„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTà PREªCOLARà (2-7 ani) Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

3

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“ Mama lui Alex. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce..“ 4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale. M.. Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate . cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã.MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE „Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu. Ghid pentru pãrinþi „Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu. acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe. de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate „Regret cã nu am învãþat aceste lucruri. de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public Vârsta preºcolarã.

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani) .

Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. cât ºi emoþional ºi social. pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze. Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru. Cui se adreseazã ghidul? . De multe ori. 6 Vârsta preºcolarã. psihologi. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive. de la pãrinþii noºtrii. profesori.Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi. cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor.România ºi a autoarelor. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu. Cum a fost construit acest ghid? Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile. care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii. Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic. medici. din informaþiile pe care le auzim sau le citim. o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. educatori. sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor. Ghid pentru pãrinþi Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii .

Cum este structurat ghidul? Vârsta preºcolarã. ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii. ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Aceste sesiuni sunt orientative. prieteni. profesori. De ce un training al pãrinþilor? 7 Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora. atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ. dacã pãrintele este criticat. schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi. în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament. În consecinþã. Similar. este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi.Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului. media. profesori. judecat. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã. atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului. colegi. prin modificarea propriului comportament. apostrofat în ºcoalã. Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor? . Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. Ghid pentru pãrinþi Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. colegi. cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni.

b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu. Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii. în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme. de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã. c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii. e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã. acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor. A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe. lunar sau sãptãmânal). Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii? Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã. Ghid pentru pãrinþi Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor. pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul). organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor. f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii. . Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale. cu un numãr de 8-10 ºedinþe. planificate la intervale mici de timp (ex. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii. metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc. cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor. d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar.. festivitãþi.8 Vârsta preºcolarã. campanii de strângere de fonduri.

pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri. „nu am nevoie de sfaturi!”. unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”. cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program. unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe. cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”. mã voi simþi umilit ºi neputincios”.Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri. socialã sau emoþionalã a copilului. Cum îi anunþãm? Vârsta preºcolarã. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul. Ghid pentru pãrinþi De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: fiind un proiect nou. gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”. unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor. reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã. faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex. cum ar fi de exemplu. este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor. Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri? 9 . ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine.

De exemplu.Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate. pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. Ghid pentru pãrinþi Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. anxietate. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat. medicul de familie ºi psihologul clinician. pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util. Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri? . Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. depresie) sau comportamentale (ex. agresivitate. ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social. ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru. De asemenea. uneori mai intensiv. ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri? Cine poate participa la aceste întâlniri? Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. pentru o prezentare a programului. Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri? 10 Vârsta preºcolarã. în acest caz este necesar un program specializat.

Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual. sunt identificate de asemenea. Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii! Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Vârsta preºcolarã. cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice. Ghid pentru pãrinþi 11 . managementul furiei sau a altor emoþii negative intense. abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã.Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. elemente de psihologia dezvoltãrii.

copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative. este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat. suntem furioºi.1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. În consecinþã.Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã Ce este disciplinarea? 2. determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie. Ghid pentru pãrinþi Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. Reacþiile noastre ca adulþi. felul în care reaþionãm . interpretãm comportamentul copiilor. pãrinþi sau educatori. reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã. De exemplu. va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi. Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul. este modul în care noi. felul în care se comportã când este furios sau supãrat). .emoþiile pe care le simþim (ex. Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului. ca adulþi.). Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu. plângem sau ridicãm tonul etc. enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. Vârsta preºcolarã. dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã. emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã. 12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor.

Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã. comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi. retras etc. copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã. Astfel. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului. Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul. cu persoane necunoscute. Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor. copilul este timorat. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând. care îl face neîncrezãtor ºi nesigur. cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei. Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor? 13 . copilul nu îºi face temele. însã de cele mai multe ori fãrã rezultate. pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã. poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine. astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. De exemplu. comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment.

media. cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii. de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”. dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. . mai dificil de speriat. ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice. aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse. au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul. În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor 2. iar celãlalt mai retras. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? 14 Vârsta preºcolarã. sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului. tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel.2. Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil. cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului. adicã de tipul de temperament pe care îl avem. Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da. ºcoala. contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea. Ghid pentru pãrinþi Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu. plâng mai uºor ºi mai des. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi. 2. sã-l facã de exemplu mai curajos.Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic. cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil.

O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”. þipã sau vorbeºte urât. Ceea ce însã poate fi modificat. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare. este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat. le interpretãm într-un mod personal. „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice. se retrage). Ghid pentru pãrinþi 15 . Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive. reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic. atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”. nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. în orice situaþie. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”. sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat.La ora actualã. De exemplu. negativ. Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile. nu le-am sesizat. Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora. fiind constante pe parcursul vieþii. ba mai mult. Vârsta preºcolarã. iar acestea NU sunt modificabile. literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat.

manifestând emoþii negative. Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii. În consecinþã. pãrinþi ºi educatori/profesori. 2001. nivelul de cortizol din salivã. socialbilitate crescutã. dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. contexte noi. la ºcoalã ºi în timpul lui liber. activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi. sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”. necunoscute.. sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã. Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz. TEMPERAMENTUL INHIBAT Temperamentul inhibat ºi dezinhibat 16 Vârsta preºcolarã. (Fox ºi colab. nivel scãzut al fricii. Schwartz. 2003) . tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat. comportamente de evitare sau retragere din situaþie. activare EEG la nivelul lobului frontal stâng. manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare.Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi. activare EEG la nivelul lobului frontal drept. TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii. frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi. manifestã tendinþa spre impulsivitate. Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã . Ghid pentru pãrinþi reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive. este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii. 2003).mai mic sau mai mare.

1998). Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit. comportamente impulsive. luminã.Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã. în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz. Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat. 2001). se asociazã cu probleme de externalizare. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul. mai mult zgomot). fermitate (Maccoby. 17 . cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete. Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi.. Fox ºi colab. 2000 apud Bates. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor. 2003. comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat. stricte. cu foarte puþine stimulãri (sunete. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial. Ghid pentru pãrinþi Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul? Ce ne învaþã aceste diferenþe? Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului. Vârsta preºcolarã. agresive. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit. zgomote. Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii! Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului. care au nevoie de un context cu reguli clare. ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale. în prezenþa anumitor carcteristici de mediu.

unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie. de exemplu.Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii. De exemplu. unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã. un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu. aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor. Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere. Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente. mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile. strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor. intensitatea reacþiei emoþionale. Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului. În aceeaºi situaþie. reactivitate care este determinatã la nivel biologic. în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã. ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor. Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului. metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã. Reactivitatea emoþionalã 18 Vârsta preºcolarã. în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense. Ghid pentru pãrinþi .

Exploreazã mediul. În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului. Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. 19 Retragere iniþialã Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil. vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu. dormitul ºi mersul la toaletã. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice. introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea. Lasã impresia de indiferenþã. viguros. Lentoare în realizarea sarcinilor.! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului Tip de temperament Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie. Neliniºtit. dacã e cazul. . este numit de multe ori “leneº”. Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii. Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul. cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate. hiperactiv. Nivel scãzut de activare Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi. Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. Utilizaþi distragerea atenþiei. Introduceþi lucrurile noi în mod treptat. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit. Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Nivel ridicat de activare Energetic.

Formulaþi sarcini. Învãþaþi sã fiþi toleranþi. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei Copilul poate fi Nu ascultã. Modelaþi rãspunsuri adecvate. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei. Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament. Îi ia mult timp sã se adapteze. Ghid pentru pãrinþi Dispoziþie negativã Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului. se plânge mult. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor. pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. instrucþiuni. stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. . Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil. Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului. Puncte tari Intensitate emoþionalã ridicatã Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative. scurte ºi simple. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut. foarte uºor. de a sesiza mai uºor nevoile lui. cereri. 20 Vârsta preºcolarã. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. Pare adesea “cu toane”. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume.Adaptabilitate scãzutã Tip de temperament Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia. Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Prag senzorial scãzut

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Punctele slabe identificate

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã? Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

22

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!” ........................ ........................ ........................ ........................

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

........................ ........................ ........................ ........................

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
23

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa. printr-un gest de tandreþe (ex. a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”. când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect. „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire . în cuvinte. severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia. fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive.„cum ai putut sã faci asta?”. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei.au consecinþe negative. Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. Cercetãrile aratã cã. au o stare emoþionalã negativã. pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului.interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. însã copilul continuã. îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”). el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil. atunci când pãrinþii pedepsesc. Ghid pentru pãrinþi Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos. „Te iubesc!” 24 Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil. dezirabile. De exemplu. în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! . adicã pedeapsa. Copiii au nevoie de exprimarea directã. „Pentru mine. Vârsta preºcolarã. copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros. comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. desenul tãu este cel mai frumos!”. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”. Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze.

