Sunteți pe pagina 1din 17

Revista românilor din Timoc

«Astra Română Pentru Banat, Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni»

CIII.AROMÂNII
STAREA CULTURALA
Marea noastră lipsă culturală este aceea că în
îndeletnicirile noastre zilnice nu ne-au interesat înaintaşii, nici
cărţile scrise despre români şi aromâni şi de aceea atât unii
cât şi alţii au trăit ca popor fără şcoală, biserică şi istorie.
Primele documente ne-au rămas de la daco-romani iar
mai târziu cand s-au trezit şi aromânii, documente au fost
găsite, cărţile vechi bisericeşti prin diferite case boiereşti şi
pietre de borminzi şi alte asemănătoare înscrieri de poduri,
ziduri pentru ca astfel să ţinem legătura cu cei mai vechi
înaintaşi ai noştri.
Primii deschizători de drumuri la aromâni(sau „armâni”)
nu se fac la ei acasă în Grecia, Albania şi Serbia sau Bulgaria,
Macedonia etc. ci în Ungaria şi la Viena.
La Budapesta cărturarul român Atanasie Grabovschi
publică primele cărţi şi adună în casa sa pe primii scriitori
aromâni.
Primul care a tipări pe o carte aromânească a fost preotul
Ioan Teodorovici din Pesta care a scris şi publicat „Istoria
Universală”, carte publicată în limba română dedicată lui
Atanasie Grabovschi; el spune că ştia despre „setea” românilor
de a-şi cunoaşte istoria, deci asta se întâmpla cu aproape
două veacuri înaintea noastră.
Apare Teodor Aron care scrie la 1828 „ Scurt apendice la
istoria lui Petre Maior” închinată şi această memorie lui
Atanasie Grabovschi care şi-a cheltuit întreaga avere pentru
înflorirea limbii române.
Atanasie Grabovschi de origine din Albania s-a îngrijit de
nepotul său Andrei Laguna, întemeietorul Astrei Transilvane
etc. şi salvatorul bisericii române de la căderea sub anarhia
sârbilor.
Apar alţi doi mari corifei la Pesta şi aceştia doi erau
originari tot din Moscopole, oraş cu 60.000 de rămâni în
momentul în care Atena nu avea 3.000 de greci iar Belgradul
înca nu era capitala Serbiei şi avea înfăţişarea unui stat
Albania şi ei s-au jertfit pentru neam cheltuindu-şi pentru ea
averile.

2
Fundaţia Gojdu există şi astăzi, care mai dă burse
elevilor şi studenţilor români şi aromâni.
Andrei Mocioni ca urmaş avea moşii la Foen unde are şi
acum palatele vechi, în Banat şi mai rămâne un Mihai Mocioni
cu reşedinţa în Tokay în Ungaria.
După devastarea Miscopolei la 1769 aromânii
dezorientaţi şi foarte bogaţi, se zice că femeile aveau mături cu
mâner de aur de catre Paşa la Ianina împreună cu albanezi.
Aromânii dezorientaţi părăsesc Moscopoli-oraş cu 60.000

locuitori, unde au rămas 40 de case, aveau 44 de biserici


aromâneşti.
Se observă că nu s-a orientat spre patria lor mamă la
Bucureşti, ci spre Budapesta unde înflorea comerţul şi se
putea îmbogăţi.
În timp ce la Bucureşti înflorea naţionalismul slav un
cronicar slav tellemak scria că un sfert din Bucureşti era
locuit de naţionali sârbi, bulgari şi ruşi.
Pe atunci Bucureştiul (1118) numără peste 100.000
locuitori în timp ce Atena era cât un târg iar Belgradul în afară
de cetate abia dacă mai avea 3000 de locuitori.

3
Pe masură ce aromânii la Budapesta se îmbogăteau şi
înfloreau oraşul împaratul de la Viena drept recompensă şi
îmbărbătare le acorda titluri de nobleţe, aşa a fost înnobilat şi
mitropolitul Andrei Şaguna cu titlul de Baron.
Este intersant de ştiut că din familiile înnobilate,
Mocsoni Gojdu şi altele, astăzi nu se mai cunosc succesori iar
dacă nu ar fii fost implicarea lor în viaţa culturală românească
nişte nume mari ca Andrei Şaguna, Emanuel Gojdu, Sina,
Mocioni ar fi nişte nume definitiv moarte.
Din instinct aromânii din Ungaria căutau să se
căsătorească cu fete de origine română pentru ca să înveţe
bine limba maternă.
Într-o biserică din Moscopole nedevastată se mai poate
citi numele lui Sf.Nicolae în biserică şi Andrei Şaguna.
Mai trebuie spus că pe vremea aceea exista o modă ca cei
bogaţi şi ajutaţi de Dumnezeu să ajute pe cei săraci să le facă
biserici, poduri şi să dea burse pentru săraci, aşa înţelegeau ei
să dea un sens acestei za svieţi trecătoare ceea ce astăzi s-a
cam uitat în viaţa civilă şi chiar religioasă.
Tot în această perioadă începe redeşteptarea naţională a
sârbilor pe scena cărţii apare Vuk Stefan Karaghici care
zăbovise mai mulţi ani în Margina, provincie autonomă
românească în faţa Severinului, de unde obţinuse un caiet cu
poezii populare sârbeşti ajutat cu bani din partea românilor
bogaţi de la Viena.
În aceste vremuri statul statul român nu era destul de
închegat şi maturizat ca să le poate da un ajutor fraţilor din
Macedonia.
Acum apar primii cărturari aromâni care deşi ştiu bine
greceşte îi învăţau pe alţii şi limba română, trebuie spus că
aromânii din Macedonia erau mai legaţi de românii din
Transilvania, Valahia sau Ţara Românească.
Apare la Timişoara un copil de aromân, Constantin Roja
care scrie la Budapesta o teză de doctorat cu titlul „Cercetări
asupra românilor care locuiesc dincolo de Dunăre„.
Aceasta ar putea să fie prima carte care să scrie despre
noi românii din Timoc, Dacia Aureliană în timp ce era

4
autonom de turci în provincia Margina mai târziu botezată de
sârbi Ucraina.
În curând Constantin Roja scrie o carte în limba
aromână, lucrarea este intitulată „Măestria
ghiovăsirii„ româneşti cu litere latineşti, care sunt literele
românilor cele vechi.
Roja care semna în teza sa de doctorat, Vallachius
Moscopolitanus era un om de acţiune şi foarte învăţat.
Avea talent pentru studiul limbilor, el vorbind 14 limbi şi
îl interesau chestiunile istorice. Roja este preocupat de ideea
ca romănii de dincolo de Dunăre nu-şi cunosc istoria, limba.
Şi pe atunci Cavallioti scrisese o carte de gramtica
aromânească în care introdusese şi multe cuvinte greceşti,
fiind de părere că limba aromână este un dialect al limbii
române şi trebuie scrise cu alfabet latin, deşi până la 1862 şi
în şcoala românească din nordul Dunării s-a folosit sun
influenţa bisericii ortodoxe slave..
El a încercat să unifice alfabetul latin pentru ca să
corespundă şi limbii române şi limbii aromâne, pe atunci
apăruse în Transilvania curentu latinist care căutase să
scoată din scriere alfabetul slavon şi cuvintele slavone.
La Viena apare Mihail Boiagi profesor la Viena de limba
greacă publică cartea numită „Gramatica română sau
macedoniană tiparită la 1813 la Viena blestemată şi
anatemiyată de patriarhul ortodox Duma care a dat ordin sa
fie arsă în pieţe.
Cartea este scrisă în limba germană şi greacă, exemple
din limba română şi altele în dialectul macedonian.
Patriarhia de la Constantinopol grecească îl ura pe Boiagi
pentru că nu caută să unească limba română cu limba greacă.
El socotea limba română o „limbă murdară” românească
ticaloasă cu toate acestea.
Neofit Duca care trăise la Bucureşti, provocase
scandalul cu români pe chestiunile limbii spunea că „românii
sunt mai apţi pentru cultură şi mai sensibili la arte decât
grecii”.
Totuşi Neofit pe la începutul secolului al XVII lea spunea
ca are dreptul şi datori să se perfecţioneze în limba lor.

5
Un renumit cărturar aromân stabilit la Timişoara scrie
gramatica în 5 limbi:
„rumânescu”, „grecescu”, „leltinescu”, „nemcescu”,
„madjarescu” se află în manuscris la Academia Română
Gheorghe Ianovice venit de la Moscopole la Timişoara.
Între timp apare un mare revoluţionar aromân din
Velestin care este Rigas Velestinlis.
Mare revoluţionar aromân, de profesie era poet şi se
bucura de apreciera fraţilor aromâni Puliu după ce publică o
proclamaţie a drepturilor aromânilor se refugiază la Triest şi e
trimis la Belgrad unde autorităiţile turceşti îi taie capul în data
de 28 februarie 1793.
În anul 1797 apare cartea „Pedagogie” scrisă de
Constantin Ucuta.
Luase fiinţă o mişcare de eliberare a Greciei la care
aromânii colaborau cu tot sufletul în frunte se aflău căpitanii:
Andruţu originar din Vlaholivadi din Olimp, apoi liderul
Armatolilor, Hagi-petru, Vlah Beicaciandoni, Vlahul, Cionga.
Scriitorul francez Edmond About scria în revista „L.
Hellenisma” din iunie 1904 scria următoarele: aceşti
rutsovalahi au luat parte la Armatolii din Tesalia sunt aceia
care luptă pentru eliberarea Greciei Valoritis, Zalacostas şi
Cristalis, amândoi originari din comuna Siracu din Pind.
Toţi au contribuit la înfiinţarea limbii greceşti după
eliberarea Greciei de sub turci.
Apare primul om politic I. Coletti fost medic al lui Ali
Paşa, tiranul din Ianina şi acesta originar din Siracu din Pind.
În vremea accea după eliberare au apărut grupuri politice
fanatice care nu se inţelegeau între ele şi compromoteau
naţiunea mergând până la dezbinare.
Colletti ajunge la Paris, se întâlneşte cu princepele
român, Ion Ghica, unul vorbind aromâna altul română
mirindu-se că se pot inţelege aşa de bine în această limbă
aromână vorbită aproape de toţi vlahii din Macedonia.
Aromânii au dat si oameni politici de primă mână în
Grecia cum a fost vestitul istoric Spiru Lambru Pantazo Zvofu.
Dar cel mai important personaj din istoria austro-ungaro
a fost baronul Sima ce a cheltuit sume mari în Grecia şi a

6
construit primul pod modern de fier peste Dunăre la
Budapeste.
Le-a făcut universitate grecilor dar nu le-a putut găsi şi
academicieni sau elite de mărimea acestui mare filantrop.
Un alt aromân Gheorghe Averoff din Amnciu a cheltuit
aproape toată averea pentru dezvoltarea Greciei. A cheltuiut
pentru stadionul din Atena şi a ridicat şcoli, spitale în mai
multe oraşe din Grecia.
Politehnica din Atema este construită pe cheltuiala lui
Elena Tosita şi Gheorghe Averoff şi grecii i-au ridicat un
monument la mormânt având grijă să-i grecizeze numele
comunei de naştere ca răsplata despre care Pustov Weigand a
dat replica cuvenită, pe când la Bucureşti nimeni nu a sesizat
ca să nu strice prietenia.
De altfel pe vremea aceea influenţa grecească era aşa de
mre încât ei puteau cumpăra sau şantaja pe oricine.
Abia pe la 1848 intră pe arena politică poetul Dimitrie
Bolintineanu, Cristian Tell, I.Ionescu de la Brad, ei dau primul
semnal că sînt aromâni şi au un cuvânt de spus în Parlament.
Poetul Bolintineanu Dimitrie scrie si prima carte, publică
„Călătorii în Macedonia”. Cartea apare cu putin înainte de
anul 1864 când se deschis primele şcoli româneşti la Tîrnovo
de către dascălul Atanasescu.
În anul 1860 s-a înfiinţat primul comitet aromân în
frunte cu C.A Rosetti, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac,
Cristian Tell ce este originar din Bitolia.
Statul român începe să se intereseze de soarta
aromânilor si în fiecare an îi trece pe aromâni în şcoli şi buget.

În jurul anului 1862 călugărul Aveichede muntele Athos


aude ca Ţara Românească numită pe atunci oficial Valahia
aduce primii 12 copii la şcolile româneşti din Bucuresti, pe
atunci guvernele se interesau de soarta aromânilor şi la
sosirea pe dealul Filaret a primei echipe de copii aromâni ce
sunt primiti de domnitorul ţării Alexandru Ioan Cuza şi
Dimitrie Bolintineanu, poet român ce ajunge prim minstru al
ţării deşii era aromân.

7
După şcoala de la Tîrnova au început să se trezească şi
alţi aromâni din alte oraşe cerând deschiderea de şcoli
romăneşti însă era criză mare de învăţători în Macedonia şi de
aceea călugărul Averchie aduce prima grupă de 10 elevi apoi a
urmat a doua când s-au adus 18 copii la şcolile normale din
Bucureşti.
Românii din timoc, Serbia, bulgaria sunt astăzi fără şcoli
românesti asa cum erau în 1864 Aromânii din Macedonia, s-ar
putea ca şi în Timoc să se găsească un Averchie să-i trezească
pe românii timoceni că ei există şi au acest drept de la
naturăde şi nu trebuie cerşit.
După 36 de ani în anul 1906 macedoromânii aveau şcoli
secundare, 113 şcoli primare şi mai multe biserici în care
preoţii oficiau serviciul divin în limba maternă română.
Şcolile nu s-ar fii înmultit atât de mult de mult dacă ar fii
fost organizate de Apostol Mărgărit care a murit de timpuriu
iar când aromânii din Bitol ar fii vrut sa-l înmormânteze în
cimitirul ortodox s-au împotrivit grecii si nu s-a permis
înmormântarea încât nu s-a permis unui aromân, un adevărat
erou al naţiunii să aibă un lăcaş în pământul strămoşesc.

8
De aceea I.C.Brătianu a trebuit să cumpere un teren
numai pentru înmormântarea Apostolului Mărgărit.
Începe si reorganizarea bisericii cu episcopii româneşti şi
poate azi biserica aromână era înfloritoare dacă nu izbucnea
în 1812 războiul balcanic care exaltează spiritul naţionalist al
slavilor şi grecilor care de aci înainte(1232) vor începe o
prigoană împotriva aromânilor.
În anul 1905 guvernul Brătianu a rezolvat problema
bisericească aprobându-şi o episcopie care să hitornicească
preoţii şi să sfinţescă bisericile noi.
Dacă nu intervenea războiul balcanic din 1912 ca
răspuns la revoluţia junişilor turci, război după care
Macedonia s-a împărţit între ţările balcanice: Bulgaria, Serbia,
Grecia şi Albania.
Acuma apar Meglenoromâni pe lângă şcolile în limba
bulgară şi sârbă, de fapt Maglenoromânii sunt un dialect al
limbii române, ei sunt aşezati în nordul solonicului într-o
proincie numită Meghenia care etnogenetic vorbind au un
dialect al limbii române.
Le spune că prin secolul al XII-lea ei ar fii fost deportaţi
de împăraţi bizantini de pe teritoriul actualei regiuni timocene,
fiind mutaţi la Marea Egee românii tmoceni datorită unei
răscoale şi ar fi fost aproximativ 120.000 de români din care
azi au mai ramas vreo 50.000 şi aceştia reduşi la aproximativ
9.000 vorbitori de Megleromâniazi.
Se spune că în jurul anului 1864 un călugăr de la
Muntele Athos numit Ioan Popa Gheorghe era din comuna
Osani, deşi însurat a plecat la Sfântul Munte la călugărie, însă
călugării greci s-au împotrivit.
De aceea s-a dus la schitul românesc Prodrom, unde a
învaţat pe timp de iarnă româneşte de la ceilalţi călugări
fiindcă se grecizase.
De aici neajutat de nimeni pe socoteala sa s-a întors între
Magleromâni fiindcă acum ştia limba română.
Patriarhia din Constantinopol i-a pus piedici de la
început şi l-a pedepsit pentru această îndrăzneală, dar el nu s-
a lăsat şi a încercat să apară printre primii dascăli de şcoli în
limba Magleromână datorită învăţăturilor lui.

9
În anul 1862 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a
secularizat averile din România care cuprindeau cam 116
suprafaţă moldovlahiei de atunci. Deci grecii erau foarte
indispuşi de adminsitraţia românească care expropiasesi
pierduseră veniturile şi bogăţiile româneşti, deci nu-i mai
puteau suporta pe români.
În aceeaşi perioadă tot domnitorul Alexandru Ioan Cuza,
tot prin decret domnesc a desfiinţat alfabetul chirilic din
biserica ortodoxă română şi din adminstraţie românească.
În timpul acesta în rândul patrioţilor greci apare
gruparea Klephti alcătuită din greci si antorţi.
Împotriva acestor organizaţii aromânii au avut o mişcare
paralimitară numită: armatoli, iar bulgarii aveau o organizaţie
paralimitară numită comiţi, sârbii aveau o organizaţie la fel de
ultranaţionalistă şi toţi îi ocheau pe români şi aromânii din
Balcani dar şi pe România.
De aceea acestă ura se transmite din generaţie în
generaţie.
Lucru de neuitat este că atât grecii cât si sârbii urăsc toţi
românii nu pentru că le-am fi ocupat un teritoriu ci pentru că,
din stăpâni peste averile bisericeşti din Moldovlahia devenită
în 1859 România, i-am deposedat şi înaintaşii noştrii i-am

10
trimis să fie stăpâni peste teritoriile din Grecia unde este ţara
lor.
În timp ce sârbii ne poartă o oră inexplicabilă, nu pentru
că România ar fii ocupat un teriotoriu sârbesc şi pentru că
Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei şi el aromân simţind
că sârbii vroiau să pună mâna pe întreaga biserică
românească începând cu Transilvania care introdusese limba
sârbă sau slavă din biserică destituindu-i pe toţi episcopii
sârbi şi trimiţându-i să facă ortodoxie la ei în Serbia.
La fel românii au curăţat biserica ortodoxă română din
Bucovina şi Timoc.
Intelectualii de frunte ai românilor risipise în toate ţările
din Balcani şi mai departe cum erau: Austria si Ungaria dar şi
din România, au lucrat uniţi ca să poată să îşi impună voinţa şi
puterea pe pământul lor strămoşesc.
Primii corifei ai neamului armănesc, aromânesc s-au
evidenţiat la Bucureşti unde apare Dimitrie Cazocovici, acesta
a devenit membru al academiei române în jurul anului 1860.
Iordache Goga, Dimitrie Bolintineanu poet ajuns prim-
minstru, C.A Rosetti, Cristian Tell, Cezar Bolliac, V.A.Ureche
alcătuiesc un comitet al Macedoromânilor.
Cel mai activ era V.A. Urechecare nu se gândea numai la
aromânii din România ci la toţi românii din Balcani.
Apare prima organizaţie culturală a aromânilor numită
„Societatea de Cultură Macedoromână”, inaugurarea are loc la
23 septembrie 1879 în Ateneul Român.
Deschiderea a făcut-o mitropolitul Calinic Miclescu şi
secretar de şedinţă , V.A.Ureche plus vreo 35 de membri dintre
cele mai marcante figuri politice: Dimitrie Brătianu, C.A.
Rosetti, Principele Ghica Ion, Câmpineanu, Dimitrie Sturza,
Generalul Cristian Tell, George Chiţu, Vasile Alecsandri, Titu
Maiorescu, Iacob Negruzzi. Entuziasmul românilor era foarte
mare şi de la Paris soţia fostului domnitor Alexandru Ioan
Cuza, Elena a trimis o scrisoare de înscriere ca membri a
feciorilor Alexandru şi Dumitru.
Doamne Dumnezeule Mare Eşti, de mirare spune-ne cum
de a adormit simţul românesc la elitele neamului?

11
Daca n-ar fii fost interesul puterii de stat de atunci
aromânii ar fii dispărut până azi însă pe atunci exista
continuitate în interesul măririi numărului de şcoli primare,
secundare şi de biserici româneşti.
Împotriva aromânilor era biserica ortodoxă cu Patriarhul
de la Constantinopol şi chiar sultanul vedea în dezvoltarea
şcolilor şi bisericilor o iniţiativă politică.
Dacă şcolile, bisericile, învăţătorii şi preoţii nu şi-ar fi
primit din partea României lefurile lunare, toate acţiunile de
dezvoltare s-ar fi blocat.
Ce condiţii trebuia să îndeplinească o localitate din
Grecia sau Balcani pentru a putea obţine deschiderea de şcoli
şi biserici în limba românească?
Să fie un sat sau oraş cu majoritate de locuitori aromâni
şi să vrea să înveţe în limba maternă.
Asta era valabil şi la păgânii turci dar greu a fost să se
înfiinţeze şcoli şi biserici în nişte ţări înapoiate ca cele din
Balcani.
S-a născut înăuntrul asociaţei o echipă de luptă şi
misionalis românesc în frunte cu V.A.Ureche, doctorul Lente,
Iuliu Valaori, doctorul Petre Topa, doctorul Petraţincu.
Autorităţile greceşti sau bulgăreşti îşi dădeau seama că
aromânii vorbesc un dalect al limbii române şi de aceea înscrie
şi la şcoală, biserică pe lângă limba română se învaţă şi limba
de circulaţie aromână.
În acest caz puterea otomană sau turcească
administraţia grecească şi bulgărească puteau să vadă pe
cum se dezvoltă limba română vorbită şi cum se dezvoltă şi
înfloreşte limba matcă adică limba română vorbită şi s-a
pomenit o discuţie care să arate că aromânii nu sunt aromâni
ci sunt greci, albanezi, bulgari, etc. mai ales că n-au limbă
majoră dezvoltată care să se folosească în şcoală, biserică ceea
ce astăzi fac în schimb vecinii noştrii sârbi, mari prieteni cu
timocenii români şi sprijinitor ai culturilor pe limba cealaltă.
Câţiva scriitori aromâni au scris primele cărţi de poezii şi
proză în limba accesibilă pentru a fi pe înţelesul lor. George
Murnu de la care ne-a rămas în minte versurile: „ Cine limba
lui şi-o lasă / Blestemat să fie în casă în leagăn sa nu lase”,

12
mai târziu apar o mulţime de scriitori aromâni care scriu
pentru poporul lor nu pentru nemurirea trecătoare a
scriitorilor.
Acuma îi pomenim pe următorii: Nuţi Tuliu, N. Bataria,
Ion Foti, Marcu Beza, G.M. Somorineanu, Nicolae Velo, Z.A.
Araio.
Scriitorii aromâni s-au gândit ca să arate şi valoarea
limbii lor populare din vremea împăratului Alexandru cel Mare
sau a împăratului Traian.
Unul dintre cei mai inimoşi este Tache Papahagi. Au
publicat colecţii impresionante de la aromâni de către Pericle
Papahagi.
Au mai fost publicate poezii populare de Vangheli
Petrescu din Cruşova., G.D Obedenaru, publicate de Ion Bian
şi profesorul Aus der Volksdichtung der macedonischen
Rumanen.
Merită să ne amintim pe Iulia Murnu care a scris
„Poveştile Pindului”. Ar fii păcat să nu ne amintim valoarea
estetică şi literară a folclorului român; în cele publicate de
Pericle Papahagi întâlnim materiale de rară frumuseţe şi talent
humoristic satiric la aromâni.
Istoricul Alexandru Philippide că era un mare cunoscător
al folclorului literar român, spunea că mai ales basmele sunt
mai frumoase după philippide decât cele româneşti. E mare
păcat că acest material nu este cercetat nici la aromâni nici la
românii din Timoc care de asemeni conţin valori inetimabile
poate inegalabile.
Caracostea identifică în folclorul aromân o poezie
populară găsind o variantă a Mioriţei în poezia aromână.
Cu ani în urmă ştiu că s-a publicat un volum de folclor
de la aromâni de către dialectologul aromân Nicolae
Saramandu.
După modesta noastră părere credem că ar fii util să se
alcătuiască de către Academia Română şi universităţi echipe
care iubesc limba şi sufletele acestui popor şi care să cerceteze
folclorul şi dialectul zonelor de ieri şi azi în care au trăit
aromâni fiind asimilaţi şi integraţi de către popoarele
învecinate balcanice.

13
Ar trebui să se înceapă cu vestigiile istorice şi lingvistice
ale aromânilor în Muntele Negru unde era principe sau cneaz
Radu Vlahi, asasinat la 1350 de către sârbul Ivan Tirnovici
apoi urmând aromânii Raguzan şi Mauro-vlahi care în epoca
sârbească se numesc muscoci adică hoţi de mare.
Să se continue cu aromânii din Croaţia care în secolul al
XVII-lea erau atat de mulţi încât aveau un episcop aromân la
Marcia. Despre unele chestiuni de toponimie şi dialectologie se
pot cerceta studiile publicate de către lingvisticul croat Petar
Gcok.
Să nu-i uităm pe aromânii care ieri veneau cu
numeroasele lor turme la Peras Adriatica. Apoi să ne gândim
cât de numeroase trebuie să fi fost păstoritul la aromâni în
ţinutul Munţilor România de lângă Sarajevo şi Muntele
Durmitor, unde la anul 1492 a fost asasinat tot un aromân
bogat de către haiducii săraci, sârbii din regiune.

Am aminti ca despre un ginta


saracaciani, un trib de păstori
exclusiv transhumanţimici numiţi
saracaciani despre care Insitutul
de etnologie de la Belgrad a
publicat un volum în care n-am
găsit folclor literar.
Oricât de săracă poezia va fi,
având acesta gintă trebuie să
existe şi reminescenţele străvechi
care nu trebuiesc uitate.

14
STĂRILE ACTUALE

Aromânii se găsesc într-o stare economică mizerabilă şi


nimeni nu sesizează.
Lupta primului război mondial s-a dat la Florina şi
Salonic.
Situaţia grea s-a semnalat şi la Bitola, Vodeni şi Verici. În
1913 prin Tratatul de Pace de la Bucureşti, Titu Maiorescu a
obligat Grecia şi Albania să respecte drepturile culturale,
şcolare şi bisericeşti ale aromânilor.
La 27 iulie 1917 Pastorii din Pind au profitat de ocupaţia
italiană la care au luat parte delegaţi din toate centrele din
Pind şi s-au creat independenţe.
În revista italiană „Se Vie d’ Italia” articolul „Rutso
Valachi” care arată entuziasmul cu care populaţia din teritoriu
Munţii Pindului i-au primit ca ocupanţi scăpându-i de turci,
greci.
Între timp albanezii se opuneau armatei italiene de
ocupaţie însă au renunţat când au aflat că sunt români.
Ocupaţia italiană a durat puţin cât au fost italienii după
care au venit grecii şi totul s-a desfiinţat.
La conferinţa de la Paris din 1918, delegaţia aromânilor
din Grecia-Epir împreună cu cei din Albania s-au unit şi au
cerut înfiinţarea unui stat al aromânilor independenţi.
Intru-cât delegaţia României era preocupată de alte
chestiuni politice n-a avut cine să-i susţină şi a rămas în
continuare sub ocupaţie grescească şi albaneză.
După 1918 nu toate ţările au respectat tratatul de la
Bucureşti de asigurare de autonomie culturală a românilor.
Iugoslavia a fost prima care a refuzat motivând prin
primul-ministru Nikola Pasici, un bulgar din Veliki Izvor din
Timoc a motivat că tratatul este caduc şi nu mai poate fii
executat deoarece se temeau dacă se vor da drepturi
aromânilor vor cere aceleaşi lucru şi populaţiei din Macedonia
care de fapt vorbeşte un dialect bulgăresc.

15
De aceea bisericile româneşti din Macedonia au fost
prefăcute în biserici ortodoxe sârbeşti iar şcolile româneşti au
fost închise de sârbi.
Bisericile şi şcolile din Macedonia au fost construite de
aromâni şi nu de sârbii abia veniţi peste ei.. Bitola era centrul
cultural al aromânilor cu biserica românească, şcoală
normală, liceu, şcoala profesională de fete. Iar la o distanţă de
5 km se află vestita mănăstire românescă de la Gopeş.
În Albania şcolile au funcţionat bine câţiva ani de război
după care au fost închise, luându-se ca model imoralitatea
iugoslavă si greacă.
Grav este că acestă ţărişoară s-a înfiinţat în 1912 cu
sprijinul şi iniţiativa României şi iată recunoştinţă. Să nu mai
amintim că o parte din albanezi găseau locuri de muncă în
România şi mai ales la Bucureşti unde au construit şi o
biserică albaneză care funcţionează şi azi.
Şi-au făcut şcoli albaneze, ziare, reviste fără nici un fel
de oprelişti. Presa albaneză, cărturarii se mirau că guvernul
român sprijină dezvoltarea albaneză nu numai acordându-i
libertateci şi bani pentru susţinerea financiară.
În Grecia în schimb a existat un regim mai tolerant
lăsându-se să se înfiinţeze şcoli şi biserici în fiecare sat şi oraş
aromânesc, însă părinţii care îşi dădeau copii la o şcoală
românescă erau ameninţaţi că li se vor anula unele drepturi
civile apreciind că aromânii care se duc la şcoala românească
şi o susţin ar avea un comportament ca nişte „trădători” de
ţară. Grecii au continuat cu discriminările, socotindu-i pe
aromâni ca o populaţie de manevră, un fel de bunuri de
vânzare ori de schimb. După ce a pierdut războiul cu Turcia s-
a ajuns la un schimb de populaţie, anume pentru 400.000 de
Turci în Macedonia grecească au trecut în schmb în Grecia
1.500.000 de greci asiatici, din insulă şi din Turcia.
Grecii au fost împropietăriţi în satele româneşti dânduli-
se pământ aromânilor, coloniştilor greci.
Imediat în interesul grecesc, parlamentul a votat o lege a
expropierii pământurilor, proprietatea pastorilor aromâni din
Banat.

16
Aromânii n-au mai putut rezista pierzând păşunile şi
livezie, de aceea şi-au vândut vitele, caii şi s-a dus spre oraşe
părăsindu-şi vetrele strămoşeşti.
În acestă situaţie guvernul României era împărţit în două:
unii să sprijine pe cei mai săraci aromâni să se repartizeze în
România şi pentru asta s-a găsit terenul mai ales în cadrilater
pentru vreo 10-12 mii aromâni.
Însă grupe mari de sute de mii de aromâni au rămas în
munţi şi n-au respectat ordinul dat de greci să plece din glia
lor strămoşească, cei mai mulţi au rămas în Epir, Tesalia,
Albania şi Macedonia după unii cam vreo 1.500.000 de români
macedonieni.

Avem în curs de publicare o carte de istorie a românilor


din Dacia Aureliană, pentru care vă rugăm, fie pe cei din
sudul Dunării, fie pe ei din nordul Dunării să ne trimită
fotografii, hărţi vechi, documente dintre cele mai reuşite
ca să le putem folosi în cartea de istorie.

17.02.2011 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3 ap. 14, Timişoara


astra_romana_timisoara@yahoo.com
http://astraromana.wordpress.com
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul
www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia,
de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre
persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi
şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor
care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste
proceduri continuu, săptămânal şi gratis.
Dumnezeu să vă dea sănătate!

17