Aprobat pentru retipărire prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului

nr. 70 din 25 iulie 2006

Autori:
Ion Achiri, doctor, conferenţiar, USM;
Valentina Ceapa, specialist principal, MET;
Roman Copăceanu, profesor, grad didactic superior;
Nicolae Prodan, doctor, conferenţiar, USM;
Olga Şpuntenco, profesoară, grad didactic superior.

4
 NOTĂ DE PREZENTARE
Studiul matematicii în liceu are ca scop să contribuie la
formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra
lumii, de a formula şi rezolva probleme pe baza relaţionării cu-
noştinţelor din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set
de competenţe, valori şi atitudini menite să asigure o integrare
profesională optimă. Prezenta propunere de curriculum pentru
liceu este în acord cu noua opţiune didactică ce derivă din idealul
educaţional conţinut în Legea învăţămîntului, din schimbările de
tip economic şi social care afectează inclusiv lumea şcolii, precum
şi din necesitatea de a echilibra aceste schimbări prin acţiuni coe-
rente care să nu perturbe sistemul, ci să-l dirijeze pe o linie ascen-
dentă. Învăţămîntul matematic liceal urmăreşte dezvoltarea com-
petenţelor necesare pentru studiile în instituţiile de învăţămînt su-
perior şi pregătirea personalităţii pentru viaţă şi activitate inde-
pendentă.
Trecerea sistematică de la învăţămîntul instructiv la cel
de modelare a capacităţilor intelectului, ca şi noua viziune asu-
pra didacticii disciplinei Matematica au impus necesitatea ela-
borării prezentului curriculum de matematică pentru liceu ca o
continuare a curriculum-ului pentru gimnaziu.
Învăţămîntul matematic liceal va scoate în relief valorifi-
carea potenţialului creativ al elevului.
Proiectarea Curriculum-ului de matematică a fost ordona-
tă de principiile:
− asigurarea continuităţii la nivelul claselor şi ciclurilor;
− actualitatea informaţiilor predate şi adaptarea lor la nivelul
de vîrstă al elevilor;
− diferenţierea şi individualizarea predării-învăţării;
− centrarea pe aspectul formativ;

5
 − corelaţia transdisciplinară-interdisciplinară (eşalonarea op-
timă a conţinuturilor matematice corelate cu disciplinele
reale pe arii curriculare, asigurîndu-se coerenţa pe vertica-
lă şi orizontală);
− delimitarea unui nivel obligatoriu de pregătire matematică
a tuturor elevilor şi profilarea posibilităţilor de avansare în
învăţare şi de obţinere de noi performanţe.
La realizarea acestui document s-a ţinut cont de modelul
flexibil şi deschis de proiectare curriculară, care să ofere posi-
bilităţi autentice de opţiune pentru autorii de manuale şi ulte-
rior pentru profesori şi elevi.
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor
favorabile fiecărui elev, de a asimila materialul într-un ritm in-
dividual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă
de studiu în alta.
Manualele şcolare elaborate în baza acestui curriculum
urmează să fie integrate în concepţia curriculară şi să respecte
unele cerinţe specifice, pentru a fi accesibile elevilor, operaţio-
nale şi pentru a îndeplini, prioritar, nu numai o funcţie informa-
tivă, ci şi formativă, de învăţare prin studiere şi cercetare inde-
pendentă, de stimulare, de autoinstruire.
Astfel, autorii de manuale vor dezvolta temele şi subte-
mele curriculumului după criterii logice, operaţionalizînd ob-
iectivele şi conţinutul informativ în sarcini şi situaţii de în-
văţare, care va oferi puncte de sprijin elevilor în realizarea în-
văţării independente, active. La elaborarea manualelor autorii
vor ţine cont de:
− formularea de sarcini de cercetare variată a informaţiilor,
conform obiectivelor precizate în curricula şcolară;
− alternarea modelelor de organizare a conţinuturilor, ca
moduri de antrenare variată a gîndirii, deprinderilor de
studiu;
− solicitarea de corelaţii frecvente intra- şi interdisciplinare;

6
 − punerea elevului în situaţia în care el însuşi să formuleze sar-
cini adecvate;
− oferirea de soluţii/interpretări variate pentru aceeaşi idee;
− susţinerea comunicării elev-manual prin utilizarea de limbaje
diferite: scris, figurativ, simbolic, grafic, schematic ş. a.;
− elaborarea de sarcini rezolvabile prin activitatea în gru-
puri;
− sugerarea unui algoritm de învăţare variată şi ordonată.
CADRU CONCEPTUAL
Modelul de învăţare structural-cognitivă impune o paradigmă
specifică pentru învăţarea matematicii. Ea vizează formarea de struc-
turi ale gîndirii specifice matematicii. Aceasta prevede predarea de
concepte, adică entităţi structurate care cuprind definiţii, teoreme,
reguli, dar mai ales un mod de gîndire propriu. Pentru exersarea
acestui mod de gîndire se aplică operaţii mentale unor informaţii de
studiu de bază. Operaţiile mentale şi informaţiile de studiu respective
sînt proiectate în obiectivele-cadru şi cele de referinţă ale curriculum-
ului. O astfel de aplicare se realizează pe nivele de abstractizare, adi-
că se organizează activităţi în plan obiectual (cu obiecte), în plan
simbolic (cu simboluri neconvenţionale, apoi cu simboluri convenţi-
onale), în plan verbal şi în plan mental interiorizat. Se fac perma-
nent treceri de la o treaptă de abstractizare la alta.
Pornind de la sensul major al paradigmei educaţionale la
matematică şi anume, reamplasarea accentului de pe predarea de
informaţii, pe formarea de capacităţi, în curriculum sînt conturate
cîteva schimbări calitative în raport cu programele tradiţionale:
− reorientarea de la abordarea de tip academic a domeniilor
matematicii spre prezentarea unor varietăţi de situaţii pro-
blematice, pentru a crea deschideri către domeniile matema-
ticii;
− micşorarea ponderii de aplicare de algoritm în favoarea folo-
sirii diferitelor strategii în rezolvarea de probleme;

7
 − trecerea de la folosirea explorării/investigării numai la nive-
lul performanţelor superioare spre organizarea unor astfel de
activităţi, care ar permite explorarea/investigarea la nivelul
noţiunilor de bază;
− trecerea de la organizarea activităţilor de învăţare unice pen-
tru toţi elevii la activităţi variate (individuale, în grup etc.) în
funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecărui elev.
Prezentul curriculum consemnează oferta educaţională a
disciplinei şcolare Matematica pentru parcursul didactic în clasele
de liceu. În acest cadru curriculum-ul cuprinde:
I. Notă explicativă.
II. Cadru conceptual.
III. Obiective pe aria curriculară “Matematică şi ştiinţe”
IV. Obiective generale ale predării-învăţării matematicii
în clasele X-XII.
V. Obiective-cadru, obiective de referinţă (pe profiluri:
A. profilul real; B. profilul umanist)
VI. Conţinuturi (pe profiluri).
VII. Sugestii metodologice.
VIII. Sugestii de interdisciplinaritate
IX. Sugestii pentru evaluare.
X. Bibliografie.
Scopul studierii matematicii în liceu este înţelegerea mai
profundă a conceptelor, a procedurilor de calcul, a terminologiei.
În cadrul studierii matematicii vor fi dezvoltate capacităţile de
explorare-investigare, interesul şi motivaţia pentru studiul şi apli-
carea matematicii în contexte variate.
Învăţarea matematicii în şcoală urmăreşte conştientizarea natu-
rii matematicii, pe de o parte, ca o activitate de rezolvare a probleme-
lor, bazată pe un sistem de capacităţi, cunoştinţe, procedee, iar pe de
altă parte, ca disciplină dinamică, strîns legată de viaţa cotidiană, de
rolul ei în ştiinţele naturii, în tehnologii şi în ştiinţele sociale.

8
 Obiective. Pentru realizarea scopului studierii matematicii în
şcoală, curriculum-ul conţine „Obiective generale ale predării-
învăţării matematicii". Ele derivă din obiectivele pe arie curriculară
„Matematica şi ştiinţe", servesc drept finalităţi ale învăţăturii la sfîrşi-
tul ciclului şcolar şi au un grad foarte înalt de generalitate şi de com-
plexitate. Obiectivele generale sînt clasificate în categorii de cunoaş-
tere, aplicare şi integrare, care se structurează prin disciplina şcolară
Matematica. Aceste obiective servesc drept surse de elaborare a ob-
iectivelor-cadru, a obiectivelor de referinţă. Totodată, ele orientează
profesorul în elaborarea obiectivelor operaţionale şi a celor de eva-
luare.
Structura didactică cognitivă (a se vedea schema de la
pagina 6) ilustrează reprezentarea conţinutului disciplinei şco-
lare Matematica, şi anume, modul cum evoluează sub aspect
cognitiv de la clasa I-a la clasa a XII-a. Obiectivul fundamental
al acestei structuri este centrarea pe concept
(pe conceptele fundamentale). Structura didactică cognitivă are
următoarele caracteristici:
• informaţiile care se predau în fiecare an şcolar sînt
în esenţă aceleaşi, succesiunea lor fiind de aseme-
nea ca şi în programele tradiţionale;
• modul de structurare a informaţiilor (faţă de cel
tradiţional) are un caracter deschis:
− realizează cu uşurinţă transferul de cunoştinţe de la un
domeniu la altul, de la un ciclu la altul;
− asigură claritatea interconexiunilor între elementele acelu-
iaşi domeniu şi între domenii;
− evidenţiază relaţiile între concepte, evidenţiază punţile de
legătură care ajută la înţelegerea şi la fixarea noţiunilor;
• gradele de complexitate ale informaţiilor sînt de-
terminate după criteriile: nivelul de generalizare;
legătura între concepte; dinamica legăturilor.

9
 OBIECTIVE PE ARIA CURRICULARĂ
MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE
Această categorie pedagogică transpune obiectivele transdiscipli-
nare la nivelul unor obiecte de studiu înrudite pentru disciplinele şcolare
matematică, fizică, chimie, biologie, informatică.
A. Cunoaştere
A. 1. Cunoaşterea şi înţelegerea terminologiei şi a conceptelor sau
a modelelor specifice ştiinţelor;
A. 1.1. Reproducerea, denumirea, recunoaşterea unor termeni, fapte,
reguli, algoritmi, definiţii, ale unor concepte şi modele consacrate;
A. 1.2. Descrierea, compararea, stabilirea de asemănări şi de deose-
biri, selectarea, clasificarea, analiza, sinteza; construirea unor definiţii sau
concepte pornind de la fapte, procedee, cunoştinţe noţiuni mai simple;
A. 1.3. Identificarea şi crearea de probleme noi, pornind, eventual,
de la situaţie-problemă sau de la un concept dat;
A. 1.4. Interiorizarea unei imagini dinamice asupra ştiinţei, înţeleasă
ca activitate umană, în cadrul căreia ideile ştiinţifice se schimbă în timp şi
sînt afectate de contextul social şi cultural; înţelegerea limitelor cunoaşterii
ştiinţifice.
B. Aplicare
B. 1. Tehnica utilizării unor instrumente şi procedee practice.
B. 1.1. Structurarea deprinderilor de lucru cu diferite instrumente de
măsură (riglă, compas, cilindru gradat, balanţă, termometru, ampermetru,
tensiometru, truse etc.);
B. 1.2. Însuşirea principiilor de utilizare a unor aparate (calculatoare
de buzunar, calculatoare personale, microscop), a unor catalizatori etc.; for-
marea obişnuinţei de a lucra cu acestea în contexte variate;
B. 1.3. Folosirea instrumentelor de măsură şi a aparatelor în situaţii
practice simple, pentru compararea unor obiecte, fapte sau mărimi, pe baza
unor categorii, cum sînt: aria, volumul, temperatura, viteza, timpul, presiu-
nea, cantitatea de informaţii etc.
B. 2. Realizarea unor experimente (concrete, mintale sau prin folosi-
rea unor date obţinute pe cale experimentală);
B. 3. Reformularea unei probleme; formularea unei probleme echi-
valente; particularizarea şi/sau generalizarea rezultatelor unei probleme;
B. 4. Conceperea unor probleme din aceeaşi arie sau pe o temă dată;
B. 5. Însuşirea unor metode de rezolvare, specifice unor clase de pro-
bleme sau exerciţii;
B. 6. Transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru re-
zolvarea altora;

10
 B. 7. Conceperea unui model matematic adecvat conţinutului unei
probleme de fizică, chimie, biologie; reprezentarea grafică, hărţi, tabele,
diagrame; interpretarea unor astfel de modele;
B. 8. Construcţia altor tipuri de modele, care să reprezinte diverse si-
tuaţii, fapte, relaţii, idei, (diferite de cele matematice), pentru studiul unor
fenomene din ştiinţe;
B. 9. Imaginarea unor experienţe mentale, utile în rezolvarea unor
probleme;
B. 10. Aprecierea critică a unei soluţii, din punctul de vedere al corecti-
tudinii, simplităţii, clarităţii, metodelor aplicate şi al semnificaţiei rezultatelor;
B. 11. Compararea soluţiilor unor probleme; desprinderea unor concluzii
sau a unor metode mai generale; sesizarea limitelor unor căi de rezolvare;
B.12. Întrebuinţarea unor surse secundare (cărţi, dicţionare, prospec-
te, înregistrări video, baze de date etc.).
C. Integrare
C.1. Rezolvarea de probleme:
C.1.1. Realizarea eficientă a unor activităţi cu caracter experimental:
C.1.1.1. Punerea progresivă în practică a unui demers experimental
cunoscut şi înregistrarea datelor obţinute;
C.1.1.2. Punerea în practică a unui demers experimental, înregistra-
rea datelor obţinute şi interpretarea acestora;
C.1.1.3. Alegerea şi modificarea eventuală a procedeelor experimen-
tale, în funcţie de scopul şi tematica urmărite; realizarea propriu-zisă a ex-
perimentului; desprinderea concluziilor;
C.1.1.4. Identificarea situaţiilor în care este utilă recurgerea la experi-
ment;
C.1.1.5. Imaginaţia şi crearea unui procedeu experimental adecvat
unei anumite situaţii.
C.2. Comunicarea
C.2.1. Înregistrarea sistematică a unor date într-o diagramă sau
o schemă, în scopul prezentării lor;
C.2.2. Utilizarea terminologiei ştiinţifice în situaţii de comunicare;
C.2.3. Interiorizarea treptată a exigenţelor unei exprimări ştiinţifice;
C.2.4. Susţinerea propriilor idei şi puncte de vedere prin argumentare
sau formulare de întrebări;
C.2.5. Prezentarea în scris sau oral a propriilor investigaţii şi a rezul-
tatelor acestora; angajarea într-o discuţie cu profesorul sau colegii, pe mar-
ginea acestora;
C.2.6. Comunicarea în cadrul unei activităţi desfăşurate într-un grup
restrîns;
C. 3. Încrederea în forţele proprii;

11
 C. 4. Gîndire deschisă, creativă, flexibilă, spirit de obiectivitate şi to-
leranţă;
C. 5. Independenţă în gîndire şi acţiune;
C. 6. Cooperarea în calitatea de membru al unui grup;
C. 7. Comportament ecologic.
OBIECTIVE GENERALE ALE PREDĂRII – ÎNVĂŢĂRII
MATEMATICII ÎN CLASELE X-XII
A. Cunoaştere
− Înţelegerea conceptului de număr (prin extinderea progresivă a mul-
ţimii sferei numerelor studiate: de la numere naturale pînă la numere
complexe).
− Înţelegerea conceptelor geometrice: figuri, corpuri, relaţii (de poziţie
şi mişcare în plan şi în spaţiu).
− Înţelegerea conceptelor de limită, derivată, integrală.
− Cunoaşterea conceptelor de măsurare şi măsură, inclusiv generaliza-
rea lor.
− Cunoaşterea reprezentărilor uzuale ale entităţilor matematice studiate:
concrete, grafice, verbale, algebrice.
− Însuşirea unor metode specifice anumitor clase de probleme.
B. Aplicare
− Utilizarea terminologiei ştiinţifice în situaţii de comunicare.
− Interpretarea unui rezultat sau demers în diferite forme matematice
studiate anterior.
− Efectuarea de estimări şi aproximări.
− Utilizarea regulilor, relaţiilor, şirurilor, funcţiilor, formulelor, teore-
melor, ecuaţiilor şi inecuaţiilor, elementelor de combinatorică în di-
verse contexte, inclusiv în situaţii reale sau modelate.
− Aplicarea unor noţiuni din teoria mulţimilor de logică matematică, de
probabilităţi în diverse contexte, inclusiv în situaţii reale sau modelate.
− Organizarea datelor; colectarea, înregistrarea, prelucrarea, analiza, re-
prezentarea şi interpretarea datelor.
− Explorarea posibilităţilor de construire a unor reprezentări multiple ale
aceleiaşi entităţi matematice în diverse contexte, inclusiv în situaţii reale.
− Interpretarea unor reprezentări; identificarea şi descrierea cu ajutorul
unor modele matematice, desene etc., a unor relaţii sau situaţii multi-
ple ilustrate de aceeaşi reprezentare.
− Folosirea reprezentărilor amintite pentru anticiparea unor rezultate sau
evenimente, intuirea ideii de dependenţă funcţională.
− Intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată ex-

12
 primată “în cuvinte” sau cu ajutorul unor expresii literare, a regulilor
descoperite.
− Generalizarea şi particularizarea; folosirea particularizării, generaliză-
rii, inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de proble-
me noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată.
− Compararea, căutarea de asemănări şi deosebiri, clasificarea după
unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan, a
unor entităţi matematice variate (desene, exerciţii, probleme cu text,
ecuaţii, exerciţii verbale etc.).
− Folosirea unor comparaţii şi clarificări pentru descoperirea unor pro-
prietăţi, reguli etc.
− Construirea şi interpretarea unor grafice.
− Folosirea celor mai diferite repere pentru precizarea poziţiei unui ob-
iect sau punct.
− Transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea
altora.
− Analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudi-
nii, al simplităţii, al clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor.
− Formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu de-
terminată, de a căuta toate soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţii-
lor. Analiza rezultatelor.
− Utilizarea terminologiei ştiinţifice în formularea şi rezolvarea diverse-
lor probleme.
C. Integrare
− Stimularea curiozităţii, imaginaţiei, tenacităţii, perseverenţei, încrede-
rii în forţele proprii.
− Formarea obişnuinţei unei gîndiri deschise, creative şi a unui spirit de
obiectivitate şi toleranţă.
− Manifestarea independenţei în gîndire şi acţiune: dezvoltarea simţului
estetic şi critic.
− Încurajarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate.
− Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode matemati-
ce în abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor pro-
bleme uzuale, pentru studiul unor fenomene din ştiinţă.
− Înţelegerea avantajelor pe care le oferă matematica în abordarea, clari-
ficarea şi rezolvarea unor probleme practice sau situaţii cotidiene şi
rolul ei în ştiinţă, tehnică, ştiinţe sociale. Aprecierea activităţii
practice.
− Stimularea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în
general.

13
− Tendinţa spre realizarea potenţialului intelectual.
− Imaginarea şi folosirea creativă a reprezentărilor variate pentru depă-
şirea unor dificultăţi sau ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea,
clarificarea sau justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezol-
vare etc.
− Construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme şi grafice
ilustrînd situaţii cotidiene.
− Formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări
pentru clasificarea, rezumarea şi prezentarea concluziilor unor expe-
rimente.
− Rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă. Reformularea unei pro-
bleme echivalente sau înrudite.
− Iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii.
− Folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor
probleme practice sau pentru structurarea unor situaţii diverse.
− Interiorizarea treptată a exigenţelor unei exprimări riguroase.
− Justificarea unui rezultat sau demers, recurgînd la argumentări.
− Angajarea în discuţii critice şi constructive asupra unui subiect mate-
matic. Adoptarea punctelor de vedere diferite şi orientarea în vederea
formării propriei viziuni.
OBIECTIVE-CADRU
1. Înţelegerea noţiunii de număr: natural, întreg, raţional, real, com-
plex. Efectuarea operaţiilor cu numere.
2. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică,
din teoria mulţimilor şi combinatorică.
3. Iniţierea în calcul algebric. Rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii, sisteme
şi totalităţi.
4. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matemati-
că şi probabilităţi.
5. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii, funcţii, şiruri.
6. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. Utilizarea unor
elemente de geometrie metrică. Utilizarea unor transformări geome-
trice.

14
 A. Profilul real
EŞALONAREA BLOCURILOR DE CONŢINUT PE CLASE
Clasa a X-a
1. Recapitulare şi completări.
2. Numere reale.
3. Elemente de logică. Mulţimi.
4. Binomul lui Newton. Metoda inducţiei matematice. Elemente de
combinatorică.
5. Relaţii şi funcţii. Funcţia putere, radical, exponenţială, logaritmi-
că. Funcţiile trigonometrice şi funcţiile trigonometrice inverse.
6. Ecuaţii. Inecuaţii. Sisteme. Totalităţi.
7. Geometrie în plan. Recapitulare şi completări.
8. Elemente de axiomatica geometriei plane. Elemente de axiomati-
ca geometriei spaţiale.
9. Paralelismul şi perpendicularitatea în spaţiu.
Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va de-
termina reieşind din 5 ore pentru profilul real.
Ordinea compartimentelor poate fi schimbată, dacă nu este afectată
logica ştiinţifică sau didactică.
Clasa a Xl-a
1. Recapitulare şi completări.
2. Limite de şiruri. Limite de funcţii.
3. Derivate. Calcul diferenţial.
4. Numere complexe.
5. Matrice. Determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare.
6. Transformări geometrice în spaţiu.
7. Poliedre. Corpuri de rotaţie.
Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va de-
termina reieşind din 5 ore pentru profilul real.
Ordinea compartimentelor poate fi schimbată, dacă nu este afectată
logica ştiinţifică sau didactică.
Clasa a XII-a
1. Recapitulare şi completări.
2. Primitiva. Integrala nedefinită. Integrala definită. Aplicaţii.
3. Polinoame în mulţimea numerelor complexe.
4. Elemente de geometrie analitică.
5. Elemente de statistică matematică şi teoria probabilităţilor.
6. Recapitulare finală.

15
 Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va de-
termina reieşind din 5 ore pentru profilul real.
Ordinea compartimentelor poate fi schimbată, dacă nu este afectată
logica ştiinţifică sau didactică.
CLASA A X-A

Obiective-cadru. Obiective de referinţă. Conţinuturi

Evaluările făcute vor arăta dacă:

Obiectiv-cadru: I. Înţelegerea noţiunii de număr: natural, întreg, raţional, real, com-

plex. Efectuarea operaţiilor cu numere
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi Numere reale
capabil: Noţiunea de număr natural, întreg ra-
1.1. Să recunoască elementele mulţimilor ţional, iraţional, real.
numerice studiate (N, Z, Q, R) şi să scrie Mulţimile N, Z, Q, R. Reprezentarea nu-
numere reale, folosind diverse forme. merelor reale pe axa numerelor. Modulul
1.2. Să efectueze trecerea de la o formă numerelor reale. Proprietăţi:
de scriere a numerelor reale la alta. 1) a ≥ 0;
1.3. Să reprezinte geometric numerele
2) a = − a ;
reale şi să utilizeze terminologia aferen-
2
tă noţiunilor de număr. 3) a 2 = a = a 2 ;
1.4. Să efectueze adunări, scăderi, în-
mulţiri, împărţiri, ridicări la puteri cu 4) a ⋅ b = a ⋅ b ;
exponent număr raţional, real, operaţii a a
cu radicali de ordinul n, n ∈N, n≥2, cu 5) = , b ≠ 0;
logaritmii numerelor pozitive. b b
1.5. Să utilizeze în calcule proprietăţile 6) a + b ≤ a + b .
operaţiilor matematice.
Operaţii cu numere reale (adunarea,
1.6. Să descompună un număr real dat,
scăderea, înmulţirea, împărţirea, ridica-
utilizînd operaţiile studiate.
rea la putere cu exponent raţional, real,
1.7. Să efectueze calcul rapid cu expre-
extragerea rădăcinilor). Proprietăţi.
sii numerice simple.
Logaritmul unui număr pozitiv. Proprie-
1.8. Să compare numere reale prin di-
tăţi. Logaritmarea şi potenţierea expre-
verse metode.
siilor.
1.9. Să aproximeze numerele date prin
Aproximări şi estimări cu numere reale.
lipsă sau prin adaos.
1.10. Să analizeze diferite estimări deja
făcute, prin refacerea lor, îmbunătăţind
marja de eroare.

16
1.11. Să folosească estimări şi aproxi-
mări pentru verificarea validităţii unor
calcule cu numere reale, folosind puteri,
radicali, logaritmi.
Obiectiv-cadru: II. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică,
din teoria mulţimilor şi combinatorică
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi
capabil:
2.1.Să investigheze valoarea de adevăr
a unei afirmaţii cu ajutorul exemplelor,
contraexemplelor, proprietăţilor opera-
ţiilor algebrice, predicatelor.
2.2. Să opereze cu noţiunile: ipoteză,
concluzie, demonstraţie, teoremă,
axiomă, definiţie, teoremă directă, teo-
remă reciprocă, negaţie, implicaţie,
echivalenţă, conjuncţie, disjuncţie, ope-
rator logic, tabelă de adevăr, cuantifica-
tor.
2.3. Să recunoască predicatele şi să de-
termine valoarea lor de adevăr, implica-
ţia şi echivalenţa lor.
2.4. Să aplice în diverse contexte cuan-
tificatorii existenţial şi universal.
2.5. Să formuleze generalizări, concreti-
zări şi să le verifice prin diverse mo-
dalităţi (exemple, contraexemple, formu-
le, proprietăţi, tabelă de adevăr).
2.6. Să folosească terminologia aferentă
teoriei mulţimilor.
2.7. Să utilizeze în diverse contexte rela-
ţiile de incluziune şi egalitate între mul-
ţimi; relaţia de apartenenţă a elementelor
unei mulţimi.
2.8. Să determine submulţimile unei
mulţimi.
2.9. Să efectueze operaţii cu mulţimi; să
reprezinte analitic, sintetic, geometric
rezultatele obţinute.
17
Elemente de logică matematică.
Noţiunea de propoziţie. Valoarea de
adevăr a propoziţiei. Operaţii cu propo-
ziţii: negaţia, disjuncţia, conjuncţia, im-
plicaţia, echivalenţa. Tabelul de adevăr.
Noţiunea de predicat. Cuantificatorii
exestenţial şi universal. Implicaţia şi
echivalenţa predicatelor.
Propoziţia directă, propoziţia reciprocă.
Condiţii necesare, condiţii suficiente,
condiţii necesare şi
suficiente.
Metoda reducerii la absurd.
Mulţimi
Noţiunea de mulţime.
Relaţia de apartenenţă. Cardinalul mul-
ţimii finite.
Relaţia de incluziune.
Relaţia de egalitate.
Operaţii cu mulţimi (reuniunea, inter-
secţia, diferenţa, produsul cartezian).
Proprietăţi fundamentale ale operaţiilor
cu mulţimi.
Inducţia matematică
Noţiunea de inducţie. Noţiunea de de-
ducţie.
Metoda inducţiei matematice. Aplicaţii
la demonstraţia unor identităţi numeri-
ce.
2.10. Să utilizeze în diverse contexte Combinatorica
proprietăţile de bază ale operaţiilor cu Noţiunea de mulţime ordonată. Noţiu-
mulţimi. nea de factorial.
2.11. Să identifice noţiunea de mulţime Permutări, aranjamente, combinări (fără
ordonată. repetări). Proprietăţi fundamentale.
2.12. Să identifice noţiunile de permu- Ecuaţii şi inecuaţii ce conţin
tări, aranjamente, combinări ale ele- m m
Pn; A n ; C n .
mentelor unei mulţimi finite.
Binomul lui Newton
2.13. Să utilizeze permutările, combină-
Formula termenului general. Proprietă-
rile, aranjamentele în rezolvarea ecuaţii-
ţile fundamentale ale coeficienţilor bi-
lor, inecuaţiilor, problemelor simple din
nomiali.
viaţă.
Triunghiul lui Pascal.
2.14. Să utilizeze terminologia aferentă
inducţiei matematice.
2.15. Să aplice metoda inducţiei mate-
matice la demonstraţia identităţilor nu-
merice.
2.16. Să folosească estimări şi aproxi-
mări pentru verificarea validităţii unor
calcule cu mulţimi şi elemente de com-
binatorică.
2.17. Să utilizeze binomul lui Newton
şi/sau formula termenului general în
situaţii reale sau modelate.
2.18. Să utilizeze proprietăţile coefi-
cienţilor binomiali la rezolvarea diver-
selor probleme.
Obiectiv-cadru: III. Calcul algebric. Rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii, sisteme şi totali-
tăţi
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi Ecuaţii şi inecuaţii raţionale. Sisteme,
capabil: totalităţi de ecuaţii (inecuaţii).
3.1. Să efectueze transformări identice Transformarea expresiilor transcen-
ale expresiilor transcendente simple. dente.
3.2. Să aprecieze rigoarea, ordinea şi Ecuaţii şi inecuaţii iraţionale.
eleganţa în arhitectura rezolvării ecua- Ecuaţii iraţionale de tipul:
ţiilor şi inecuaţiilor. n
f ( x) = g(x), unde g(x) = ax+b; a,b∈R,
3.3. Să recunoască ecuaţii şi inecuaţii n =2; 3;
iraţionale, ecuaţii, inecuaţii echivalente.

18
3.4. Să utilizeze diverse metode de re- k f ( x) ± k g ( x) = ax+b; a,b∈R, k∈N*,
zolvare a ecuaţiilor iraţionale de tipul: k=2; 3;
n
f ( x) = g(x); unde g(x) = ax+b; k
f ( x) ± k g ( x) =, k h( x) , k∈N*, k=2;
a,b∈R, iar n =2; 3; 3;
k
f ( x ) ± k g ( x ) = ax+b; a,b∈R, g(x)⋅ 2 k f ( x) = 0, k∈N*
k∈N*, k=2; 3; şi reductibile la ele.
k
f ( x) ± k g ( x) =, k h( x) , k∈N*, k=2;3; Inecuaţii iraţionale de tipul:
g(x)⋅ 2 k f ( x) = 0, k∈N* f (x) < g (x);
şi reductibile la ele. g (x)· 2 k f ( x) < 0, k∈N*.
3.5. Să rezolve inecuaţii iraţionale de (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”,
tipul: “≤”, “≥”) şi reductibile la ele.
f (x) < g (x);
Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale
g (x)· 2 k f ( x) < 0;
Ecuaţii exponenţiale de tipul:
(semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”, 1. af (x)=ag (x) şi reductibile la ele;
“≤”, “≥”) şi reductibile la ele. 2. ecuaţii exponenţiale ce se reduc la
3.6. Să recunoască ecuaţiile şi inecuaţii- ecuaţii algebrice studiate;
le exponenţiale şi logaritmice. 3. ecuaţii exponenţiale omogene;
3.7. Să utilizeze diverse metode de re- 4. ecuaţii exponenţiale de tipul 1-3 ce
zolvare a ecuaţiilor, inecuaţiilor expo- conţin necunoscuta sub simbolul
nenţiale şi logaritmice indicate la conţi- modulului sau parametru.
nuturi. Inecuaţii exponenţiale de tipul:
f (x) g (x)
3.8. Să recunoască sistemele (totalităţi- 1. a < a şi reductibile la ele;
le) de ecuaţii exponenţiale şi logaritmi- (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”,
ce studiate. “≤”, “≥”).
3.9. Să aplice diverse metode de rezol- 2. inecuaţii exponenţiale ce se reduc la
vare a sistemelor de ecuaţii exponenţia- inecuaţii algebrice studiate;
le şi logaritmice studiate. 3. inecuaţii exponenţiale de tipul 1-2 ce
3.10. Să utilizeze cercul trigonometric conţin necunoscuta sub semnul mo-
în rezolvarea unor exerciţii şi probleme. dulului.
3.11. Să măsoare unghiuri, aplicînd di- Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice
verse unităţi de măsură.
3.12. Să recunoască şi să utilizeze iden-Ecuaţii logaritmice de tipul:
1. loga f(x)=b;
tităţile trigonometrice fundamentale şi
2. loga f(x)=loga g(x);
formulele indicate la conţinuturi în di-
3. loga f(x) ± loga g(x)=loga ϕ(x), a>0,
verse contexte.
a≠1 şi/sau
3.13. Să recunoască ecuaţiile şi inecua- a = m x+n, m,n∈R;
4. ecuaţii logaritmice reductibile la

19
ţiile trigonometrice.
3.14. Să utilizeze diverse metode de
rezolvare a ecuaţiilor trigonometrice.
3.15. Să aplice elemente de trigonome-
trie în diverse domenii.
3.16. Să aplice ecuaţiile, inecuaţiile,
sistemele studiate în diverse domenii.
3.17. Să folosească estimări şi aproxi-
mări în rezolvări de ecuaţii, inecuaţii,
sisteme, totalităţi.
20
ecuaţii algebrice studiate;
5. ecuaţii logaritmice simple în rezol-
varea cărora se utilizează definiţia
logaritmului şi/sau proprietăţile
acestuia;
6. ecuaţii logaritmice de tipul 1-5 ce
conţin necunoscuta sub semnul mo-
dulului.
Inecuaţii logaritmice de tipul:
1. logaf(x) < b;
2. logaf(x) < logag(x);
3. logaf(x) ± logag(x) < loga ϕ(x), a>0,
a≠1;
4. inecuaţii logaritmice reductibile la
inecuaţii algebrice studiate;
5. inecuaţii logaritmice de tipul
logmx+na<b, m,n∈R, a∈R*+;
6. inecuaţii logaritmice de tipul 1-5 ce
conţin necunoscuta sub semnul modulu-
lui (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”,
“≤”, “≥”).
Sisteme de ecuaţii exponenţiale
şi logaritmice
Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi loga-
ritmice ce conţin ecuaţii exponenţiale
şi/sau logaritmice studiate.
Elemente de trigonometrie
Măsura unghiului în grade, radiani.
Cercul trigonometric.
Identităţi trigonometrice fundamentale.
Tabelul valorilor sinusului, cosinusului,
tangentei, cotangentei pentru unghiuri
frecvent utilizate.
Formulele de reducere.
Identităţile trigonometrice uzuale:
a) formulele sumei
sin (α ± β), cos (α ± β), tg (α ± β);
b) formulele unghiului dublu
sin 2α, tg 2α, cos 2α şi formulele de
 micşorarea gradului;
c) formulele sinα ± sinβ, cosα ± cosβ.
Ecuaţii trigonometrice de tipul:
1. ecuaţii trigonometrice fundamentale;
2. ecuaţii trigonometrice reductibile la
ecuaţii algebrice;
3. ecuaţii trigonometrice omogene (de
grad I, II) şi reductibile la ele;
4. ecuaţii trigonometrice de formă
asinx + bcosx + c = 0, a, b, c ∈ R.
5. ecuaţii trigonometrice de tipul 1-4
cu selecţia soluţiilor.
Rezolvarea celor mai simple inecuaţii
trigonometrice.
Obiectiv-cadru: IV. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică
şi probabilităţi
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi
capabil:
4.1. Să recunoască şi să utilizeze noţiu-
nea de eveniment ataşat unui experi-
ment; să clasifice evenimente după di-
verse criterii.
4.2. Să reprezinte rezultatele observaţii-
lor, relaţii prin desene şi tabele şi să
extragă informaţii din tabele, liste, dia-
grame.
4.3. Să determine probabilitatea produ-
cerii unui eveniment utilizînd raportul:
numărul cazurilor favorabile/numărul
cazurilor posibile.
4.4 Să sorteze şi să clasifice obiecte pe
baza unor criterii, să formuleze criteriile
după care alege o mulţime de obiecte;
4.5. Să organizeze datele în exemple
din cotidian (coduri poştale, coduri se-
crete etc.) şi informatică (algoritmizarea
datelor).

21
 Obiectiv cadru: V. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii, funcţii, şiruri
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi
Funcţii reale
capabil:
5.1. Să recunoască şi să utilizeze noţiu- Noţiune de funcţie. Moduri de definire
nea de funcţie, graficul funcţiei în diver- a funcţiei.
se contexte. Graficul funcţiei.
5.2. Să recunoască proprietăţile funcţiei Proprietăţi ale funcţiei referitoare la
studiate şi ale graficului ei. monotonie. Paritatea, periodicitatea,
5.3. Să determine existenţa funcţiei in- mărginire, zerouri, extreme.
verse avînd dat graficul funcţiei. Noţiunea de funcţie inversabilă.
5.4. Să clasifice funcţiile studiate după Compunerea funcţiilor elementare.
diverse criterii. Funcţiile elementare principale:
5.5. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor: funcţiile de gradul I şi II; proporţionalita-
funcţiile de gradul I şi II; proporţionali- tea directă şi inversă; funcţia putere,
tatea directă şi inversă; funcţia putere, funcţia radical, exponenţială, logaritmi-
funcţia radical, exponenţială, logaritmi- că; funcţiile trigonometrice.
că, funcţiile trigonometrice. Proprietăţile şi graficele lor. Calculul
valorilor funcţiilor trigonometrice ale
măsurilor unghiurilor uzuale. Funcţiile
trigonometrice inverse: definiţii; pro-
prietăţile:
arcsin (-a) = -arcsin a;
arccos (-a) = π - arccos a;
arctg (-a) = - arctg a;
arcctg (-a) = π - arcctg a.
Calculul valorilor funcţiilor trigonometri-
ce inverse ale numerelor reale uzuale.
Obiectiv-cadru: VI. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice.
Utilizarea unor elemente de geometrie metrică.
Utilizarea unor transformări geometrice.
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi
Geometria în plan
capabil:
6.1. Să recunoască şi să utilizeze axio- Elemente ale sistemului axiomatic al
me, definiţii, teoreme specifice geome- geometriei plane.
triei în plan şi spaţiu. Poziţia relativă a două drepte în plan.
6.2. Să clasifice afirmaţii, aplicînd Axioma lui Euclid.
diverse criterii (axiomă, teoremă, lemă, Teorema lui Thales. Consecinţe.
consecinţă, teorema directă, teorema Congruenţa şi asemănarea figurilor.
reciprocă). Linii importante în triunghi.

22
 6.3. Să recunoască şi să descrie poziţii
relative ale punctelor, dreptelor, figuri-
lor în plan şi spaţiu, planelor şi corpuri-
lor în spaţiu.
6.4. Să construiască, folosind materiale
adecvate, modele ale unor poziţii rela-
tive ale punctelor, dreptelor, figurilor
în plan şi spaţiu, planelor şi corpurilor
în spaţiu.
6.5. Să reprezinte în plan configuraţii
geometrice.
6.6. Să recunoască şi să utilizeze triun-
ghiurile congruente şi asemenea în
diverse contexte.
6.7. Să aplice în situaţii reale şi/sau
modelate elementele de geometrie în
plan studiate.
6.8. Să recunoască şi să utilizeze:
− concurenţa dreptelor în plan şi
spaţiu studiate în diferite contex-
te;
− proprietăţile figurilor plane în di-
ferite contexte;
− plane paralele în diverse contexte.
6.9. Să recunoască, să identifice, să
deseneze drepte concurente, neconcu-
rente, paralele în plan şi în spaţiu.
6.10. Să recunoască, să deseneze drepte
ce intersectează planul, drepte ce nu
intersectează planul.
6.11. Să utilizeze criteriile de parale-
lism ale dreptei cu planul.
6.12. Să recunoască, să descrie şi să
deseneze drepte perpendiculare, drepte
perpendiculare pe plan, plane perpendi-
culare.
6. 13. Să calculeze lungimile unor seg-
mente, măsura unor unghiuri, utilizînd
teorema celor trei perpendiculare şi a
relaţiilor metrice în triunghi.
23
Punctele remarcabile ale triunghiului.
Relaţiile metrice în triunghiul dreptun-
ghic.
Relaţiile metrice în triunghi: teorema
cosinusurilor, teorema sinusurilor, teo-
rema lui Pitagora generalizată. Inegali-
tăţi în triunghi.
Cercul. Discul. Poziţia relativă a drep-
tei şi cercului.
Unghi la centru. Unghi înscris. Triun-
ghiuri înscrise. Triunghiuri circumscri-
se.
Relaţiile metrice în cerc.
Patrulatere. Patrulatere convexe. Para-
lelogramul, rombul, dreptunghiul, pă-
tratul, trapezul şi proprietăţile lor.
Patrulatere inscriptibile.
Poligoane convexe. Poligoane regulate.
Proprietăţi.
Ariile figurilor plane studiate.
Geometria în spaţiu
Elemente ale sistemului axiomatic a
geometriei în spaţiu.
Poziţia relativă a dreptelor în spaţiu.
Poziţia relativă a dreptei şi planului.
Dreapta paralelă cu planul, proprietăţi,
criteriu.
Poziţia relativă a două plane.
Plane paralele, proprietăţi, criteriu.
Dreapta perpendiculară pe plan, pro-
prietăţi, criteriu.
Distanţa de la un punct la o dreaptă,
de la o dreaptă la un plan.
Teorema celor trei perpendiculare.
Reciprocele.
Plane perpendiculare, proprietăţi, cri-
teriu.
6.14. Să recunoască şi să utilizeze crite- Proiecţii ortogonale a punctelor, seg-
riile de perpendicularitate a două drep- mentelor, dreptelor pe plan. Unghiul
te, a dreptei şi a planului, a două plane dintre dreaptă şi plan.
în diverse contexte. Unghi diedru.
6.15. Să recunoască şi să utilizeze rela- Secţiuni cu plane în corpuri geometri-
ţiile metrice în triunghi în diverse con- ce (secţiunea diagonală, secţiunea
texte. axială, secţiunea paralelă cu bazele).
6.16. Să aplice elementele de trigono-
metrie studiate în geometrie.
6.17. Să recunoască şi să construiască
unghiuri diedre, unghiul plan al unui
unghi diedru; să calculeze măsuri de
unghiuri în spaţiu.
6.18. Să recunoască şi să construiască
proiecţii ortogonale ale punctelor, seg-
mentelor, dreptelor.
6.19. Să calculeze lungimi de segmen-
te, perimetre, arii ale figurilor ce se
obţin la secţionarea corpurilor geome-
trice cu diverse plane (secţiunea diago-
nală, secţiunea axială, secţiunea parale-
lă cu bazele).
6.20. Să recunoască figurile geometrice
plane din cadrul figurilor spaţiale în
contextul paralelismului şi al perpendi-
cularităţii figurilor.
6.21. Să interpreteze reprezentări plane
ale configuraţiilor spaţiale, să imagine-
ze corespondenţa spaţială a acestora şi
să extragă din aceste reprezentări ele-
mente semnificative.

24
 CLASA A XI-A

Obiective-cadru. Obiective de referinţă. Conţinuturi

Evaluările făcute vor arăta dacă:

Obiectiv-cadru: I. Înţelegerea noţiunii de număr: natural, întreg, raţional, real,

complex şi efectuarea operaţiilor cu numere
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi Numere complexe.
capabil: Noţiune de număr complex. Forma
1.1. Să utilizeze terminologia aferentă algebrică şi cea trigonometrică a nu-
noţiunii de număr complex. merelor complexe. Reprezentarea ge-
1.2. Să utilizeze numere complexe şi rea- ometrică a numerelor complexe.
le scrise în diferite forme în diverse con- Mulţimea C. Incluziunile
texte. N⊂Z⊂Q⊂R⊂C.
1.3. Să calculeze puteri cu exponent natu- Operaţii aritmetice cu numere com-
ral a lui i. plexe scrise în forma algebrică, trigo-
1.4. Să transforme numerele complexe nometrică (înmulţirea, împărţirea, ri-
reprezentate în forma algebrică în formă dicarea la putere cu exponent natural,
trigonometrică şi invers. extragerea rădăcinii de ordinul n,
1.5. Să efectueze operaţii aritmetice cu 2 ≤ n ≤ 6, n ∈N*).
numere complexe scrise în diferite forme.
1.6. Să efectueze operaţiile de înmulţire şi
împărţire a numerelor complexe scrise în
formă trigonometrică.
1.7. Să utilizeze formula lui Moivre în
calculele respective.
1.8. Să extragă rădăcina de ordinul n din
numere complexe (n∈N*, 2 ≤ n ≤ 6).
1.9. Să reprezinte geometric numărul
complex dat.
1.10. Să estimeze ordinul de mărime al
unui număr real rezultat dintr-o operaţie
dată, dintr-un calcul.

25
 Obiectiv-cadru: II. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică,
din teoria mulţimilor şi combinatorică
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi
capabil:
2.1. Să formuleze predicţii bazate pe ex-
perienţă.
2.2. Să investigheze valoarea de adevăr a
unei afirmaţii, cu ajutorul exemplelor sau
contraexemplelor din matematică, din
alte discipline.
2.3. Să facă generalizări şi să le verifice
sau să dea un anumit grad de justificare a
lor.
2.4. Să formuleze enunţuri în care inter-
vin operatorii logici şi cuantificatori.
2.5. Să utilizeze terminologia studiată
aferentă logicii matematice.
2.6. Să recunoască mulţimi finite şi mul-
ţimi infinite.
2.7. Să efectueze operaţii studiate cu mul-
ţimi.
2.8. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi
egalitate între mulţimi, proprietăţile lor.
2.9. Să aplice elemente de combinatorică
şi inducţie matematică în diverse contex-
te.
Obiectiv-cadru: III. Calcul algebric. Rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii, sisteme
şi totalităţi
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi Ecuaţii de gradul al doilea, bipătrate,
capabil: binoame în C
3.1. Să aprecieze rigoarea, ordinea şi ele-
Sisteme de ecuaţii liniare.
ganţa în arhitectura rezolvării ecuaţiilor,
inecuaţiilor, sistemelor şi totalităţilor. Noţiuni generale. Regula lui Cramer.
3.2. Să rezolve ecuaţii de forma Sisteme de m ecuaţii liniare cu n ne-
ax2+bx+c=0, ax4+bx2+c=0 unde, a≠ 0, cunoscute, inclusiv omogene,
a, b, c∈C, binoame de grad n, n ≤ 6, n ∈N { }
n, m ∈ 1,2,3,4 . Metoda lui Gauss.
în R şi C. Ecuaţii matriciale. Aplicaţii

26
3.3. Să recunoască şi să rezolve sisteme
Matrice.
de ecuaţii liniare, inclusiv omogene prin
diverse metode (metoda lui Gauss, regula Noţiune de matrice.
lui Cramer, metode matriciale). Operaţii cu matrice.
3.4. Să rezolve ecuaţii matriciale de tipul: Proprietăţi
AּX=B, Y⋅A= B, A⋅X⋅C=B, dacă Determinanţi.
| A| ≠0, |C | ≠0.
3.5. Să clasifice matricele după diverse Determinanţi de ordinul doi, trei, de
criterii studiate şi să utilizeze terminolo- ordinul n; proprietăţile fundamentale
gia aferentă noţiunii de matrice. necesare pentru calculul determinanţi-
3.6. Să utilizeze operaţiile cu matrice şi lor. Calculul determinanţilor de ordi-
proprietăţile lor în situaţii reale sau mode- nul doi, trei, patru.
late. Matrice inversabilă.
3.7. Să recunoască, să calculeze prin dife- Calculul inversei unei matrice inver-
rite metode determinanţii de ordinul doi, sabile de ordin n ≤ 3.
trei, patru şi termenii lor.
3.8. Să utilizeze proprietăţile determinan-
ţilor, inclusiv dezvoltarea lor după linia i
(coloana j) în calculul determinanţilor de
ordinul patru.
3.9. Să utilizeze inversa unei matrice în
diverse contexte.
Obiectiv-cadru: IV. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică
şi probabilităţi
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi
capabil:
4.1. Să selecteze din mulţimea datelor
culese informaţiile relevante pentru re-
zolvarea unei probleme.
4.2. Să reprezinte rezultatele observaţii-
lor, relaţii prin diverse grafice, tabele,
diagrame şi să extragă informaţii din ta-
bele, liste, diagrame, grafice.
4.3. Să estimeze şansa producerii unui
eveniment şi să dea justificări pentru es-
timarea propusă.

27
 Obiectiv-cadru: V. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii, funcţii, şiruri
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi
Şiruri de numere reale.
capabil:
5.1. Să reprezinte prin simboluri sau grafi- Noţiunea de şir. Formula termenului
ce şiruri, subşiruri de numere reale. general. Şiruri monotone, mărginite
5.2. Să clasifice după diverse criterii stu- de numere reale.
diate şirurile de numere reale.
Limita funcţiei.
5.3. Să utilizeze noţiunea de vecinătate a
unui punct în R în diverse contexte. Noţiunea de vecinătate a unui punct.
5.4. Să determine punctele de acumulare, Noţiune de limita unui şir.
punctele izolate ale unei mulţimi. Limita funcţiei într-un punct. Calculul
5.5. Să prezinte exemple de funcţii care au limitelor funcţiilor elementare. Limita
limită în punctul dat şi care nu au limită în sumei, produsului, cîtului a două func-
acest punct. ţii; generalizări. Limite remarcabile
x
5.6. Să calculeze limite de funcţii elemen- sin x ⎛ 1⎞
tare studiate într-un punct, limite de func- lim = 1, lim⎜1 + ⎟ = e,
ţii compuse într-un punct.
x →0 x x →∞
⎝ x⎠
1
5.7. Să aplice noţiunile de limite laterale.
5.8. Să aplice limitele remarcabile stu- lim(1 + x) = e
x
x →0
diate. Cazuri exceptate de limite cu funcţii.
5.9. Să utilizeze terminologia aferentă Punct de acumulare, punct izolat pen-
noţiunilor de limită a funcţiilor la deter-
tru o mulţime.
minarea asimptotelor graficului funcţiei.
Limite laterale.
5.10. Să aplice noţiunile de funcţie conti-
Asimptotele funcţiilor reale.
nuă, continuă lateral, funcţie discontinuă
într-un punct, pe o mulţime în diverse Funcţii continue.
contexte.
5.11. Să determine continuitatea, punctele Noţiunea de funcţie continuă într-un
de discontinuitate în baza formulei anali- punct, pe o mulţime.
tice şi pe graficu funcţiile date. Funcţie discontinuă într-un punct.
5.12. Să aplice operaţiile aritmetice la Continuitatea la stînga şi continuitatea
funcţiile continue într-un punct, pe un la dreapta.
interval în diverse contexte. Continuitatea funcţiilor elementare
5.13. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor studiate.
continue pe un interval în diverse contex- Proprietăţile fundamentale ale funcţii-
te. lor continue. Operaţii cu funcţii conti-
5.14. Să recunoască noţiunea de derivată, nue.
inclusiv laterală, necesitatea introducerii
ei, să aprecieze utilitatea ei.

28
5.15. Să deosebească funcţiile derivabile
de cele ce nu posedă derivată (la stînga, la
dreapta) într-un punct, pe un interval.
5.16. . Să utilizeze definiţia derivatei la cal-
culul derivatelor funcţiilor uzuale, să utilize-
ze în diverse contexte formulele obţinute.
5.17. Să utilizeze în diverse situaţii reguli-
le de derivare.
5.18. Să calculeze derivatele literale şi
cele de ordin superior ale funcţiilor.
5.19. Să utilizeze în diverse contexte noţi-
unea de diferenţială a funcţiei, interpreta-
rea ei geometrică şi analitică.
5.20. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor
derivabile în situaţii reale sau modelate.
5.21. Să recunoască şi să utilizeze noţiu-
nea de punct critic, punct de extrem, ex-
tremele funcţiei.
5.22. Să utilizeze în diferite contexte teo-
remele Fermat, Rolle, Lagrange.
5.23. Să aplice noţiunea de derivată în
geometrie, fizică, economie.
5.24. Să utilizeze regula lui l΄Hospital în
diverse contexte.
5.25. Să recunoască noţiunea de funcţie
monotonă pe un interval în interpretare
geometrică.
5.26. Să utilizeze derivata la determinarea
intervalelor de monotonie şi a extremelor
funcţiei.
5.27. Să utilizeze noţiunile de grafic con-
cav (convex) pe un interval, punct de in-
flexiune.
5.28. Să determine punctele de inflexiune,
intervalele de concavitate, convexitate a
unei funcţii cu ajutorul derivatei.
5.29. Să utilizeze metodele legate de apli-
caţiile derivatei ca metode calitativ noi de
studiere a funcţiei, de rezolvare a proble-
melor teoretice şi practice.
29
Funcţii derivabile
Noţiunea de derivată, derivată laterală
a unei funcţii într-un punct.
Probleme din diverse domenii ce con-
duc la noţiunea de derivată.
Interpretarea geometrică şi fizică a
derivatei.
Funcţii derivabile pe o mulţime.
Derivata de ordin n, n ≤ 3, n ∈N*.
Calculul derivatelor, diferenţialelor
funcţiilor uzuale. Reguli de derivare.
Derivata funcţiei compuse. Tabelul de-
rivatelor funcţiilor elementare.
Diferenţiala funcţiei. Aplicaţii ale dife-
renţialei la calculul aproximativ.
Puncte critice.
Puncte de extrem, extremele funcţiei.
Proprietăţile funcţiilor derivabile: teo-
remele Fermat, Rolle, Lagrange.
Aplicaţii ale derivatelor
Aplicaţii ale derivatelor în studiul va-
riaţiei funcţiei, reprezentarea grafică a
ei.
Calculul limitelor funcţiei cu ajutorul
derivatei. Regula lui l΄Hospital.
Aplicaţii directe ale derivatelor în fizi-
că, geometrie, economie.
Probleme de maxim şi minim. Optimi-
zări.
5.30. Să aplice derivatele la modelarea
matematică a realităţii fizice, la rezolvarea
unor probleme de maxim şi minim din
diverse domenii.
5.31. Să aplice diferenţiale la efectuarea
calcului aproximativ.
Obiectiv-cadru: VI. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. Utilizarea
unor elemente de geometrie metrică. Utilizarea unor transformări geometrice.
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi
Transformări geometrice în spaţiu
capabil:
6.1. Să recunoască şi să utilizeze simetria Transformări izometrice în spaţiu:
axială, simetria faţă de un punct, simetria - simetria faţă de un punct;
faţă de un plan, translaţia, asemănarea în - simetria axială;
diverse contexte. - simetria în raport cu un plan;
6.2. Să utilizeze terminologia aferentă - translaţia;
transformărilor geometrice studiate. - asemănarea.
6.3. Să clasifice transformările geometri-
Poliedre
ce studiate în spaţii după diverse criterii
studiate. Prisma.
6.4. Să recunoască poliedrele studiate şi Piramida.
să le clasifice după diverse criterii date. Trunchiul de piramidă.
6.5. Să recunoască corpurile de rotaţie şi Poliedre regulate.
să le clasifice după diverse criterii date. Corpuri de rotaţie
6.6. Să reprezinte diverse proiecţii parale-
le în plan ale unui corp geometric. Cilindrul.
6.7. Să reprezinte secţiunile, indicate la Conul.
conţinuturi, a corpurilor geometrice cu Trunchiul de con.
diferite plane. Sfera. Corpul sferic.
6.8. Să calculeze lungimi de segmente, Corpuri înscrise şi circumscrise.
măsuri de unghiuri, perimetre, arii şi vo- Secţiuni în corpurile geometrice
lume în corpuri geometrice şi în secţiuni- (diagonale, axiale, paralele cu
le lor cu plane. bazele).
6.9. Să recunoască figurile geometrice Arii. Volume
plane din cadrul corpurilor spaţiale.
6.10. Să utilizeze proprietăţile poliedrelor
şi ale corpurilor de rotaţie în situaţii reale
sau modelate.

30
6.11. Să utilizeze formulele pentru calcu-
larea ariilor suprafeţelor şi volumelor cor-
purilor geometrice în situaţii reale sau
modelate.
6.12. Să estimeze lungimi de segmente,
măsuri de unghiuri, perimetre, arii şi vo-
lume în corpuri geometrice din situaţii
reale sau modelate.
6.13. Să estimeze diferite măsuri în raport
cu anumite unităţi de măsură.

CLASA A XII-A

Obiective-cadru. Obiective de referinţă. Conţinuturi

Evaluările făcute vor arăta dacă:

Obiectiv-cadru: I. Înţelegerea noţiunii de număr: natural, întreg, raţional, real, com-

plex şi efectuarea operaţiilor cu numere
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Mulţimi numerice. Operaţii cu numere.
capabil:
1.1. Să reprezinte numere reale, comple-
xe, folosind diferite forme echivalente de
scriere; să efectueze treceri de la o formă
de scriere la alta.
1.2. Să poziţioneze numere reale pe axa
numerelor şi numere complexe în siste-
mul ortogonal de coordonate în plan.
1.3. Să utilizeze în calcule proprietăţile
operaţiilor cu numere reale, complexe.
1.4. Să estimeze ordinul de mărime al
unui număr real rezultat dintr-un calcul.
1.5. Să efectueze estimări pentru verifica-
rea corectitudinii unor calcule.
1.6. Să refacă o estimare deja făcută îm-
bunătăţind “marja” de eroare.

31
 Obiectiv-cadru: II. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică,
din teoria mulţimilor şi combinatorică
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Aplicaţiile logicii matematice la de-
capabil: monstrarea teoremelor şi rezolvarea
2.1. Să formuleze predicţii bazate pe ex- problemelor.
perienţă. Aplicaţii ale mulţimilor şi operaţiilor
2.2. Să investigheze valoarea de adevăr a cu mulţimi la rezolvarea de probleme.
unei afirmaţii, cu ajutorul exemplelor sau
contraexemplelor.
2.3. Să facă generalizări şi să le verifice
sau să dea un anumit grad de justificare a
lor.
2.4. Să formuleze enunţuri în care inter-
vin operatorii şi cuantificatorii logici.
2.5. Să utilizeze terminologia aferentă
logicii matematice.
2.6. Să efectueze operaţii cu mulţimi.
2.7. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi
de egalitate între mulţimi.
2.8. Să utilizeze proprietăţile relaţiei de
egalitate şi ale relaţiei de inegalitate în
mulţimi numerice.
2.9. Să utilizeze elemente de combinato-
rică, metoda inducţiei matematice în di-
verse contexte.
Obiectiv-cadru: III. Calcul algebric. Rezolvarea de ecuaţii, inecuatii, sisteme şi
totalităţi
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Polinoame cu coeficienţi complecşi.
capabil: Definiţia polinomului. Forma algebri-
3.1. Să recunoască polinoame cu coefi- că a polinoamelor. Operaţii cu poli-
cienţi complecşi. noame. Proprietăţi. Valoarea unui po-
3.2. Să efectueze operaţiile de adunare şi linom. Împărţirea polinoamelor. Teo-
înmulţire a polinoamelor cu o nedetermi- rema împărţirii cu rest. Împărţirea la
nată. „X-a". Schema lui Horner.
3.3. Să aplice algoritmul împărţirii poli- Rădăcinile polinoamelor. Teorema lui
noamelor. Bezout.
3.4. Să utilizeze schema lui Horner la îm- Teorema lui Abel-Ruffini şi teorema
părţirea polinoamelor.

32
3.5. Să determine valoarea unui polinom, lui D' Alembert-Gauss (fără demon-
aplicînd diverse metode. straţie). Rădăcini multiple.
3.6. Să calculeze rădăcinile polinomului, Relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii
soluţiile unor ecuaţii algebrice, aplicîndpolinomului (relaţiile lui Viete).
diverse modalităţi studiate, inclusiv relaţii-
Divizibilitatea polinoamelor. Relaţia
le Viete. de divizibilitate. Proprietăţile funda-
3.7. Să folosească proprietăţile relaţiei de
mentale ale relaţiei de divizibilitate.
divizibilitate a polinoamelor în diverse Cel mai mare divizor comun a două
contexte. polinoame.
3.8. Să aplice algoritmul lui Euclid la cal-
Cel mai mic multiplu comun a două
culul celui mai mare divizor comun a două polinoame.
polinoame. Rădăcinile polinoamelor cu coeficien-
3.9. Să exploreze modalităţi de a căuta cel
ţii reali, raţionali, întregi. Ecuaţii reci-
mai mic multiplu comun a două polinoa- proce de gradul 3, 4.
me. Aplicaţiile polinoamelor la rezolvarea
unor ecuaţii algebrice de gradul
n (1≤ n ≤ 4, n∈N* ) cu coeficienţii
reali, raţionali, întregi.
Obiectiv-cadru: IV. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică
matematică şi probabilităţi
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Evenimente. Eveniment sigur, impo-
capabil: sibil. Operaţii cu evenimente.
4.1. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea Evenimente compatibile, incompatibi-
de eveniment ataşat unui experiment; să le.
clasifice evenimente după diverse criterii. Frecvenţele absolută şi relativă a eve-
4.2. Să determine probabilitatea produce- nimentului. Probabilitatea evenimen-
rii unui eveniment utilizînd raportul: nu- tului.
mărul cazurilor favorabile/numărul cazu- Valoarea medie a variabilei aleatoare
rilor posibile şi să calculeze probabilita- discrete.
tea realizării a fiecărui din n evenimente Unităţi statistice, populaţie statistică,
egal probabile. sondaje (exemple din cotidian).
4.3. Să utilizeze noţiunile de variabilă Reprezentări grafice a seriilor statisti-
aleatoare discretă pe exemple concrete, ce. Aplicaţii ale organizării datelor.
inclusiv din cotidian. Compararea datelor.
4.4. Să determine valoarea medie a varia- Modul, mediana serie statistice.
bilei aleatoare discrete.
4.5. Să recunoască şi să utilizeze corelaţia
statistică (pe exemple concrete).
4.6. Să construiască şi să interpreteze di-

33
agrame statistice.
4.7. Să reprezinte rezultatele observaţiilor
prin desene, tabele şi să extragă informa-
ţiile din tabele, liste, diagrame.
4.8. Să determine modul, mediana, frec-
venţa seriei statistice.
4.9. Să organizeze datele în exemple din
cotidian (coduri poştale, coduri secrete etc.)
şi informatică (algoritmizarea datelor).
Obiectiv-cadru: V. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii, funcţii, şiruri
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi
capabil:
5.1. Să recunoască primitiva unei funcţii
continue.
5.2. Să aplice în diverse contexte noţiunea
de integrală nedefinită.
5.3. Să calculeze primitive şi integrale
nedefinite aplicînd proprietăţile respective
şi tabelul de integrale nedefinite.
5.4. Să calculeze integrale nedefinite şi
definite aplicînd:
– integrarea prin părţi;
– metoda de schimbare de variabilă,
pentru integralele nedifinite de tipul
∫ f(ϕ(x)) ⋅ ϕ΄(x)dx
5.5. Să interpreteze geometric integrala
definită a unei funcţii continue cu valori
nenegative.
5.6. Să recunoască subgraficul unei funcţii
în diverse contexte.
5.7. Să aplice formula lui Leibnitz-
Newton la calcularea integralei definite.
5.8. Să aplice proprietăţile studiate inte-
gralelor definite în diverse contexte.
5.9. Să calculeze integrale definite apli-
cînd tabelul de integrale.
5.10. Să calculeze aria subgraficului func-
ţiei şi volumul corpului de rotaţie, aplicînd
integrala definită.
34
Primitive
Noţiunea de primitivă a funcţiei con-
tinue.
Pproprietăţile fundamentale ale func-
ţiilor continue care admit primitive.
Noţiunea de integrală nedefinită.
Proprietăţile de bază ale integralei ne-
definite.
Tabela de integrale nedefinite ale
funcţiilor elementare studiate.
Formula de integrare prin părţi a inte-
gralelor nedifinite
Metoda de schimbare de variabilă
pentru integralele nedefinite de tipul
∫ f(ϕ(x)) ⋅ ϕ΄(x)dx.
Integrala definită.
Noţiunea de integrală definită.
Subgraficul funcţiei. Formula lui
Leibnitz-Newton
Proprietăţile fundamentale ale integra-
lelor definite.
Reprezentarea geometrică a integralei
definite a unei funcţii cu valori nene-
gative.
Aplicaţii ale integralei definite la cal-
cularea:
− ariei subgraficului funcţiei;
− volumului corpului de rotaţie.
5.11. Să aplice în situaţii reale sau mode-
late noţiunile de primitivă, integrală nede-
finită şi integrală definită.
5.12. Să folosească estimări pentru verifi-
carea valorii obţinute a integralei definite.
Obiectiv-cadru: VI. Recunoaşterea figurilor plane şi a corpurilor geometrice. Utiliza-
rea unor transformări geometrice.
Utilizarea unor elemente de geometrie metrică.
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi
Dreapta în plan
capabil:
6.1. Să calculeze distanţa dintre două Distanţa dintre două puncte în plan.
puncte în plan fiind date coordonatele Coordonatele mijlocului unui seg-
acestora; coordonatele mijlocului unui ment.
segment. Dreapta în plan. Ecuaţia dreptei de-
6.2. Să scrie ecuaţia dreptei: terminate de:
a) determinate de două puncte; a) două puncte;
b) determinate de pantă şi un punct; b) pantă şi un punct;
c) prin tăieturi; c) prin tăieturi;
d) în formă generală. d) ecuaţia generală a dreptei.
6.3. Să recunoască şi să construiască Poziţia reciprocă a două drepte în
dreapta după diferite ecuaţii ale ei. plan. Unghiul dintre două drepte. Pa-
6.4. Să determine poziţia reciprocă a două ralelismul şi perpendicularitatea
drepte în plan fiind date ecuaţiile lor. dreptelor.
6.5. Să calculeze măsura unghiului dintre Distanţa de la un punct la o dreaptă.
două drepte în plan. Aria unui triunghi.
6.6. Să calculeze distanţa de la un punct la
o dreaptă. Conice
6.7. Să recunoască conicele în situaţii rea- Cercul. Definiţie. Ecuaţia canonică.
le sau modelate, inclusiv ca intersecţii ale Ecuaţia generală.
suprafeţei conice cu planul. Elipsa. Definiţie. Ecuaţia canonică.
6.8. Să determine poziţia reciprocă între Tangenta la elipsă. Hiperbola. Defini-
dreaptă şi conice prin metoda geometrică ţie. Ecuaţia canonică. Asimptotele
şi/sau analitică. hiperbolei. Tangenta la hiperbolă.
6.9. Să scrie, să recunoască ecuaţia tan- Parabola. Definiţie. Ecuaţia canonică.
gentei la diferite conice. Tangenta la parabolă.
6.10. Să utilizeze terminologia aferentă
dreptelor, conicelor în diverse contexte.
6.11.Să descrie poziţiile dreptelor, punc-
telor în plan.

35
 B. PROFIL UMANIST

EŞALONAREA BLOCURILOR DE CONŢINUT PE CLASE

Clasa a X-a
1. Recapitulare şi completări.
2. Numere reale.
3. Elemente de logică. Mulţimi.
4. Binomul lui Newton. Metoda inducţiei matematice. Elemente de
combinatorică.
5. Relaţii şi funcţii. Funcţia putere, radical, exponenţială, logaritmică.
Funcţiile trigonometrice.
6. Ecuaţii. Inecuaţii. Sisteme. Totalităţi.
7. Geometria în plan. Recapitulare şi completări.
8. Elemente de axiomatica geometriei plane. Elemente de axiomatica
geometriei spaţiale.
9. Paralelismul şi perpendicularitatea în spaţiu.
Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va de-
termina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist.
Ordinea compartimentelor poate fi schimbată, dacă nu este afectată
logica ştiinţifică sau didactică.
Clasa a Xl-a
1. Recapitulare şi completări.
2. Limite de şiruri. Limite de funcţii.
3. Derivate. Calcul diferenţial.
4. Numere complexe.
5. Matrice. Determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare.
6. Transformări geometrice în spaţiu.
7. Poliedre.
Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va de-
termina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist.
Ordinea compartimentelor poate fi schimbată, dacă nu este afectată
logica ştiinţifică sau didactică.
Clasa a XII-a
1. Recapitulare şi completări.
2. Primitiva. Integrala nedefinită. Integrala definită. Aplicaţii.
3. Polinoame în mulţimea numerelor complexe.
4. Corpuri de rotaţie.

36
 5. Elemente de statistică matematică şi teoria probabilităţilor.
6. Recapitulare finală.
Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va de-
termina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist.
Ordinea compartimentelor poate fi schimbată, dacă nu este afectată
logica ştiinţifică sau didactică.
CLASA A X-A

Obiective-cadru. Obiective de refe-

rinţă. Evaluările făcute vor arăta Conţinuturi
dacă:

Obiectiv-cadru: I. Înţelegerea noţiunii de număr: natural, întreg, raţional, real, complex.

Efectuarea operaţiilor cu numere
La sfîrşitul clasei a X-a elevul
va fi capabil:
1.1. Să recunoască elementele mulţimi-
lor numerice studiatem (N, Z, Q, R) şi
să scrie numere reale, folosind di-
verse forme.
1.2. Să facă trecerea de la o formă
de scriere a numerelor reale la alta.
1.3. Să reprezinte geometric nume-
rele reale şi să utilizeze terminolo-
gia aferentă noţiunilor de număr.
1.4. Să efectueze adunări, scăderi,
înmulţiri, împărţiri, ridicări la pu-
teri cu exponent număr raţional,
real, operaţii cu radicali de ordinul
n, n∈N, n=2, 3 cu logaritmii nume-
relor pozitive.
1.5. Să utilizeze în calcule proprie-
tăţile operaţiilor matematice.
1.6. Să descompună un număr real
dat utilizînd operaţiile studiate.
1.7. Să efectueze calcul rapid cu
expresii numerice simple.
1.8. Să compare numerele reale
prin diverse metode.
Numere reale
Noţiunea de număr natural, întreg, raţional,
iraţional, real.
Mulţimile N, Z, Q, R. Reprezentarea numere-
lor reale pe axa numerelor. Modulul numere-
lor reale. Proprietăţi:
1) a ≥ 0; 2) a = − a ;
2
3) a 2 = a = a 2 ;
4) a ⋅ b = a ⋅ b ;
a a
5) = ,b ≠ 0.
b b
Operaţii cu numere reale (adunarea, scăde-
rea, înmulţirea, împărţirea, ridicarea la pu-
tere cu exponent raţional, real, extragerea
rădăcinilor). Proprietăţi.
Logaritmul unui număr pozitiv. Proprietăţi.
Logaritmarea şi potenţierea expresiilor.

37
1.9. Să aproximeze numerele date Aproximări şi estimări cu numere reale
prin lipsă sau prin adaos.
1.10. Să analizeze diferite estimări
deja făcute, prin refacerea lor, îm-
bunătăţind marja de eroare.
1.11. Să folosească estimări şi
aproximări pentru verificarea vali-
dităţii unor calcule cu numere rea-
le, folosind puteri, radicali, loga-
ritmi.
Obiectiv-cadru: II. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică,
din teoria mulţimilor şi combinatorică
La sfîrşitul clasei a X-a elevul
Elemente de logică matematică.
va fi capabil:
2.1.Să investigheze valoarea de Noţiunea de propoziţie. Valoarea de ade-
adevăr a unei afirmaţii cu ajutorul văr a propoziţiei. Operaţii cu propoziţii:
exemplelor, contraexemplelor, negaţia, disjuncţia, conjuncţia, implicaţia,
proprietăţilor operaţiilor algebrice. echivalenţa. Tabelul de adevăr.
2.2. Să opereze cu noţiunile: ipote- Noţiunea de predicat. Cuantificatorii exis-
ză, concluzie, demonstraţie, teore- tenţial şi universal. Implicaţia şi echivalen-
mă, axiomă, definiţie, teoremă di- ţa predicatelor.
rectă, teoremă reciprocă, negaţie, Propoziţia directă, propoziţia reciprocă.
implicaţie, echivalenţă, conjuncţie,
Mulţimi
disjuncţie, operator logic, tabelă de
adevăr, cuantificator. Noţiunea de mulţime.
2.3. Să aplice în diverse contexte Relaţia de apartenenţă. Cardinalul mulţimii
cuantificatorii existenţial şi univer- finite.
sal. Relaţia de incluziune.
2.4. Să facă generalizări, concreti- Relaţia de egalitate.
zări şi să le verifice prin diverse Operaţii cu mulţimi (reuniunea, intersecţia,
modalităţi (exemple, contraexem- diferenţa, produsul cartezian).
ple, formule, proprietăţi, tabelă de
Combinatorica
adevăr).
2.5. Să folosească terminologia Noţiunea de mulţime ordonată. Noţiunea
aferentă teoriei mulţimilor. de factorial.
2.6. Să utilizeze în diverse contexte Permutări, aranjamente, combinări (fără
relaţiile de incluziune şi egalitate repetări). Proprietăţi fundamentale.
m
între mulţimi; relaţia de apartenen- Ecuaţii ce conţin Pn; A mn ; C n .
ţă a elementelor unei mulţimi.

38
2.7. Să determine submulţimile
Binomul lui Newton
unei mulţimi.
2.8. Să efectueze operaţii studiate Formula termenului general. Proprietăţile
cu mulţimi; să reprezinte analitic, fundamentale ale coeficienţilor binomiali.
sintetic, geometric rezultatele obţi- Triunghiul lui Pascal.
nute.
2.9. Să identifice noţiunea de mul-
ţime ordonată.
2.10. Să identifice noţiunile de per-
mutări, aranjamente, combinări ale
elementelor unei mulţimi finite.
2.11. Să utilizeze permutările,
combinările, aranjamentele în re-
zolvarea ecuaţiilor, problemelor
simple din viaţă.
2.12. Să folosească estimări şi
aproximări pentru verificarea vali-
dităţii unor calcule cu mulţimi şi
elemente de combinatorică.
2.13. Să utilizeze în situaţii reale
sau modelate binomul lui Newton
şi/sau formula termenului general.
2.14. Să utilizeze proprietăţile coe-
ficienţilor binomiali la rezolvarea
diverselor probleme.
Obiectiv-cadru: III. Calcul algebric. Rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii, sisteme şi
totalităţi
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va Ecuaţii şi inecuaţii raţionale. Sisteme,
fi capabil: totalităţi de ecuaţii (inecuaţii).
3.1.Să efectueze transformări identi- Transformarea expresiilor transcendente.
ce ale expresiilor transcendente sim-
Ecuaţii iraţionale
ple.
3.2.Să aprecieze rigoarea, ordinea şi Ecuaţii iraţionale de tipul:
eleganţa în arhitectura rezolvării
ecuaţiilor şi inecuaţiilor. 1. f ( x) = ax + b, a, b ∈ R ;
3.3. Să utilizeze diverse metode de 2. g ( x) ⋅ f ( x) = 0
rezolvare a ecuaţiilor iraţionale de
şi reductibile la ele.
tipul:

39
1. f ( x) = ax + b, a, b ∈ R Ecuaţii exponenţiale
2. g ( x) ⋅ f ( x) = 0 Ecuaţii exponenţiale de tipul:
şi reductibile la ele.
3.4. Să recunoască ecuaţiile expo- 1. af (x)=ag (x) şi reductibile la ele;
nenţiale şi logaritmice. 2. ecuaţii exponenţiale ce se reduc la ecua-
3.5. Să utilizeze diverse metode de ţii algebrice studiate.
rezolvare a ecuaţiilor exponenţiale şi Ecuaţii logaritmice
logaritmice indicate la conţinuturi. Ecuaţii logaritmice de tipul:
3.6. Să recunoască sistemele (totali- 1. logaf(x)=b;
tăţile) de ecuaţii exponenţiale şi lo- 2. logaf(x)= logag(x);
garitmice studiate. 3. logaf(x) ± logag(x)= loga ϕ(x), a>0, a≠1
3.7. Să aplice diverse metode de 4. ecuaţii logaritmice reductibile la ecua-
rezolvare a sistemelor de ecuaţii ţii algebrice studiate;
exponenţiale şi logaritmice studiate. 5. ecuaţii logaritmice simple în rezolva-
3.8. Să utilizeze cercul trigonometric rea cărora se utilizează definiţia loga-
în rezolvarea unor exerciţii şi pro- ritmului şi/sau proprietăţile acestuia;
bleme. Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi loga-
3.9. Să măsoare unghiuri, aplicînd ritmice
diverse unităţi de măsură.
Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi loga-
3.10. Să recunoască şi să utilizeze
ritmice ce conţin ecuaţii exponenţiale
identităţile trigonometrice funda-
şi/sau logaritmice studiate.
mentale şi formulele indicate la con-
Identităţile trigonometrice uzuale:
ţinuturi în diverse contexte.
3.11.Să aplice elemente de trigono- a) formulele sumei sin (α ± β),
metrie în diverse domenii. cos (α ± β), tg (α ± β);
b) formulele unghiului dublu sin2α, tg
3.12. Să aplice ecuaţiile, inecuaţiile,
2α, cos2α şi formulele de micşorarea
sistemele studiate în diverse domenii.
gradului.
3.13. Să folosească estimări şi apro-
ximări în rezolvări de ecuaţii, ine-
cuaţii, sisteme, totalităţi.
Obiectiv-cadru: IV. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi
probabilităţi
La sfîrşitul clasei a X-a elevul va
fi capabil:
4.1. Să recunoască şi să utilizeze
noţiunea de eveniment ataşat unui
experiment; să clasifice evenimente
după diverse criterii.

40
4.2. Să reprezinte rezultatele obser-
vaţiilor, relaţii prin desene şi tabele
şi să extragă informaţii din tabele,
liste, diagrame.
4.3. Să determine probabilitatea pro-
ducerii unui eveniment utilizînd ra-
portul: numărul cazurilor favorabi-
le/numărul cazurilor posibile.
4.4. Să sorteze şi să clasifice obiecte
pe baza unor criterii, să formuleze
Criteriile, după care alege o mulţime
de obiecte;
4.5. Să organizeze datele în exemple
din cotidian (coduri poştale, coduri
secrete etc.) şi informatică (algorit-
mizarea datelor).
Obiectiv-cadru: V. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii, funcţii, şiruri
La sftrşitul clasei a X-a elevul
Funcţii reale
va fi capabil:
5.1. Să recunoască şi să utilizeze Noţiune de funcţie. Moduri de definire a
noţiunea de funcţie, graficul funcţiei funcţiei.
în diverse contexte. Graficul funcţiei.
5.2. Să recunoască proprietăţile stu- Proprietăţi ale funcţiei referitoare la mo-
diate funcţiei şi ale graficului ei. notonie. Paritatea, zerouri, extreme.
5.3. Să clasifice funcţiile studiate Noţiunea de funcţie inversabilă.
după diverse criterii studiate. Compunerea funcţiilor elementare. Func-
5.4. Să utilizeze proprietăţile funcţii- ţiile elementare principale: funcţiile de
lor: funcţiile de gradul I şi II; pro- gradul I şi II; proporţionalitatea directă şi
porţionalitatea directă şi inversă; inversă; funcţia putere, funcţia radical,
funcţia putere, funcţia radical, expo- exponenţială, logaritmică.
nenţială, logaritmică. Proprietăţile şi graficele lor.
Obiectiv-cadru: VI. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. Utilizarea
unor elemente de geometrie metrică.
Utilizarea unor transformări geometrice
La sfîrşitul clasei a X-a elevul
Geometria în plan
va fi capabil:
6.1. Să recunoască şi să utilizeze Poziţia relativă a două drepte în plan.
axiome, definiţii, teoreme specifice Axioma lui Euclid.
geometriei în plan şi spaţiu. Teorema lui Thales.

41
6.2. Să clasifice afirmaţii aplicînd
diverse criterii (axiomă, teoremă,
consecinţă, directa, reciproca).
6.3. Să recunoască şi să descrie
poziţii relative ale punctelor, drep-
telor, figurilor în plan şi spaţiu,
planelor şi corpurilor în spaţiu.
6.4. Să construiască, folosind mate-
riale adecvate, modele ale unor
poziţii relative ale punctelor, drep-
telor, figurilor în plan şi spaţiu,
planelor şi corpurilor în spaţiu.
6.5. Să reprezinte în plan configu-
raţii geometrice.
6.6. Să recunoască şi să utilizeze
triunghiurile congruente şi aseme-
nea în diverse contexte.
6.7. Să aplice în situaţii reale şi
saumodelate elementele de geome-
trie în plan studiate.
6.8. Să recunoască şi să utilizeze:
− concurenţa dreptelor în plan în
diferite contexte;
− proprietăţile figurilor plane
studiate în diferite contexte;
− plane paralele în diverse con-
texte.
6.9. Să recunoască, să identifice, să
deseneze drepte concurente, necon-
curente, paralele în plan şi în spaţiu.
6.10. Să recunoască, să deseneze
drepte ce intersectează planul, drep-
te ce nu intersectează planul.
6.11. Să utilizeze criteriile de para-
lelism ale dreptei cu planul.
6.12. Să recunoască, să descrie şi să
deseneze drepte perpendiculare,
drepte perpendiculare pe plan, plane
perpendiculare.
42
Congruenţa şi asemănarea figurilor.
Liniile importante în triunghi.
Relaţiile metrice în triunghiul dreptun-
ghic.
Cercul. Discul. Poziţia relativă a dreptei
şi a cercului.
Unghi la centru. Unghi înscris. Triun-
ghiuri înscrise. Triunghiuri circumscri-
se.
Patrulatere. Patrulatere convexe. Para-
lelogramul, rombul, dreptunghiul, pă-
tratul, trapezul şi proprietăţile lor.
Poligoane convexe. Poligoane regulate.
Proprietăţi.
Ariile figurilor plane studiate.
Geometria în spaţiu
Elemente ale sistemului axiomatic a
geometriei în spaţiu.
Poziţia relativă a dreptelor în spaţiu.
Poziţia relativă a dreptei şi planului.
Dreapta paralelă cu planul, proprietăţi,
criteriu.
Poziţia relativă a două plane.
Plane paralele, proprietăţi, criteriu.
Dreapta perpendiculară pe plan, pro-
prietăţi, criteriu.
Distanţa de la un punct la o dreaptă, de
la o dreaptă la un plan.
Teorema celor trei perpendiculare. Re-
ciprocele.
Plane perpendiculare, proprietăţi, crite-
riu.
Proiecţii ortogonale a punctelor, seg-
mentelor, dreptelor pe plan. Unghiul
dintre dreaptă şi plan.
Unghi diedru.
Secţiuni cu plane în corpuri geometrice
(secţiunea diagonală, secţiunea axială,
secţiunea paralelă cu bazele).
6.13. Să calculeze lungimile unor
segmente, măsura unor unghiuri,
utilizînd teorema celor trei perpen-
diculare şi a relaţiilor metrice în
triunghi.
6.14. Să recunoască şi să utilizeze
criteriile de perpendicularitate a
două drepte, a dreptei şi a planului,
a două plane în diverse contexte.
6.15. Să recunoască şi să utilizeze
relaţiile metrice în triunghiul drept-
unghic în diverse contexte.
6.16. Să aplice elementele de trigo-
nometrie studiate în geometrie.
6.17. Să recunoască şi să constru-
iască unghiuri diedre, unghiul plan
al unui unghi diedru; să calculeze
măsuri de unghiuri studiate în spa-
ţiu.
6.18. Să recunoască şi să constru-
iască proiecţii ortogonale ale punc-
telor, segmentelor, dreptelor.
6.19. Să calculeze lungimi de seg-
mente, perimetre, arii ale figurilor
ce se obţin la secţionarea corpurilor
geometrice cu diverse plane (secţi-
unea diagonală, secţiunea axială,
secţiunea paralelă cu bazele).
6.20. Să recunoască figurile geome-
trice plane din cadrul figurilor spa-
ţiale în contextul paralelismului şi
al perpendicularităţii figurilor.
6.21. Să interpreteze reprezentări
plane ale configuraţiilor spaţiale, să
imagineze corespondenţa spaţială a
acestora şi să extragă din aceste
reprezentări elemente semnificati-
ve.

43
 CLASA A XI-A

Obiective-cadru. Obiective de referin- Conţinuturi

ţă. Evaluările făcute vor arăta dacă:

Obiectiv-cadru: I. Înţelegerea noţiunii de număr: natural, întreg, raţional, real, com-

plex şi efectuarea operaţiilor cu numere
La sfirşitul clasei a Xl-a elevul Numere complexe.
va fi capabil: Noţiune de număr complex. Forma alge-
1.1. Să utilizeze terminologia aferen- brică a numerelor complexe. Mulţimea C.
tă noţiunii de număr complex. Incluziunile N⊂Z⊂Q⊂R⊂C.
1.2. Să utilizeze numere complexe si
reale scrise în diferite forme în diver- Operaţii aritmetice cu numere complexe
se contexte. scrise în forma algebrică.
1.3. Să calculeze puteri cu exponent
natural al lui i.
1.4. Să efectueze operaţii aritmetice
cu numere complexe date în forma
algebrică.
1.5. Să estimeze ordinul de mărime
al unui număr real rezultat dintr-o
operaţie dată, dintr-un calcul.
Obiectiv-cadru:II. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică mate-
matică, din teoria mulţimilor şi combinatorică
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul
va fi capabil:
2.1. Să formuleze predicţii bazate pe
experienţă.
2.2. Să investigheze valoarea de
adevăr a unei afirmaţii, cu ajutorul
exemplelor sau contraexemplelor din
matematică, din alte discipline.
2.3. Să facă generalizări şi să le veri-
fice sau să dea un anumit grad de
justificare a lor.
2.4. Să formuleze enunţuri în care
intervin operatorii logici şi cuantifi-
catori.

44
2.5. Să utilizeze terminologia studia-
tă aferentă logicii matematice.
2.6. Să recunoască mulţimi finite şi
mulţimi infinite.
2.7. Să efectueze operaţii cu mul-
ţimi.
2.8. Să utilizeze relaţiile de incluziu-
ne şi egalitate între mulţimi, proprie-
tăţile lor.
2.9. Să aplice elemente de combina-
torică în diverse contexte.
Obiectiv-cadru: III. Calcul algebric. Rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii, sisteme şi totali-
tăţi
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul Ecuaţii de gradul al doilea, bipătrate în C
va fi capabil: Sisteme de ecuaţii liniare. Noţiuni genera-
3.1. Să aprecieze rigoarea, ordinea şi le. Regula lui Cramer. Sisteme de m ecua-
eleganţa în arhitectura rezolvării ţii liniare cu n necunoscute, inclusiv omo-
ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor şi gene, n, m ∈ {1, 2, 3} Metoda lui Gauss.
totalităţilor. Noţiune de matrice.
3.2. Să rezolve ecuaţii de forma Operaţii cu matrice.
ax2 +bx +c = 0, ax4+bx2+c=0 unde, Proprietăţi
a≠ 0, a, b, c∈R, în R şi C. Determinanţi.
3.3. Să recunoască şi să rezolve sis- Determinanţi de ordinul doi, trei.
teme de ecuaţii liniare, inclusiv Calculul determinanţilor de ordinul doi,
omogene, prin diverse metode (me- trei.
toda lui Gauss, regula lui Cramer).
3.4. Să clasifice matricele după di-
verse criterii studiate şi să utilizeze
terminologia aferentă noţiunii de
matrice.
3.5. Să utilizeze operaţiile cu matrice
şi proprietăţile lor în situaţii reale
şi/sau modelate.
3.6. Să recunoască, să calculeze prin
diferite metode determinanţii de or-
dinul doi, trei şi termenii lor.

45
 Obiectiv-cadru: IV. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi
probabilităţi
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul
va fi capabil:
4.1. Să selecteze din mulţimea date-
lor culese informaţiile relevante pen-
tru rezolvarea unei probleme.
4.2. Să reprezinte rezultatele obser-
vaţiilor, relaţii prin diverse grafice,
tabele, diagrame şi să extragă infor-
maţii din tabele, liste, diagrame, gra-
fice.
4.3. Să estimeze şansa producerii
unui eveniment şi să dea justificări
pentru estimarea propusă.
Obiectiv-cadru: V. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii, funcţii, şiruri
La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul
Limita funcţiei
va fi capabil:
5.1. Să utilizeze noţiunea de vecină- Noţiunea de vecinătate a unui punct.
tate a unui punct în R în diverse con- Limita funcţiei într-un punct. Calculul li-
texte. mitelor funcţiilor elementare studiate. Li-
5.2. Să calculeze limite de funcţii mita sumei, produsului, cîtului a două
elementare studiate într-un punct, funcţii. Limite remarcabile:
limite de funcţii compuse într-un sin x
punct. lim = 1,
x→0 x
5.3. Să recunoască asimptotele func- x
ţiei elementare studiate definită gra- ⎛ 1⎞
lim⎜1 + ⎟ = e,
fic. x→∞
⎝ x⎠
5.4. Să determine intervalele de con- 1

tinuitate a funcţiilor elementare de- lim(1 + x) x = e.

x→0
finite grafic. Noţiunea de asimptotă orizontală, oblică,
5.5. Să recunoască noţiunea de deri- verticală.
vată, necesitatea introducerii ei, să Noţiunea de funcţie continuă într-un
aprecieze utilitatea ei. punct, pe o mulţime.
5.6. Să utilizeze în diverse situaţii re- Continuitatea funcţiilor elementare studia-
gulile de derivare şi formulele deriva- te.
telor funcţiilor elementare studiate.

46
5. 7. Să utilizeze proprietăţile func-
Derivata funcţiei
ţiilor derivabile în situaţii reale sau
modelate. Noţiunea de derivată. Derivată funcţiei
5. 8. Să recunoască şi să utilizeze într-un punct.
noţiunea de punct critic, punct de Probleme din diverse domenii ce conduc
extrem, extremele funcţiei. la noţiunea de derivată.
5. 9. Să utilizeze în diferite contexte Interpretarea geometrică şi fizică a deriva-
teorema lui Fermat. tei.
5. 10. Să aplice noţiunea de derivată Funcţii derivabile pe o mulţime.
în geometrie, fizică. Calculul derivatelor funcţiilor uzuale. Re-
5. 11. Să recunoască noţiunea de guli de derivare. Derivata funcţiei compuse.
funcţie monotonă pe un interval în Tabelul derivatelor funcţiilor elementare.
interpretare geometrică. Puncte critice.
5. 12. Să utilizeze derivata la deter- Puncte de extrem, extremele funcţiei.
minarea intervalelor de monotonie şi Proprietăţile funcţiilor derivabile: teorema
a extremelor funcţiei. lui Fermat.
5. 13. Să utilizeze metodele legate Aplicaţii ale derivatelor în studiul variaţiei
de aplicaţiile derivatei ca metode funcţiei. Reprezentarea grafică a funcţiilor
calitativ noi de studiere a funcţiei, de polinomiale şi raţionale simple.
rezolvare a problemelor teoretice şi Aplicaţii directe ale derivatelor în fizică,
practice. geometrie.
5. 14. Să aplice derivatele la modela- Probleme simple de maxim şi minim. Op-
rea matematică a realităţii fizice, la timizări simple.
rezolvarea unor probleme de maxim
şi minim din diverse domenii.
Obiectiv-cadru: VI. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice.
Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. Utilizarea unor transformări
geometrice
La sfirşitul clasei a Xl-a elevul va
Transformări geometrice în spaţiu
fi capabil:
6.1. Să recunoască şi să utilizeze sime- Transformări izometrice în spaţiu:
tria axială, simetria faţă de un punct, - simetria faţă de un punct;
simetria faţă de un plan în diverse con- - simetria axială;
texte. - simetria în raport cu un plan;
6.2. Să utilizeze terminologia aferentă
Poliedre
transformărilor geometrice studiate.
6.3. Să clasifice transformările geome- Prisma.
trice studiate în spaţii după diverse crite- Piramida.
rii. Trunchiul de piramidă.

47
6.4. Să recunoască poliedrele şi să clasi- Poliedre regulate.
fice poliedre după diverse criterii studia- Secţiuni în corpurile geometrice (dia-
te. gonale, axiale, paralele cu bazele).
6.5. Să reprezinte diverse proiecţii para- Arii. Volume
lele în plan ale unui corp geometric.
6.6. Să reprezinte secţiunile, indicate la
conţinuturi, a corpurilor geometrice cu
diferite plane.
6.7. Să calculeze lungimi de segmente,
perimetre, arii şi volume în corpuri ge-
ometrice şi în secţiunile lor cu plane.
6.8. Să recunoască figurile geometrice
plane din cadrul corpurilor spaţiale.
6.9. Să utilizeze proprietăţile poliedrelor
în situaţii reale sau modelate.
6.10. Să utilizeze formulele pentru cal-
cularea ariilor suprafeţelor şi volumelor
corpurilor geometrice în situaţii reale
sau modelate.
6.11. Să estimeze lungimi de segmente,
perimetre, arii şi volume în corpuri ge-
ometrice din situaţii reale sau modelate.
6.12. Să estimeze diferite măsuri în ra-
port cu anumite unităţi de măsură.

CLASA A XII-A

Obiective-cadru. Obiective de referinţă. Conţinuturi

Evaluările făcute vor arăta dacă: elevul
este capabil:

Obiectiv-cadru: I. Înţelegerea noţiunii de număr: natural, întreg, raţional, real, com-

plex şi efectuarea operaţiilor cu numere
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Mulţimi numerice. Operaţii cu numere.
capabil:
1.1. Să reprezinte numere reale, com-
plexe, folosind diferite forme echivalen-
te de scriere; să facă treceri de la o for-
mă de scriere la alta.

48
1.2. Să poziţioneze numere reale pe axa
numerelor.
1.3. Să utilizeze în calcule proprietăţile
operaţiilor cu numere reale, complexe.
1.4. Să estimeze ordinul de mărime al
unui număr real rezultat dintr-un calcul.
1.5. Să folosească estimări pentru veri-
ficarea corectitudinii unor calcule.
1.6. Să refacă o estimare deja făcută,
îmbunătăţind “marja” de eroare.
Obiectiv-cadru: II. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică,
din teoria mulţimilor şi combinatorică
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va Aplicaţiile logicii matematice la de-
fi capabil: monstraţia teoremelor şi rezolvarea
2.1. Să formuleze predicţii bazate pe problemelor.
experienţă. Aplicaţii ale mulţimilor şi operaţiilor
2.2. Să investigheze valoarea de adevăr cu mulţimi la rezolvarea de probleme.
a unei afirmaţii, cu ajutorul exemplelor
sau contraexemplelor.
2.3. Să formuleze enunţuri în care inter-
vin operatorii şi cuantificatorii logici.
2.4. Să utilizeze terminologia aferentă
logicii matematice.
2.5. Să efectueze operaţii studiate cu
mulţimi.
2.6. Să utilizeze relaţiile de incluziune
şi de egalitate între mulţimi.
2.7. Să utilizeze proprietăţile relaţiei de
egalitate şi ale relaţiei de inegalitate în
mulţimi numerice.
2.8. Să utilizeze elemente de combina-
torică în diverse contexte.
Obiectiv-cadru: III. Calcul algebric. Rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii, sisteme şi
totalităţi
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi
Polinoame cu coeficienţi complecşi.
capabil:
3.1. Să recunoască polinoame cu coefi- Definiţia polinomului. Forma algebrică
cienţi complecşi. a polinoamelor. Operaţii cu polinoame.

49
3.2. Să efectueze operaţiile de adunare
şi înmulţire a polinoamelor cu o nede-
terminată.
3.3. Să aplice algoritmul împărţirii poli-
noamelor.
3.4. Să utilizeze schema lui Horner la
împărţirea polinoamelor.
3.5. Să determine valoarea unui poli-
nom, aplicînd diverse metode
3.6. Să calculeze rădăcinile polinomu-
lui, soluţiile unor ecuaţii algebrice sim-
ple de grad n, n ≤ 3, n ∈N*, aplicînd
diverse modalităţi, inclusiv relaţiile Vie-
te.
Obiectiv-cadru: IV. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matema-
tică şi probabilităţi
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi
capabil:
4.1. Să recunoască şi să utilizeze noţiu-
nea de eveniment ataşat unui experi-
ment; să clasifice evenimente după di-
verse criterii.
4.2. Să determine probabilitatea produ-
cerii unui eveniment, utilizînd raportul:
numărul cazurilor favorabile/numărul
cazurilor posibile şi să calculeze proba-
bilitatea realizării a fiecărui din n eve-
nimente egal probabile.
4.3. Să utilizeze noţiunile de variabilă
aleatoare discretă pe exemple concrete,
inclusiv din cotidian.
4.4. Să determine valoarea medie a va-
riabilei aleatoare discrete.
4.5. Să recunoască şi să utilizeze corela-
ţia statistică (pe exemple concrete).
4.6. Să construiască şi să interpreteze
diagrame statistice.
50
Valoarea unui polinom. Împărţirea po-
linoamelor. Teorema împărţirii cu rest.
Împărţirea la „X-a". Schema lui Hor-
ner.
Rădăcinile polinoamelor. Teorema lui
Bezout.
Relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii
polinomului de gradul 2, 3 (relaţiile lui
Viete).
Aplicaţiile polinoamelor la rezolvarea
unor ecuaţii algebrice simple de grad
1≤ n ≤ 3, n∈N* cu coeficienţii reali,
raţionali, întregi.
Evenimente. Eveniment sigur, imposi-
bil. Operaţii cu evenimente.
Evenimente compatibile, incompatibile.
Frecvenţele absolută şi relativă a eve-
nimentului. Probabilitatea evenimentu-
lui.
Valoarea medie a variabilei aleatoare
discrete.
Unităţi statistice, populaţie statistică,
sondaje (exemple din cotidian).
Reprezentări grafice a seriilor statisti-
ce. Aplicaţii ale organizării datelor.
Compararea datelor.
Modul, mediana serie statistice.
4.7. Să reprezinte rezultatele observaţiilor
prin desene şi tabele şi să extragă informa-
ţiile din tabele, liste, diagrame etc.
4.8. Să determine modul, mediana,
frecvenţa seriei statistice.
4.9. Să organizeze datele în exemple din
cotidian (coduri poştale, coduri secrete
etc.) şi informatică (algoritmizarea date-
lor).
Obiectiv-cadru: V. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii, funcţii, şiruri
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va Primitive
fi capabil: Noţiunea de primitivă a funcţiei conti-
5.1. Să recunoască primitiva unei funcţii nue.
continue. Proprietăţile fundamentale ale funcţii-
5.2. Să aplice în diverse contexte noţiu- lor continue careadmit primitive.
nea de integrală nedefinită. Noţiunea de integrală nedefinită.
5.3. Să calculeze primitive şi integrale Proprietăţile de bază ale integralei ne-
nedefinite, aplicînd proprietăţile respec- definite.
tive şi tabelul de integrale nedefinite. Tabela de integrale nedefinite ale func-
5.4. Să interpreteze geometric integrala ţiilor elementare studiate.
definită a unei funcţii continue cu valori Integrala definită
nenegative. Noţiunea de integrală definită.

5.5. Să recunoască subgraficul unei Subgraficul funcţiei. Formula lui Leib-

funcţii elementare în diverse contexte. nitz-Newton
5.6. Să aplice formula lui Leibnitz- Proprietăţile fundamentale ale integra-
Newton la calcularea integralei definite. lelor definite.
5.7. Să aplice proprietăţile integralelor Reprezentarea geometrică a integralei
definite în diverse contexte. definite a unei funcţii cu valori nenega-
5.8. Să calculeze integrale definite, apli-
tive.
cînd tabelul de integrale. Aplicaţii ale integralei definite la cal-
cularea:
5.9. Să calculeze aria subgraficului - ariei subgraficului funcţiei.
funcţiei aplicînd integrala definită.
5.10. Să aplice în situaţii reale sau mo-
delate noţiunile de primitivă, integrală
nedefinită şi integrală definită.

51
 Obiectiv-cadru: VI. Recunoaşterea figurilor plane şi a corpurilor geometrice. Utiliza-
rea unor transformări geometrice.
Utilizarea unor elemente de geometrie metrică
La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va
Corpuri de rotaţie
fi capabil:
6.1. Să recunoască corpurile de rotaţie Cilindrul.
şi să le clasifice după diverse criterii. Conul.
6.2. Să reprezinte secţiunile axiale, pa- Trunchiul de con.
ralele cu bazele în corpurile de rotaţie. Sfera. Corpul sferic.
6.3. Să recunoască figurile geometrice Secţiuni în corpurile de rotaţie (axiale,
plane în cadrul corpurilor de rotaţie. paralele cu bazele).
6.4. Să calculeze lungimi de segmente, Secţiuni ale suprafeţei conice cu pla-
lungimi de cercuri, arii şi volume în nul: cercul, elipsa, hiperbola, parabola-
corpurile de rotaţie. noţiuni elementare.
6.5. Să utilizeze proprietăţile corpurilor Arii, volume ale corpurilor de rotaţie.
de rotaţie în situaţii reale sau modelate.
6.6. Să utilizeze formulele pentru calcu-
larea ariilor suprafeţelor şi volumelor
corpurilor de rotaţie în situaţii reale sau
modelate.
6.7. Să recunoască în situaţii reale sau
modelate conicele.
6.8. Să estimeze lungimi de segmente, lun-
gimi de cercuri, arii şi volume în corpuri de
rotaţie din situaţii reale sau modelate.
6.9. Să estimeze diferite măsuri în raport
cu anumite unităţi de măsură.

52
 SUGESTII METODOLOGICE
Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi
pot adapta practicile pedagogice în funcţie de ritmurile de învăţare şi de
particularităţile elevilor.
Prin tehnologie didactică înţelegem ansamblul formelor metodelor,
tehnicilor, procedeelor, operaţiilor mijloacelor pe care le utilizează profeso-
rul pentru a asigura atingerea, de către elev a obiectivelor de învăţare propu-
se.
Componentele de bază ale tehnologiei didactice structural-cognitive
sînt:
1. Predarea de informaţii şi formarea sau învăţarea de capacităţi menta-
le specifice matematicii. Aceste operaţii mentale, adecvate capacită-
ţilor vizate, şi informaţiile deja structurate, sînt în lista de obiective
şi conţinuturi în acest curriculum.
2. Antrenarea sistematică a capacităţilor.
3. Antrenarea aleatorie, în situaţii noi, a capacităţilor formate.
Această activitate are un rol deosebit de important pentru consolida-
rea structurilor mentale dobîndite de către elevi şi se realizează, în principal,
prin jocuri didactice (în echipe, concursuri etc), organizate la lecţii.
Reconsiderarea finalităţilor şi conţinuturilor învătămîntului este înso-
ţită de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-
educativă.
Prin metodele de învăţămînt trebuie antrenate procesele intelectuale
ale elevilor, imprimate acţiuni de învăţare cu un pronunţat caracter activ şi
formativ.
Accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire
utilizate în activitatea de predare-învăţare, acestea asumîndu-şi o intervenţie
mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual, în dezvolta-
rea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a judeca şi de a
aplica cunoştinţele, de a investiga şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare
a problemelor sau a situaţiilor-problemă.
Aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea la maxim a
structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea funcţiilor şi po-
tenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant
al propriei instruiri şi educaţii.
În cadrul predării matematicii e necesară crearea unor condiţii favo-
rabile antrenării elevilor pe calea căutărilor, al cercetării, care să favorizeze
învăţarea prin problematizare şi descoperire.

53
 O îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul
individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie, ob-
servaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi
lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile ce solicită efor-
tul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltul de idei etc.
Folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevu-
lui cu obiectele cunoaşterii, a metodelor practice.
Însuşirea metodelor de studiu, de informare şi de documentare, a me-
todelor si tehnicilor de muncă intelectuală independentă, care oferă deschi-
derea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Pentru utilizarea curriculum-ului se va ţine cont de faptul că nivelul,
volumul cerinţelor este determinat de obiectivele-cadru şi cele de referinţă.
Conţinuturile (temele) se pot repeta în mai multe obiective-cadru, întrucît
diverse obiective se vor atinge examinînd aceleaşi concepte.
Obiectivele-cadru, cele de referinţă, conţinuturile dau libertate profe-
sorilor, autorilor de manuale pentru a introduce şi a dezvălui un concept sau
altul. De exemplu, pentru atingerea obiectivelor referitoare la elemente de
construcţie axiomatică ale geometriei se pot utiliza diverse sisteme de axi-
ome. Ordinea examinării conceptelor, temelor este lăsată în seama profeso-
rilor, autorilor, păstrînd, evident, ordinea impusă de dependenţa logică a
conceptelor. De exemplu, noţiunea de creştere (salt) a(l) funcţiei poate fi
examinată, studiind proprietăţile generale ale funcţiilor sau dezvăluind con-
ceptul de derivată a funcţiei.
La fiecare lecţie, dezvăluind un anumit concept, profesorul va avea
ca scop să atingă cîteva obiective de referinţă (operaţionalizate de el) ce fac
parte din diferite obiective-cadru. Aceeaşi sarcină va avea şi autorul manua-
lului dezvăluind un concept sau altul.

54
 SUGESTII DE INTERDISCIPLINARITATE
În curriculum sînt incluse, în mod intenţionat, şi obiectivele pe aria
curriculară “Matimatică şi ştiinţe”. Această categorie transpune obiectivele
transdisciplinare la nivelul unor obiecte de studii înrudite sau al unor grupe
integrate de discipline. Realizarea obiectivelor pe arie curriculară va asigura
interdisciplinaritatea disciplinelor şcolare matematica, informatica, fizica,
biologia, chimia. Activitatea practică şi profesională implică nu probleme
separate de matematică, fizică, chimie etc., dar probleme, rezolvarea cărora
necesită cunoştinţe şi capacităţi integrative.
În cadrul predării-învăţării-evaluării matematicii este necesară crea-
rea unor condiţii favorabile privind transferul cunoştinţelor matematice în
diverse domenii, inclusiv în cotidian şi în domeniul determinat de aria cur-
riculară. În acest aspect profesorul de matematică va utiliza orice posibilita-
te de a exemplifica aplicaţiile matematicii în fizică, chimie, biologie, infor-
matică, în viaţa cotidiană şi în alte domenii. Astfel cadrul didactic:
• va ţine cont de posibilităţile oferite de către manualele şcolare
la matematică privind realizarea conexiunilor interdisciplinare
(probleme integrative; situaţii-problemă, prezente în textul
manualului; itemi integrativi, prezenţi în probele de evaluare
incluse în manual etc.);
• va selecta din culegerile de probleme şi exerciţii şi va propune
elevilor probleme cu conţinut interdisciplinar;
• va selecta din materialele didactice şi metodice probleme in-
tegrative şi le va propune elevilor în cadrul diverselor mani-
festări matematice (ore, activităţi extracurriculare, olimpiade
etc.);
• va realiza, împreună cu profesorul de fizică, chimie, biologie,
informatică şi de la alte discipline, ore integrative;
• va organiza sistematic, în cadrul orelor şi în cadrul altor acti-
vităţi educaţionale situaţii-probleme cu conţinut interdiscipli-
nar şi/sau aplicativ;
• va organiza, în cadrul studierii matematicii, activităţi practice
şi lucrări de laborator cu aspect interdisciplinar şi/sau aplica-
tiv.
Evaluările, realizate la matematică, vor include în mod obligatoriu şi
itemi rezolvarea cărora necesită conexiuni interdisciplinare. Vor fi propuse
spre realizare şi proiecte integrative, ca metodă de evaluare.
În măsura posibilităţilor orele de matematică vor fi asistate de calcu-
lator.

55
 SUGESTII DE EVALUARE
Noutatea tehnologiilor de evaluare constă în schimbarea mecanismu-
lui evaluării care implică trecerea de la verificarea tradiţională de cunoştinţe
a elevilor (cu apreciere de note a acestor cunoştinţe) la descrierea şi la eva-
luarea rezultatelor învăţării în raport cu unul sau mai multe criterii, printre
care obiectivele educaţionale sînt plasate pe primul loc. Caracteristicile spe-
cifice ale acestor tehnologii sînt exprimate sintetic în următoarele principii:
• evaluarea este un proces reglator care informează agenţii edu-
caţionali despre calitatea activităţii şcolare;
• evaluarea se bazează pe obiectivele generale şi cele de refe-
rinţă din curriculum şi pe standardele educaţionale la matema-
tică;
• evaluarea conduce elevul la o autoapreciere corectă şi la îm-
bunătăţirea continuă a performanţelor;
• sistemul metodologic al evaluării performanţelor elevilor cu-
prinde îmbinarea diverselor metode, forme, tehnici: observa-
rea comportamentului elevilor în timpul lecţiilor, verificări
orale, antrenarea elevilor în completări, corectarea răspunsuri-
lor, evaluarea prin probe scrise, probe practice, testarea capa-
cităţilor cognitive, evaluarea asistată de calculator.
Obiectivele de referinţă din curriculum sînt formulate astfel încît
servesc şi drept bareme de evaluare. Ele vizează formarea anumitor capaci-
tăţi prin prisma a patru categorii de abilităţi:
• cunoaşterea conceptelor;
• cunoaşterea procedurilor decalcul;
• rezolvarea problemelor tipice;
• rezolvarea problemelor ce implică un anumit grad de creativi-
tate.
Procesul evaluării pregătirii elevilor constă în:
• evidenţierea performanţelor şcolare (rezultatele concrete obţi-
nute în învăţare);
• determinarea progresului şcolar (randamentul în creştere şi
exprimarea aprecierii prin note sau printr-o consemnare).
Se ştie că la matematică progresul şcolar este posibil numai dacă la
momentul oportun sînt lichidate deficienţele în învăţare şi sînt create condi-
ţiile optimale pentru dezvoltarea progresului şcolar. Pentru soluţionarea
acestei probleme, profesorul planifică activitatea de predare-învăţare în
funcţie de performanţele elevilor obţinute la începutul ciclului şcolar (anu-
lui, semestrului, temei de studiu etc).
În acest context evaluării îi revine un rol deosebit: de orientare a pro-

56
 gresului şcolar. Deci, evaluarea trebuie să fie concepută ca o parte inte-
grantă a procesului de predare-învăţare.
Schema care urmează ilustrează un model posibil de integrare a eva-
luării în procesul de predare-învăţare şi de exersare integrantă a funcţiilor
evaluării: control-formare-stimulare.

1. Evaluarea iniţială
Determinarea performanţelor şcolare 2. Programe
în raport cu obiectivele curriculare. de compensare.
Diagnosticul deficienţilor de învăţare

3. Planificarea obiectivelor
de predare-învăţare

4. Predarea de către profesor

5. Aplicarea unor teste formative sau/şi

colocvii pentru formarea 6. Programa
competenţelor de bază. de remediere.

7. Programe îmbunătăţite
8. Învăţare prin cooperare, discutarea în pentru elevi cu
grup a dificultăţilor întîmpinate. rezultate foarte bune.

9. Aplicare de teste sumative şi/sau co-

locvii sumative.

Observaţie: într-un ghid special vor fi descrise exemple de teste de diferite

tipuri, exemple de colocvii etc.

57
 BIBLIOGRAFIE:

1. A. Crişan, V. Guţu, Proiectarea curriculum-ului de bază. Ghid me-

todologic, Chişinău, 1996.
2. Curriculum-ul de bază. Documente reglatoare, Chişinău, 1996.
3. A. Stoica, S. Musteaţă, Evaluarea rezultatelor şcolare. Ghid meto-
dologic, Chişinău, 1996.
4. A. Stoica, Evaluarea progresului şcolar: De la teorie la practică,
Humanitas Educaţional, Bucureşti 2003.
5. A. Radu, N. Radu, Reciclarea gîndirii, Ed. Sigma, Bucureşti, 1993.
6. A. Răileanu, M. Singer, Strategia reformei conţinutului învăţămîn-
tului la matematică, fizică, chimie, biologie în învăţămîntul preuni-
versitar, în Valenţele reformei învăţămîntului, Chişinău, 1992.
7. M. Singer, Structuri fundamentale ale gîndirii implicate în învăţarea
matematicii (teză de doctorat), Chişinău, 1995.
8. S. Vîgotschi, Opere psihologice alese, E.D.P, Bucureşti, 1971.
9. I. Achiri, E. Cibotarencu, N. Solomon ş. a., Metodica predării ma-
tematicii, vol. I (1992), vol. II (1995), vol. III (1997), Chişinău,
Lumina.
10. D. Brînzei, R. Brînzei Metodica predării matematicii, Editura Para-
lela 45, Piteşti, 2000.
11. I. Vîrtopeanu, Metodica predării matematicii. Sinteze. Vol. I, Editu-
ra SITECH, Craiova 1998.
12. F. Cîrjan, Didactica matematicii, Editura CORINT, Bucureşti 2002.
13. E, Joiţa, Eficienţa instruirii, E.D.P, Bucureşti, 1998.
14. M. Minder, Didactica funcţională: Obiective, strategii, evaluare,
Editura CARTIER, Chişinău 2003.
15. O. Oprea, Didactica nova. Tehnologia Didactică, Chişinău, Lumina,
1992.
16. Bunescu, Învăţarea deplină. Teorie şi practică, Bucureşti, 1992.
17. V. Guţu, V. Pîslaru, E. Grîu, A. Drăguţan, Tehnologii educaţionale,
Ghid metodologic, Chişinău, Cartier, 1998.
18. Л. Денищева, А. Райляну и др. Зачеты в системе дифференциро-
ваного обучения математике. Москва, Просвещение, 1993.

58
59
60