mulþumesc”. În cazul copiilor mai mari.” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ. Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George” 108 Vârsta preºcolarã.Cine smulge jucãria din mâna altui copil. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copilului ce sã facã. .. nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei. Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul.Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie. daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane). Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul.Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. peste 4-5 ani. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple.. Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna.. spunem: te rog sã-mi dai. . Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie. “Bravo. eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!” Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil.. sã folosescã formula “te rog sã-mi dai.

folosiþi consecinþele logice. luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru . Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde. la o orã dupã folosirea consecinþei logice. o altã activitate. Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea. încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil. Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective. de exemplu. doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã. Ghid pentru pãrinþi 109 Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã.dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “. folosiþi ”timpul de liniºtire”. consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice. . Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”. Vârsta preºcolarã. reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. Dupã ce timpul a expirat. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea).cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei. Ignoraþi protestele ºi plângerile. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru. Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect.

Dacã problema apare din nou. peste patru ani. Ghid pentru pãrinþi Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. Reamintiþi copilului. care sã nu prezinte nici un risc (ex. permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea. în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta? . Trimiteþi copilul într-o altã camerã. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Pentru copiii mai mari. pentru puþin timp. aceastã disputã poate fi contextul propice în care. chiar dacã este supãrat sau furios. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat. Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. folosind aceastã metoda ºi pe viitor. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea. Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil. cu ajutorul dumneavoastrã. sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã). Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. coopereazã. repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul.Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic. sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã. 110 Vârsta preºcolarã. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. îºi aºteapã rândul. cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului).

Andrei. . opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1. . .“Andrei ºi Robert.Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã).Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate. tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii. Vârsta preºcolarã. trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã. dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat. . cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4. o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. tu te joci primul timp de cinci minute! Robert. sã coopereze) . Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria. Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti.Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo. pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: . fãrã a-i învinovãþi (ex. opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile.De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti. 2. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. Ca pãrinte.Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex. Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul.Dacã problema continuã. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex. sã-ºi astepte rândul. . Ionuþ ºi Mihai. ci devin cu ajutorul ºi ghidarea Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul.Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior. Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). luaþi jucãria disputatã. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile. sã evite blamarile ºi etichetarile. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. Descrierea faptelor. ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo. 3.Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã. Dupã 5 minute. Ghid pentru pãrinþi 111 dumneavoastrã.

Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea. adresarea de cuvinte nepotrivite. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. sã îºi astepte rândul). trasul de pãr. fãrã sã favorizaþi pe cineva. cearta pe jucãrii etc. când puteþi sã-i supravegheati. smulgerea jucãriei din mânã. atunci când nu îi puteþi supraveghea. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive.Paºi de succes 112 Vârsta preºcolarã. Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul. II. Ghid pentru pãrinþi Trataþi copiii în mod egal. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele. Disputele ºi agresivitatea Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã? . Oferiþi-le un bun exemplu personal. pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. împingerea. smulge jucãria din mânã). Implicaþi copiii în activitãþi separate. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex.

ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã. dorinþei de a obþine ceea ce vor. comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate. 379-390 . el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã. Când agresivitatea devine o problemã? Vârsta preºcolarã. Journal of Abnormal Psychology. Lahey. geloziei ºi competiþiei. 7 113 Loeber. & Thomas. pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber. alþi copii sau proprietatea altuia. în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii. 1991)7. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult).(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. 100.Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul. În plus. C. agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei.. & Thomas. dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc. R.. care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. dorinþei de a testa reacþiile celor din jur. care includ agresivitate faþã de animale. faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc.B.B. Lahey. creºte agresivitatea verbala. ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie. în special cu fraþii sau surorile. de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor. modelului pe care îl observã ºi îl îmitã. Ghid pentru pãrinþi De ce se bat copiii? Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei.

mulþumesc!”. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi. paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã. Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ? 114 Vârsta preºcolarã. o bãutura preferatã. pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã. Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. un joc. Dacã limta nu este clar trasatã. . de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie. de exemplu. sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului. Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. o prãjiturã. sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul. Când copilul respectã regulile jocului. Ghid pentru pãrinþi Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul.. Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). când învaþã sã îºi aºtepte rândul. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea. va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. timp de câteva zile. Acestea ar putea fi: o poveste. cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut.Uneori. sã îºi aºtepte rândul etc. ne aºteptãm rândul. acordaþi copiilor.. în etapa de învãþare a comportamentului nou. acordaþi-le atenþie. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi. Explicaþi copilului regulile. sã formuleze o cerere. “de-a magazinul”. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi. împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei. folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi. În special la început. recompense speciale. cu mâinile putem sã ne atingem uºor. sã ne mângâiem. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur.

nu aþi împãrþit maºinuþa. Când este posibil. lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul. luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. . trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. Acþionaþi imediat.Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie. folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. ºi este rândul tãu acum”. de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi. 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel. Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul.” De regulã. Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã. folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Vârsta preºcolarã. acþionaþi cu rapiditate. spune-i Dianei cã trecut rândul ei. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut. retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. aºa cã. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva 115 Folosiþi consecinþele logice. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copiilor ce sã facã. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã. De exemplu îi puteþi spune “Robert. Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor. Când observaþi orice semn de intrare în conflict. Ignoraþi protestele ºi plângerile. De exmplu. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. o voi pune sus timp de 5 min.

Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte. repetã comportamentul problematic. ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. trage de pãr. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. îl împing)? .Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. copilul nu poate sã facã acest lucru. atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”.:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Ghid pentru pãrinþi Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie. Astfel. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui. 116 Vârsta preºcolarã. Uneori. pe un ton ferm. repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex. Dupã expirarea timpului. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil. Spuneþi copiilor ce sã facã. Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia. copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie. returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex. cooperarea în cadrul jocului etc). le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei). îl trag de pãr. spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai. opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!” Acþionaþi imediat. împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate. Adresaþi-vã copilului care agreseazã.

Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit. care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile. pentru o perioadã scurtã de timp. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori. spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai. De exmplu. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii. ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit.Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. sã ne mângâiem. daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian. Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie. În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit. Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute. poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”. Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat. cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor. sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai. într-un loc sigur. Acum vei merge sã te liniºteºti!”. pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”. cere adecvat o jucãrie. unde sã se poatã liniºti (ex. nu deschideþi usa. crezi cã el se va mai juca cu tine?” Vârsta preºcolarã. l-ai lovit din nou pe Lucian. spune când îºi doreste ceva. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an). va fi nevoie sã repetaþi excluderea. camera lui). În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele. îºi aºteaptã rândul). sã ne jucãm”. Ghid pentru pãrinþi 117 Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian. Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. .

având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã. Vârsta preºcolarã. pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. când puteþi sãi supravegheaþi. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Oferiþi-le un bun exemplu personal. este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui. Ghid pentru pãrinþi . fãrã sã favorizaþi pe cineva. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. sã îºi astepte rândul. Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. cum sã exprime ceea ce vrea.De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea copilului mic. Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate. pentru ca acest lucru sã se întâmple. Implicaþi copiii în activitãþi separate. smulge jucãria din mânã).). Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. Paºi de succes 118 Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea. Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv. cum sã formuleze o cerere. atunci când nu îi puteþi supraveghea. etc. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani. sã coopereze). care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor.

sã asculte poveºti. reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. sã construiascã. douã sau mai multe ore. de integrare în joc. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. sã deseneze. uitând sã se mai joace. cognitive. de rezolvare a conflictelor etc). Vârsta preºcolarã. pe lângã apariþia problemelor comportamentale. Ghid pentru pãrinþi 119 Studiile aratã cã. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran. emoþionale ºi motrice. s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale. Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2. s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã).5 ani. sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate.5 ºi 5. care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale. în mica copilãrie. vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic. În cazul acestor copii. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire.III. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. În studiul menþionat anterior. Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore. 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. sã se joace în nisip. în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã. iar perioada de expunere este mai mare de douã ore.707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2. sã meargã cu bicicleta. timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic. Când devine o problemã vizionarea TV? . impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale. Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic. Pentru cele mai multe familii. sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii. Copilul trebuie sã alerge. pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii. pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent. afarã sau în exterior. În acest sens. Este o activitate pasivã. sã asculte muzicã. sã sarã. variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea.

dacã dvs. Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã). La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele.învaþã observând ºi imitând.nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei. Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat. Ce putem face? Oferiþi copilului un bun exemplu.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs). Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei. Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”. . . Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el.nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real. 120 Vârsta preºcolarã. Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV. iar pentru copiii mai mari de doi ani. Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special. Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : . Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs. Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate. vã uitaþi în mod excesiv. care se ajutã reciproc. Ghid pentru pãrinþi Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã). care se joacã împreunã. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. . Altfel poate deveni omniprezent. timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic. .Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor.sunt mult mai uºor impresionabili. 2001).

consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. lipire. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie. Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii. decât sã se uite la un desen animat. În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac. Controlaþi mediul copilului. Ghid pentru pãrinþi 121 Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber.Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. puzzle. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul. inºirare mãrgele sau paste fãinoase. Vârsta preºcolarã. închideþi imediat televizorul. este preþios. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã. oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã. carton. Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex. jocuri de construcþie. Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala. . Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. astfel încât sã-i puteþi supraveghea.modelaj. Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat. în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs. etc.pe frigider). Chiar dacã timpul dvs. în niciun caz în dormitorul copilului. Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul). De exmplu. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”. decupare. ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. ascultat poveste. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el. confecþionare obiecte din hârtie. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii. se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. colorat. ascultat muzicã.

Ghid pentru pãrinþi Exerciþii pentru pãrinþi: . Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii. este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. “iar vrea sã mã enerveze. 1. 4. Paºi de succes 122 Oferiþi copilului un bun exemplu. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile .De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp). Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului.cognitive. vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator. sociale. motrice. Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. emoþionale. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare. Vârsta preºcolarã. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. 6. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. 2. Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. este un comportament rezultat al temperamentului. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10). 5. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente. 3. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. copilul ãsta e rãu”). Controlaþi mediul copilului.

Maccoby. Suzanne. Critchley. & Compas. G. Frick. Ann. and Physiological Responses. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. J. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. Annual Review of Psychology. M. Belsky.(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5. Science. R. Anne. McAllister. E.(2003). Milner. T. Nr. Doug Bodin. ºi colab. 4. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. Nr. Crnic.(1984).5 years: Does Timing of Exposure Matter?” .527-541. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. Journal of Applied Development Psychology. Parenting Daily hassles. 300. R. J. Kamila B. Fox. Atkinson.1997. Katherine. 5. C E.. Sanson. (1990). Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. pag. Henderson. H. Lorber. 12. 445-455.. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Vârsta preºcolarã. Nr..S... N. S. & Catanzaro.(1995)Association among daily hassles. Mitts. Vol... XIV. Schwartz. Child Abuse & Neglect...E. B. p.. 1952-1953.A. R. Barron. 21–45. Vol. 27. Child Development. R. pag. 1-21. pag. Cooper. & Earls. Infant Behavior and Development. 22. Fox. Cynthia S. Vol. pag.A. 1. Dietz.. 23-33. 24... 2003. child temperament. 1999.. N. 2005.& Gable. Journal of Clinical Child Psychology. pag.. Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors. Appraisals. A..A. 370-388. S. Henderson. 591-605... 73. and social adjustment in preschool. J. 1529-1542. and behavior problems in nonreferred kindergartners. 66. 2003. Attributions. 972-981.L. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms. Creasey. Aucoin. A. affect. E. Journal of Consulting and Clinical Psychology. E. Child Abuse & Neglect. 24. 7–20. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. pag. Vol. Shore. O Leary. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. 27. Journal of child psychology. 376-395. H. Vol. Banez. 27. pag. Rethinking the Brain. Mullins. (2002). G.. J.. Bowker. Journal of Applied Development Psychology.A. A. Child Abuse and Neglect.S. 18. (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment. P. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. 27. MPH. pag.Dadds. M.. Nr.K. J. Robert. Journal of Abnormal Child Psychology. V. Paul. Coplan. coping. N... F. Ghid pentru pãrinþi 123 . Nr. M. 72. Issue of Pediatrics. 629-642. 2001. Early Childhood Research Quarterly 18. S. 25.. Minkovitz. ºi colab. R.. Nr. J.. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. Child Development. 2000. 2000. M.F.G. (2006).. 311-319. Christine. Mistry.

12.. Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. O Leary... Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty.A. Vol.. Ghid pentru pãrinþi Dadds. Nr. 73. M. M. 325-337. ºi colab.H. McAllister. No..B. 2003. Fox. (1987) What isi temperament? Four approaches. ºi colab. 2000.G. R..& Framme. .A. Smith. K. Attributions. Rodriguez. Vol. Science. 21–45.. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. 379-390.E. et al. Jenkin. M.L. 2001. C.A. & Smith. Henderson. Nr.H..C..F. (1991)... 2003. affect. 505-529. The association between social withdrawal and internalizing problems with children. 1. M. N. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. C.M. E. Child Development. 100. Nr. 4.. Dietz.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. pag. Journal of Abnormal Psychology. Strauss. 972-981.. A. Vol. Child Abuse and Neglect.J. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. Lahey. Schwartz. J. R. pag. R. Goldsmith. 5. Forehand. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment.. 27. 27... Vol.14. Lorber. Atkinson. T. pag. E.. 7–20. M. and Physiological Responses... pag.. 1999. 300. 1529-1542. pag. Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk. Child Abuse & Neglect. 12. R. Child Maltreatment. XIV. 445-455. 2005. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 24. Infant Behavior and Development. S. 2000.124 Vârsta preºcolarã. 4. pag. Journal of Abnormal Child Psychology. pag. C.. Vol. Fox. 58. Richardson. Child Development. M. 1952-1953. 1-21.L.(1986). N. Milner. 2007..A. C E. Henderson. R. 72. Journal of Child Psychology and Psychiatry. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. C. Child Abuse & Neglect. & Thomas. J. H. Loeber. (2002).. Nr.S... Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. Appraisals.B. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. Mullins. Nr. 22.A. Annual Review of Psychology. J. Maccoby. H. pag. 252-535. Vol. 793-810. 32. Nr..