Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TIMISOARA
TIMISOARA
-2010-
CUPRINS
Ferma noastra contine 400 hectare, din care avem : PORUMB 100 ha; SECARA 100
ha; CARTOF 60 ha; TOMATE 5 ha; ARDEI 5 ha; CEAPA 10ha; USTUROI 10 ha;
PRAZ 10 ha; MAR 50 ha; PRUN 10 ha; VITA DE VIE 50 HA;
-1-
Criteriile principale ale succesiunii culturilor
-2-
BOLI SI AGENTI PATOGENI CU IMPORTANTA ECONOMICA LA CULTURA
PORUMBULUI
www.grs-tamasiaron.ro
www.maff.go
www.madr.ro
CANCERUL( RIIA NEAGRA) PUTREGAIUL BRUN – PUTREGAIUL INELAR -
- Synchytrium endobioticum Ralstonia solanacearum Clavibacter michiganensis
www.madr.ro
www.madr.ro
VIRUSUL INGALBENIRII SI RASUCIRII FRUNZELOR DE TOMATE – TYLCV
www.grs-tamasiaron.ro
MONILIOZA (PUTREGAIUL BRUN ŞI MUMIFIEREA FRUCTELOR) - Monilinia fructigena
www.grs-tamasiaron.ro
www.madr.ro
CANCERUL BACTERIAN – FLAVESCENTA AURIE - Grapevine flavescence
Agrobacterium radiobacter
-8-
DAUNATORI DE IMPORTANTA ECONOMICA LA CULTURA PORUMBULUI
www.grs-tamasiaron.ro
VIERMELE VESTIC AL RĂDĂCINILOR –
Diabrotica virgifera virgifera
www.grs-tamasiaron.ro
www.grs-tamasiaron.ro
www.grs-tamasiaron.ro
Cerealele – Grau, orz, orzoaica, secara si porumb controlul are ca scop identificarea sau
stabilirea densitatii numerice a daunatorilor din sol , a stabilirii prezentei agentilor fitopatogeni si
daunatorilor de plante , precum si a infestarii culturilor cu buruieni .
Pentru depistarea si stabilirea densitatii numerice a daunatorilor din sol se va proceda la
efectuarea de sondaje. Numarul sondajelor variaza in functie de marimea culturii si de marimea
gropilor.
Pana la 1 ha se sapa 10 gropi; de la 1 la 10 ha se sapa 20 gropei; de la 10 la 50 ha se sapa
30 gropi; de la 51 la 100 ha se sapa 35 gropi; pentru fiecare 100 ha in plus se mai fac cate 5gropi.
In functie de dimensiunile insectelor , larvelor, pupelor sau oualor urmarite, marimea
gropilor poate fi diferita. Pentru insecte mici, gropile vor avea dimensiunile 0,25 m longtime,
0,25 m latime si 0,25 m adancime.
Sapaturile trebuiesc facute dupa un plan bine stabilit ,in care sa se insemne pozitia pe
plan si numarul de ordine al fiecarei gropi, astfel ca dupa determinarea speciilor sa se cunoasca
raspandirea lor in teren.
Insectele se colecteaza in borcane diferite iar pe fiecare borcan se eticheteaza , notand
locul si data efectuarii sondajului , cine la efectuat etc. In laborator se analizeaza materialul
colectat in vederea identificarii daunatorilor cercetati , clasandu-se si exprimandu-se densitatea
numerica la m².
Depistarea si stabilirea prezentei agentilor fitopatogeni si stabilirea frecventei si
intensitatiI atacului, controlul culturii de toamna sau de primavera (secara, orz si porumb) se face
in preajma coacerii in parga.
Culturile din loturile semincere si cele care provin din import si care sunt tinute in
evidenta inspectoratelor pentru carantina si protectia plantelor var fi controlate in mod
obilgatoriu .
Cu ajutorul ramie metrice avand latura de 0,71 m , pe diagonala cea mai lunga a lanului
se stabilste prezenta agentilor fitopatogeni .
Probele ridicate variaza in functie de numarul punctelor si separate lanului: cate un punct
pentru maximum 10 ha, insa nu mai putin de 3 puncte intr-un lan ;cate 3 puncte la suprafetele
pana in 100 ha;cate 5 puncte in cazul suprafetelor pana la 250 ha ;
Suprafata de 250 ha este considerate ca unitate maxima, delimitanduse loturile care
depasesc aceasta suprafata la 250 ha .Pentru analiza din lanul de 250 ha se iau probe de 500 fire
pentru analiza , din 5 puncte diferite.Probele se analizeaza la macroscop iar daca probele din
culturi ne uniforme, din teren umed sau neconcludente se va analiza o analiza microscopica .
-16-
Pentru depistarea daunatorilor pe plante se procedeaza dupa marimea daunatorilor
urmariti sau existenti daca sunt mari si vizibili , se culeg cu mana din punctele stabilite a lanului,
cu ajutorul ramei metrice, controlul daunatorilor se va executa la fel ca la controlul agentilor
fitopatogeni.
Daca insectele sunt mici si nu pot fi prinse cu manna, se va folosi o plasa de prins
fluturi,insectele se vor prinde pe o zona de 50 m longtime si 1 m latime, operatia se va executa
dupa aceleasi metote ca la insectele mari.
Pentru depistarea si stabilirea infestarii culturi cu buruieni se va face o determinare
precisa prin controlul de laborator executat la probele de seminte.
Porumb: Pentru depistarea şi stabilirea densităţii numerice a dăunătorilor din sol se va
proceda la efectuarea de sondaje, după aceleaşi criterii ca în cazul culturilor de cereale păioase.
Pentru depistarea şi stabilirea prezenţei agenţilor fitopa togeni şi a dăunătorilor animali
pe plante, controlul se va executa la începutul maturării depline, procedîndu-se astfel:
Se face o recunoaştere generală parcurgîndu-se cultura pentru a se stabili dacă există
porţiuni neuniforme (teren umed, zone cu plante insuficient dezvoltate etc.). Aceste porţiuni de
teren vor trebui incluse în numărul total al punctelor de control;
Pînă la suprafaţa de 20 ha se stabilesc 20 puncte, la distanţe egale, pe diagonala cea mai
lungă a lanului. Din fiecare punct se examinează 100 plante, în total deci 2 000 plante.
Pînă la suprafaţa de 100 ha se stabilesc 40 puncte, la distanţe egale, pe cele două
diagonale ale parcelei. Din fiecare punct se examinează 100 plante, deci în total 4 000 plante.
în cazul cînd parcela depăşeşte 100 ha, se va împărţi în loturi de cîte 100 ha, fiecare
considerîndu-se lot aparte.
La fiecare punct se examinează amănunţit planta înce- pînd cu rădăcinile, tulpina,
frunzele şi sfîrşind cu ştiuleţii, care se controlează foarte atent eu lupa. La sorg se dă o atenţie
deosebită paniculelor.
în multe cazuri, la porumb, deşi boabele păstrează o aparenţă sănătoasă, dacă sînt
curăţate sau dacă ştiuletele este rupt, se poate observa prezenţa unor boli. De aceea, la un număr
de 10% din plantele controlate se vor analiza ştiuleţii şi prin ruperea lor.
Plantele şi ştiuleţii suspecţi se ridică pentru a se continua analiza microscopică în
laborator.
Întrucît la porumb şi sorg se pot semnala dăunători şi în interiorul tulpinii, se va proceda
la despicarea tulpinii suspecte spre a se cerceta şi interiorul. Rezultatele controlului se
înregistrează în fişa de control.
Se urmareste identificarea sau stabilirea unui numar mare de daunatori sau agenti
patogeni .De regula se executa doua controale :primul , in perioada de implorer maxima iar al
doilea in perioada de recoltare.
Pentru depistarea bolilor si daunatorilor pe organele aeriene ale plantei, controlul se va
face pe ambele diagonale ale culturii, distante egale, stabilinduse punctele unde uremia sa se
examineze plantele .
Numarul total al plantelor examinate este dat de separate culturii:
- pana la 15 ha, punctele necesare pentru examinarea plantelor este de 5;
- peste 15 ha numarul punnctelor necesare pentru examinare este de 10.
-17-
Traversand parcela in doua diagonale scarificate, cercetand din distanta in distanta cate o
proba din 5 cuiburi scoase unu langa altul din acelasi rand, pentru depistarea raiei negre a
cartofului (Symchytrium endobioticum ) si a nematodului cartofului (Heterodera rostochiensis) ,
iar cand terenul este ingust sau neregulat controlul se va executa in zig-zag..
La suprafata de la 0,01 ha la 0,02 ha se ia 8 probe si 40 de cuiburi;de la 0,1 ha la 0,2 ha se
va lua 35 de probe si 175 de cuiburi, iar de la 1 ha la 5 ha se va lua 70 de probe si 350 de
cuiburi, iar de la 15 ha la 20 ha se va lua 140 de probe si 700 de cuiburi.
Suprafetele care depasesc 20 ha se impart in parcele de cate 20 ha, cercetand fieacre
parcela separat . Cuiburile de cartofi se scot cu cazmaua, cercetîndu-se tulpinile, rădăcinile şi
tuberculii. In cazul că se constată prezenţa tumorilor caracteristice rîiei negre a cartofului
cercetarea se întrerupe, terenul considerîndu-se infectat. In cazul cînd boala nu poate fi
determinată cu precizie în cîmp, probele reprezentative se pun în borcan cu forma- lină 20% şi
se trimit pentru analiza de laborator. Este interzisă cu desăvîrşire ridicarea de probe suspecte şi
ducerea lor pe alte terenuri sau în alte localităţi, fără a fi introduse în soluţie de formol 20%.
Pentru stabilirea prezenţei chiştilor nematodului cartofului (Heterodera rostochiensis
Woll.) în sol, se ridică probe pentru examenul de laborator după următoarea schemă: la suprafaţa
stabilită pentru cercetare se vor ridica un număr de cca. 200 probe la ha, din rînduri distanţate la
cca. 6 m, iar pe lungimea unui rînd la cca 8 m. Probele se ridică cu ajutorul unei sonde sau în
lipsa acesteia cu o săpăligă, de la o adîncime de 5 cm. Din solul ridicat, la o suprafaţă de 1 ha se
fac 4 probe medii de 200—250 cm³ fiecare, care se aduc în laborator pentru stabilirea prezenţei
şi analiza cantitativă a chiştilor.
Cereale: grau, orz, ovăz, secară, porumb, mei, orez etc. La sămînţa livrată în vagoane se
iau mostre parţiale de aşa mărime încît să rezulte o mostră generală de fiecare vagon, indiferent
de mărimea vagonului.
Dacă cerealele se află în vrac, se împart pe loturi. Fiecare lot va avea mărimea de
maximum 20000 kg. Pentru fiecare lot se scot mai multe mostre parţiale, constituite din
cantităţi mici de sămînţă, luate din diferite locuri cu ajutorul sondei sau cu mîna, pentru a forma
o mostră generală de 10 kg, formată din unirea tuturor mostrelor parţiale luate dintr-un lot. Din
mostra generală se formează proba de minimum 1 000 g care se analizează.
La sămînţa ambalată în saci, mostrele parţiale se iau cu sonda din sac astfel:
a.La loturile pînă la 10saci, din trei locuri diferite ale fiecărui sac (gură, mijloc, bază).
b.La loturile de la 10 la 20 saci, din fiecare sac o singură mostră, schimbînd de la sac la sac
locul în ordinea următoare: gură, mijloc, bază.
c.La loturile de la 20 la 50 saci, din 5 în 5 saci dintr-un sac.
d.La loturile mai mari de 50 de saci, din 10 în 10 saci, dintr-un singur sac.
e.La sămînţa aflată în vrac, mostrele parţiale se iau cu sonda din diferite puncte ale lotului
dispuse în şah şi de la adîncimi diferite.
In cazul cînd stratul de sămînţă are o grosime mai mică de 50 cm, mostrele se pot lua cu
mîna.Numărul punctelor din care se iau mostrele parţiale variază cu mărimea lotului astfel:
la loturile pînă la 2 500 kg, din minimum 15 puncte; la loturile de 2 500 — 5 000 kg, din
minimum 20 puncte; la loturile de 5 000—10 000 kg, din minimum 25 puncte; la loturile din 10
000—20 000 kg, din minimum 30 puncte.
f.La sămînţa depozitată în celulele de siloz, cînd cantitatea depăşeşte lotul maxim stabilit pentru
specia respectivă, mostra generală se obţine transferînd sămînţa în altă celulă şi luînd din
curentul de scurgere cîte o mostră parţială de fiecare 500 kg, cu ajutorul unui căuş special.
g.La porumbul păstrat în ştiuleţi şi la sorgul păstrat în panicule, mostrele parţiale se iau cu mîna,
fără alegere, din diferite locuri ale lotului.
Numărul plantelor din care se extrag mostrele parţiale va fi în raport cu mărimea lotului
astfel: la loturile pînă la 5 000 kg, 40 locuri; la loturile de 5 000—10 000 kg, 50 locuri; la
loturile de 10 000—20 000 kg, 60 locuri.
Ştiuleţii şi paniculele din probele parţiale se curăţă şi din boabele obţinute se formează
mostra generală.Mostrele parţiale luate din diferite puncte ale lotului trebuie să aibă la un loc cel
puţin greutatea minimă pentru a forma mostra generală.
Mostrele parţiale, după ce se examinează sumar şi se constată că sînt omogene, se amestecă,
formîndu-se mostra generală.
-19-
Proba se analizează cu atenţie. Se numără şi se clasează pe specii toate insectele
identificate, precum şi boabele atacate.
Intensitatea atacului de insecte se apreciază după numărul insectelor găsite la un kg de
sămînţă şi anume:
-1-3 insecte vii sau moarte la 1 kg — atac slab;
-3-7 insecte vii sau moarte la 1 kg — atac mijlociu;
-peste 7 insecte vii sau moarte la 1 kg — atac puternic;
In cazul identifici a unui singur exemplar dintre obiectele de carantină, se procedează
conform instrucţiunilor, iar în cazul cînd numarul nu a identificat nici un dăunător, transportul
este liber.
Legume şi fructe. Fructele proaspete şi legumele se controlează astfel: pînă la 10 lăzi, se
controlează toate lăzile;de la 10—100 lăzi, se controlează 15%; de la 100—200 lăzi, se
controlează 10%; de la 200—500 lăzi, se controlează 5%.
In fiecare din aceste lăzi se examinează cel puţin 25% din conţinut. Cînd numărul lăzilor
trece de 500, acestea se împart în loturi de cîte 500 lăzi. Se ridică drept probe exemplarele
suspecte sau infectate.
Fructele proaspete şi legumele în vrac se împart în loturi de pînă la 10 000 kg. Pentru
control se ia o mostră de 1 % din cantitatea totală, care se cercetează pe loc. Dacă materialul
este suspect sau infectat de boli sau dăunători, se ia o probă pînă la 2 kg, după natura fructelor
sau parazitului.
La legumele mai voluminoasă, ca varză, dovleac etc; se controlează un număr de
25—30 exemplare luate din 8 locuri diferite ale vagonului sau camionului.
Examenul se face macroscopic şi cu o lupă, exgminîndu-se fructul- leguma, la exterior,
iar la păstăioase în mod obligatoriu se desface păstaia şi se examinează conţinutul interior al
păstăii.In transport nu se va admite să fie frunze, pămînt, părţi de tulpini, rădăcini ale
legumelor. La fructe nu se admite în afara codiţei, părţi din crenguţe sau frunze.
La , lupă controlul se va face şi prin tăierea exemplarelor, pentru a se verifica şi
interiorul.In executarea controlului de fructe se va urmări în special prezenţa păduchelui de San
José şi păduchelui lanos.
La prun se va urmări în special prezenţa păduchelui din San José, moliei fructelor şi
moliei vărgate a fructelor.
In toate cazurile şi pentru toate transporturile se vor controla amănunţit ambalajele
legumelor şi fructelor (lăzi, coşuri, etc.) pentru semnalarea cărăbuşului japonez (produsele
importate), a omizii păroasă a dudului şi altor daunători ce pot infesta ambalajele şi mijloacele
de transport.
Se cercetează cu lupa fructele la exterior, iar pentru identificarea prezenţei larvelor
muştei fructelor este necesara a se decoji cu atenţie fructele. In caz de suspiciuni, se trimit probe
Laboratorului central ele carantină fitosanitara.
Tuberculifere, bulboase, rădăcinoase. Existenţa atltor paraziţi periculoşi la cartofi,
alte plante cu tuberculi, bulbi, rădăcini etc., ne obligă a acorda o deosebită importanţă
controlului acestora. Transportul făcut în saci se controlează astfel: pînă la 5 saci se controlează
fiecare sac; de la 5—20 saci, fiecare al cincilea sac; de la 20—100 saci, fiecare al zecelea sac;
din autocamioane sau alte vehicule se ia cîte o mostră de minimum 5 kg; din vagon de 10-15
tone, se iau 8 mostre, din 8puncte diferite, aproximativ cîte 5 kg o mostră.
-20-
Mostrele se iau din diferite straturi pentru a avea o imagine reală asupra întregului
transport.Mostrele parţial luate din lot se amestecă pe o prelată, formînd astfel mostra generală
care au greutatea în jur de 40 kg. Din mostra generală se scot la întîmplare un număr de la 100-
200 tuberculi, în funcţie de mărime, astfel ca să cîntărească cca 9 kg, ceea ce constituie proba.
Din vagoane ce depăşesc 15 tone sau din vase (vapoare) pentru obţinerea probelor se
procedează astfel:
Se împarte conţinutul mijlocului de transport pe loturi sau partide de cca 15 tone. Din
prima partidă de 15 tone se iau minimum 50 kg, iar din partidele următoare cate minimum 25
kg din puncte difertite, aproximativ cîte 5 kg din fiecare punct.
La luarea mostrelor, pe cît este posibil, se vor folosi vase din metal sau găleţi. Mostrele
rirdicate se pun în saci de polietilenă pentru a se evita pierderea de pamînt în timpul
transportului. In fiecare sac se pune etichetă cu numărul vagonului din care s-a ridicat mostra.
Din mostra generală se formează probă din care apoi se iau aproximativ 100 tuberculi,
rădăcini, bulbi şi se supun analizei cu ajutorul lupei. Se controlează amănunţit exteriorul
tuberculului rădăcinii bulbului, apoi se aleg exemplarele sănătoase şi cele ce prezintă simptome
de boală şi se clasează separat, după bolile şi dăunătorii constataţi, stabilindu-se pentru fiecare
procentul de infecţie sau infestare.
Tuberculii, rădăcinile, cepele etc., bolnave sau atacate de insecte, se taie în două pe
diametru cel mai mare spre a avea o suprafaţă cît mai mare de cercetat. Pentru obiectele ce
necesită analize suplimentare ca: nematozii cartofului şi sfeclei etc. este obligatorie examinarea
în laborator.
In cazul cînd analiza unei probe este îndoielnica, se procedează, la o nouă analiză din
acelaşi lot.
Cartofii, rădăcinoasele, cepele etc., rămaşi după formarea probei se reintroduc în
vehiculul de transport din care s-a ridicat. Probele ridicate ce se trimit pentru analiză trebuie
ambalate cu cea mai mare atenţie şi numai în saci dubli de polietilenă cu saci de iută în interior.
Pentru transporturile găsite fără obiecte de carantină se eliberează formele de intrare sau
ieşire din ţară, iar pentru cele infectate (infestate) se procedează conform instrucţiunilor în
vigoare, anunţîndu-se despre cele constatate Inspecţia de stat pentru protecţia plantelor.
Transporturile de cartofi, rădăcinoase şi bulboase nu trebuie să conţină resturi de plante
şi să fie libere de pămînt (în limita posibilului).
Pentru importurile de cartofi de sămînţă, din ţările infestate cu nematodul cartofului, se
va face în mod obligatoriu şi analiza pămîntului aderent pe tuberculi, procedîndu-se astfel :
pentru fiecare partidă (vagon de cartofi etc) se vor analiza cîte 3 probe a maximum 2 kg cartofi.;
cartofii care reprezintă proba aleasă se spală într-un vas, iar reziduurile obţinute după spălare se
analizează în continuare prin una din metodele de analiză pentru depistarea nematozilor.
Avînd în vedere cantităţile mari de cartofi ce se importă în anumiţi ani, s-au admis unele
modificări la modul de luarea probelor. în aceste cazuri, probele de analizat vor fi reprezentate
din 9 kg tuberculi pentru fiecare lot de maximum 100 tone, cu condiţia ca materialul din
vagoanele care constituie lotul să aibă aceeaşi provenienţă şi acelaşi destinatar.
In cazul cînd materialul de aceeaşi provenienţă şi cu acelaşi destinatar va fi în cantitate
mai mică de 100 tone, fiecare cantitate va constitui un lot pentru care se vor ridica probe de 9 kg
tuberculi, 3 kg se vor analiza la punctul de frontieră, iar restul de 6 kg vor fi expediate la
Laboratorul central de carantină fitosanitară.
-21-
De asemenea, pentru fiecare lot se va trimite o probă de pămînt (scuturat din saci sau de
pe podeaua vagoanelor) de minimum 200 g.
Fiecare probă va fi însoţită de toate datele necesare, inclusiv denumirea unităţii căreia îi
este destinat lotul.Informaţii asupra unităţilor de destinaţie se trimit şi inspectoratelor teritoriale
respective.
Material saditor pomicol, viticol, floricol. Bulbii, tuberculii, rădăcinile etc. destinate
plantărilor se controlează astfel:
- loturi pînă la 500 bucăţi se controlează în întregime;
- loturi de peste 500 bucăţi se controlează 10—15%. Ca probe se ridică exemplarele suspecte.
Butaşii, drajonii, puieţii altoi, corzile altoi şi alte plante vii, în partide pînă la 10 baloturi
sau lăzi se controlează cîte 10—15 legături din fiecare balot sau ladă. La partidele mai mari se
împart în partide de cîte 100 baloturi şi se controlează 10—15 %. Pentru analiză se ridică probe
din material suspect sau infectat care poate fi de 0,1—1% din numărul total supus controlului,
după natura parazitului şi nevoile de analiză.
Materialul ce se importă, în mod obligatoriu trebuie să aibă certificat fitosanitar. Acele
produse care nu au certificat fitosanitar nu se admit la import decît în cazuri cu totul
excepţionale cu apicbarea Inspecţiei de stat pentru protecţia plantelor. în acest caz pentru astfel
de transporturi se trimit imediat probe la Laboratorul central de carantină fitosanitară şi numai
după primirea rezultatului de la laborator se admite intrarea în ţară a transportului. Transporturile
cu pămînt, bălegar, gunoi de grajd proaspăt sau compost sînt interzise.
Controlul materialului săditor se va executa ziua, şi numai în cazuri cu totul excepţionale
se va executa şi noaptea. La export controlul se execută atît înainte de încărcare cît şi in timpul
încărcării mijlocului de transport. La materialul săditor care se ambalează, controlul se execută
înainte de ambalare.
-22-
BIBLIOGRAFIE