COMPORTAMENTUL COPILULUI 25 PEDEAPSÃ Ex. are nevoie de ajutorul meu!”. simte treptat cum îi creºte furia. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace. Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative Figura nr. ca sã mã enerveze!”. 1). Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte. ostilitate. 1. iar copilul începe sã plângã. el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva. Copilul aruncã cuburile lego pe jos Vârsta preºcolarã. merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã. Ghid pentru pãrinþi INTERPRETAREA Ex. Furie. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze! EMOÞIA Ex. depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. enervare. Il lovesc ca sã înceteze Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi. COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex. gândind astfel.Face asta intenþionat. Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul . educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. sã îi ofere o altã activitate (Figura nr.

Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994). 26 Vârsta preºcolarã. convingeri despre propriile abilitãþi parentale. 2003). pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. „Cum trebuie crescut copilul meu”). pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: convigerile despre abilitãþile copiilor. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode. care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale. Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. convingeri despre intenþiile copiilor. convingeri globale (ex. Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã. Ghid pentru pãrinþi Pin urmare. ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner. aratã cã în urma experienþei personale. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic. de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã. modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002). Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor. organizatã în memorie ºi accesatã.emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului. copilul e de vinã”). La ora actualã. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã . model descris mai jos. abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului.copiilor (ex. În urma experienþelor personale. cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. „eu nu sunt responsabil. comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali. conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã. adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. interpretatã. Informaþiile din sfera cogniþiei sociale. . „Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex.

este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate. De exemplu. la un moment dat una spune „Uite. congruente cu convingerile „preexistente”. Ghid pentru pãrinþi 27 . doar te ºtiu eu cum eºti”). aceste convingeri determinã o atenþie selectivã. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”). noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor. când copilul manifestã un comportament problematic. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil. În primul rând. În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide. prezentate în cele ce urmeazã. depresie). funcþionale. sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii.se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu. furie. cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului. Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue. Copilul învaþã comportamentele funcþionale. faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor. adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor. Vârsta preºcolarã. despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte. dar normal în dezvoltare. aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat. dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului. convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului. Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut. deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. atunci când copilul manifestã un comportament problematic. În al doilea rând. Aceste erori se manifestã în mai multe etape. anxietate. de exemplu. pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã. nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. ostilitate. de exemplu.

Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne. . Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav. pãrinþii care abuzeazã copiii adesea. convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat. vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. 2004). precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste. Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului. Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm. ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. De cele mai multe ori. „citim” realitatea.. dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap. dacã aceste emoþii au intensitãþi mici. afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea. Vârsta preºcolarã. în orice situaþie. devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri. 2003). „Le-a pus altcineva în locul lui”). au convingeri negative despre aceºtia. 28 Cercetãrile aratã cã. foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. De exemplu. atenþia pãrinþilor devine selectivã. Ghid pentru pãrinþi Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor. acea persoanã se comportã aºa. poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului. În acest sens. având însã aceastã reprezentare în minte. stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile. comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab. fizic ºi emoþional. cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner.Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. asta înseamnã cã tot timpul. interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor. În al treilea rând. facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat. dacã spun despre cineva cã este dezordonat.

dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore. cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. „Copilul ãsta e încãpãþânat. negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame. deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase. Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului. „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”). Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului. de comportament problematic. „Azi toþi au ceva cu mine. mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã. niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”). adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. avem impresia cã toþi ne enerveazã. toþi vor ceva de la mine”. experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi. ca ºi consecinþã. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict. mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile. cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili. au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã.„ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne. comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice. copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã. Dar dacã apare un comportament minor . Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate. nu ne putem scoate din minte acel lucru. iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue. De exemplu. ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit. Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue. dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”. un tatã poate sã recunoascã faptul cã. globale stabile ºi ostile (ex. pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. ceea ce Vârsta preºcolarã. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive. se activeazã mai multe gânduri specifice furiei. Ghid pentru pãrinþi 29 .Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab.

......... Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului.... Comportamentul problematic: ........ dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex. Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente.... ceea este o reacþie neadecvatã.... foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele.......................... separat de convingerile preexistente... ... din mai multe perspective........... care a fost comportamentul celorlalþi............... când a apãut comportamentul.... Cu cât nivelul de stres este mai mare..... adicã în mod eronat.ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi.... ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”). gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil..... ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate.......... „Îl poate lovi... factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic.... . cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului ............... Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul................. Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil. De exemplu........ copiii sau partenerul de cuplu.......... 30 Vârsta preºcolarã. cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic...... A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore. Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului.... regretãm conflictul cu colegii..... pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte............ În urmãtoarea zi..... „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex......... Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã...... Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului......................... . deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament..... cine era prezent.

ducând la activarea compor tamentului. cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi.În concluzie. Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate. sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui. procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. În situaþia de faþã. pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate. folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei. monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie. cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds. Pãrintele ar învãþa doar comportamentul. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 31 . aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate. Ele sunt foarte utile în situaþii noi. dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. iar odatã declanºate merg pânã la capãt. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi. în situaþii ambigue sau de stres. Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului. cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi. repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres. necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. 2003). ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului.

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui. 32 Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil. Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul. 34

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

B

C

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

De exemplu. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex. ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul. Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament! Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X. dacã un copil face un comportament (ex. cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii). faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice. spune. deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit. De pildã. B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour. Ghid pentru pãrinþi 35 C – Consecinþele comportamentului . dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult. de multe ori.sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. „Nu e frumos ceea ce faci. el va avea tendinþa de a repeta acel comportament. faptul cã eu râd. copilul se simte valorizat. . Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ. Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate .De exemplu. eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”. în limba engleazã). astfel. dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. ceea ce îl menþine este reacþia mea.apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent. atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. simte copilul. Deci. dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat. ceea ce face. Vârsta preºcolarã. deoarece. copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. atunci când face un comportament. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. nu mai face asta”).

Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã. Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului. Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. . Mama observã ºi nu spune nimic.Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului. Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului Efect Ce doi fraþi se joacã S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul? Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent. Ghid pentru pãrinþi Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai. Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil 36 Ce doi fraþi se joacã Vârsta preºcolarã.

PARTEA a II-a PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ .

Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã. cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative. identificarea unor convingeri preexistente de bazã. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã. Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. cum sã ia decizii. Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã? .”. 38 Convingerile. reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei. resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace.ªEDINÞA 1 INTRODUCERE prezentarea participanþilor. succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã. prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor). Ghid pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. I. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor Vârsta preºcolarã. Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. sãnãtatea în general. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi. capacitatea sa de învãþare. cum sã negocieze.

Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi. R. ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Dezvoltarea creierului este un proces liniar. Rethinking the Brain . Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student. Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. Informaþii noi Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 39 Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context.cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu. iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii. ºi nu despre indivizi rezilienþi . Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi. ci la un proces. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim. creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore. Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Informaþii vechi Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã. În jurul vârstei de trei ani. Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei. motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. (1997).

...... .... Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii. tristeþe....... .. Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale. 40 Vârsta preºcolarã.. În perioada preºcolarã............ Comportamentul problematic al copilului Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) .. ............. Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri. ...... Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? . Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor................................. creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent............ nemulþumire..................... mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã. Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii............. Ghid pentru pãrinþi . nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului...... Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens......Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului............ de furie....... mânie.....................

....................... .... în situaþii de conflict............ ce activitãþi/ jocuri îi plac......... în situaþii noi.................................................................................................. nu le-am sesizat............. .. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”................... Vârsta preºcolarã..1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”................ .................................................................................................... le interpretãm într-un mod personal...... Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte? Exerciþiu pentru pãrinþi: .......................... la ora de somn....................... ba mai mult................ Ghid pentru pãrinþi 41 Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului................... nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile.................... .......................................................................... negativ (vezi capitolul 2.............. cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber............................ ......... Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul......... Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã..................................II.......... la joacã....................... Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”............................................... . Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului.......................................................... necunoscute............ ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere............................................ ........................................................ Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. ................ la teme.......................................... observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã..............2..........)......................

............ copilul are un anumit tip de temperament.......Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex............................................................................................ ... Ghid pentru pãrinþi de temperament al copilului: sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca.................................................................................. necunoscuþi!) . comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi...................................................... .......................... Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul 42 Vârsta preºcolarã................ definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur................................. comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi....................... ................................................................................................. ...... necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat........................... nevoia de timp de adaptare la stimuli noi...................................................... .......................................................................... . cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex...... sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil... un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi........................................................................ Din perspectivã geneticã........ fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui..................................................................... .......... ....................................................................... de exemplu............................................................ ºi alta este reactivitatea emoþionalã..............

. Stimulare auditivã scãzutã ............ Ghid pentru pãrinþi Se joacã lego în camera lui......... De cele mai multe ori.... Comportamentul copilului Contextul descris senzorial Care este nevoia copilului Vârsta preºcolarã. ascultã muzicã în timp ce îºi face temele. timp de o sãptãmânã...... Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! ...... Nevoia de stimulare auditivã..... învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive. când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament....... situaþii sau contexte noi (ex...... κi face temele Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã.... ... ..Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului... luminã... 43 Copiii............ în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete.... ca ºi adulþii. dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului....................... observându-l...

.............. 44 Vârsta preºcolarã................................................ .........................................................................................................................................................................................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale......................................................................................................................................... .................................................................. ............................................................................................................................................................................................................... ................................................................. ............................................................ Ghid pentru pãrinþi ................... Mesaje de apreciere: ................................................................................................................................................................ ...................................................................................................................................................................................................................... ........... Comportamente funcþionale: ...................... ............................................ Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã................................................................. pozitive ale copilului.................................... ................ .................... ..................................................................................... Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã......................................................................................................... Progresele în comportamentul copilului: ...................................................... ....................................................................

Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii.ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞà COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? Vârsta preºcolarã. cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu. Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional. 45 Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu). Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic. îi ajutã sã meargã singuri. relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi. Ghid pentru pãrinþi despre importanþa relaþiei de ataºament. I. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului. fizic (ex. . acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã. iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta. un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului. sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani. De exemplu. este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare. Despre importanþa relaþiei de ataºament În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament. se mai întâmplã”.

Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant. sau uneori este certat. În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor. Ghid pentru pãrinþi Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament. sau „ nu te poþi baza pe nimeni”). Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii. Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi. Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu: Exerciþiu pentru pãrinþi: 46 Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge. valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere. copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex. va fi luat în braþe ºi mângâiat. “Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”). te poþi baza pe ceilalþi”. alteori e certat. Situaþii Situaþia 1 Situaþia 2 Situaþia 3 Convingeri despre sine (cum se percep copiii) Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii) Vârsta preºcolarã. rezistent ºi dezorganizat. c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe. b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat. .Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. anxios-dependent.

) 47 . Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative. Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp. Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi. Ataºament anxios-evitativ Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). plãcut ºi simt cã le pot face faþã. copiii îi cautã. neliniºtiþi. Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate. cineva este lângã ei ºi le acordã grijã. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv. Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. impulsivi). Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi.Ataºament securizant Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla. Ghid pentru pãrinþi Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi. Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten. de încredere. Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile. învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant. Vârsta preºcolarã. Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex. nu-mi plãcea aºa de mult de el”. Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil. Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie.

Situaþie: Copilul cere ajutorul. aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã.II. Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever. relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie” Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament? Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi. persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere. momente pe care. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii. 48 Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile. De asemenea. convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii. Pe mãsurã ce copiii cresc. .

Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine.. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale. dar în general ne simþim bine împreunã”. indiferent de comportamentul lor. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!” Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi: „Pentru mine. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. Ghid pentru pãrinþi III. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie. Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format.” . emoþionale ºi sociale. activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg.Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor... 49 Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii.” Vârsta preºcolarã.Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã? Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei.

exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil. întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate. mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã. aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri. apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”. astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant. 50 Vârsta preºcolarã. aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. se exprimã cu dificultate. îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort. În alte. Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori. când pãrinþii spun “ te iubesc!”. aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº. Ghid pentru pãrinþi Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el. Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi . evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp. Uneori. când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile. te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. Astfel. Cunoaºterea intereselor. Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã. absolut necesarã între copil ºi pãrinte. copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã. stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut.Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente. propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat. preferinþelor. În multe familii. Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula.

Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere. Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel. Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã. Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã .Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place.îl tineþi pe genunchi sau în braþe). Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. ideile ºi povestirile sale sunt importante. comportamentul care este împotriva regulilor familiei. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului). Vârsta preºcolarã. compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit. Ghid pentru pãrinþi 51 Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul. Limbajul nonverbal include: Expresiile faciale Gesturile si poziþia corpului Tonul vocii Miºcarea corpului. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului. transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune. Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: comportamentul cu care nu sunteþi de acord. despre preocupãrile sau problemele lui. Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste. Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile.

Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare. a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. de asemenea. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos. fie datoritã fricii de respingere. sã practice ºi sã înveþe. înainte de a-i spune copilului. Dar. este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã. Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile. Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul. începeþi încet (cu paºi mici). sã-i mintã. o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã. decât sa dea un rãspuns autentic. rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte. dã-le ceva timp sã riºte. 52 “Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. Dacã el rãspunde. Vârsta preºcolarã. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte.tu îl iubeºti. În ambele situaþii. Copilul simte dacã aºteptarea existã. anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul). Apoi. . Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. Dar. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã. Asta este important! Dar. Ghid pentru pãrinþi Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex. Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte. ªi acestea sunt foarte importante.

furie. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii. Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi. de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate. Cum învaþã copiii despre emoþiile lor? 53 . I. de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi. bucurie. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor. Despre rezilienþa emoþionalã Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte. tristeþe. un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”. veselie. un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. teamã. dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile. Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu.ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL Vârsta preºcolarã. managementul emoþiilor copiilor. a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. înþelege. un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi. modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu. Ghid pentru pãrinþi despre rezilienþa emoþionalã a copilului. Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori.

Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor. exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor. tristeþe. De asemenea. un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã. Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor 54 Vârsta preºcolarã. cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi. formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. într-un mod nesãnãtos pentru copii. este sãnãtos . Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”). 1. copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. „sunt furios”). ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent. de supãrare sau tristeþe. Ghid pentru pãrinþi Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele. teamã. cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex.Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative. consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. ºi din dorinþa de a-i proteja. Sau unii pãrinþi considerã. despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi. Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. „sunt trist”. Acceptã diferitele emoþii În primul rând. Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii. furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie.

Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”. 2. modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. Ignorarea. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale. De asemenea. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor. Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte. copilul are dificultãþi în a numi emoþia. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi. expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. loveºte etc. poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale.sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile. folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru. care este cauza lor. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. sparge. cum este þipatul.). De exemplu. critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine! Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 55 Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile. . Dacã observaþi cã. ce cuvinte.

„Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat. A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. . „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. nu?. Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul. Vârsta preºcolarã. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. Astfel. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”). Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. nu?”. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor. „Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora. în care s-a simþit supãrat sau întristat. sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât. Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”.56 Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut. þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie. Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile.

Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut.” Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil. Ghid pentru pãrinþi 57 Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context. „Opreºte-te din þipat. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti.” copilului.. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat. Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã. Vârsta preºcolarã. „Oana este tristã când þipi la ea”). . atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã. emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol..Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei. care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”). Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat. îl doare”. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros. Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez.

aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie. Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi). Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil. a face o plimbare. Managementul emoþiilor 58 Vârsta preºcolarã. 3. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie. cãutarea sau solicitarea ajutorului. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. atitudinea pozitivã faþã de sine. Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative.Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi. . explicarea faptului cã. Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. relaxarea. distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã. schimbarea atitudinii faþã de situaþie. gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã. a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii.

întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat. Vârsta preºcolarã. sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus.Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. frica. acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi). rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios. evitã sã accentuezi. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www. . discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor. Emoþiile negative. discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului: identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã. ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã. vinovãþia. supãrarea. „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”. transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte. întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”. cum sunt tristeþea. atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat. fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. „ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”. ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context. dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”. Ghid pentru pãrinþi 59 - Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani.cognitrom. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. furia. sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul. teama. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”. dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul. „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”.com pentru un exemplu de astfel de instrument).

.................................... ............................ teamã.. iniþial pe baza expresiilor faciale..................... ......... 60 Identificã ºi diferenþiazã emoþiile.................................................... Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante)................... tristeþe............................................. ...................................................... Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament........................................ .............................................. Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie.............................................. pãrinþi ºi locuri familiare........ cu expresii faciale corespunzãtoare...........................Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale.......................... mândrie) dupã vârsta de 4 ani................. ......................... Ghid pentru pãrinþi Exprimã emoþii complexe (ruºine.................................................................................................. furie.................... ..... .. .............................................................. .............................................................................................................. gesturi).................. Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie...... tristeþe......................................................... ........................................... ulterior ºi pe baza altor indicii (ex...................................................................................... Vârsta preºcolarã............................................................................................................................................................................................................ vinovãþie............... tonul vocii...... ........ „sunt trist”)............................... .......................... ....................... Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei............. ........................................ vinovãþie....................................................................... teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine...........................................................furie).......................................................... mândrie)............................................................ .............................. .......................................... Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”............................................... Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie........................... ........................................ ..........................................................................

................................................................................................... copiii spun cã sunt triºti...... din motive psihologice (interne)........................................................................... Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele).................................................................................... Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii................................. ..................................................................................................................................... ................................................................................. .................................................... ..................................Manifestã fricã faþã de anumite lucruri.. Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele........................ ........................................... ............ ......................................................................................................................................... Ghid pentru pãrinþi 61 Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei)........................................................................... .................................................................................................................................................................................................................................................................................................. ....................... ........... ...................................................................................... Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp................................. .......................................................................................................................... ................... ....................................................................... Începând cu 7 ani............................................................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................... Vârsta preºcolarã................................ .......................... Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi................ ......................................................... Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele...................................... .......................................... .. ........................ ........ Dupã 5 ani.................... fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã...............................

................................................................Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor.................................................................. .................. ............................................................... ............................. ....... solicitarea ajutorului adultului... Ghid pentru pãrinþi Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii....................... .............................................. de interacþiuni sociale........................................................................... Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã).......................... ............................................................. de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor............................ ........................................................................................................................................................... ............ ............. La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã....................................................................................... ............................................ ...... Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite........................................................................................................................................................ cãutarea privirii adultului..................................... ........ raþionalizarea sau minimizarea...................................................................... 62 Vârsta preºcolarã.................... ............................................... distanþarea de sursa de stres....................................................................................... Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc................................................ distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi............................

smulge jucãriile din mâna altor copii. teamã. κi identificã propriile stãri de furie. Ghid pentru pãrinþi Emoþiile ºi comportamentul nonverbal Exprimã emoþii complexe 63 Emoþii ºi contexte . Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. am fãcut un desen frumos. κi adapteazã mimica. în situaþii diferite. furie). κi cer scuze pentru greºeli. bucuria este exprimatã prin þopãieli). Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”. dar numai dupã vârsta de 5 ani. aruncã jucãriile pe jos. Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. cu expresii faciale corespunzãtoare. Îmi bate inima mai tare). am fãcut treabã cu mama. Emoþiile în cuvinte Vârsta preºcolarã. etc). Denumeºte emoþiile complexe (ruºine. trage copiii de pãr. De exemplu. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. vinovãþie. tonul vocii. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. Dã exemple de emoþii diferite. Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. loveºte. fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. nu þin seama de context sau situaþie. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. tristeþe.II. postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã. simþite de oameni diferiþi. Se separã de pãrinþi fãrã dificultate. Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate. dar numai dupã 4 ani. Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie. Cum te simþi – bine/ rãu). pãpuºi). mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale. „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. trânteºte. Se ruºineazã foarte uºor.gesturi). miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare. strigãtelor. Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros). Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane.

Dupã 4 ani.“nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile . solicitã ajutor din partea adultului.”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“). este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). Copilul micºoreazã. desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept. din motive interne.nu sunt supãrat. Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil. Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi. Cautã suportul adultului: privirea adultului. Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. punerea bãrbiei în piept. Dacã este învãþat. merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. lipirea picioarelor unul de Emoþiile celorlalþi Cauza emoþiilor Emoþiile ºi consecinþele lor 64 Vârsta preºcolarã. eºti supãrat?. considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire. sunt îngrijorat!). Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta.“de ce plânge copilul”. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii. Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului. loviturã). Începând cu 7 ani. cautã sã vadã ce reacþie are adultul. responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia. pune întrebãri . Ghid pentru pãrinþi Managementul emoþiilor . Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit. copiii spun cã sunt triºti.Pune întrebãri despre ce simt. pentru frica de injecþii . La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac. cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. modului în care el se simte. manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei. minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex.

Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui. Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare.„mã enervezi!”. Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. Ghid pentru pãrinþi 65 De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale exterioare. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare. spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”.„dacã nu încetezi.”dacã mai faci aºa. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi. colþurile gurii lasate în jos. respirã profund de trei ori. iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine). te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii . Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã). ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã. implementeazã soluþia aleasã. nu mai vreau sã aud de tine!” Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni. Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil. ci ceea ce face el .altul.„ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”). analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului. De exemplu. Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. . Vârsta preºcolarã. Percepeþi evenimentele negative (ex. manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. etc). copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. Este capabil sã respecte regulile jocului. faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã . De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor. Evitaþi etichetãrile (eºti bun. Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. evitaþi ameninþãrile cu abandonul . Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii. eºti rãu. Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri.

• Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi. îi va cumpãra acel lucru. tristeþea. Recomandãri practice pentru pãrinþi Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede. furia. . fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens. Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului. ca sã evite situaþia jenantã. prin folosirea întrebãrilor deschise. iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. ºtiind cã pãrintele. Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. spuneþi-i copilului “m-am întors”. mângâieri. • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã.66 Vârsta preºcolarã. Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte. Ghid pentru pãrinþi • Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame. pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri. Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica. De exemplu. somn). comportamentul copilului ignorat. Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. ºi-a pierdut jucãria etc. În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin.

ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi. Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã). Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv. Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu.. Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii.. vizite la ºcoalã. ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea. De exemplu: „dacã mai plângi. Dupã ce vã luaþi la revedere. Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea. accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia.). sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea. cu bona.. cum trebuie sã se comporte. nu te mai iubesc. De exemplu.. etc. citiþi-i o poveste). dacã nu eºti cuminte. Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva. Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã.. astfel. ei nu se vor mai juca cu tine”). este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva. cât va sta. împreunã cu colegii. Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare.Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii. te dau la þigani”. Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã .. precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!). Emoþiile noastre sunt fireºti. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele.ce va face acolo. Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Vârsta preºcolarã. Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii. pentru ei este adevãrat. pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã.sau la ora. Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi. prin discuþii despre noile sarcini. Ghid pentru pãrinþi 67 . orice îºi imagineazã.

punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex. este normal sa fii trist când cineva te loveºte. Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile. Ghid pentru pãrinþi . dacã adultul spune “nu-i nimic. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. într-o situaþie în care copilul cade. Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Vârsta preºcolarã. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. De ex.68 Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor.. dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã. Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?. dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. De exemplu. este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!). De exemplu. Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când. Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi. Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti.. Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. abia te-ai atins”. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare. Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã. copilul îºi va continua liniºtit jocul. sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii. Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex. ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex. ?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte.

sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul. În acest sens pãrinþii trebuie : . de exemplu.calm. îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã . De exemplu. Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite. Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. care este fericit ºi un învins care este trist. Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii. din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi.sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani). . . situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului. când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). siguranþã.sã îmbrãþiºeze copilul. . încât începe sã plângã. . Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv.sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri. situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor. Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie. Ghid pentru pãrinþi 69 . relaxare. expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi.sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal. “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “. acordarea atenþiei. Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate.Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã.sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã. De exemplu. situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare. Vârsta preºcolarã. . pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã. Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor.

Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult. Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs. pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni. Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”. Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul. Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã. arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã. poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã. cum ar fi verbalizarea adecvatã. cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit. precizându-i ceea ce a fãcut. Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã. sã ne 70 Vârsta preºcolarã. Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor.De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. verbalizând modul de aplicare a acestora. Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii. De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. Ghid pentru pãrinþi . Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. De exemplu. gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia. activitãþi recreative). puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã. Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii.

ghidajul din partea pãrintelui este esenþial. simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc).jucãm cu ceilalþi copii. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire. Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale. obrajii îþi sunt roºii. descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana. îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi. când observaþi apariþia unui acces de furie. gesturi). Dacã nu pot sã se opreascã. Ghid pentru pãrinþi 71 . De exemplu. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes. Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. Vârsta preºcolarã. Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei). Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor.

la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã. Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani. . la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã. La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului. la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. ºi singur la 6-7 ani. I. prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu. comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai. un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã.ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR despre abilitãþile sociale ale preºcolarului ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului. Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã. un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. Ghid pentru pãrinþi Abilitatile sociale se învaþã prin : observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el. un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu.. Învaþã sã asculte activ. Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate? 72 Vârsta preºcolarã. cu ajutorul pãrintelui.

îi mângâie. Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut. Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. modul în care se joacã. . vârsta. pe educatoare. iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. Le spune pe nume. îi ia de mânã pe copiii de la grupã. Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. tu câþi ani ai). Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal. dacã un copil îi cere jucãria. i-o oferã.Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali: Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani. face remarci de genul “îmi place de tine. Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el. atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. creioane colorate). zâmbeºte. Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani. eºti drãguþ”. Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. κi alege prietenii pe considerente de sex. Vârsta preºcolarã. Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva. Ghid pentru pãrinþi 73 Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. Invitã copiii la joacã. Poate sã împartã materiale comune (jucãrii. La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie. Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el. uite ce avion am!). Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. κi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi. foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã.

74 Vârsta preºcolarã. De exemplu. Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex. . Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. compromisul. ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. ridicã mâna când au nevoie de ajutor. stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el. Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. distragerea atenþiei. în 75% din cazuri. împarte materiale cu alþi copii. ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru.: dupã ce terminaþi de pictat. Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil. jucãrii care nu îi aparþin. îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea). Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex. κi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor. negocierea. Ghid pentru pãrinþi Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului. Cere permisiunea de a folosi obiecte. acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul. κi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. curãþaþi masa). De exemplu. Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”. Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei).

pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic. gesturi prin care manifestã interes. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Câteva recomandãri pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii. o sã ne jucãm cu altcineva”. rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. câti ani are. Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii: Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii. Folosirea mesajelor nonverbale . Implicarea copilului într-un joc paralel. replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi). Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã.zâmbete. asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Având sprijinul pãrintelui. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup. Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. 75 . Dacã se observã însã cã. înþeleg regulile jocului. copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea.II. Ghid pentru pãrinþi Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. este nevoie de suportul pãrintelui. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã. scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii. Dacã refuzul apare totuºi. este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil.

Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”. îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”. mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. În plus. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. ai spus foarte frumos mulþumesc. pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte. atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte. De exemplu. Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. • Dacã rãspunsul este “nu. Contactul vizual este foarte important. persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”. De exemplu: “Bravo. încã nu am terminat”. Ghid pentru pãrinþi Cum oferim feedback negativ copilului .Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active. ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate. Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi? Vârsta preºcolarã. Bravo. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. 76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun.

. 4. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament). 5. pentru cã. Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial. De exempluã.ignorarea (nu i se acordã atenþie). .agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” . Când Dan se apropie de final. Andrei spune: „Uite la el.. i se dãrâmã tot castelul din cuburi.ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte. Exemplu: Paul.îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”. ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: .(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului). Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi. cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat.rãspunsul cu umor.. îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?” . mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig. îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului).(descrierea comportamentului copilului). Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1.preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii. Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor.cu umor: „Nu-i nimic. .exprimarea emoþionalã. când copilul este agresat de un alt copil..(descrierea modului cum vã simþiþi). Îþi mulþumesc! Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã.. spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : .. 2. Într-o situaþie similarã. . atunci când. mã simt. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare. Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva. Ghid pentru pãrinþi Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor 77 Exemplu: Dan. reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film. aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” . De exemplu: “Cosmin. 3.. Vârsta preºcolarã..

....... moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie.......... Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã........ ...... Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului............ sã formuleze regula într-o formã pozitivã....... ................................................ pe frigider).................... critica. acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat.. ............Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula.... Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã..... Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele.... pozitivã sau negativã.... Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie.............. copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie.............. Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri: sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula........ ... Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei...... completând tabelul de mai jos: Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã? Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa? ........................ .. ...... pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã...... sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii...................... Ghid pentru pãrinþi Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative................... 78 De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia Vârsta preºcolarã........ Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex........................................... În consecinþã.......................................

la un moment dat sunã telefonul. de exemplu. vorbesc tare.pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie. Bariere în disciplinare Aºa cum am prezentat în primul capitol. însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului. a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor. 79 . pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor. joaca copiilor devine deranjantã. I. datoritã convingerilor personale. când este furios – contextul . în acest moment.ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE Vârsta preºcolarã. se amuzã deci fac „gãlãgie”. disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor. pãrintele merge în camerã ºi rãspunde.comportamentul problematic. sociale sau emoþionale. de exemplu: în camerã. Ghid pentru pãrinþi bariere în disciplinare metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate. de exexmplu copilul „þipã” . convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”. hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã. comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive. dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor. în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic. în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat. copiii construiesc un castel din cuburi. În consecinþã.

Cele mai frecvente sunt: Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare? Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil? 80 Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice. dupã ce i-ai repetat continuu. mamã!” iar cel de 5 ani. când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. de exemplu. De exemplu. Ghid pentru pãrinþi . Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. care pot fi dificile pentru pãrinþi. O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. De exemplu. dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid. „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”. putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când Vârsta preºcolarã.- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”. cel de 4 ani îi spune “ te urãsc. refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. copilul poate avea reacþii problematice. este dificil pentru un pãrinte. „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”. „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”. Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor. Contextul ne determinã adesea comportamentul. cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare. de exemplu devine mult mai retras.

.............................. teamã sau vinovãþie.. Alternative explicative ale comportamentului .atunci este criticat (ex... Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat.......... Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament... Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare.............. Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) .. .......... Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã............ .. Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã......................... „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”)..... Vârsta preºcolarã. ........... Situaþii/ contexte . Comportamentul copilului .......... Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite. Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia. ....... Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor........ ......... acela de schimbare a unui comportament... Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor... Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie... 81 II......... ......... Ce gândiþi despre comportamentul copilului? .. Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului.

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat. 82

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat. Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

83

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

84

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie. De exemplu. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi. atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. sã-l ia în braþe). care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui. de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale. dorinþe sau convingeri a copilului. un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie. Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului. I.ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR Vârsta preºcolarã. îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Comportamentul este un rezultat al unei nevoi. dorinþe sau convingeri. Ghid pentru pãrinþi înþelegerea comportamentului copilului stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul instrumente de analizã a comportamentelor copiilor. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute. . încrederea copilului în adult se deterioreazã. te dau la þigani!”). Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament 85 De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. De exemplu. adecvate. primeºte atenþie de la pãrinte. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”.

. criticã etc. de aprobare. precum nevoia de apreciere. Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan Funcþia de a comunica ceva Funcþia de a obþine ceva: . intimitate etc.beneficii sociale sau emoþionale (atenþie. Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul. funcþiile pe care comportamenetele le au nu. de valorizare. De aceea. nu pot fi considerate bune sau rele. ruºine). plictisitoare. de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale. de stimã ºi statut. Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el. Exemple 86 Vârsta preºcolarã. . În schimb. comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile. Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi.situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi. Ghid pentru pãrinþi Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: .Funcþii ale comportamentelor Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii.). pot fi evaluate.stãri emoþionale negative (fricã.). Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au. o carte.beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã. Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos. Funcþii ale comportamentelor Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui. laudã. confort emoþional etc). . colegi etc).sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile. care neceºitã timp îndelungat. nevoia de control. .

identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate. ºi comunitatea în care trãiesc. Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã. 87 II. în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui. Studiile aratã cã Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale . care îndeplineºte aceeaºi funcþie. este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. prezintã dificultãþi de adormire. mediul familial. un copil care se agitã. plânge foarte mult. dezirabil. De exemplu.Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor. Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie. indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. îi este dificil sã stea într-o activitate. determinã apariþia problemelor de comportament. Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã. Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea. Ghid pentru pãrinþi Ca urmare. Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament. Vârsta preºcolarã. Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil.

& Earls. pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al. Dacã un copil este pedepsit.H. Journal of child psychology. alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei. Ghid pentru pãrinþi O varietate de factori biologici.. Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc. factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice. Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei. (1987) What isi temperament? Four approaches. *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness. este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice. temperamentul are doar un caracter predispozant. 505-529. deci trãieºte într-un context nesãnãtos. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi. 88 Vârsta preºcolarã. 1984)2. et al. psihologice ºi sociale. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children.au .H. F. certat. Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor? 1 2 3 Goldsmith. Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã.org.mifellowshipaustralia. Barron. cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. 58. 25. 23-33.. Child Development. lipsa lor este consideratã un element de protecþie. sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp). 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls. în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã. apostrofat. Mental Illness Fellowship of Australia.. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori. Studiile aratã cã. A.acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã.(1984). în dezvoltarea problemelor de comportament. P. www.

..... divorþul pãrinþilor........ sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) 89 ..... abuz) Exerciþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului..................................... .. Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive............... ............. abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului Ex...... sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia...... ....... Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor........ Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului....... caracteristicile cognitive................... evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte.... ... un context abuziv sau sãnãtos.......... sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Ex.... ...Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive.. ..................... temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului Ex...........................

J. prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey. În plus. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie.. Mitts& Catanzaro. and behavior problems in nonreferred kindergartners. M. decât cei cu temperament inhibat. unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate. 376-395... Care sunt efectele mediului stresant de acasã: unii copii pot manifestã probleme de internalizare. and social adjustment in preschool. J. Bowker. Suzanne. S. dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan. G. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. Anne. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã. Child Development.. 24. care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate). lispa complianþei. printre care ºi certurile zilnice cu copilul. Robert. acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant.. J.. Early Childhood Research Quarterly 18. Ghid pentru pãrinþi Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului. retragere socialã. 4 5 6 Creasey. (1995) Association among daily hassles. Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. child temperament. 1995)4.90 Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale. S-a constat cã. Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur Vârsta preºcolarã. 311-319. N.2003)5. Anne. Cooper. factorii stresori. . Suzanne.K. Mitts. Cooper. Coplan. pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii. crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky.. coping. Crnic. agresivitate. Journal of Clinical Child Psychology. cãutarea atenþiei. Parenting Daily hassles. Robert. incluzând simptome depresive: dependenþa. & Catanzaro.(2003). cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor. M.& Gable.& Gable.. Bowker.S.. Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial.. 629-642. hipersensibilitate. 66. Astfel. Crnic. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress. Belsky. 1995)6.

... Comportamentul problematic tinde sã continue dacã......... implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc). De asemenea..... De exemplu... precum ºi a frecvenþei comportamentului.... Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate Vârsta preºcolarã. îngheþatã....... ..prãjituri....... De exemplu.............. .............. Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge... dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute...... Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã. ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare. Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung...... alimente speciale .. a zâmbi................ oferirea de jucãrii.. Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi... .... ...................... pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã. .... pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa. Ghid pentru pãrinþi 91 Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat.................Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul... Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe... copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte.. care se repetã............................. bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã.. Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi... copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”........ Comportamentul problematic al copilului Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã Consecinþa asupra comportamentului copilului . .................

....................... adecvate... Observarea ºi imitarea pãrinþilor Vârsta preºcolarã.Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie.. Ghid pentru pãrinþi Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii... 92 Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora......................... similare cu cele ale copiilor Ex...... Ex..... De exemplu... cât ºi pe cele disfuncþionale.............. .. este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie.......... Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie.. atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc..... ... lovirea... care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale... Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor...... neadecvate.... Comportamente precum þipatul. þipã când fratele ei îi ia jucãria........... dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios........ Copiii ai cãror pãrinþi lovesc.............. merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios...... Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate) Ignorarea comportamentelor pozitive............ similare cu cele ale copiilor Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor. atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva...... copilul meu face acelaºi lucru... ....... ............ Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin.......... poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme. înjurãturile.. vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu. sunt comportamente învãþate..... duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade)..... adecvate ale copilului...... ....... observ cã Maria face acelaºi lucru.

bunicii râd. unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor. George merge acasã.III. un bãiat de 4 ani. vom analiza situaþia de mai jos: Vârsta preºcolarã. unde îi gãseºte pe bunicii lui. ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol. iar ceilalþi încep sã râdã. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . Au trecut deja 4 sãptãmâni. dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen. este afarã ºi se joacã cu prietenii lui. Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele: Exerciþiu pentru pãrinþi: Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. la un moment dat. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu. iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului. Ghid pentru pãrinþi 93 George. copilul fuge la el în camerã. completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã.

.... Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament.. îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni. De exemplu. „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu. Unde nu apare? Cu cine nu apare? Comportament Ce se întâmplã imediat dupã? Consecinþe Efect 94 Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab... Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie.. ... Dacã adulþii intervin când nu este nevoie.” 3. 2. Recomandãri pentru pãrinþi 10 paºi cheie în disciplinarea copilului 1.. Recompensarea verbalã imediatã . Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã.. sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi.. Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol. Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important. sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã.Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? . 2004). Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul....îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”...

Ghid pentru pãrinþi 95 6. protestelor. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei. 5. Pentru a fi eficientã. „neascultãtor” etc.4. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã. 9. o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. dacã tu acorzi importanþã. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat. când copilul nu îºi strânge jucãriile. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou. copilul poate sã aibã resentimente. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. în situaþii de conflict. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult. 10. acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare. De exemplu. lacrimilor. consecinþele logice sunt eficiente. consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica. nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin). „obraznic”. Retragerea din conflict Uneori. Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. 7. semnificaþie celor spuse de tine. cererilor cu insistenþã. . moderat dar ferm. 8. În acest caz. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”. Vârsta preºcolarã. este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit. nu ceda în faþa rugãminþilor. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie.

IV. Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament . copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul. au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos. În mod similar. aceastã informaþie NU schimbã comportamentul.ora mesei. ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul. prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi). Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut. Ghid pentru pãrinþi Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. ora de plimbare. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii. devenind mult mai independenþi. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile? Copiii de vârstã preºcolarã. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul. Implicarea copilului în decizie. îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile. Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã? . Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale! 96 Vârsta preºcolarã. Prin consecinþele propriilor lor alegeri. sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. ora de culcare. Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”.

spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. aplecaþi-vã la nivelul lui. solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor. În alte situaþii. “Diana. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. în proximitatea lui fizicã. Uneori se întâmplã ca. lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare. Când îi vorbiþi copilului. De exemplu. Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi? Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã. te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face. fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul. Dacã apare o problemã de comportament. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. De exemplu. De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii? Vârsta preºcolarã. este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele. De exemplu. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!” . dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. Ghid pentru pãrinþi 97 Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. De exemplu. copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu. opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. când este posibil. asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia.Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general. care îi dã o stare de nesiguranþã. actionaþi imediat. „Dorin. Vorbiþi cu copilul aproape de el. Fiþi foarte specific. poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi). sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo. Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul).

Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. nu mai repetaþi cererea. sã se pregãteascã de culcare). mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!” Daþi timp copilului sã coopereze. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el. oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege. “ Eliza. De exemplu. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex. Ghid pentru pãrinþi .Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. 98 Vârsta preºcolarã. Repetaþi cererea. Fiþi foarte specific. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns.

somn. Cel mai adesea. Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. Ghid pentru pãrinþi de ce au copiii momente de furie cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor. ”plângi ca un bebeluº.ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII Vârsta preºcolarã. Putem vorbi de un comportament problematic când. strigãtelor. ºtiind cã pãrintele. copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex. dupã vârsta de 4 ani. îi va cumpãra acea jucãrie). copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame. Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. Identificând corect cauza. dar poate dura ºi o orã. „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”). furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. când 80% dintre copii manifestã acest comportament. copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani. ca sã evite situaþia jenantã. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. I. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie. dacã copilului îi este foame. joacã etc). În aceste momente. ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. Când devine problematic acest comportament? 99 De ce au copiii accese de furie? . i se dã mâncare). copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin. Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor. Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. atenþie. lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului.

La acestã vârstã. contorsionãri violente ale corpului. se va comporta în aceastã manierã: þipete. urlete. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte. bucuria se exprimã prin râs. ei vor învãþa acest model de rãspuns.sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”). Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. II. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul. având valoare de recompensã. ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex. În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). etc). Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului. Ghid pentru pãrinþi Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului. Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã.O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei. sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. mângâieri. tristeþea ºi furia prin plâns. dar cerut de pãrinte (ex. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie? Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. Aceasta înseamnã cã. îmbrãþiºãri. etc). ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. sã guste. o jucãrie pe care ºi-o doreºte. 100 Vârsta preºcolarã. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie. Oferiþi copiilor exemplul personal. Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. .le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. copiii învaþã prin observare ºi imitare. obiecte aruncate. ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor. dacã nu ajunge la o jucãrie .

puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). ºi-a pierdut jucãria preferatã). ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el. ignorarea este o soluþie eficientã. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?). Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex. nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs. sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie. Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. Ca pãrinþi. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”. Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios. Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional. aplecaþi-vã la nivelul lui. Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos). Ghid pentru pãrinþi 101 . crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. în prezenþa copilului.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât. sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus. puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate). Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte.Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã.). Când îi vorbiþi copilului. copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe. prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex. Identificaþi corect cauza furiei. Vârsta preºcolarã.

Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea? 102 Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin. De exemplu. puteþi folosi consecinþele logice. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani. care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri). În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã. Ghid pentru pãrinþi Folosiþi ignorarea. În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex. rãspundeþi: “îmi pare rãu. De exemplu. Refuzaþi calm. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el. . Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional. etc. pânã se liniºteºte. dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”. se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte. în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie). „avem alte cumpãrãturi de fãcut”).) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni. plânge. Vârsta preºcolarã. nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi. iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!). în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el. am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri. Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã. maºini. Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. dar ferm îndeplinirea cererii copilului. nu-i adresaþi nici un cuvânt). Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului. dar nu þi-o pot cumpãra astãzi. În caz contrar el s-ar putea simþi respins.Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã.

Unii copii se liniºtesc mai greu. Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei. dându-i sarcini precise (ex. Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile. sã punã cumpãrãturile în coº).Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). îl puteþi întoarce cu calm la Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm). sã þinã lista de cumpãrãturi. Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. copilul þipã. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). În acest caz. dupã care vom vorbi). Dacã copilul s-a liniºtit. Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. vei sta aici 3 minute pânã te calmezi. dã din picioare. dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin. rugaþi-l sã vã ajute. puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Ni se întâmplã tuturor. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Ghid pentru pãrinþi 103 . Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie. Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere. lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. Dacã copilul acceptã. Vârsta preºcolarã. Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie. sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun). se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). acum eºti foarte nervos. Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã. Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. dar apoi mergeþi direct acasã. Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios. deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã. În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin.

Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire. Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã. este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. dacã copilul s-a calmat. Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului. când simte nevoia sã se calmeze. când mergeþi la cumpãrãturi. Dupã ce a avut loc excluderea. trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi. sã-ºi cearã scuze. Fiþi corect. nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. În funcþie de situaþie. dacã a aruncat obiectele pe jos. daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã. folosind spaþiul respectiv. . sã le ridice). Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu. Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte).locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã. aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere. dacã a rãnit pe cineva. Cum putem preveni crizele de furie? 104 Vârsta preºcolarã. De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. Þineþi cont de starea în care se aflã copiii. Ghid pentru pãrinþi Planificaþi activitãþile în avans.

Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie.Paºi de succes Oferiþi copiilor exemplul personal! Identificaþi corect cauza furiei! Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul! Vârsta preºcolarã. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect 105 Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã.

I. sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!) Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi? Fiþi corect. când vin în vizitã alþi copiii. nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui. îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. Ghid pentru pãrinþi Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi Vârsta preºcolarã. sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui. lãsând un spaþiu între ei. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi. Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã. cã este mai mic”.ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii. Învãþaþi copilul cel mic . Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. 106 A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei.

Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. ÎNCà NU AM TERMINAT. În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal. Vârsta preºcolarã. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori. construiþi un bloc). când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel. Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA. îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane.”te rog “ sau printr-o propoziþie . Ghid pentru pãrinþi 107 Oferiþi un bun exemplu personal. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã). Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva.“te rog sã-mi dai jucãria”. Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând)..” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George). Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata. folosind materiale diverse (ex. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii.sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. nu o primeºte. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã.. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt. ei se vor simþi frustraþi. cine smulge jucãria din mânã. implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate. implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex. contruiþi un puzzle. Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã).”. copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul. va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt . Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. De exemplu. . Faceþi exerciþii simple. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex. pentru rãspunsul NU.

Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane). Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!” Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil. De exemplu: . . Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. . .. se poate stabili ca regulã generalã. Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie. În cazul copiilor mai mari. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple..Cine smulge jucãria din mâna altui copil.. spunem: te rog sã-mi dai. Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copilului ce sã facã. daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius. Subliniaþi importanþa acestui comportament social. ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana. nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute).. Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul.Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie. cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”. Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George” 108 Vârsta preºcolarã. sã folosescã formula “te rog sã-mi dai.Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane.. . împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor.Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã. va spune “mulþumesc”.Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. peste 4-5 ani. “Bravo.” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ. nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul.

încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã. la o orã dupã folosirea consecinþei logice. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru . reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru. Vârsta preºcolarã. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “. Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria. Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). o altã activitate.dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu. repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective. folosiþi consecinþele logice. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil. Dupã ce timpul a expirat. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea). Ignoraþi protestele ºi plângerile. . Ghid pentru pãrinþi 109 Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp. de exemplu.cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect. luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”. consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”. folosiþi ”timpul de liniºtire”. Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”.

repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul. Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. folosind aceastã metoda ºi pe viitor. Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi. cu ajutorul dumneavoastrã. Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. aceastã disputã poate fi contextul propice în care. cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat. pentru puþin timp. Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat. coopereazã. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. Dacã problema apare din nou. Trimiteþi copilul într-o altã camerã. chiar dacã este supãrat sau furios. în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta? . 110 Vârsta preºcolarã. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã. îºi aºteapã rândul. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. Reamintiþi copilului. în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului). permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea. sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã). peste patru ani. Pentru copiii mai mari. care sã nu prezinte nici un risc (ex. Ghid pentru pãrinþi Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã.Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic.

Dacã problema continuã. Descrierea faptelor. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile. Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul.De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti. Ionuþ ºi Mihai. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii.Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate. . Ghid pentru pãrinþi 111 dumneavoastrã. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. luaþi jucãria disputatã. 2. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: . Dupã 5 minute. Vârsta preºcolarã. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex. o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. sã coopereze) . opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1.Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo. . ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo.Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior. dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat. Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria. 3.Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã).Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã. coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul. tu te joci primul timp de cinci minute! Robert. Ca pãrinte. Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti.“Andrei ºi Robert. pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat.Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex. trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã. Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4. ci devin cu ajutorul ºi ghidarea Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid. fãrã a-i învinovãþi (ex. sã-ºi astepte rândul. . Andrei. opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile. sã evite blamarile ºi etichetarile. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. . .

Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. adresarea de cuvinte nepotrivite. smulge jucãria din mânã). Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. smulgerea jucãriei din mânã.Paºi de succes 112 Vârsta preºcolarã. Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. împingerea. Implicaþi copiii în activitãþi separate. Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. II. Disputele ºi agresivitatea Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã? . Ghid pentru pãrinþi Trataþi copiii în mod egal. consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. sã îºi astepte rândul). Oferiþi-le un bun exemplu personal. fãrã sã favorizaþi pe cineva. pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. cearta pe jucãrii etc. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele. atunci când nu îi puteþi supraveghea. Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul. Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. când puteþi sã-i supravegheati. trasul de pãr.

Când agresivitatea devine o problemã? Vârsta preºcolarã. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie. ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã. 379-390 . în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi. & Thomas. dorinþei de a obþine ceea ce vor. dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc. În plus.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei. creºte agresivitatea verbala. geloziei ºi competiþiei. comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate. în special cu fraþii sau surorile. pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber. Ghid pentru pãrinþi De ce se bat copiii? Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei. ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. 7 113 Loeber. Journal of Abnormal Psychology. Lahey. de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor. dorinþei de a testa reacþiile celor din jur. & Thomas. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult). La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii..Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul.. modelului pe care îl observã ºi îl îmitã. care includ agresivitate faþã de animale. R.B. a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc. 100.B. Lahey. care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. C. el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã. alþi copii sau proprietatea altuia. 1991)7.

Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi. Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac.. în etapa de învãþare a comportamentului nou. cu mâinile putem sã ne atingem uºor. În special la început.Uneori. cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi. recompense speciale. Dacã limta nu este clar trasatã. sã îºi aºtepte rândul etc. ne aºteptãm rândul. Când copilul respectã regulile jocului. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. un joc. Acestea ar putea fi: o poveste. de exemplu. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur. o prãjiturã. când învaþã sã îºi aºtepte rândul. paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã. sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul. . mulþumesc!”.. timp de câteva zile. Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea. Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ? 114 Vârsta preºcolarã. Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). sã formuleze o cerere. va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate. împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei. Explicaþi copilului regulile. folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi. de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. o bãutura preferatã. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut. pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Ghid pentru pãrinþi Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul. sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului. “de-a magazinul”. acordaþi-le atenþie. acordaþi copiilor. Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã. sã ne mângâiem.

Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie. luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. ºi este rândul tãu acum”. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. . Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva 115 Folosiþi consecinþele logice. Când observaþi orice semn de intrare în conflict. folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã. Când este posibil.Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. acþionaþi cu rapiditate. De exemplu îi puteþi spune “Robert. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. Acþionaþi imediat. retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copiilor ce sã facã.” De regulã. o voi pune sus timp de 5 min. trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Ignoraþi protestele ºi plângerile. 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie. retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel. aºa cã. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor. folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. Vârsta preºcolarã. spune-i Dianei cã trecut rândul ei. nu aþi împãrþit maºinuþa. Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor. lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul. De exmplu.

Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia. opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!” Acþionaþi imediat. Astfel. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei).:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Dupã expirarea timpului. trage de pãr. Adresaþi-vã copilului care agreseazã. îl trag de pãr. ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”. Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil. repetã comportamentul problematic. copilul nu poate sã facã acest lucru. Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”. Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Spuneþi copiilor ce sã facã. 116 Vârsta preºcolarã. pe un ton ferm. Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex. repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex. cooperarea în cadrul jocului etc). Uneori. îl împing)? . returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie.Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui. Ghid pentru pãrinþi Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie. le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei. spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai.

Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile. care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare. chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. l-ai lovit din nou pe Lucian. camera lui). Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit. Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire. Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. sã ne mângâiem. spune când îºi doreste ceva. spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”. poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”. cere adecvat o jucãrie. pentru o perioadã scurtã de timp. cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian. Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute. ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit. Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. crezi cã el se va mai juca cu tine?” Vârsta preºcolarã. sã ne jucãm”. Ghid pentru pãrinþi 117 Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat. unde sã se poatã liniºti (ex. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai. îºi aºteaptã rândul). îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit. va fi nevoie sã repetaþi excluderea. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori. În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit. Acum vei merge sã te liniºteºti!”. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an). De exmplu. Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie. sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii. într-un loc sigur. nu deschideþi usa. În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele.Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor. .

Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv. cum sã formuleze o cerere. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. când puteþi sãi supravegheaþi. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani. fãrã sã favorizaþi pe cineva.De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea copilului mic. este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui. Oferiþi-le un bun exemplu personal. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. sã îºi astepte rândul. Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar. Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. Ghid pentru pãrinþi . pentru ca acest lucru sã se întâmple. etc. Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã. pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. smulge jucãria din mânã). Vârsta preºcolarã. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Paºi de succes 118 Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea. sã coopereze). Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. Implicaþi copiii în activitãþi separate. Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul.). Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. cum sã exprime ceea ce vrea. atunci când nu îi puteþi supraveghea.

Când devine o problemã vizionarea TV? . cognitive. în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran. pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii. sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii. s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale. 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea. în mica copilãrie. În studiul menþionat anterior. Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor.5 ºi 5. iar perioada de expunere este mai mare de douã ore. pe lângã apariþia problemelor comportamentale. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. uitând sã se mai joace. În acest sens. sã asculte muzicã. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. de rezolvare a conflictelor etc). Este o activitate pasivã. pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent.III. care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale. Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore. timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic. sã deseneze. Copilul trebuie sã alerge. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. de integrare în joc. Vârsta preºcolarã. Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic. reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des. În cazul acestor copii. Pentru cele mai multe familii. sã construiascã. sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate.5 ani. s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã).707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2. sã meargã cu bicicleta. sã se joace în nisip. afarã sau în exterior. sã asculte poveºti. Ghid pentru pãrinþi 119 Studiile aratã cã. vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic. douã sau mai multe ore. sã sarã. emoþionale ºi motrice. impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale.

învaþã observând ºi imitând. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special. . Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs.nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei. Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat.sunt mult mai uºor impresionabili. Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs). Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : . Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el. Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV. Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”. Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. 120 Vârsta preºcolarã. vã uitaþi în mod excesiv. care se ajutã reciproc. . Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei. Altfel poate deveni omniprezent. timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic. Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor. iar pentru copiii mai mari de doi ani.nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc. dacã dvs. Ghid pentru pãrinþi Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã). Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale. .Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. 2001). Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã). Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman. care se joacã împreunã. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Ce putem face? Oferiþi copilului un bun exemplu. . La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele.

ascultat poveste. ascultat muzicã. Ghid pentru pãrinþi 121 Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex. puzzle. ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala. Chiar dacã timpul dvs. Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat. Controlaþi mediul copilului. În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac. Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”. astfel încât sã-i puteþi supraveghea. Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. . carton. colorat. se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii. în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs. închideþi imediat televizorul.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul.pe frigider). Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. jocuri de construcþie.modelaj. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã. De exmplu. în niciun caz în dormitorul copilului. etc. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el. este preþios. decât sã se uite la un desen animat. inºirare mãrgele sau paste fãinoase. decupare. oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã. confecþionare obiecte din hârtie. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult).Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii. se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. Vârsta preºcolarã. Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. lipire. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul).

Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente.cognitive. Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator. 1. 5. 2. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente. Controlaþi mediul copilului. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile . motrice. sociale. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului. emoþionale. durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare. Vârsta preºcolarã.De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10). Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp). Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii. Ghid pentru pãrinþi Exerciþii pentru pãrinþi: . 3. este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. este un comportament rezultat al temperamentului. “iar vrea sã mã enerveze. copilul ãsta e rãu”). Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Paºi de succes 122 Oferiþi copilului un bun exemplu. Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. 6. Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. 4.

Lorber. Minkovitz.. 370-388. Paul. and social adjustment in preschool. Katherine. 1.. Banez. Nr. child temperament. 72. Journal of Applied Development Psychology. 7–20.. Barron. 629-642. F.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” . pag. N. pag. R.A. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. H. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Vârsta preºcolarã. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment.A.1997. 2005. Doug Bodin. 1-21. Atkinson. Maccoby. A. Mistry. M. Sanson. Journal of child psychology. 27. R... 23-33. pag. S. Infant Behavior and Development. Child Abuse & Neglect. Frick. Ann. 5. Early Childhood Research Quarterly 18. 25. Vol. Attributions.. Crnic. Journal of Clinical Child Psychology. H. 2001.. J. and behavior problems in nonreferred kindergartners.. Vol. (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment. M... 18. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. Ghid pentru pãrinþi 123 . Child Abuse and Neglect. 27.S. O Leary. 1999. 12. M. M. 27. Bowker. XIV. Aucoin. E.(1995)Association among daily hassles. pag. Appraisals. J. 1529-1542. G. 24. Journal of Applied Development Psychology. 2003. pag. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions.. 21–45. Vol. G.(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5. Kamila B... N.L. 4.. 311-319...G. 972-981. Henderson. E. Vol. & Catanzaro. T.. J. S. Parenting Daily hassles.F. affect. Christine. coping. 66. N. Nr.. Suzanne. ºi colab. R. Rethinking the Brain. C E. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. V. Belsky. Nr.A. and Physiological Responses. 73. & Compas. 22.(2003)... P.. Fox. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles.. 445-455. 1952-1953. Child Development. 591-605. p. 376-395. Shore. (2006). B. & Earls. Dietz.. pag. Creasey. pag. Critchley.Dadds. MPH. Coplan. Cooper. Issue of Pediatrics. 2000. Science... Mitts. R. 27. Journal of Abnormal Child Psychology. J. Journal of Consulting and Clinical Psychology. R. Child Development. Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms. J. Nr. Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors. Schwartz. Annual Review of Psychology. Cynthia S. 2000.K..A. Milner. Fox.& Gable. Vol. Nr.527-541. Mullins. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. Child Abuse & Neglect. ºi colab. Nr.E. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. A. A. J. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. McAllister. 24. (2002). (1990).. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. 300. S. Robert. pag. 2003.(1984). Henderson.S. E. Anne.

Schwartz. Nr.. Nr. Vol. E. E.. C. H. ºi colab.A.A.A. C. 1952-1953. Maccoby. Child Abuse and Neglect. Henderson...(1986)... Fox.A. M. 793-810. J. Journal of Abnormal Child Psychology. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. pag. Jenkin. 22. (2002). Child Abuse & Neglect.G.. Dietz. Atkinson. Nr. pag. 2005. 2003. H. 4. No. 972-981. XIV. . Annual Review of Psychology. (1991). Attributions. N. Lorber. ºi colab. Journal of Consulting and Clinical Psychology. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. M. Child Maltreatment. Journal of Child Psychology and Psychiatry.F. pag. 58.B. Journal of Abnormal Psychology. M. 379-390. S. M. 2003. Vol. Henderson. et al. J. 325-337. 24. pag. T. Milner. Richardson. Vol. 12. pag. 2000.. N. A. pag. Mullins. Appraisals. J.. Vol.A. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. C. 300. Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. Strauss.. 4. Nr. Rodriguez. 1-21... Child Development. affect.14. Nr.& Framme. and Physiological Responses... Goldsmith. R.. Fox. 100.C.124 Vârsta preºcolarã. M. 1999. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. & Smith.L. pag. M. Infant Behavior and Development. 12. R. 72.M. Child Development. Vol. 445-455. 27. Forehand. O Leary. C. Nr.. 21–45..B. Vol. 2007.. R. (1987) What isi temperament? Four approaches..J.H.... Smith.E. Ghid pentru pãrinþi Dadds. & Thomas.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder.. K. 2000. 2001. Lahey.L.H. pag.. Child Abuse & Neglect. 32. R. Loeber.S.. 505-529. C E.. McAllister. Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk. 5. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. 7–20. 252-535. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study. R. Science. 73. 1529-1542. The association between social withdrawal and internalizing problems with children. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior. 27. 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful