Orientarea individualistă şi

psihologia diferenţială

Factorul uman
Personalitatea predispusă la accident – realitate
sau mit?

drd. Grigore Havârneanu

 Orientarea individualistă
• Determinarea profilului psihologic al şoferului cu
risc de accident (Haight, 2004)
• accident prone personality
• accident proneness
• accident liability
• differential accident involvement (McKenna,
1983)
• crash liability (Elander et al., 1993)
 “Istoria unei idei” (Height)
• Baze aptitudinale (anii 1920 → al doilea război
mondial)
• Selecţiile prin teste psihometrice au condus la o
diminuare dramatică a accidentelor în
transportul public şi transportul feroviar (-60%)
• Foarte importantă în pregătirea piloţilor şi a altor
posturi riscante care necesită aptitudini
deosebite
• Astăzi, selecţia personalului este un domeniu în
plină dezvoltare
 Un concept ipotetic sau real?
• Definiţie: suma caracteristicilor personale
ale unui individ care îl predispun la o rată
de accident mai mare

• Diferenţe interindividuale

• Măsura criteriu – rata implicării în

accidente
 Asumpţiile teoriei
• Axioma I: X % din conducătorii auto sunt
implicaţi în Y % din accidente
– unde x << (1-x), şi y >> (1-y)

• Axioma II: îndepărtându-i din sistem pe

acei X % conducători auto, numărul
absolut al accidentelor va fi redus invers
proporţional
“Accident proneness” o absurditate
deoarece…

• Orice model va indica o distribuţie inegală

a accidentelor (comparaţie: pierzătorii la
ruletă)
• Legea lui Gauss demonstrează că orice
fenomen se distribuie statistic uniform în
populaţie
“Accident proneness” o absurditate
deoarece…
• Mulţi din cei care comit accidente mor
– deci numărul accidentelor ar trebui să scadă

• Ce s-ar întâmpla pe termen lung?

– într-un an – 400.000 accidente printre 12
milioane de şoferi, adică 4% comit 100% din
accidente;
– dar în 30 de ani – 10 mil. de accidente, adică
aproape 100% comit 100% din accidente.
“Accident proneness” o absurditate
deoarece…
• Dacă acest construct ar fi perfect atunci ar
înseamnă că aceiași 4% ar trebui să aibă în
fiecare an 100% din accidente, iar 96% ar trebui
să fie mereu neimplicaţi în nici un accident.
• Nefiind un construct perfect, ar trebui măcar să
existe o corelaţie între numărul de implicări în
accidente din fiecare an, dar şi acest lucru este
imposibil deoarece probabilitatea unui accident
este prea mică pentru a atinge o semnificaţie
statistică.
 Predicţia “accident proneness”
• Trei componente în modelarea statistică
– Componenta sistematică (predictorii)
– Eroarea sistematică (bias statistic)
– Eroarea de eşantionare (Poisson)
• Într-un studiu ideal, 39% din varianţă este
sistematică, 6% este eroarea modelului and
55% eroarea de eşantionare.
• Cea mai mare parte a varianţei sistematice este
atribuită vârstei şi experienţei (variabile care nu
necesită testare)!!
 Predicţia “accident proneness”
• Rezultatele cercetărilor arată că ratele de
coliziune nu sunt măsuri fidele ale acestui
concept.
• În majoritatea studiilor rata implicării în
accidente explică mai puţin de 10% din varianţa
predispoziţiei la accident.
• Starea subiectului (oboseala, stresul, alcoolul) şi
circumstanţele accidentului pot explica 90% din
varianţa producerii accidentelor.
 Împotriva “accident proneness”
• Este foarte puţin probabil ca un şofer
predispus la accident, chiar dacă ar exista,
să fie găsit prin mijloace statistice (Haight,
2004)
• Michon (1989) “cel predispus la accident
este de negăsit ca şi Monstrul din
Lochness, dar ca şi Monstrul din
Lochness, existenţa sa este mereu
menţionată.”
 “Accident proneness” şi
personalitatea
• Personalitatea predispusă la accident
rămâne un concept intuitiv
• Pentru a se putea identifica într-adevăr
riscul de accident trebuie avută în vedere
interacţiunea dintre:
– Trăsăturile stabile ale persoanei
– Starea de moment
– Circumstanţele accidentului
 “Accident proneness” şi
personalitatea
• Abilităţile sunt un predictor bun deoarece
experienţa este un predictor bun
• În general factorii de personalitate nu corelează
cu abilităţile (Lajunen & Parker)
• Tipul A este asociat cu agresivitate,
competitivitate şi implicare in accidente (West et
al.)
• Orientarea abilităţilor la personalităţile de tip A
corelează pozitiv cu producerea accidentelor
• Concluzie: abilităţile sunt benefice, modul de
utilizare al abilităţilor poate fi dăunător pentru
siguranţa circulaţiei
 Căutarea senzaţiilor
“Sensation seeking”

• Construct propus de Zuckermann

• Tendinţa de a căuta stimulii “aducători de
adrenalină”
• Posibil determinată biologic
• Asociată cu comportamente “nesigure” dar nu
cu o rată mai mare de implicare în accidente
• Mecanisme compensatorii (Heino, Van Winsum)
 Concluzii

• Diferenţe marginale în privinţa

personalităţilor predispuse la accident
• Concept respins pe criterii statistice
• Cei mai buni predictori: vârsta şi
experienţa
• Aptitudinile depind de experienţă
• Personalitatea este relevantă în termeni
de competitivitate (modul de orientare şi
întrebuinţare al aptitudinilor)
 Concluzii

• Profilul celui predispus la accident:

– Tânăr (imatur)
– Sex masculin
– Neexperimentat
– Experimentat pe fond competitiv (ex. tip A)
– LoC, instabil emoţional
– Stil riscant
 Implicaţii pentru
Diagnosticarea tendinţei de
asumare a riscului
Identificarea stilului riscant