Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA, IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL


POLITICE

SECŢIA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Învăţământ la distanţă

PROIECT LA DEZVOLTARE COMUNITARĂ

Prof. Coord. CRISTINA ABOBOAIE

Student: BORCAN CRISTINA

Anul II , Asistenţă Socială

Gr. 2

1
Fălticeni
1. Descrierea comunităţii
Fălticeni se află în partea de sud-est a judeţului Suceava, pe şoseaua Europeană E85; la 80
km de Roman şi 25 km de Suceava. La Fălticeni se mai poate ajunge pe linia ferată secundară
Dolhasca-Fălticeni, de 24 km lungime. Lucrările la această linie au început la 25 aprilie 1885 şi
s-au terminat la 28 mai 1887.
Fălticeni este un punct de reper pentru cultura si ştiinţa naţională. Un mare număr de
persoane marcante s-au format şi au creat în Fălticeni. După Bucureşti şi Iaşi, Fălticeniul este al
treilea oraş din ţară ca număr de scriitori autohtoni. Raportat, însă, la numărul de locuitori,
Fălticeniul se situează pe primul loc în România. Fălticeni a dat României zeci de oameni ai
literelor de talie naţională şi recunoaştere mondială. Oraşul a format 16 academicieni, 12
generali, 60 de doctori în cultură şi ştiinţă.
Prima atestare scrisă este din 15 martie 1490, când vistiernicul Isac a cumpărat satul
Fulticenii de pe Şomuz de la Neacşa, fiica lui Hanea, cu 200 de zloţi ţărăneşti, iar cea de a doua,
din 12 martie 1554, când Alexandru Lăpuşneanu a dăruit moşia cu acelaşi nume Mănăstirii
Moldoviţa .Ca oraş, el a luat fiinţă, după însemnările dascălululi Vasile de pe Cazania de la
biserica Fălticenii-Vechi, în 1779, iar după Condica visteriei nr. 23 pe anul 1824, în 1772 .
Despre oraşul Fălticeni se spune în "Marele Dicţionar Geografic al României" că este întemeiat
de Ioniţă Başotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, din 8 august, şi că
îndată după întemeiere, târgul Şoldăneşti, adică Fălticenii de astăzi, s-a populat cu locuitori din
satul Baia; refugiaţi aici în urma unei mari inundaţii a râului Moldova (nu există însă nici o
atestare documentară în acest sens).
Din anumite cercetări se spune că oraşul a existat înainte de data hrisovului domnesc din 8
august 1780. Satul Folticeni este menţionat în documente din 1490 şi 1550, când voievodul
Alexandru Lăpuşneanu scrie că satul şi terenul aferent aparţin mănăstirii Moldoviţa. Oficial, aşa
cum reiese din hrisovul dat de domnitorul Constantin Moruzzi, oraşul a luat fiinţă la 8 august
1780 pe moşia Şoldăneşti a stolnicului Ioniţă Başotă. Aşezarea este mult mai veche, aşa cum
susţine şi Artur Gorovei, deoarece vechimea ei se confundă cu vechimea satului Fălticenii-Vechi
despre care vorbesc documentele din secolul al XII-lea . Oraşul s-a numit, la început, Târgul
Şoldăneşti sau Târgul Şomuzului, iar prin anaforaua din 29 martie 1862, emisă de către
domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza, Târgul Fălticeni, unde, după 1775, de când Austria a ocupat
nordul Moldovei, numit apoi Bucovina, s-a stabilit şi prefectura noului ţinut Suceava, după ce
mai întâi fusese la Rădăşeni. Numele se trage, după părerea istoricilor Ion Bogdan, Nicolae
Iorga şi Mihai Costăchescu, de la Stan Pântece, numit şi Foltic, proprietarul moşiei şi satului

2
Fălticenii Vechi. Gustav Adolf Zikelli, luându-se după o legendă transilvăneană, bănuieşte că
numele oraşului vine de la numele unui colonist sas, Fâln Hannes din Weillau (Transilvania),
care ar fi unul şi acelaşi cu Hanea, tatăl Neacşei, de la care a fost cumpărat satul în 1490 de către
vistiernicul Isac, personaj de vază la curtea lui Ştefan cel Mare, iar Virgil Tempeanu crede că
numele se trage de la cuvântul “foltău”, cum numesc ţăranii de la munte coaja bradului . Discuţii
au fost şi în privinţa denumirii de Folticeni sau Fălticeni. Forma ce s-a impus însă a fost cea de
Fălticeni.
Fălticenii sunt o transformare în oraş a unor sate existente încă de pe la 1400 şi mai
devreme. Numele s-a schimbat din Şoldăneşti în Fălticeni în anul 1836 după numele satului şi
moşiei Fălticenii Vechi. În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Baia.
Fălticeni este un punct de reper pentru cultura si ştiinţa naţională. Un mare număr de
persoane marcante s-au format şi au creat în Fălticeni. După Bucureşti şi Iaşi, Fălticeniul este al
treilea oraş din ţară ca număr de scriitori autohtoni. Raportat, însă, la numărul de locuitori,
Fălticeniul se situează pe primul loc în România. Fălticeni a dat României zeci de oameni ai
literelor de talie naţională şi recunoaştere mondială. Oraşul a format 16 academicieni, 12
generali, 60 de doctori în cultură şi ştiinţă.
În micuţul Fălticeni sunt active:
o În industria lemnului/ mobilă există: 6 societăţi în funcţiune.
o În industria alimentară există: 7 societăţi în funcţiune.
o În industria de textile/încălţăminte: 4 societăţi în funcţiune.
o Restaurante/baruri/terase: 7 societăţi în funcţiune.
o Servicii bancare/asigurări: 14.
o Servicii de transporturi: 2
o Hoteluri/pensiuni: 4
Obiective turistice: 10 biserici, o mănăstire, 1 Muzeul Apelor, 1 Muzeul Ion Irimescu şi
1 Galeria Oamenilor de seamă
Sistemul de asistenţă socială este destul de bine dezvoltat, având în vedere populaţia
oraşului de aproximativ 28.000 de locuitori, astfel existând:
 Casa de tip familial (Modulul I Domino), a fost inaugurată in prezenta conducerii
Directţei pentru Protecţia Drepturilor Copilului, a reprezentanţilor CJ Suceava şi ai unor centre
de plasament din judeţ. Modului I Domino Fălticeni face parte din Reţeaua Alternativa de
Servicii Comunitare deschisa in cadrul Proiectului Phare 2001, RO 010401SV363, finanţat
Phare in perioada 28 noiembrie 2004 – 28 iulie 2005. Serviciul are ca scop crearea de condiţii de
tip familial pentru 12 copii cu dezabilităţi senzoriale, care provin din Centrul de Plasament

