„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTà PREªCOLARà (2-7 ani) Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

3

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public Vârsta preºcolarã. Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE „Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu. acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe. Ghid pentru pãrinþi „Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu. M. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate .. de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate „Regret cã nu am învãþat aceste lucruri. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce.“ 4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale.. ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“ Mama lui Alex. cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã.

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani) .

cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor. Cum a fost construit acest ghid? Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile. medici. profesori. Ghid pentru pãrinþi Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii . care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. Cui se adreseazã ghidul? . Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru.Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi. din informaþiile pe care le auzim sau le citim. educatori. 6 Vârsta preºcolarã. o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive. Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic. sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor. pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze. cât ºi emoþional ºi social. De multe ori. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu. de la pãrinþii noºtrii. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor.România ºi a autoarelor. psihologi.

atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ. atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã. Cum este structurat ghidul? Vârsta preºcolarã. este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi. judecat. dacã pãrintele este criticat. prin modificarea propriului comportament. apostrofat în ºcoalã. media. cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament. colegi. În consecinþã. Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora. profesori. în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi. ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor. Ghid pentru pãrinþi Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Aceste sesiuni sunt orientative.Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului. De ce un training al pãrinþilor? 7 Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor? . prieteni. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii. colegi. profesori. Similar.

planificate la intervale mici de timp (ex. Ghid pentru pãrinþi Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor.. lunar sau sãptãmânal). b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu. pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul). c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii. d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii. festivitãþi. Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii. Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii? Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã. metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc. de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã. cu un numãr de 8-10 ºedinþe. Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale. acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor. A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe. f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii. campanii de strângere de fonduri. organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor. e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã. în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme.8 Vârsta preºcolarã. . cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor.

mã voi simþi umilit ºi neputincios”. Ghid pentru pãrinþi De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: fiind un proiect nou. gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”. „nu am nevoie de sfaturi!”. faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex. pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri. unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul. Cum îi anunþãm? Vârsta preºcolarã. cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”. socialã sau emoþionalã a copilului. cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”. Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program. cum ar fi de exemplu. este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor.Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri. ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine. Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri? 9 . unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe. reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã.

Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri? Cine poate participa la aceste întâlniri? Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru. De asemenea. ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social. Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate. pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util.Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi. depresie) sau comportamentale (ex. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. uneori mai intensiv. Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri? 10 Vârsta preºcolarã. De exemplu. agresivitate. pentru o prezentare a programului. Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat. Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri? . în acest caz este necesar un program specializat. Ghid pentru pãrinþi Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin. medicul de familie ºi psihologul clinician. anxietate.

Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii! Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 11 . managementul furiei sau a altor emoþii negative intense.Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. elemente de psihologia dezvoltãrii. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã. sunt identificate de asemenea. Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual. abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor. cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice.

Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi.1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu. Reacþiile noastre ca adulþi. Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. . plângem sau ridicãm tonul etc. De exemplu. În consecinþã. 12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor. Vârsta preºcolarã. emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã. felul în care se comportã când este furios sau supãrat). Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul. copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative. enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. pãrinþi sau educatori. suntem furioºi.emoþiile pe care le simþim (ex. dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã. Ghid pentru pãrinþi Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã.Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã Ce este disciplinarea? 2.). Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului. este modul în care noi. este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat. felul în care reaþionãm . determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie. interpretãm comportamentul copiilor. va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. ca adulþi.

Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã. pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã. cu persoane necunoscute. comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment. Ghid pentru pãrinþi Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând. Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul. Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor? 13 . Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor. cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei. care îl face neîncrezãtor ºi nesigur. copilul este timorat. copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã. copilul nu îºi face temele. De exemplu. însã de cele mai multe ori fãrã rezultate. comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului. poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine. Vârsta preºcolarã. astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. retras etc. Astfel.

media. de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”. . iar celãlalt mai retras.2. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului. plâng mai uºor ºi mai des. contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea. cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor 2. În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? 14 Vârsta preºcolarã. Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da. au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul. adicã de tipul de temperament pe care îl avem. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi. tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel. Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil. mai dificil de speriat. 2. cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii. sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului. aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse. cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului. ºcoala. ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional.Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic. Ghid pentru pãrinþi Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu. dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. sã-l facã de exemplu mai curajos.

La ora actualã. nu le-am sesizat. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”. nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”. este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat. literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat. fiind constante pe parcursul vieþii. Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora. aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice. este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. în orice situaþie. Ceea ce însã poate fi modificat. Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive. Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. Ghid pentru pãrinþi 15 . ba mai mult. negativ. þipã sau vorbeºte urât. creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. De exemplu. dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat. Vârsta preºcolarã. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”. sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare. O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã. atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”. le interpretãm într-un mod personal. reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã. se retrage). iar acestea NU sunt modificabile. „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui.

mai mic sau mai mare. tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat. socialbilitate crescutã. (Fox ºi colab. activare EEG la nivelul lobului frontal stâng. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã .. manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare. 2003). TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii. TEMPERAMENTUL INHIBAT Temperamentul inhibat ºi dezinhibat 16 Vârsta preºcolarã. Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz. manifestând emoþii negative. este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii. În consecinþã. Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii. sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”. 2001. nivel scãzut al fricii. activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi. 2003) . frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi. pãrinþi ºi educatori/profesori. activare EEG la nivelul lobului frontal drept. nivelul de cortizol din salivã. comportamente de evitare sau retragere din situaþie. manifestã tendinþa spre impulsivitate. contexte noi.Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi. Ghid pentru pãrinþi reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive. necunoscute. la ºcoalã ºi în timpul lui liber. sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã. Schwartz. dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive.

care au nevoie de un context cu reguli clare. cu foarte puþine stimulãri (sunete.Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã. Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul. agresive. se asociazã cu probleme de externalizare. 2003. 2001). Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat. Fox ºi colab. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit. fermitate (Maccoby. ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. 1998). Vârsta preºcolarã. 17 . mai mult zgomot). zgomote. comportamente impulsive. stricte. Ghid pentru pãrinþi Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul? Ce ne învaþã aceste diferenþe? Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului. cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete. Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi. în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz. Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor. luminã. 2000 apud Bates. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial. în prezenþa anumitor carcteristici de mediu. cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii! Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului..

De exemplu. Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu. în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense. în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã. unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã. Reactivitatea emoþionalã 18 Vârsta preºcolarã. reactivitate care este determinatã la nivel biologic. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente. aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie. În aceeaºi situaþie. mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului. de exemplu. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile. Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului. metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã. Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere. sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii. Ghid pentru pãrinþi . Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã. doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei.Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie. intensitatea reacþiei emoþionale. strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor. ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor. un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor.

Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. Lentoare în realizarea sarcinilor. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit. este numit de multe ori “leneº”. Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul. dormitul ºi mersul la toaletã. Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii. dacã e cazul. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea. Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. Exploreazã mediul. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã. viguros. Vârsta preºcolarã. Lasã impresia de indiferenþã. Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. hiperactiv. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi. introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare.! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului Tip de temperament Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie. 19 Retragere iniþialã Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. Nivel scãzut de activare Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi. Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare. Introduceþi lucrurile noi în mod treptat. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice. Neliniºtit. cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate. . Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras. Utilizaþi distragerea atenþiei. vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu. Ghid pentru pãrinþi Nivel ridicat de activare Energetic. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului.

. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor. Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil. de a sesiza mai uºor nevoile lui. Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului. Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. Ghid pentru pãrinþi Dispoziþie negativã Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut. 20 Vârsta preºcolarã. pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei Copilul poate fi Nu ascultã. se plânge mult. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. cereri. instrucþiuni. stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate. Îi ia mult timp sã se adapteze. scurte ºi simple. Învãþaþi sã fiþi toleranþi. Modelaþi rãspunsuri adecvate. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. Puncte tari Intensitate emoþionalã ridicatã Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult. Pare adesea “cu toane”. foarte uºor. Formulaþi sarcini. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume.Adaptabilitate scãzutã Tip de temperament Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei. nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia. Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Prag senzorial scãzut

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Punctele slabe identificate

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã? Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

22

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!” ........................ ........................ ........................ ........................

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

........................ ........................ ........................ ........................

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
23

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect. îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”). Vârsta preºcolarã. Cercetãrile aratã cã. Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze. copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros. el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. adicã pedeapsa. desenul tãu este cel mai frumos!”. „Te iubesc!” 24 Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil. pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului. Copiii au nevoie de exprimarea directã. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã. comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”. Ghid pentru pãrinþi Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos. Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. în cuvinte. atunci când pãrinþii pedepsesc. au o stare emoþionalã negativã. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil. dezirabile. „Pentru mine. afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa. severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia. „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire . Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei. De exemplu. în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! .„cum ai putut sã faci asta?”. însã copilul continuã.interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele.au consecinþe negative. printr-un gest de tandreþe (ex. fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive. a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”.

el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva. 1). iar copilul începe sã plângã.Face asta intenþionat. ostilitate. Ghid pentru pãrinþi INTERPRETAREA Ex. Copilul aruncã cuburile lego pe jos Vârsta preºcolarã. gândind astfel. Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul . merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã. educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. Il lovesc ca sã înceteze Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi. simte treptat cum îi creºte furia. Furie. COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex. Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative Figura nr. el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. ca sã mã enerveze!”. depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte. sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. enervare. 1. COMPORTAMENTUL COPILULUI 25 PEDEAPSÃ Ex. are nevoie de ajutorul meu!”. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze! EMOÞIA Ex.

convingeri despre intenþiile copiilor. Informaþiile din sfera cogniþiei sociale. Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic. copilul e de vinã”). conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã. . Ghid pentru pãrinþi Pin urmare. convingeri despre propriile abilitãþi parentale. interpretatã. aratã cã în urma experienþei personale. modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002). aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului. abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului. Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994). organizatã în memorie ºi accesatã. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode. ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner. „Cum trebuie crescut copilul meu”). pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. „eu nu sunt responsabil. comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali. La ora actualã. care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale. Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã. 2003). adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. convingeri globale (ex.copiilor (ex. 26 Vârsta preºcolarã. model descris mai jos. Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: convigerile despre abilitãþile copiilor. pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. În urma experienþelor personale.emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã. „Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã .

Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil. atunci când copilul manifestã un comportament problematic.se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului. cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu. În primul rând. aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. În al doilea rând. noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor. adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor. congruente cu convingerile „preexistente”. ostilitate. pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut. Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate. pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor. prezentate în cele ce urmeazã. norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. doar te ºtiu eu cum eºti”). despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte. Ghid pentru pãrinþi 27 . Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã. aceste convingeri determinã o atenþie selectivã. Copilul învaþã comportamentele funcþionale. sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii. la un moment dat una spune „Uite. În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide. De exemplu. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”). când copilul manifestã un comportament problematic. de exemplu. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului. dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. de exemplu. furie. pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat. anxietate. Vârsta preºcolarã. nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. depresie). dar normal în dezvoltare. deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. funcþionale. Aceste erori se manifestã în mai multe etape.

devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri. atenþia pãrinþilor devine selectivã. Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm. stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile. 2004). În al treilea rând. În acest sens. De cele mai multe ori. Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav. Vârsta preºcolarã. pãrinþii care abuzeazã copiii adesea. au convingeri negative despre aceºtia.Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. 28 Cercetãrile aratã cã. dacã spun despre cineva cã este dezordonat. poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului. dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap. având însã aceastã reprezentare în minte. 2003). „citim” realitatea. convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne. axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor. . Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului. „Le-a pus altcineva în locul lui”). în orice situaþie. De exemplu. ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner.. fizic ºi emoþional. vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. acea persoanã se comportã aºa. foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. asta înseamnã cã tot timpul. facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat. precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste. dacã aceste emoþii au intensitãþi mici. afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea. comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab. Ghid pentru pãrinþi Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor.

au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative. negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame. ca ºi consecinþã. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã. De exemplu. comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice. experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi. de comportament problematic. cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili. dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”. nu ne putem scoate din minte acel lucru. mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã. globale stabile ºi ostile (ex. un tatã poate sã recunoascã faptul cã. toþi vor ceva de la mine”. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict. niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”). deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase. se activeazã mai multe gânduri specifice furiei. Ghid pentru pãrinþi 29 . avem impresia cã toþi ne enerveazã. Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue. Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului. ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit. „Copilul ãsta e încãpãþânat. pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive. copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã.„ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne.Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore. Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului. ceea ce Vârsta preºcolarã. „Azi toþi au ceva cu mine. „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”). Dar dacã apare un comportament minor . mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile. adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue.

..... ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate........ Comportamentul problematic: .. ........ Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului... ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”).... pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte... „Îl poate lovi...... ceea este o reacþie neadecvatã. cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic. când a apãut comportamentul....................... Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã.. separat de convingerile preexistente.... Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului.. cine era prezent....... adicã în mod eronat. dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex... care a fost comportamentul celorlalþi...... Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului......... factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic... cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului ................... foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele......... gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil.... Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil.. A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore.......... În urmãtoarea zi........ „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex.......... regretãm conflictul cu colegii.. Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente...... ....... copiii sau partenerul de cuplu.... deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament..... Cu cât nivelul de stres este mai mare................... din mai multe perspective........ .. Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul....... 30 Vârsta preºcolarã......ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi............ De exemplu.................

De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi. ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului. iar odatã declanºate merg pânã la capãt. 2003).În concluzie. Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate. repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres. aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate. În situaþia de faþã. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil. dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. Pãrintele ar învãþa doar comportamentul. pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate. ducând la activarea compor tamentului. monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie. în situaþii ambigue sau de stres. Ghid pentru pãrinþi 31 . Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei. necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. Ele sunt foarte utile în situaþii noi. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi. vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate. sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui. cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi. Vârsta preºcolarã. Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului. procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie.

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui. 32 Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil. Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul. 34

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

B

C

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. copilul se simte valorizat. copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. Deci. cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii). faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice. . Vârsta preºcolarã. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex. dacã un copil face un comportament (ex. B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour. De pildã. Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici. deoarece. nu mai face asta”). faptul cã eu râd. spune. Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament! Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X. dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. el va avea tendinþa de a repeta acel comportament. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate . simte copilul. deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit. atunci când face un comportament. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult. De exemplu. astfel. „Nu e frumos ceea ce faci. atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. Ghid pentru pãrinþi 35 C – Consecinþele comportamentului . eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”. ceea ce face.De exemplu. în limba engleazã). Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ. ceea ce îl menþine este reacþia mea. dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat.sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. de multe ori.apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent.

Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil 36 Ce doi fraþi se joacã Vârsta preºcolarã. Mama observã ºi nu spune nimic. Ghid pentru pãrinþi Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent. Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului.Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului. pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului Efect Ce doi fraþi se joacã S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul? Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el. Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. . Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã.

PARTEA a II-a PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ .

reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. cum sã ia decizii.ªEDINÞA 1 INTRODUCERE prezentarea participanþilor. resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace. 38 Convingerile. cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã. identificarea unor convingeri preexistente de bazã. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi. Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã. Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. capacitatea sa de învãþare. prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor). cum sã negocieze. succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã. Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã? . Ghid pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. I. sãnãtatea în general. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor Vârsta preºcolarã. Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri.”.

În jurul vârstei de trei ani. Dezvoltarea creierului este un proces liniar. ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim.cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu. R. informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student.Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã. Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. Rethinking the Brain . Ghid pentru pãrinþi 39 Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Informaþii noi Vârsta preºcolarã. Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare. ci la un proces. iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii. ºi nu despre indivizi rezilienþi . motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context. creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore. (1997). Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei. Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Informaþii vechi Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã.

... nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului.. Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii.. ... Comportamentul problematic al copilului Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) ....................................... Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor. ......Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului............... Ghid pentru pãrinþi ........... mânie.... Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? .................. Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens.......... creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent....... În perioada preºcolarã. mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã............... tristeþe... ....... .... nemulþumire.............. Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale. Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii........... de furie.. 40 Vârsta preºcolarã... Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri.........

. Vârsta preºcolarã................. la ora de somn.... necunoscute........... ce activitãþi/ jocuri îi plac..)....................................... în situaþii de conflict........ Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem..... ......................................................................... ......................................................... sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.2. ...................................................... le interpretãm într-un mod personal.................... Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul........... ............................................................................1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”............................ ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere............................... Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”......... nu le-am sesizat............ Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte? Exerciþiu pentru pãrinþi: .............. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile...... . cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber.......................................................................... negativ (vezi capitolul 2.... Ghid pentru pãrinþi 41 Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului.II..................... .................................................... în situaþii noi................................... Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului............ la teme................................................. Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã........................................................ la joacã.. ................................................. observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã..................................................................... ............ ba mai mult...............

.............. ......................................................... Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul 42 Vârsta preºcolarã...................................... copilul are un anumit tip de temperament................... de exemplu. fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui....... ............................................................................................................................................................................................. Ghid pentru pãrinþi de temperament al copilului: sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca..................... ºi alta este reactivitatea emoþionalã... cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex..................................................................................................................................................... comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi.................................................. ................ Din perspectivã geneticã.. ... ........................................................................ nevoia de timp de adaptare la stimuli noi.......................... necunoscuþi!) ............................... un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi..... sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil..................................................... comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi................................................... .............Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex................................... .......... .............. necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat....................................... definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur...

... ascultã muzicã în timp ce îºi face temele............... .... . Comportamentul copilului Contextul descris senzorial Care este nevoia copilului Vârsta preºcolarã.... Ghid pentru pãrinþi Se joacã lego în camera lui......... Nevoia de stimulare auditivã..... învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive.. timp de o sãptãmânã..... dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului... în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete......... observându-l. situaþii sau contexte noi (ex..................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului..... când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament... Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! . ca ºi adulþii.. De cele mai multe ori.. κi face temele Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã.. luminã.. Stimulare auditivã scãzutã ...... 43 Copiii...............

...................................................................... Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã.................................................................................................................................................................................................................................................................................................. .................................. 44 Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi .......... Comportamente funcþionale: ................................................................................................... ..................................................................................................................................................... Progresele în comportamentul copilului: .............................................................................................................. ................................................................................................................................ .............................. ................... ....................................................... Mesaje de apreciere: ... .... ............................................................................ ............................ ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... ..... .........................................................................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale.............. Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã...................................................................................................................................... pozitive ale copilului..........................

iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani. Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional. Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului. cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu. se mai întâmplã”. sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. I. dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii. acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã. Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi. 45 Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu). De exemplu. primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta. fizic (ex. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului. Ghid pentru pãrinþi despre importanþa relaþiei de ataºament. Despre importanþa relaþiei de ataºament În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament. . poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei. dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic. un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare. îi ajutã sã meargã singuri.ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞà COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? Vârsta preºcolarã.

b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat. alteori e certat. rezistent ºi dezorganizat. valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere. te poþi baza pe ceilalþi”. “Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”). În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor. Situaþii Situaþia 1 Situaþia 2 Situaþia 3 Convingeri despre sine (cum se percep copiii) Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii) Vârsta preºcolarã. sau uneori este certat. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii. Ghid pentru pãrinþi Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament. c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe.Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. . Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi. Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant. copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex. va fi luat în braþe ºi mângâiat. Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu: Exerciþiu pentru pãrinþi: 46 Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge. anxios-dependent. sau „ nu te poþi baza pe nimeni”).

Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate. de încredere. Ghid pentru pãrinþi Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex. Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie.Ataºament securizant Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla. Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp. neliniºtiþi. Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi.) 47 . Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative. copiii îi cautã. plãcut ºi simt cã le pot face faþã. Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi. Vârsta preºcolarã. Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil. Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv. Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten. impulsivi). învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant. Ataºament anxios-evitativ Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). cineva este lângã ei ºi le acordã grijã. nu-mi plãcea aºa de mult de el”. Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi.

De asemenea. persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere. 48 Vârsta preºcolarã. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii. Pe mãsurã ce copiii cresc. au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. . Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. momente pe care. O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii. Situaþie: Copilul cere ajutorul. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã.II. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”. Ghid pentru pãrinþi Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi. aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã. relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie” Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament? Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament.

Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare..” . de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã. Ghid pentru pãrinþi III.. dar în general ne simþim bine împreunã”. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie.Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi.. Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format. activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg. indiferent de comportamentul lor. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor.” Vârsta preºcolarã. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!” Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi: „Pentru mine. 49 Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii. Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt. emoþionale ºi sociale.Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã? Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei.

Cunoaºterea intereselor. Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori. Ghid pentru pãrinþi Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el. Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº. se exprimã cu dificultate. exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil. propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri. apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”. Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula. stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului).Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente. te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. 50 Vârsta preºcolarã. întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate. când pãrinþii spun “ te iubesc!”. când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile. preferinþelor. astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant. activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort. absolut necesarã între copil ºi pãrinte. Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã. aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri. copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã. evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp. Uneori. În alte. Astfel. mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã. Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi . În multe familii.

ideile ºi povestirile sale sunt importante. Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel.îl tineþi pe genunchi sau în braþe). comportamentul care este împotriva regulilor familiei.Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului). Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã. Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex. Ghid pentru pãrinþi 51 Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul. Vârsta preºcolarã. Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Limbajul nonverbal include: Expresiile faciale Gesturile si poziþia corpului Tonul vocii Miºcarea corpului. Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile. Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã . Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere. transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune. compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: comportamentul cu care nu sunteþi de acord. despre preocupãrile sau problemele lui. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul.

Dar. Dar. Ghid pentru pãrinþi Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. fie datoritã fricii de respingere. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex. Vârsta preºcolarã. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. . Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine. înainte de a-i spune copilului. Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul. Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile. În ambele situaþii. începeþi încet (cu paºi mici). de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã. ªi acestea sunt foarte importante. Asta este important! Dar. Dacã el rãspunde. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte. rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. de asemenea. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”. Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare. Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. sã-i mintã. o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã. Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. 52 “Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. Copilul simte dacã aºteptarea existã. sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. decât sa dea un rãspuns autentic.tu îl iubeºti. sã practice ºi sã înveþe. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul). Apoi. este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”. dã-le ceva timp sã riºte. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos. este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã.

Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. bucurie. înþelege. un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios. de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile. managementul emoþiilor copiilor. Ghid pentru pãrinþi despre rezilienþa emoþionalã a copilului. de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi. imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. veselie. Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi. Despre rezilienþa emoþionalã Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte. Cum învaþã copiii despre emoþiile lor? 53 . un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”. modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu. I. un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi.ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL Vârsta preºcolarã. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate. tristeþe. Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor. teamã. accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii. furie.

Acceptã diferitele emoþii În primul rând. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”). Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor 54 Vârsta preºcolarã. Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor. formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi. cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex. un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã. „sunt trist”. exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor. De asemenea. Ghid pentru pãrinþi Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”.Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative. este sãnãtos . Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. de supãrare sau tristeþe. Sau unii pãrinþi considerã. despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi. cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. tristeþe. ºi din dorinþa de a-i proteja. „sunt furios”). într-un mod nesãnãtos pentru copii. este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie. copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. 1. consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii. ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent. furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. teamã. Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele.

Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. De exemplu. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru. Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte.sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile. încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”. Dacã observaþi cã. copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor. cum este þipatul. copilul are dificultãþi în a numi emoþia. De asemenea. . folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. ce cuvinte. modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. Ghid pentru pãrinþi 55 Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale. loveºte etc.). de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort. poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale. sparge. critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine! Vârsta preºcolarã. Ignorarea. expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi. care este cauza lor. 2.

. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. în care s-a simþit supãrat sau întristat. Vârsta preºcolarã. scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât. „Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat. „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. nu?”. A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul. Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”). þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie. Astfel. nu?. Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut.56 Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte. Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”.

Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”). Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez. Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat. Vârsta preºcolarã. Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii.. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti. „Opreºte-te din þipat. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol. Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol.” Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros. care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului.. Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã.” copilului. . „Oana este tristã când þipi la ea”). Ghid pentru pãrinþi 57 Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context. îl doare”. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã. atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat. emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context.

Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme. cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil. 3. a face o plimbare. Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã. relaxarea. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie.Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. schimbarea atitudinii faþã de situaþie. explicarea faptului cã. Managementul emoþiilor 58 Vârsta preºcolarã. . aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie. cãutarea sau solicitarea ajutorului. distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii. atitudinea pozitivã faþã de sine. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi).

acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi). „ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”. supãrarea. evitã sã accentuezi. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”.cognitrom. Vârsta preºcolarã. dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul. dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”. Emoþiile negative. cum sunt tristeþea.Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www. sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul. atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat. fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului. transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte. ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã. întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat.com pentru un exemplu de astfel de instrument). discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”. . furia. discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor. rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios. vinovãþia. sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus. Ghid pentru pãrinþi 59 - Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani. ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context. teama. „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”. frica. Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului: identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã.

.............. vinovãþie....................................................................................................................................................................... ..............furie)................................................................ mândrie).... Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie..... ......................................... furie.................... ....................................... .. ................................ teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine........................ .................................................................................. ...... cu expresii faciale corespunzãtoare....................................................................................................................................... gesturi)... ulterior ºi pe baza altor indicii (ex.. mândrie) dupã vârsta de 4 ani............ „sunt trist”).................................................... teamã............................... Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei......................................................................................................... Vârsta preºcolarã........................ tristeþe....................................................................... Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante)................................................................... ........ iniþial pe baza expresiilor faciale................ .................................... ........................................................................................................... Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament................................................ ........................................... ............................................................. tonul vocii......................................................................................................................... pãrinþi ºi locuri familiare.. vinovãþie......................... 60 Identificã ºi diferenþiazã emoþiile.. Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”............. Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie......................................... tristeþe................. ...Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale. ..... ......................................................................................................... Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie.................................................................................................. ................................................. ......... Ghid pentru pãrinþi Exprimã emoþii complexe (ruºine............................... .........................

............................................................................................................................Manifestã fricã faþã de anumite lucruri.... ....................................................................................... .............................................................................................................................................................. Începând cu 7 ani...................................... din motive psihologice (interne)......... Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele)............ ....................................................................................... ........................................ Vârsta preºcolarã............................................................................................... ..................... ............................ .................... Ghid pentru pãrinþi 61 Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei)................... Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele.............................................................................................................................................................................. ............................................................................................................................................................................ . Dupã 5 ani.... .................................................... .... ................. ...................................................................... Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii.................................................................................................. ................................................................................................................ ......................... Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele................................................................................................ ...... Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi.......... ................................. ............................................... ........................................................................... copiii spun cã sunt triºti.................................................................................................................................................... Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp.......................................... .................................................... .................................................................................................................................................................. fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã.....................................................

.................. .................................................................................................................................................................................... ............................ Ghid pentru pãrinþi Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii......................................................................................... ........... de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor................................................................................................................................................................................. Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite...............Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor.......... ........ 62 Vârsta preºcolarã......................................................... ...... de interacþiuni sociale......................... raþionalizarea sau minimizarea...................... .............................................................................................................................. Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã)....................................................................... ................................................................................ cãutarea privirii adultului....................................... .... distanþarea de sursa de stres................................................................................................................................................................................................................... ......... distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi............... ........ solicitarea ajutorului adultului....................... La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã......................... ........... Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc..... ...................... ............................

postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine. se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie. tonul vocii. loveºte. aruncã jucãriile pe jos. Dã exemple de emoþii diferite. dar numai dupã 4 ani. „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie. teamã. tristeþe. Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros). am fãcut treabã cu mama. am fãcut un desen frumos. strigãtelor. Cum te simþi – bine/ rãu). simþite de oameni diferiþi. Se ruºineazã foarte uºor. în situaþii diferite. Se separã de pãrinþi fãrã dificultate. Emoþiile în cuvinte Vârsta preºcolarã. smulge jucãriile din mâna altor copii. κi identificã propriile stãri de furie. cu expresii faciale corespunzãtoare. Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. κi cer scuze pentru greºeli. Ghid pentru pãrinþi Emoþiile ºi comportamentul nonverbal Exprimã emoþii complexe 63 Emoþii ºi contexte . Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). De exemplu. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane. trage copiii de pãr. furie). Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. bucuria este exprimatã prin þopãieli). dar numai dupã vârsta de 5 ani. vinovãþie. etc).gesturi). Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. nu þin seama de context sau situaþie. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate. Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare.II. Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale. trânteºte. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. pãpuºi). Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. Îmi bate inima mai tare). κi adapteazã mimica.

este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). copiii spun cã sunt triºti. Începând cu 7 ani. din motive interne. solicitã ajutor din partea adultului. responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta. sunt îngrijorat!). Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil. Ghid pentru pãrinþi Managementul emoþiilor . Copilul micºoreazã.“nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile . manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii. Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect. considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. Dupã 4 ani.“de ce plânge copilul”. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei. La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac. pune întrebãri . Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi.”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“). eºti supãrat?. modului în care el se simte. Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã.Pune întrebãri despre ce simt. Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului. Dacã este învãþat. Cautã suportul adultului: privirea adultului. punerea bãrbiei în piept. Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. cautã sã vadã ce reacþie are adultul.nu sunt supãrat. loviturã). merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. pentru frica de injecþii . minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex. lipirea picioarelor unul de Emoþiile celorlalþi Cauza emoþiilor Emoþiile ºi consecinþele lor 64 Vârsta preºcolarã. desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept.

altul. ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã. manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii . Evitaþi etichetãrile (eºti bun. Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã). Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. implementeazã soluþia aleasã. De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor. Ghid pentru pãrinþi 65 De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale exterioare.„mã enervezi!”. nu mai vreau sã aud de tine!” Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni. iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine). respirã profund de trei ori. Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui. Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare. De exemplu. spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi. Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil.„ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”). Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri. Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii. analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului. Este capabil sã respecte regulile jocului. . eºti rãu. etc). ci ceea ce face el . faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã .”dacã mai faci aºa. evitaþi ameninþãrile cu abandonul . Percepeþi evenimentele negative (ex.„dacã nu încetezi. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. Vârsta preºcolarã. Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. colþurile gurii lasate în jos.

În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin. De exemplu. ºtiind cã pãrintele. • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã. Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. somn). furia. mângâieri. ca sã evite situaþia jenantã. Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. îi va cumpãra acel lucru. • Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm. Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. . tristeþea. puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi. spuneþi-i copilului “m-am întors”. Ghid pentru pãrinþi • Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. Recomandãri practice pentru pãrinþi Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede.66 Vârsta preºcolarã. ºi-a pierdut jucãria etc. Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului. pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri. iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens. Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi. Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte. comportamentul copilului ignorat. prin folosirea întrebãrilor deschise.

Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã). cum trebuie sã se comporte. Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi. Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni. sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea. Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu.ce va face acolo. orice îºi imagineazã. De exemplu: „dacã mai plângi. Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului. cât va sta. Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Vârsta preºcolarã. Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii. Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva. Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii. Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea. precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!). Dupã ce vã luaþi la revedere. etc.. pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã. pentru ei este adevãrat.). acel copil va refuza sã se mai joace cu el. accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia. Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii.Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. cu bona.. ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. împreunã cu colegii.sau la ora. Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de. vizite la ºcoalã.. Ghid pentru pãrinþi 67 . prin discuþii despre noile sarcini. nu te mai iubesc. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã .. ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi. Emoþiile noastre sunt fireºti. citiþi-i o poveste). Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã.. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva. ei nu se vor mai juca cu tine”). Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele. astfel. Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea. Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare. te dau la þigani”. De exemplu.. dacã nu eºti cuminte. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv.

Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. Vârsta preºcolarã. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã. Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!). Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. ?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte. abia te-ai atins”. într-o situaþie în care copilul cade.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?.68 Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex. punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex. De ex. De exemplu. Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când. ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex. dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã. De exemplu. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare. sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. este normal sa fii trist când cineva te loveºte... Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile. Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã. Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti. dacã adultul spune “nu-i nimic. Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Ghid pentru pãrinþi . Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi. dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. copilul îºi va continua liniºtit jocul.

Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. siguranþã.sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. .sã îmbrãþiºeze copilul. situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor. . . din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. De exemplu. Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri. De exemplu. Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii.calm. În acest sens pãrinþii trebuie : . pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã. îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã . exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului. “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “. Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor.sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv. când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). care este fericit ºi un învins care este trist. Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie. situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). Ghid pentru pãrinþi 69 .sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal. de exemplu. relaxare. . Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate. expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi.sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã. . Vârsta preºcolarã. Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. încât începe sã plângã. Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite. situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare. acordarea atenþiei.sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani).

Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii. Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit. Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. verbalizând modul de aplicare a acestora. Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã. sã ne 70 Vârsta preºcolarã. gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia. Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri.De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. Ghid pentru pãrinþi . cum ar fi verbalizarea adecvatã. cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”. puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã. poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare. arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã. activitãþi recreative). prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã. Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii. Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs. pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. De exemplu. precizându-i ceea ce a fãcut. Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult.

obrajii îþi sunt roºii. descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana. Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor. De exemplu. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare. Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). gesturi). Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire. când observaþi apariþia unui acces de furie. Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei). trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale. îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi.jucãm cu ceilalþi copii. Ghid pentru pãrinþi 71 . ghidajul din partea pãrintelui este esenþial. Vârsta preºcolarã. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc). Dacã nu pot sã se opreascã. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes.

un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el. I. prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu. Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani. un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã. în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. ºi singur la 6-7 ani. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate? 72 Vârsta preºcolarã. la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. cu ajutorul pãrintelui. prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu. Învaþã sã asculte activ. La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului..ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR despre abilitãþile sociale ale preºcolarului ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului. comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai. Ghid pentru pãrinþi Abilitatile sociale se învaþã prin : observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. . la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã. Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil. un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã. la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã.

Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. eºti drãguþ”. κi alege prietenii pe considerente de sex. Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva. i-o oferã. pe educatoare. Invitã copiii la joacã. iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. Le spune pe nume. Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie. Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el. Vârsta preºcolarã. Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el. vârsta.Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali: Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani. foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã. modul în care se joacã. îi mângâie. κi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi. uite ce avion am!). tu câþi ani ai). Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. face remarci de genul “îmi place de tine. îi ia de mânã pe copiii de la grupã. zâmbeºte. dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. creioane colorate). . Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal. Poate sã împartã materiale comune (jucãrii. dacã un copil îi cere jucãria. Ghid pentru pãrinþi 73 Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani.

jucãrii care nu îi aparþin. Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui. De exemplu. ridicã mâna când au nevoie de ajutor. Cere permisiunea de a folosi obiecte. Ghid pentru pãrinþi Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. în 75% din cazuri. Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului. ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. împarte materiale cu alþi copii.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei). Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex. acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul. Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. curãþaþi masa). κi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor.74 Vârsta preºcolarã. Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”. fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. compromisul. distragerea atenþiei. ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru. stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el. De exemplu. Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil. κi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. negocierea. îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea). . Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex.: dupã ce terminaþi de pictat.

replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi). Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Câteva recomandãri pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã. Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. Având sprijinul pãrintelui. Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii: Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii. copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup. Ghid pentru pãrinþi Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. Dacã se observã însã cã. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii. Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. 75 . Implicarea copilului într-un joc paralel. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã.zâmbete. câti ani are. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. Dacã refuzul apare totuºi. este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil. gesturi prin care manifestã interes. pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic. este nevoie de suportul pãrintelui. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi. înþeleg regulile jocului. asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Folosirea mesajelor nonverbale . Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii. Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã. scad ºansele unui refuz de acceptare în joc.II. o sã ne jucãm cu altcineva”.

De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte. Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi? Vârsta preºcolarã. încã nu am terminat”. Ghid pentru pãrinþi Cum oferim feedback negativ copilului . Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”. persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. ai spus foarte frumos mulþumesc. De exemplu. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. Bravo. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã. • Dacã rãspunsul este “nu. Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. 76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun.Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active. De exemplu: “Bravo. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. În plus. Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. Contactul vizual este foarte important. ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte. Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor. îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”. mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui.

mã simt... Exemplu: Paul..preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii. aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” . Ghid pentru pãrinþi Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor 77 Exemplu: Dan.(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului).agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” . mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament). Vârsta preºcolarã. Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor. . i se dãrâmã tot castelul din cuburi. Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi.. Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial. De exemplu: “Cosmin.exprimarea emoþionalã. cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat. Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1. 3.. . 2. . Îþi mulþumesc! Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?” . pentru cã. 5.cu umor: „Nu-i nimic. când copilul este agresat de un alt copil. spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : . atunci când. Andrei spune: „Uite la el..(descrierea modului cum vã simþiþi). Când Dan se apropie de final. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare.rãspunsul cu umor..(descrierea comportamentului copilului). mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig. De exempluã..îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”. ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: . îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului). Într-o situaþie similarã. Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva.ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte.ignorarea (nu i se acordã atenþie). 4. reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film.

.......................... Ghid pentru pãrinþi Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative...... pe frigider)................. ..... copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie............................ moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie.................... Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului. pozitivã sau negativã........... Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex....... Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele.. ...... acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat..... Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie..................Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula............... ..... ..... Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã............... 78 De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia Vârsta preºcolarã....... Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã......... pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã........ Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei................... critica......... .............. În consecinþã... sã formuleze regula într-o formã pozitivã...................................... completând tabelul de mai jos: Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã? Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa? . ....................................................... Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri: sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula... sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii......

comportamentul problematic. disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor. în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic. convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”. în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat. vorbesc tare. se amuzã deci fac „gãlãgie”. comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive. de exemplu. pãrintele merge în camerã ºi rãspunde. În consecinþã. la un moment dat sunã telefonul. Ghid pentru pãrinþi bariere în disciplinare metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate. hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã. a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor. joaca copiilor devine deranjantã. de exemplu: în camerã.pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie. însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului. 79 . când este furios – contextul . datoritã convingerilor personale. de exexmplu copilul „þipã” . pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor. copiii construiesc un castel din cuburi.ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE Vârsta preºcolarã. Bariere în disciplinare Aºa cum am prezentat în primul capitol. I. sociale sau emoþionale. dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor. în acest moment.

Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. Ghid pentru pãrinþi . De exemplu. dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid. când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. copilul poate avea reacþii problematice. care pot fi dificile pentru pãrinþi. cel de 4 ani îi spune “ te urãsc. „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”. mamã!” iar cel de 5 ani. O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”. este dificil pentru un pãrinte. putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când Vârsta preºcolarã. de exemplu. datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor.- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”. Contextul ne determinã adesea comportamentul. de exemplu devine mult mai retras. Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. De exemplu. Cele mai frecvente sunt: Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare? Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil? 80 Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice. refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos. „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor. cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. dupã ce i-ai repetat continuu.

. Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor..... Vârsta preºcolarã......... Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã. Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) ..... Situaþii/ contexte ..... Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului.................. „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”)........... ....... teamã sau vinovãþie........ Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare.... Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite......... Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie...... Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia... .. Alternative explicative ale comportamentului .. ................... Comportamentul copilului ................ Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã. ... Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat................... ... Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament............. Ce gândiþi despre comportamentul copilului? .. acela de schimbare a unui comportament.. .... Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor......... 81 II.........atunci este criticat (ex..

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat. 82

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat. Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

83

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

84

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi. De exemplu. Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. primeºte atenþie de la pãrinte. te dau la þigani!”).ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR Vârsta preºcolarã. când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie. încrederea copilului în adult se deterioreazã. adecvate. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Comportamentul este un rezultat al unei nevoi. Ghid pentru pãrinþi înþelegerea comportamentului copilului stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul instrumente de analizã a comportamentelor copiilor. este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. dorinþe sau convingeri a copilului. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament 85 De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. I. atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. sã-l ia în braþe). un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur. De exemplu. dorinþe sau convingeri. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”. . de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale. îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi. care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui.

de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale.).situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi. Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan Funcþia de a comunica ceva Funcþia de a obþine ceva: . o carte. de valorizare. De aceea. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos. Ghid pentru pãrinþi Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: . . comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile. criticã etc. nu pot fi considerate bune sau rele. plictisitoare. de aprobare. Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au. laudã.beneficii sociale sau emoþionale (atenþie. care neceºitã timp îndelungat.Funcþii ale comportamentelor Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el. intimitate etc.stãri emoþionale negative (fricã. colegi etc). ruºine).sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile. precum nevoia de apreciere. Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi.). Funcþii ale comportamentelor Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui. nevoia de control.beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã. de stimã ºi statut. Exemple 86 Vârsta preºcolarã. . confort emoþional etc). În schimb. . pot fi evaluate. Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul. Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi. . funcþiile pe care comportamenetele le au nu.

Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea. Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã. determinã apariþia problemelor de comportament. prezintã dificultãþi de adormire. mediul familial. plânge foarte mult. îi este dificil sã stea într-o activitate. Ghid pentru pãrinþi Ca urmare.Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. care îndeplineºte aceeaºi funcþie. este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. De exemplu. Studiile aratã cã Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale . 87 II. Vârsta preºcolarã. un copil care se agitã. ºi comunitatea în care trãiesc. Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament. Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui. Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate. dezirabil. este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã. Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie. Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil. Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor.

58. F. în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã. Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor? 1 2 3 Goldsmith. certat. 25. www.. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori. sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp). Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc. A. pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al. (1987) What isi temperament? Four approaches. factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã..mifellowshipaustralia. este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice. 1984)2. 505-529. alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. Journal of child psychology. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi. et al. Barron. cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. 23-33. psihologice ºi sociale.au . deci trãieºte într-un context nesãnãtos. Mental Illness Fellowship of Australia. apostrofat.H. & Earls. Ghid pentru pãrinþi O varietate de factori biologici. în dezvoltarea problemelor de comportament. Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. Studiile aratã cã.org.H. *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness. Child Development. lipsa lor este consideratã un element de protecþie. 88 Vârsta preºcolarã.(1984). 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls.acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã. Dacã un copil este pedepsit. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice.. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei. Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã. temperamentul are doar un caracter predispozant. P.

.... sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) Vârsta preºcolarã..... evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte.. ..... un context abuziv sau sãnãtos.............. ......... Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive........ abuz) Exerciþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului... ................................ sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) 89 . .... abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului Ex.... divorþul pãrinþilor. Ghid pentru pãrinþi Ex.............................................. temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului Ex.... ....... caracteristicile cognitive................ . sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia......Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive.................... Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului............... Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor......

24.. retragere socialã. Early Childhood Research Quarterly 18. . pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii..& Gable.K.S. Anne.. unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate.2003)5. 1995)4.. & Catanzaro.. Crnic. Bowker. Robert. 4 5 6 Creasey. prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey.. Care sunt efectele mediului stresant de acasã: unii copii pot manifestã probleme de internalizare. N. Coplan. hipersensibilitate. Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur Vârsta preºcolarã. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress.. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. and behavior problems in nonreferred kindergartners. M. 1995)6. factorii stresori. cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor.. (1995) Association among daily hassles. Ghid pentru pãrinþi Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului. G. incluzând simptome depresive: dependenþa. coping. iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. 376-395. child temperament. printre care ºi certurile zilnice cu copilul. decât cei cu temperament inhibat. Astfel. 311-319.& Gable. J. Suzanne. J. 629-642. Anne. lispa complianþei. agresivitate. M. Child Development. cãutarea atenþiei. Mitts& Catanzaro. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie. dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan.(2003). Journal of Clinical Child Psychology. Parenting Daily hassles. Cooper. Cooper. Mitts. Suzanne. Belsky. Crnic. S-a constat cã. acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant.. Bowker. În plus.. and social adjustment in preschool. Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. Robert. crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky. 66. S. Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial. J. care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate).90 Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale.

. alimente speciale . Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã.. De exemplu........ .. Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung..... Ghid pentru pãrinþi 91 Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat........ .... ..... Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi. .....prãjituri... Comportamentul problematic tinde sã continue dacã..................... copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”.. care se repetã.. implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc)........Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul................... Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi............. pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa........... a zâmbi.... Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate Vârsta preºcolarã.. De exemplu. .... oferirea de jucãrii..... Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe......... bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã........... Comportamentul problematic al copilului Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã Consecinþa asupra comportamentului copilului ................. precum ºi a frecvenþei comportamentului........ pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã..... dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute.......... copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte..... Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge. De asemenea. îngheþatã. ................... ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare...

.............. adecvate...... dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios......... .. copilul meu face acelaºi lucru.......... cât ºi pe cele disfuncþionale.. înjurãturile.. Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate) Ignorarea comportamentelor pozitive....... atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva. sunt comportamente învãþate. similare cu cele ale copiilor Ex...... .. este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie... atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc.... ....... vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu......... Ex. poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme........ similare cu cele ale copiilor Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor.. Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie.. care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale.. Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor. Observarea ºi imitarea pãrinþilor Vârsta preºcolarã..... 92 Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora.. þipã când fratele ei îi ia jucãria.... adecvate ale copilului..... duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade)........................ Comportamente precum þipatul..... lovirea......... Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin..................... Ghid pentru pãrinþi Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii..... .................Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie...... Copiii ai cãror pãrinþi lovesc. observ cã Maria face acelaºi lucru........... neadecvate........ De exemplu... ........... merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios....

Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol. iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului. George merge acasã. copilul fuge la el în camerã. la un moment dat. unde îi gãseºte pe bunicii lui. dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen. modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. vom analiza situaþia de mai jos: Vârsta preºcolarã. completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu. este afarã ºi se joacã cu prietenii lui.III. Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele: Exerciþiu pentru pãrinþi: Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. Ghid pentru pãrinþi 93 George. un bãiat de 4 ani. Au trecut deja 4 sãptãmâni. iar ceilalþi încep sã râdã. unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor. bunicii râd.

.. 2.. „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu. Unde nu apare? Cu cine nu apare? Comportament Ce se întâmplã imediat dupã? Consecinþe Efect 94 Vârsta preºcolarã.. Recomandãri pentru pãrinþi 10 paºi cheie în disciplinarea copilului 1..îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”. Recompensarea verbalã imediatã . Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol.... Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã. Ghid pentru pãrinþi Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab... Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul.” 3. îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni.. Dacã adulþii intervin când nu este nevoie... De exemplu.. . sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi. Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important. sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã.Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? . 2004). Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie..... Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament.

nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin). Pentru a fi eficientã. nu ceda în faþa rugãminþilor. 10. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. copilul poate sã aibã resentimente. acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare. 5. Retragerea din conflict Uneori. dacã tu acorzi importanþã. semnificaþie celor spuse de tine.4. este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit. pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei. În acest caz. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult. De exemplu. „neascultãtor” etc. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar. cererilor cu insistenþã. moderat dar ferm. în situaþii de conflict. 9. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. când copilul nu îºi strânge jucãriile. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut. Ghid pentru pãrinþi 95 6. „obraznic”. consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat. lacrimilor. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou. 7. Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã. . Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. 8. consecinþele logice sunt eficiente. Vârsta preºcolarã. o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. protestelor.

Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile? Copiii de vârstã preºcolarã. au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. ora de culcare. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. ora de plimbare. Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”. Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament . Prin consecinþele propriilor lor alegeri. aceastã informaþie NU schimbã comportamentul. Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut.IV. Implicarea copilului în decizie. În mod similar. copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul. Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã? . ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul. de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple. sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. Ghid pentru pãrinþi Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc. Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale! 96 Vârsta preºcolarã. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii. prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi). devenind mult mai independenþi.ora mesei. îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile.

De exemplu. atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general. spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. Vorbiþi cu copilul aproape de el. În alte situaþii. copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu.Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare. Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii? Vârsta preºcolarã. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!” . când este posibil. solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor. te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. Ghid pentru pãrinþi 97 Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul). este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele. asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. De exemplu. Fiþi foarte specific. Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi? Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul. De exemplu. poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã. Dacã apare o problemã de comportament. care îi dã o stare de nesiguranþã. actionaþi imediat. Uneori se întâmplã ca. “Diana. în proximitatea lui fizicã. Când îi vorbiþi copilului. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. aplecaþi-vã la nivelul lui. „Dorin. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã. De exemplu. opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo. Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi).

nu mai repetaþi cererea. “ Eliza. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã.Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. Fiþi foarte specific. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex. oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege. mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!” Daþi timp copilului sã coopereze. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el. Ghid pentru pãrinþi . repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate. Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Repetaþi cererea. sã se pregãteascã de culcare). De exemplu. 98 Vârsta preºcolarã.

Cel mai adesea. Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. dacã copilului îi este foame. Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani. I.ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII Vârsta preºcolarã. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie. strigãtelor. ºtiind cã pãrintele. pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului. somn. dar poate dura ºi o orã. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. ca sã evite situaþia jenantã. joacã etc). ”plângi ca un bebeluº. îi va cumpãra acea jucãrie). În aceste momente. Ghid pentru pãrinþi de ce au copiii momente de furie cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor. Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor. Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”). când 80% dintre copii manifestã acest comportament. dupã vârsta de 4 ani. Putem vorbi de un comportament problematic când. Când devine problematic acest comportament? 99 De ce au copiii accese de furie? . copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex. furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame. copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. atenþie. Identificând corect cauza. i se dã mâncare). Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare.

sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”). bucuria se exprimã prin râs. obiecte aruncate. Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã.le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). 100 Vârsta preºcolarã. urlete. ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). . Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. II. ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. tristeþea ºi furia prin plâns. ei vor învãþa acest model de rãspuns. mângâieri. La acestã vârstã. copiii învaþã prin observare ºi imitare. etc). Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie? Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. dacã nu ajunge la o jucãrie . Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. contorsionãri violente ale corpului. sã guste. ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. etc). Ghid pentru pãrinþi Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului. o jucãrie pe care ºi-o doreºte. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie. dar cerut de pãrinte (ex.O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei. se va comporta în aceastã manierã: þipete. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte. În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui. Aceasta înseamnã cã. Oferiþi copiilor exemplul personal. Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului. având valoare de recompensã. sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. îmbrãþiºãri.

Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. ignorarea este o soluþie eficientã. sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia.Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã. Identificaþi corect cauza furiei. sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?). Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”. Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte. ºi-a pierdut jucãria preferatã). Când îi vorbiþi copilului. sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex. pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât. aplecaþi-vã la nivelul lui. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus. copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe. prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite. nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs. Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate). Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos).). Ca pãrinþi. puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). Ghid pentru pãrinþi 101 . în prezenþa copilului. Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional. trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios. supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el. sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex. Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. Vârsta preºcolarã.

care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el. îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin. iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. Ghid pentru pãrinþi Folosiþi ignorarea. Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex. care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri). rãspundeþi: “îmi pare rãu. Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului. În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã. pânã se liniºteºte. Vârsta preºcolarã. în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el.Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!). Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional. etc. În caz contrar el s-ar putea simþi respins. nu-i adresaþi nici un cuvânt). nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi. se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte. dar nu þi-o pot cumpãra astãzi. În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani. în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie). plânge. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”). Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea? 102 Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. . am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. De exemplu.) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni. dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. maºini. puteþi folosi consecinþele logice. Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã. De exemplu. Refuzaþi calm. dar ferm îndeplinirea cererii copilului.

sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun). rugaþi-l sã vã ajute. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Dacã copilul s-a liniºtit. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. dã din picioare. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei. Unii copii se liniºtesc mai greu. Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie. Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. Ghid pentru pãrinþi 103 . Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. îl puteþi întoarce cu calm la Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. sã þinã lista de cumpãrãturi. dar apoi mergeþi direct acasã. copilul þipã. În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin. Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie. sã punã cumpãrãturile în coº).Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã. acum eºti foarte nervos. Ni se întâmplã tuturor. dupã care vom vorbi). Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere. Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã. dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat. Dacã copilul acceptã. Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin. dându-i sarcini precise (ex. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm). Vârsta preºcolarã. În acest caz. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. vei sta aici 3 minute pânã te calmezi. Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios. intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile.

dacã a aruncat obiectele pe jos. când mergeþi la cumpãrãturi. spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. sã le ridice). Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã. . trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi. În funcþie de situaþie. Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã. Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere. este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. Cum putem preveni crizele de furie? 104 Vârsta preºcolarã. Þineþi cont de starea în care se aflã copiii. trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). folosind spaþiul respectiv. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte). Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului. De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu. când simte nevoia sã se calmeze. Ghid pentru pãrinþi Planificaþi activitãþile în avans. dacã a rãnit pe cineva.locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã. nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. Dupã ce a avut loc excluderea. dacã copilul s-a calmat. daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire. sã-ºi cearã scuze. Fiþi corect.

Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie.Paºi de succes Oferiþi copiilor exemplul personal! Identificaþi corect cauza furiei! Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul! Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect 105 Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? .

ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului. îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi. cã este mai mic”. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. Ghid pentru pãrinþi Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi. Învãþaþi copilul cel mic . Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi Vârsta preºcolarã. lãsând un spaþiu între ei. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. când vin în vizitã alþi copiii. nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!) Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi? Fiþi corect. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii. 106 A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. I. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei. sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui.

Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA.”. nu o primeºte.sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. construiþi un bloc). implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex. . Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex. implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate. ÎNCà NU AM TERMINAT. ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând). Vârsta preºcolarã. ei se vor simþi frustraþi. copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva. copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt. va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt . Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii.”te rog “ sau printr-o propoziþie . Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal. cine smulge jucãria din mânã. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori. Ghid pentru pãrinþi 107 Oferiþi un bun exemplu personal.. îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane. Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã). Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. contruiþi un puzzle..” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George). Faceþi exerciþii simple. când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai. pentru rãspunsul NU.“te rog sã-mi dai jucãria”. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. folosind materiale diverse (ex. De exemplu. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã). Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata.

Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie. Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna. peste 4-5 ani. spunem: te rog sã-mi dai... În cazul copiilor mai mari.Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã. daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius. se poate stabili ca regulã generalã. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil.. Subliniaþi importanþa acestui comportament social. De exemplu: . Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George” 108 Vârsta preºcolarã. . Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. . Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul. cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”. va spune “mulþumesc”. . nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei.Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane). sã folosescã formula “te rog sã-mi dai. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul.Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie.” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ. “Bravo.Cine smulge jucãria din mâna altui copil. împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor..Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane. Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copilului ce sã facã. .. Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute). Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple. eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!” Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil. ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana.

Dupã ce timpul a expirat. Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde. la o orã dupã folosirea consecinþei logice. folosiþi ”timpul de liniºtire”. folosiþi consecinþele logice. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea. de exemplu. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru . Ignoraþi protestele ºi plângerile.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”. luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”.dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp. încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”. repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective. . reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”. Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “. Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru. Vârsta preºcolarã. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea).cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect. o altã activitate. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei. doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã. Ghid pentru pãrinþi 109 Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni.

Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea. cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. cu ajutorul dumneavoastrã. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. coopereazã. Trimiteþi copilul într-o altã camerã. repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul. care sã nu prezinte nici un risc (ex. îºi aºteapã rândul. peste patru ani. chiar dacã este supãrat sau furios. sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã). în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului). Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. Dacã problema apare din nou. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat.Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã. pentru puþin timp. aceastã disputã poate fi contextul propice în care. folosind aceastã metoda ºi pe viitor. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. Ghid pentru pãrinþi Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea. în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta? . 110 Vârsta preºcolarã. Reamintiþi copilului. Pentru copiii mai mari. Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil. sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat. Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi.

opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile. fãrã a-i învinovãþi (ex. pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat. Descrierea faptelor. tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii. Ca pãrinte. Ghid pentru pãrinþi 111 dumneavoastrã. luaþi jucãria disputatã. ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo. Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. . Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. .Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã). Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. Ionuþ ºi Mihai. sã coopereze) . o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul. Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria.Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior.Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo. dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat. Dupã 5 minute.Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate. sã-ºi astepte rândul.Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex. cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4.“Andrei ºi Robert. . Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: . opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1. sã evite blamarile ºi etichetarile. 3. ci devin cu ajutorul ºi ghidarea Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid. tu te joci primul timp de cinci minute! Robert.De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti. . Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). . Andrei. trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã.Dacã problema continuã. Vârsta preºcolarã. 2. Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti.Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile.

Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul. împingerea. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele. Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea. Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. Implicaþi copiii în activitãþi separate. adresarea de cuvinte nepotrivite. Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Oferiþi-le un bun exemplu personal. consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. când puteþi sã-i supravegheati. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. sã îºi astepte rândul). atunci când nu îi puteþi supraveghea. fãrã sã favorizaþi pe cineva. Ghid pentru pãrinþi Trataþi copiii în mod egal. trasul de pãr. Disputele ºi agresivitatea Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã? . Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. smulgerea jucãriei din mânã. Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. smulge jucãria din mânã). Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. cearta pe jucãrii etc.Paºi de succes 112 Vârsta preºcolarã. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. II. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive.

alþi copii sau proprietatea altuia. ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii. 100. a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. 379-390 . agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei. pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber. faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc. 7 113 Loeber. care includ agresivitate faþã de animale. creºte agresivitatea verbala. R. în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi. 1991)7.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. & Thomas.. Ghid pentru pãrinþi De ce se bat copiii? Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei.Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul. de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor. Când agresivitatea devine o problemã? Vârsta preºcolarã. ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. Journal of Abnormal Psychology. modelului pe care îl observã ºi îl îmitã. & Thomas. geloziei ºi competiþiei. dorinþei de a obþine ceea ce vor. care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. în special cu fraþii sau surorile. el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã. dorinþei de a testa reacþiile celor din jur. În plus. comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate. Lahey. C.B. dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc.. Lahey.B. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult).

. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi. sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului. Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã. folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi. mulþumesc!”. Dacã limta nu este clar trasatã.Uneori. împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut.. timp de câteva zile. o prãjiturã. acordaþi copiilor. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. un joc. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur. paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã. va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate. acordaþi-le atenþie. sã ne mângâiem. . Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac. sã formuleze o cerere. sã îºi aºtepte rândul etc. Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. “de-a magazinul”. în etapa de învãþare a comportamentului nou. pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). cu mâinile putem sã ne atingem uºor. o bãutura preferatã. Când copilul respectã regulile jocului. de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie. cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi. când învaþã sã îºi aºtepte rândul. recompense speciale. Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ? 114 Vârsta preºcolarã. Explicaþi copilului regulile. Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi. ne aºteptãm rândul. de exemplu. Acestea ar putea fi: o poveste. În special la început. Ghid pentru pãrinþi Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea.

retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel. o voi pune sus timp de 5 min.” De regulã. spune-i Dianei cã trecut rândul ei. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. Când este posibil. folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. aºa cã. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor. Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. acþionaþi cu rapiditate. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor. ºi este rândul tãu acum”. De exmplu. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut.Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. . Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie. retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi. De exemplu îi puteþi spune “Robert. Când observaþi orice semn de intrare în conflict. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copiilor ce sã facã. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã. folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. Acþionaþi imediat. nu aþi împãrþit maºinuþa. de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Vârsta preºcolarã. lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul. luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva 115 Folosiþi consecinþele logice.

Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex. Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi. Adresaþi-vã copilului care agreseazã. returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. copilul nu poate sã facã acest lucru. ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex. Spuneþi copiilor ce sã facã. atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. trage de pãr. Astfel. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia. Dupã expirarea timpului.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei). Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”. Ghid pentru pãrinþi Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui.Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. Uneori. copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie. repetã comportamentul problematic. îl împing)? . Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil. cooperarea în cadrul jocului etc). le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei. spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai. Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte. 116 Vârsta preºcolarã. pe un ton ferm.:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. îl trag de pãr. împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate. opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!” Acþionaþi imediat.

Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian. sã ne jucãm”. poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”. dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit. În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit. spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai. Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat. l-ai lovit din nou pe Lucian. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii. Ghid pentru pãrinþi 117 Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie. într-un loc sigur. unde sã se poatã liniºti (ex. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile. pentru o perioadã scurtã de timp. În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele. spune când îºi doreste ceva. pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. De exmplu. crezi cã el se va mai juca cu tine?” Vârsta preºcolarã. Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire. Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. cere adecvat o jucãrie. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori. camera lui). Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai. Acum vei merge sã te liniºteºti!”. Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute. îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”. chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. . cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor. va fi nevoie sã repetaþi excluderea. daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare. cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian. îºi aºteaptã rândul). sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive. sã ne mângâiem. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an). nu deschideþi usa.Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit.

Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul. Vârsta preºcolarã. sã îºi astepte rândul. Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv. fãrã sã favorizaþi pe cineva. sã coopereze).De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea copilului mic. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. cum sã formuleze o cerere. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani.). care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. etc. pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. când puteþi sãi supravegheaþi. Paºi de succes 118 Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea. Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate. Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Ghid pentru pãrinþi . cum sã exprime ceea ce vrea. Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã. atunci când nu îi puteþi supraveghea. pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar. pentru ca acest lucru sã se întâmple. este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui. Implicaþi copiii în activitãþi separate. Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. smulge jucãria din mânã). Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. Oferiþi-le un bun exemplu personal.

Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore. emoþionale ºi motrice. sã asculte poveºti. În cazul acestor copii. Copilul trebuie sã alerge. Când devine o problemã vizionarea TV? . Vârsta preºcolarã. poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii.5 ºi 5. cognitive. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. Pentru cele mai multe familii. reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des. pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent. variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea.5 ani. de integrare în joc. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. iar perioada de expunere este mai mare de douã ore. Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic. timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic. Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2. impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale. Ghid pentru pãrinþi 119 Studiile aratã cã. în mica copilãrie. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. În studiul menþionat anterior. s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã). douã sau mai multe ore. sã se joace în nisip. sã construiascã. sã sarã. vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic. uitând sã se mai joace. Este o activitate pasivã. pe lângã apariþia problemelor comportamentale. afarã sau în exterior. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. sã meargã cu bicicleta. care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran. sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate. în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã. sã asculte muzicã. sã deseneze. 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii.III. sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii.707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2. de rezolvare a conflictelor etc). s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale. În acest sens.

120 Vârsta preºcolarã. Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã). Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs. Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale. . Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat. . care se joacã împreunã. Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate. Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”. vã uitaþi în mod excesiv. La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele. Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor.nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real. iar pentru copiii mai mari de doi ani.Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Altfel poate deveni omniprezent. Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman. timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic. Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. dacã dvs.nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei. Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei. care se ajutã reciproc. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special. 2001). Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : .învaþã observând ºi imitând. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc. Ghid pentru pãrinþi Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. . care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã). Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. Ce putem face? Oferiþi copilului un bun exemplu.sunt mult mai uºor impresionabili. .) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs).

închideþi imediat televizorul. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). .Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul). În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac. decupare. se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat. confecþionare obiecte din hârtie. Chiar dacã timpul dvs. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul. lipire. în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el. jocuri de construcþie. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã. Ghid pentru pãrinþi 121 Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. carton.pe frigider). Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi. în niciun caz în dormitorul copilului.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat. Controlaþi mediul copilului. inºirare mãrgele sau paste fãinoase. Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii. Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”.modelaj. Vârsta preºcolarã. Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. puzzle. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii. oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã. De exmplu. Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. colorat. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. etc. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie. ascultat muzicã. Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. este preþios. decât sã se uite la un desen animat. astfel încât sã-i puteþi supraveghea. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex. ascultat poveste. Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala.

Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp). durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii. este un comportament rezultat al temperamentului. intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10). Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente.De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator. 5. Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. Ghid pentru pãrinþi Exerciþii pentru pãrinþi: . Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. sociale. 6.cognitive. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile . 4. Paºi de succes 122 Oferiþi copilului un bun exemplu. Controlaþi mediul copilului. Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare. “iar vrea sã mã enerveze. copilul ãsta e rãu”). 1. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. Vârsta preºcolarã. 3. motrice. emoþionale. Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. 2. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente.

Crnic. Dietz. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. pag. 300. Nr. 27. S. Bowker. Journal of Clinical Child Psychology. A. 445-455. Creasey. McAllister. Appraisals. Child Development.(1984). Suzanne. Journal of Abnormal Child Psychology. 21–45.. G. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Vârsta preºcolarã.. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. Science. 2003.& Gable. F. Milner. Schwartz.. S. G. Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms. 376-395... Parenting Daily hassles. Attributions. 2000. 591-605. 66. Ghid pentru pãrinþi 123 . R. child temperament. Barron. & Catanzaro. 7–20.. J.E. 25. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. Journal of child psychology.G. Atkinson. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty.. Maccoby. pag. 72.. 1952-1953. Nr. Infant Behavior and Development. Banez. Journal of Applied Development Psychology. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life.... J. 629-642. Henderson. Social information processing in high-risk and physically abusive parents.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” . Child Abuse and Neglect. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. pag. Vol. M. T. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 1999. coping. pag. 24. Child Abuse & Neglect. R. Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors. A. Lorber. P. 2000. Aucoin. J. Doug Bodin. 2001. 1. R.. E.. Ann. pag.. C E. 22. Mistry. Kamila B. M. Nr.(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5. and social adjustment in preschool. Cynthia S. & Earls.F. Annual Review of Psychology. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. 73. 2003. affect. Vol. O Leary. Journal of Applied Development Psychology..A. Sanson. (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment. 18. Minkovitz. Mitts.. S. pag. and behavior problems in nonreferred kindergartners. ºi colab. & Compas. B. H. 12. Issue of Pediatrics. Fox. J.527-541. Cooper.... J.L. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. R. E. Fox. 24. 4.(1995)Association among daily hassles. Early Childhood Research Quarterly 18.S. 5. and Physiological Responses. N. 311-319. Vol. Nr. Critchley. Katherine.. Belsky. Coplan. Nr. 2005. 27.A. Nr. Christine. N. N.. R. p. ºi colab. Shore.Dadds. Vol. Child Abuse & Neglect. (2002).. A. Child Development..S. 1-21. Anne. Rethinking the Brain.. XIV. pag.A. Mullins. MPH. 27. Henderson.(2003).K. V. Vol.. H.. (1990). pag. M. 370-388.1997. 27. (2006). Paul. 23-33. M. Robert.. E. 1529-1542. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. J. 972-981.A. Frick.

Vol. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. R.. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament.. Smith. Nr. T. C E. 793-810. 1. 32. J. R. 505-529. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 21–45. 1999..A. J. Rodriguez.. M.. ºi colab. (1991). Lahey. C. . Vol. pag. Child Abuse & Neglect. Child Abuse and Neglect. Ghid pentru pãrinþi Dadds. Fox. 4. Journal of Abnormal Psychology..F. M. Richardson. Attributions. Atkinson. Appraisals. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. 72. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. 58. Nr. pag.M. 7–20. Journal of Abnormal Child Psychology. Child Development.. 252-535.. Science. Annual Review of Psychology. Schwartz. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. Nr.C. N. 300.. 24. McAllister.. Journal of Consulting and Clinical Psychology. Vol. 1529-1542. 4. Child Maltreatment. K. Maccoby..A. Fox. XIV. 5. Nr... Strauss.A. Nr. E. 2003.. 972-981. pag. 2007.. & Thomas. 1-21. Child Abuse & Neglect.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. Vol. C.. M. 2003. 12. pag. C.H. & Smith. and Physiological Responses. Jenkin. M. et al. 100.B.A. Mullins. R..E.. The association between social withdrawal and internalizing problems with children. 2005. H. Dietz. O Leary. (2002). pag. 12. Goldsmith. Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. M. 445-455. Nr. Infant Behavior and Development. Henderson. pag..L. C. 2000. Henderson. Vol.. 73. R.. 1952-1953. pag. affect. Loeber.B. J... ºi colab. No. H. pag. 2000. R.L. 379-390. Lorber. 325-337. M. 27. A. S. E.124 Vârsta preºcolarã. Forehand. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. (1987) What isi temperament? Four approaches.J. Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk. 22. 2001.G. Vol. Milner.H..& Framme.. N. Child Development.A.. 27.S.(1986). Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior.14. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful