P. 1
Matematica

Matematica

|Views: 1,108|Likes:
Published by Adriana Simion

More info:

Published by: Adriana Simion on Feb 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/25/2013

pdf

text

original

Aprobat pentru retipărire prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr.

70 din 25 iulie 2006

Autori:
Ion Achiri, doctor, conferenţiar, USM; Valentina Ceapa, specialist principal, MET; Roman Copăceanu, profesor, grad didactic superior; Nicolae Prodan, doctor, conferenţiar, USM; Olga Şpuntenco, profesoară, grad didactic superior.

4

NOTĂ DE PREZENTARE Studiul matematicii în liceu are ca scop să contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a formula şi rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini menite să asigure o integrare profesională optimă. Prezenta propunere de curriculum pentru liceu este în acord cu noua opţiune didactică ce derivă din idealul educaţional conţinut în Legea învăţămîntului, din schimbările de tip economic şi social care afectează inclusiv lumea şcolii, precum şi din necesitatea de a echilibra aceste schimbări prin acţiuni coerente care să nu perturbe sistemul, ci să-l dirijeze pe o linie ascendentă. Învăţămîntul matematic liceal urmăreşte dezvoltarea competenţelor necesare pentru studiile în instituţiile de învăţămînt superior şi pregătirea personalităţii pentru viaţă şi activitate independentă. Trecerea sistematică de la învăţămîntul instructiv la cel de modelare a capacităţilor intelectului, ca şi noua viziune asupra didacticii disciplinei Matematica au impus necesitatea elaborării prezentului curriculum de matematică pentru liceu ca o continuare a curriculum-ului pentru gimnaziu. Învăţămîntul matematic liceal va scoate în relief valorificarea potenţialului creativ al elevului. Proiectarea Curriculum-ului de matematică a fost ordonată de principiile: − asigurarea continuităţii la nivelul claselor şi ciclurilor; − actualitatea informaţiilor predate şi adaptarea lor la nivelul de vîrstă al elevilor; − diferenţierea şi individualizarea predării-învăţării; − centrarea pe aspectul formativ;

5

− corelaţia transdisciplinară-interdisciplinară (eşalonarea optimă a conţinuturilor matematice corelate cu disciplinele reale pe arii curriculare, asigurîndu-se coerenţa pe verticală şi orizontală); − delimitarea unui nivel obligatoriu de pregătire matematică a tuturor elevilor şi profilarea posibilităţilor de avansare în învăţare şi de obţinere de noi performanţe. La realizarea acestui document s-a ţinut cont de modelul flexibil şi deschis de proiectare curriculară, care să ofere posibilităţi autentice de opţiune pentru autorii de manuale şi ulterior pentru profesori şi elevi. Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev, de a asimila materialul într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în alta. Manualele şcolare elaborate în baza acestui curriculum urmează să fie integrate în concepţia curriculară şi să respecte unele cerinţe specifice, pentru a fi accesibile elevilor, operaţionale şi pentru a îndeplini, prioritar, nu numai o funcţie informativă, ci şi formativă, de învăţare prin studiere şi cercetare independentă, de stimulare, de autoinstruire. Astfel, autorii de manuale vor dezvolta temele şi subtemele curriculumului după criterii logice, operaţionalizînd obiectivele şi conţinutul informativ în sarcini şi situaţii de învăţare, care va oferi puncte de sprijin elevilor în realizarea învăţării independente, active. La elaborarea manualelor autorii vor ţine cont de: − formularea de sarcini de cercetare variată a informaţiilor, conform obiectivelor precizate în curricula şcolară; − alternarea modelelor de organizare a conţinuturilor, ca moduri de antrenare variată a gîndirii, deprinderilor de studiu; − solicitarea de corelaţii frecvente intra- şi interdisciplinare;

6

− punerea elevului în situaţia în care el însuşi să formuleze sarcini adecvate; − oferirea de soluţii/interpretări variate pentru aceeaşi idee; − susţinerea comunicării elev-manual prin utilizarea de limbaje diferite: scris, figurativ, simbolic, grafic, schematic ş. a.; − elaborarea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grupuri; − sugerarea unui algoritm de învăţare variată şi ordonată.
CADRU CONCEPTUAL Modelul de învăţare structural-cognitivă impune o paradigmă specifică pentru învăţarea matematicii. Ea vizează formarea de structuri ale gîndirii specifice matematicii. Aceasta prevede predarea de concepte, adică entităţi structurate care cuprind definiţii, teoreme, reguli, dar mai ales un mod de gîndire propriu. Pentru exersarea acestui mod de gîndire se aplică operaţii mentale unor informaţii de studiu de bază. Operaţiile mentale şi informaţiile de studiu respective sînt proiectate în obiectivele-cadru şi cele de referinţă ale curriculumului. O astfel de aplicare se realizează pe nivele de abstractizare, adică se organizează activităţi în plan obiectual (cu obiecte), în plan simbolic (cu simboluri neconvenţionale, apoi cu simboluri convenţionale), în plan verbal şi în plan mental interiorizat. Se fac permanent treceri de la o treaptă de abstractizare la alta. Pornind de la sensul major al paradigmei educaţionale la matematică şi anume, reamplasarea accentului de pe predarea de informaţii, pe formarea de capacităţi, în curriculum sînt conturate cîteva schimbări calitative în raport cu programele tradiţionale: − reorientarea de la abordarea de tip academic a domeniilor matematicii spre prezentarea unor varietăţi de situaţii problematice, pentru a crea deschideri către domeniile matematicii; − micşorarea ponderii de aplicare de algoritm în favoarea folosirii diferitelor strategii în rezolvarea de probleme;

7

− trecerea de la folosirea explorării/investigării numai la nivelul performanţelor superioare spre organizarea unor astfel de activităţi, care ar permite explorarea/investigarea la nivelul noţiunilor de bază; − trecerea de la organizarea activităţilor de învăţare unice pentru toţi elevii la activităţi variate (individuale, în grup etc.) în funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecărui elev. Prezentul curriculum consemnează oferta educaţională a disciplinei şcolare Matematica pentru parcursul didactic în clasele de liceu. În acest cadru curriculum-ul cuprinde: I. Notă explicativă. II. Cadru conceptual. III. Obiective pe aria curriculară “Matematică şi ştiinţe” IV. Obiective generale ale predării-învăţării matematicii în clasele X-XII. V. Obiective-cadru, obiective de referinţă (pe profiluri: A. profilul real; B. profilul umanist) VI. Conţinuturi (pe profiluri). VII. Sugestii metodologice. VIII. Sugestii de interdisciplinaritate IX. Sugestii pentru evaluare. X. Bibliografie. Scopul studierii matematicii în liceu este înţelegerea mai profundă a conceptelor, a procedurilor de calcul, a terminologiei. În cadrul studierii matematicii vor fi dezvoltate capacităţile de explorare-investigare, interesul şi motivaţia pentru studiul şi aplicarea matematicii în contexte variate. Învăţarea matematicii în şcoală urmăreşte conştientizarea naturii matematicii, pe de o parte, ca o activitate de rezolvare a problemelor, bazată pe un sistem de capacităţi, cunoştinţe, procedee, iar pe de altă parte, ca disciplină dinamică, strîns legată de viaţa cotidiană, de rolul ei în ştiinţele naturii, în tehnologii şi în ştiinţele sociale.

8

Obiectivul fundamental al acestei structuri este centrarea pe concept (pe conceptele fundamentale). Obiectivele generale sînt clasificate în categorii de cunoaştere. Ele derivă din obiectivele pe arie curriculară „Matematica şi ştiinţe". dinamica legăturilor. • modul de structurare a informaţiilor (faţă de cel tradiţional) are un caracter deschis: − realizează cu uşurinţă transferul de cunoştinţe de la un domeniu la altul. care se structurează prin disciplina şcolară Matematica. şi anume. Structura didactică cognitivă (a se vedea schema de la pagina 6) ilustrează reprezentarea conţinutului disciplinei şcolare Matematica. Totodată. • gradele de complexitate ale informaţiilor sînt determinate după criteriile: nivelul de generalizare. Aceste obiective servesc drept surse de elaborare a obiectivelor-cadru. de la un ciclu la altul. servesc drept finalităţi ale învăţăturii la sfîrşitul ciclului şcolar şi au un grad foarte înalt de generalitate şi de complexitate.Obiective. − asigură claritatea interconexiunilor între elementele aceluiaşi domeniu şi între domenii. legătura între concepte. Pentru realizarea scopului studierii matematicii în şcoală. 9 . succesiunea lor fiind de asemenea ca şi în programele tradiţionale. Structura didactică cognitivă are următoarele caracteristici: • informaţiile care se predau în fiecare an şcolar sînt în esenţă aceleaşi. aplicare şi integrare. curriculum-ul conţine „Obiective generale ale predăriiînvăţării matematicii". evidenţiază punţile de legătură care ajută la înţelegerea şi la fixarea noţiunilor. − evidenţiază relaţiile între concepte. a obiectivelor de referinţă. ele orientează profesorul în elaborarea obiectivelor operaţionale şi a celor de evaluare. modul cum evoluează sub aspect cognitiv de la clasa I-a la clasa a XII-a.

B. B. Transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora. calculatoare personale. A. A. biologie. analiza. 1. 1.1. Descrierea. 1. ale unor concepte şi modele consacrate. Aplicare B. timpul. B. truse etc. de la situaţie-problemă sau de la un concept dat. 5. chimie.OBIECTIVE PE ARIA CURRICULARĂ MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE Această categorie pedagogică transpune obiectivele transdisciplinare la nivelul unor obiecte de studiu înrudite pentru disciplinele şcolare matematică. 1. compararea.1. fapte. A. termometru. balanţă.4. cilindru gradat. viteza. compas. temperatura. fapte sau mărimi. cantitatea de informaţii etc. Cunoaştere A. procedee. a unor catalizatori etc. clasificarea. Reproducerea.3. Însuşirea principiilor de utilizare a unor aparate (calculatoare de buzunar. mintale sau prin folosirea unor date obţinute pe cale experimentală). fizică. particularizarea şi/sau generalizarea rezultatelor unei probleme. microscop). 3. B. 6. cum sînt: aria. specifice unor clase de probleme sau exerciţii.. formularea unei probleme echivalente. formarea obişnuinţei de a lucra cu acestea în contexte variate. B. 1. recunoaşterea unor termeni. B. 1.2. pornind. Realizarea unor experimente (concrete. cunoştinţe noţiuni mai simple. Conceperea unor probleme din aceeaşi arie sau pe o temă dată. Însuşirea unor metode de rezolvare. informatică. algoritmi. eventual. reguli. ampermetru. selectarea. Reformularea unei probleme. presiunea. Identificarea şi crearea de probleme noi. Cunoaşterea şi înţelegerea terminologiei şi a conceptelor sau a modelelor specifice ştiinţelor. înţelegerea limitelor cunoaşterii ştiinţifice. construirea unor definiţii sau concepte pornind de la fapte. înţeleasă ca activitate umană. A. sinteza.3. 1. în cadrul căreia ideile ştiinţifice se schimbă în timp şi sînt afectate de contextul social şi cultural.). Structurarea deprinderilor de lucru cu diferite instrumente de măsură (riglă. Tehnica utilizării unor instrumente şi procedee practice. denumirea. 2. Interiorizarea unei imagini dinamice asupra ştiinţei.2. volumul. definiţii. 4. 1. pe baza unor categorii. 10 . Folosirea instrumentelor de măsură şi a aparatelor în situaţii practice simple. B. B. A. pentru compararea unor obiecte. B. stabilirea de asemănări şi de deosebiri. tensiometru. 1.

Imaginaţia şi crearea unui procedeu experimental adecvat unei anumite situaţii. 11.2.B. Conceperea unui model matematic adecvat conţinutului unei probleme de fizică. Comunicarea în cadrul unei activităţi desfăşurate într-un grup restrîns. Comunicarea C. dicţionare.3. pe marginea acestora. Compararea soluţiilor unor probleme.1. (diferite de cele matematice). în funcţie de scopul şi tematica urmărite. 3.1. Realizarea eficientă a unor activităţi cu caracter experimental: C.5. Întrebuinţarea unor surse secundare (cărţi.6. B. C. fapte. Punerea în practică a unui demers experimental.2. Alegerea şi modificarea eventuală a procedeelor experimentale.1. interpretarea unor astfel de modele.1. C. chimie.1.2.1. înregistrări video.4. Punerea progresivă în practică a unui demers experimental cunoscut şi înregistrarea datelor obţinute. idei.1. 7. prospecte.1. baze de date etc. înregistrarea datelor obţinute şi interpretarea acestora.1.1. C.2. C. Înregistrarea sistematică a unor date într-o diagramă sau o schemă. Identificarea situaţiilor în care este utilă recurgerea la experiment.2. hărţi. 11 . utile în rezolvarea unor probleme. Susţinerea propriilor idei şi puncte de vedere prin argumentare sau formulare de întrebări. B. B. Rezolvarea de probleme: C. C. C.1. reprezentarea grafică.12. 9.2. metodelor aplicate şi al semnificaţiei rezultatelor. Imaginarea unor experienţe mentale. C. biologie. clarităţii.1. relaţii. diagrame. Interiorizarea treptată a exigenţelor unei exprimări ştiinţifice.2. tabele.1. realizarea propriu-zisă a experimentului. simplităţii. Integrare C. 10. sesizarea limitelor unor căi de rezolvare. din punctul de vedere al corectitudinii. C.4. desprinderea unor concluzii sau a unor metode mai generale. 8. în scopul prezentării lor. care să reprezinte diverse situaţii.5.1.2. C.3. B. C.1. Construcţia altor tipuri de modele. desprinderea concluziilor.2. Aprecierea critică a unei soluţii. B. Utilizarea terminologiei ştiinţifice în situaţii de comunicare.). pentru studiul unor fenomene din ştiinţe. C. C. Prezentarea în scris sau oral a propriilor investigaţii şi a rezultatelor acestora. Încrederea în forţele proprii. angajarea într-o discuţie cu profesorul sau colegii.

Gîndire deschisă. grafice. − Utilizarea regulilor. inclusiv generalizarea lor. Cunoaştere − Înţelegerea conceptului de număr (prin extinderea progresivă a mulţimii sferei numerelor studiate: de la numere naturale pînă la numere complexe).C. B. − Cunoaşterea conceptelor de măsurare şi măsură. algebrice. reprezentarea şi interpretarea datelor. − Cunoaşterea reprezentărilor uzuale ale entităţilor matematice studiate: concrete. flexibilă. 7. − Folosirea reprezentărilor amintite pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente. identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice. desene etc. − Interpretarea unui rezultat sau demers în diferite forme matematice studiate anterior. − Efectuarea de estimări şi aproximări. − Însuşirea unor metode specifice anumitor clase de probleme. formulelor. de probabilităţi în diverse contexte. − Interpretarea unor reprezentări. teoremelor. − Aplicarea unor noţiuni din teoria mulţimilor de logică matematică. 6. funcţiilor. a unor relaţii sau situaţii multiple ilustrate de aceeaşi reprezentare. − Explorarea posibilităţilor de construire a unor reprezentări multiple ale aceleiaşi entităţi matematice în diverse contexte. spirit de obiectivitate şi toleranţă. inclusiv în situaţii reale sau modelate. relaţiilor. derivată. colectarea. OBIECTIVE GENERALE ALE PREDĂRII – ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII ÎN CLASELE X-XII A. 5. şirurilor. C. − Înţelegerea conceptelor geometrice: figuri. înregistrarea.. C. − Înţelegerea conceptelor de limită. ecuaţiilor şi inecuaţiilor. elementelor de combinatorică în diverse contexte. intuirea ideii de dependenţă funcţională. − Organizarea datelor. corpuri. Comportament ecologic. Cooperarea în calitatea de membru al unui grup. Aplicare − Utilizarea terminologiei ştiinţifice în situaţii de comunicare. − Intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată ex12 . 4. analiza. inclusiv în situaţii reale. verbale. Independenţă în gîndire şi acţiune. inclusiv în situaţii reale sau modelate. relaţii (de poziţie şi mişcare în plan şi în spaţiu). C. prelucrarea. creativă. integrală.

imaginaţiei. al clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor. perseverenţei. Construirea şi interpretarea unor grafice. luate simultan. pornind de la o proprietate sau problemă dată. clasificarea după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite. Folosirea unor comparaţii şi clarificări pentru descoperirea unor proprietăţi. ecuaţii. exerciţii verbale etc. Analiza rezultatelor. inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de probleme noi. tenacităţii. probleme cu text. a unor entităţi matematice variate (desene. Stimularea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general. exerciţii. pentru studiul unor fenomene din ştiinţă. Analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii. Transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora. Aprecierea activităţii practice. de a căuta toate soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor. reguli etc. a regulilor descoperite. Compararea. creative şi a unui spirit de obiectivitate şi toleranţă. tehnică. Folosirea celor mai diferite repere pentru precizarea poziţiei unui obiect sau punct. Înţelegerea avantajelor pe care le oferă matematica în abordarea. Generalizarea şi particularizarea. clarificarea şi rezolvarea unor probleme practice sau situaţii cotidiene şi rolul ei în ştiinţă. Integrare Stimularea curiozităţii. Manifestarea independenţei în gîndire şi acţiune: dezvoltarea simţului estetic şi critic. generalizării. încrederii în forţele proprii. ştiinţe sociale. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme uzuale. Formarea obişnuinţei unei gîndiri deschise.). 13 . folosirea particularizării. Utilizarea terminologiei ştiinţifice în formularea şi rezolvarea diverselor probleme. al simplităţii. Formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată. C.− − − − − − − − − − − − − − − − primată “în cuvinte” sau cu ajutorul unor expresii literare. căutarea de asemănări şi deosebiri. Încurajarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate.

reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru structurarea unor situaţii diverse. din teoria mulţimilor şi combinatorică. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. Reformularea unei probleme echivalente sau înrudite. OBIECTIVE-CADRU 1. − Construirea şi interpretarea unor diagrame. recurgînd la argumentări. − Imaginarea şi folosirea creativă a reprezentărilor variate pentru depăşirea unor dificultăţi sau ca punct de plecare pentru intuirea. Utilizarea unor transformări geometrice. 5. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. sisteme şi totalităţi. rezumarea şi prezentarea concluziilor unor experimente. 2. 6. algoritmi. − Rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă. scheme şi grafice ilustrînd situaţii cotidiene. 4. Adoptarea punctelor de vedere diferite şi orientarea în vederea formării propriei viziuni. − Formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea. tabele. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matematică şi probabilităţi. raţional. − Folosirea unor idei. metode. − Angajarea în discuţii critice şi constructive asupra unui subiect matematic.− Tendinţa spre realizarea potenţialului intelectual. Iniţierea în calcul algebric. întreg. − Interiorizarea treptată a exigenţelor unei exprimări riguroase. − Iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii. − Justificarea unui rezultat sau demers. 14 . Efectuarea operaţiilor cu numere. căi de rezolvare etc. funcţii. complex. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. ilustrarea. real. clarificarea sau justificarea unor idei. inecuaţii. şiruri. Rezolvarea de ecuaţii. 3.

2. Inecuaţii. 2.A. Recapitulare finală. Sisteme de ecuaţii liniare. 6. Elemente de combinatorică. 5. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Corpuri de rotaţie. Clasa a XII-a 1. Mulţimi. 6. 8. Polinoame în mulţimea numerelor complexe. Binomul lui Newton. Poliedre. 4. Geometrie în plan. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 5 ore pentru profilul real. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 5 ore pentru profilul real. 3. Aplicaţii. Elemente de axiomatica geometriei plane. Ecuaţii. Recapitulare şi completări. 6. exponenţială. Recapitulare şi completări. Totalităţi. Integrala definită. Recapitulare şi completări. Numere complexe. 3. Determinanţi. 9. Numere reale. Limite de şiruri. Relaţii şi funcţii. Sisteme. Clasa a Xl-a 1. Elemente de axiomatica geometriei spaţiale. Elemente de geometrie analitică. 5. logaritmică. 1. Funcţiile trigonometrice şi funcţiile trigonometrice inverse. radical. 4. Metoda inducţiei matematice. Paralelismul şi perpendicularitatea în spaţiu. Elemente de statistică matematică şi teoria probabilităţilor. Profilul real EŞALONAREA BLOCURILOR DE CONŢINUT PE CLASE Clasa a X-a Recapitulare şi completări. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. 5. 4. Elemente de logică. Derivate. Primitiva. 2. Funcţia putere. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. Integrala nedefinită. Limite de funcţii. 7. 15 . Transformări geometrice în spaţiu. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Matrice. 7. 3. Calcul diferenţial.

real. Să efectueze adunări. îmbunătăţind marja de eroare. 2) a = − a .4. Logaritmul unui număr pozitiv. R) şi să scrie numere reale. Q.3. împărţirea. înmulţirea. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Să analizeze diferite estimări deja făcute. Să aproximeze numerele date prin lipsă sau prin adaos. real. ridicarea la putere cu exponent raţional. 16 . Mulţimile N. utilizînd operaţiile studiate. Să recunoască elementele mulţimilor numerice studiate (N.6. Logaritmarea şi potenţierea expresiilor. iraţional. complex. 1. Să compare numere reale prin diverse metode. 4) a ⋅ b = a ⋅ b . 1. întreg. împărţiri. Aproximări şi estimări cu numere reale. 1. Să efectueze trecerea de la o formă de scriere a numerelor reale la alta. Q.5. ridicări la puteri cu exponent număr raţional. Obiective de referinţă. Să efectueze calcul rapid cu expresii numerice simple.8. Efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 1. Să reprezinte geometric numerele reale şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunilor de număr.1. prin refacerea lor. Modulul numerelor reale.9. operaţii cu radicali de ordinul n. scăderi. întreg raţional. raţional. b ≠ 0. extragerea rădăcinilor). real. 3) a 2 = a = a 2 .Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 5 ore pentru profilul real. 5) a a = . Numere reale Noţiunea de număr natural. Proprietăţi.2. 1. înmulţiri. cu logaritmii numerelor pozitive. 1. folosind diverse forme. 1. Operaţii cu numere reale (adunarea. b b 2 6) a + b ≤ a + b . Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. scăderea. Să descompună un număr real dat. n ∈N. Reprezentarea numerelor reale pe axa numerelor. Înţelegerea noţiunii de număr: natural.10. 1. 1. R. CLASA A X-A Obiective-cadru. 1. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. real.7. n≥2. Proprietăţi: 1) a ≥ 0. Z. Z. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor matematice. Proprietăţi.

Să recunoască predicatele şi să determine valoarea lor de adevăr. propoziţia reciprocă. disjuncţia. Noţiunea de propoziţie. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu numere reale. Mulţimi Noţiunea de mulţime. implicaţie. echivalenţă. Proprietăţi fundamentale ale operaţiilor cu mulţimi.8. 2. Cuantificatorii exestenţial şi universal. Să aplice în diverse contexte cuantificatorii existenţial şi universal. axiomă. Inducţia matematică Noţiunea de inducţie.11. Noţiunea de deducţie.5. Să opereze cu noţiunile: ipoteză. operator logic. să reprezinte analitic. disjuncţie. contraexemple. Tabelul de adevăr. 2. negaţie. produsul cartezian). condiţii necesare şi suficiente.7. Aplicaţii la demonstraţia unor identităţi numerice. concluzie. 2. relaţia de apartenenţă a elementelor unei mulţimi. Implicaţia şi echivalenţa predicatelor. contraexemplelor. echivalenţa. teoremă. proprietăţilor operaţiilor algebrice. Propoziţia directă. demonstraţie.Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii cu ajutorul exemplelor. Operaţii cu mulţimi (reuniunea. 2. 2. 17 . 2. implicaţia şi echivalenţa lor. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică.1. sintetic. folosind puteri. Să efectueze operaţii cu mulţimi. definiţie. Operaţii cu propoziţii: negaţia. Obiectiv-cadru: II.6. Să folosească terminologia aferentă teoriei mulţimilor.2. tabelă de adevăr. Metoda inducţiei matematice. concretizări şi să le verifice prin diverse modalităţi (exemple. Să utilizeze în diverse contexte relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. Valoarea de adevăr a propoziţiei. teoremă directă. Relaţia de incluziune. 2. diferenţa.4. formule. cuantificator.1. Elemente de logică matematică. implicaţia. geometric rezultatele obţinute. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 2. logaritmi. proprietăţi. Relaţia de egalitate. Condiţii necesare.9. tabelă de adevăr). Să determine submulţimile unei mulţimi. conjuncţia. radicali. Noţiunea de predicat. Să formuleze generalizări. 2. Cardinalul mulţimii finite. conjuncţie. intersecţia. Relaţia de apartenenţă. predicatelor. teoremă reciprocă. condiţii suficiente. Metoda reducerii la absurd.3.

2. ecuaţii. Să identifice noţiunea de mulţime ordonată. Sisteme. combinări ale elementelor unei mulţimi finite. combinările. 3.17. m m Obiectiv-cadru: III. 2.13. f ( x) = g(x). capabil: totalităţi de ecuaţii (inecuaţii).12. C n . A n . 2. Să utilizeze în diverse contexte proprietăţile de bază ale operaţiilor cu mulţimi. 2. Să utilizeze permutările. 3.18. 3. Rezolvarea de ecuaţii. Să utilizeze binomul lui Newton şi/sau formula termenului general în situaţii reale sau modelate. inecuaţii. Combinatorica Noţiunea de mulţime ordonată. Ecuaţii şi inecuaţii iraţionale.Ecuaţii iraţionale de tipul: n ţiilor şi inecuaţiilor. Să utilizeze proprietăţile coeficienţilor binomiali la rezolvarea diverselor probleme. unde g(x) = ax+b. combinări (fără repetări). problemelor simple din viaţă. iraţionale. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecua.16. inecuaţiilor. aranjamentele în rezolvarea ecuaţiilor.1. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi Ecuaţii şi inecuaţii raţionale. 2.3. Triunghiul lui Pascal. 2. Noţiunea de factorial. aranjamente. Să utilizeze terminologia aferentă inducţiei matematice.11.2.b∈R. 2. Să aprecieze rigoarea. Să aplice metoda inducţiei matematice la demonstraţia identităţilor numerice. inecuaţii echivalente. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu mulţimi şi elemente de combinatorică. 18 . Permutări. a. Să identifice noţiunile de permutări. Proprietăţile fundamentale ale coeficienţilor binomiali. Ecuaţii şi inecuaţii ce conţin Pn.14.10. Binomul lui Newton Formula termenului general. Proprietăţi fundamentale. 2. Să efectueze transformări identice Transformarea expresiilor transcendente.15. aranjamente. Să recunoască ecuaţii şi inecuaţii n =2. 3. 2. Calcul algebric. ale expresiilor transcendente simple.

Să recunoască ecuaţiile şi inecuaţiiecuaţii algebrice studiate. g(x)⋅ 2 k f ( x) = 0.9. vare a sistemelor de ecuaţii exponenţia3. k∈N*. (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”. g(x)⋅ 2 k f ( x) = 0. Să utilizeze cercul trigonometric dulului. Să rezolve inecuaţii iraţionale de (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”. 3. a≠1 şi/sau a = m x+n. k=2. ecuaţii exponenţiale ce se reduc la 3. 3.1. 3. tipul: “≤”. m. loga f(x) ± loga g(x)=loga ϕ(x). iar n =2.5. k∈N*. a < a şi reductibile la ele. 3. 3. 3. Inecuaţii iraţionale de tipul: f (x) < g (x). “≥”) şi reductibile la ele. 1. k∈N*. aplicînd diverse unităţi de măsură. 3.10. Să aplice diverse metode de rezol. 3. a. în rezolvarea unor exerciţii şi probleme. zolvare a ecuaţiilor iraţionale de tipul: k=2. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice Ecuaţii logaritmice de tipul: 1. le exponenţiale şi logaritmice. k h( x) . 3. Să recunoască sistemele (totalităţi. f (x) Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale g (x)· 2 k f ( x) < 0. “≥”) şi reductibile la ele.12. k f ( x ) ± k g ( x ) = ax+b. Să utilizeze diverse metode de re. 3.3. k=2. Să utilizeze diverse metode de re.n∈R.8.b∈R. k f ( x) ± k g ( x) =. inecuaţii exponenţiale de tipul 1-2 ce le şi logaritmice studiate. Inecuaţii exponenţiale de tipul: nuturi. f (x) g (x) 3. n f ( x) = g(x). 2. k∈N* g (x)· 2 k f ( x) < 0. şi reductibile la ele. “≥”).7.4. Să măsoare unghiuri. a. af (x)=ag (x) şi reductibile la ele. ecuaţii exponenţiale omogene. < g (x). “≤”.b∈R. inecuaţiilor expoconţin necunoscuta sub simbolul nenţiale şi logaritmice indicate la conţimodulului sau parametru. loga f(x)=loga g(x). conţin necunoscuta sub semnul mo3. 3. k=2. loga f(x)=b. k h( x) . le) de ecuaţii exponenţiale şi logaritmi“≤”. inecuaţii exponenţiale ce se reduc la inecuaţii algebrice studiate.3. 3. unde g(x) = ax+b. k f ( x) ± k g ( x) =. k∈N*. k∈N* k∈N*.k f ( x) ± k g ( x) = ax+b.4. ecuaţii logaritmice reductibile la 19 . şi reductibile la ele.6.13. ce studiate. Să recunoască şi să utilizeze identităţile trigonometrice fundamentale şi formulele indicate la conţinuturi în diverse contexte. 2. Să recunoască ecuaţiile şi inecua4. Ecuaţii exponenţiale de tipul: (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”.2.11. ecuaţii exponenţiale de tipul 1-3 ce zolvare a ecuaţiilor. a>0.b∈R. a.

logaf(x) < b. 3. inecuaţii logaritmice reductibile la inecuaţii algebrice studiate. Identităţile trigonometrice uzuale: a) formulele sumei sin (α ± β). ecuaţii logaritmice de tipul 1-5 ce conţin necunoscuta sub semnul modulului. m. Tabelul valorilor sinusului.17. ecuaţii logaritmice simple în rezolvarea cărora se utilizează definiţia logaritmului şi/sau proprietăţile acestuia. Să aplice ecuaţiile. “≥”). 3. logaf(x) < logag(x). logaf(x) ± logag(x) < loga ϕ(x). a>0. inecuaţii. Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice ce conţin ecuaţii exponenţiale şi/sau logaritmice studiate. 3. inecuaţii logaritmice de tipul 1-5 ce conţin necunoscuta sub semnul modulului (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”.15. tg (α ± β). 6. totalităţi. Să aplice elemente de trigonometrie în diverse domenii. cos 2α şi formulele de 20 . 6. cosinusului. sisteme. Formulele de reducere. Să utilizeze diverse metode de rezolvare a ecuaţiilor trigonometrice. a∈R*+. ecuaţii algebrice studiate. a≠1. 5. sistemele studiate în diverse domenii.14. “≤”. radiani. 5. 3. Cercul trigonometric. inecuaţiile. cotangentei pentru unghiuri frecvent utilizate. b) formulele unghiului dublu sin 2α.n∈R. Inecuaţii logaritmice de tipul: 1. Elemente de trigonometrie Măsura unghiului în grade.16. Identităţi trigonometrice fundamentale. cos (α ± β). Să folosească estimări şi aproximări în rezolvări de ecuaţii. 3. tg 2α. 4.ţiile trigonometrice. inecuaţii logaritmice de tipul logmx+na<b. tangentei. 2.

1. 2. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 4. 21 . c ∈ R. liste. 5. cosα ± cosβ. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale. ecuaţii trigonometrice de tipul 1-4 cu selecţia soluţiilor. să formuleze criteriile după care alege o mulţime de obiecte. coduri secrete etc. ecuaţii trigonometrice omogene (de grad I. Rezolvarea celor mai simple inecuaţii trigonometrice.4 Să sorteze şi să clasifice obiecte pe baza unor criterii. să clasifice evenimente după diverse criterii. ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii algebrice. Ecuaţii trigonometrice de tipul: 1. ecuaţii trigonometrice de formă asinx + bcosx + c = 0. relaţii prin desene şi tabele şi să extragă informaţii din tabele. c) formulele sinα ± sinβ. Obiectiv-cadru: IV. Să determine probabilitatea producerii unui eveniment utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile.micşorarea gradului. a.5. ecuaţii trigonometrice fundamentale. 4. 4. 4.3. diagrame. 4. Să reprezinte rezultatele observaţiilor. b. 3. 4.2. II) şi reductibile la ele. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment.) şi informatică (algoritmizarea datelor).

funcţii. Poziţia relativă a două drepte în plan. Proprietăţi ale funcţiei referitoare la monotonie. 6. 5. funcţia radical. extreme. Moduri de definire a funcţiei. Să clasifice funcţiile studiate după diverse criterii. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. Să clasifice afirmaţii. 5. Linii importante în triunghi. zerouri.4. teoremă. Noţiunea de funcţie inversabilă. Consecinţe. triei în plan şi spaţiu. 22 . arctg (-a) = . logaritmică.arccos a. 5.1. funcţia putere. Calculul valorilor funcţiilor trigonometrice inverse ale numerelor reale uzuale. funcţiile trigonometrice. şiruri La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 5. Paritatea.2. Funcţiile trigonometrice inverse: definiţii.geometriei plane.Elemente ale sistemului axiomatic al me. Obiectiv-cadru: VI. diverse criterii (axiomă. Calculul valorilor funcţiilor trigonometrice ale măsurilor unghiurilor uzuale. funcţia radical.5. Funcţiile elementare principale: funcţiile de gradul I şi II. definiţii. consecinţă. Să determine existenţa funcţiei inverse avînd dat graficul funcţiei. proprietăţile: arcsin (-a) = -arcsin a. Compunerea funcţiilor elementare. Proprietăţile şi graficele lor. reciprocă). teorema directă. funcţia putere. aplicînd Axioma lui Euclid. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice.Obiectiv cadru: V. Utilizarea unor transformări geometrice.arctg a. graficul funcţiei în diverse contexte. lemă. teoreme specifice geome. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. exponenţială. mărginire. exponenţială. arcctg (-a) = π . Graficul funcţiei.3. funcţiile trigonometrice. logaritmică. Funcţii reale Noţiune de funcţie. proporţionalitatea directă şi inversă. Teorema lui Thales. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de funcţie. arccos (-a) = π . Să recunoască şi să utilizeze axio. periodicitatea.arcctg a. teorema Congruenţa şi asemănarea figurilor. La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi Geometria în plan capabil: 6.1.2. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor: funcţiile de gradul I şi II. 5. Să recunoască proprietăţile funcţiei studiate şi ale graficului ei. proporţionalitatea directă şi inversă.

Poziţia relativă a dreptei şi cercului. criteriu. Relaţiile metrice în triunghiul dreptunghic. Poligoane convexe. Să recunoască. trapezul şi proprietăţile lor. 6. 6. modele ale unor poziţii relative ale punctelor. paralele în plan şi în spaţiu. Să recunoască. proprietăţi. proprietăţi. Patrulatere. figurilor în plan şi spaţiu. Să aplice în situaţii reale şi/sau modelate elementele de geometrie în plan studiate. figurilor în plan şi spaţiu.10.11. drepte ce nu intersectează planul. − proprietăţile figurilor plane în diferite contexte. Proprietăţi. de la o dreaptă la un plan.3.7. drepte perpendiculare pe plan. 6. Să recunoască şi să utilizeze: − concurenţa dreptelor în plan şi spaţiu studiate în diferite contexte. plane perpendiculare. 6. teorema sinusurilor. Să reprezinte în plan configuraţii geometrice. Triunghiuri circumscrise. Plane paralele. Dreapta perpendiculară pe plan. Să utilizeze criteriile de paralelism ale dreptei cu planul. pătratul. Să recunoască şi să utilizeze triunghiurile congruente şi asemenea în diverse contexte. Să recunoască. Patrulatere inscriptibile. Cercul. planelor şi corpurilor în spaţiu. Unghi înscris. 6. Ariile figurilor plane studiate.8. Să recunoască şi să descrie poziţii relative ale punctelor. Relaţiile metrice în triunghi: teorema cosinusurilor. criteriu. proprietăţi. criteriu.4. Teorema celor trei perpendiculare.9. 13. Unghi la centru. Plane perpendiculare. rombul. Geometria în spaţiu Elemente ale sistemului axiomatic a geometriei în spaţiu. Să calculeze lungimile unor segmente. folosind materiale adecvate. Distanţa de la un punct la o dreaptă. Inegalităţi în triunghi. − plane paralele în diverse contexte.6. dreptelor. 6. Poziţia relativă a dreptei şi planului.6. Triunghiuri înscrise. Poligoane regulate. utilizînd teorema celor trei perpendiculare şi a relaţiilor metrice în triunghi.5. Relaţiile metrice în cerc. Dreapta paralelă cu planul. 23 Punctele remarcabile ale triunghiului. dreptunghiul. măsura unor unghiuri.12. să deseneze drepte ce intersectează planul. să identifice. proprietăţi. 6. criteriu. 6. neconcurente. 6. Reciprocele. să deseneze drepte concurente. 6. teorema lui Pitagora generalizată. Paralelogramul. Poziţia relativă a două plane. . Discul. să descrie şi să deseneze drepte perpendiculare. Poziţia relativă a dreptelor în spaţiu. Să construiască. planelor şi corpurilor în spaţiu. dreptelor. Patrulatere convexe.

6. segmentelor. să calculeze măsuri de unghiuri în spaţiu.14.15.18. Secţiuni cu plane în corpuri geometrice (secţiunea diagonală. Să calculeze lungimi de segmente.19. secţiunea paralelă cu bazele). Unghi diedru.20. secţiunea axială. Să recunoască şi să construiască proiecţii ortogonale ale punctelor. segmentelor. 6. arii ale figurilor ce se obţin la secţionarea corpurilor geometrice cu diverse plane (secţiunea diagonală. 24 . Proiecţii ortogonale a punctelor. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul figurilor spaţiale în contextul paralelismului şi al perpendicularităţii figurilor. 6. 6. dreptelor. Să recunoască şi să construiască unghiuri diedre. secţiunea axială. 6. perimetre. Să interpreteze reprezentări plane ale configuraţiilor spaţiale. 6. a dreptei şi a planului.21. 6.16.17. Să aplice elementele de trigonometrie studiate în geometrie. Să recunoască şi să utilizeze relaţiile metrice în triunghi în diverse contexte. a două plane în diverse contexte. dreptelor pe plan. Să recunoască şi să utilizeze criteriile de perpendicularitate a două drepte. unghiul plan al unui unghi diedru. 6. secţiunea paralelă cu bazele). Unghiul dintre dreaptă şi plan. să imagineze corespondenţa spaţială a acestora şi să extragă din aceste reprezentări elemente semnificative.

Să calculeze puteri cu exponent natural a lui i.4. 2 ≤ n ≤ 6. Să reprezinte geometric numărul complex dat. 1.1. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe. 1. n ∈N*). Mulţimea C. Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. 1. Numere complexe. 1. Să efectueze operaţii aritmetice cu numere complexe scrise în diferite forme.3. ridicarea la putere cu exponent natural. 1.6. extragerea rădăcinii de ordinul n.2. Să utilizeze terminologia aferentă noţiunii de număr complex. 1. Noţiune de număr complex.8. Să utilizeze formula lui Moivre în calculele respective. complex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 1. Incluziunile N⊂Z⊂Q⊂R⊂C. Să extragă rădăcina de ordinul n din numere complexe (n∈N*. 1.7. Obiective de referinţă. dintr-un calcul. Să utilizeze numere complexe şi reale scrise în diferite forme în diverse contexte. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. trigonometrică (înmulţirea. Să efectueze operaţiile de înmulţire şi împărţire a numerelor complexe scrise în formă trigonometrică. raţional. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-o operaţie dată.5. 2 ≤ n ≤ 6). Forma algebrică şi cea trigonometrică a numerelor complexe.CLASA A XI-A Obiective-cadru. real. Să transforme numerele complexe reprezentate în forma algebrică în formă trigonometrică şi invers.9. 1. 25 .10. 1. Operaţii aritmetice cu numere complexe scrise în forma algebrică. împărţirea. întreg.

binoame în C Sisteme de ecuaţii liniare. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. din alte discipline.2. Să utilizeze terminologia studiată aferentă logicii matematice.5. n ≤ 6. 26 Ecuaţii de gradul al doilea. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor din matematică. a≠ 0. Calcul algebric.9. inclusiv omogene. Metoda lui Gauss. Regula lui Cramer. 2. 2. m ∈ 1. binoame de grad n. proprietăţile lor. Obiectiv-cadru: III. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă.3. Să facă generalizări şi să le verifice sau să dea un anumit grad de justificare a lor. Sisteme de m ecuaţii liniare cu n necunoscute. Să aplice elemente de combinatorică şi inducţie matematică în diverse contexte. 2. n. bipătrate. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 2.1. 2.2. c∈C. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii logici şi cuantificatori. b. sistemelor şi totalităţilor.4.Obiectiv-cadru: II. Noţiuni generale.2. n ∈N în R şi C. 3. ax4+bx2+c=0 unde. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. inecuaţii.4 . 2. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 3. Să aprecieze rigoarea. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii. Să rezolve ecuaţii de forma ax2+bx+c=0. 2. Aplicaţii { } . a. Rezolvarea de ecuaţii. Ecuaţii matriciale.7. 2. inecuaţiilor.3.8. Să recunoască mulţimi finite şi mulţimi infinite. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecuaţiilor.1. Să efectueze operaţii studiate cu mulţimi. 2.6.

relaţii prin diverse grafice. Proprietăţi Determinanţi. diagrame. Să utilizeze inversa unei matrice în diverse contexte. 3. metode matriciale). Obiectiv-cadru: IV. Să clasifice matricele după diverse criterii studiate şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunii de matrice.3. Să utilizeze operaţiile cu matrice şi proprietăţile lor în situaţii reale sau modelate. Y⋅A= B.6. |C | ≠0. Să utilizeze proprietăţile determinanţilor. Matrice inversabilă.3. trei. Să reprezinte rezultatele observaţiilor.1. tabele. A⋅X⋅C=B. 3.2. trei. liste. Calculul inversei unei matrice inversabile de ordin n ≤ 3. Să rezolve ecuaţii matriciale de tipul: AּX=B. 3. 27 . 3. să calculeze prin diferite metode determinanţii de ordinul doi. Operaţii cu matrice. 3.8.5. Să recunoască. Să estimeze şansa producerii unui eveniment şi să dea justificări pentru estimarea propusă. trei. grafice. 3. Matrice. Determinanţi de ordinul doi.7. Calculul determinanţilor de ordinul doi. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 4.9. diagrame şi să extragă informaţii din tabele. inclusiv omogene prin diverse metode (metoda lui Gauss. 4. dacă | A| ≠0. de ordinul n.3. 4. regula lui Cramer. Să selecteze din mulţimea datelor culese informaţiile relevante pentru rezolvarea unei probleme. Să recunoască şi să rezolve sisteme de ecuaţii liniare. inclusiv dezvoltarea lor după linia i (coloana j) în calculul determinanţilor de ordinul patru. Noţiune de matrice. proprietăţile fundamentale necesare pentru calculul determinanţilor. patru şi termenii lor.4. patru.

Să reprezinte prin simboluri sau grafice şiruri. necesitatea introducerii ei. şiruri La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 5. punct izolat pentru o mulţime. mărginite de numere reale. 5.6. Noţiunea de şir. limite de funcţii compuse într-un punct. continuă lateral.9. 28 . Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii. Să recunoască noţiunea de derivată. pe o mulţime. Şiruri de numere reale.1. produsului. Noţiunea de vecinătate a unui punct. Să determine punctele de acumulare. generalizări. 5. 5. 5. Limite remarcabile sin x ⎛ 1⎞ = 1. pe un interval în diverse contexte. Funcţii continue. lim⎜1 + ⎟ = e. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor continue pe un interval în diverse contexte. 5. Să aplice noţiunile de limite laterale. inclusiv laterală. funcţie discontinuă într-un punct. Să aplice limitele remarcabile studiate. Să prezinte exemple de funcţii care au limită în punctul dat şi care nu au limită în acest punct. 5. Noţiunea de funcţie continuă într-un punct. 5. lim x →0 x →∞ x ⎝ x⎠ lim(1 + x) = e x →0 1 x x Cazuri exceptate de limite cu funcţii. Să aplice operaţiile aritmetice la funcţiile continue într-un punct.Obiectiv-cadru: V.7. Proprietăţile fundamentale ale funcţiilor continue. să aprecieze utilitatea ei. 5. Funcţie discontinuă într-un punct.10. Limite laterale.12. punctele izolate ale unei mulţimi. 5.8. Să calculeze limite de funcţii elementare studiate într-un punct. Noţiune de limita unui şir. Şiruri monotone.13. Limita funcţiei. Punct de acumulare. Continuitatea funcţiilor elementare studiate. cîtului a două funcţii. Asimptotele funcţiilor reale. Formula termenului general. Continuitatea la stînga şi continuitatea la dreapta. Limita sumei. Calculul limitelor funcţiilor elementare. 5. Să utilizeze noţiunea de vecinătate a unui punct în R în diverse contexte. 5. Să clasifice după diverse criterii studiate şirurile de numere reale.5.11.3. funcţii. 5.4. Operaţii cu funcţii continue. Să aplice noţiunile de funcţie continuă. Să utilizeze terminologia aferentă noţiunilor de limită a funcţiilor la determinarea asimptotelor graficului funcţiei. subşiruri de numere reale.14. 5. Limita funcţiei într-un punct. pe o mulţime în diverse contexte.2. punctele de discontinuitate în baza formulei analitice şi pe graficu funcţiile date. Să determine continuitatea.

Calculul derivatelor.20. Să utilizeze derivata la determinarea intervalelor de monotonie şi a extremelor funcţiei. 5.24. Puncte critice. Proprietăţile funcţiilor derivabile: teoremele Fermat. Să utilizeze metodele legate de aplicaţiile derivatei ca metode calitativ noi de studiere a funcţiei. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor derivabile în situaţii reale sau modelate.29.5. Derivata funcţiei compuse. Să aplice noţiunea de derivată în geometrie. de rezolvare a problemelor teoretice şi practice. 5. diferenţialelor funcţiilor uzuale. 5. Probleme din diverse domenii ce conduc la noţiunea de derivată. Să utilizeze regula lui l΄Hospital în diverse contexte. Lagrange. geometrie. Să utilizeze definiţia derivatei la calculul derivatelor funcţiilor uzuale. 5. 5. 29 Funcţii derivabile Noţiunea de derivată. Puncte de extrem.22. Aplicaţii ale derivatelor Aplicaţii ale derivatelor în studiul variaţiei funcţiei.28. Rolle. 5. Tabelul derivatelor funcţiilor elementare. . fizică. punct de extrem. 5. Derivata de ordin n. convexitate a unei funcţii cu ajutorul derivatei. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de punct critic. 5. 5.27.26. Calculul limitelor funcţiei cu ajutorul derivatei.19. Să utilizeze în diverse contexte noţiunea de diferenţială a funcţiei. Regula lui l΄Hospital. punct de inflexiune. 5. 5. Să recunoască noţiunea de funcţie monotonă pe un interval în interpretare geometrică. Aplicaţii directe ale derivatelor în fizică. Interpretarea geometrică şi fizică a derivatei. Să deosebească funcţiile derivabile de cele ce nu posedă derivată (la stînga. Să determine punctele de inflexiune. intervalele de concavitate. Diferenţiala funcţiei. 5. Aplicaţii ale diferenţialei la calculul aproximativ. Să utilizeze în diferite contexte teoremele Fermat. extremele funcţiei. reprezentarea grafică a ei. n ∈N*. pe un interval. 5. . Lagrange.25. economie. derivată laterală a unei funcţii într-un punct. Reguli de derivare.17. Rolle. Să calculeze derivatele literale şi cele de ordin superior ale funcţiilor.23. interpretarea ei geometrică şi analitică. economie.16. la dreapta) într-un punct.18. Să utilizeze noţiunile de grafic concav (convex) pe un interval. să utilizeze în diverse contexte formulele obţinute.21. Probleme de maxim şi minim. 5.15. Optimizări. Să utilizeze în diverse situaţii regulile de derivare. Funcţii derivabile pe o mulţime. extremele funcţiei. n ≤ 3.

6.5. . . Corpul sferic. 5. Să reprezinte secţiunile. . 6. . 6. Să aplice diferenţiale la efectuarea calcului aproximativ. Secţiuni în corpurile geometrice (diagonale. Trunchiul de piramidă. Să recunoască corpurile de rotaţie şi să le clasifice după diverse criterii date. Să reprezinte diverse proiecţii paralele în plan ale unui corp geometric.simetria faţă de un punct.2.4. simetria faţă de un punct. 6.31. Poliedre Prisma. asemănarea în diverse contexte. 6.5.9. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. Să calculeze lungimi de segmente. Transformări geometrice în spaţiu Transformări izometrice în spaţiu: . paralele cu bazele).simetria în raport cu un plan.7. Conul. perimetre. Obiectiv-cadru: VI. axiale.translaţia. Să recunoască poliedrele studiate şi să le clasifice după diverse criterii date. Corpuri de rotaţie Cilindrul. Arii. La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 6. Sfera. Să utilizeze terminologia aferentă transformărilor geometrice studiate. simetria faţă de un plan. Să aplice derivatele la modelarea matematică a realităţii fizice.asemănarea. Utilizarea unor transformări geometrice.1. 6. a corpurilor geometrice cu diferite plane. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul corpurilor spaţiale. Poliedre regulate. Trunchiul de con.30. 6. măsuri de unghiuri.8.3. translaţia. Să utilizeze proprietăţile poliedrelor şi ale corpurilor de rotaţie în situaţii reale sau modelate.10. Piramida. arii şi volume în corpuri geometrice şi în secţiunile lor cu plane. Volume 30 .simetria axială. indicate la conţinuturi.6. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. la rezolvarea unor probleme de maxim şi minim din diverse domenii. Corpuri înscrise şi circumscrise. Să clasifice transformările geometrice studiate în spaţii după diverse criterii studiate. 6. 6. Să recunoască şi să utilizeze simetria axială.

6.12. Să estimeze diferite măsuri în raport cu anumite unităţi de măsură. întreg.1. Să estimeze lungimi de segmente. 31 . capabil: 1. 1.5. 1. complexe. Să efectueze estimări pentru verificarea corectitudinii unor calcule. Să utilizeze formulele pentru calcularea ariilor suprafeţelor şi volumelor corpurilor geometrice în situaţii reale sau modelate. arii şi volume în corpuri geometrice din situaţii reale sau modelate. Înţelegerea noţiunii de număr: natural.4. Obiective de referinţă. măsuri de unghiuri.3. real. 1.6. Să refacă o estimare deja făcută îmbunătăţind “marja” de eroare. 1.6. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor cu numere reale. Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. 6. Să poziţioneze numere reale pe axa numerelor şi numere complexe în sistemul ortogonal de coordonate în plan. raţional.13. să efectueze treceri de la o formă de scriere la alta.11. 1. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-un calcul. Operaţii cu numere. perimetre. CLASA A XII-A Obiective-cadru.2. complexe. folosind diferite forme echivalente de scriere. complex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Mulţimi numerice. Să reprezinte numere reale.

Să utilizeze elemente de combinatorică.1. 2. Să utilizeze proprietăţile relaţiei de egalitate şi ale relaţiei de inegalitate în mulţimi numerice. Teorema lui Abel-Ruffini şi teorema . 2.1. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă. Operaţii cu polinoame. Aplicaţii ale mulţimilor şi operaţiilor cu mulţimi la rezolvarea de probleme. Împărţirea polinoamelor.2. Valoarea unui polinom.Obiectiv-cadru: II.3. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii şi cuantificatorii logici. Aplicaţiile logicii matematice la demonstrarea teoremelor şi rezolvarea problemelor. Rădăcinile polinoamelor. 2. Să efectueze operaţii cu mulţimi. Să aplice algoritmul împărţirii polinoamelor. 3. Să utilizeze schema lui Horner la împărţirea polinoamelor.9. Forma algebrică a polinoamelor. Proprietăţi. 2. Să utilizeze terminologia aferentă logicii matematice. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 3.3. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii. 3. 2.6.5. Împărţirea la „X-a". Rezolvarea de ecuaţii. Calcul algebric. 3. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor. Schema lui Horner.4. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi de egalitate între mulţimi. Teorema împărţirii cu rest. Teorema lui Bezout. metoda inducţiei matematice în diverse contexte. Definiţia polinomului. 2. Să recunoască polinoame cu coeficienţi complecşi. Să efectueze operaţiile de adunare şi înmulţire a polinoamelor cu o nedeterminată.2.8. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. 2. 32 Polinoame cu coeficienţi complecşi.7. inecuatii. Să facă generalizări şi să le verifice sau să dea un anumit grad de justificare a lor.4. 2. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 2. Obiectiv-cadru: III.

Să folosească proprietăţile relaţiei de divizibilitate a polinoamelor în diverse contexte. 4. raţionali. Să aplice algoritmul lui Euclid la calculul celui mai mare divizor comun a două polinoame. întregi.6.5. Unităţi statistice.3. Cel mai mare divizor comun a două polinoame. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matematică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 4. raţionali. mediana serie statistice. 4. aplicînd diverse modalităţi studiate.2. Să utilizeze noţiunile de variabilă aleatoare discretă pe exemple concrete. lui D' Alembert-Gauss (fără demonstraţie). Să construiască şi să interpreteze di33 Evenimente.1. 4. 4. 3. să clasifice evenimente după diverse criterii. Proprietăţile fundamentale ale relaţiei de divizibilitate. inclusiv relaţiile Viete.5. Modul. 3. Evenimente compatibile. Cel mai mic multiplu comun a două polinoame. Rădăcinile polinoamelor cu coeficienţii reali. Relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii polinomului (relaţiile lui Viete). Relaţia de divizibilitate. Operaţii cu evenimente. Să calculeze rădăcinile polinomului. 3.8. Obiectiv-cadru: IV. 3. Compararea datelor. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment.9. Eveniment sigur. Frecvenţele absolută şi relativă a evenimentului. Să recunoască şi să utilizeze corelaţia statistică (pe exemple concrete). Rădăcini multiple. Aplicaţii ale organizării datelor. . 4. soluţiile unor ecuaţii algebrice. populaţie statistică.6. Valoarea medie a variabilei aleatoare discrete. Să exploreze modalităţi de a căuta cel mai mic multiplu comun a două polinoame. n∈N* ) cu coeficienţii reali. Ecuaţii reciproce de gradul 3. întregi. Să determine valoarea medie a variabilei aleatoare discrete. 4. Probabilitatea evenimentului. Să determine valoarea unui polinom. Reprezentări grafice a seriilor statistice.3. inclusiv din cotidian. imposibil. incompatibile. Să determine probabilitatea producerii unui eveniment utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile şi să calculeze probabilitatea realizării a fiecărui din n evenimente egal probabile. aplicînd diverse metode.4. Divizibilitatea polinoamelor. Aplicaţiile polinoamelor la rezolvarea unor ecuaţii algebrice de gradul n (1≤ n ≤ 4.7. sondaje (exemple din cotidian).

mediana.1. 5.7. aplicînd integrala definită. Să aplice formula lui LeibnitzNewton la calcularea integralei definite. 5. Să recunoască subgraficul unei funcţii în diverse contexte. Să aplice proprietăţile studiate integralelor definite în diverse contexte.5. Să determine modul. Pproprietăţile fundamentale ale funcţiilor continue care admit primitive.10. Proprietăţile de bază ale integralei nedefinite. 4. Să interpreteze geometric integrala definită a unei funcţii continue cu valori nenegative. 5. Să calculeze primitive şi integrale nedefinite aplicînd proprietăţile respective şi tabelul de integrale nedefinite. 4.) şi informatică (algoritmizarea datelor). – metoda de schimbare de variabilă. Noţiunea de integrală definită. tabele şi să extragă informaţiile din tabele. frecvenţa seriei statistice.2.4. . 5. 5. 5.9. Aplicaţii ale integralei definite la calcularea: − ariei subgraficului funcţiei. Obiectiv-cadru: V. Formula lui Leibnitz-Newton Proprietăţile fundamentale ale integralelor definite. Să recunoască primitiva unei funcţii continue. coduri secrete etc.8.6. diagrame.9. Să calculeze integrale definite aplicînd tabelul de integrale.agrame statistice. 5. 34 Primitive Noţiunea de primitivă a funcţiei continue. funcţii. Formula de integrare prin părţi a integralelor nedifinite Metoda de schimbare de variabilă pentru integralele nedefinite de tipul ∫ f(ϕ(x)) ⋅ ϕ΄(x)dx. Integrala definită. Reprezentarea geometrică a integralei definite a unei funcţii cu valori nenegative. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale. Tabela de integrale nedefinite ale funcţiilor elementare studiate. Să calculeze integrale nedefinite şi definite aplicînd: – integrarea prin părţi.7. Noţiunea de integrală nedefinită.8. Să aplice în diverse contexte noţiunea de integrală nedefinită. − volumului corpului de rotaţie.3. Să reprezinte rezultatele observaţiilor prin desene. Să calculeze aria subgraficului funcţiei şi volumul corpului de rotaţie. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. şiruri La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 5. 4. pentru integralele nedifinite de tipul ∫ f(ϕ(x)) ⋅ ϕ΄(x)dx 5. 5. liste. Subgraficul funcţiei.

Coordonatele mijlocului unui segment. Dreapta în plan. 6. conicelor în diverse contexte. Ecuaţia dreptei determinate de: a) două puncte. Utilizarea unor transformări geometrice. La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 6. 6. Ecuaţia canonică.12. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică.11. Definiţie. Unghiul dintre două drepte.6.2. coordonatele mijlocului unui segment. Definiţie. Să scrie ecuaţia dreptei: a) determinate de două puncte. d) în formă generală. Obiectiv-cadru: VI.5.7. Aria unui triunghi. Paralelismul şi perpendicularitatea dreptelor. 6.9. Să determine poziţia reciprocă între dreaptă şi conice prin metoda geometrică şi/sau analitică. 6. 6. Să utilizeze terminologia aferentă dreptelor. c) prin tăieturi. Să aplice în situaţii reale sau modelate noţiunile de primitivă.Să descrie poziţiile dreptelor. Tangenta la parabolă. Definiţie. Ecuaţia canonică. b) pantă şi un punct. Ecuaţia canonică. Să recunoască conicele în situaţii reale sau modelate. Să determine poziţia reciprocă a două drepte în plan fiind date ecuaţiile lor. Să scrie. inclusiv ca intersecţii ale suprafeţei conice cu planul. Ecuaţia canonică. Să calculeze distanţa de la un punct la o dreaptă. Tangenta la elipsă. 6. d) ecuaţia generală a dreptei. Tangenta la hiperbolă. Definiţie. 6. Elipsa. .3. punctelor în plan. Să calculeze distanţa dintre două puncte în plan fiind date coordonatele acestora.11. Să calculeze măsura unghiului dintre două drepte în plan.1.5. Distanţa de la un punct la o dreaptă. 6. Poziţia reciprocă a două drepte în plan. 6. integrală nedefinită şi integrală definită. c) prin tăieturi. 35 Dreapta în plan Distanţa dintre două puncte în plan. Parabola. Să folosească estimări pentru verificarea valorii obţinute a integralei definite. Ecuaţia generală.4.8. 6. b) determinate de pantă şi un punct. Hiperbola. Asimptotele hiperbolei.10. Recunoaşterea figurilor plane şi a corpurilor geometrice. Să recunoască şi să construiască dreapta după diferite ecuaţii ale ei. Conice Cercul. 5. să recunoască ecuaţia tangentei la diferite conice.

Recapitulare şi completări. 4. Mulţimi. Elemente de axiomatica geometriei plane. Totalităţi. 6. Clasa a Xl-a Recapitulare şi completări. 36 . Limite de şiruri. Polinoame în mulţimea numerelor complexe. 3. Limite de funcţii. radical. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist. Numere complexe. 4. 5. 2. Clasa a XII-a 1. 6. Inecuaţii. Metoda inducţiei matematice. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. Determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare. exponenţială. Paralelismul şi perpendicularitatea în spaţiu. Calcul diferenţial. Derivate. Funcţia putere. Numere reale. 8. Elemente de axiomatica geometriei spaţiale. 9. logaritmică. 2. Binomul lui Newton. Geometria în plan. 4. 7. Transformări geometrice în spaţiu. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist. 7. Sisteme. Ecuaţii. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. 1. Integrala definită. Elemente de logică. Relaţii şi funcţii. PROFIL UMANIST EŞALONAREA BLOCURILOR DE CONŢINUT PE CLASE Clasa a X-a Recapitulare şi completări. Elemente de combinatorică. 3. 3. Poliedre. Aplicaţii. 5. Primitiva. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. Integrala nedefinită. Corpuri de rotaţie. 2.B. 1. Recapitulare şi completări. Funcţiile trigonometrice. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Matrice.

1. Mulţimile N. iraţional. 1. Proprietăţi: 1) a ≥ 0. 37 .1. extragerea rădăcinilor). Să reprezinte geometric numerele reale şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunilor de număr. ridicări la puteri cu exponent număr raţional. Proprietăţi. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. 3 cu logaritmii numerelor pozitive. 1. întreg. Să efectueze adunări. 5. real. 2) a = − a . real. Reprezentarea numerelor reale pe axa numerelor. ridicarea la putere cu exponent raţional. Proprietăţi.6. Z. raţional. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. întreg.3. real. Logaritmarea şi potenţierea expresiilor. 3) a 2 = a = a 2 .Elemente de statistică matematică şi teoria probabilităţilor. folosind diverse forme. 1. Q. Recapitulare finală.b ≠ 0. împărţiri.5. Logaritmul unui număr pozitiv. operaţii cu radicali de ordinul n. 1.8. înmulţirea. 5) a a = .2. Să efectueze calcul rapid cu expresii numerice simple. 1.7. Să descompună un număr real dat utilizînd operaţiile studiate. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor matematice. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. Q. împărţirea. CLASA A X-A Obiective-cadru. R) şi să scrie numere reale. Să compare numerele reale prin diverse metode. 1. scăderea. Z. Să facă trecerea de la o formă de scriere a numerelor reale la alta. Numere reale Noţiunea de număr natural. Obiective de referinţă. Efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 1. scăderi. n∈N. complex. R. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist. n=2.4. înmulţiri. 4) a ⋅ b = a ⋅ b . raţional. Modulul numerelor reale. Să recunoască elementele mulţimilor numerice studiatem (N. real. 6. b b 2 Operaţii cu numere reale (adunarea.

disjuncţie.9. Propoziţia directă. demonstraţie. Combinatorica Noţiunea de mulţime ordonată.2. aranjamente. m Ecuaţii ce conţin Pn. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. diferenţa. Permutări.10. axiomă. Elemente de logică matematică. Relaţia de apartenenţă.4.Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii cu ajutorul exemplelor. negaţie.1. propoziţia reciprocă.6. Relaţia de incluziune. implicaţia. contraexemple. Să facă generalizări. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu numere reale.3. relaţia de apartenenţă a elementelor unei mulţimi. 1. 2. 2. radicali. Să folosească terminologia aferentă teoriei mulţimilor. concretizări şi să le verifice prin diverse modalităţi (exemple. Relaţia de egalitate. echivalenţa. teoremă reciprocă. îmbunătăţind marja de eroare. folosind puteri. Să aplice în diverse contexte cuantificatorii existenţial şi universal. Mulţimi Noţiunea de mulţime. logaritmi. Operaţii cu mulţimi (reuniunea. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 2. Noţiunea de factorial. implicaţie. Tabelul de adevăr. Valoarea de adevăr a propoziţiei. intersecţia. teoremă. n 38 . Să aproximeze numerele date Aproximări şi estimări cu numere reale prin lipsă sau prin adaos. formule. operator logic. produsul cartezian). 2. 2. Să opereze cu noţiunile: ipoteză. Implicaţia şi echivalenţa predicatelor. contraexemplelor. Noţiunea de predicat. Cardinalul mulţimii finite. Cuantificatorii existenţial şi universal. teoremă directă. proprietăţilor operaţiilor algebrice.11. Operaţii cu propoziţii: negaţia. tabelă de adevăr). prin refacerea lor. Să analizeze diferite estimări deja făcute. combinări (fără repetări).1. 1.5. A m . Să utilizeze în diverse contexte relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. Obiectiv-cadru: II. Proprietăţi fundamentale. tabelă de adevăr. Noţiunea de propoziţie. concluzie. 2. conjuncţia. proprietăţi. conjuncţie. cuantificator. echivalenţă. definiţie. disjuncţia. C n .

geometric rezultatele obţi. 2. Ecuaţii iraţionale Ecuaţii iraţionale de tipul: 1. b ∈ R . f ( x) = ax + b. combinările. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu mulţimi şi elemente de combinatorică.14. nute. să reprezinte analitic.Să aprecieze rigoarea. combinări ale elementelor unei mulţimi finite. 2. inecuaţii.3. Să utilizeze în situaţii reale sau modelate binomul lui Newton şi/sau formula termenului general.7.1. totalităţi de ecuaţii (inecuaţii). g ( x) ⋅ f ( x) = 0 şi reductibile la ele. Proprietăţile cu mulţimi.2. Să efectueze operaţii studiate Formula termenului general. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 3.Triunghiul lui Pascal. 2. Obiectiv-cadru: III. Să identifice noţiunile de permutări. 3. 2. 2. 2. Să determine submulţimile Binomul lui Newton unei mulţimi. Să utilizeze diverse metode de rezolvare a ecuaţiilor iraţionale de tipul: Ecuaţii şi inecuaţii raţionale.9.12. 2.13.10. Transformarea expresiilor transcendente. 39 . sintetic. Să utilizeze permutările.11.Să efectueze transformări identice ale expresiilor transcendente simple. a. Să identifice noţiunea de mulţime ordonată. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecuaţiilor şi inecuaţiilor.2. aranjamente. Sisteme. 2. 3. Să utilizeze proprietăţile coeficienţilor binomiali la rezolvarea diverselor probleme. problemelor simple din viaţă. Rezolvarea de ecuaţii. aranjamentele în rezolvarea ecuaţiilor. fundamentale ale coeficienţilor binomiali.8. Calcul algebric.

2.8. 3. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 4. 5. 3. aplicînd diverse unităţi de măsură. logaf(x) ± logag(x)= loga ϕ(x). 3. Să aplice diverse metode de rezolvare a sistemelor de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice studiate. ecuaţii logaritmice simple în rezolvarea cărora se utilizează definiţia logaritmului şi/sau proprietăţile acestuia. cos2α şi formulele de micşorarea gradului. a≠1 4. Să măsoare unghiuri. totalităţi. Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice ce conţin ecuaţii exponenţiale şi/sau logaritmice studiate. 3. inecuaţii. ecuaţii exponenţiale ce se reduc la ecuaţii algebrice studiate.11.12. Să utilizeze cercul trigonometric în rezolvarea unor exerciţii şi probleme. Să folosească estimări şi aproximări în rezolvări de ecuaţii. b ∈ R Ecuaţii exponenţiale Ecuaţii exponenţiale de tipul: 1.Să aplice elemente de trigonometrie în diverse domenii. 3. Să aplice ecuaţiile. 3. 3. 3.5. Să recunoască ecuaţiile exponenţiale şi logaritmice. logaf(x)=b. Obiectiv-cadru: IV. 40 . sisteme.7. tg (α ± β). 3. Să recunoască şi să utilizeze identităţile trigonometrice fundamentale şi formulele indicate la conţinuturi în diverse contexte. Identităţile trigonometrice uzuale: a) formulele sumei sin (α ± β). a. cos (α ± β).10.6. a>0. 3.4. ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice studiate.13. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment. f ( x) = ax + b. 2.1. Ecuaţii logaritmice Ecuaţii logaritmice de tipul: 1. sistemele studiate în diverse domenii. 2. tg 2α.9. af (x)=ag (x) şi reductibile la ele. logaf(x)= logag(x). b) formulele unghiului dublu sin2α. g ( x) ⋅ f ( x) = 0 şi reductibile la ele. inecuaţiile.1. 3. să clasifice evenimente după diverse criterii. Să recunoască sistemele (totalităţile) de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice studiate. Să utilizeze diverse metode de rezolvare a ecuaţiilor exponenţiale şi logaritmice indicate la conţinuturi.

4.1.2. Utilizarea unor transformări geometrice La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 6. Teorema lui Thales. Să recunoască proprietăţile studiate funcţiei şi ale graficului ei. 4. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice.4. funcţia putere. şiruri La sftrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 5.5. Obiectiv-cadru: VI. Proprietăţile şi graficele lor. Să recunoască şi să utilizeze axiome. zerouri. funcţii. exponenţială. extreme. 5. Să determine probabilitatea producerii unui eveniment utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile. Să clasifice funcţiile studiate după diverse criterii studiate. definiţii.4. Funcţii reale Noţiune de funcţie. Graficul funcţiei. Noţiunea de funcţie inversabilă. să formuleze Criteriile. funcţia radical. coduri secrete etc. liste. proporţionalitatea directă şi inversă. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale.3. Să sorteze şi să clasifice obiecte pe baza unor criterii. proporţionalitatea directă şi inversă. logaritmică. .2. 41 Geometria în plan Poziţia relativă a două drepte în plan.1. 4. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. 5. după care alege o mulţime de obiecte. funcţia putere. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor: funcţiile de gradul I şi II. Să reprezinte rezultatele observaţiilor. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de funcţie. 5. exponenţială. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii. 4. Funcţiile elementare principale: funcţiile de gradul I şi II. Paritatea. relaţii prin desene şi tabele şi să extragă informaţii din tabele. funcţia radical.) şi informatică (algoritmizarea datelor). teoreme specifice geometriei în plan şi spaţiu. diagrame. Compunerea funcţiilor elementare. logaritmică. Proprietăţi ale funcţiei referitoare la monotonie. graficul funcţiei în diverse contexte. Axioma lui Euclid. Obiectiv-cadru: V. Moduri de definire a funcţiei.3.

să deseneze drepte concurente. Să aplice în situaţii reale şi saumodelate elementele de geometrie în plan studiate. planelor şi corpurilor în spaţiu. 42 . Liniile importante în triunghi. secţiunea paralelă cu bazele). reciproca). secţiunea axială. proprietăţi. − proprietăţile figurilor plane studiate în diferite contexte. Să utilizeze criteriile de paralelism ale dreptei cu planul. figurilor în plan şi spaţiu. Unghi diedru. 6. să deseneze drepte ce intersectează planul. Dreapta perpendiculară pe plan. Congruenţa şi asemănarea figurilor. Cercul. Plane perpendiculare. Proiecţii ortogonale a punctelor. Să recunoască. paralele în plan şi în spaţiu. Distanţa de la un punct la o dreaptă. Să recunoască. Poziţia relativă a dreptei şi planului. drepte perpendiculare pe plan. Unghiul dintre dreaptă şi plan.7. 6. 6. 6. trapezul şi proprietăţile lor. 6. Reciprocele. Plane paralele. Să recunoască şi să utilizeze triunghiurile congruente şi asemenea în diverse contexte. − plane paralele în diverse contexte. Unghi la centru. consecinţă. criteriu. proprietăţi. Proprietăţi. Relaţiile metrice în triunghiul dreptunghic. proprietăţi. de la o dreaptă la un plan. dreptelor pe plan. Dreapta paralelă cu planul. criteriu. Să reprezinte în plan configuraţii geometrice.12. Poligoane convexe. Ariile figurilor plane studiate. folosind materiale adecvate.6. Să recunoască. plane perpendiculare.10.5.9. modele ale unor poziţii relative ale punctelor. rombul. dreptelor. teoremă. drepte ce nu intersectează planul. Să recunoască şi să utilizeze: − concurenţa dreptelor în plan în diferite contexte. Poziţia relativă a dreptei şi a cercului. planelor şi corpurilor în spaţiu. Poziţia relativă a dreptelor în spaţiu. Patrulatere. neconcurente. Geometria în spaţiu Elemente ale sistemului axiomatic a geometriei în spaţiu. Unghi înscris. să descrie şi să deseneze drepte perpendiculare. Secţiuni cu plane în corpuri geometrice (secţiunea diagonală.6. criteriu. Teorema celor trei perpendiculare.3. directa. Poziţia relativă a două plane. criteriu. dreptunghiul. Patrulatere convexe. Paralelogramul. 6.8. 6.11. dreptelor. să identifice. 6. segmentelor. Triunghiuri înscrise.4. Poligoane regulate. Triunghiuri circumscrise. figurilor în plan şi spaţiu.2. proprietăţi. 6. 6. Să construiască. Să recunoască şi să descrie poziţii relative ale punctelor. Discul. Să clasifice afirmaţii aplicînd diverse criterii (axiomă. pătratul.

să imagineze corespondenţa spaţială a acestora şi să extragă din aceste reprezentări elemente semnificative. Să recunoască şi să construiască proiecţii ortogonale ale punctelor. 6.6. a dreptei şi a planului. secţiunea paralelă cu bazele). 6.19. arii ale figurilor ce se obţin la secţionarea corpurilor geometrice cu diverse plane (secţiunea diagonală. utilizînd teorema celor trei perpendiculare şi a relaţiilor metrice în triunghi. perimetre.17. Să interpreteze reprezentări plane ale configuraţiilor spaţiale. Să recunoască şi să utilizeze criteriile de perpendicularitate a două drepte. Să aplice elementele de trigonometrie studiate în geometrie. 6.18. 6. unghiul plan al unui unghi diedru. Să calculeze lungimi de segmente.21. secţiunea axială. Să recunoască şi să construiască unghiuri diedre. a două plane în diverse contexte. măsura unor unghiuri. 6. 6. 6.16. segmentelor. să calculeze măsuri de unghiuri studiate în spaţiu. dreptelor.14. Să calculeze lungimile unor segmente. Să recunoască şi să utilizeze relaţiile metrice în triunghiul dreptunghic în diverse contexte. 43 .13. 6.20. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul figurilor spaţiale în contextul paralelismului şi al perpendicularităţii figurilor.15.

Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. real.CLASA A XI-A Obiective-cadru.Operaţii aritmetice cu numere complexe scrise în forma algebrică.1.3. din alte discipline. 2. dintr-un calcul. tă noţiunii de număr complex. Să calculeze puteri cu exponent natural al lui i. Obiectiv-cadru:II. întreg. complex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfirşitul clasei a Xl-a elevul Numere complexe. 2. Mulţimea C. 2. 1. Să utilizeze numere complexe si reale scrise în diferite forme în diver.4. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor din matematică. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-o operaţie dată.1. Să facă generalizări şi să le verifice sau să dea un anumit grad de justificare a lor. se contexte. Să efectueze operaţii aritmetice cu numere complexe date în forma algebrică. Forma algeva fi capabil: 1. 1. Obiective de referinţă. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă.5.2. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii logici şi cuantificatori.3. Noţiune de număr complex. raţional. Să utilizeze terminologia aferen. 44 . 1.brică a numerelor complexe. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 2. 1.4. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică.2. Incluziunile N⊂Z⊂Q⊂R⊂C.

m ∈ {1.9. 2. Să recunoască. Noţiuni generale. 2. Ecuaţii de gradul al doilea. să calculeze prin diferite metode determinanţii de ordinul doi.6. Obiectiv-cadru: III. Să utilizeze terminologia studiată aferentă logicii matematice. Să aplice elemente de combinatorică în diverse contexte. Regula lui Cramer. Să recunoască mulţimi finite şi mulţimi infinite.6. n.8. Să efectueze operaţii cu mulţimi. 3. a. Să clasifice matricele după diverse criterii studiate şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunii de matrice. în R şi C. trei şi termenii lor. c∈R. 3.7. trei. Calcul algebric. trei.5.2. 3. Rezolvarea de ecuaţii. Sisteme de m ecuaţii liniare cu n necunoscute. prin diverse metode (metoda lui Gauss. proprietăţile lor.4. Proprietăţi Determinanţi. 2. bipătrate în C Sisteme de ecuaţii liniare. Operaţii cu matrice. 2. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. Să utilizeze operaţiile cu matrice şi proprietăţile lor în situaţii reale şi/sau modelate. Calculul determinanţilor de ordinul doi. sistemelor şi totalităţilor. inclusiv omogene. inecuaţiilor. a≠ 0. inecuaţii. 45 . ax4+bx2+c=0 unde.2. 3.3. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecuaţiilor. Determinanţi de ordinul doi. inclusiv omogene. Noţiune de matrice. 2. 3} Metoda lui Gauss. b. 3. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 3. Să recunoască şi să rezolve sisteme de ecuaţii liniare. regula lui Cramer).5. Să rezolve ecuaţii de forma ax2 +bx +c = 0. Să aprecieze rigoarea.1.

produsului. liste. cîtului a două funcţii. necesitatea introducerii ei. Să determine intervalele de continuitate a funcţiilor elementare definite grafic. 5. Să estimeze şansa producerii unui eveniment şi să dea justificări pentru estimarea propusă. Să calculeze limite de funcţii elementare studiate într-un punct. şiruri La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 5. 4. verticală. 5. Să reprezinte rezultatele observaţiilor. Obiectiv-cadru: V. Continuitatea funcţiilor elementare studiate. Să recunoască asimptotele funcţiei elementare studiate definită grafic. să aprecieze utilitatea ei.Obiectiv-cadru: IV.4. Să selecteze din mulţimea datelor culese informaţiile relevante pentru rezolvarea unei probleme. x→∞ ⎝ x⎠ 1 x lim(1 + x) x = e.1. diagrame şi să extragă informaţii din tabele. 5. x→0 x ⎛ 1⎞ lim⎜1 + ⎟ = e. .2. pe o mulţime.6. Calculul limitelor funcţiilor elementare studiate. x→0 Noţiunea de asimptotă orizontală. grafice. Noţiunea de funcţie continuă într-un punct. Să utilizeze în diverse situaţii regulile de derivare şi formulele derivatelor funcţiilor elementare studiate. 5. Limite remarcabile: sin x lim = 1. 46 Limita funcţiei Noţiunea de vecinătate a unui punct. tabele. Limita funcţiei într-un punct. Limita sumei.2.5. oblică. limite de funcţii compuse într-un punct. diagrame. relaţii prin diverse grafice.1. Să recunoască noţiunea de derivată. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 4.3. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii. funcţii. Să utilizeze noţiunea de vecinătate a unui punct în R în diverse contexte. 5.3. 4.

Calculul derivatelor funcţiilor uzuale. Optimizări simple. Utilizarea unor transformări geometrice La sfirşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 6. 7. 8. simetria faţă de un plan în diverse contexte. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. Puncte de extrem. Trunchiul de piramidă. Să recunoască noţiunea de funcţie monotonă pe un interval în interpretare geometrică. Interpretarea geometrică şi fizică a derivatei. 6. extremele funcţiei. Derivată funcţiei într-un punct. Derivata funcţiei Noţiunea de derivată. . Puncte critice.simetria axială. la rezolvarea unor probleme de maxim şi minim din diverse domenii.simetria faţă de un punct. Reguli de derivare. extremele funcţiei. 47 Transformări geometrice în spaţiu Transformări izometrice în spaţiu: . Reprezentarea grafică a funcţiilor polinomiale şi raţionale simple. Obiectiv-cadru: VI. Să utilizeze derivata la determinarea intervalelor de monotonie şi a extremelor funcţiei. Să utilizeze în diferite contexte teorema lui Fermat. Probleme din diverse domenii ce conduc la noţiunea de derivată. fizică. 5. Proprietăţile funcţiilor derivabile: teorema lui Fermat. 13. geometrie. 5. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. 11. Probleme simple de maxim şi minim. Să recunoască şi să utilizeze simetria axială. 5. 5. 12. 9. simetria faţă de un punct. Funcţii derivabile pe o mulţime. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor derivabile în situaţii reale sau modelate. Să aplice derivatele la modelarea matematică a realităţii fizice. 6. .5. 5. punct de extrem. Să utilizeze terminologia aferentă transformărilor geometrice studiate. Piramida.1. Să aplice noţiunea de derivată în geometrie. Aplicaţii directe ale derivatelor în fizică. de rezolvare a problemelor teoretice şi practice. Poliedre Prisma.simetria în raport cu un plan. 5. Derivata funcţiei compuse. . Aplicaţii ale derivatelor în studiul variaţiei funcţiei. 10. Tabelul derivatelor funcţiilor elementare.2. Să utilizeze metodele legate de aplicaţiile derivatei ca metode calitativ noi de studiere a funcţiei. 14. 5.3. Să clasifice transformările geometrice studiate în spaţii după diverse criterii. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de punct critic.

indicate la conţinuturi. 48 . 6.5.4.6. 6. perimetre. Să calculeze lungimi de segmente. Să reprezinte diverse proiecţii paralele în plan ale unui corp geometric. arii şi volume în corpuri geometrice din situaţii reale sau modelate. com- plex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Mulţimi numerice. Volume CLASA A XII-A Obiective-cadru. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul corpurilor spaţiale. 6. Poliedre regulate. capabil: 1.9.6. axiale. Să utilizeze formulele pentru calcularea ariilor suprafeţelor şi volumelor corpurilor geometrice în situaţii reale sau modelate. Să recunoască poliedrele şi să clasifice poliedre după diverse criterii studiate. întreg. paralele cu bazele). 6. 6. a corpurilor geometrice cu diferite plane.8. Să estimeze diferite măsuri în raport cu anumite unităţi de măsură. Să reprezinte numere reale. 6. Să estimeze lungimi de segmente. 6. Arii.7. folosind diferite forme echivalente de scriere. Să utilizeze proprietăţile poliedrelor în situaţii reale sau modelate. Obiective de referinţă.10. perimetre. arii şi volume în corpuri geometrice şi în secţiunile lor cu plane.11.12. Să reprezinte secţiunile. 6. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. raţional. Operaţii cu numere.1. să facă treceri de la o formă de scriere la alta. complexe. real. Evaluările făcute vor arăta dacă: elevul este capabil: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. Secţiuni în corpurile geometrice (diagonale.

1.1. îmbunătăţind “marja” de eroare. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii. 1. 2. Rezolvarea de ecuaţii.3.6. inecuaţii. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor cu numere reale.8. Să utilizeze terminologia aferentă logicii matematice. Aplicaţii ale mulţimilor şi operaţiilor cu mulţimi la rezolvarea de probleme.4. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii şi cuantificatorii logici. a polinoamelor. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi de egalitate între mulţimi. Forma algebrică cienţi complecşi.2. 2. 1.3.7. Să recunoască polinoame cu coefi.2. Să efectueze operaţii studiate cu mulţimi. 2.6. Să utilizeze proprietăţile relaţiei de egalitate şi ale relaţiei de inegalitate în mulţimi numerice. Să poziţioneze numere reale pe axa numerelor.4. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă. Calcul algebric.Definiţia polinomului.5. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-un calcul. Să refacă o estimare deja făcută. 2.1. Să folosească estimări pentru verificarea corectitudinii unor calcule. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 2. 2. Obiectiv-cadru: III.1. 1. Obiectiv-cadru: II. Să utilizeze elemente de combinatorică în diverse contexte. 49 . capabil: 3. 2. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Polinoame cu coeficienţi complecşi.5. complexe. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. Aplicaţiile logicii matematice la demonstraţia teoremelor şi rezolvarea problemelor. Operaţii cu polinoame. 2.

imposibil.4.6. Frecvenţele absolută şi relativă a evenimentului. populaţie statistică. inclusiv relaţiile Viete.2. n∈N* cu coeficienţii reali. Să calculeze rădăcinile polinomului. Modul. Valoarea medie a variabilei aleatoare discrete. Relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii polinomului de gradul 2. Împărţirea polinoamelor.4. Să efectueze operaţiile de adunare şi înmulţire a polinoamelor cu o nedeterminată.6. Aplicaţii ale organizării datelor. utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile şi să calculeze probabilitatea realizării a fiecărui din n evenimente egal probabile. 4.3. n ∈N*. Să utilizeze noţiunile de variabilă aleatoare discretă pe exemple concrete. Teorema împărţirii cu rest.3. sondaje (exemple din cotidian). Evenimente compatibile. Să determine valoarea unui polinom. aplicînd diverse metode 3. inclusiv din cotidian. Împărţirea la „X-a". Să determine probabilitatea producerii unui eveniment.2. Operaţii cu evenimente.3. Rădăcinile polinoamelor. Reprezentări grafice a seriilor statistice. Să determine valoarea medie a variabilei aleatoare discrete. 4. Compararea datelor. Teorema lui Bezout. Eveniment sigur.5. Evenimente.5. 3. n ≤ 3. 50 . soluţiile unor ecuaţii algebrice simple de grad n. Valoarea unui polinom. Obiectiv-cadru: IV. 4. 3 (relaţiile lui Viete). Aplicaţiile polinoamelor la rezolvarea unor ecuaţii algebrice simple de grad 1≤ n ≤ 3. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matematică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 4. 4. raţionali. Să construiască şi să interpreteze diagrame statistice. Să recunoască şi să utilizeze corelaţia statistică (pe exemple concrete). incompatibile. Unităţi statistice. întregi. 4. să clasifice evenimente după diverse criterii. Să aplice algoritmul împărţirii polinoamelor. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment. aplicînd diverse modalităţi. Schema lui Horner. 3. 3.1. mediana serie statistice. Să utilizeze schema lui Horner la împărţirea polinoamelor. Probabilitatea evenimentului.

51 . 4. aplicînd tabelul de integrale. Primitive Noţiunea de primitivă a funcţiei continue. aplicînd proprietăţile respective şi tabelul de integrale nedefinite. Noţiunea de integrală nedefinită.5.ariei subgraficului funcţiei. Să aplice în situaţii reale sau modelate noţiunile de primitivă. 5. Proprietăţile fundamentale ale funcţiilor continue careadmit primitive. 5. Să determine modul.1. Să aplice formula lui LeibnitzNewton la calcularea integralei definite.10. 5. frecvenţa seriei statistice.4. Să reprezinte rezultatele observaţiilor prin desene şi tabele şi să extragă informaţiile din tabele.7. Tabela de integrale nedefinite ale funcţiilor elementare studiate.9. Reprezentarea geometrică a integralei definite a unei funcţii cu valori nenegative. Să calculeze aria subgraficului .) şi informatică (algoritmizarea datelor). Aplicaţii ale integralei definite la calcularea: 5. Integrala definită Noţiunea de integrală definită. coduri secrete etc. integrală nedefinită şi integrală definită. Formula lui Leibnitz-Newton Proprietăţile fundamentale ale integralelor definite.7.3.8. Obiectiv-cadru: V. Să interpreteze geometric integrala definită a unei funcţii continue cu valori nenegative. 5. liste. 4. 5. diagrame etc. Să calculeze integrale definite. Să aplice proprietăţile integralelor definite în diverse contexte. 5. 5.8. funcţii. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale.9. funcţiei aplicînd integrala definită. 5. mediana.2. Subgraficul funcţiei. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. Să aplice în diverse contexte noţiunea de integrală nedefinită.4.6. şiruri La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 5. Proprietăţile de bază ale integralei nedefinite. Să recunoască primitiva unei funcţii continue. Să recunoască subgraficul unei funcţii elementare în diverse contexte. Să calculeze primitive şi integrale nedefinite.

elipsa. 6. lungimi de cercuri. Să recunoască figurile geometrice plane în cadrul corpurilor de rotaţie.3.6. paralele cu bazele). 6. 6. Trunchiul de con. volume ale corpurilor de rotaţie. Să recunoască corpurile de rotaţie şi să le clasifice după diverse criterii. Sfera. Să utilizeze formulele pentru calcularea ariilor suprafeţelor şi volumelor corpurilor de rotaţie în situaţii reale sau modelate.8. 52 . Să recunoască în situaţii reale sau modelate conicele. Secţiuni ale suprafeţei conice cu planul: cercul. paralele cu bazele în corpurile de rotaţie. Să estimeze diferite măsuri în raport cu anumite unităţi de măsură. Utiliza- rea unor transformări geometrice. Corpuri de rotaţie Cilindrul.7.9. arii şi volume în corpurile de rotaţie. Corpul sferic. 6.5. Secţiuni în corpurile de rotaţie (axiale.4. 6. Să estimeze lungimi de segmente. Recunoaşterea figurilor plane şi a corpurilor geometrice.1. 6.Obiectiv-cadru: VI. 6. hiperbola. Să calculeze lungimi de segmente. arii şi volume în corpuri de rotaţie din situaţii reale sau modelate. 6. Să utilizeze proprietăţile corpurilor de rotaţie în situaţii reale sau modelate. Conul. Să reprezinte secţiunile axiale. parabolanoţiuni elementare. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 6. lungimi de cercuri. Arii.2.

Această activitate are un rol deosebit de important pentru consolidarea structurilor mentale dobîndite de către elevi şi se realizează. Aplicarea metodelor centrate pe elev. adecvate capacităţilor vizate. Antrenarea sistematică a capacităţilor. şi informaţiile deja structurate. al cercetării. a capacităţilor formate. 53 . sînt în lista de obiective şi conţinuturi în acest curriculum. procedeelor. de a judeca şi de a aplica cunoştinţele. în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate. în principal. Prin tehnologie didactică înţelegem ansamblul formelor metodelor. pe exersarea funcţiilor şi potenţialului psihofizic al acestora. care să favorizeze învăţarea prin problematizare şi descoperire. acestea asumîndu-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual. de a investiga şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă. în situaţii noi. Componentele de bază ale tehnologiei didactice structural-cognitive sînt: 1. pe transformarea elevului în coparticipant al propriei instruiri şi educaţii. Prin metodele de învăţămînt trebuie antrenate procesele intelectuale ale elevilor. concursuri etc). imprimate acţiuni de învăţare cu un pronunţat caracter activ şi formativ. Antrenarea aleatorie. 3. Aceste operaţii mentale. de către elev a obiectivelor de învăţare propuse. pe activizarea la maxim a structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor. prin jocuri didactice (în echipe. tehnicilor. Accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare. Reconsiderarea finalităţilor şi conţinuturilor învătămîntului este însoţită de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiveducativă. organizate la lecţii. operaţiilor mijloacelor pe care le utilizează profesorul pentru a asigura atingerea. Predarea de informaţii şi formarea sau învăţarea de capacităţi mentale specifice matematicii. 2. În cadrul predării matematicii e necesară crearea unor condiţii favorabile antrenării elevilor pe calea căutărilor.SUGESTII METODOLOGICE Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în funcţie de ritmurile de învăţare şi de particularităţile elevilor.

a metodelor practice. Conţinuturile (temele) se pot repeta în mai multe obiective-cadru. dezvăluind un anumit concept. a metodelor si tehnicilor de muncă intelectuală independentă. conţinuturile dau libertate profesorilor. studiind proprietăţile generale ale funcţiilor sau dezvăluind conceptul de derivată a funcţiei. De exemplu. La fiecare lecţie. experimentul şi lucrul individual. spre învăţare continuă. Însuşirea metodelor de studiu. Ordinea examinării conceptelor. Aceeaşi sarcină va avea şi autorul manualului dezvăluind un concept sau altul. de grup) de genul discuţiilor. păstrînd. autorilor de manuale pentru a introduce şi a dezvălui un concept sau altul. întrucît diverse obiective se vor atinge examinînd aceleaşi concepte. tehnica muncii cu fişe etc. 54 . volumul cerinţelor este determinat de obiectivele-cadru şi cele de referinţă. ordinea impusă de dependenţa logică a conceptelor. instruirea programată. Obiectivele-cadru. observaţia proprie. care oferă deschiderea spre autoinstruire. asaltul de idei etc. temelor este lăsată în seama profesorilor. exerciţiul personal. pentru atingerea obiectivelor referitoare la elemente de construcţie axiomatică ale geometriei se pot utiliza diverse sisteme de axiome.O îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie. autorilor. Folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii.) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă. Pentru utilizarea curriculum-ului se va ţine cont de faptul că nivelul. evident. De exemplu. noţiunea de creştere (salt) a(l) funcţiei poate fi examinată. de informare şi de documentare. profesorul va avea ca scop să atingă cîteva obiective de referinţă (operaţionalizate de el) ce fac parte din diferite obiective-cadru. cele de referinţă.

• va realiza. în viaţa cotidiană şi în alte domenii. • va organiza sistematic.). • va selecta din materialele didactice şi metodice probleme integrative şi le va propune elevilor în cadrul diverselor manifestări matematice (ore.). chimie. Astfel cadrul didactic: • va ţine cont de posibilităţile oferite de către manualele şcolare la matematică privind realizarea conexiunilor interdisciplinare (probleme integrative. activităţi extracurriculare. În acest aspect profesorul de matematică va utiliza orice posibilitate de a exemplifica aplicaţiile matematicii în fizică. olimpiade etc.. chimie etc. împreună cu profesorul de fizică. • va organiza. ca metodă de evaluare. biologie. Evaluările. în mod intenţionat. rezolvarea cărora necesită cunoştinţe şi capacităţi integrative. Realizarea obiectivelor pe arie curriculară va asigura interdisciplinaritatea disciplinelor şcolare matematica. biologia. itemi integrativi. prezenţi în probele de evaluare incluse în manual etc. dar probleme. realizate la matematică. în cadrul studierii matematicii. activităţi practice şi lucrări de laborator cu aspect interdisciplinar şi/sau aplicativ. chimie. informatică. informatică şi de la alte discipline. chimia. În măsura posibilităţilor orele de matematică vor fi asistate de calculator. inclusiv în cotidian şi în domeniul determinat de aria curriculară. fizica. în cadrul orelor şi în cadrul altor activităţi educaţionale situaţii-probleme cu conţinut interdisciplinar şi/sau aplicativ. Activitatea practică şi profesională implică nu probleme separate de matematică. • va selecta din culegerile de probleme şi exerciţii şi va propune elevilor probleme cu conţinut interdisciplinar. vor include în mod obligatoriu şi itemi rezolvarea cărora necesită conexiuni interdisciplinare. fizică. Această categorie transpune obiectivele transdisciplinare la nivelul unor obiecte de studii înrudite sau al unor grupe integrate de discipline.SUGESTII DE INTERDISCIPLINARITATE În curriculum sînt incluse. Vor fi propuse spre realizare şi proiecte integrative. biologie. informatica. prezente în textul manualului. 55 . ore integrative. În cadrul predării-învăţării-evaluării matematicii este necesară crearea unor condiţii favorabile privind transferul cunoştinţelor matematice în diverse domenii. situaţii-problemă. şi obiectivele pe aria curriculară “Matimatică şi ştiinţe”.

Caracteristicile specifice ale acestor tehnologii sînt exprimate sintetic în următoarele principii: • evaluarea este un proces reglator care informează agenţii educaţionali despre calitatea activităţii şcolare. • rezolvarea problemelor tipice. semestrului. Procesul evaluării pregătirii elevilor constă în: • evidenţierea performanţelor şcolare (rezultatele concrete obţinute în învăţare). corectarea răspunsurilor. testarea capacităţilor cognitive. temei de studiu etc). evaluarea asistată de calculator. • evaluarea conduce elevul la o autoapreciere corectă şi la îmbunătăţirea continuă a performanţelor. Ele vizează formarea anumitor capacităţi prin prisma a patru categorii de abilităţi: • cunoaşterea conceptelor. Pentru soluţionarea acestei probleme. • determinarea progresului şcolar (randamentul în creştere şi exprimarea aprecierii prin note sau printr-o consemnare). • cunoaşterea procedurilor decalcul. • evaluarea se bazează pe obiectivele generale şi cele de referinţă din curriculum şi pe standardele educaţionale la matematică. evaluarea prin probe scrise. • rezolvarea problemelor ce implică un anumit grad de creativitate. Obiectivele de referinţă din curriculum sînt formulate astfel încît servesc şi drept bareme de evaluare. În acest context evaluării îi revine un rol deosebit: de orientare a pro56 . profesorul planifică activitatea de predare-învăţare în funcţie de performanţele elevilor obţinute la începutul ciclului şcolar (anului. printre care obiectivele educaţionale sînt plasate pe primul loc. tehnici: observarea comportamentului elevilor în timpul lecţiilor. verificări orale. antrenarea elevilor în completări. probe practice. forme. Se ştie că la matematică progresul şcolar este posibil numai dacă la momentul oportun sînt lichidate deficienţele în învăţare şi sînt create condiţiile optimale pentru dezvoltarea progresului şcolar. • sistemul metodologic al evaluării performanţelor elevilor cuprinde îmbinarea diverselor metode.SUGESTII DE EVALUARE Noutatea tehnologiilor de evaluare constă în schimbarea mecanismului evaluării care implică trecerea de la verificarea tradiţională de cunoştinţe a elevilor (cu apreciere de note a acestor cunoştinţe) la descrierea şi la evaluarea rezultatelor învăţării în raport cu unul sau mai multe criterii.

exemple de colocvii etc. 3. Aplicarea unor teste formative sau/şi colocvii pentru formarea competenţelor de bază. Aplicare de teste sumative şi/sau colocvii sumative. 7. Programe îmbunătăţite pentru elevi cu rezultate foarte bune. 8. 9. 6. Învăţare prin cooperare. Deci. Programa de remediere. discutarea în grup a dificultăţilor întîmpinate. Diagnosticul deficienţilor de învăţare 2. Programe de compensare.gresului şcolar. evaluarea trebuie să fie concepută ca o parte integrantă a procesului de predare-învăţare. Predarea de către profesor 5. 57 . Evaluarea iniţială Determinarea performanţelor şcolare în raport cu obiectivele curriculare. Planificarea obiectivelor de predare-învăţare 4. Schema care urmează ilustrează un model posibil de integrare a evaluării în procesul de predare-învăţare şi de exersare integrantă a funcţiilor evaluării: control-formare-stimulare. 1. Observaţie: într-un ghid special vor fi descrise exemple de teste de diferite tipuri.

Ghid metodologic. E. E. N. M. Chişinău. Brînzei. Chişinău. O. Brînzei Metodica predării matematicii. 14. Chişinău 2003. Oprea. 2. Singer. vol. M. Bucureşti. Денищева. Bucureşti 2002. Stoica. Editura CARTIER. I (1992). Teorie şi practică. Vîgotschi. 3. Л. Curriculum-ul de bază.. 1992. Райляну и др. S. Vol. 1992. Învăţarea deplină. Didactica nova. Cibotarencu. 18. fizică. Pîslaru. Chişinău. I. Chişinău. Reciclarea gîndirii. Evaluarea progresului şcolar: De la teorie la practică. biologie în învăţămîntul preuniversitar. R. strategii. D. 1995. Tehnologia Didactică. Просвещение. Tehnologii educaţionale. Minder. V. Didactica funcţională: Obiective. Guţu. Radu. V. 10. Evaluarea rezultatelor şcolare. А. Bucureşti. Bucureşti. Proiectarea curriculum-ului de bază. A. în Valenţele reformei învăţămîntului. chimie. Singer. E. evaluare. Opere psihologice alese. Grîu. M. Piteşti. I. Editura SITECH. 1996. Drăguţan. 1998.BIBLIOGRAFIE: 1. A. Radu. A. Guţu. 6. V. Documente reglatoare. 1996. Chişinău. Solomon ş. 9. Sigma. Ghid metodologic. 16. Зачеты в системе дифференцированого обучения математике. Structuri fundamentale ale gîndirii implicate în învăţarea matematicii (teză de doctorat). Eficienţa instruirii. S.D. 7. Cartier. Metodica predării matematicii.P. a. Editura CORINT. Chişinău. Metodica predării matematicii.D. Ghid metodologic.P. 1971. Bunescu. Didactica matematicii. 1993. Sinteze. Vîrtopeanu. A. N. 1998. E. vol. Bucureşti. Musteaţă. Crişan. Achiri. A. 13. 2000. 11. 4. Joiţa. Bucureşti 2003. 5. Editura Paralela 45. 12. Москва. Lumina. Cîrjan. 1992. vol. III (1997). II (1995). 1993. 1996. Chişinău. 17. E. Humanitas Educaţional. Lumina. 15. F. Strategia reformei conţinutului învăţămîntului la matematică. 58 . Răileanu. Craiova 1998. Chişinău. Ed. I. Stoica. A. 8.

59 .

60 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->