Deficitul motor apare intr-o gama larga de afectiuni, cele mai

importante sin-droame anatomo-clinice fiind: sindromul muscular,

sindromul de neuron motor periferic, sindroamele hemiplegie,
paraplegic si tetraplegic.
SINDROAME MUSCULARE
Dintre acestea, cele mai frecvente sunt urmatoarele:
Miopatia este o boala heredo-familiala cu determinism genetic,
aparand, de obicei, in copilarie sau adolescenta, caracterizata prin
slabiciune progresiva, atrofii musculare bilaterale si simetrice,
interesand in principal muschii de la radacina membrelor. Deficitul
motor apare si se accentueaza paralel cu atrofia musculara.
Evolutia este lenta si progresiva, ducand la imobilizarea bolnavului la
pat. Tratamentul consta in administrarea de glicocol, vitamine din
grupul B si E, fosfobion, Madiol, fizioterapie etc.
Miotonia este o afectiune de obicei congenitala, caracterizata prin
dificultatea de a decontracta muschii. Decontractia se face lent si cu
efort. Cand bolnavul executa o miscare, muschii raman contractati
cateva secunde. Tulburarea este mai mare dupa repausul muscular si
se reduce pe masura ce miscarea se repeta. Apare in copilarie si este
mai frecventa la barbati. Muschii sunt uneori proeminenti, dand
bolnavului un aspect atletic, dar forta musculara este scazuta.
Tratamentul este simptomatic: chinina, procainamida, L - Dopa.
Polimiozita este o inflamatie difuza a muschilor, care poate cuprinde
si tegumentele (dermatomiozita) sau nervii invecinati (neuromiozita).
Apare la orice varsta, mai frecvent la femei si la tineri. Forma acuta
debuteaza cu semne generale infectioase, urmate de prinderea
muschilor (dureri, rezistenta dureroasa la palpare), uneori a
tegumentelor, edeme, desen venos intarit, inflamatie a mucoaselor si a
nervilor (semne de polinevrita); alteori tumefactii articulare dureroase,
adenopatie, splenomegalie etc.
Evolueaza catre atrofie musculara si cutanata.
Prognosticul este grav, moartea survenind printr-o tulburare cardiaca
sau respiratorie. Formele subacute si cronice au o simptomatologie
mai putin zgomotoasa, cu evolutie mai indelungata.
Tratamentul consta in repaus la pat, mobilizarea activa a membrelor,
Tratament antiinfectios, corticoterapie, analgezice (aminofenozona,
acid acetilsalicilic etc).
Miastenia este o afectiune caracterizata prin deficit muscular, cu
fatigabilitate musculara, care apare sau se accentueaza la efort.
Etiologia este necunoscuta, dar se pare ca in producerea ei ar interveni
un mecanism imunologic. Boala apare mai frecvent la femei. Debutul
este subacut sau insidios, cu slabiciune musculara pe masura ce
muschiul se contracta. Tulburarea apare mai frecvent la muschii
oculari, ai fetei, limbii, masticatori si ai laringelui. Paraliziile sunt
minime dimineata, se accentueaza la efort si devin maxime seara. De
obicei bolnavii prezinta strabism si diplopie, iar vorbirea este dificila.
Este caracteristca imposibilitatea bolnavului de a-si tine capul ridicat.
Boala evolueaza cu perioade de agravare si ameliorare
Tratamentul consta in administrarea de Miostin (prostigmina),
efedrina, corticoterapie, vitaminoterapie, timectomie si protezare
respiratorie - in caz de aparitie a tulburarilor de respiratie (in criza
miastenica).
SINDROMUL DE NEURON MOTOR PERIFERIC
Calea motorie cuprinde neuronul motor central - care isi are originea
in celulele piramidale din regiunea frontala -■ si neuronul motor
periferic - al carui corp celular se afla situat in cornul anterior al
maduvei, unde face legatura cu neuronul motor central. Neuronul
motor periferic este, dupa cum se stie, calea motorie finala,
transmitand muschiului respectiv atat incitatiile motorii ale caii
piramidale, cat si pe cele ale caii extrapiramidale.
Ansamblul de Simptome si semne provocate de leziunea neuronului
motor periferic pe traiectul sau medular, radicular sau trunchiular se
numeste sindrom de neuron motor periferic. Sindromul apare in
leziunea corpului celular sau a fibrelor acestuia. Leziunea poate fi
situata deci la nivelul corpului celular (pericarion), in coarnele
anterioare ale maduvei (poliomielita, scleroza laterala amiotrofica,
siringomielie), si consta in compresiuni tumorale la nivelul radacinii
anterioare (radiculite), la nivelul plexurilor nervoase (plexite) sau al
nervilor periferici (paralizii izolate - nevrite si paralizii bilaterale si
simetrice - polinevrite).
Sindromul de neuron motor periferic, cu tulburari de sensibilitate
importante, apare si in poliradiculonevrite si in „sindromul de coada
de cal".
Lezarea pericarionului (corpul celular al neuronului motor
periferic)
Poliomielita anterioara acuta sau maladia Heine Medin este o boala
virala care atinge celulele motorii din coarnele anterioare ale maduvei
spinarii, manifestandu- se clinic prin paralizii flaste ale unor grupuri
musculare. Survine fie sub forma unor mici epidemii, fie in cazuri
sporadice. Apare mai ales vara sau toamna, afectand cu predilectie
copii si tineri. Se transmite pe cale digestiva si, secundar, pe cale
respiratorie.
Forma cea mai comuna este forma paralitica. Dupa o incubatie tacuta,
boala evolueaza in patru perioade: o prima perioada, infectioasa, cu
febra si rinofaringita, cu tulburari digestive (greturi, varsaturi si dureri
abdominale); ulterior apare un sindrom meningian (redoare a cefei si
contractura membrelor inferioare); dupa 1 -5 zile apare perioada
paralitica; paraliziile sunt flaste, cu atrofie musculara precoce si
abolirea reflexelor tendinoase; nu exista nici o tulburare de
sensibilitate; dupa cateva zile, paraliziile incep sa regreseze; perioada
de regresiune dureaza mai multe saptamani; dupa cateva luni apare
ultima perioada - aceea a sechelelor. in cazurile severe, paralizia este
grava, afectand toate grupurile musculare, cu atrofie importanta, in
cazurile usoare, regresiunea este totala. Se mai descriu Forme clinice
cu tulburari respiratorii (adeseori mortale), forme digestive (diaree
izolate), catarale (rinofaringite obisnuite, febrile).
Diagnosticul diferential trebuie sa elimine meningita acuta (prin
punctie lombara), mielita, polinevrita etc.
Tratament: in perioada paralitica, spitalizarea este obligatorie. in cazul
formelor respiratorii, se recomanda protezare respiratorie. in absenta
formelor respiratorii se recomanda repaus complet pe un pat tare,
analgezice si sedati ve, aplicatii de comprese umede calde, masaje,
mobilizari alternand cu miscari pasive. Tratamentul formelor abortive
consta in repaus complet la pat.
Prevenirea poliomielitei se face prin vaccinare.
Poliomielita anterioara cronica este o afectiune degenerativa
simetrica a cornului medular anterior, caracterizata prin atrofii
musculare simetrice, care incep cu portiunea distala a membrelor
superioare si paralizii.
Tratamentul ei este similar cu cel al sclerozei laterale amiotrofice.
Scleroza laterala amiotrofica este o boala degenerativa, care apare la
varsta adulta si intereseaza celulele din coarnele anterioare ale
maduvei spinarii, nucleii motori ai nervilor cranieni si fasciculul
piramidal bilateral. Intereseaza atat neuronul motor central cat si cel
periferic.
Etiologia este necunoscuta. Boala debuteaza intre 20 si 40 de ani.
Tulburarile de neuron motor periferic se caracterizeaza prin atrofii
distale (eminentele tenara si hipotenara), cu aspect de „manain
gheara". Atrofiile sunt progresive, afectand treptat antebratul, bratul si
umarul. Tulburarile de neuron motor central se caracterizeaza prin
paralizia spasmodica a membrelor inferioare, cu semne piramidale:
exagerarea reflexelor osteo-tendinoase, semnul Babinski, mers
spasmodic. in 6 - 8 luni apare paralizia flasca, cu conservarea
reflexelor osteo-tendinoase.
Prognosticul este fatal in 2 - 4 ani. Gravitatea este in functie de
aparitia tulburarilor bulbare, cu disartrie, disfagie si adesea pneumonie
prin aspiratie.
Tratamentul este nespecific (vasodilatatoare, masuri de igiena etc.).
Siringomielia este o boala cronica si progresiva, caracterizata prin
formarea in portiunea centrala a maduvei sau a bulbului a unor
cavitati. Debutul este insidios, de obicei intre 15 - 30 de ani. in functie
de teritoriile atinse, pot aparea tulburari motorii senzitive, vegetative si
trofice.
Cea mai frecventa localizare este cervicala. Si aici apar semne de
suferinta ale neuronului motor periferic si ale neuronului motor central
(fascicul piramidal). Semnele de neuron motor periferic se
caracterizeaza prin atrofii ale membrului superior - segmentul distal.
Atrofia progreseaza, dand aspectul de gheara. Frecvent se constata si
atrofia pielii. in sfarsit, abolirea reflexelor tendinoase la membrele
superioare completeaza tabloul sindromului de neuron motor periferic.
Sindromul piramidal apare sub nivelul leziunii, este mai tardiv si se
caracterizeaza printr-o paralizie spasmodica, cu exagerarea reflexelor
osteo-tendinoase la membrele inferioare si semnul Babinski.
Sindromul senzitiv este foarte caracteristic: anestezie a sensibilitatii
termice, cu pastrarea sensibilitatii tactile, ceea ce constituie disociatia
siringomielica a sensibilitatii.
Tratamentul consta in roentgenterapie.
Lezarea radacinii anterioare
Aceasta produce, de asemenea, un sindrom de neuron motor periferic
(radicular). Frecvent, tulburarile motorii sunt insotite de tulburari de
sensibilitate datorate vecinatatii radacinilor anterioare cu cele
posterioare.
Cauzele radiculitelor sunt reprezentate de factori inflamatori (infectii
bacteriene, virotice, indeosebi sifilis), compresivi (neurinoame,
morbul Pott, tumori ale meningelor, ale coloanei vertebrale etc.) sau
traumatici.
O forma deosebita de suferinta radiculara este sindromul cozii de cal".
Formata din radacinile lombo-sacrale L2 - S5, lezarea cozii de cal se
caracterizeaza prin paralizia flasca a membrelor inferioare, cu reflexe
abolite, atrofii si tulburari de sensibilitate, tulburari sfincteriene si
genitale. Cauzele sunt variate (hernii de disc, tumori primitive sau
metastazice, de natura infectioasa, traumatice).
O alta forma clinica este poliradiculonevrita caracterizata printr-un
sindrom senzi-tivo-motor bilateral si simetric, cu aspecte polinevritice,
dominat de tulburari de tip radicular. Tulburarile motorii si atrofia
musculara predomina la radacinile membrelor superior si inferioare.
Din aceasta cauza, bolnavul nu se poate ridica din pat si nu poate
merge, desi isi poate misca degetele, mainile si picioarele. Alteori
paralizia este globala. Tulburarile de sensibilitate au caracter radicular.
Nervii cranieni, indeosebi cei motori, sunt adesea afectati. Apar
modificari ale lichidului cefalorahidian (disociatia albumino-
citologica).
Cauzele sunt virotice sau alergice.
Evolutia este favorabila in 2 - 6 saptamani.
Tratamentul este asemanator celui din polinevritele infectioase.
Lezarea plexurilor (plexite)
Se caracterizeaza printr-un sindrom de neuron motor periferic, la care
se asociaza adesea tulburari de sensibilitate. Formele clinice depind de
localizare. in leziunea plexului cervical apar tulburari de miscare,
flexie, rotatie, inclinare laterala a capului si gatului si tulburari
respiratorii prin paralizii ale diafragmului. Inte-resarea plexului
brahial determina paralizii in teritoriul nervilor median, radial sau
cubital. Afectarea plexului lombar si a celui sacrat produce semne
caracteristice suferintei diverselor ramuri terminale sau colaterale.
Leziunile nervilor periferici
Pot sa fie izolate (nevrite) sau bilaterale si simetrice (polinevrite) sau
bilaterale si asimetrice (polineuropatii). in ambele forme se intalnesc
atat tulburari motorii, cat si senzitive.
Nevritele au o distributie senzitivo-motorie, particulara fiecarui nerv,
deosebita de cea radiculara metamerica. Ele se datoreaza unor viroze,
compresiuni (fracturi, tumori) sau unor traumatisme ale nervilor. Cele
mai intalnite nevrite sunt urmatoarele:
- Paralizia faciala (afectarea celei de-a Vil-a perechi de nervi
cranieni), caracterizata prin stergerea cutelor fruntii de partea bolnava,
imposibilitatea inchiderii complete a ochiului, deviatia gurii spre
partea sanatoasa, imposibilitatea de a fluiera.
Etiologia este variata: infectioasa, tumorala, traumatica. Cea mai
frecventa cauza ramane cea a frigore, virotica, cu evolutie in general
buna in urma unui Tratament cu vitamine din grupul B, vit. PP,
corticoterapie, glicocol si ionizari cu iodura de potasiu 1%.
- Paralizia nervului median este o paralizie a flexorilor, mai ales ai
indexului, mediusului si eminentei tenare. Se caracterizeaza prin
deficit motor la nivelul degetelor, in special al policelui, cat si prin
atrofia eminentei tenare, mana luand aspectul de „mana de maimuta".
Flexia indexului este imposibila, iar a mediusului este dificila. Apar si
tulburari de sensibilitate (hipo- sau anestezia fetei palmare, in special a
primelor trei degete).
- Paralizia nervului radial este o paralizie a extensorilor si duce la
aspectul de mana „in gat la lebada", mana cazand in flexie pe antebrat.
Strangerea pumnului se face in flexie palmara, extensia degetelor este
dificila, iar extensia mainii pe antebrat si suspinatia antebratului sunt
imposibile. Tulburarile de sensibilitate apar pe fata dorsala a mainii, in
teritoriul primelor trei degete. Paralizia radiala poate fi generata de
luxatii, fracturi, tumori, traumatisme, nevrite toxice, compresiuni
prelungite ale nervului pe fata interna a bratului in timpul somnului.
- Paralizia nervului cubital se caracterizeaza prin aspectul mainii - „in
gheara cubitala"; miscarile de lateralitate ale degetelor sunt
imposibile. Flexia primei falange si extensia ultimelor doua falange
sunt imposibile la inelar si auricular.
- Paralizia nervului sciatic popliteu extem duce la paralizia flexiei
dorsale a piciorului si degetelor si la atrofia antero-externa a gambei.
Bolnavul „stepeaza" in timpul mersului si nu poate bate tactul cu laba
piciorului.
Tratamentul paraliziilor nervilor este in primul rand etiologic,
eventual chirurgical sau ortopedic. Se mai recomanda vitaminele B ,
PP, corticoterapie, fizioterapie (ionizari, bai galvanice,
mecanoterapie), masaje si cultura fizica medicala.
Polinevritele sunt afectiuni ale nervilor periferici, bilaterale si
simetrice, caracterizate prin tulburari motorii, senzitive si trofice.
Dupa etiologie se deosebesc: polinevritele toxice (alcoolice, saturnine,
arseni-cale, sulfo-carbonate, sulfamidice, hidrazidice, streptomicinice,
barbiturice), infec-tioase (difterice, tifice, exantematice, gripale,
tuberculoase, leproase), metabolice (diabetice, uremice, casectice,
neoplazice), carentiale (avitaminoza B,, pelagra, beri-beri), alergice
etc.
Anatomopatologic, exista leziuni la nivelul nervilor periferici, unde
apar manifestari de nevrita parenchimatoasa, cu leziuni segmentare ce
alterneaza cu portiuni relativ normale. Apar uneori si leziuni de
nevrita interstitiala.
Simptome; debutul este uneori marcat de boala cauzala. Semnele
principale sunt mai marcate la membrele inferioare, bilateral, simetric,
predominand la extremitati si progresand catre radacina membrelor.
Semnele principale constau in:
- Tulburarile de motilitate: pareze sau paralizii flaste, de diferite
intensitati, interesand extremitatile membrelor. Forta musculara este
foarte diminuata. Hipotonia musculara este neta, atrofiile musculare
importante. Datorita acestor tulburari, picioarele devin balante, mersul
capatand un caracter de stepaj (piciorul atinge solul intai cu varful si
apoi cu calcaiul).
- Tulburarile de sensibilitate sunt, de asemenea, simetrice si distale si
se caracterizeaza prin dureri si parestezii la extremitatile membrelor,
dureri la presiunea maselor musculare, anestezie sau hipoestezie.
- Reflexele osteo-tendinoase sunt diminuate si uneori absente. Deseori
apar tulburari vasomotorii, edeme, cianoza, alterari trofice ale
tegumentelor si fanerelor.

Forme clinice: se descriu polinevrite mixte senzitivo-motorii

(arsenicala, alcoolica), forme motorii (saturnina, sulfamidica), forme
senzitive (alcoolica). Exista si polinevrite asociate cu leziuni ale
nervilor cranieni (polinevrita botulinica), sau cu tulburari psihice.
Polinevrita alcoolica este cea mai frecventa. Boala debuteaza prin
furnicaturi, ameteli si dureri musculare, adesea paroxistice, la
extremitatile membrelor. Ulterior apare deficit motor, sub forma de
pareze sau paralizii flaste. Mainile cad inerte, mersul este in stepaj,
reflexele osteo-tendinoase sunt abolite, hipotonia musculara este
marcata, iar atrofiile apar rapid. in cazurile grave poate aparea o
paraplegie flasca. Exista si forme pseudotabetice, in care predomina
tulburarile de sensibilitate profunda creand confuzii cu tabesul.
O forma speciala este cea psiho-polinevritica, in care se asociaza
sindromul Korsakov (dezorientare, confabulatie si uitarea faptelor
recente).
Polinevrita arsenicala are tot predominanta senzitiva pentru membrele
inferioare. Aceasta forma este foarte dureroasa. Diagnosticul se
impune pe baza semnelor de intoxicatie arsenicala, tulburarilor gastro-
intestinale, striatiilor unghiilor (dungile Mees).
Polinevrita satumina (intoxicatia cronica cu plumb) prezinta tulburari
motorii la membrele superioare in teritoriul nervului radial, cu
importante atrofii musculare si cu absenta tulburarilor de sensibilitate.
Polinevrita difterica prinde initial muschii valului palatului si muschii
laringe-lui. Mai tarziu apar pareze ale membrelor inferioare, cu
tulburari de sensibilitate.
Polinevrita diabetica apare la diabeticii netratati timp indelungat.
Intereseaza in special membrele inferioare si se caracterizeaza prin
absenta reflexelor rotuliene, tulburari de sensibilitate, tulburari
vegetative (transpiratii, tahicardie) si leziuni trofice.
Evolutia polinevritelor este in general favorabila, vindecarea
producandu-se in cateva saptamani, uneori luni, alteori chiar peste 1
an.
Polineuropatiile sunt prinderi difuze si asimetrice ale nervilor
periferici. Apar in colagenoze difuze (periarterita nodoasa, lupusul
eritematos diseminat), in tulburari metabolice (porfirie acuta
intermitenta) sau vegetative.
Tratamentul urmareste combaterea factorului cauzal. in polinevrite
infectioase: antibiotice, seroterapie etc. in intoxicatiile cu metale grele:
Dimercaprol si Edetamin etc. Tratamentul general urmareste
regenerarea nervilor si inlaturarea tulburarilor provocate de agentii
patologici. Pentru aceasta se administreaza vitaminele B,, B2 si PP in
doze masive, glicocol. in cazul parezelor pronuntate ale membrelor
inferioare, se recomanda repaus la pat, masaje si miscari pasive.
Fizioterapia (ionizari, bai galvanice) se aplica atunci cand faza acuta si
durerile au disparut. Combaterea durerii prin analgezice si sedative
completeaza arsenalul terapeutic utilizat.