Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un

caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.

Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul

altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici.

Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba

se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.

Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv

pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.

Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.

Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe

noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.

Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..

Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita

macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Inchisoarea pe viata
e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea.

Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "da' de ce

sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o

anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata.

4. Pentru ca principiile sunt chiar mai importante decat supravietuirea.

Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului (Biblia).

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai deranjeaza

daca ne omoara cineva?

Argumente contra

1. Argumentul religios

Pare a fi cel mai puternic argument al adversarilor pedepsei capitale. Aceştia susţin că
viaţa a fost dată omului de Dumnezeu si doar Dumnezeu poate să ia viaţa cuiva. Astfel, în
cazul în care un stat ar avea în legislaţie pedeapsa capitală, acesta ar fi Dumnezeul acelei
regiuni de pe Pământ, atât timp cât are drept de viaţă asupra oamenilor care-l locuiesc. De
asemenea, se consideră că acel om, în închisoare, poate să se “pocăiască”, existând
destule cazuri în care criminali periculoşi au găsit calea credinţei în închisoare. Lucrul
acesta este privit însă cu scepticism de susţinătorii pedepsei capitale, aceştia susţinând că
Biserica, mai ales cea Catolică, n-ar avea dreptul să se pronunţe în această privinţă atât
timp cât ar avea pe conştiinţă atâţia “eretici” ai Evului Mediu.

1. Riscul condamnării unor persoane nevinovate

Acesta este considerat a fi marele dezavantaj al pedepsei capitale în dauna pedepsei cu

închisoarea pe viaţă. Astfel, în cazul închisorii, o eventuală eroare poate fi reparată, chiar
dacă acel om a suferit enorm în închisoare. În sprijinul acestui argument vin şi nişte date
concrete. Astfel, conform Centrului de informare cu privire la pedeapsa cu moartea – o
asociaţie americană – 123 de persoane au fost eliberate din coridorul morţii din 1976 şi
până în prezent în Statele Unite după ce nevinovăţia lor a fost recunoscută . Totuşi, în
cazul în care o persoană a fost deja executată, cazul se redeschide greu sau aproape deloc,
considerându-se că totul s-a terminat în momentul execuţiei vinovatului.

1. Nu se ating efectele de descurajare dorite

Datele arata ca rata infracţiunilor in statele din SUA care recurg la pedeapsa capitala este
de doua ori mai mare decât in statele care nu au pedeapsa capitala . Deşi aceste cifre nu
creează automat o legătura cauzala, ele pun cu siguranţa problema unei legături cauzale
intre pedeapsa capitala si efectul de descurajare de comitere a infracţiunilor. Mai mult,
aceste date pot fi explicate prin faptul ca legalizarea pedepsei capitale nu face decât sa
diminueze si mai mult respectul pentru viaţa al societatii, prin faptul ca aceasta atitudine
este practicata si de stat.

Aici de fapt sunt combătute două argumente pentru pedeapsa capitală(argumentele 2 şi 5

de mai sus). Asta ar fi o dovadă că statul nu preţuieşte viaţa unui om. Astfel, se consideră
că nimeni, nici chiar statul, nu ar avea dreptul să ia viaţa cuiva, aceasta fiind dovada
supremă că statul chiar preţuieşte viaţa propriilor cetăţeni.

1. Nu aduce nici un fel de avantaje economice sau sociale

Aici sunt puse la îndoială avantajele economice ale pedepsei cu moartea. Astfel, se spune
că mecanismul pedepsei capitale trebuie întreţinut chiar dacă acesta nu este efectiv
folosit. Apoi, închisoarea ca instituţie oricum există, acel personal oricum este plătit
(pentru ceilalţi infractori), deci costurile efective de fapt nu ar scădea, ci ar creşte.
De asemenea, chiar dacă era vorba de criminali periculoşi, aceştia puteau presta anumite
munci prin care puteau deveni utili societăţii (chiar dacă într-o măsură mai mică decât cei
cu infracţiuni mai minore). Se spune în continuare că problemele sistemului penitenciar
de fapt se ascund. Astfel, ele există şi trebuiesc remediate, iar închisoarea nu poate fi
desfiinţată cu toate dezavantajele ei. Astfel, nu este un argument că un criminal deosebit
de periculos poate evada. Acest lucru se întâmplă pentru că acea închisoare nu este bine
păzită. De fapt, prin aceasta, adversarii pedepsei capitale susţin că prin aceasta se
încearcă ascunderea unor probleme reale ale unui stat.

1. Presiunea de pe umerii judecătorilor

Adversarii pedepsei capitale consideră că presiunea pe judecători creşte enorm, aceştia

fiind în definitiv oameni. Deşi susţinătorii pedepsei cu moartea susţin că oricum este o
presiune pe umerii judecătorilor, că în definitiv şi pedeapsa cu închisoarea pe viaţă este
una dură, aceştia sunt contrazişi de adversarii pedepsei capitale, care susţin că o greşeala
a unui judecător în cazul pedepsei cu închisoarea pe viaţă este mult mai uşor de îndreptat.
De asemenea, există cazuri mediatizate, de crime oribile, iar aici judecătorii simt în plus
presiunea opiniei publice şi a comunităţii pentru o pedeapsă cât mai dură, pedeapsă care
poate nu este totdeauna şi cea corectă.