„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTà PREªCOLARà (2-7 ani) Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

3

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce. Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.. M.“ 4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale.MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE „Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu. de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi „Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate . cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã. ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“ Mama lui Alex. de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate „Regret cã nu am învãþat aceste lucruri. acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe.

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani) .

România ºi a autoarelor. Ghid pentru pãrinþi Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii . cât ºi emoþional ºi social. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. din informaþiile pe care le auzim sau le citim. Cui se adreseazã ghidul? . de la pãrinþii noºtrii. cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor. 6 Vârsta preºcolarã. profesori.Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu. sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor. De multe ori. Cum a fost construit acest ghid? Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. educatori. medici. psihologi. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive. Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic. o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting. care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii. Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru. pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze.

prin modificarea propriului comportament. De ce un training al pãrinþilor? 7 Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. judecat. În consecinþã. ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor. atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ. atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului. apostrofat în ºcoalã. dacã pãrintele este criticat. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii. cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi. profesori. ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora.Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului. media. colegi. prieteni. Aceste sesiuni sunt orientative. Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor? . Ghid pentru pãrinþi Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. Cum este structurat ghidul? Vârsta preºcolarã. Similar. profesori. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã. colegi. este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament.

cu un numãr de 8-10 ºedinþe.. d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar. campanii de strângere de fonduri. organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor. cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor. festivitãþi. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii. Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale. A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe. lunar sau sãptãmânal). Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii. Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii. c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii. . b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu.8 Vârsta preºcolarã. pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul). metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc. de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã. Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii? Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã. e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã. acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor. în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme. f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor. planificate la intervale mici de timp (ex. Ghid pentru pãrinþi Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor.

unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”. reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã. pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri.Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri. gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”. ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine. Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program. Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri? 9 . cum ar fi de exemplu. socialã sau emoþionalã a copilului. mã voi simþi umilit ºi neputincios”. Cum îi anunþãm? Vârsta preºcolarã. cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor. Ghid pentru pãrinþi De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: fiind un proiect nou. unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul. unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe. cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”. „nu am nevoie de sfaturi!”. faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex.

ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social. Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri? . Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate. depresie) sau comportamentale (ex. pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util. în acest caz este necesar un program specializat. ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. uneori mai intensiv. agresivitate. De exemplu. Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri? Cine poate participa la aceste întâlniri? Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. pentru o prezentare a programului. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri? 10 Vârsta preºcolarã. pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. De asemenea. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin. Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. anxietate. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat. Ghid pentru pãrinþi Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor.Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi. medicul de familie ºi psihologul clinician.

Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii! Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Vârsta preºcolarã. managementul furiei sau a altor emoþii negative intense. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã. sunt identificate de asemenea. cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice. abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor.Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual. elemente de psihologia dezvoltãrii. Ghid pentru pãrinþi 11 .

Vârsta preºcolarã. emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã.emoþiile pe care le simþim (ex. reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã. felul în care reaþionãm . Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. Reacþiile noastre ca adulþi. ca adulþi. felul în care se comportã când este furios sau supãrat). va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. suntem furioºi. Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu. Ghid pentru pãrinþi Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi. 12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor. copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative. determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie. . dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã. Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul. enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. De exemplu. este modul în care noi. interpretãm comportamentul copiilor. Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului. plângem sau ridicãm tonul etc. este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat.Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã Ce este disciplinarea? 2.1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. În consecinþã.). pãrinþi sau educatori.

Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor. Astfel. cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei. cu persoane necunoscute. copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã. copilul este timorat. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã. poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine. pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã.Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului. astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor? 13 . De exemplu. Ghid pentru pãrinþi Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând. Vârsta preºcolarã. comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi. retras etc. Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul. care îl face neîncrezãtor ºi nesigur. copilul nu îºi face temele. însã de cele mai multe ori fãrã rezultate. comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment.

cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului. Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil. iar celãlalt mai retras. au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul.2. plâng mai uºor ºi mai des. Ghid pentru pãrinþi Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu. adicã de tipul de temperament pe care îl avem. cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi. tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel. contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea. sã-l facã de exemplu mai curajos. cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor 2. ºcoala. Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da. ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional. 2. În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice. mai dificil de speriat.Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? 14 Vârsta preºcolarã. de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”. sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului. . Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului. dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. media. aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse.

Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare. negativ. Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. De exemplu. O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã. dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat. nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”. Vârsta preºcolarã. „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”. nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile. este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat. literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat. ba mai mult. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”. Ghid pentru pãrinþi 15 . este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. nu le-am sesizat.La ora actualã. le interpretãm într-un mod personal. Ceea ce însã poate fi modificat. se retrage). iar acestea NU sunt modificabile. aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice. în orice situaþie. Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive. fiind constante pe parcursul vieþii. reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã. þipã sau vorbeºte urât. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”. sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic.

la ºcoalã ºi în timpul lui liber. contexte noi. nivel scãzut al fricii. socialbilitate crescutã. comportamente de evitare sau retragere din situaþie. activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi. 2001. pãrinþi ºi educatori/profesori. este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii.. Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz. 2003) . manifestând emoþii negative. necunoscute. Ghid pentru pãrinþi reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive. sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã. nivelul de cortizol din salivã. manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare. tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat. TEMPERAMENTUL INHIBAT Temperamentul inhibat ºi dezinhibat 16 Vârsta preºcolarã. Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii. (Fox ºi colab. Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã . activare EEG la nivelul lobului frontal stâng. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi. 2003).mai mic sau mai mare. În consecinþã. sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”. dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive. Schwartz.Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi. TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii. manifestã tendinþa spre impulsivitate. activare EEG la nivelul lobului frontal drept.

Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã. Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. 2000 apud Bates. 1998). Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul. comportamente impulsive. cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete. comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat. Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi. cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii! Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului. 2003. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial. Fox ºi colab. agresive. Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat. care au nevoie de un context cu reguli clare. Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit. mai mult zgomot). în prezenþa anumitor carcteristici de mediu. ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale. 2001). Vârsta preºcolarã. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. fermitate (Maccoby. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor. zgomote. stricte. Ghid pentru pãrinþi Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul? Ce ne învaþã aceste diferenþe? Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului. în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz. se asociazã cu probleme de externalizare. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit. luminã.. 17 . cu foarte puþine stimulãri (sunete.

reactivitate care este determinatã la nivel biologic. intensitatea reacþiei emoþionale. în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense. Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor. un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor. Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu. De exemplu. mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã. unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie. Reactivitatea emoþionalã 18 Vârsta preºcolarã. unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii. aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente. Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului. de exemplu. la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã. strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor. metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã. În aceeaºi situaþie. Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului. sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile.Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere. în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã. Ghid pentru pãrinþi . Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie.

Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare. Utilizaþi distragerea atenþiei. Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit. Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi.! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului Tip de temperament Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie. Lasã impresia de indiferenþã. . Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii. vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu. Nivel scãzut de activare Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi. Neliniºtit. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil. Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice. introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare. viguros. Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul. Exploreazã mediul. În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului. este numit de multe ori “leneº”. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea. dormitul ºi mersul la toaletã. Vârsta preºcolarã. Introduceþi lucrurile noi în mod treptat. 19 Retragere iniþialã Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. dacã e cazul. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã. Ghid pentru pãrinþi Nivel ridicat de activare Energetic. Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. hiperactiv. cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. Lentoare în realizarea sarcinilor.

Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului. pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. Învãþaþi sã fiþi toleranþi. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului. Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei Copilul poate fi Nu ascultã. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil. Îi ia mult timp sã se adapteze. stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate. 20 Vârsta preºcolarã. foarte uºor. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. . Ghid pentru pãrinþi Dispoziþie negativã Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului. de a sesiza mai uºor nevoile lui. daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative.Adaptabilitate scãzutã Tip de temperament Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative. scurte ºi simple. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei. Puncte tari Intensitate emoþionalã ridicatã Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult. instrucþiuni. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor. Formulaþi sarcini. cereri. Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut. Modelaþi rãspunsuri adecvate. se plânge mult. Pare adesea “cu toane”.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia. Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Prag senzorial scãzut

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Punctele slabe identificate

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã? Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

22

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

................... ................... ................... ...................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!” ........................ ........................ ........................ ........................

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

........................ ........................ ........................ ........................

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
23

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect. în cuvinte. dezirabile.interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã. desenul tãu este cel mai frumos!”. Copiii au nevoie de exprimarea directã. „Pentru mine. Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze. afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa.„cum ai putut sã faci asta?”. el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”). printr-un gest de tandreþe (ex. pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil. severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia. „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire . atunci când pãrinþii pedepsesc. copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros. adicã pedeapsa. fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive. Cercetãrile aratã cã. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei. însã copilul continuã. De exemplu. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”. în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! .au consecinþe negative. Vârsta preºcolarã. comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. Ghid pentru pãrinþi Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos. au o stare emoþionalã negativã. a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”. „Te iubesc!” 24 Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil.

Copilul aruncã cuburile lego pe jos Vârsta preºcolarã. Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative Figura nr. COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex. 1). gândind astfel. el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. iar copilul începe sã plângã. COMPORTAMENTUL COPILULUI 25 PEDEAPSÃ Ex. are nevoie de ajutorul meu!”. Ghid pentru pãrinþi INTERPRETAREA Ex. educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva. ca sã mã enerveze!”. Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul . Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze! EMOÞIA Ex. Il lovesc ca sã înceteze Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi.Face asta intenþionat. sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. enervare. depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. simte treptat cum îi creºte furia. 1. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace. Furie. ostilitate. merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã.

„Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. aratã cã în urma experienþei personale. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode. ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic. abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului. 2003). . „Cum trebuie crescut copilul meu”). pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã. cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. convingeri despre intenþiile copiilor. adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: convigerile despre abilitãþile copiilor. copilul e de vinã”). Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã. Informaþiile din sfera cogniþiei sociale. În urma experienþelor personale. aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului.emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. La ora actualã. „eu nu sunt responsabil. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã . pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. Ghid pentru pãrinþi Pin urmare. comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali. care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale. convingeri globale (ex. convingeri despre propriile abilitãþi parentale. Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor. interpretatã. Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994). Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. model descris mai jos. organizatã în memorie ºi accesatã. modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002). 26 Vârsta preºcolarã. conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã.copiilor (ex.

dar normal în dezvoltare. De exemplu.se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 27 . convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului. În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide. Aceste erori se manifestã în mai multe etape. ostilitate. sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii. În al doilea rând. de exemplu. Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”). anxietate. funcþionale. Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut. furie. Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã. cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului. când copilul manifestã un comportament problematic. depresie). aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. În primul rând. despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte. pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor. aceste convingeri determinã o atenþie selectivã. Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil. la un moment dat una spune „Uite. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu. adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului. prezentate în cele ce urmeazã. de exemplu. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat. pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate. faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. doar te ºtiu eu cum eºti”). atunci când copilul manifestã un comportament problematic. deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. Copilul învaþã comportamentele funcþionale. noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor. congruente cu convingerile „preexistente”.

atenþia pãrinþilor devine selectivã. vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat. interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. pãrinþii care abuzeazã copiii adesea. fizic ºi emoþional. În acest sens. precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste.. Ghid pentru pãrinþi Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor. au convingeri negative despre aceºtia. De exemplu. 2004). axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor. asta înseamnã cã tot timpul. 2003). afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea. poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului. 28 Cercetãrile aratã cã. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne. în orice situaþie. Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului. . comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab. dacã aceste emoþii au intensitãþi mici. dacã spun despre cineva cã este dezordonat. ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner.Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. Vârsta preºcolarã. „Le-a pus altcineva în locul lui”). „citim” realitatea. De cele mai multe ori. facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat. dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap. acea persoanã se comportã aºa. Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav. având însã aceastã reprezentare în minte. Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm. foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. În al treilea rând. stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile. devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri.

„ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne. pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue. de comportament problematic. cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã. „Copilul ãsta e încãpãþânat. mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã. dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore. „Azi toþi au ceva cu mine. deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict. mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile. Ghid pentru pãrinþi 29 . comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice. avem impresia cã toþi ne enerveazã. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive. Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate. ca ºi consecinþã. Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului. ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit. ceea ce Vârsta preºcolarã. cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili. un tatã poate sã recunoascã faptul cã.Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului. dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”. nu ne putem scoate din minte acel lucru. au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative. Dar dacã apare un comportament minor . se activeazã mai multe gânduri specifice furiei. copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã. niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”). Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue. negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame. toþi vor ceva de la mine”. experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi. adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. De exemplu. globale stabile ºi ostile (ex. „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”).

... . De exemplu... „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex. copiii sau partenerul de cuplu..... ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”)......... .. Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul.. cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului ........... deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament. Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil.. ceea este o reacþie neadecvatã...... pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte.. 30 Vârsta preºcolarã.......... În urmãtoarea zi... separat de convingerile preexistente......... Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului....... care a fost comportamentul celorlalþi................. Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã....... din mai multe perspective... Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului...................... A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore......... gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil............... Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente.....ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi.............. când a apãut comportamentul............. Cu cât nivelul de stres este mai mare.... dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex......... „Îl poate lovi.. cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic.......... Comportamentul problematic: ............ cine era prezent.. factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic..... ........... Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului........... regretãm conflictul cu colegii. ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate... adicã în mod eronat..... foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele.

Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului. sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui. necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate. ducând la activarea compor tamentului. ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil. aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres. dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie. folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei. Pãrintele ar învãþa doar comportamentul. Ghid pentru pãrinþi 31 . cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie. procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi. cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi.În concluzie. În situaþia de faþã. Vârsta preºcolarã. în situaþii ambigue sau de stres. iar odatã declanºate merg pânã la capãt. cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi. vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate. 2003). repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Ele sunt foarte utile în situaþii noi.

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui. 32 Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil. Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul. 34

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

B

C

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

De exemplu. cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii). spune. Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ. ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul. în limba engleazã). simte copilul. copilul se simte valorizat. Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament! Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X. Deci. de multe ori. dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt.sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. deoarece. este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat. Ghid pentru pãrinþi 35 C – Consecinþele comportamentului . faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice. eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”. B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour. atunci când face un comportament. atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. ceea ce îl menþine este reacþia mea. dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici. copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. faptul cã eu râd. Vârsta preºcolarã. nu mai face asta”).apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent. ceea ce face. dacã un copil face un comportament (ex. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult. el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. „Nu e frumos ceea ce faci. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate . deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit. astfel. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex.De exemplu. el va avea tendinþa de a repeta acel comportament. De pildã. .

Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului. . Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil 36 Ce doi fraþi se joacã Vârsta preºcolarã.Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului. Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului Efect Ce doi fraþi se joacã S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul? Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el. Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. Mama observã ºi nu spune nimic. Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent. Ghid pentru pãrinþi Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai.

PARTEA a II-a PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ .

Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri. reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative. Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor). identificarea unor convingeri preexistente de bazã.ªEDINÞA 1 INTRODUCERE prezentarea participanþilor. Ghid pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale.”. resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace. Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã? . capacitatea sa de învãþare. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor Vârsta preºcolarã. cum sã negocieze. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. I. Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi. cum sã ia decizii. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei. succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã. 38 Convingerile. sãnãtatea în general.

iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii. ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student. Informaþii vechi Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã. Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi. Dezvoltarea creierului este un proces liniar. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim.cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu. Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context. Rethinking the Brain . În jurul vârstei de trei ani. ºi nu despre indivizi rezilienþi . Ghid pentru pãrinþi 39 Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. R. ci la un proces. informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei. Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore. (1997). motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Informaþii noi Vârsta preºcolarã.Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare.

... Comportamentul problematic al copilului Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) ...... 40 Vârsta preºcolarã..... creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent.... Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale..... de furie...........Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului.................. Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? ....... ..... Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens.......... Ghid pentru pãrinþi .... ........ mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã. mânie........... tristeþe......... nemulþumire..... .......... ...... În perioada preºcolarã...... nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului. Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri........ Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor............... Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii........... Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii......................

... în situaþii noi.................................. le interpretãm într-un mod personal.. cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber............................ Vârsta preºcolarã.................................... ba mai mult....... Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã.......... ........................ Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului....................................................... .....................................................................)..... Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem............... ........................................II........................... nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile..........................1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”....... ......... la teme......2.............. Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte? Exerciþiu pentru pãrinþi: . Ghid pentru pãrinþi 41 Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului..................... ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere...................................... .................................. observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã...... ......................... negativ (vezi capitolul 2.................. la ora de somn...... ......................................................................................... sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”....................... în situaþii de conflict.............. ..... necunoscute............................................................................. la joacã...... Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul............... Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”................................... nu le-am sesizat......................................................... ce activitãþi/ jocuri îi plac.............................................

............ comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi....... fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui......... copilul are un anumit tip de temperament....................................................................... necunoscuþi!) ......................................... necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat...... Din perspectivã geneticã........................................... Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul 42 Vârsta preºcolarã................................... ................................ definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur.......... ....... un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi............................................................................................... nevoia de timp de adaptare la stimuli noi....................... ....... .................................................................. sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil................................ comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi.............. .................................................. ........................................................................................................Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex............. ºi alta este reactivitatea emoþionalã................. de exemplu........................................................... cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex. ............................................................................ Ghid pentru pãrinþi de temperament al copilului: sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca................................................................................... ........

.. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! . Ghid pentru pãrinþi Se joacã lego în camera lui........ ca ºi adulþii...... ascultã muzicã în timp ce îºi face temele. κi face temele Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã. situaþii sau contexte noi (ex. Stimulare auditivã scãzutã ... ......... 43 Copiii. Nevoia de stimulare auditivã.. în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete....... observându-l.. timp de o sãptãmânã....... dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului.... învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive.. când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Comportamentul copilului Contextul descris senzorial Care este nevoia copilului Vârsta preºcolarã....... ................................ De cele mai multe ori..........Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului.... luminã......

............................................................................................................................ Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã.................................................... ............................ ....................................... .......... ............................. .................................................................................................................. Comportamente funcþionale: ......................................................................................................................... 44 Vârsta preºcolarã.............................................................................................. .... ....................................................... ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Exerciþiu pentru pãrinþi: Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale....................................... ........................................................................................................................................... Mesaje de apreciere: ................................................................. Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã...... pozitive ale copilului......... Ghid pentru pãrinþi .......... .............................................................................................................................................................................. ...... Progresele în comportamentul copilului: ................................................................................................................ .......................

sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. Despre importanþa relaþiei de ataºament În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament. cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu. De exemplu. I. se mai întâmplã”. Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. îi ajutã sã meargã singuri. . este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare. dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic. Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi. dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii. relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani.ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞà COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? Vârsta preºcolarã. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului. relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi. primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta. 45 Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu). poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei. un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului. fizic (ex. acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã. iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional. Ghid pentru pãrinþi despre importanþa relaþiei de ataºament.

“Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”). Ghid pentru pãrinþi Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament. va fi luat în braþe ºi mângâiat. rezistent ºi dezorganizat. sau „ nu te poþi baza pe nimeni”). anxios-dependent.Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere. b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat. În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor. copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii. . Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant. Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu: Exerciþiu pentru pãrinþi: 46 Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge. te poþi baza pe ceilalþi”. Situaþii Situaþia 1 Situaþia 2 Situaþia 3 Convingeri despre sine (cum se percep copiii) Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii) Vârsta preºcolarã. c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe. alteori e certat. sau uneori este certat. Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi.

Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile. de încredere. neliniºtiþi. Ataºament anxios-evitativ Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil. Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi.Ataºament securizant Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla. plãcut ºi simt cã le pot face faþã. Vârsta preºcolarã. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv. Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp.) 47 . nu-mi plãcea aºa de mult de el”. impulsivi). Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi. Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative. învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant. Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex. copiii îi cautã. Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie. cineva este lângã ei ºi le acordã grijã. Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi. Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten. Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. Ghid pentru pãrinþi Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate.

. aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã. Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever.II. convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie” Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament? Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. Ghid pentru pãrinþi Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile. 48 Vârsta preºcolarã. Pe mãsurã ce copiii cresc. Situaþie: Copilul cere ajutorul. relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã. momente pe care. De asemenea. O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii.

Ghid pentru pãrinþi III.” . dar în general ne simþim bine împreunã”.. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!” Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi: „Pentru mine.Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã? Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei.” Vârsta preºcolarã. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale. Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine.Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare. emoþionale ºi sociale.. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi. Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format. activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!.. de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor. 49 Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie. indiferent de comportamentul lor.

exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil. Astfel. se exprimã cu dificultate. Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula. copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã. aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. Cunoaºterea intereselor. apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”.Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente. Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã. mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã. Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi . stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). Uneori. întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate. În multe familii. activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. 50 Vârsta preºcolarã. te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. când pãrinþii spun “ te iubesc!”. Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº. Ghid pentru pãrinþi Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el. evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp. absolut necesarã între copil ºi pãrinte. În alte. propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat. când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri. aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri. astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant. Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori. preferinþelor. îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort.

ideile ºi povestirile sale sunt importante. transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune. Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi 51 Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul. Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste. Limbajul nonverbal include: Expresiile faciale Gesturile si poziþia corpului Tonul vocii Miºcarea corpului. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: comportamentul cu care nu sunteþi de acord. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului). compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit. Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului.Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place. Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex.îl tineþi pe genunchi sau în braþe). Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul. comportamentul care este împotriva regulilor familiei. Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel. Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã . despre preocupãrile sau problemele lui.

Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile. de asemenea. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”. sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. . dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte. Dar. decât sa dea un rãspuns autentic. o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã. Vârsta preºcolarã. este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”. începeþi încet (cu paºi mici). Asta este important! Dar. Copilul simte dacã aºteptarea existã. În ambele situaþii. este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte.tu îl iubeºti. fie datoritã fricii de respingere. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul). Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. Dacã el rãspunde. Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. dã-le ceva timp sã riºte. Dar. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte. ªi acestea sunt foarte importante. de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã. sã practice ºi sã înveþe. a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. Apoi. Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã. Ghid pentru pãrinþi Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. 52 “Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. sã-i mintã. înainte de a-i spune copilului. Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos. Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex. fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare.

Cum învaþã copiii despre emoþiile lor? 53 . managementul emoþiilor copiilor. a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. veselie. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor. I. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”. dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii. un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi. bucurie. înþelege.ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL Vârsta preºcolarã. un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios. furie. Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. Despre rezilienþa emoþionalã Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori. de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate. de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi. imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. tristeþe. Ghid pentru pãrinþi despre rezilienþa emoþionalã a copilului. modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu. Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi. accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului. teamã.

un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã. Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii. într-un mod nesãnãtos pentru copii. formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor 54 Vârsta preºcolarã. cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. ºi din dorinþa de a-i proteja. „sunt furios”). ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent.Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii. consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu. 1. exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor. despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”). cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex. Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor. tristeþe. De asemenea. este sãnãtos . teamã. Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative. Acceptã diferitele emoþii În primul rând. Sau unii pãrinþi considerã. copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. de supãrare sau tristeþe. Ghid pentru pãrinþi Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”. „sunt trist”. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele. nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie. furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi. Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii.

Dacã observaþi cã. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. ce cuvinte. critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine! Vârsta preºcolarã. 2. Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte.sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile.). folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. De exemplu. care este cauza lor. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale. De asemenea. Ignorarea. cum este þipatul. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru. sparge. . copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor. de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort. poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale. Ghid pentru pãrinþi 55 Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile. loveºte etc. încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”. copilul are dificultãþi în a numi emoþia. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã.

„Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora. sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât. Vârsta preºcolarã. în care s-a simþit supãrat sau întristat. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat. Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile. nu?. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte.56 Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte. Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. Astfel. scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”). . Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor. Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. nu?”. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut.

Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez. Vârsta preºcolarã. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol. .Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei.. „Opreºte-te din þipat. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii. emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context. Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã.” Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil. atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”). Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat. Ghid pentru pãrinþi 57 Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context.. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros.” copilului. care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat. îl doare”. „Oana este tristã când þipi la ea”). Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti. Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã.

Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi). cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil.Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi. 3. a face o plimbare. Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil. relaxarea. Managementul emoþiilor 58 Vârsta preºcolarã. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie. distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã. . Ghid pentru pãrinþi Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. atitudinea pozitivã faþã de sine. Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii. explicarea faptului cã. cãutarea sau solicitarea ajutorului. Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã. gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. schimbarea atitudinii faþã de situaþie.

rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios.com pentru un exemplu de astfel de instrument). vinovãþia. discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor. atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat.cognitrom. teama. acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi). discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. furia. Ghid pentru pãrinþi 59 - Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani. supãrarea. frica. „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”. evitã sã accentuezi. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www. fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului. Vârsta preºcolarã. „ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul. ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context. Emoþiile negative. întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat. ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã. „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”.Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”. întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”. cum sunt tristeþea. Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului: identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã. transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte. dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”. . sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus.

.................... Vârsta preºcolarã.................................. ................................... ........................................ Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament............. furie.................................................................... Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante).. ....................................................................................... ...................................................................... vinovãþie.................... gesturi)......................... ..... ............... mândrie) dupã vârsta de 4 ani...................................................... Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie.... Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie........................ 60 Identificã ºi diferenþiazã emoþiile............ ............... ulterior ºi pe baza altor indicii (ex. ...... ............... tristeþe............................................................................................. ..................................................... Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”................ .......................... Ghid pentru pãrinþi Exprimã emoþii complexe (ruºine... ..................................................................... .......................................................................................................................................................................... cu expresii faciale corespunzãtoare....................................................................................................................................................furie).................................. Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie.......................................... tristeþe.... teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine.......... tonul vocii................................................................... „sunt trist”).................................................... ........ ....................... ................................................................................. vinovãþie.. ............................... mândrie)................................................................................Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale......................................... .............................................................................................................................................................. pãrinþi ºi locuri familiare.......................... Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei..... iniþial pe baza expresiilor faciale........................................................................ teamã...

..................................... .............................. copiii spun cã sunt triºti....................................................................................... .. ............................................................................. Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi................................................................ din motive psihologice (interne)............................................................... Ghid pentru pãrinþi 61 Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei)........................................................................................................... ............. ....................................................... .......................................................................................................... Dupã 5 ani........................................................................ Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele..................................................................................................... ....................................................................................................................................................... ...................................................................................... Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele)..... ......... ........................... .................... Vârsta preºcolarã................. ............................................................ ............ .................................................................................. ..... fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã................................................................................... Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele........ ........................................... ....................................................... Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp........................................................................................................................................................................................................................................................................................ ...............Manifestã fricã faþã de anumite lucruri.................. Începând cu 7 ani............................... .................................................................................... .......................................... ................................................................................................................................... Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii.....................................................................................................................

............. ....................................... ........ Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite............................................................................................... ...................................... .............. cãutarea privirii adultului.............................. solicitarea ajutorului adultului................................................................. La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã......... Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã)............................................. ...... ......................................................................................................................................................................... ............................. de interacþiuni sociale.. .............................................................................. ........... de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor.....................Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor............................................................... distanþarea de sursa de stres................................................................ .................................................................. Ghid pentru pãrinþi Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii........................................................................................................................... 62 Vârsta preºcolarã.............................................................. .......... ...................................... ................................................................ raþionalizarea sau minimizarea................................................................................................ distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi........................ Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc.........................................

se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate. vinovãþie. κi cer scuze pentru greºeli. Îmi bate inima mai tare). Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. Se separã de pãrinþi fãrã dificultate. trage copiii de pãr. Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare. aruncã jucãriile pe jos. tonul vocii. dar numai dupã 4 ani. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie.II. Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie. furie). smulge jucãriile din mâna altor copii. De exemplu. Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. am fãcut un desen frumos. Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane. „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. nu þin seama de context sau situaþie. cu expresii faciale corespunzãtoare. dar numai dupã vârsta de 5 ani. bucuria este exprimatã prin þopãieli). teamã. postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã.gesturi). pãpuºi). trânteºte. strigãtelor. Dã exemple de emoþii diferite. Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. etc). Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. Ghid pentru pãrinþi Emoþiile ºi comportamentul nonverbal Exprimã emoþii complexe 63 Emoþii ºi contexte . miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine. am fãcut treabã cu mama. Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”. Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. loveºte. fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. Cum te simþi – bine/ rãu). în situaþii diferite. Se ruºineazã foarte uºor. κi adapteazã mimica. Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros). Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. simþite de oameni diferiþi. mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale. tristeþe. κi identificã propriile stãri de furie. Emoþiile în cuvinte Vârsta preºcolarã.

Dupã 4 ani. sunt îngrijorat!). responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia. pentru frica de injecþii . Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine.“nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile . minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex. solicitã ajutor din partea adultului. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire. Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii.”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“). Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. Copilul micºoreazã. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi. este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). loviturã). merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil. cautã sã vadã ce reacþie are adultul. din motive interne.“de ce plânge copilul”. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit.Pune întrebãri despre ce simt. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. Începând cu 7 ani. desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept. Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã.nu sunt supãrat. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei. eºti supãrat?. copiii spun cã sunt triºti. punerea bãrbiei în piept. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta. Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect. modului în care el se simte. Ghid pentru pãrinþi Managementul emoþiilor . La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac. Dacã este învãþat. lipirea picioarelor unul de Emoþiile celorlalþi Cauza emoþiilor Emoþiile ºi consecinþele lor 64 Vârsta preºcolarã. pune întrebãri . Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. Cautã suportul adultului: privirea adultului.

Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã). respirã profund de trei ori. Vârsta preºcolarã. Percepeþi evenimentele negative (ex. te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii . colþurile gurii lasate în jos. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. . Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare. Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui. De exemplu. Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii. etc). Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil.„ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”). Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. ci ceea ce face el . iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine). Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi. copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului.altul. Evitaþi etichetãrile (eºti bun. nu mai vreau sã aud de tine!” Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni. Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor.”dacã mai faci aºa. manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. Ghid pentru pãrinþi 65 De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale exterioare. faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã . Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. implementeazã soluþia aleasã. evitaþi ameninþãrile cu abandonul . Este capabil sã respecte regulile jocului. Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã.„mã enervezi!”.„dacã nu încetezi. spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”. Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri. eºti rãu.

mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi. furia. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm. • Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte. somn). îi va cumpãra acel lucru. Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului. În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin. De exemplu. Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica. • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã. ºi-a pierdut jucãria etc. Ghid pentru pãrinþi • Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame. tristeþea. Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. Recomandãri practice pentru pãrinþi Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede. Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. mângâieri. Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. comportamentul copilului ignorat. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri. iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte. prin folosirea întrebãrilor deschise. .66 Vârsta preºcolarã. spuneþi-i copilului “m-am întors”. puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi. ºtiind cã pãrintele. Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. ca sã evite situaþia jenantã. fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens.

orice îºi imagineazã. Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare. Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva. Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de. citiþi-i o poveste). Dupã ce vã luaþi la revedere.). nu te mai iubesc. pentru ei este adevãrat. Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii. vizite la ºcoalã. Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele. cum trebuie sã se comporte. Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea. De exemplu. etc. Ghid pentru pãrinþi 67 . Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi. dacã nu eºti cuminte. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv.sau la ora.Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã.. este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva. pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã. Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea.. cu bona.ce va face acolo. Emoþiile noastre sunt fireºti. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã. Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului. te dau la þigani”. ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi. împreunã cu colegii.. Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu.. acel copil va refuza sã se mai joace cu el.. precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!). accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia. Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã . sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea. ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. De exemplu: „dacã mai plângi. astfel. prin discuþii despre noile sarcini.. Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii. cât va sta. Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Vârsta preºcolarã. Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã). ei nu se vor mai juca cu tine”).

Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex. ?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã. Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã. sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii. De ex. într-o situaþie în care copilul cade. copilul îºi va continua liniºtit jocul. dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti. Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?. Vârsta preºcolarã. abia te-ai atins”. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc. De exemplu. Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. dacã adultul spune “nu-i nimic. Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!).. Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi.68 Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor. dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã.. Ghid pentru pãrinþi . este normal sa fii trist când cineva te loveºte. Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. De exemplu. punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex.

expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi. din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi.sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani). . pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã. În acest sens pãrinþii trebuie : . Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate. exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului. încât începe sã plângã. Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite.sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã. . când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã . Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor.Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. care este fericit ºi un învins care este trist.sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul. De exemplu. Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri. situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare.sã îmbrãþiºeze copilul. Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie. De exemplu.calm. acel copil va refuza sã se mai joace cu el. . “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “. siguranþã. acordarea atenþiei. situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor.sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã. Ghid pentru pãrinþi 69 .sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal. Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii. situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv. Vârsta preºcolarã. de exemplu. . . relaxare.

poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã. Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul. precizându-i ceea ce a fãcut. pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni. Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri. Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã.De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia. verbalizând modul de aplicare a acestora. cum ar fi verbalizarea adecvatã. cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit. Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii. Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. activitãþi recreative). sã ne 70 Vârsta preºcolarã. cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”. Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii. arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã. puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. Ghid pentru pãrinþi . De exemplu. Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã. Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare.

Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). ghidajul din partea pãrintelui este esenþial. Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei). Ghid pentru pãrinþi 71 . Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes. simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc). când observaþi apariþia unui acces de furie. îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi. Dacã nu pot sã se opreascã. Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale.jucãm cu ceilalþi copii. Vârsta preºcolarã. gesturi). trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. De exemplu. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare. descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana. obrajii îþi sunt roºii. Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor. vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire.

ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR despre abilitãþile sociale ale preºcolarului ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului. I. prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu. . prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu. La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. cu ajutorul pãrintelui. în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate? 72 Vârsta preºcolarã. un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã. Ghid pentru pãrinþi Abilitatile sociale se învaþã prin : observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu. un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el. un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai. Învaþã sã asculte activ. La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului. ºi singur la 6-7 ani. la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã. un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu.. la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã. la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã. Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil.

Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali: Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani. Poate sã împartã materiale comune (jucãrii. Vârsta preºcolarã. Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva. îi mângâie. face remarci de genul “îmi place de tine. Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut. Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã. Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. tu câþi ani ai). Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. vârsta. . uite ce avion am!). dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. Le spune pe nume. Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. creioane colorate). Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani. eºti drãguþ”. i-o oferã. Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal. κi alege prietenii pe considerente de sex. dacã un copil îi cere jucãria. pe educatoare. Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. κi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi. Invitã copiii la joacã. Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. modul în care se joacã. Ghid pentru pãrinþi 73 Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. zâmbeºte. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie. Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el. îi ia de mânã pe copiii de la grupã. Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el.

Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui. . jucãrii care nu îi aparþin. îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea). negocierea.74 Vârsta preºcolarã. Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. distragerea atenþiei. Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul.: dupã ce terminaþi de pictat. fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. împarte materiale cu alþi copii. Cere permisiunea de a folosi obiecte. ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex. curãþaþi masa). Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex. în 75% din cazuri. stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el. Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil. De exemplu. κi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. De exemplu. ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru. Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”. κi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei). Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului. Ghid pentru pãrinþi Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. compromisul. ridicã mâna când au nevoie de ajutor. Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei.

Ghid pentru pãrinþi Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. este nevoie de suportul pãrintelui. este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil.II. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea. 75 . Folosirea mesajelor nonverbale . scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi. o sã ne jucãm cu altcineva”. înþeleg regulile jocului. Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii: Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii. Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã. observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii. rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. Dacã se observã însã cã. gesturi prin care manifestã interes. Dacã refuzul apare totuºi. Implicarea copilului într-un joc paralel.zâmbete. pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic. Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii. replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi). Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup. Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Câteva recomandãri pentru pãrinþi Vârsta preºcolarã. Având sprijinul pãrintelui. Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. câti ani are.

mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. De exemplu: “Bravo. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. Ghid pentru pãrinþi Cum oferim feedback negativ copilului . persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”. pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi? Vârsta preºcolarã. Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte. Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor. ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. • Dacã rãspunsul este “nu. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte. Contactul vizual este foarte important. Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. ai spus foarte frumos mulþumesc. De exemplu. În plus. atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”. încã nu am terminat”. Bravo. 76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe.Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active.

. Într-o situaþie similarã. 4.. Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1.. De exempluã..îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”.exprimarea emoþionalã.cu umor: „Nu-i nimic... mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament). Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva. Îþi mulþumesc! Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. pentru cã. ..(descrierea comportamentului copilului).ignorarea (nu i se acordã atenþie).rãspunsul cu umor. îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?” . Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial. cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat.ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte. atunci când.. reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film. . ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: . îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului). spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : . mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig. . mã simt. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare. 5. Andrei spune: „Uite la el. Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor. De exemplu: “Cosmin. Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi. i se dãrâmã tot castelul din cuburi. Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor 77 Exemplu: Dan. Exemplu: Paul.preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii. 3. Când Dan se apropie de final.agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” .(descrierea modului cum vã simþiþi). aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” . când copilul este agresat de un alt copil. 2.(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului).

................. copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie.. moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie........... . pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã........ pe frigider).... .............. .... Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã.............. Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie....... pozitivã sau negativã.......... Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex.. acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat..... critica........................Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula...................... completând tabelul de mai jos: Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã? Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa? ..... .................... ................... Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele...................................... În consecinþã.... sã formuleze regula într-o formã pozitivã....... Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã........................ Ghid pentru pãrinþi Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative.................... Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei..................................................... ....... Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri: sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula...... sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii.......... Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului..... 78 De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia Vârsta preºcolarã.

copiii construiesc un castel din cuburi. pãrintele merge în camerã ºi rãspunde. de exexmplu copilul „þipã” . la un moment dat sunã telefonul. a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor.comportamentul problematic. de exemplu.pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie. în acest moment. În consecinþã. însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului. hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã. convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”.ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE Vârsta preºcolarã. comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive. Ghid pentru pãrinþi bariere în disciplinare metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate. în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat. vorbesc tare. pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor. datoritã convingerilor personale. Bariere în disciplinare Aºa cum am prezentat în primul capitol. când este furios – contextul . disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor. joaca copiilor devine deranjantã. de exemplu: în camerã. I. 79 . sociale sau emoþionale. dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor. se amuzã deci fac „gãlãgie”. în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic.

O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor. datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor. cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. mamã!” iar cel de 5 ani. Cele mai frecvente sunt: Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare? Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil? 80 Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. De exemplu. Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. este dificil pentru un pãrinte. când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”.- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”. care pot fi dificile pentru pãrinþi. dupã ce i-ai repetat continuu. refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos. de exemplu. „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”. copilul poate avea reacþii problematice. Contextul ne determinã adesea comportamentul. de exemplu devine mult mai retras. putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi . cel de 4 ani îi spune “ te urãsc. De exemplu. Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”. Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”.

... ...... acela de schimbare a unui comportament......... Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor......... Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor..... .... ......... teamã sau vinovãþie....................atunci este criticat (ex...... „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”). Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie.. Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare....... . Ce gândiþi despre comportamentul copilului? .. .................... Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului..... 81 II... Vârsta preºcolarã............ Comportamentul copilului . . Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) ............. Alternative explicative ale comportamentului .............. Situaþii/ contexte ..... Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat........... Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament.. Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã....... Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite......... Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia.......... Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã.

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat. 82

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat. Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Tehnici de modificare comportamentalã

Pedeapsa Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

83

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

84

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute. De exemplu. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Comportamentul este un rezultat al unei nevoi. Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament 85 De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. adecvate. te dau la þigani!”). care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui. Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului. dorinþe sau convingeri a copilului. încrederea copilului în adult se deterioreazã. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”. îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi. atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. I. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi. un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur. dorinþe sau convingeri. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie. De exemplu. primeºte atenþie de la pãrinte. sã-l ia în braþe). este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie.ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR Vârsta preºcolarã. de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale. Ghid pentru pãrinþi înþelegerea comportamentului copilului stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul instrumente de analizã a comportamentelor copiilor.

Exemple 86 Vârsta preºcolarã. plictisitoare. laudã. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos. precum nevoia de apreciere.). de stimã ºi statut. criticã etc. nu pot fi considerate bune sau rele.sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile. colegi etc). . o carte. care neceºitã timp îndelungat. de aprobare.situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi. confort emoþional etc).beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã. Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi.beneficii sociale sau emoþionale (atenþie. Ghid pentru pãrinþi Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: . de valorizare. De aceea. Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan Funcþia de a comunica ceva Funcþia de a obþine ceva: . Funcþii ale comportamentelor Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui. comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile. de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale. intimitate etc. pot fi evaluate. . nevoia de control. ruºine). În schimb. Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au. Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi.stãri emoþionale negative (fricã. . funcþiile pe care comportamenetele le au nu. Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el.Funcþii ale comportamentelor Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul.). .

Ghid pentru pãrinþi Ca urmare. indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor. Studiile aratã cã Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale . Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil. este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã. este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. îi este dificil sã stea într-o activitate. 87 II. ºi comunitatea în care trãiesc. Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã. De exemplu. mediul familial. care îndeplineºte aceeaºi funcþie. identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate. Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea. un copil care se agitã. Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament.Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui. Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie. determinã apariþia problemelor de comportament. plânge foarte mult. Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament. Vârsta preºcolarã. Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. dezirabil. prezintã dificultãþi de adormire.

sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp). 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls. cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. în dezvoltarea problemelor de comportament. www. Dacã un copil este pedepsit.H. temperamentul are doar un caracter predispozant. lipsa lor este consideratã un element de protecþie. 58. Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor? 1 2 3 Goldsmith.org. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice. certat. 25. pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al. P. apostrofat. Studiile aratã cã. & Earls. et al. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori.. F. Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã. Barron. deci trãieºte într-un context nesãnãtos. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi. 505-529.. Mental Illness Fellowship of Australia. 88 Vârsta preºcolarã.mifellowshipaustralia. Child Development. Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc. în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã.acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã.au .H.(1984).. factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei. *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness. Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. psihologice ºi sociale. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. Journal of child psychology. (1987) What isi temperament? Four approaches. Ghid pentru pãrinþi O varietate de factori biologici. 1984)2. este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice. A. 23-33.

...............Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive... abuz) Exerciþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului....... Ghid pentru pãrinþi Ex........ ................ sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) Vârsta preºcolarã.. abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului Ex.......................... ............. temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului Ex... ...... . Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului... sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia....................... .............. evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte..... un context abuziv sau sãnãtos............. caracteristicile cognitive........ divorþul pãrinþilor..................... .. Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor.. sociale ºi emoþionale Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului) 89 ................. Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive.....

child temperament. J.. Anne. 629-642. J. & Catanzaro. lispa complianþei. Robert. Journal of Clinical Child Psychology. 66. Bowker. G. Cooper. Crnic. prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey. Bowker. (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. Coplan. Care sunt efectele mediului stresant de acasã: unii copii pot manifestã probleme de internalizare. Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial..& Gable.. 311-319. 376-395. M. J. crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky. Anne. Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur Vârsta preºcolarã. 24. S. Robert. N. 1995)4. În plus. cãutarea atenþiei.K. 1995)6.2003)5. hipersensibilitate. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie. (1995) Association among daily hassles. Belsky. agresivitate. acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant. retragere socialã. unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate... pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii. cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor. Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate.. Mitts& Catanzaro.(2003). . printre care ºi certurile zilnice cu copilul. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã. Suzanne. Cooper.& Gable.90 Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale. 4 5 6 Creasey. decât cei cu temperament inhibat. coping. iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress.. Child Development. Astfel. incluzând simptome depresive: dependenþa..S.. and social adjustment in preschool.. dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan. Mitts. M. factorii stresori. and behavior problems in nonreferred kindergartners. S-a constat cã. care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate). Crnic. Early Childhood Research Quarterly 18. Ghid pentru pãrinþi Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului. Suzanne. Parenting Daily hassles.

. pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã.... Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã........... De asemenea....... pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa........Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul......... Ghid pentru pãrinþi 91 Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat........ De exemplu... alimente speciale .. a zâmbi....................... Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi.... ... Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung. precum ºi a frecvenþei comportamentului...... Comportamentul problematic al copilului Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã Consecinþa asupra comportamentului copilului ...... .... Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge... îngheþatã....... De exemplu. bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã....... oferirea de jucãrii. dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute......... implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc).... ........................ Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi..... ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare.. Comportamentul problematic tinde sã continue dacã..... Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe...... copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte... Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate Vârsta preºcolarã. .. ......... care se repetã.... copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”................. ....prãjituri.............

........ similare cu cele ale copiilor Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor..... Observarea ºi imitarea pãrinþilor Vârsta preºcolarã....... 92 Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora........ similare cu cele ale copiilor Ex.. poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme. observ cã Maria face acelaºi lucru... ... .... ............. ...... adecvate ale copilului..... adecvate........ lovirea.............. care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale..... Ghid pentru pãrinþi Exercþiu pentru pãrinþi: Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii... cât ºi pe cele disfuncþionale... Ex. De exemplu..................Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie.................. este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie.............. merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios............ atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc.... atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva.... Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin................ sunt comportamente învãþate...... þipã când fratele ei îi ia jucãria.... neadecvate.. Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor............ duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade). Comportamente precum þipatul.. dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios.. înjurãturile... vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu. Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie. Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate) Ignorarea comportamentelor pozitive.. ........ copilul meu face acelaºi lucru............ Copiii ai cãror pãrinþi lovesc.

III. Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele: Exerciþiu pentru pãrinþi: Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. este afarã ºi se joacã cu prietenii lui. bunicii râd. unde îi gãseºte pe bunicii lui. George merge acasã. Ghid pentru pãrinþi 93 George. un bãiat de 4 ani. la un moment dat. ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului. copilul fuge la el în camerã. dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen. iar ceilalþi încep sã râdã. vom analiza situaþia de mai jos: Vârsta preºcolarã. modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu. Au trecut deja 4 sãptãmâni. completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã. unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor.

. „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu.. îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni.. sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi. Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã. Unde nu apare? Cu cine nu apare? Comportament Ce se întâmplã imediat dupã? Consecinþe Efect 94 Vârsta preºcolarã. Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol.. De exemplu..... Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important. Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie. Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul. Ghid pentru pãrinþi Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab. 2.. Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament. Recomandãri pentru pãrinþi 10 paºi cheie în disciplinarea copilului 1....... sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã..îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”. Dacã adulþii intervin când nu este nevoie. Recompensarea verbalã imediatã .” 3.Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? ... 2004). .

Retragerea din conflict Uneori. dacã tu acorzi importanþã. copilul poate sã aibã resentimente. Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã. Vârsta preºcolarã. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. semnificaþie celor spuse de tine. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat. 5. Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. protestelor. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. În acest caz. când copilul nu îºi strânge jucãriile. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar. „neascultãtor” etc. „obraznic”. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei. 7. nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin). Pentru a fi eficientã. este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”. 10. 8. acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare. cererilor cu insistenþã. nu ceda în faþa rugãminþilor. dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut. Ghid pentru pãrinþi 95 6. 9. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou. în situaþii de conflict. moderat dar ferm. De exemplu. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult. consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi. consecinþele logice sunt eficiente. o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. lacrimilor. .4.

ora mesei. Prin consecinþele propriilor lor alegeri. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul. aceastã informaþie NU schimbã comportamentul. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii.IV. sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. Implicarea copilului în decizie. Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament . Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile? Copiii de vârstã preºcolarã. copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul. îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile. În mod similar. Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale! 96 Vârsta preºcolarã. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc. ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos. Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã? . Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut. devenind mult mai independenþi. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. ora de culcare. prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi). ora de plimbare. Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”. Ghid pentru pãrinþi Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple.

Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi? Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele. Vorbiþi cu copilul aproape de el. spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi). asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo. Dacã apare o problemã de comportament. Ghid pentru pãrinþi 97 Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!” . “Diana. în proximitatea lui fizicã. când este posibil. fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul. Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã. „Dorin. lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare.Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul). Uneori se întâmplã ca. De exemplu. care îi dã o stare de nesiguranþã. solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor. atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general. te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face. De exemplu. actionaþi imediat. De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii? Vârsta preºcolarã. De exemplu. Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. Fiþi foarte specific. poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã. De exemplu. În alte situaþii. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. aplecaþi-vã la nivelul lui. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). Când îi vorbiþi copilului. copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu.

98 Vârsta preºcolarã. mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!” Daþi timp copilului sã coopereze. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el. oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege. De exemplu. nu mai repetaþi cererea. Repetaþi cererea. Fiþi foarte specific. sã se pregãteascã de culcare). “ Eliza. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex. Ghid pentru pãrinþi . De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã.Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate.

strigãtelor. copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame. „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”). Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie. ca sã evite situaþia jenantã. ”plângi ca un bebeluº. îi va cumpãra acea jucãrie). Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani. dupã vârsta de 4 ani. i se dã mâncare). atenþie. ºtiind cã pãrintele. dar poate dura ºi o orã.ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII Vârsta preºcolarã. când 80% dintre copii manifestã acest comportament. somn. ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului. copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie. dacã copilului îi este foame. lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului. În aceste momente. I. Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor. Când devine problematic acest comportament? 99 De ce au copiii accese de furie? . joacã etc). Ghid pentru pãrinþi de ce au copiii momente de furie cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor. Putem vorbi de un comportament problematic când. pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. Cel mai adesea. Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin. Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. Identificând corect cauza.

La acestã vârstã. Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. contorsionãri violente ale corpului. copiii învaþã prin observare ºi imitare. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul. dar cerut de pãrinte (ex. Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã.O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei. urlete. ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie. sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. Oferiþi copiilor exemplul personal. tristeþea ºi furia prin plâns. etc). În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui. Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie? Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. bucuria se exprimã prin râs. ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. 100 Vârsta preºcolarã. mângâieri. etc). ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte. II.sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”).le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. îmbrãþiºãri. având valoare de recompensã. Ghid pentru pãrinþi Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex. obiecte aruncate. dacã nu ajunge la o jucãrie . Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. Aceasta înseamnã cã. o jucãrie pe care ºi-o doreºte. se va comporta în aceastã manierã: þipete. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului. ei vor învãþa acest model de rãspuns. . sã guste.

crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex. ºi-a pierdut jucãria preferatã). Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. Ca pãrinþi. Ghid pentru pãrinþi 101 . Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional. pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex. trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios. Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”. Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos). puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). aplecaþi-vã la nivelul lui. copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe. Identificaþi corect cauza furiei. puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate). Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. ignorarea este o soluþie eficientã. Când îi vorbiþi copilului. ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia.Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã. în prezenþa copilului. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât. supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus. nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?). sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul. Vârsta preºcolarã.). sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex.

Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã. iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi. . maºini. De exemplu. dar nu þi-o pot cumpãra astãzi. am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!). pânã se liniºteºte. Vârsta preºcolarã. care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri). Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã. În caz contrar el s-ar putea simþi respins. Refuzaþi calm. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”). Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului. în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie).) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni. se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte. puteþi folosi consecinþele logice. În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã. nu-i adresaþi nici un cuvânt). Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex. în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el. În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. dar ferm îndeplinirea cererii copilului. Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã.Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. etc. dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani. îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin. care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el. De exemplu. Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea? 102 Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. plânge. Ghid pentru pãrinþi Folosiþi ignorarea. rãspundeþi: “îmi pare rãu. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri.

Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. acum eºti foarte nervos. deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã. se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios. Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere. copilul þipã. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. dar apoi mergeþi direct acasã. lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. dã din picioare. În acest caz. Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie. Ghid pentru pãrinþi 103 . Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. Ni se întâmplã tuturor. atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm). Dacã copilul acceptã. îl puteþi întoarce cu calm la Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Vârsta preºcolarã. Unii copii se liniºtesc mai greu. Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. rugaþi-l sã vã ajute. În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin. Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã. Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. sã punã cumpãrãturile în coº). dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat. dându-i sarcini precise (ex. puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile. Dacã copilul s-a liniºtit. vei sta aici 3 minute pânã te calmezi. sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun). Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin. sã þinã lista de cumpãrãturi. dupã care vom vorbi). Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei. Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat.

folosind spaþiul respectiv. când mergeþi la cumpãrãturi. Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã. .locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã. sã-ºi cearã scuze. Ghid pentru pãrinþi Planificaþi activitãþile în avans. Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire. daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere. Dupã ce a avut loc excluderea. Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului. Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Þineþi cont de starea în care se aflã copiii. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte). Fiþi corect. În funcþie de situaþie. când simte nevoia sã se calmeze. dacã copilul s-a calmat. Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu. dacã a aruncat obiectele pe jos. dacã a rãnit pe cineva. Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã. nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi. Cum putem preveni crizele de furie? 104 Vârsta preºcolarã. este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. sã le ridice).

Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia Antecedente Antecedente depãrtate imediate Comportament Consecinþe Efect 105 Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare? Ce se întâmplã imediat dupã? . Ghid pentru pãrinþi Exerciþiu pentru pãrinþi: Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã.Paºi de succes Oferiþi copiilor exemplul personal! Identificaþi corect cauza furiei! Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul! Vârsta preºcolarã.

sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui. lãsând un spaþiu între ei. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi. cã este mai mic”. 106 A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. I. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi. dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. Învãþaþi copilul cel mic . Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi Vârsta preºcolarã. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei. Ghid pentru pãrinþi Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi. când vin în vizitã alþi copiii. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri. îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã.ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!) Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi? Fiþi corect. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii. nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui.

Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva. nu o primeºte.”te rog “ sau printr-o propoziþie . În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã). Faceþi exerciþii simple. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii. implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex. ÎNCà NU AM TERMINAT. va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt . Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã.”. Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã). pentru rãspunsul NU. Vârsta preºcolarã.“te rog sã-mi dai jucãria”. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori. Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata. îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane. construiþi un bloc).. folosind materiale diverse (ex.sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând). Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA. copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul. Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. ei se vor simþi frustraþi. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt.. De exemplu. cine smulge jucãria din mânã.” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George). . Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. contruiþi un puzzle. Ghid pentru pãrinþi 107 Oferiþi un bun exemplu personal. implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate. când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai.

Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. În cazul copiilor mai mari.. “Bravo. Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George” 108 Vârsta preºcolarã.Cine smulge jucãria din mâna altui copil.. se poate stabili ca regulã generalã. . Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex. .. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul.Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie.” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ... ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana. daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius. . Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil. nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei. cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”. sã folosescã formula “te rog sã-mi dai. Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul. Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane). împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor. Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. Subliniaþi importanþa acestui comportament social. va spune “mulþumesc”. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copilului ce sã facã.Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane. .Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã.Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã. Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna. peste 4-5 ani. Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute). De exemplu: . spunem: te rog sã-mi dai. eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!” Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple.

Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect. . Ghid pentru pãrinþi 109 Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. Dupã ce timpul a expirat. Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). folosiþi ”timpul de liniºtire”. folosiþi consecinþele logice. la o orã dupã folosirea consecinþei logice. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru .10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil. Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice. Vârsta preºcolarã. consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea. luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”. Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). Ignoraþi protestele ºi plângerile.dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp. o altã activitate.cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde. de exemplu. reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã. aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea). Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”. repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa.

Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. pentru puþin timp. chiar dacã este supãrat sau furios. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã.Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic. 110 Vârsta preºcolarã. peste patru ani. sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã). Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi. repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul. Pentru copiii mai mari. Trimiteþi copilul într-o altã camerã. Reamintiþi copilului. sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea. aceastã disputã poate fi contextul propice în care. cu ajutorul dumneavoastrã. Ghid pentru pãrinþi Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. care sã nu prezinte nici un risc (ex. Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. Dacã problema apare din nou. în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului). cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta? . coopereazã. Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil. îºi aºteapã rândul. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat. folosind aceastã metoda ºi pe viitor.

. Descrierea faptelor. luaþi jucãria disputatã. . coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul.De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti. Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul. cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4. tu te joci primul timp de cinci minute! Robert. sã coopereze) . tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii. ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo. Ca pãrinte.Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã. .Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate. Ionuþ ºi Mihai. o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. 2. Vârsta preºcolarã. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: . trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã. . dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1.“Andrei ºi Robert. fãrã a-i învinovãþi (ex. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat. ci devin cu ajutorul ºi ghidarea Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid.Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex. Dupã 5 minute.Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã). Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul).Dacã problema continuã. sã evite blamarile ºi etichetarile. Andrei. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex. Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria. opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile.Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo.Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior. Ghid pentru pãrinþi 111 dumneavoastrã. sã-ºi astepte rândul. . Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti. Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. 3.

Paºi de succes 112 Vârsta preºcolarã. fãrã sã favorizaþi pe cineva. smulgerea jucãriei din mânã. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. atunci când nu îi puteþi supraveghea. smulge jucãria din mânã). Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. adresarea de cuvinte nepotrivite. împingerea. Oferiþi-le un bun exemplu personal. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. Disputele ºi agresivitatea Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã? . Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele. când puteþi sã-i supravegheati. trasul de pãr. Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. sã îºi astepte rândul). II. Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive. Implicaþi copiii în activitãþi separate. Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul. cearta pe jucãrii etc. consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. Ghid pentru pãrinþi Trataþi copiii în mod egal. Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi.

dorinþei de a testa reacþiile celor din jur. Lahey. Lahey. R. pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber. care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. a obþine atenþie din partea celorlalþi etc.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii.Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul. comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate.B. & Thomas. dorinþei de a obþine ceea ce vor. 379-390 . modelului pe care îl observã ºi îl îmitã. ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã. agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei. 1991)7. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie. ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. C.B. 100. 7 113 Loeber. care includ agresivitate faþã de animale.. Ghid pentru pãrinþi De ce se bat copiii? Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult).. creºte agresivitatea verbala. alþi copii sau proprietatea altuia. & Thomas. geloziei ºi competiþiei. în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi. dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc. de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor. În plus. Journal of Abnormal Psychology. în special cu fraþii sau surorile. faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc. el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã. Când agresivitatea devine o problemã? Vârsta preºcolarã.

Acestea ar putea fi: o poveste. împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei.. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. o prãjiturã. Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac. cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi. o bãutura preferatã. Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã. timp de câteva zile. sã îºi aºtepte rândul etc. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi. de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie.. . sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului. Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). Când copilul respectã regulile jocului. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur. pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Dacã limta nu este clar trasatã. Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ? 114 Vârsta preºcolarã. de exemplu. în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi. mulþumesc!”. acordaþi copiilor. cu mâinile putem sã ne atingem uºor. Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. când învaþã sã îºi aºtepte rândul. va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi. sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul. În special la început. sã ne mângâiem.Uneori. Explicaþi copilului regulile. un joc. în etapa de învãþare a comportamentului nou. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi. ne aºteptãm rândul. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea. paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã. Ghid pentru pãrinþi Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul. “de-a magazinul”. acordaþi-le atenþie. sã formuleze o cerere. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. recompense speciale.

De exemplu îi puteþi spune “Robert. Acþionaþi imediat. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã. o voi pune sus timp de 5 min. nu aþi împãrþit maºinuþa. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. Când este posibil. De exmplu. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor. ºi este rândul tãu acum”. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. aºa cã. Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie. de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi.” De regulã. acþionaþi cu rapiditate. lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva 115 Folosiþi consecinþele logice. luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel.Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã. spune-i Dianei cã trecut rândul ei. Când observaþi orice semn de intrare în conflict. 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor. Ghid pentru pãrinþi Spuneþi copiilor ce sã facã. retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi. Vârsta preºcolarã. . trebuie sã împãrþiþi jucãriile.

116 Vârsta preºcolarã. ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia. îl trag de pãr. îl împing)? . Adresaþi-vã copilului care agreseazã. cooperarea în cadrul jocului etc). împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate. atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”. le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei. repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex. Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins.Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei). Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil. Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi. Astfel. Ghid pentru pãrinþi Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui. returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Dupã expirarea timpului. Spuneþi copiilor ce sã facã. trage de pãr. repetã comportamentul problematic. pe un ton ferm. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. Uneori. copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie.:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”. copilul nu poate sã facã acest lucru. spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai. opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!” Acþionaþi imediat. Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte.

Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie. pentru o perioadã scurtã de timp. va fi nevoie sã repetaþi excluderea. Ghid pentru pãrinþi 117 Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit. În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit. Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire. spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai. care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare. sã ne jucãm”. dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. spune când îºi doreste ceva. l-ai lovit din nou pe Lucian. Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat.Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii. unde sã se poatã liniºti (ex. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele. Acum vei merge sã te liniºteºti!”. cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit. sã ne mângâiem. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile. chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit. Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian. cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian. De exmplu. camera lui). cere adecvat o jucãrie. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an). Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. într-un loc sigur. nu deschideþi usa. crezi cã el se va mai juca cu tine?” Vârsta preºcolarã. . daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori. sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive. îºi aºteaptã rândul). Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute. pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”.

sã îºi astepte rândul. având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã.). Ghid pentru pãrinþi . Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. Implicaþi copiii în activitãþi separate. smulge jucãria din mânã). Paºi de succes 118 Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea. Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate. fãrã sã favorizaþi pe cineva. când puteþi sãi supravegheaþi. care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului. Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. atunci când nu îi puteþi supraveghea. este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui. Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. cum sã formuleze o cerere. sã coopereze). etc. cum sã exprime ceea ce vrea. pentru ca acest lucru sã se întâmple. Oferiþi-le un bun exemplu personal. Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte. Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani. pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi. Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare. Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv.De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea copilului mic. Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. Vârsta preºcolarã. pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar. Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex.

pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent.III. iar perioada de expunere este mai mare de douã ore. sã se joace în nisip. poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii. Când devine o problemã vizionarea TV? .707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2. pe lângã apariþia problemelor comportamentale.5 ani. cognitive. În acest sens. Vârsta preºcolarã. reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des. douã sau mai multe ore. Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore. sã deseneze. vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic. sã meargã cu bicicleta. Este o activitate pasivã. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic. În cazul acestor copii. variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea. sã asculte muzicã. în mica copilãrie. Pentru cele mai multe familii. sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate. sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic. impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale. Ghid pentru pãrinþi 119 Studiile aratã cã.5 ºi 5. de rezolvare a conflictelor etc). Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2. s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã). s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran. uitând sã se mai joace. de integrare în joc. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. sã sarã. Copilul trebuie sã alerge. sã asculte poveºti. 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. sã construiascã. care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale. afarã sau în exterior. pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. În studiul menþionat anterior. emoþionale ºi motrice. în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã.

Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat. timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic. Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV. . 2001). iar pentru copiii mai mari de doi ani. Ghid pentru pãrinþi Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii.învaþã observând ºi imitând. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc. Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : .nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real. care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã). Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor. Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Altfel poate deveni omniprezent. Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã). care se ajutã reciproc. dacã dvs. Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale.sunt mult mai uºor impresionabili.Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special. care se joacã împreunã. Ce putem face? Oferiþi copilului un bun exemplu. Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman. La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele. . . vã uitaþi în mod excesiv.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs). . Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei. Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs. Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate. Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”.nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei. 120 Vârsta preºcolarã.

carton. astfel încât sã-i puteþi supraveghea. etc. În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac.pe frigider). în niciun caz în dormitorul copilului. puzzle. lipire. oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã. Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”. decât sã se uite la un desen animat. în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs. se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. este preþios.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. Vârsta preºcolarã. Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor. consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat. Ghid pentru pãrinþi 121 Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala. inºirare mãrgele sau paste fãinoase. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie. jocuri de construcþie. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). ascultat poveste. ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. De exmplu. confecþionare obiecte din hârtie. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat.modelaj. Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. închideþi imediat televizorul. colorat. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el. Controlaþi mediul copilului. . Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. Chiar dacã timpul dvs. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex. decupare. prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul.Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul). ascultat muzicã.

3. emoþionale. este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. copilul ãsta e rãu”). 6. sociale. motrice. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare. “iar vrea sã mã enerveze. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile . Controlaþi mediul copilului. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. 2. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. Paºi de succes 122 Oferiþi copilului un bun exemplu. Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp). Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator. Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber.cognitive. Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului.De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. 5. 4. 1. Ghid pentru pãrinþi Exerciþii pentru pãrinþi: . intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10). Vârsta preºcolarã. este un comportament rezultat al temperamentului.

B. H. Issue of Pediatrics. Nr. Ghid pentru pãrinþi 123 . 2005. 591-605. Coplan. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament. 2000. 24. Infant Behavior and Development. G. Child Abuse and Neglect. 1-21.. Vol. 2003. A. Robert. Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty..F. R. T. Vol. 300. N. H. M..E. J.527-541. Early Childhood Research Quarterly 18. M. Journal of Abnormal Child Psychology. G. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment.(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5. Barron. Journal of child psychology. Bowker..& Gable.. Schwartz. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. Maccoby. M. Child Abuse & Neglect.(1984). J. & Earls. Science. 2003.. child temperament. A. Child Development. Crnic. 73.. Vol. Fox. MPH. Mullins. (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment. O Leary. Banez. XIV. Katherine. Belsky. Dietz. 5. P.. Christine. Attributions. 27. R. A. Nr. Doug Bodin. V..K. pag. and Physiological Responses. S. McAllister. Shore.S. 27. 2000.. Creasey. 370-388. Critchley.. Journal of Clinical Child Psychology. J.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” . Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms. 21–45.1997.. 1. and social adjustment in preschool. Nr. 25. R. 311-319. Cooper. Child Development.. Lorber. 1999. Rethinking the Brain. C E. 7–20. Atkinson. 376-395. Vol. 72. The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children. Vol. 445-455. (2006). (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles. J. ºi colab. pag.(2003).A.. pag. 24. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. Mitts. E. 1952-1953. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. pag. Suzanne.A. & Catanzaro. 629-642. pag.G.. J. 23-33. Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors.. 27. Appraisals. affect. 1529-1542. 27. Milner. Journal of Applied Development Psychology. ºi colab. Anne. 66. 12. coping. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study.. E.(1995)Association among daily hassles. E. R. Cynthia S.A. 2001. Nr. Child Abuse & Neglect. pag.. Henderson. pag. (1990). Kamila B.. Minkovitz.Dadds. N. & Compas.L. 18. 4.. Nr. Henderson. F. and behavior problems in nonreferred kindergartners.. Parenting Daily hassles. J.. N..A.. Journal of Applied Development Psychology. Mistry. p. R. M. Frick. Sanson. pag.. 22. Annual Review of Psychology. S. Ann. Nr. 972-981. (2002). Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior.. Journal of Consulting and Clinical Psychology. Paul. S. Aucoin.S.. Fox. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Vârsta preºcolarã.

Journal of Abnormal Child Psychology. Ghid pentru pãrinþi Dadds. Nr.J. H. 445-455. Child Development. 21–45.. C. 32.A. 2003.M. C.. Vol. 2001. . pag.. 2000. Fox.A. et al. Child Development. No. Jenkin. 1-21. Forehand. N. Child Abuse & Neglect. 300. 12. Henderson. Mullins.B.A.. Maccoby.L. Rodriguez. and Physiological Responses. Vol. & Thomas. Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment. ºi colab.. Vol. T.B. Schwartz. Nr. (1987) What isi temperament? Four approaches. R. 22. 58... Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty. K. 793-810. pag. Journal of Child Psychology and Psychiatry.L. pag. Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life. (2002). Goldsmith. 5. Journal of Consulting and Clinical Psychology.. E. 2003.S. Child Maltreatment. 2007... Nr.F. (1991).A. Nr. J. ºi colab. N. M. pag. Journal of Abnormal Psychology.14.. 4.. Milner. 72. 325-337. 7–20. M. Lahey..A. H. E. Smith. M. R. Child Abuse & Neglect. & Smith. Annual Review of Psychology. 27. O Leary. pag. M. 1529-1542.. Nr. C E. Attributions. Vol. Lorber. 252-535. McAllister. R. 100. M. M. 24. 1999. A.. Science. Loeber.H... Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk. pag.. 1952-1953. 379-390..H..& Framme. 1. 12... Nr. R. The association between social withdrawal and internalizing problems with children. Infant Behavior and Development.G. S. C. Fox. pag. C. and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study.. affect. 73. 27. 2005. Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions. Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely..C. Strauss. J. Atkinson. Social information processing in high-risk and physically abusive parents. Vol. R.(1986).. 972-981. Dietz. 4. Appraisals. Henderson. Vol. 505-529. pag. J. Richardson. Child Abuse and Neglect.E.. Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. 2000.124 Vârsta preºcolarã. XIV. Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful