„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTà PREªCOLARà (2-7 ani) Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

3

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE „Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu. ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“ Mama lui Alex.“ 4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce. cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã. de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate „Regret cã nu am învãþat aceste lucruri.. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate . Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.. Ghid pentru pãrinþi „Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu. de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public Vârsta preºcolarã. acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe. M.

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani) .

medici. Ghid pentru pãrinþi Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii . pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze. Cum a fost construit acest ghid? Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor. Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic. educatori. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. din informaþiile pe care le auzim sau le citim. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu. care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii. cât ºi emoþional ºi social. 6 Vârsta preºcolarã. De multe ori. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. de la pãrinþii noºtrii. psihologi. cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor.Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi.România ºi a autoarelor. Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru. profesori. sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor. Cui se adreseazã ghidul? . o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting.

apostrofat în ºcoalã. colegi. prieteni. judecat. Similar. atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului. Cum este structurat ghidul? Vârsta preºcolarã. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã. cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. prin modificarea propriului comportament. ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. De ce un training al pãrinþilor? 7 Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi. atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ. media. Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor? . schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi. ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor. profesori. Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu.Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului. în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament. În consecinþã. dacã pãrintele este criticat. colegi. Ghid pentru pãrinþi Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii. profesori. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora. Aceste sesiuni sunt orientative.

lunar sau sãptãmânal). f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor. campanii de strângere de fonduri. organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor. cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor. A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe. Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii. cu un numãr de 8-10 ºedinþe. b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu. metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii. în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme. d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar. Ghid pentru pãrinþi Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor.8 Vârsta preºcolarã. e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã. Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii? Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã. planificate la intervale mici de timp (ex.. de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã. acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor. Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale. c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii. festivitãþi. pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul). .

Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program. socialã sau emoþionalã a copilului. „nu am nevoie de sfaturi!”. Cum îi anunþãm? Vârsta preºcolarã. gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”. unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor. Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri? 9 . reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã. faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex.Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri. ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine. este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor. unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”. Ghid pentru pãrinþi De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: fiind un proiect nou. mã voi simþi umilit ºi neputincios”. cum ar fi de exemplu. cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul. cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”. unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe. pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri.

Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri? Cine poate participa la aceste întâlniri? Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. medicul de familie ºi psihologul clinician.Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin. Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate. pentru o prezentare a programului. uneori mai intensiv. în acest caz este necesar un program specializat. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat. De asemenea. Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri? 10 Vârsta preºcolarã. ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. agresivitate. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru. ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. De exemplu. anxietate. Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. Ghid pentru pãrinþi Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. depresie) sau comportamentale (ex. Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri? . pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util.

Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã. abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor. Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii! Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Vârsta preºcolarã.Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. Ghid pentru pãrinþi 11 . managementul furiei sau a altor emoþii negative intense. Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual. sunt identificate de asemenea. elemente de psihologia dezvoltãrii. cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice.

interpretãm comportamentul copiilor. Vârsta preºcolarã. De exemplu. felul în care se comportã când este furios sau supãrat). Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu. Ghid pentru pãrinþi Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. 12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor. determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie. ca adulþi. pãrinþi sau educatori.Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã Ce este disciplinarea? 2. enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. felul în care reaþionãm . În consecinþã. emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã.emoþiile pe care le simþim (ex.1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. Reacþiile noastre ca adulþi. Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul. suntem furioºi. va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi. .). Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului. reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã. este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat. Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative. dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã. este modul în care noi. plângem sau ridicãm tonul etc.

comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment. De exemplu. pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã. comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi. Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor? 13 . astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul.Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã. copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã. retras etc. poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine. care îl face neîncrezãtor ºi nesigur. însã de cele mai multe ori fãrã rezultate. Astfel. copilul este timorat. Vârsta preºcolarã. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului. cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei. copilul nu îºi face temele. Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor. Ghid pentru pãrinþi Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând. cu persoane necunoscute.

2. aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse. iar celãlalt mai retras. Ghid pentru pãrinþi Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice. ºcoala. au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? 14 Vârsta preºcolarã. cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii. mai dificil de speriat. Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da. ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional. sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului. de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”. . media. În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului. dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil. sã-l facã de exemplu mai curajos.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor 2. 2.Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic. adicã de tipul de temperament pe care îl avem. cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului. Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil. tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului. contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea. plâng mai uºor ºi mai des.

reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã. Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive. „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare. Ghid pentru pãrinþi 15 .La ora actualã. iar acestea NU sunt modificabile. este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile. le interpretãm într-un mod personal. atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”. în orice situaþie. negativ. Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora. ba mai mult. dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat. nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. þipã sau vorbeºte urât. Ceea ce însã poate fi modificat. este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat. nu le-am sesizat. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”. aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice. fiind constante pe parcursul vieþii. Vârsta preºcolarã. O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic. se retrage). De exemplu. sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”. literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat.

activare EEG la nivelul lobului frontal drept. dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive. 2003) . activare EEG la nivelul lobului frontal stâng. Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii. Schwartz. nivelul de cortizol din salivã. 2003).Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi. În consecinþã. socialbilitate crescutã. sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã.mai mic sau mai mare. Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz. manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare. activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi. manifestã tendinþa spre impulsivitate. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii. (Fox ºi colab. frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi. manifestând emoþii negative. sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”. contexte noi. necunoscute. Ghid pentru pãrinþi reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive. tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat. TEMPERAMENTUL INHIBAT Temperamentul inhibat ºi dezinhibat 16 Vârsta preºcolarã.. 2001. nivel scãzut al fricii. Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã . pãrinþi ºi educatori/profesori. TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii. la ºcoalã ºi în timpul lui liber. comportamente de evitare sau retragere din situaþie.

Vârsta preºcolarã. 1998). în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz. Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. 17 .Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã. luminã. comportamente impulsive. ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale. se asociazã cu probleme de externalizare. cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete. în prezenþa anumitor carcteristici de mediu. stricte. fermitate (Maccoby. care au nevoie de un context cu reguli clare. Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit. 2001). Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor. agresive. mai mult zgomot). zgomote. Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi. Ghid pentru pãrinþi Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul? Ce ne învaþã aceste diferenþe? Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului. cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii! Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit. 2000 apud Bates. Fox ºi colab. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial. comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat.. cu foarte puþine stimulãri (sunete. 2003.

Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. Ghid pentru pãrinþi . aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor. un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. reactivitate care este determinatã la nivel biologic. intensitatea reacþiei emoþionale. la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã. Reactivitatea emoþionalã 18 Vârsta preºcolarã. unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie. În aceeaºi situaþie. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile. în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense.Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente. sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului. doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere. Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie. Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului. De exemplu. strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor. unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii. Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu. ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor. în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã. de exemplu. metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã.

Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras. Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii. viguros. Neliniºtit. Introduceþi lucrurile noi în mod treptat. cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. dormitul ºi mersul la toaletã. Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. Nivel scãzut de activare Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi. Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi. Ghid pentru pãrinþi Nivel ridicat de activare Energetic.! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului Tip de temperament Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie. În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil. vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu. Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare. este numit de multe ori “leneº”. 19 Retragere iniþialã Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã. dacã e cazul. Utilizaþi distragerea atenþiei. . Vârsta preºcolarã. Lasã impresia de indiferenþã. hiperactiv. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea. Lentoare în realizarea sarcinilor. Exploreazã mediul. Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei Copilul poate fi Nu ascultã. . instrucþiuni. stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. se plânge mult. Pare adesea “cu toane”. daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume. Formulaþi sarcini. Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. Învãþaþi sã fiþi toleranþi. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. scurte ºi simple. Ghid pentru pãrinþi Dispoziþie negativã Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului. cereri. Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei.Adaptabilitate scãzutã Tip de temperament Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative. Îi ia mult timp sã se adapteze. Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut. de a sesiza mai uºor nevoile lui. nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului. foarte uºor. Modelaþi rãspunsuri adecvate. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. 20 Vârsta preºcolarã. Puncte tari Intensitate emoþionalã ridicatã Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia. Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Prag senzorial scãzut

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Punctele slabe identificate

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã? Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

22

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!” ........................ ........................ ........................ ........................

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

........................ ........................ ........................ ........................

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
23

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

Ghid pentru pãrinþi Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos. „Pentru mine. copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros. atunci când pãrinþii pedepsesc. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”. comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. De exemplu. însã copilul continuã. pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã. el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. printr-un gest de tandreþe (ex.„cum ai putut sã faci asta?”. Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze. dezirabile. Vârsta preºcolarã. Copiii au nevoie de exprimarea directã. fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil. afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa. în cuvinte. Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei.interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”. desenul tãu este cel mai frumos!”. în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! . îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”). când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect. Cercetãrile aratã cã. „Te iubesc!” 24 Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil. au o stare emoþionalã negativã. severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia. „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire .au consecinþe negative. adicã pedeapsa.

Il lovesc ca sã înceteze Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze! EMOÞIA Ex. depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. Ghid pentru pãrinþi INTERPRETAREA Ex. educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex. Copilul aruncã cuburile lego pe jos Vârsta preºcolarã. COMPORTAMENTUL COPILULUI 25 PEDEAPSÃ Ex. Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative Figura nr. enervare. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace. el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva. iar copilul începe sã plângã. el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. gândind astfel. ca sã mã enerveze!”. simte treptat cum îi creºte furia. ostilitate. 1). Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte. Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul . are nevoie de ajutorul meu!”.Face asta intenþionat. Furie. 1. merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã.

model descris mai jos. „Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002). 26 Vârsta preºcolarã. conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã. „Cum trebuie crescut copilul meu”). comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali. Ghid pentru pãrinþi Pin urmare. Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã. cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. 2003). . aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã . pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic. interpretatã. copilul e de vinã”).copiilor (ex. pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. „eu nu sunt responsabil. aratã cã în urma experienþei personale. convingeri globale (ex. convingeri despre intenþiile copiilor. Informaþiile din sfera cogniþiei sociale. Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale. Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode. adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: convigerile despre abilitãþile copiilor.emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. organizatã în memorie ºi accesatã. convingeri despre propriile abilitãþi parentale. abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului. ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner. de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã. În urma experienþelor personale. Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994). La ora actualã.

la un moment dat una spune „Uite. aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. ostilitate. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut. Aceste erori se manifestã în mai multe etape. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat. Copilul învaþã comportamentele funcþionale. noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor. sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului. deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. doar te ºtiu eu cum eºti”). funcþionale. Ghid pentru pãrinþi 27 . atunci când copilul manifestã un comportament problematic. norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu. despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte. Vârsta preºcolarã. anxietate. În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide. dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate. Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil. prezentate în cele ce urmeazã. pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor. dar normal în dezvoltare. În primul rând. Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. de exemplu. Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã. faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. În al doilea rând. când copilul manifestã un comportament problematic. De exemplu. depresie). cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”).se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. de exemplu. congruente cu convingerile „preexistente”. pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului. aceste convingeri determinã o atenþie selectivã. Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue. furie.

2003). pãrinþii care abuzeazã copiii adesea. poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului. . În al treilea rând. afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea. au convingeri negative despre aceºtia. „citim” realitatea. Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului. fizic ºi emoþional. De exemplu. facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat. În acest sens. cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner. precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste. comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab. atenþia pãrinþilor devine selectivã. foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. acea persoanã se comportã aºa. devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri. 28 Cercetãrile aratã cã.. dacã aceste emoþii au intensitãþi mici. stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne. Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm. ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. asta înseamnã cã tot timpul. 2004).Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap. având însã aceastã reprezentare în minte. „Le-a pus altcineva în locul lui”). axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor. De cele mai multe ori. Vârsta preºcolarã. convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat. Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav. în orice situaþie. dacã spun despre cineva cã este dezordonat. interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. Ghid pentru pãrinþi Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor.

un tatã poate sã recunoascã faptul cã. se activeazã mai multe gânduri specifice furiei. ca ºi consecinþã. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã. Dar dacã apare un comportament minor . cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict. dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”.Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit. Ghid pentru pãrinþi 29 . Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului. de comportament problematic. avem impresia cã toþi ne enerveazã. mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile. „Azi toþi au ceva cu mine. nu ne putem scoate din minte acel lucru. ceea ce Vârsta preºcolarã. adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive. cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi. De exemplu. niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”). dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore. globale stabile ºi ostile (ex. iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue. copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã. toþi vor ceva de la mine”. Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate. Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue. deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase. mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã.„ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne. pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice. au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative. negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame. „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”). „Copilul ãsta e încãpãþânat. Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului.

.......... factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic........... pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte........ De exemplu.... ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”). din mai multe perspective............. În urmãtoarea zi........... care a fost comportamentul celorlalþi.... gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil...... deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament.... copiii sau partenerul de cuplu.ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi......... .... „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex........... adicã în mod eronat........ regretãm conflictul cu colegii.... Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente........... .. A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore. Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului.. Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului..... cine era prezent... 30 Vârsta preºcolarã.......... dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex.. Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã........ Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil........... când a apãut comportamentul. ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate. ceea este o reacþie neadecvatã..... cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului ........ separat de convingerile preexistente.............. ....... Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul.......... Cu cât nivelul de stres este mai mare........... foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele..... Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului.... cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic................ Comportamentul problematic: ........... „Îl poate lovi.

pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi. dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. Ele sunt foarte utile în situaþii noi. ducând la activarea compor tamentului.În concluzie. cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil. Ghid pentru pãrinþi 31 . vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate. 2003). necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. În situaþia de faþã. sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui. Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate. Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului. cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds. procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. Pãrintele ar învãþa doar comportamentul. folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi. aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei. ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului. în situaþii ambigue sau de stres. repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Vârsta preºcolarã. iar odatã declanºate merg pânã la capãt. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres. monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie.

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui. 32 Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil. Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul. 34

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

B

C

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent. de multe ori. el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. deoarece. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate . cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii). ceea ce face. copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici.De exemplu. deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit. atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. în limba engleazã). Ghid pentru pãrinþi 35 C – Consecinþele comportamentului . B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour. ceea ce îl menþine este reacþia mea. ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul. dacã un copil face un comportament (ex. copilul se simte valorizat. simte copilul. dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat. Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ. Vârsta preºcolarã. el va avea tendinþa de a repeta acel comportament. spune. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex. faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice. nu mai face asta”). . este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. De pildã. Deci. eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”.sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. „Nu e frumos ceea ce faci. dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult. astfel. faptul cã eu râd. De exemplu. dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament! Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X. atunci când face un comportament.

Ghid pentru pãrinþi Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai. Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului Efect Ce doi fraþi se joacã S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul? Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el. . Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent. Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil 36 Ce doi fraþi se joacã Vârsta preºcolarã. Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. Mama observã ºi nu spune nimic. Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului. Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã.Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului.

PARTEA a II-a PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ .

prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor). succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi. resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului.”. capacitatea sa de învãþare.ªEDINÞA 1 INTRODUCERE prezentarea participanþilor. reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri. Ghid pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei. cum sã negocieze. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã. sãnãtatea în general. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. I. cum sã ia decizii. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor Vârsta preºcolarã. 38 Convingerile. Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã. cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative. identificarea unor convingeri preexistente de bazã. Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã? .

Informaþii vechi Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã. R. Rethinking the Brain . informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare. ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã.Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã. motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student. Ghid pentru pãrinþi 39 Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. ci la un proces. Informaþii noi Vârsta preºcolarã. Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. ºi nu despre indivizi rezilienþi . Dezvoltarea creierului este un proces liniar. Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi. creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore. Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei.cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim. ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi. iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii. În jurul vârstei de trei ani. Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. (1997).

..... ....... Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? ............................ Ghid pentru pãrinþi .... nemulþumire............ . În perioada preºcolarã. Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor.. nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului.. Comportamentul problematic al copilului Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) .............. Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii............. Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens... Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri.... . mânie... 40 Vârsta preºcolarã.. mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã...............Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului............................ Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale...... tristeþe. Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii.......................... creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent..... ....... de furie.

................ la teme.............................................................................. ............................................. ................................................. ............................................................................... la ora de somn................................... Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem............ sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”............ ....................... .....II... Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”.....2.................................... Vârsta preºcolarã.......... nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile............... Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul...... ........................................... ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere................. necunoscute............. Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte? Exerciþiu pentru pãrinþi: .......... observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã........................................... în situaþii noi.. ce activitãþi/ jocuri îi plac........ .........................)...................................... în situaþii de conflict.......... Ghid pentru pãrinþi 41 Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului........................ Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã................................... le interpretãm într-un mod personal.............................. negativ (vezi capitolul 2... la joacã.. ba mai mult............................................................................................................. ......... cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber......... Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului..........1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”....................... nu le-am sesizat........................................

............... definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur................................................ comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi.............................. cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex........................ ºi alta este reactivitatea emoþionalã...... necunoscuþi!) .......................................................................Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex............................................................................................................................................... fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui............. de exemplu............ copilul are un anumit tip de temperament... ... Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul 42 Vârsta preºcolarã.. .... necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat. un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi....... ...................................... sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil.......................................................... ................................ ...................................... ......................................................................................................................................................................................................... comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi................................................. ...................... Din perspectivã geneticã................................. ............ nevoia de timp de adaptare la stimuli noi.................................................... Ghid pentru pãrinþi de temperament al copilului: sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca....

Comportamentul copilului Contextul descris senzorial Care este nevoia copilului Vârsta preºcolarã.. în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete.. .. De cele mai multe ori........ 43 Copiii........... observându-l......... ascultã muzicã în timp ce îºi face temele.... κi face temele Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã..... situaþii sau contexte noi (ex. ca ºi adulþii...... Stimulare auditivã scãzutã . când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament......... timp de o sãptãmânã.... Ghid pentru pãrinþi Se joacã lego în camera lui................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului..... dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului....... Nevoia de stimulare auditivã. învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive. luminã............. ....... Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! ...

............................................................................................................................................ Comportamente funcþionale: ........................................................................... Progresele în comportamentul copilului: ....................... 44 Vârsta preºcolarã....................................................... ................................................................................................................................................................................ .... Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã...... ............................ Ghid pentru pãrinþi .................. .................... .................. pozitive ale copilului............. Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã................................................. ................................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... ......................................................................................... ....................... Mesaje de apreciere: ....................................................... .................................................................................. ................................................................................................................................. .......... .....

iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional. cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu. Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. Ghid pentru pãrinþi despre importanþa relaþiei de ataºament. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului.ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞà COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? Vârsta preºcolarã. acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã. fizic (ex. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului. I. relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi. primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta. se mai întâmplã”. dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic. relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani. sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. îi ajutã sã meargã singuri. este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare. 45 Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu). . poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei. De exemplu. dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii. Despre importanþa relaþiei de ataºament În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament. Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi. Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex.

. Ghid pentru pãrinþi Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament. b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat. c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe. Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi.Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. sau uneori este certat. Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant. Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu: Exerciþiu pentru pãrinþi: 46 Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge. sau „ nu te poþi baza pe nimeni”). “Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”). va fi luat în braþe ºi mângâiat. valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere. În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor. anxios-dependent. rezistent ºi dezorganizat. alteori e certat. copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii. Situaþii Situaþia 1 Situaþia 2 Situaþia 3 Convingeri despre sine (cum se percep copiii) Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii) Vârsta preºcolarã. te poþi baza pe ceilalþi”.

Ghid pentru pãrinþi Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv. Ataºament anxios-evitativ Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative. Vârsta preºcolarã. neliniºtiþi. de încredere. cineva este lângã ei ºi le acordã grijã. Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi. Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi. Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten.Ataºament securizant Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla. învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant.) 47 . plãcut ºi simt cã le pot face faþã. Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate. impulsivi). Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie. Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile. nu-mi plãcea aºa de mult de el”. copiii îi cautã. Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi. Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex. Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil.

Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”. au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã. aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã. persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere. convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. 48 Vârsta preºcolarã. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. Ghid pentru pãrinþi Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile. momente pe care. Situaþie: Copilul cere ajutorul. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi. .II. O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii. atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii. Pe mãsurã ce copiii cresc. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie” Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament? Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament. De asemenea.

Ghid pentru pãrinþi III. emoþionale ºi sociale.. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi. de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã. Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!.Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã? Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei. dar în general ne simþim bine împreunã”. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare. indiferent de comportamentul lor.” Vârsta preºcolarã. activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg. 49 Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale.. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!” Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi: „Pentru mine.” .Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi. Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie..

activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant. Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula. mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã.Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente. Cunoaºterea intereselor. evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp. propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat. Ghid pentru pãrinþi Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el. se exprimã cu dificultate. exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil. copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã. Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori. aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº. când pãrinþii spun “ te iubesc!”. când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile. Astfel. stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. În multe familii. Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri. În alte. Uneori. îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort. apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”. 50 Vârsta preºcolarã. Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi . întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate. aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri. absolut necesarã între copil ºi pãrinte. te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. preferinþelor.

Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã. Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Limbajul nonverbal include: Expresiile faciale Gesturile si poziþia corpului Tonul vocii Miºcarea corpului. despre preocupãrile sau problemele lui. compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul. comportamentul care este împotriva regulilor familiei. Ghid pentru pãrinþi 51 Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul. Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: comportamentul cu care nu sunteþi de acord.îl tineþi pe genunchi sau în braþe). Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere. transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune. Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste. Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi.Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place. ideile ºi povestirile sale sunt importante. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã . Vârsta preºcolarã. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului). Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului. Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel. Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact.

Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. decât sa dea un rãspuns autentic. fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare. fie datoritã fricii de respingere. Dar. Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile. de asemenea. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos. dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine. este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. înainte de a-i spune copilului. sã practice ºi sã înveþe. anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”. este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã. Copilul simte dacã aºteptarea existã. Dar. Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex. începeþi încet (cu paºi mici). Asta este important! Dar. Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã.tu îl iubeºti. sã-i mintã. de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã. o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã. 52 “Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. Ghid pentru pãrinþi Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul. Vârsta preºcolarã. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. dã-le ceva timp sã riºte. . rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte. Apoi. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul). Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. ªi acestea sunt foarte importante. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. Dacã el rãspunde. În ambele situaþii. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte.

Despre rezilienþa emoþionalã Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte. de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi. modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu. un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii. un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. teamã. bucurie. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor. imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. înþelege. de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. Cum învaþã copiii despre emoþiile lor? 53 . Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori. Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. veselie. Ghid pentru pãrinþi despre rezilienþa emoþionalã a copilului. I. un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”. managementul emoþiilor copiilor. furie. a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile. de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate. tristeþe.ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL Vârsta preºcolarã. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi.

Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii. într-un mod nesãnãtos pentru copii. îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor 54 Vârsta preºcolarã. „sunt furios”). Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Sau unii pãrinþi considerã. Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii. furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii. cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex. formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. „sunt trist”. este sãnãtos . ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent. copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. de supãrare sau tristeþe. 1. despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi. Ghid pentru pãrinþi Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”. De asemenea. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele. ºi din dorinþa de a-i proteja. este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor. Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”). Acceptã diferitele emoþii În primul rând. Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor. consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu.Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. teamã. nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. tristeþe.

cum este þipatul.). . folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte.sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile. Ghid pentru pãrinþi 55 Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile. Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte. critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine! Vârsta preºcolarã. modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. Dacã observaþi cã. De asemenea. De exemplu. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi. încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor. poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale. 2. expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru. ce cuvinte. care este cauza lor. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. loveºte etc. copilul are dificultãþi în a numi emoþia. Ignorarea. sparge. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale.

Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”. lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”). înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie. Astfel. Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat.56 Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte. „Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil. sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. nu?. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul. . Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile. în care s-a simþit supãrat sau întristat. Vârsta preºcolarã.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. nu?”.

Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat.. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat.. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”). Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã.Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei. Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã.” copilului. Vârsta preºcolarã. „Oana este tristã când þipi la ea”).” Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil. Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut. Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez. Ghid pentru pãrinþi 57 Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii. emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context. „Opreºte-te din þipat. . îl doare”. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros. Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol. care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului. Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol.

schimbarea atitudinii faþã de situaþie. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi). Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil. Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme. Managementul emoþiilor 58 Vârsta preºcolarã. explicarea faptului cã. a face o plimbare. cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil. distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã. . Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. relaxarea. 3. aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie. cãutarea sau solicitarea ajutorului. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie. Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. atitudinea pozitivã faþã de sine. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi. a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii. gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite.Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi.

„ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”. discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã. Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului: identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã. Vârsta preºcolarã. supãrarea.cognitrom. cum sunt tristeþea.com pentru un exemplu de astfel de instrument). dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”. evitã sã accentuezi. discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor. sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”. întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat. dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul. teama.Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios. fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului. furia. atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat. vinovãþia. transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”. . acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi). „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”. sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus. frica. „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”. ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context. Emoþiile negative. Ghid pentru pãrinþi 59 - Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani.

............................................ tristeþe.............................................................................................. Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante)........................ ........................................................................... Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie.................................. ...................................................................................... ................................................................................... Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie................................ gesturi)................ teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine....................... .......................... Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei....... ...................................furie)............ 60 Identificã ºi diferenþiazã emoþiile......................................................................... ulterior ºi pe baza altor indicii (ex............... iniþial pe baza expresiilor faciale............................ .... Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie.... ............................................................................................. ................................. ........................................... vinovãþie................................................................. ................. ................................................................................................................. „sunt trist”)................... ................. mândrie) dupã vârsta de 4 ani.................... Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament.............. pãrinþi ºi locuri familiare.............................. .............................. .............................................. ........................................................................................... tonul vocii...................................................................................................................................... Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”..Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale....................... Vârsta preºcolarã............... cu expresii faciale corespunzãtoare................................................ ................................ tristeþe... furie........... ..................... Ghid pentru pãrinþi Exprimã emoþii complexe (ruºine........ vinovãþie........................................................................................................ teamã.......................................................................................................................... mândrie)........... ..

................ .................. ......................................................... .............. Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele............................................................................................................ Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele.................................................................................................................................................................................................................................................................................. ..... .................................................................................................................................................................. fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã....................................................... din motive psihologice (interne)........................ ...................................... Dupã 5 ani........ ............................................................................................................................................................. ............................................................................................................................................ Începând cu 7 ani............................................................................... ...................................Manifestã fricã faþã de anumite lucruri.................................................................................................................. Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi....................................... copiii spun cã sunt triºti.............................. Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele)........................................ ............ ................................................... ....................................................................... ....................................................................................................................... ............................................................. Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii......... Ghid pentru pãrinþi 61 Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei)............. ............................................................ ............. ........................................................................................ .................... ......... ........... Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp.................................................................................................................... Vârsta preºcolarã........................................................................................................................... ......

..........................................Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor....................................... Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc.............................................................................................. La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã....................................................................................................................................................................... ..................................................... Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã)......... ............................................................................................................... .................................... ........................ ......... de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor................. .............................. ............................................................................ ..................................................... cãutarea privirii adultului...................................... solicitarea ajutorului adultului..................................................................... ................................................... .................................................................................. de interacþiuni sociale.. 62 Vârsta preºcolarã............................ ........................................................................ Ghid pentru pãrinþi Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii.............................................. Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite. raþionalizarea sau minimizarea.................................... distanþarea de sursa de stres........................................ ... distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi.................................... ...........................................................

cu expresii faciale corespunzãtoare. Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. Cum te simþi – bine/ rãu). Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane. trage copiii de pãr. Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”. am fãcut un desen frumos. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate.gesturi). vinovãþie. κi cer scuze pentru greºeli. Se ruºineazã foarte uºor. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale. Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. bucuria este exprimatã prin þopãieli). în situaþii diferite. simþite de oameni diferiþi. se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. Se separã de pãrinþi fãrã dificultate. Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. κi adapteazã mimica. dar numai dupã vârsta de 5 ani. Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare. Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie. loveºte. „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. De exemplu. Emoþiile în cuvinte Vârsta preºcolarã. fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. teamã.II. trânteºte. etc). Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. nu þin seama de context sau situaþie. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. furie). κi identificã propriile stãri de furie. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. Ghid pentru pãrinþi Emoþiile ºi comportamentul nonverbal Exprimã emoþii complexe 63 Emoþii ºi contexte . strigãtelor. tristeþe. Dã exemple de emoþii diferite. pãpuºi). Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros). aruncã jucãriile pe jos. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã. am fãcut treabã cu mama. smulge jucãriile din mâna altor copii. tonul vocii. dar numai dupã 4 ani. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie. Îmi bate inima mai tare).

Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil. pune întrebãri . eºti supãrat?. este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). loviturã). Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei.“de ce plânge copilul”. sunt îngrijorat!). Dupã 4 ani. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii. Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã. Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi. Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului.”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“). La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac. din motive interne. considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire. modului în care el se simte. pentru frica de injecþii . Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine. Ghid pentru pãrinþi Managementul emoþiilor .“nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile . cautã sã vadã ce reacþie are adultul. Copilul micºoreazã.Pune întrebãri despre ce simt. merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. solicitã ajutor din partea adultului. Cautã suportul adultului: privirea adultului. Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit. manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept. minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex.nu sunt supãrat. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta. cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. punerea bãrbiei în piept. copiii spun cã sunt triºti. lipirea picioarelor unul de Emoþiile celorlalþi Cauza emoþiilor Emoþiile ºi consecinþele lor 64 Vârsta preºcolarã. Începând cu 7 ani. Dacã este învãþat.

Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã. te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii .altul. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi. Evitaþi etichetãrile (eºti bun.„dacã nu încetezi. faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã . implementeazã soluþia aleasã.„ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”). Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui. Este capabil sã respecte regulile jocului. colþurile gurii lasate în jos. Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri. eºti rãu. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. ci ceea ce face el . Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. Vârsta preºcolarã. spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”. evitaþi ameninþãrile cu abandonul . Ghid pentru pãrinþi 65 De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale exterioare. Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor. . iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine).„mã enervezi!”. analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului. Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã). Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii.”dacã mai faci aºa. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare. copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. respirã profund de trei ori. Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. Percepeþi evenimentele negative (ex. De exemplu. etc). nu mai vreau sã aud de tine!” Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni.

furia. ºtiind cã pãrintele. De exemplu. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului. îi va cumpãra acel lucru. mângâieri. puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi.66 Vârsta preºcolarã. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm. ca sã evite situaþia jenantã. pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri. mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi. fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens. ºi-a pierdut jucãria etc. Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. somn). Ghid pentru pãrinþi • Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame. tristeþea. Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. . comportamentul copilului ignorat. • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã. Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica. Recomandãri practice pentru pãrinþi Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede. • Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. prin folosirea întrebãrilor deschise. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin. spuneþi-i copilului “m-am întors”. Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte.

ce va face acolo.Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi. Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii. dacã nu eºti cuminte.).. Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Vârsta preºcolarã. precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!). Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv. Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã. Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului.. împreunã cu colegii. Emoþiile noastre sunt fireºti. Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã).. ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea. sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea. pentru ei este adevãrat. este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva.. orice îºi imagineazã. De exemplu. cum trebuie sã se comporte. Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva. ei nu se vor mai juca cu tine”). Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni. Ghid pentru pãrinþi 67 . Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare. ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã . vizite la ºcoalã. Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea. pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã. Dupã ce vã luaþi la revedere. citiþi-i o poveste). Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii. etc.. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de. cu bona. De exemplu: „dacã mai plângi. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele. Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu. nu te mai iubesc. astfel. prin discuþii despre noile sarcini.. te dau la þigani”. accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia. Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. cât va sta.sau la ora.

?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte. sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex. Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când. De exemplu.. într-o situaþie în care copilul cade. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?.. Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. De exemplu. Vârsta preºcolarã. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile. Ghid pentru pãrinþi . De ex. Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi. copilul îºi va continua liniºtit jocul. ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex. abia te-ai atins”. Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã. este normal sa fii trist când cineva te loveºte. Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!).68 Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor. dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã. dacã adultul spune “nu-i nimic.

Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv. situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare. siguranþã. situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor. Ghid pentru pãrinþi 69 . În acest sens pãrinþii trebuie : .sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani).sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul.sã îmbrãþiºeze copilul. exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului. acel copil va refuza sã se mai joace cu el.sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã. situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri. Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor. .calm. Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite. expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi. de exemplu. .sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal.sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã.Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. De exemplu. . Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii. Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie. Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. încât începe sã plângã. “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “. De exemplu. pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã. Vârsta preºcolarã. din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. acordarea atenþiei. . îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã . . când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). relaxare. care este fericit ºi un învins care este trist.

Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã. cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”. Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã. Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs. activitãþi recreative). Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult. Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul. pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni.De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia. Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit. precizându-i ceea ce a fãcut. De exemplu. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã. sã ne 70 Vârsta preºcolarã. Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii. cum ar fi verbalizarea adecvatã. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. verbalizând modul de aplicare a acestora. prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã. Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii. Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare. Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri. De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Ghid pentru pãrinþi . Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã.

descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana.jucãm cu ceilalþi copii. Vârsta preºcolarã. Dacã nu pot sã se opreascã. vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire. când observaþi apariþia unui acces de furie. De exemplu. Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). ghidajul din partea pãrintelui este esenþial. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. obrajii îþi sunt roºii. Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor. simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc). Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare. îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi. trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale. Ghid pentru pãrinþi 71 . gesturi). Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei).

ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR despre abilitãþile sociale ale preºcolarului ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului. Ghid pentru pãrinþi Abilitatile sociale se învaþã prin : observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu. Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã. . la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã. Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani. la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului. un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã. ºi singur la 6-7 ani. la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate? 72 Vârsta preºcolarã.. Învaþã sã asculte activ. în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil. un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. I. comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai. cu ajutorul pãrintelui. La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu. un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el.

Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva. Vârsta preºcolarã. creioane colorate). Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. κi alege prietenii pe considerente de sex. Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã. Invitã copiii la joacã. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. Poate sã împartã materiale comune (jucãrii. Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal. Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. . dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. vârsta. La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie. tu câþi ani ai). Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el. Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani. zâmbeºte. dacã un copil îi cere jucãria. i-o oferã. Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut. atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el. Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. Ghid pentru pãrinþi 73 Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. pe educatoare. îi ia de mânã pe copiii de la grupã. Le spune pe nume. îi mângâie. uite ce avion am!).Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali: Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani. eºti drãguþ”. face remarci de genul “îmi place de tine. Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. κi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi. modul în care se joacã.

De exemplu. compromisul. κi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. Ghid pentru pãrinþi Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. în 75% din cazuri. curãþaþi masa). împarte materiale cu alþi copii. ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui. Cere permisiunea de a folosi obiecte. acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul. jucãrii care nu îi aparþin. stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el. ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru. ridicã mâna când au nevoie de ajutor. distragerea atenþiei. Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”. . Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei). Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. De exemplu. Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil.: dupã ce terminaþi de pictat. Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex. Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex. negocierea. îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea). Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei.74 Vârsta preºcolarã. κi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor.

Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup. Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. 75 . Folosirea mesajelor nonverbale . pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic. Dacã refuzul apare totuºi. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã. Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Câteva recomandãri pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã. Având sprijinul pãrintelui. replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi). este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi. Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã. Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii. Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii: Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. este nevoie de suportul pãrintelui. gesturi prin care manifestã interes. înþeleg regulile jocului.zâmbete. copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea. rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii.II. Ghid pentru pãrinþi Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. Implicarea copilului într-un joc paralel. câti ani are. scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. o sã ne jucãm cu altcineva”. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii. asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. Dacã se observã însã cã.

76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Ghid pentru pãrinþi Cum oferim feedback negativ copilului . încã nu am terminat”. atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. • Dacã rãspunsul este “nu. persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. În plus. îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte.Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active. De exemplu: “Bravo. Bravo. Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate. Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi? Vârsta preºcolarã. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. Contactul vizual este foarte important. Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. ai spus foarte frumos mulþumesc. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã. sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”. Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. De exemplu.

. cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat.. Când Dan se apropie de final.ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte. . 2. ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: .. mã simt. . De exemplu: “Cosmin.. Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1. îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?” .agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” . Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial. 4. . mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig.exprimarea emoþionalã. i se dãrâmã tot castelul din cuburi. Ghid pentru pãrinþi Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor 77 Exemplu: Dan. Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva. Îþi mulþumesc! Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. 3.. 5. Andrei spune: „Uite la el.ignorarea (nu i se acordã atenþie). Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi.preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii. Într-o situaþie similarã. aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” . îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului). Vârsta preºcolarã.(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului).(descrierea comportamentului copilului).. atunci când. Exemplu: Paul. reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film. când copilul este agresat de un alt copil. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament).(descrierea modului cum vã simþiþi). De exempluã. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare. Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor.rãspunsul cu umor. spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : ...cu umor: „Nu-i nimic.îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”. pentru cã.

......... critica......................... ......... acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat.......... pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã.................... ...............Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula.......... Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri: sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula................ pe frigider)............... copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie... pozitivã sau negativã...... ...... sã formuleze regula într-o formã pozitivã.................................. .. Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului.... Ghid pentru pãrinþi Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative. moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie........................ sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii............... Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie......... Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã................. În consecinþã....... .. completând tabelul de mai jos: Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã? Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa? .. Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã............ 78 De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia Vârsta preºcolarã....................................... ...................... Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei... Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele.... Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex.......................

Bariere în disciplinare Aºa cum am prezentat în primul capitol. în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat. disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor. în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic. pãrintele merge în camerã ºi rãspunde. copiii construiesc un castel din cuburi. hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã. joaca copiilor devine deranjantã. de exexmplu copilul „þipã” . însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului. când este furios – contextul .pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie.comportamentul problematic. în acest moment. pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor. convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”.ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE Vârsta preºcolarã. vorbesc tare. I. comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive. Ghid pentru pãrinþi bariere în disciplinare metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate. la un moment dat sunã telefonul. 79 . de exemplu. datoritã convingerilor personale. a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor. În consecinþã. se amuzã deci fac „gãlãgie”. sociale sau emoþionale. dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor. de exemplu: în camerã.

„copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”. cel de 4 ani îi spune “ te urãsc. „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”. este dificil pentru un pãrinte. copilul poate avea reacþii problematice. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor. cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. Contextul ne determinã adesea comportamentul. Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. de exemplu. Ghid pentru pãrinþi . când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”. putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când Vârsta preºcolarã. refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos. De exemplu. mamã!” iar cel de 5 ani. O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”. de exemplu devine mult mai retras. dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid. datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor. Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. De exemplu. Cele mai frecvente sunt: Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare? Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil? 80 Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice.- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”. dupã ce i-ai repetat continuu. care pot fi dificile pentru pãrinþi.

......... Vârsta preºcolarã..... Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia. Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) .atunci este criticat (ex.. .... .. Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã......... „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”)...... teamã sau vinovãþie..... Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor.. Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament.... ..... Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat... .. Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului. Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor..... 81 II.............. ................................. Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare.. Alternative explicative ale comportamentului .... Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie................. acela de schimbare a unui comportament........... Situaþii/ contexte . Ce gândiþi despre comportamentul copilului? ......... ........................ Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã............. Comportamentul copilului ... Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite.

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat. 82

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat. Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

83

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

84

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale. dorinþe sau convingeri a copilului. te dau la þigani!”). sã-l ia în braþe). Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute. De exemplu. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie. Ghid pentru pãrinþi înþelegerea comportamentului copilului stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul instrumente de analizã a comportamentelor copiilor. Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”. este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. încrederea copilului în adult se deterioreazã. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi. .ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR Vârsta preºcolarã. un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur. când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie. îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi. dorinþe sau convingeri. De exemplu. primeºte atenþie de la pãrinte. adecvate. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. I. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Comportamentul este un rezultat al unei nevoi. Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament 85 De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite.

.beneficii sociale sau emoþionale (atenþie. pot fi evaluate. nu pot fi considerate bune sau rele. de stimã ºi statut. intimitate etc.stãri emoþionale negative (fricã. Exemple 86 Vârsta preºcolarã.sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile. precum nevoia de apreciere.situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi. . funcþiile pe care comportamenetele le au nu. Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi. De aceea. de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale. care neceºitã timp îndelungat. de aprobare. criticã etc. . plictisitoare.). ruºine). o carte. În schimb. nevoia de control. colegi etc). de valorizare. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos. comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile. Ghid pentru pãrinþi Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: .beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã. Funcþii ale comportamentelor Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui.Funcþii ale comportamentelor Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan Funcþia de a comunica ceva Funcþia de a obþine ceva: . Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul. . confort emoþional etc). Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el. laudã. Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi. Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au.).

ºi comunitatea în care trãiesc. De exemplu. mediul familial. care îndeplineºte aceeaºi funcþie. Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie. identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate. dezirabil. Studiile aratã cã Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale . Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea. 87 II. îi este dificil sã stea într-o activitate. este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã. Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã. Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil. în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui. plânge foarte mult. Vârsta preºcolarã. indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. Ghid pentru pãrinþi Ca urmare. Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor. un copil care se agitã. Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament. Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. determinã apariþia problemelor de comportament. prezintã dificultãþi de adormire.Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã.

Mental Illness Fellowship of Australia. Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori. & Earls.mifellowshipaustralia. Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor? 1 2 3 Goldsmith. A. 25. este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi. factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. Dacã un copil este pedepsit.au . *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. Journal of child psychology. certat. 58. în dezvoltarea problemelor de comportament. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei.H. Studiile aratã cã. Barron. et al. lipsa lor este consideratã un element de protecþie.org. 1984)2. Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. Child Development.H. Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc.. psihologice ºi sociale. www. pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al..acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã. 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls. Ghid pentru pãrinþi O varietate de factori biologici. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice. sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp). P. temperamentul are doar un caracter predispozant.(1984). în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã. alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei. F. apostrofat. 88 Vârsta preºcolarã. deci trãieºte într-un context nesãnãtos. cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului.. (1987) What isi temperament? Four approaches. 23-33. 505-529.

temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului Ex............. ................. sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) 89 .......... abuz) Exerciþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului....... ... sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) Vârsta preºcolarã... Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului..... .. un context abuziv sau sãnãtos........................ ... evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte....Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive..... Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor.... abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului Ex......... divorþul pãrinþilor............................ Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive........ .. Ghid pentru pãrinþi Ex..... ...................................... caracteristicile cognitive.................. sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia.....

. Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie. 1995)6.. acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant. prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã. unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate. Anne. 4 5 6 Creasey.& Gable. Early Childhood Research Quarterly 18. and behavior problems in nonreferred kindergartners. 629-642. M. 376-395. (1995) Association among daily hassles.. coping. printre care ºi certurile zilnice cu copilul. J. Ghid pentru pãrinþi Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului. pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii. Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. agresivitate. M. and social adjustment in preschool. Suzanne. Cooper.. Robert. Bowker. Mitts& Catanzaro. Robert. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress. cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor.(2003). (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. incluzând simptome depresive: dependenþa. ..S. Bowker. Anne. decât cei cu temperament inhibat. Parenting Daily hassles. În plus. Mitts.2003)5. Cooper. Suzanne. Care sunt efectele mediului stresant de acasã: unii copii pot manifestã probleme de internalizare. 24. Belsky. 66. factorii stresori. Journal of Clinical Child Psychology. crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky. J. Coplan. Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur Vârsta preºcolarã. 1995)4. G. iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. lispa complianþei. retragere socialã. N. & Catanzaro.90 Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale. child temperament. J.. Child Development. S. hipersensibilitate. 311-319.... Astfel.K. dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan. Crnic.& Gable. care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate). Crnic. cãutarea atenþiei.. S-a constat cã.

De asemenea... Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge... ...................... copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”... Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi..... implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc).. Comportamentul problematic al copilului Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã Consecinþa asupra comportamentului copilului .................... precum ºi a frecvenþei comportamentului.. Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung. Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe................ alimente speciale . care se repetã.... pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã.. De exemplu........... Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate Vârsta preºcolarã.... .. a zâmbi........ De exemplu.... oferirea de jucãrii...... Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi..... îngheþatã......... .. ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare....... pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa.... Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã...... Comportamentul problematic tinde sã continue dacã... dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute...................Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul.. bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã. ... Ghid pentru pãrinþi 91 Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat....... ....prãjituri...................... ...... copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte........

........... ....... copilul meu face acelaºi lucru... înjurãturile.......... duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade)........ similare cu cele ale copiilor Ex......... dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios.............. Observarea ºi imitarea pãrinþilor Vârsta preºcolarã. care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale.. Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie. lovirea.. adecvate ale copilului. 92 Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora. Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin.......... neadecvate... similare cu cele ale copiilor Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor......... atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva.......... ......... observ cã Maria face acelaºi lucru..... . De exemplu. . sunt comportamente învãþate... este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie......... Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate) Ignorarea comportamentelor pozitive................ Ex..................... Copiii ai cãror pãrinþi lovesc........ Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor... Comportamente precum þipatul............ þipã când fratele ei îi ia jucãria....... poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme.............. merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios. cât ºi pe cele disfuncþionale...... Ghid pentru pãrinþi Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii..Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie....... ... vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu.. adecvate... atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc......

un bãiat de 4 ani. unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor.III. Au trecut deja 4 sãptãmâni. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu. iar ceilalþi încep sã râdã. George merge acasã. ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol. vom analiza situaþia de mai jos: Vârsta preºcolarã. la un moment dat. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . unde îi gãseºte pe bunicii lui. completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã. este afarã ºi se joacã cu prietenii lui. Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele: Exerciþiu pentru pãrinþi: Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen. bunicii râd. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului. iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. copilul fuge la el în camerã. Ghid pentru pãrinþi 93 George.

. De exemplu. Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul.Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? ... Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important. 2004). .. „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu.... sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi. Ghid pentru pãrinþi Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab... sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã.... Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament. Recompensarea verbalã imediatã .. Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie. Unde nu apare? Cu cine nu apare? Comportament Ce se întâmplã imediat dupã? Consecinþe Efect 94 Vârsta preºcolarã. 2.. Recomandãri pentru pãrinþi 10 paºi cheie în disciplinarea copilului 1. Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol.. Dacã adulþii intervin când nu este nevoie. îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni.îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”. Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã..” 3...

copilul poate sã aibã resentimente. Ghid pentru pãrinþi 95 6. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. Retragerea din conflict Uneori. semnificaþie celor spuse de tine.4. consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica. este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei. 10. 9. pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie. moderat dar ferm. Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. „neascultãtor” etc. consecinþele logice sunt eficiente. De exemplu. cererilor cu insistenþã. o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. când copilul nu îºi strânge jucãriile. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. dacã tu acorzi importanþã. „obraznic”. lacrimilor. nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin). dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut. în situaþii de conflict. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult. Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. În acest caz. acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare. Pentru a fi eficientã. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”. . Vârsta preºcolarã. 8. nu ceda în faþa rugãminþilor. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou. 5. protestelor. 7. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi.

Implicarea copilului în decizie. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc. Ghid pentru pãrinþi Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament . ora de culcare.IV. aceastã informaþie NU schimbã comportamentul. ora de plimbare. Prin consecinþele propriilor lor alegeri. îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile. Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale! 96 Vârsta preºcolarã. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii. În mod similar. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul. copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul. prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi). sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”. Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile? Copiii de vârstã preºcolarã.ora mesei. devenind mult mai independenþi. Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã? . ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul. de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple.

Uneori se întâmplã ca. Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi? Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. care îi dã o stare de nesiguranþã. poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã. este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele. Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul). De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii? Vârsta preºcolarã. dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. De exemplu. solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor. Vorbiþi cu copilul aproape de el. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã. copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu. în proximitatea lui fizicã. lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare. opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. De exemplu. atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general. “Diana. te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face. De exemplu. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. Ghid pentru pãrinþi 97 Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. „Dorin. fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul. Dacã apare o problemã de comportament. Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. actionaþi imediat. În alte situaþii. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã.Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. Când îi vorbiþi copilului. De exemplu. spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo. Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!” . sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). Fiþi foarte specific. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi). aplecaþi-vã la nivelul lui. când este posibil.

Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege. Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. Ghid pentru pãrinþi . mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!” Daþi timp copilului sã coopereze. 98 Vârsta preºcolarã. repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el.Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. Repetaþi cererea. nu mai repetaþi cererea. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate. De exemplu. Fiþi foarte specific. De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex. sã se pregãteascã de culcare). “ Eliza.

Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. atenþie. dupã vârsta de 4 ani. Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor. dacã copilului îi este foame. Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie. copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame. lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului. ”plângi ca un bebeluº. În aceste momente. îi va cumpãra acea jucãrie). ºtiind cã pãrintele. Putem vorbi de un comportament problematic când. Ghid pentru pãrinþi de ce au copiii momente de furie cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor. i se dã mâncare). „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”). strigãtelor. somn. Când devine problematic acest comportament? 99 De ce au copiii accese de furie? . joacã etc). Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex.ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII Vârsta preºcolarã. când 80% dintre copii manifestã acest comportament. I. pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie. Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. dar poate dura ºi o orã. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. ca sã evite situaþia jenantã. copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. Cel mai adesea. Identificând corect cauza. ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex.

„Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte. Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. La acestã vârstã. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. contorsionãri violente ale corpului. urlete. ei vor învãþa acest model de rãspuns.O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie? Þineþi cont de particularitãþile de vârstã.sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”). Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul.le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). tristeþea ºi furia prin plâns. . o jucãrie pe care ºi-o doreºte. Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului. Ghid pentru pãrinþi Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului. În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie. mângâieri. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. dar cerut de pãrinte (ex. ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor. se va comporta în aceastã manierã: þipete. ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã. etc). ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. bucuria se exprimã prin râs. dacã nu ajunge la o jucãrie . Aceasta înseamnã cã. copiii învaþã prin observare ºi imitare. 100 Vârsta preºcolarã. Oferiþi copiilor exemplul personal. îmbrãþiºãri. Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. obiecte aruncate. II. etc). având valoare de recompensã. sã guste.

Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. ºi-a pierdut jucãria preferatã). în prezenþa copilului. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus. trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios. Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex. ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional. prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe. supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el. sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul. ignorarea este o soluþie eficientã. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie. Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât.Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã. Când îi vorbiþi copilului. nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs.). puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate). sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex. Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos). Ca pãrinþi. sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?). pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. aplecaþi-vã la nivelul lui. Vârsta preºcolarã. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã. Ghid pentru pãrinþi 101 . Identificaþi corect cauza furiei.

De exemplu. în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie). am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. pânã se liniºteºte. Refuzaþi calm. De exemplu. Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului.Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el. nu-i adresaþi nici un cuvânt). Pentru copilul mai mare de 4-5 ani. rãspundeþi: “îmi pare rãu. Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã. Ghid pentru pãrinþi Folosiþi ignorarea. care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri). puteþi folosi consecinþele logice. Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!). nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã. se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. maºini. dar ferm îndeplinirea cererii copilului. etc. . Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã.) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni. deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”). dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”. Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea? 102 Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin. dar nu þi-o pot cumpãra astãzi. În caz contrar el s-ar putea simþi respins. în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el. Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. plânge. Vârsta preºcolarã.

La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. Dacã copilul acceptã. Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. dupã care vom vorbi). Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. Ghid pentru pãrinþi 103 . îl puteþi întoarce cu calm la Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. Vârsta preºcolarã. Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei. Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie. acum eºti foarte nervos. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). Ni se întâmplã tuturor. Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie. dar apoi mergeþi direct acasã. dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat. sã punã cumpãrãturile în coº). vei sta aici 3 minute pânã te calmezi. rugaþi-l sã vã ajute. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin. În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin. atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm). Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere. Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã. sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun). copilul þipã. Unii copii se liniºtesc mai greu. Dacã copilul s-a liniºtit. Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. dându-i sarcini precise (ex. lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. dã din picioare. se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). sã þinã lista de cumpãrãturi. intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile.Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã. Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. În acest caz.

Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Ghid pentru pãrinþi Planificaþi activitãþile în avans. . Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului. trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi. spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). În funcþie de situaþie. este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte).locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã. Þineþi cont de starea în care se aflã copiii. Dupã ce a avut loc excluderea. sã-ºi cearã scuze. dacã a aruncat obiectele pe jos. aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere. folosind spaþiul respectiv. dacã copilul s-a calmat. dacã a rãnit pe cineva. Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã. Cum putem preveni crizele de furie? 104 Vârsta preºcolarã. când simte nevoia sã se calmeze. Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã. nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. sã le ridice). De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. Fiþi corect. Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu. când mergeþi la cumpãrãturi. Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire.

Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect 105 Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? .Paºi de succes Oferiþi copiilor exemplul personal! Identificaþi corect cauza furiei! Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul! Vârsta preºcolarã. Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie. Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã.

Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!) Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi? Fiþi corect. când vin în vizitã alþi copiii. Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã. dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei. 106 A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. lãsând un spaþiu între ei. Învãþaþi copilul cel mic . Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite. îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui. I. cã este mai mic”. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri. Ghid pentru pãrinþi Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi. sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi Vârsta preºcolarã. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii.ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi.

.” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George). îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel.“te rog sã-mi dai jucãria”. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii. ÎNCà NU AM TERMINAT. folosind materiale diverse (ex. Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate. De exemplu. nu o primeºte. ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând). toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul.”te rog “ sau printr-o propoziþie . contruiþi un puzzle. Faceþi exerciþii simple. Vârsta preºcolarã. va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt . Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex... Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. construiþi un bloc).”. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori. pentru rãspunsul NU. cine smulge jucãria din mânã. ei se vor simþi frustraþi. Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata. implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex.sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva. Ghid pentru pãrinþi 107 Oferiþi un bun exemplu personal. În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal. când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã). Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA. Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã). Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt.

Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane). “Bravo. peste 4-5 ani. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul.Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã.Cine smulge jucãria din mâna altui copil. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil.. De exemplu: . . .. Subliniaþi importanþa acestui comportament social. Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul.Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã.Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie. nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute). se poate stabili ca regulã generalã. În cazul copiilor mai mari. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple. Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie. Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna. Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”.. ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana. împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. va spune “mulþumesc”. spunem: te rog sã-mi dai. Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex.. daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius. .. sã folosescã formula “te rog sã-mi dai. nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei. . Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George” 108 Vârsta preºcolarã. Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copilului ce sã facã. eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!” Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil.Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane.” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ.

Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice. Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria. la o orã dupã folosirea consecinþei logice. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”. Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei. Dupã ce timpul a expirat. Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã. consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde. . Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea). Vârsta preºcolarã. folosiþi ”timpul de liniºtire”. Ghid pentru pãrinþi 109 Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect. folosiþi consecinþele logice.cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “.dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu. repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective. Ignoraþi protestele ºi plângerile. încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea. luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp. de exemplu. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru . o altã activitate. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil.

cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului). Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat. coopereazã. Reamintiþi copilului. peste patru ani. permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea. aceastã disputã poate fi contextul propice în care. folosind aceastã metoda ºi pe viitor. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã. Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea. îºi aºteapã rândul. cu ajutorul dumneavoastrã. Dacã problema apare din nou. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi. pentru puþin timp. chiar dacã este supãrat sau furios. în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta? . care sã nu prezinte nici un risc (ex. Pentru copiii mai mari. sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat.Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic. Ghid pentru pãrinþi Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã). Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil. Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. Trimiteþi copilul într-o altã camerã. 110 Vârsta preºcolarã.

2. Ionuþ ºi Mihai. pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat. o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4. sã coopereze) . opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1. .Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate.Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex. tu te joci primul timp de cinci minute! Robert. . Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul. 3. tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii. . Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile. sã evite blamarile ºi etichetarile.Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã. sã-ºi astepte rândul. Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex. luaþi jucãria disputatã. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. Ghid pentru pãrinþi 111 dumneavoastrã. Andrei. Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria. opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile. . Descrierea faptelor. dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat. Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti.Dacã problema continuã. . Ca pãrinte. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”.Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior. coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul. Vârsta preºcolarã. trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã. Dupã 5 minute.“Andrei ºi Robert.Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo.Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã). Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. ci devin cu ajutorul ºi ghidarea Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: . fãrã a-i învinovãþi (ex.De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti.

Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul. fãrã sã favorizaþi pe cineva. smulge jucãria din mânã). Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Oferiþi-le un bun exemplu personal.Paºi de succes 112 Vârsta preºcolarã. cearta pe jucãrii etc. Implicaþi copiii în activitãþi separate. Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea. trasul de pãr. adresarea de cuvinte nepotrivite. Ghid pentru pãrinþi Trataþi copiii în mod egal. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. smulgerea jucãriei din mânã. Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. Disputele ºi agresivitatea Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã? . sã îºi astepte rândul). Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele. Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. împingerea. atunci când nu îi puteþi supraveghea. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. II. pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. când puteþi sã-i supravegheati. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul.

B. a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. & Thomas. 100. ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate. faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc. pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber. Lahey. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie.. R. în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult). modelului pe care îl observã ºi îl îmitã. care includ agresivitate faþã de animale. ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã. dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc. agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii. dorinþei de a testa reacþiile celor din jur. Lahey. 7 113 Loeber. Journal of Abnormal Psychology. în special cu fraþii sau surorile.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. Când agresivitatea devine o problemã? Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi De ce se bat copiii? Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei. & Thomas.B. creºte agresivitatea verbala. În plus. 379-390 . 1991)7. alþi copii sau proprietatea altuia.. care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã.Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul. geloziei ºi competiþiei. C. dorinþei de a obþine ceea ce vor. de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor.

de exemplu. acordaþi-le atenþie. Acestea ar putea fi: o poveste. Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate. Dacã limta nu este clar trasatã. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi. sã ne mângâiem. sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul. timp de câteva zile. Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ? 114 Vârsta preºcolarã. de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie. împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei. ne aºteptãm rândul. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi.. Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac. folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi. în etapa de învãþare a comportamentului nou. “de-a magazinul”.. Când copilul respectã regulile jocului. o bãutura preferatã. mulþumesc!”. în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut. sã îºi aºtepte rândul etc. recompense speciale. pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Explicaþi copilului regulile. o prãjiturã. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi. Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). acordaþi copiilor. când învaþã sã îºi aºtepte rândul. În special la început. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. un joc. cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi. cu mâinile putem sã ne atingem uºor. Ghid pentru pãrinþi Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul. Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã. sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului.Uneori. paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã. sã formuleze o cerere. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. . Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea.

Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. Când este posibil. retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi.” De regulã. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva 115 Folosiþi consecinþele logice.Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. Acþionaþi imediat. 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie. aºa cã. De exmplu. lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul. Vârsta preºcolarã. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã. luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. De exemplu îi puteþi spune “Robert. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut. . acþionaþi cu rapiditate. Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. ºi este rândul tãu acum”. retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie. nu aþi împãrþit maºinuþa. spune-i Dianei cã trecut rândul ei. Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã. Ignoraþi protestele ºi plângerile. de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copiilor ce sã facã. folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. o voi pune sus timp de 5 min. Când observaþi orice semn de intrare în conflict. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor.

Spuneþi copiilor ce sã facã. le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei. îl împing)? . repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex. Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex. trage de pãr. Adresaþi-vã copilului care agreseazã. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil. împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate. Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte. returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”. îl trag de pãr. spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai. atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”. ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. pe un ton ferm. Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi. Dupã expirarea timpului. cooperarea în cadrul jocului etc). repetã comportamentul problematic. Uneori.Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie. Ghid pentru pãrinþi Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei). opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!” Acþionaþi imediat.:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. copilul nu poate sã facã acest lucru. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia. 116 Vârsta preºcolarã. Astfel.

unde sã se poatã liniºti (ex. Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori. sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive. cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor. camera lui). poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”. pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. spune când îºi doreste ceva. daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. pentru o perioadã scurtã de timp. Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie.Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. va fi nevoie sã repetaþi excluderea. într-un loc sigur. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai. nu deschideþi usa. crezi cã el se va mai juca cu tine?” Vârsta preºcolarã. care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare. Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute. Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire. . În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele. cere adecvat o jucãrie. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile. cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian. Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat. sã ne jucãm”. dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. Ghid pentru pãrinþi 117 Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit. Acum vei merge sã te liniºteºti!”. Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. l-ai lovit din nou pe Lucian. sã ne mângâiem. îºi aºteaptã rândul). îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an). Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit. spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii. Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. De exmplu. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit.

Paºi de succes 118 Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. Vârsta preºcolarã. cum sã exprime ceea ce vrea. Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul. Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate. fãrã sã favorizaþi pe cineva. sã îºi astepte rândul. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. când puteþi sãi supravegheaþi. Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. sã coopereze). pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar. având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã. etc.De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea copilului mic. pentru ca acest lucru sã se întâmple.). Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv. pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Implicaþi copiii în activitãþi separate. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani. Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. Oferiþi-le un bun exemplu personal. atunci când nu îi puteþi supraveghea. Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui. cum sã formuleze o cerere. smulge jucãria din mânã). Ghid pentru pãrinþi .

s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale. Este o activitate pasivã. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. Când devine o problemã vizionarea TV? . Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic. pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii. sã deseneze. iar perioada de expunere este mai mare de douã ore. Ghid pentru pãrinþi 119 Studiile aratã cã. de integrare în joc. sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. douã sau mai multe ore.707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2. s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã). timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran. în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã. sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate. Pentru cele mai multe familii. Copilul trebuie sã alerge. uitând sã se mai joace. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire.5 ºi 5. vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic. Vârsta preºcolarã. în mica copilãrie. sã asculte poveºti. Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore. impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale. care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale. În acest sens. poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii. afarã sau în exterior. Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2. În cazul acestor copii. variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea. pe lângã apariþia problemelor comportamentale. sã asculte muzicã. reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des.III. sã se joace în nisip. cognitive. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. sã construiascã.5 ani. sã sarã. 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. emoþionale ºi motrice. În studiul menþionat anterior. de rezolvare a conflictelor etc). pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent. sã meargã cu bicicleta.

Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”. dacã dvs. timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic.nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei. Ce putem face? Oferiþi copilului un bun exemplu. Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate. Altfel poate deveni omniprezent. Ghid pentru pãrinþi Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei. Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs). Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat. Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale. vã uitaþi în mod excesiv. Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor. La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele. care se joacã împreunã. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. iar pentru copiii mai mari de doi ani. care se ajutã reciproc.învaþã observând ºi imitând. care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã). Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : . Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el. . . Transformaþi vizionarea TV într-un moment special.nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real. Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV. 120 Vârsta preºcolarã. 2001). Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman.Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. .sunt mult mai uºor impresionabili. Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. . Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã).

se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. ascultat poveste. lipire. etc.Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Controlaþi mediul copilului. Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). în niciun caz în dormitorul copilului. Vârsta preºcolarã. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. puzzle. Chiar dacã timpul dvs. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs. astfel încât sã-i puteþi supraveghea. jocuri de construcþie. carton. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex. Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. Ghid pentru pãrinþi 121 Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. colorat. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el. . consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat. este preþios. Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie. se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. decât sã se uite la un desen animat. oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã. Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul). ascultat muzicã. Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”. inºirare mãrgele sau paste fãinoase. În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac. închideþi imediat televizorul. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii.modelaj. Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. confecþionare obiecte din hârtie. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat.pe frigider). decupare. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. De exmplu.

durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). copilul ãsta e rãu”). Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile . Paºi de succes 122 Oferiþi copilului un bun exemplu. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare. Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Ghid pentru pãrinþi Exerciþii pentru pãrinþi: . motrice. emoþionale.cognitive. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente. Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii. 2. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente. 3. Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate.De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. 6. vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului. 4. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp). Vârsta preºcolarã. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. Controlaþi mediul copilului. este un comportament rezultat al temperamentului. sociale. intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10). 1. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. 5. “iar vrea sã mã enerveze.

M. (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment. pag.A..1997. 73. Child Development. H.A. Appraisals. R. 4.. child temperament. B. Christine. Vol. Nr. 2003. pag.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” . Journal of Applied Development Psychology. J. 972-981. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment.S.(1984).. Katherine. Schwartz. Early Childhood Research Quarterly 18. coping.. Vol. R. Vol.K. A. Minkovitz. J. Dietz. Crnic. Nr. 66. Parenting Daily hassles. 23-33. Journal of child psychology.G. Suzanne. Attributions. J. Journal of Applied Development Psychology. E.. M.. Creasey. pag.S. Vol. (2002). Cynthia S. Science. N. A.. Cooper.. Ann. McAllister. pag. 2000.. G.. Nr. Mistry. 72. M. Paul. 2005. Journal of Consulting and Clinical Psychology. Nr. 2001... Kamila B. O Leary. 1-21. Frick. J. Nr.Dadds. Ghid pentru pãrinþi 123 .. 27.(1995)Association among daily hassles. F.. G. MPH. J. Child Abuse & Neglect. R. Maccoby. ºi colab.527-541. J. Mitts. 1529-1542. S. 7–20.. 21–45. 27... Banez. C E... E.F. R.E. Vol. 2000. & Earls. Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors.L. V. 300. and social adjustment in preschool.. ºi colab. and behavior problems in nonreferred kindergartners. 2003. Infant Behavior and Development. Fox. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. Coplan.. (2006). 27. S. 1. 370-388. Child Abuse & Neglect. 12. Robert..(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5. Anne. Bowker. 22. pag. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. Child Development.. N. Shore. Sanson. Aucoin. 445-455. Belsky. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. Henderson. Atkinson. Issue of Pediatrics. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Vârsta preºcolarã. E. (1990). pag.A. M. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms. & Compas. P. Mullins. A.. Doug Bodin. Annual Review of Psychology. 591-605. N.. Child Abuse and Neglect. and Physiological Responses. 27. & Catanzaro. affect. 24. Critchley.. R. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. pag. 629-642. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament.. Journal of Abnormal Child Psychology. 311-319.(2003). Henderson. XIV. H. Rethinking the Brain. pag. p. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. 376-395. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. T. Barron.A.& Gable. 24. 1999. 1952-1953. Fox. 25. Milner. Journal of Clinical Child Psychology. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. Nr. 5. Lorber. 18. S.

. E. 2007. 100.. Infant Behavior and Development.E. Child Development. pag. 1999. pag. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions.. R. Atkinson. 5. & Thomas. Fox. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. J. Dietz. 445-455. J. Nr. 325-337. Lahey. Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. Vol. 2003.. C E. C. pag.A. Attributions. Journal of Abnormal Child Psychology.. Nr. Schwartz.. 2003. 300. Appraisals. Vol. Milner. No. Child Development. Henderson. pag. M. Jenkin. ºi colab. (1991). Vol. C. Child Abuse & Neglect..M. 252-535. 4. M. 27. McAllister.124 Vârsta preºcolarã. R. K. Ghid pentru pãrinþi Dadds. & Smith. Child Abuse and Neglect. Vol.. 21–45. pag. M. N. Nr.F.A. Vol.C. Henderson. 1529-1542. 4. 12. H. and Physiological Responses. 1-21. 2000.. (1987) What isi temperament? Four approaches. H. Nr. Smith. 1.B. 379-390. Nr. Strauss.H. Science.& Framme. 32.. R.. The association between social withdrawal and internalizing problems with children...A... Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk. pag. M. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. pag. M.A. E.S. Richardson. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. Forehand.. Rodriguez. pag. N. 505-529. 7–20. R. Fox.. Journal of Child Psychology and Psychiatry. Loeber. A. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. Journal of Consulting and Clinical Psychology.. 22.. T.B. et al. 27. 2001.14.. 73...(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder.J. . 58. 2000. Journal of Abnormal Psychology. Child Abuse & Neglect. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. 1952-1953. R. Mullins. J.. Maccoby. 12. 793-810. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. XIV.L. ºi colab. Nr. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty... O Leary. C.(1986). 2005. Lorber. 24. Vol.L. 72. M.. S. affect.G. Annual Review of Psychology.H. Goldsmith. Child Maltreatment.A. (2002). C. 972-981.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful