Tranziţie

E trădătoare a ta subtilitate,
Cum aplici priviri limitate,
Chinuit balansezi eternul şi clase
Trăieşti din adevăruri false.

Spaţiul contopiri-i irrelevant,

Timpul e cel important.
Tranzitat prin chinul balansării,
Timpul tu-l dai uitării.

Şi-ntr-un moment de reverie cruntă,

Simţi apăsarea de secundă brută.
Dar nici atunci nu încetezi,
Nepăsător tu tot visezi.

Prin ezitare şi analiză,

Tu speri în evaporarea de criză.
Şi necunoscând legea naturii,
Nu crezi în dragoste ca hrană gurii.

Posedat de plăcuta frică,

Oscilezi între adevar şi ispită.
Însă cauza e evidentă,
Fructul e crud, iar coacerea e lentă.