P. 1
varsta_prescolara

varsta_prescolara

|Views: 602|Likes:
Published by adela_mldvn

More info:

Published by: adela_mldvn on Feb 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/05/2014

pdf

text

original

„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTà PREªCOLARà (2-7 ani) Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

3

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

Ghid pentru pãrinþi „Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu. de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate „Regret cã nu am învãþat aceste lucruri. acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe.. de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public Vârsta preºcolarã.“ 4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale. Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu. M. cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã.MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE „Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu.. ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“ Mama lui Alex. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate . avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce.

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani) .

psihologi. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu. Cum a fost construit acest ghid? Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile. pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze.Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi. medici. educatori. Cui se adreseazã ghidul? . Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor. profesori. de la pãrinþii noºtrii. care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii. sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor. Ghid pentru pãrinþi Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii . 6 Vârsta preºcolarã. De multe ori. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. cât ºi emoþional ºi social. Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru. Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic. din informaþiile pe care le auzim sau le citim. o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting.România ºi a autoarelor. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive. cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor.

schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi. în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora. colegi. De ce un training al pãrinþilor? 7 Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ. În consecinþã. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament. apostrofat în ºcoalã. judecat. Similar. profesori. dacã pãrintele este criticat. Cum este structurat ghidul? Vârsta preºcolarã. colegi. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii.Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului. prieteni. este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi. ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Aceste sesiuni sunt orientative. Ghid pentru pãrinþi Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. profesori. prin modificarea propriului comportament. media. ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor. Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor? . atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã.

d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar. b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu. metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc. în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme. Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii. de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã. . f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor. Ghid pentru pãrinþi Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor. cu un numãr de 8-10 ºedinþe. campanii de strângere de fonduri. cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor. organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor. A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe. Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii? Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã. planificate la intervale mici de timp (ex. festivitãþi. pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul). Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale. lunar sau sãptãmânal). Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii. e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã. c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii. acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii.8 Vârsta preºcolarã..

unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe. cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”. pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri. cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. cum ar fi de exemplu. gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”. unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor. faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul. Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program.Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri. mã voi simþi umilit ºi neputincios”. socialã sau emoþionalã a copilului. Ghid pentru pãrinþi De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: fiind un proiect nou. „nu am nevoie de sfaturi!”. Cum îi anunþãm? Vârsta preºcolarã. este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor. Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri? 9 . reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã. unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”. ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine.

ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social. Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin. ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat. agresivitate. anxietate. pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util. pentru o prezentare a programului. ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru. Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri? . Ghid pentru pãrinþi Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor.Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi. uneori mai intensiv. pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. medicul de familie ºi psihologul clinician. în acest caz este necesar un program specializat. Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri? Cine poate participa la aceste întâlniri? Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. De exemplu. Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri? 10 Vârsta preºcolarã. Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate. depresie) sau comportamentale (ex. De asemenea.

Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual. cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice. elemente de psihologia dezvoltãrii. abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor.Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. Ghid pentru pãrinþi 11 . sunt identificate de asemenea. Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii! Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Vârsta preºcolarã. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã. managementul furiei sau a altor emoþii negative intense.

este modul în care noi. dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã.Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã Ce este disciplinarea? 2. Ghid pentru pãrinþi Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului. interpretãm comportamentul copiilor. este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat.emoþiile pe care le simþim (ex. felul în care reaþionãm . Vârsta preºcolarã. În consecinþã. Reacþiile noastre ca adulþi. enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. . Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul. pãrinþi sau educatori. Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu. determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie. De exemplu. 12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor. reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã.). ca adulþi. felul în care se comportã când este furios sau supãrat).1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative. plângem sau ridicãm tonul etc. va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi. emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã. suntem furioºi.

pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului. Astfel. însã de cele mai multe ori fãrã rezultate. cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei. copilul este timorat. poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine. copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã. Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor.Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume. cu persoane necunoscute. Vârsta preºcolarã. astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul. copilul nu îºi face temele. De exemplu. Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor? 13 . retras etc. care îl face neîncrezãtor ºi nesigur. comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi. Ghid pentru pãrinþi Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând. comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã.

În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului.2.Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic. contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea. Ghid pentru pãrinþi Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu. adicã de tipul de temperament pe care îl avem. sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului. cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil. iar celãlalt mai retras.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? 14 Vârsta preºcolarã. tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel. sã-l facã de exemplu mai curajos. . dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da. aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse. mai dificil de speriat.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor 2. cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului. ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional. cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii. au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul. 2. plâng mai uºor ºi mai des. media. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice. ºcoala. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi. de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”. Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil.

Ceea ce însã poate fi modificat. Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. þipã sau vorbeºte urât. nu le-am sesizat. se retrage). literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile. Ghid pentru pãrinþi 15 . sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”. în orice situaþie. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”. dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat. creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive. este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã. De exemplu. negativ. sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”. iar acestea NU sunt modificabile. ba mai mult. „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice. este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat. fiind constante pe parcursul vieþii. Vârsta preºcolarã. nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare. Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic. le interpretãm într-un mod personal.La ora actualã. O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã.

tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat. TEMPERAMENTUL INHIBAT Temperamentul inhibat ºi dezinhibat 16 Vârsta preºcolarã. nivel scãzut al fricii. sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã.Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi..mai mic sau mai mare. Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã . contexte noi. Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii. la ºcoalã ºi în timpul lui liber. Ghid pentru pãrinþi reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive. socialbilitate crescutã. 2001. Schwartz. este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii. TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii. 2003) . comportamente de evitare sau retragere din situaþie. În consecinþã. dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive. necunoscute. frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi. manifestând emoþii negative. Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz. sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”. manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare. manifestã tendinþa spre impulsivitate. activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. pãrinþi ºi educatori/profesori. activare EEG la nivelul lobului frontal drept. 2003). (Fox ºi colab. activare EEG la nivelul lobului frontal stâng. nivelul de cortizol din salivã.

Vârsta preºcolarã. Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. care au nevoie de un context cu reguli clare. Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit. în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit. se asociazã cu probleme de externalizare. Ghid pentru pãrinþi Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul? Ce ne învaþã aceste diferenþe? Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului. 2001). Fox ºi colab. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete.. cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii! Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului. Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi. Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat. luminã. comportamente impulsive. agresive. comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat. mai mult zgomot). în prezenþa anumitor carcteristici de mediu. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul. 1998). zgomote. 2003. ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial.Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã. 17 . fermitate (Maccoby. cu foarte puþine stimulãri (sunete. stricte. 2000 apud Bates. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor.

Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%).Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. de exemplu. reactivitate care este determinatã la nivel biologic. Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere. De exemplu. unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã. sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor. în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense. în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã. Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu. Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. În aceeaºi situaþie. unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile. pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor. Reactivitatea emoþionalã 18 Vârsta preºcolarã. unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii. mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor. intensitatea reacþiei emoþionale. un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului. metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã. aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. Ghid pentru pãrinþi . Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului. la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente. Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie.

dormitul ºi mersul la toaletã. Introduceþi lucrurile noi în mod treptat. Lentoare în realizarea sarcinilor. cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate.! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului Tip de temperament Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie. Ghid pentru pãrinþi Nivel ridicat de activare Energetic. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu. Utilizaþi distragerea atenþiei. Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil. . Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea. 19 Retragere iniþialã Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã. introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare. Neliniºtit. dacã e cazul. Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice. Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul. Lasã impresia de indiferenþã. Nivel scãzut de activare Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi. Exploreazã mediul. viguros. Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare. hiperactiv. Vârsta preºcolarã. În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului. este numit de multe ori “leneº”.

se plânge mult. nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului.Adaptabilitate scãzutã Tip de temperament Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei. Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut. de a sesiza mai uºor nevoile lui. stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. Învãþaþi sã fiþi toleranþi. 20 Vârsta preºcolarã. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. Formulaþi sarcini. scurte ºi simple. Modelaþi rãspunsuri adecvate. Pare adesea “cu toane”. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. Îi ia mult timp sã se adapteze. instrucþiuni. foarte uºor. cereri. daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative. Puncte tari Intensitate emoþionalã ridicatã Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult. Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei Copilul poate fi Nu ascultã. pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. . Ghid pentru pãrinþi Dispoziþie negativã Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament. Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia. Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Prag senzorial scãzut

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Punctele slabe identificate

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã? Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

22

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!” ........................ ........................ ........................ ........................

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

........................ ........................ ........................ ........................

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
23

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze. severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia. fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã. afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa. când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect.„cum ai putut sã faci asta?”. au o stare emoþionalã negativã. Ghid pentru pãrinþi Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos. în cuvinte. Copiii au nevoie de exprimarea directã. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”. Cercetãrile aratã cã. „Te iubesc!” 24 Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil. „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire . „Pentru mine.interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros. pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului. atunci când pãrinþii pedepsesc. Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. însã copilul continuã. el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. adicã pedeapsa. dezirabile. De exemplu. Vârsta preºcolarã. desenul tãu este cel mai frumos!”. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil. în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! . îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”). comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. printr-un gest de tandreþe (ex.au consecinþe negative. a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”.

educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. gândind astfel. Il lovesc ca sã înceteze Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi. 1). Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul . are nevoie de ajutorul meu!”. Ghid pentru pãrinþi INTERPRETAREA Ex. ostilitate. COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex. iar copilul începe sã plângã. ca sã mã enerveze!”. COMPORTAMENTUL COPILULUI 25 PEDEAPSÃ Ex. el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva. 1. Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte. Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative Figura nr. sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. enervare. Copilul aruncã cuburile lego pe jos Vârsta preºcolarã. merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze! EMOÞIA Ex. el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace. simte treptat cum îi creºte furia.Face asta intenþionat. Furie.

comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali. „Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. convingeri despre intenþiile copiilor. 26 Vârsta preºcolarã. „Cum trebuie crescut copilul meu”). „eu nu sunt responsabil. iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: convigerile despre abilitãþile copiilor. Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor. ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner. Ghid pentru pãrinþi Pin urmare. organizatã în memorie ºi accesatã. aratã cã în urma experienþei personale. modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002). cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. La ora actualã. care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale. 2003). Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã. de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã. interpretatã.copiilor (ex. adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. În urma experienþelor personale. pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului.emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã . Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994). Informaþiile din sfera cogniþiei sociale. convingeri globale (ex. . conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã. Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode. convingeri despre propriile abilitãþi parentale. aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului. copilul e de vinã”). model descris mai jos. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic.

ostilitate. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”). congruente cu convingerile „preexistente”. sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii. atunci când copilul manifestã un comportament problematic. Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã. noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor. De exemplu. Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil. convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului. În primul rând. pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut. Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue. Copilul învaþã comportamentele funcþionale. Ghid pentru pãrinþi 27 .se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. când copilul manifestã un comportament problematic. prezentate în cele ce urmeazã. cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului. dar normal în dezvoltare. pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. de exemplu. deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. la un moment dat una spune „Uite. funcþionale. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat. de exemplu. furie. În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide. În al doilea rând. anxietate. adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor. Aceste erori se manifestã în mai multe etape. pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor. aceste convingeri determinã o atenþie selectivã. Vârsta preºcolarã. nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului. despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte. doar te ºtiu eu cum eºti”). Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. depresie). este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate.

În acest sens. vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste. dacã spun despre cineva cã este dezordonat. În al treilea rând. comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab. afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea. ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. asta înseamnã cã tot timpul. convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat. poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului. stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile. fizic ºi emoþional. „citim” realitatea. dacã aceste emoþii au intensitãþi mici. acea persoanã se comportã aºa. în orice situaþie. au convingeri negative despre aceºtia. Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav. foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. 2004). 2003). 28 Cercetãrile aratã cã. . dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap. devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri. atenþia pãrinþilor devine selectivã. facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat. având însã aceastã reprezentare în minte.. De cele mai multe ori. Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm. Vârsta preºcolarã.Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. pãrinþii care abuzeazã copiii adesea. „Le-a pus altcineva în locul lui”). Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne. De exemplu. cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner. Ghid pentru pãrinþi Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor. Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului. axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor.

Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue. „Azi toþi au ceva cu mine. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã. mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile. nu ne putem scoate din minte acel lucru. ceea ce Vârsta preºcolarã. dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore. experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi. negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame. pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. se activeazã mai multe gânduri specifice furiei. dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”. toþi vor ceva de la mine”. iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue. adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase.Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. Dar dacã apare un comportament minor . ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit. Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive. „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”). au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative. copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict. Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate. comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice. de comportament problematic. Ghid pentru pãrinþi 29 .„ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne. „Copilul ãsta e încãpãþânat. niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”). globale stabile ºi ostile (ex. De exemplu. un tatã poate sã recunoascã faptul cã. mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã. avem impresia cã toþi ne enerveazã. ca ºi consecinþã. cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili. Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului.

.... dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex.... Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul........ din mai multe perspective.... pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte.. când a apãut comportamentul...... foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele. cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului .. Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil........... „Îl poate lovi. În urmãtoarea zi..... ... „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex....................... Comportamentul problematic: ... copiii sau partenerul de cuplu................... separat de convingerile preexistente... factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic............. ........... ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate................ Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente. cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic...... Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã..... adicã în mod eronat............ Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului........... cine era prezent.. Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului. ............ deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament............ ceea este o reacþie neadecvatã........... Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului... gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil... A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore....... ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”).........ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi........ regretãm conflictul cu colegii...... 30 Vârsta preºcolarã. Cu cât nivelul de stres este mai mare... care a fost comportamentul celorlalþi.. De exemplu....

Ele sunt foarte utile în situaþii noi.În concluzie. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi. Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres. Ghid pentru pãrinþi 31 . repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Pãrintele ar învãþa doar comportamentul. dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. 2003). ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului. În situaþia de faþã. sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui. procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. ducând la activarea compor tamentului. pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate. Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate. în situaþii ambigue sau de stres. vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate. cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi. cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie. aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei. monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie. cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds. Vârsta preºcolarã. iar odatã declanºate merg pânã la capãt. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi.

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui. 32 Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil. Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul. 34

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

B

C

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

Ghid pentru pãrinþi 35 C – Consecinþele comportamentului . nu mai face asta”). . de multe ori. ceea ce face. el va avea tendinþa de a repeta acel comportament. cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii). Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament! Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X. atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. dacã un copil face un comportament (ex.sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. simte copilul. copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ.De exemplu. B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour. De exemplu. copilul se simte valorizat. „Nu e frumos ceea ce faci. deoarece. faptul cã eu râd.apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate . el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit. dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. atunci când face un comportament. dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. astfel. Deci. dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex. este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult. De pildã. ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul. în limba engleazã). faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice. spune. Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici. ceea ce îl menþine este reacþia mea. Vârsta preºcolarã. eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”.

Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului. Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului Efect Ce doi fraþi se joacã S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul? Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el. Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil 36 Ce doi fraþi se joacã Vârsta preºcolarã. Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent. Mama observã ºi nu spune nimic. Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. .Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului. Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã. Ghid pentru pãrinþi Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai.

PARTEA a II-a PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ .

ªEDINÞA 1 INTRODUCERE prezentarea participanþilor. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace.”. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. sãnãtatea în general. Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã. cum sã negocieze. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei. Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi. Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã? . cum sã ia decizii. resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului. succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã. I. prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor). capacitatea sa de învãþare. cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor Vârsta preºcolarã. 38 Convingerile. Ghid pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. identificarea unor convingeri preexistente de bazã. reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare.

Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore. Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi. Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei. R. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context. ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi. ci la un proces. Dezvoltarea creierului este un proces liniar. ºi nu despre indivizi rezilienþi . Ghid pentru pãrinþi 39 Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. În jurul vârstei de trei ani. (1997). Informaþii vechi Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii.Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim. Informaþii noi Vârsta preºcolarã. Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student. iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii.cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu. Rethinking the Brain . ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã.

. Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? ..Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului. .. Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens... tristeþe........ mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã........... creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent........... mânie............ Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor...... Comportamentul problematic al copilului Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) ... nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului...... nemulþumire.. Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii.... Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale..... ... de furie................. Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii......................... Ghid pentru pãrinþi .......... ........... ..................................... În perioada preºcolarã.. 40 Vârsta preºcolarã....... Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri..

............... cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber.. ............................. Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul....... ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere............................... necunoscute......................... Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã................................................................. Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem........................ ce activitãþi/ jocuri îi plac... ............................................................................ le interpretãm într-un mod personal.......... Ghid pentru pãrinþi 41 Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului............................II.......... .......... Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte? Exerciþiu pentru pãrinþi: ............................. ...................... .......................... ba mai mult................................................................................................... nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile...................... Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”........................... în situaþii noi............ la teme..................................................... la ora de somn......... sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”...............................).................................................................... .... ................. în situaþii de conflict......................... la joacã.............. Vârsta preºcolarã............... negativ (vezi capitolul 2..........2....1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”........... observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã............ nu le-am sesizat.. Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului....................................................... ..............................

................................................................... definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur................................. ºi alta este reactivitatea emoþionalã............................................................................................. fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui............................................................... comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi............ cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex.. Din perspectivã geneticã.............. Ghid pentru pãrinþi de temperament al copilului: sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca....................... ................................................................................................................................................................... necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat....... necunoscuþi!) .......................... .... ................. ...................................................................... ........................... comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi.. sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil........... copilul are un anumit tip de temperament...... un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi......... nevoia de timp de adaptare la stimuli noi....................... .................................................. de exemplu.......................... ............................................... ..........Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex.................................... Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul 42 Vârsta preºcolarã................................................................................

. timp de o sãptãmânã.. κi face temele Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã..... ascultã muzicã în timp ce îºi face temele... ca ºi adulþii.. situaþii sau contexte noi (ex.. Stimulare auditivã scãzutã ....... observându-l. .. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! ...........................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului...... Ghid pentru pãrinþi Se joacã lego în camera lui........... Nevoia de stimulare auditivã..... De cele mai multe ori.. în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete...... luminã.. când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. ................. Comportamentul copilului Contextul descris senzorial Care este nevoia copilului Vârsta preºcolarã... învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive.... dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului... 43 Copiii.....

................................................................................................................................................................................................... Ghid pentru pãrinþi ... .................................................................................................................................................................................................... Mesaje de apreciere: ........ ....................................................................... Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã........................................................................... ............Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale.......................................... ........................................................................................................................................................................ Comportamente funcþionale: ....................................................................................................... ............... .......................................................................................................................... Progresele în comportamentul copilului: ..................................................................................................................... ...................... .. ............................................................. .................................................................................................................................................. ................................................................ 44 Vârsta preºcolarã.......................................................................................................................................... ................................. Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã...................................................................................... pozitive ale copilului......................

. dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic. cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu. De exemplu. acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã. 45 Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu). Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi. Despre importanþa relaþiei de ataºament În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament. Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. se mai întâmplã”. Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului. Ghid pentru pãrinþi despre importanþa relaþiei de ataºament. poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei. sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului. relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi. primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta. dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii.ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞà COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? Vârsta preºcolarã. fizic (ex. iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional. I. relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani. îi ajutã sã meargã singuri. este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare. un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex.

Situaþii Situaþia 1 Situaþia 2 Situaþia 3 Convingeri despre sine (cum se percep copiii) Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii) Vârsta preºcolarã. c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe. Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant. valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere. Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu: Exerciþiu pentru pãrinþi: 46 Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge. anxios-dependent. . rezistent ºi dezorganizat. va fi luat în braþe ºi mângâiat. te poþi baza pe ceilalþi”. sau uneori este certat. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii. b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat. “Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”). Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi.Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor. sau „ nu te poþi baza pe nimeni”). alteori e certat. Ghid pentru pãrinþi Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament. copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex.

impulsivi). de încredere.Ataºament securizant Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla. Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate. Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil. Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten. copiii îi cautã.) 47 . Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex. Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi. Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile. Vârsta preºcolarã. plãcut ºi simt cã le pot face faþã. Ataºament anxios-evitativ Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). neliniºtiþi. cineva este lângã ei ºi le acordã grijã. nu-mi plãcea aºa de mult de el”. Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant. Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi. Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi. Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie. Ghid pentru pãrinþi Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv. Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative.

au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. De asemenea. aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur. Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever. persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere.II. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”. atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie” Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament? Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament. O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. momente pe care. convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã. Pe mãsurã ce copiii cresc. Ghid pentru pãrinþi Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile. 48 Vârsta preºcolarã. Situaþie: Copilul cere ajutorul. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi. .

Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi. de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie. dar în general ne simþim bine împreunã”. Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format. emoþionale ºi sociale. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor. activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!” Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi: „Pentru mine. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. Ghid pentru pãrinþi III. 49 Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt. indiferent de comportamentul lor. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare.” ... Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale..Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã? Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei. Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine.” Vârsta preºcolarã.

astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant. îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort. aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri. Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri. aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula. te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. preferinþelor. absolut necesarã între copil ºi pãrinte. stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile. Uneori. Ghid pentru pãrinþi Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el. 50 Vârsta preºcolarã. Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã. copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã. mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã. activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate. Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi . exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil. În alte. În multe familii.Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente. Astfel. când pãrinþii spun “ te iubesc!”. Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº. apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”. propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat. Cunoaºterea intereselor. se exprimã cu dificultate. evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp.

Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere. despre preocupãrile sau problemele lui. Vârsta preºcolarã. Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã. Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel. Ghid pentru pãrinþi 51 Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului). Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste. Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: comportamentul cu care nu sunteþi de acord.îl tineþi pe genunchi sau în braþe). Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile. ideile ºi povestirile sale sunt importante. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã . Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune.Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place. compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit. Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Limbajul nonverbal include: Expresiile faciale Gesturile si poziþia corpului Tonul vocii Miºcarea corpului. comportamentul care este împotriva regulilor familiei. Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul.

“Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. 52 “Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. Vârsta preºcolarã. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul). este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã. . Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine. o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã. fie datoritã fricii de respingere. este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. dã-le ceva timp sã riºte. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos. rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte. ªi acestea sunt foarte importante. Ghid pentru pãrinþi Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. Apoi. Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul. sã practice ºi sã înveþe. a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. decât sa dea un rãspuns autentic. începeþi încet (cu paºi mici). de asemenea. sã-i mintã. Copilul simte dacã aºteptarea existã. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. Dar. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã. Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã. În ambele situaþii. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex.tu îl iubeºti. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte. Asta este important! Dar. Dar. Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”. Dacã el rãspunde. Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”. Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. înainte de a-i spune copilului. Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire.

Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. I. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. înþelege. Despre rezilienþa emoþionalã Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte. de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. veselie. modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu. un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios. un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi. un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”. de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate. de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. bucurie. Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi. furie. teamã. Cum învaþã copiii despre emoþiile lor? 53 . dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile. managementul emoþiilor copiilor. Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori.ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL Vârsta preºcolarã. imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor. accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. Ghid pentru pãrinþi despre rezilienþa emoþionalã a copilului. tristeþe.

cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex. Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii. Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative. Ghid pentru pãrinþi Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele. „sunt furios”). Sau unii pãrinþi considerã. ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent. Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii. exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor. un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã. furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”). de supãrare sau tristeþe. copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi. ºi din dorinþa de a-i proteja. „sunt trist”. 1. tristeþe. este sãnãtos . Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor. Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi. De asemenea. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor 54 Vârsta preºcolarã. formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. într-un mod nesãnãtos pentru copii. teamã.Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie. Acceptã diferitele emoþii În primul rând.

de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort. Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte. expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale. 2. . Ghid pentru pãrinþi 55 Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile. poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale. folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. De exemplu.). cum este þipatul. copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor.sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile. sparge. modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi. care este cauza lor. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. De asemenea. copilul are dificultãþi în a numi emoþia. Ignorarea. loveºte etc. ce cuvinte. Dacã observaþi cã. critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine! Vârsta preºcolarã.

Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”. sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât. Vârsta preºcolarã. Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. Astfel. „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. nu?”. în care s-a simþit supãrat sau întristat. lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. nu?. . Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile. A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil. þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat. „Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”).56 Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte.

Ghid pentru pãrinþi 57 Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context. ... atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat.” copilului. „Opreºte-te din þipat. îl doare”. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti. „Oana este tristã când þipi la ea”). Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã.” Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”). care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului.Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei. Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros. Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii. Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez. emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol. Vârsta preºcolarã. Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat.

Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie. distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã. cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. schimbarea atitudinii faþã de situaþie. relaxarea. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. cãutarea sau solicitarea ajutorului. Managementul emoþiilor 58 Vârsta preºcolarã. explicarea faptului cã. Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi. 3. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil. atitudinea pozitivã faþã de sine. a face o plimbare. a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii. . Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi).Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi.

„ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”. Ghid pentru pãrinþi 59 - Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani. fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului. sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã. supãrarea. acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi).cognitrom. rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios. teama. întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat. . frica. „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”. Vârsta preºcolarã. vinovãþia. sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul. dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www. întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”. discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context. furia. atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul. evitã sã accentuezi. transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte. cum sunt tristeþea.com pentru un exemplu de astfel de instrument). „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”. „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”. discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor. Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului: identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã. Emoþiile negative.Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi.

........................ Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie............ ................................................................ Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante)...................................... ......... teamã............................... cu expresii faciale corespunzãtoare.................. Ghid pentru pãrinþi Exprimã emoþii complexe (ruºine...................... tristeþe........ .................................................. .................... Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie........Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale..................................furie)................................................................... vinovãþie................................................................................................................................... Vârsta preºcolarã............. ................. ............................................. vinovãþie.............. furie....................... ............................................................................................. teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine................................................................... .................................................................................................................. .................... Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament...................................................................................... Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie. Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei............................... ulterior ºi pe baza altor indicii (ex..................................... .......................................................... .......................................... .... ....................... .................................................................................................... „sunt trist”).................. 60 Identificã ºi diferenþiazã emoþiile........................................ tristeþe... pãrinþi ºi locuri familiare.............................................. mândrie)......................................................................................................................................................................................................................................... mândrie) dupã vârsta de 4 ani.................................. .............. ................................ iniþial pe baza expresiilor faciale.. Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”................... gesturi)... tonul vocii................................................. ......................... ........................................

................................................ ......................... Dupã 5 ani..... din motive psihologice (interne).........................................Manifestã fricã faþã de anumite lucruri.................................. ............................................... ...................................................................................................................................................................... Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii..................................................... ................... Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele......................................................................................................................................................................................................................................................................... Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele............................................................... Vârsta preºcolarã.......................................................................... ... ........... ....... ....................................................................................................................................................................... Ghid pentru pãrinþi 61 Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei)......................... Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp......... ..................... ............................................................................ .............................................................................................................................................................. ............................... .............................................. Începând cu 7 ani.............................. Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele)........................................ ............................................................................................................................................. Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi.............................................................................................................................................................................................................................. ...................................... ............................................................................................................................................... fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã...... ............. ................................................................... ......... copiii spun cã sunt triºti................................................................................. .......... .

............... ............. ................. Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã)............................... ...................................................... solicitarea ajutorului adultului................................................................................. La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã.............................................................................. ............................................................................... .................. raþionalizarea sau minimizarea.......................................................................... Ghid pentru pãrinþi Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii....................................................................................... .................... de interacþiuni sociale...........................................................................................................................................................Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor.......................................................................................................... distanþarea de sursa de stres...................................... distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi................................................................................................... ....................................................... .... ....................................... Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite............................................... ......................................................... Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc......................................................................... cãutarea privirii adultului................... ..... de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor......................... .... ............. 62 Vârsta preºcolarã.................

aruncã jucãriile pe jos. Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. cu expresii faciale corespunzãtoare. postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie. Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”. simþite de oameni diferiþi. De exemplu. „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. pãpuºi). am fãcut treabã cu mama. am fãcut un desen frumos. furie). Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã.II. tonul vocii.gesturi). Se separã de pãrinþi fãrã dificultate. dar numai dupã vârsta de 5 ani. loveºte. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. nu þin seama de context sau situaþie. Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. Emoþiile în cuvinte Vârsta preºcolarã. în situaþii diferite. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate. Ghid pentru pãrinþi Emoþiile ºi comportamentul nonverbal Exprimã emoþii complexe 63 Emoþii ºi contexte . dar numai dupã 4 ani. Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros). smulge jucãriile din mâna altor copii. Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane. etc). Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare. Se ruºineazã foarte uºor. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). κi identificã propriile stãri de furie. Îmi bate inima mai tare). Cum te simþi – bine/ rãu). strigãtelor. κi cer scuze pentru greºeli. Dã exemple de emoþii diferite. Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. trânteºte. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine. bucuria este exprimatã prin þopãieli). mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale. teamã. trage copiii de pãr. vinovãþie. κi adapteazã mimica. tristeþe.

Începând cu 7 ani. Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect. La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei. cautã sã vadã ce reacþie are adultul. modului în care el se simte. lipirea picioarelor unul de Emoþiile celorlalþi Cauza emoþiilor Emoþiile ºi consecinþele lor 64 Vârsta preºcolarã. manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. punerea bãrbiei în piept. Cautã suportul adultului: privirea adultului.Pune întrebãri despre ce simt. Dupã 4 ani. sunt îngrijorat!). din motive interne. considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia.nu sunt supãrat. eºti supãrat?. Ghid pentru pãrinþi Managementul emoþiilor . minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex.“de ce plânge copilul”. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta. loviturã). Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi. solicitã ajutor din partea adultului. desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept. Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã. pune întrebãri . Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil.”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“).“nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile . Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii. Dacã este învãþat. copiii spun cã sunt triºti. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). Copilul micºoreazã. pentru frica de injecþii .

evitaþi ameninþãrile cu abandonul . copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. . Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii. Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine).„mã enervezi!”.„ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”). Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil. te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii . implementeazã soluþia aleasã. Este capabil sã respecte regulile jocului. De exemplu. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare. analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului. Evitaþi etichetãrile (eºti bun. ci ceea ce face el . respirã profund de trei ori.„dacã nu încetezi. Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã). Vârsta preºcolarã. ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã. Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui.altul. colþurile gurii lasate în jos. manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. Ghid pentru pãrinþi 65 De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale exterioare. faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã . eºti rãu. Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. etc). Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri. spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”.”dacã mai faci aºa. nu mai vreau sã aud de tine!” Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor. Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. Percepeþi evenimentele negative (ex. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi.

Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte. • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã. Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. furia. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm. .66 Vârsta preºcolarã. puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. Recomandãri practice pentru pãrinþi Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede. ca sã evite situaþia jenantã. mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi. iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. prin folosirea întrebãrilor deschise. • Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. îi va cumpãra acel lucru. ºi-a pierdut jucãria etc. spuneþi-i copilului “m-am întors”. Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens. Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri. somn). ºtiind cã pãrintele. De exemplu. mângâieri. Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. Ghid pentru pãrinþi • Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame. tristeþea. comportamentul copilului ignorat. Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica. Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului. În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin.

prin discuþii despre noile sarcini.. Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã.. vizite la ºcoalã. etc. Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu. pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã. Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva. De exemplu. citiþi-i o poveste). acel copil va refuza sã se mai joace cu el. Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de. Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii..ce va face acolo. Ghid pentru pãrinþi 67 . Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii.). orice îºi imagineazã.. pentru ei este adevãrat. cât va sta. Emoþiile noastre sunt fireºti. dacã nu eºti cuminte. te dau la þigani”. este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva. împreunã cu colegii. ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi.sau la ora. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã . nu te mai iubesc. Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele. Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi. astfel. sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea. Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea. accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni. Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului. ei nu se vor mai juca cu tine”). Dupã ce vã luaþi la revedere. Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii. Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Vârsta preºcolarã. Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare..Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. cu bona. precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!).. Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã). De exemplu: „dacã mai plângi. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv. cum trebuie sã se comporte.

. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Ghid pentru pãrinþi . Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare. Vârsta preºcolarã. De exemplu. De ex. punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex. sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii.. Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. într-o situaþie în care copilul cade. este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!). Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?. Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex. este normal sa fii trist când cineva te loveºte.68 Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor. abia te-ai atins”. Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. De exemplu. ?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte. dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã. dacã adultul spune “nu-i nimic. dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã. ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex. Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti. copilul îºi va continua liniºtit jocul. Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile. Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã.

sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul. De exemplu. Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii.Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. acordarea atenþiei. . când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie. îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã . În acest sens pãrinþii trebuie : . “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “. pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã.sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani).sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã. Vârsta preºcolarã. care este fericit ºi un învins care este trist. Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor. expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi. Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite. exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului. situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor. .sã îmbrãþiºeze copilul. Ghid pentru pãrinþi 69 . Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv. Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri.sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã. situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare. situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). . relaxare. din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. încât începe sã plângã.sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal. de exemplu. Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate.calm. De exemplu. siguranþã. . .

Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”.De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. Ghid pentru pãrinþi . prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã. cum ar fi verbalizarea adecvatã. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. sã ne 70 Vârsta preºcolarã. arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã. gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia. Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii. activitãþi recreative). precizându-i ceea ce a fãcut. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã. Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii. pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni. Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã. Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare. verbalizând modul de aplicare a acestora. De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult. cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit. De exemplu. Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul. poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã. Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs.

vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire. Vârsta preºcolarã. gesturi). Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi. Dacã nu pot sã se opreascã. Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei). Ghid pentru pãrinþi 71 . ghidajul din partea pãrintelui este esenþial. De exemplu. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana.jucãm cu ceilalþi copii. Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes. Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare. obrajii îþi sunt roºii. când observaþi apariþia unui acces de furie. simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc).

Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã. ºi singur la 6-7 ani. un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului. comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai. un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate? 72 Vârsta preºcolarã. prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu. . I. la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã. în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu. la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã.ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR despre abilitãþile sociale ale preºcolarului ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului. un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. Învaþã sã asculte activ. Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil. Ghid pentru pãrinþi Abilitatile sociale se învaþã prin : observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani. cu ajutorul pãrintelui.. la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el.

Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva. Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani. . Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el. Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. îi ia de mânã pe copiii de la grupã. Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal. tu câþi ani ai). Vârsta preºcolarã. κi alege prietenii pe considerente de sex. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el. Ghid pentru pãrinþi 73 Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. pe educatoare. eºti drãguþ”. Invitã copiii la joacã. atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. vârsta. La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie. Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. dacã un copil îi cere jucãria. îi mângâie. face remarci de genul “îmi place de tine. uite ce avion am!). Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. modul în care se joacã. Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut. dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. κi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi. i-o oferã. foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã. creioane colorate). Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. zâmbeºte.Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali: Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani. Poate sã împartã materiale comune (jucãrii. Le spune pe nume.

Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui. κi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor. îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea). Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil. Cere permisiunea de a folosi obiecte. curãþaþi masa). De exemplu.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei). ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. negocierea. ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru. distragerea atenþiei.74 Vârsta preºcolarã. De exemplu. Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. ridicã mâna când au nevoie de ajutor. în 75% din cazuri. fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el. Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”.: dupã ce terminaþi de pictat. acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul. Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex. jucãrii care nu îi aparþin. Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex. κi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. . Ghid pentru pãrinþi Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. compromisul. Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului. împarte materiale cu alþi copii.

replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi). Ghid pentru pãrinþi Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii. 75 . o sã ne jucãm cu altcineva”. observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii. copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã. Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Câteva recomandãri pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã. Dacã refuzul apare totuºi. Implicarea copilului într-un joc paralel. Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii: Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. este nevoie de suportul pãrintelui. Folosirea mesajelor nonverbale . Dacã se observã însã cã. câti ani are.zâmbete. Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã. asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii. Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. gesturi prin care manifestã interes. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. Având sprijinul pãrintelui. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil. pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic. înþeleg regulile jocului.II. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi.

pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. În plus. îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi? Vârsta preºcolarã. Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate. persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. ai spus foarte frumos mulþumesc. 76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. • Dacã rãspunsul este “nu. De exemplu: “Bravo.Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active. atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte. Bravo. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. Contactul vizual este foarte important. Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã. Ghid pentru pãrinþi Cum oferim feedback negativ copilului . Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”. încã nu am terminat”. sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”. De exemplu.

.(descrierea comportamentului copilului). . i se dãrâmã tot castelul din cuburi.(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului). pentru cã.. spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : .exprimarea emoþionalã. Îþi mulþumesc! Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial. aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” .ignorarea (nu i se acordã atenþie). cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat. Exemplu: Paul. 3. Când Dan se apropie de final. Într-o situaþie similarã. Vârsta preºcolarã. îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?” ..îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”. îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului). 5. Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi.rãspunsul cu umor... Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva. De exempluã. De exemplu: “Cosmin. . când copilul este agresat de un alt copil. atunci când. reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film.. . 4.cu umor: „Nu-i nimic. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament). Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1. ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: . Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare. 2. mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig.agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” . Ghid pentru pãrinþi Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor 77 Exemplu: Dan.(descrierea modului cum vã simþiþi).. Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor. mã simt..ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte.preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii. Andrei spune: „Uite la el.

..... ................................... critica.......................... pozitivã sau negativã......................................... ...................... Ghid pentru pãrinþi Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative...... .... ............................................... Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei........... pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã.......... moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie.. Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului.... Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri: sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula.................. În consecinþã.......... Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex.. sã formuleze regula într-o formã pozitivã...... 78 De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia Vârsta preºcolarã....................Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula. sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii... Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã.............. Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele................... completând tabelul de mai jos: Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã? Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa? ........ ........... ... pe frigider)... copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie................ Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie....... Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã.. acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat........

comportamentul problematic. În consecinþã. de exemplu: în camerã. sociale sau emoþionale. a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor. I. comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive. hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi bariere în disciplinare metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate. pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor. copiii construiesc un castel din cuburi.ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE Vârsta preºcolarã. Bariere în disciplinare Aºa cum am prezentat în primul capitol. de exemplu. se amuzã deci fac „gãlãgie”. în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat. joaca copiilor devine deranjantã.pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie. când este furios – contextul . la un moment dat sunã telefonul. dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor. disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor. de exexmplu copilul „þipã” . pãrintele merge în camerã ºi rãspunde. 79 . în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic. însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului. convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”. vorbesc tare. în acest moment. datoritã convingerilor personale.

De exemplu. Cele mai frecvente sunt: Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare? Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil? 80 Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice. datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor. cel de 4 ani îi spune “ te urãsc. Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid. Ghid pentru pãrinþi . dupã ce i-ai repetat continuu. „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”. de exemplu. când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”. Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare. mamã!” iar cel de 5 ani. „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”. de exemplu devine mult mai retras. De exemplu. Contextul ne determinã adesea comportamentul.- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”. Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. care pot fi dificile pentru pãrinþi. O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor. „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”. putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când Vârsta preºcolarã. copilul poate avea reacþii problematice. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. este dificil pentru un pãrinte.

................ Vârsta preºcolarã... .. Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat......... .. teamã sau vinovãþie...... ..... Ce gândiþi despre comportamentul copilului? ..... ... Comportamentul copilului ............. Alternative explicative ale comportamentului .. Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare.. Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite... 81 II.... ...... Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor.. Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie. ... Situaþii/ contexte ............ Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia.. Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã................. Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) ............ Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului...... Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor...... Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã.........................atunci este criticat (ex..... acela de schimbare a unui comportament..... Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament.................. „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”)...

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat. 82

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat. Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

83

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

84

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament 85 De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui. I. te dau la þigani!”). Ghid pentru pãrinþi înþelegerea comportamentului copilului stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul instrumente de analizã a comportamentelor copiilor. . Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale. De exemplu. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi. sã-l ia în braþe). primeºte atenþie de la pãrinte. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Comportamentul este un rezultat al unei nevoi. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi. un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute. este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului.ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR Vârsta preºcolarã. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie. dorinþe sau convingeri a copilului. atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie. încrederea copilului în adult se deterioreazã. adecvate. dorinþe sau convingeri. De exemplu.

Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au. care neceºitã timp îndelungat. de aprobare. plictisitoare. Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi.). o carte. de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale. Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el. pot fi evaluate. comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile. Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi. de stimã ºi statut.situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi.beneficii sociale sau emoþionale (atenþie. .beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã. laudã.sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile. Ghid pentru pãrinþi Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: . De aceea. intimitate etc. Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan Funcþia de a comunica ceva Funcþia de a obþine ceva: . nu pot fi considerate bune sau rele.stãri emoþionale negative (fricã. . Exemple 86 Vârsta preºcolarã. confort emoþional etc). .Funcþii ale comportamentelor Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos. . funcþiile pe care comportamenetele le au nu. ruºine). criticã etc. colegi etc). În schimb. de valorizare. precum nevoia de apreciere. Funcþii ale comportamentelor Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui.). nevoia de control.

Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor. Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. îi este dificil sã stea într-o activitate. 87 II. Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã.Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. determinã apariþia problemelor de comportament. Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea. dezirabil. în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui. Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil. care îndeplineºte aceeaºi funcþie. identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate. este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã. este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. De exemplu. Vârsta preºcolarã. Studiile aratã cã Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale . Ghid pentru pãrinþi Ca urmare. Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie. Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament. indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. prezintã dificultãþi de adormire. mediul familial. plânge foarte mult. un copil care se agitã. ºi comunitatea în care trãiesc.

A. 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls. cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness.H. Ghid pentru pãrinþi O varietate de factori biologici... 23-33. & Earls. 505-529. 1984)2. lipsa lor este consideratã un element de protecþie. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice. et al. temperamentul are doar un caracter predispozant. Journal of child psychology.. certat. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori. psihologice ºi sociale.org. Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã. Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc. Studiile aratã cã. www. 88 Vârsta preºcolarã. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi. factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei. Barron. (1987) What isi temperament? Four approaches.mifellowshipaustralia. Dacã un copil este pedepsit. în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã. P. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei. Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor? 1 2 3 Goldsmith. apostrofat. deci trãieºte într-un context nesãnãtos. sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp). Mental Illness Fellowship of Australia.au . 25.H. 58.(1984). în dezvoltarea problemelor de comportament. Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al. F.acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã. Child Development.

.. un context abuziv sau sãnãtos...... evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte.............. sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) 89 .......................... ........ sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia.... temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului Ex........... ....... .......Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive................. abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului Ex.... Ghid pentru pãrinþi Ex....... caracteristicile cognitive............ ........... Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive... Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor....... sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) Vârsta preºcolarã... ......... Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului.......... abuz) Exerciþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului........ divorþul pãrinþilor......... ............................

. 24. Parenting Daily hassles. & Catanzaro.& Gable. dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã. Journal of Clinical Child Psychology. care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate). J. 629-642. lispa complianþei. retragere socialã. Belsky. factorii stresori. coping... Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial. În plus.2003)5. child temperament. Cooper. 1995)4.90 Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress. Care sunt efectele mediului stresant de acasã: unii copii pot manifestã probleme de internalizare. Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur Vârsta preºcolarã. S. Bowker..(2003).. agresivitate. incluzând simptome depresive: dependenþa. Ghid pentru pãrinþi Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului. Crnic. acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant. and social adjustment in preschool. 1995)6. N... 66. Suzanne.. Mitts& Catanzaro. prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey. M. decât cei cu temperament inhibat. J. Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. Early Childhood Research Quarterly 18.. cãutarea atenþiei. printre care ºi certurile zilnice cu copilul. Cooper. S-a constat cã. unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate. crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky. Anne. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie. G. iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. Mitts. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. . Suzanne. Robert. 4 5 6 Creasey. cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor.& Gable. hipersensibilitate. pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii.S. Anne. Crnic. Robert. M. Child Development. Astfel. (1995) Association among daily hassles. Bowker. and behavior problems in nonreferred kindergartners. J.K.. 311-319. 376-395. Coplan.

................ Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung......... pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã.... a zâmbi.. pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa.... ... precum ºi a frecvenþei comportamentului........... îngheþatã... De exemplu........... Comportamentul problematic tinde sã continue dacã........ bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã.......... .. implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc). Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe......... De asemenea.........prãjituri.. Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate Vârsta preºcolarã........... Ghid pentru pãrinþi 91 Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat.......... Comportamentul problematic al copilului Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã Consecinþa asupra comportamentului copilului .............. ... Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi.... copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”.. ......... ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare................. Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi. ......... Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge. dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute.... alimente speciale .......... De exemplu.... copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte..Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul... .. oferirea de jucãrii.. Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã.............. care se repetã.

....... Comportamente precum þipatul............ Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor. merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios............. Ghid pentru pãrinþi Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii..... observ cã Maria face acelaºi lucru........ .... dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios... este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie....Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie...... Observarea ºi imitarea pãrinþilor Vârsta preºcolarã... Ex........ neadecvate... atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva......... .... adecvate....... copilul meu face acelaºi lucru... atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc.... înjurãturile.......... 92 Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora.. ....... vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu.............. lovirea.. Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate) Ignorarea comportamentelor pozitive...... ................. duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade).. similare cu cele ale copiilor Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor.. þipã când fratele ei îi ia jucãria......... De exemplu. care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale............... Copiii ai cãror pãrinþi lovesc.. cât ºi pe cele disfuncþionale... poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme..... similare cu cele ale copiilor Ex...... sunt comportamente învãþate.......... Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie.. Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin. adecvate ale copilului.......... ............

Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele: Exerciþiu pentru pãrinþi: Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. copilul fuge la el în camerã. un bãiat de 4 ani. iar ceilalþi încep sã râdã. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu.III. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . Au trecut deja 4 sãptãmâni. bunicii râd. unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor. este afarã ºi se joacã cu prietenii lui. Ghid pentru pãrinþi 93 George. unde îi gãseºte pe bunicii lui. ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului. George merge acasã. vom analiza situaþia de mai jos: Vârsta preºcolarã. iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. la un moment dat. completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã. modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen.

îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni.. Ghid pentru pãrinþi Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab.. Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important...... Dacã adulþii intervin când nu este nevoie.. 2. sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã... ... Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul. Recompensarea verbalã imediatã ..” 3.. Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie. Recomandãri pentru pãrinþi 10 paºi cheie în disciplinarea copilului 1.. Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament... Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol. Unde nu apare? Cu cine nu apare? Comportament Ce se întâmplã imediat dupã? Consecinþe Efect 94 Vârsta preºcolarã.. „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu. Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã.Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? . 2004).îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”. De exemplu. sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi.

este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit. dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut. o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi. De exemplu. Vârsta preºcolarã. semnificaþie celor spuse de tine. „obraznic”. Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. copilul poate sã aibã resentimente. 8. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”. acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare. 10. cererilor cu insistenþã. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin). protestelor. 7. Ghid pentru pãrinþi 95 6. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. consecinþele logice sunt eficiente. Retragerea din conflict Uneori. în situaþii de conflict. 9. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat. când copilul nu îºi strânge jucãriile. În acest caz. pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult. . dacã tu acorzi importanþã. nu ceda în faþa rugãminþilor. 5. „neascultãtor” etc. lacrimilor.4. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar. Pentru a fi eficientã. consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica. moderat dar ferm. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei.

copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul. sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. Prin consecinþele propriilor lor alegeri. Ghid pentru pãrinþi Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi). devenind mult mai independenþi. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul. Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”. Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos.ora mesei. Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale! 96 Vârsta preºcolarã. Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament . ora de plimbare. Implicarea copilului în decizie. îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile. Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile? Copiii de vârstã preºcolarã. aceastã informaþie NU schimbã comportamentul. au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple.IV. În mod similar. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii. ora de culcare. Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã? . Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul.

De exemplu. copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu. dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi). actionaþi imediat. Dacã apare o problemã de comportament. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. De exemplu. Ghid pentru pãrinþi 97 Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. De exemplu. este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele. De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii? Vârsta preºcolarã. fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul. care îi dã o stare de nesiguranþã. Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi? Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare. Uneori se întâmplã ca. “Diana. sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul). „Dorin. în proximitatea lui fizicã. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor.Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. când este posibil. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!” . spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. Când îi vorbiþi copilului. dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo. atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general. De exemplu. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. aplecaþi-vã la nivelul lui. Vorbiþi cu copilul aproape de el. poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã. opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. Fiþi foarte specific. În alte situaþii. te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face. Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare.

repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. 98 Vârsta preºcolarã.Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. Repetaþi cererea. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el. sã se pregãteascã de culcare). Ghid pentru pãrinþi . “ Eliza. nu mai repetaþi cererea. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!” Daþi timp copilului sã coopereze. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex. Fiþi foarte specific. De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã. De exemplu. oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege.

Ghid pentru pãrinþi de ce au copiii momente de furie cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin. Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare.ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII Vârsta preºcolarã. Când devine problematic acest comportament? 99 De ce au copiii accese de furie? . În aceste momente. ºtiind cã pãrintele. Identificând corect cauza. dupã vârsta de 4 ani. „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”). ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. ”plângi ca un bebeluº. dacã copilului îi este foame. somn. joacã etc). Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani. când 80% dintre copii manifestã acest comportament. Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. Putem vorbi de un comportament problematic când. Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie. atenþie. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. Cel mai adesea. strigãtelor. copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex. lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului. Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor. îi va cumpãra acea jucãrie). copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame. dar poate dura ºi o orã. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie. ca sã evite situaþia jenantã. I. i se dã mâncare).

Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. copiii învaþã prin observare ºi imitare.O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul. dacã nu ajunge la o jucãrie .le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului. La acestã vârstã. Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. etc). se va comporta în aceastã manierã: þipete. Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. urlete. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie? Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte. bucuria se exprimã prin râs. Ghid pentru pãrinþi Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului. etc). având valoare de recompensã. îmbrãþiºãri. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex. contorsionãri violente ale corpului. Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã. tristeþea ºi furia prin plâns. ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. sã guste. Oferiþi copiilor exemplul personal. mângâieri. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). obiecte aruncate. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie.sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”). ei vor învãþa acest model de rãspuns. 100 Vârsta preºcolarã. II. ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. o jucãrie pe care ºi-o doreºte. În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui. . Aceasta înseamnã cã. ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor. dar cerut de pãrinte (ex.

Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte. sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex. ignorarea este o soluþie eficientã. Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus. sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex. Ghid pentru pãrinþi 101 . Când îi vorbiþi copilului. supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el. prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã. Identificaþi corect cauza furiei. Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos).). ºi-a pierdut jucãria preferatã). aplecaþi-vã la nivelul lui. sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?). trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”. Ca pãrinþi.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite. Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. în prezenþa copilului. pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex. Vârsta preºcolarã. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate). ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe. nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia.Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã.

care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el. În caz contrar el s-ar putea simþi respins. Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional. De exemplu. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex.Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”. Ghid pentru pãrinþi Folosiþi ignorarea. . Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”). De exemplu. În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã. plânge. dar nu þi-o pot cumpãra astãzi. Vârsta preºcolarã. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã. Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã. Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului. nu-i adresaþi nici un cuvânt). În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. etc. puteþi folosi consecinþele logice. dar ferm îndeplinirea cererii copilului. care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri). Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie). rãspundeþi: “îmi pare rãu. maºini. se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte. Refuzaþi calm. pânã se liniºteºte. îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin. Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el.) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni. nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi. Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea? 102 Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!). iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani.

puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. În acest caz. dându-i sarcini precise (ex. Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie. se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun). Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã. sã þinã lista de cumpãrãturi. Ghid pentru pãrinþi 103 . Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. acum eºti foarte nervos. rugaþi-l sã vã ajute. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. îl puteþi întoarce cu calm la Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. sã punã cumpãrãturile în coº). dã din picioare. ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. vei sta aici 3 minute pânã te calmezi. Vârsta preºcolarã. Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. Dacã copilul s-a liniºtit. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). dar apoi mergeþi direct acasã. Unii copii se liniºtesc mai greu. Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. Ni se întâmplã tuturor. Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios.Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie. intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile. Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere. copilul þipã. Dacã copilul acceptã. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin. În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin. dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat. atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm). Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. dupã care vom vorbi). Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei.

Fiþi corect. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte). aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere. . dacã copilul s-a calmat. dacã a aruncat obiectele pe jos. sã-ºi cearã scuze. Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire. trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi. Ghid pentru pãrinþi Planificaþi activitãþile în avans. este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. Dupã ce a avut loc excluderea. sã le ridice). Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu. Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. folosind spaþiul respectiv. De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. când mergeþi la cumpãrãturi. Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului. dacã a rãnit pe cineva. trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã.locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã. când simte nevoia sã se calmeze. spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. Cum putem preveni crizele de furie? 104 Vârsta preºcolarã. Þineþi cont de starea în care se aflã copiii. Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã. În funcþie de situaþie.

Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã.Paºi de succes Oferiþi copiilor exemplul personal! Identificaþi corect cauza furiei! Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul! Vârsta preºcolarã. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect 105 Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie.

Învãþaþi copilul cel mic . Ghid pentru pãrinþi Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii. lãsând un spaþiu între ei. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi Vârsta preºcolarã.ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri. sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!) Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi? Fiþi corect. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui. cã este mai mic”. nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui. 106 A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi. I. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite. dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã. când vin în vizitã alþi copiii. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi.

Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt. .sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã). nu o primeºte. implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate. Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA. va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt . folosind materiale diverse (ex. De exemplu. construiþi un bloc). ÎNCà NU AM TERMINAT.. când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai.“te rog sã-mi dai jucãria”. ei se vor simþi frustraþi. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã). În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal. îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane. copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva.. Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. contruiþi un puzzle. Vârsta preºcolarã. Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata. Ghid pentru pãrinþi 107 Oferiþi un bun exemplu personal.”te rog “ sau printr-o propoziþie . implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex. Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii. pentru rãspunsul NU. Faceþi exerciþii simple. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex. cine smulge jucãria din mânã.” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George). copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul. ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând).”.

eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!” Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane). În cazul copiilor mai mari. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple. daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius. nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil.. . Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. De exemplu: . se poate stabili ca regulã generalã. . Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie. cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”. “Bravo.” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ. va spune “mulþumesc”.Cine smulge jucãria din mâna altui copil. spunem: te rog sã-mi dai.Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã.. .Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane. împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor.. nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute). Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna. sã folosescã formula “te rog sã-mi dai. Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul. Subliniaþi importanþa acestui comportament social.Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie. peste 4-5 ani. Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George” 108 Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copilului ce sã facã.Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana.. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul. . Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli..

. Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã. la o orã dupã folosirea consecinþei logice. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru . Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria. o altã activitate. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei. consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”.dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru. folosiþi ”timpul de liniºtire”. Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice. Dupã ce timpul a expirat. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea. repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective.cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. Ignoraþi protestele ºi plângerile.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp. Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”. luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”. Ghid pentru pãrinþi 109 Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. Vârsta preºcolarã. folosiþi consecinþele logice. aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea). Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”. de exemplu.

Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã. Trimiteþi copilul într-o altã camerã. coopereazã. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea. în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta? . Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. chiar dacã este supãrat sau furios. 110 Vârsta preºcolarã. peste patru ani. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. care sã nu prezinte nici un risc (ex. Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. Dacã problema apare din nou. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea. Reamintiþi copilului.Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic. sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat. Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. îºi aºteapã rândul. folosind aceastã metoda ºi pe viitor. Ghid pentru pãrinþi Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul. sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã). în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului). Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat. Pentru copiii mai mari. Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. pentru puþin timp. aceastã disputã poate fi contextul propice în care. cu ajutorul dumneavoastrã.

opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex. Ghid pentru pãrinþi 111 dumneavoastrã. . sã coopereze) .Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex. ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo. trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã. Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul. ci devin cu ajutorul ºi ghidarea Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid. Descrierea faptelor. Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. 3. dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat. cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4. pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile. Ca pãrinte. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: . . luaþi jucãria disputatã.De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile. . Andrei.Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate. Vârsta preºcolarã. Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria. sã evite blamarile ºi etichetarile. . fãrã a-i învinovãþi (ex.Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã). 2.Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior.Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã. Ionuþ ºi Mihai. .Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo. Dupã 5 minute. coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. sã-ºi astepte rândul. Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul).“Andrei ºi Robert. o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii. tu te joci primul timp de cinci minute! Robert.Dacã problema continuã.

Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele. atunci când nu îi puteþi supraveghea. Oferiþi-le un bun exemplu personal. când puteþi sã-i supravegheati. trasul de pãr. smulgerea jucãriei din mânã. Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. Ghid pentru pãrinþi Trataþi copiii în mod egal. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. fãrã sã favorizaþi pe cineva. Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. adresarea de cuvinte nepotrivite. Disputele ºi agresivitatea Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã? .Paºi de succes 112 Vârsta preºcolarã. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul. Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. împingerea. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Implicaþi copiii în activitãþi separate. Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea. II. Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. cearta pe jucãrii etc. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. sã îºi astepte rândul). smulge jucãria din mânã).

7 113 Loeber. care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc. 100. 379-390 . faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc.Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul. care includ agresivitate faþã de animale. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult). în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi. creºte agresivitatea verbala. comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate. Când agresivitatea devine o problemã? Vârsta preºcolarã. În plus. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii. Journal of Abnormal Psychology. în special cu fraþii sau surorile.. ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã. dorinþei de a obþine ceea ce vor. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie. Ghid pentru pãrinþi De ce se bat copiii? Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei. Lahey. Lahey. & Thomas. C.B. de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor. pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber. alþi copii sau proprietatea altuia. ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. R. agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei.. dorinþei de a testa reacþiile celor din jur. a obþine atenþie din partea celorlalþi etc.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. & Thomas.B. 1991)7. geloziei ºi competiþiei. el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã. modelului pe care îl observã ºi îl îmitã.

de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie. “de-a magazinul”. sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului. împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei. Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ? 114 Vârsta preºcolarã.Uneori. Ghid pentru pãrinþi Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul.. Dacã limta nu este clar trasatã. Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac. Explicaþi copilului regulile. În special la început. sã îºi aºtepte rândul etc. o bãutura preferatã. sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul. Când copilul respectã regulile jocului. în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut. recompense speciale. folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi. . în etapa de învãþare a comportamentului nou. acordaþi-le atenþie. sã formuleze o cerere. un joc. Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. ne aºteptãm rândul. va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea. sã ne mângâiem. Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. acordaþi copiilor. Acestea ar putea fi: o poveste. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. când învaþã sã îºi aºtepte rândul. cu mâinile putem sã ne atingem uºor. paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. o prãjiturã. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi. Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). mulþumesc!”. cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi. pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). timp de câteva zile. de exemplu.. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur.

Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. Vârsta preºcolarã. folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor.” De regulã. acþionaþi cu rapiditate. lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva 115 Folosiþi consecinþele logice. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã. luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie. retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copiilor ce sã facã. 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. spune-i Dianei cã trecut rândul ei. folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. ºi este rândul tãu acum”. De exemplu îi puteþi spune “Robert. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie. Acþionaþi imediat. . Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. trebuie sã împãrþiþi jucãriile. de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi.Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. Când observaþi orice semn de intrare în conflict. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã. retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi. aºa cã. Când este posibil. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. o voi pune sus timp de 5 min. nu aþi împãrþit maºinuþa. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut. De exmplu. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor.

returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Uneori. Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”. Dupã expirarea timpului. îl trag de pãr. le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui. 116 Vârsta preºcolarã. repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex. spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai. opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!” Acþionaþi imediat. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Adresaþi-vã copilului care agreseazã.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei). copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie. împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia. atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”. îl împing)? . copilul nu poate sã facã acest lucru. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. trage de pãr. Spuneþi copiilor ce sã facã.:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Astfel. Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte. Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex. pe un ton ferm. Ghid pentru pãrinþi Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie.Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil. cooperarea în cadrul jocului etc). Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi. repetã comportamentul problematic.

În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit. spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai. va fi nevoie sã repetaþi excluderea. într-un loc sigur. Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian. Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie. În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele. Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute. Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat. Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. camera lui). ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an). spune când îºi doreste ceva. poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”.Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit. . Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori. crezi cã el se va mai juca cu tine?” Vârsta preºcolarã. sã ne jucãm”. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare. unde sã se poatã liniºti (ex. Acum vei merge sã te liniºteºti!”. sã ne mângâiem. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. l-ai lovit din nou pe Lucian. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile. îºi aºteaptã rândul). daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. Ghid pentru pãrinþi 117 Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai. Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian. sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive. nu deschideþi usa. De exmplu. cere adecvat o jucãrie. pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii. cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor. pentru o perioadã scurtã de timp. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”. îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit.

Paºi de succes 118 Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea. Implicaþi copiii în activitãþi separate. smulge jucãria din mânã). Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. Ghid pentru pãrinþi . fãrã sã favorizaþi pe cineva. este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui. Vârsta preºcolarã. Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate. sã coopereze). cum sã formuleze o cerere. Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. pentru ca acest lucru sã se întâmple. Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul. etc. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Oferiþi-le un bun exemplu personal.). Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani. atunci când nu îi puteþi supraveghea. cum sã exprime ceea ce vrea.De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea copilului mic. pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. sã îºi astepte rândul. Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv. având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. când puteþi sãi supravegheaþi. pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar.

În acest sens. reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des. de integrare în joc. Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic.5 ºi 5. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran. 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. Este o activitate pasivã. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore. sã se joace în nisip. douã sau mai multe ore. poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii. timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic. sã deseneze. în mica copilãrie. sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate. cognitive. de rezolvare a conflictelor etc). Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale. emoþionale ºi motrice.707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2. sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. sã meargã cu bicicleta.5 ani. sã asculte poveºti. Pentru cele mai multe familii. Ghid pentru pãrinþi 119 Studiile aratã cã. variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea. iar perioada de expunere este mai mare de douã ore. pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent. În studiul menþionat anterior. sã asculte muzicã. Vârsta preºcolarã. Când devine o problemã vizionarea TV? . sã construiascã. în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. În cazul acestor copii. afarã sau în exterior. sã sarã. vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic. pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii. uitând sã se mai joace. pe lângã apariþia problemelor comportamentale. Copilul trebuie sã alerge. impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale. s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã).III.

Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el. . Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale. 2001). La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele. Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”.Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : . iar pentru copiii mai mari de doi ani. Ce putem face? Oferiþi copilului un bun exemplu. Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs.sunt mult mai uºor impresionabili. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs). care se ajutã reciproc. care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã).învaþã observând ºi imitând. 120 Vârsta preºcolarã. timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic. Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV. Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat. .nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei. . Altfel poate deveni omniprezent. vã uitaþi în mod excesiv. dacã dvs. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã). Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate. Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor.nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special. Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman. . care se joacã împreunã. Ghid pentru pãrinþi Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei.

Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. confecþionare obiecte din hârtie. Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat. Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala. lipire.Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. etc. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi. Chiar dacã timpul dvs. inºirare mãrgele sau paste fãinoase. colorat. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat. închideþi imediat televizorul. Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã. ascultat poveste. decât sã se uite la un desen animat. Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie. este preþios. De exmplu. se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex. Vârsta preºcolarã. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii. carton. Ghid pentru pãrinþi 121 Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. . prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. jocuri de construcþie. În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac. Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. puzzle. în niciun caz în dormitorul copilului. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul). decupare. Controlaþi mediul copilului. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã.pe frigider). astfel încât sã-i puteþi supraveghea. ascultat muzicã.modelaj.

Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare. vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator. copilul ãsta e rãu”). Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10). Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului. 1. Vârsta preºcolarã. emoþionale. este un comportament rezultat al temperamentului. motrice. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. 2. Paºi de succes 122 Oferiþi copilului un bun exemplu. Controlaþi mediul copilului. 3. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. 4. 5. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile . Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. 6. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp). Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii.De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. sociale. este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie.cognitive. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. Ghid pentru pãrinþi Exerciþii pentru pãrinþi: . “iar vrea sã mã enerveze.

O Leary. and social adjustment in preschool. Child Development.E. Aucoin. Issue of Pediatrics.. 2003. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. 2001. R. 5. child temperament. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Vârsta preºcolarã. Barron. S. J. Minkovitz. Atkinson. M. 972-981. 300. 370-388. pag.. P. Journal of Clinical Child Psychology. 376-395. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” . (1990). 1-21. & Compas.A. Attributions. Schwartz. 27. Christine. Mitts.F. H. Journal of Abnormal Child Psychology. 21–45..K. Cynthia S. 2000. Early Childhood Research Quarterly 18.(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5. Nr. A. pag. Journal of Applied Development Psychology. Ghid pentru pãrinþi 123 . Milner.. Journal of child psychology. M. Belsky. Crnic. 1999. Child Development.. Frick. Creasey. Katherine..S. Anne. Suzanne. Vol.. B. N. Maccoby. pag. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. Child Abuse & Neglect.. 2000. Lorber.G. Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms. Child Abuse & Neglect. coping. G. pag.. 72. Bowker. Mistry. p.527-541.. Banez. C E. N. J. 591-605.1997.Dadds. & Catanzaro. E. Paul. 2005. ºi colab. A. N.. Shore. Ann.. Vol. pag. Coplan.. J. MPH.A. R.. 445-455. E. Cooper. Sanson. 22. R. McAllister.L. Robert. J. J. 629-642. (2006).. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. 311-319. (2002).. Nr. Mullins. pag. H. F. Kamila B. pag. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. 12.. 27. 66.. Henderson. Vol. Fox. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. Nr. Child Abuse and Neglect. Vol. and behavior problems in nonreferred kindergartners. M. Journal of Consulting and Clinical Psychology. and Physiological Responses. Nr. A. 18. 25. 24. Dietz. R. 1529-1542. Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors. Doug Bodin. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles.. 2003. affect. 7–20. Science. pag..A. Annual Review of Psychology. 4.(1995)Association among daily hassles. Vol. 27. (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment. R. G. 23-33. Appraisals. Rethinking the Brain. Nr. 27. Social information processing in high-risk and physically abusive parents... V. J. M.. 73. Henderson. 24. Nr.. Parenting Daily hassles. S. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior...A. Journal of Applied Development Psychology. 1952-1953. Critchley. S. E.S. & Earls. Infant Behavior and Development.. XIV. ºi colab.& Gable. T.(1984).(2003). Fox. 1.

C E. ºi colab. J. Goldsmith. 2007. 100. Appraisals..A. M. Vol.. E.C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. pag. Journal of Abnormal Psychology. (1987) What isi temperament? Four approaches. 2000. 4. 27.M.A. Vol. Loeber.. T. M. affect. 1999. Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk.A. Fox.. M.. Attributions. C. 2000.. H. R.F. Richardson. 72. Smith. Nr. J. 379-390. 1-21. Child Abuse & Neglect. 793-810.. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. McAllister. pag. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. Lahey. C. S. Child Development. 12. R.L. 1952-1953..H. pag.. Nr. Dietz. 1529-1542. 58..124 Vârsta preºcolarã. Vol.E. 300. 7–20. 2003. . Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. pag. Strauss.. Henderson. 27. 505-529. & Smith. Forehand. K.. E. (1991). 5. Nr.. Atkinson. Mullins. 22. Jenkin. M. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. 2003.B. et al. M. 73.. Schwartz.A.. 12. N. Child Abuse and Neglect. Rodriguez. The association between social withdrawal and internalizing problems with children. M. O Leary.14.. Henderson. Nr. 4. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. 325-337. No. Vol. XIV. pag. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. pag.. Nr. Journal of Abnormal Child Psychology. Fox.. 24. 445-455. J. and Physiological Responses. 1. Nr. (2002). R. 972-981. 32.. pag. Journal of Consulting and Clinical Psychology. Lorber. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. C..H.S. Maccoby. Annual Review of Psychology... 2001.A. 2005.J.& Framme.. Infant Behavior and Development. R. pag. Ghid pentru pãrinþi Dadds. & Thomas.. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 252-535. Science. Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. R. ºi colab.L. Milner.. Vol.(1986).G. Child Development. Child Maltreatment. A. C. Child Abuse & Neglect. 21–45. Vol..B. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. N. H.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->