Biasare

Sunt asezată într-un spaţiu ciudat,

Necunoscând plinătatea trăirii,

Sedată palpez un lucru uitat,

Puritatea iubirii.

Întunericul şi-a găsit un situs enorm,

Iar eu orbeşte privesc îndărăt,

Căutând clipa metamorfozei în neom

Capăt lacăt.

Trezită de trosnetul rece al luminii,

Realizez descumpănirea cruntă,

Solitară sorb decibelul surd al gurii,

Dar lumea-i mută.

Încerc o lentă înotare,

Spre al raţiunii Sfânt lăcaş,

Sperând grav la o dulce salvare,

De brav urmaş.