1.2.

BEREA – ALIMENT ŞI MEDICAMENT

Berea este un aliment datorită conţinutului său în glucide şi în substanţe proteice.

Cantitativ principalele componente ale berii sunt apa, extractul şi alcoolul etilic, alături
de care, o mare varietate de compuşi chimici contribuie la însuşirile senzoriale şi la
valoarea nutritivă a berii. Glucidele şi aminoacizii sunt factori esenţiali pentru obţinerea
energiei şi sinteza de noi proteine umane. Lipsa glucidelor conduce la scăderea timpului
de reacţie, a capacităţii de concentrare şi la scăderea forţei musculare.
Berea oferă între 280÷570 kcal/l în funcţie şi de conţinutul său în alcool. Prin
conţinutul ridicat în apă (91%÷92%) şi prin conţinutul în elemente minerale, berea
satisface senzaţia de sete şi acoperă pierderile în oligoelemente care au loc prin
transpiraţie. Datorită substanţelor amare din bere se produce în mod reflex o creştere a
cantităţii de suc gastric, element strict necesar pentru o bună digestie. Această
stimulare a apetitului, obţinută şi prin stimularea secreţiei de gastrină, un hormon ce
determină de asemenea stimularea sucului gastric, permite o mai bună digestie şi a
altor glucide îngerate concomitent cu berea. Acest lucru face ca berea să fie
recomandată în acest scop bătrânilor şi covalescenţilor.
Ansamblul componenţilor şi în special dioxidul de carbon, conferă un efect
răcoritor şi de stimulare a digestiei. Prin evaporarea unei cantităţi de dioxid de carbon
antrenate prin bulele ce se degajă în cavitatea bucală şi traiectul intestinal se măreşte
efectul răcoritor caracteristic băuturilor carbogazoase şi se stimulează secreţia de suc
gastric.
S-a constatat că, glucidele conţinute în bere întârzie absorbţia alcoolului, astfel
că alcoolul din bere se absoarbe mai lent decât o simplă soluţie alcoolică. Pe de altă
parte, absorbţia este întârziată şi din cauza volumului mare de lichid şi a concentraţiei
alcoolice mici ceea ce face ca alcoolul să ajungă mai greu pe suprafaţa de absorbţie.
Astfel, prin consumarea rapidă a 1,5 litri bere nu determină după o oră o concentraţie în
sânge mai mare de 0,60 alcool la litru de sânge, după care urmează o pantă rapidă
descendentă, datorită atât metabolizării, dar şi acţiunii diuretice, încât după aproximativ
4 ore şi jumătate, valorile alcoolemiei revin aproape de zero. Trebuie însă menţionată
variabilitatea mare în funcţie de sex - femeile realizează o absorbţie mai rapidă -, rasă-
rasa galbenă tolerează foarte slab alcoolul - şi în funcţie de particularităţile biochimice
individuale.
Referitor la calităţile nutritive ale berii, se poate afirma că datorită compoziţiei
sale chimice, se constituie ca un supliment preţios în alimentaţia umană. Astfel un litru
de bere oferă 27% din dieta necesară zilnică de aminoacizi, ca metionina şi lizina, 29%
din aminoacidul valină şi 46% din fenilalanină, aceştia făcând parte din cei 20
aminoacizi denumiţi “esenţiali”, deoarece constituie materia primă pentru “cărămizile
vieţii”, proteinele. Se adaugă substanţele minerale şi în special fosfaţii, alături de
componenţi ai complexului de vitamine B, care laolaltă măresc capacitatea de suportare
de către organism a alcoolului înglobat.
Berea este şi o băutură igienică. Datorită pH - ului scăzut, conţinutului în alcool şi
substanţelor amare din hamei, în bere nu se pot dezvolta şi prin ea nu se pot transmite
microbi patogeni.
Consumatorul obişnuit cu berea nu are conştiinţa clară a efectului nutritiv benefic
al unui consum moderat de bere, el o consumă în special pentru efectul răcoritor şi
euforizant al acesteia, nu este interesat de compoziţia chimică a berii, pentru el fiind
valabil proverbul latin „De gustibus non est disputandum” sau şi mai simplu „este bun
ceea ce îmi place”. Berea este folosită şi pentru a prepara diverse alimente. Există
colecţii de reţete în care se utilizează berea ca principal ingredient.
Prin conţinutul său de apă, vitamine, aminoacizi, flavonoide şi minerale, berea se
dovedeşte utilă (sau promite a fi) în numeroase condiţii patologice:
• boli digestive: inapetenţă, hipoaciditate;
• boli renale: diureza provocată de bere favorizează eliminarea “nisipului” urinar
prevenind formarea calculilor renali;
• boli cardiovasculare: consumul moderat de bere este pozitiv corelat cu prevenirea
bolii ischemice coronariene, în special la persoanele de peste 40 de ani, bărbaţi.
Rezultate asemănătoare au fost comunicate şi în cazul hemoragiilor cerebrale, boli
arteriale periferice. Contribuie la formarea globulelor roşii datorită fierului conţinut;
• sistemul nervos central, berea având un afect calmant spre deosebire de alte
băuturi alcoolice. De altfel, substanţele amare din hamei-materia primă specifică
fabricării berii- exercită un slab efect de obosire, ele fiind utilizate şi în reţeta
producerii unor tranchilizante;
• compuşii fenolici din bere, în special antocianii, cu masă moleculară mică au rol
bacteriostatic, efect cardioprotector şi contracarează crampele stomacale, contribuie
la absorbţia fierului şi magneziului de către organism, au activitate antioxidantă şi
putere reducătoare;
• previne apariţia alergiilor şi intoxicaţiilor de natură alimentară. Motivul este
capacitatea de îndepărtare a substanţelor chimice de adaos ce intră în compoziţia
alimentelor, în principal datorită alcoolului şi substanţelor din hamei;
• cancerul- acest flagel mondial pare a avea în bere un duşman. Cercetări efectuate în
Japonia oferă date cu privire la contracararea efectelor cancerigene ale unor
compuşi ce se găsesc în hrană în urma prelucrării termice. Aceşti compuşi au
proprietatea de a determina transformarea celulelor normale în celule canceroase.
Cercetătorii au examinat eficienţa a 24 diferite sortimente de bere din toată lumea de
a contracara efectele unor amine heterociclice prezente în hrana obţinută prin
procesarea termică. S-a ajuns la concluzia că hameiul conţine de fapt principiile
active anticancerigene şi că acestea sunt flavonoidele, substanţe ce s-au dovedit
toxice faţă de celula canceroasă şi indiferente faţă de celula normală. S-a constatat
însă, că cele mai bune efecte anticanceroase le-a avut berea neagră şi cele mai
slabe berea slab alcoolică, ceea ce arată că efectul este mai complex şi nu se poate
rezuma la acţiunea singulară a flavonoidelor. Antioxidanţii derivaţi din malţ şi hamei
au dovedit că au un potenţial protector împotriva dezvoltării unor forme de tumori
canceroase. Cercetările vor continua în această direcţie terapeutică a berii;
• dermatologia - beneficiază de pe urma berii în special prin utilizarea drojdiei de bere
în numeroase afecţiuni. De altfel, în cosmetică, măştile cu drojdie de bere sunt bine
cunoscute în tratamentul unor tulburări ale tegumentului, au acţiune antiinflamatorie
şi de protecţie a vaselor mici de sânge.
Dintre contraindicaţiile consumului de bere putem aminti:
• persoanele care suferă de gută, gastrite hiperacide, ulcer;
• persoanele ce desfăşoară activităţi care impun atenţie şi reacţii psihice prompte-
conducerea auto, ş.a.
 Din numeroasele date existente în literatura de specialitate, se desprinde
concluzia că, un consum moderat de bere este benefic pentru sănătate şi că această
băutură naturală, oferită la parametrii ceruţi prin lege, are atât calităţi de aliment -
PÂINE LICHIDĂ -, de băutură răcoritoare şi, în anumite cazuri, de adjuvant al
medicaţiei. De aceea se consideră ca o necesitate de ordin moral, medical, social, ca
berea să fie recunoscută ca un produs cu largă adresabilitate, care nu trebuie situat
alături de băuturi alcoolice tari, adesea contrafăcute, fiind aşa cum s-a arătat prin
argumentele prezentate o băutură-aliment şi în acelaşi timp, o băutură-medicament.

Populara de secole, berea consumata in cantitati moderate reprezinta un adevarat elixir pentru
sanatatea noastra. Preferata initial datorita gustului sau racoritor, berea s-a dovedit a contine si
ingrediente sanatoase care automat ajuta si revigoreaza corpul. Pentru comercializare, berea a
fost fabricata in anul 1200, pe teritoriul Germaniei zilelor noastre. Procesul de imbuteliere s-a
produs abia in anul 1605. De la o civilizatie la alta, ingredientele folosite in obtinerea berii erau
diverse. Egiptenii spre exemplu o preparau din orz, incasii din porumb in timp ce babilonienii
foloseau graul.

Importanta continutului berii creste o data cu prezenta vitaminelor care, in ciuda procesului de
fermentare si filtrare, rezista si reprezinta chiar parte importanta din continutul berii. Printre
nutrientii regasiti in bere, se numara vitamina B, B6, seleniu, magneziu, potasiu, biotina, siliciul
precum si alte oligoelemente. Acizii organici ce se regasesc in bere ajuta la reglarea echilibrului
acizi-baze din organism. Sarurile au un rol extrem de important si anume acela de a determina
culoarea, aroma si gustul.
O linie care trebuie trasata este accea intre consumul moderat si cel peste masura. Berea in
cantitati mici are multiple beneficii, in caz de exces efectele fiind neplacute. Motivele pentru care
trebuie sa fie dozat consumul de bere sunt acelea ca in cazul in care nu se respeca o limita, apare
senzatia de oboseala, nivelul zaharului din sange scade si se deschide apetitul catre alte alimente
cu continut ridicat de sare. Arderea grasimilor si absorbtia vitaminelor sunt de asemenea
impiedicate de berea in exces.

Bine de stiut este faptul ca in situatia unui consum moderat, berea nu ingrasa, dimpotriva, ajuta
la eliminarea apei si toxinelor din organism. Faptul ca nu contine grasimi, face ca aportul caloric
sa fie unul destul de scazut si anume 225 kcal la 500 ml iar in cazul berii fara alcool, raportul
este de 70 kcal la 500 ml.

Pe langa rolul important pe care il joaca in mentinerea sanatatii, berea este un ingredient special
in gastronomie. Gospodinele apeleaza la bere daca vor sa fragezeasca carnea de pui, pestele sau
fructele de mare. Este folosit de asemenea si la prepararea sosurilor si aluaturilor.

In concluzie, un pahar de bere pe zi va avea atat efect de medicament si va fi in acelasi timp o

incantare pentru papilele noastre gustative!