Suport de curs Comunicare audio-video

1. SCURTA ISTORIE A APARITIEI TELEVIZIUNII

2. SISTEME DE INREGISTRARE ANALOGICA A SEMNALULUI VIDEO
3. SPECTRUL AUDIO
4. ELEMENTE PRIVIND ORGANIZAREA POSTURILOR DE RADIO SI
TELEVIZIUNE
5. TEHNICI DE REDACTARE
6. SCRISUL PENTRU TELEVIZIUNE
7. ALTE REGULI

SCURTA ISTORIE A APARITIEI TELEVIZIUNII

* 1897 - tubul cu raza catodica, avand ecran fluorescent, descoperit de germanul K. F. Braun,
* in 1904 J. A. Fleming a inventat tubul cu doi electrozi,
* in 1906 americanul Lee De Forest adauga o grila tubului lui Fleming, facandu-l sa amplifice
semnalele electrice,
* in 1908 scotianul A. A. Campbell Swinton breveteaza deflexia magnetica,
* in 1917 D. M. Moore in SUA breveteaza modularea luminii in cadrul lampii cu neon,
* in 1923 au inceput experimentele cu televiziunea mecanica,
pana in 1930 au fost facute experimente chiar si pentru televiziunea in culori.
* in 1923 , V. K. Zworykin (fizician american de origine rusa) a brevetat tubul camerei de luat
vederi, iconoscopul
* in 1941, Comisia federala de comunicatii (FCC) a adoptat, standardul televiziunii alb-negru.
Imaginea se descompune in 525 de linii si se transmite cu 60 de semicadre pe secunda (30 de
imagini pe secunda). Europenii vor adopta 625 de linii si 50 de semicadre
* in 17 decembrie 1952, tot FCC a aprobat sistemul NTSC in culori
* in 22 ianuarie 1954, sistemul NTSC in culori a intrat in vigoare, asigurand emiterea
programelor pentru public.

In prezent, televiziunea ofera urmatoarele tipuri de emisiuni:

1) transmisii directe
2) filme artistice
3) filmele documentare de toate genurile
4) emisiuni de platou: emisiuni de divertisment, jocuri si concursuri, talk-showuri cu unul sau
mai multi participanti, emisiuni pentru copii,
5) emisiuni de stiri
6) desene animate
Imaginea video poate fi inregistrata in prezent in doua feluri: analogic sau digital.

FORMATUL INREGISTRARII ANALOGICE VIDEO

1) VHS (Video Home System);
2) S-VHS;
3) Beta;
4) 8 mm;
5) Hi-8 mm;
6) U-Matic;
7) SP-U-Matic;
8) V-2000.

SPECTRUL AUDIO

Conform cu acordurile internationale, spectrul radio este impartit in 8 benzi de frecventa.

Fiecare banda este alocata pentru servicii specifice prin decizia Uniunii internationale de
telecomunicatii din care fac parte peste 130 de tari.
Alocarea in interiorul fiecarei tari a acestor frecvente este facuta de organizatiile de
specialitate.
In Romania aceasta este Agentia nationala pentru telecomunicatii in colaborare, atunci cand
este cazul, cu CNA (Consiliul national al audiovizualului).

CLASIFICAREA SPECTRULUI AUDIO

1) VLF (very low frequancy)-30 Khz si mai putin. In aceasta banda nu se poate transmite
vocea. Banda este utilizata in radionavigatia maritima.
2) LF (low frequency)-30 KHz-300 Khz. Aceasta banda este folosita in aeronautica,
radiolocatie, radionavigatie.
3) MF (medium frequency)- 300 Khz-3000 Khz. Este folosita in radio AM, siguranta
publica etc.
4) HF (high frequency)- 3mhz-30 Mhz. Este o banda utilizata pentru comunicarea la distanta
lunga, radio amatori, fax etc.
5) VHF (very high frequency)-30 MHz-300MHz. Este folosita in televiziune, radio
ultrascurte, comunicatii prin satelit, radio astronomie, aeronautica, telemetrie spatiala.
6) UHF (ultra high frequency)- 300 Mhz-3000 Mhz. Este o banda pentru televiziune, satelit,
cercetare spatiala, aviatie, amatori.
7) SHF (super high frequency)- 3ghz-30 Ghz. Este folosita pentru sateliti, radare, cercetare
spatiala, radio navigatie, chiar si amatori.
8) EHF (extreme high frequency)- 30ghz-300 Ghz. Este utilizata in cercetarea spatiala,
pentru radio astronomie, radionavigatie.

ORGANIZAREA POSTURILOR DE RADIO SI TELEVIZIUNE

O instituţie media, ca orice altă oranizaţie, are o structură ierarhică bine efinită, care
stă la baza procesului decizional şi stabileşte funcţii şi roluri exacte pentru fiecare membru al
comunităţii de lucru.
STRUCTURA ORGANIZATORICA

In general toate institutiile media contin patru departamente de baza:

1) general administrativ (contabilitatea, juridicul, relatiile publice, aprovizionarea si
secretariatul)
2) tehnic (ingineresc)
3) programe
4) vanzari

Reporterul este ziaristul de teren, cel care colectează informaţia de la sursă/ surse.
Redactorul este ziaristul care redactează articolele (vechime)
Realizatorul este ziaristul care realizează şi conduce emisiunile alături de prezentator
Producătorul, regăsit în structura organizaţională a instituţiilor din presa audio-video, este
ziaristul care concepe, realizează şi coordonează o emisiune.

Departamentul reprezintă structura de bază a unei instituţii de presă, formată din

reporteri şi redactori specializaţi pe un domeniu anume, care se ocupă de culegerea şi
redactarea informaţiilor din domeniul respectiv
Şeful de departament este persoana desemnată să conducă şi să coordoneze un
departament al unei instituţii de presă, care de obicei selectează/ triază şi propune spre
publicare materialele realizate de membrii departamentului
Secretarul (general) de redacţie/ editorul coordonator este ziaristul care coordonează
şi răspunde de activitatea echipei însărcinate cu realizarea din punct de vedere tehnic a
produsului media (reporteri, fotografi, cameramani, informaticieni, machetişti). El
administrează/ triază materialele realizate de ziarişti şi propuse de şefii de departament,
impune programul de lucru, participă la şedinţele de lucru, decide modul de aranjare în
pagină/spaţiu temporal a materialelor de presă şi publicitare
Redactorul şef/ redactorul şef adjunct sunt persoanele aflate la conducerea
redacţională, cu putere de decizie în ceea ce priveşte selecţia finală, modul de redactare,
orientarea şi publicarea materialelor
Directorul de programe raspunde de tot ceea ce se emite. El supravegheaza in fiecare
zi sarcinile de serviciu si orarele, se ocupa de aspectele financiare ale programelor si de cele
legate de productie. Departamentul de programe raspunde de talente, trafic, publicitate,
anunturi si arta grafica. Stirile intra adesea in responsabilitatea programelor, dar directorul de
stiri nu raspunde in fata directorului de programe.

ECHIPA DE FILMARE

Nota: Tendinta impusa de dezvoltarea echipamentelor digitale este de a reduce numarul la

maximum, adica la o persoana. Aceasta trebuie sa fie in acelasi timp jurnalist, cameraman,
sunetist si specialist in lumini-electrician.

OPERATORUL
In cazul echipei formate din doua persoane, operatorul este considerat o persoana foarte
mportanta. Reporterul este obligat sa tina seama de sfaturile sale. Reporterul este seful echipei
in orice situatie.

SUNETISTUL
Este responsabil cu asigurarea nivelului inregistrarii, a balansului. In timp, activitatea
sunetistului s-a extins, acesta devenind si responsabil cu intretinerea echipamentelor pe teren.
Acum el este si asistentul operatorului, utilizand camera sub supravegherea acestuia. In
cazurile dificile, sunetistul se poate transforma si in sofer.

INGINERUL
In anumite televiziuni, sunetistul a fost inlocuit cu un inginer abil, care asigura asistenta
tehnica, insa mai asigura si transmiterea prin satelit a imaginilor ( in cazul echipelor aflate in
conditii vitrege de lucru).

ELECTRICIANUL
Asistentul de lumini tinde sa lucreze independent de restul echipei. Uzual, echipamentul
asistentului de lumini consta intr-o trusa portabila cu lampi de iluminare, filtre si umbrele de
dispersie a luminii. Datorita cresterii calitatii echipamentului video si a iluminarii artificiale
generoase, ocaziile in care se utilizeaza lumini suplimentare sunt din ce in ce mai rare.

CARACTERISTICI ALE COMUNICĂRII AUDIO-VIZUALE:

- planificare = viziunea autorului asupra materialului

- claritate = în concepţie, organizare şi limbaj
- concizie = informaţie fără înflorituri
- onestitate = prezentam doar ce ştim că e corect/ real
- precizie = răspunsurile la cele 6 întrebări (cine, ce, când, cum, unde, de ce)
- armonizare = stilul, tonul materialului trebuie să fie potrivite subiectului
- eficienţă = cum ajunge mesajul la publicul vizat
- prospeţime = fără clişee

FLUXUL INFORMATIEI

Fluxul informaţiei într-o instituţie de media trebuie să respecte câteva etape

obligatorii, legate de obicei de funcţiile existente în structura ierarhică a instituţiei respective:
Colectarea se realizează de către reporter, prin munca de teren
Trierea (surselor, informaţiilor, materialelor)
Redactarea se realizează de către reporter/redactor în redacţie
Controlul redacţional realizat de către şeful de departament, editor
Transmiterea către public a informaţiei prelucrate

SCRISUL PENTRU TELEVIZIUNE

TEHNICI DE REDACTARE

Stirea de presa nu se confunda cu evenimentul in sine. Daca vom compara doua stiri
despre acelasi eveniment, vom constata deosebiri. Totusi, regula unanim acceptata spune ca o
stire de presa trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:
1) Cine este implicat?
2) Unde s-a produs evenimentul?
3) Cum s-a produs?
4) Cand s-a produs?
5) De ce s-a produs?
6) Ce s-a intamplat?
Orice stire are trei parti distincte:
Introducere
Cuprins
Incheiere

Introducere (intro, video)

maximum 20 de secunde
citita de crainic, nu de reporter
raspunde la cat mai multe intrebari
cuprinde, in general, o propozitie soc pentru sporirea dramatismului
nu este acoperita cu imagini

Cuprins (corpul stirii)

maximum 1 minut
detaliaza informatiile din introducere
este acoperit de imagini
sunetul precede imaginea. Este o regula de rafinament si se bazeaza pe faptul ca viteza de
decodare a sunetului este mai mare decat viteza de decodare a imaginii
nu vor fi repetate informatiile din introducere
sunetul si imaginea se completeaza pentru a furniza cat mai multe informatii

Incheiere (video-out)
maximum 20 de secunde
nu este neaparat acoperit de imagini

REGULI DE REDACTARE

STILUL SIMPLU
informatia trebuie inteleasa de toti, deci trebuie scrisa intr-un limbaj caracterizat de:
• acuratete
• claritate
• simplitate
• stil direc,
• neutralitate
• naturalete.

LOGICA
• subiect redat in mod cronologic,
• fiecare idee intr-o propozitie scurta,
• fara limbaj prea oficial, greoi

SCRISUL PENTRU TELEVIZIUNE

ACRONIMELE
• trebuie utilizate corect (ex. Nu folosim Alianta NATO)

SEXISMUL, RASISMUL, OBSESIA VARSTEI, ETICHETAREA POLITICA

• trebie evitata chiar si folosirea lor subtila

RELATIA TEXT-IMAGINE
• Alegeti imaginile si sunetul cat mai apropiate de poveste
Fiti atenti la orice detaliu care ar putea sa fie util naratiunii.
• Lasati editorul de imagine sa-si faca datoria.
• vizionati materialul brut
• Intocmiti o lista cu cadre pentru versiunea finala, apoi scrieti textul

ALTE REGULI

Intrebarile trebuie sa fie clare si scurte: cu cat exista mai multa informatie in intrebare, cu atat
mai putina informatie va fi in raspuns.
Alternati intrebarile deschise, semiinchise si inchise.
O intrebare inchisa implica doar trei raspunsuri: da, nu, nu vreau sa raspund sau no comment.
O intrebare semiinchisa presupune o alegere. De exemplu: Veti fi ministru de justitie sau de
interne?
O intrebare deschisa lasa raspunsul liber
Un interviu nu este un dialog privat. Trebuie sa repetati la intervale regulate numele
intervievatului, in cazul interviului pentru radio, iar in cazul interviului pentru televiziune
numele va fi prezentat periodic.

Trebuie evitate aluziile cu privire la evenimente din afara interviului, pentru a nu crea
impresia ca telespectatorul/ ascultatorul este tinut la distanta, ca este o cantitate neglijabila.
Chiar daca jurnalistul este foarte bun prieten cu intervievatul, nu-l va tutui fara a preciza
publicului relatia de prietenie.
Locul interviului Va fi ales astfel incat sa aduca elemente suplimentare interviului: calculator,
laborator etc.

Sunetul şi imaginea trebuie să fie mereu parteneri şi niciodată rivali. Ochiul şi urechea nu pot
percepe simultan două informaţii contradictorii. Comentatorul va trebui să vorbească
întotdeauna despre ceea ce este pe ecran sau despre ceea ce urmează să apară.
Când suprapuneţi un generic cu o imagine asiguraţi-vă că literele şi fundalul sunt în tonuri
contrastante
. Tăiaţi, mixaţi, atenuaţi întotdeauna în ritmul muzicii şi nu în contratimp
Atenuaţi (filaţi) (fade out) muzica numai la sfârşitul unei fraze muzicale, niciodată la mijlocul
ei.