3
pentru Copilul cu Handicap „Lizuca” Fălticeni. Obiectivele urmărite aici sunt realizarea unui
contacte între copii şi comunitate, obţinerea unui grad mai mare de control, autocontrol,
autocoordonare şi autonomie personală, creşterea încrederii copiilor în sine, în familie, şcoală şi
societate. De serviciile acestei casei de tip familial beneficiază 12 copii cu vârste cuprinse între
4 si 13 ani, lor li se asigură condiţii deosebite de internat şi cantina şi pentru optima desfăşurare
a procesului de învăţământ, ea dispune de 2 săli pentru vizionare, activităţi de joc şi recreative,
îndrumaţi de 6 asistenţi maternali şi educatori speciali.

 Aşezământul de Asistenta sociala „Sf. Apostol Andrei” este o instituţie filantropică


aflată sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi care are drept scop oferirea
de asistenţă socială şi religioasă bătrânilor lipsiţi de posibilităţi minime de supravieţuire,
singuri sau părăsiţi de copii. El cuprinde: capela ortodoxa (biserica), cămin de bătrâni,
cantina pentru săraci şi campus tineret. Până în prezent s-a ridicat şi terminat căminul de
bătrâni cu toate utilităţile necesare (instalaţiile sanitare, electrică, de alimentare cu apă
curentă potabilă), însă fără centrală pentru încălzire. Finanţarea a fost asigurată prin
donaţii de la diferiţi creştini. Căminul de bătrâni cuprinde 36 de camere, infirmerie,
cabinet medical şi farmacie. Cantina pentru săraci are o capacitate de 60 de persoane
pentru fiecare masa.
 Şi nu în ultimul rând Asistenţa Socială a Primăriei.

2. Identificarea problemei
Fălticeni, fiind un oraş micuţ, nu are foarte multe probleme, decât cele mult obişnuite
care există peste tot, dar cercetând mai bine am aflat că o mare problema a oraşului Fălticeni
sunt oamenii fără un acoperiş de-a supra capului, acei oameni care vara şi iarna dorm pe bănci în
parcuri, în scări de bloc şi pe unde mai apucă fiecare, persoane fără adăpost.
Informaţiile cu privire la dimensiunea fenomenului Peroanelor fără adăpost în România
sunt mai degrabă lacunare, existând o doar o serie de cercetări, puţin convergente, realizate de
institute de cercetare (ICCV/ CASPIS, 2004), ONG-uri (Medicins Sans Frontieres/ SAMU
Social/ Casa Ioana) sau instituţii publice. Aceste cercetări se concentrează mai degrabă pe
dimensiunea cantitativă a fenomenului (numărul persoanelor fără adăpost) şi mai puţin pe cea
calitativă (cauzele fenomenului, caracteristicile Peroanelor fără adăpost, servicii adresate
acestora etc.) ca urmare şi a dificultăţilor tehnice implicate de asemenea studii.
Cu toate că la nivel european fenomenul este tratat ca reprezentând o problemă socială
importantă în România fenomenul a fost şi este încă tratat marginal.

4
Serviciile adresate acestui grup vulnerabil sunt extrem de limitate, ne-existând adăposturi
cu locuri suficiente şi nici servicii sociale specializate şi cuprinzătoare. Drept urmare a
rezidenţei lor în alt loc decât cel în care au domiciliul stabil sau a lipsei actelor de identitate,
eligibilitatea persoanelor fără adăpost pentru serviciile şi prestaţiile sociale curente este puternic
periclitată. 1
Problemele persoanelor fără adăpost, identificate de către specialişti, indică neacoperirea
unor nevoi de bază:
o lipsa educaţiei - nu au o anumita cultura (ascetism, tenacitate, calcul pe termen lung)
care este un ingredient esenţial al vieţii civilizate; le lipsesc, de asemenea, calificările,
pregătirea profesională;
o nu au un loc de munca, nu au un venit stabil;
o lipsa hranei;
o sănătate precară - pot apărea unele boli din cauza lipsei de hrana,apa, îmbrăcăminte,
o condiţii greu de suportat, din cauza lipsei adăpostului;
o lipsa acceptării caracterului indezirabil al situaţiei în care se află

1
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din Români

5
3. Analiza SWOT (puncte tari şi puncte slabe)
(+) (-)

1.crearea unui adăpost pentru persoanele 1.nu există un centru/adăpost pentru


La niv. serviciilor oferite beneficiarilor

fără adăpost persoanele fără adăpost.

2. crearea unei cantine sociale 2. nu există nici o cantina socială în oraş

3. pentru persoanele fără adăpost vor avea


3. pentru persoanele fără adăpost nu au
parte de consiliere psihologică, juridică şi
parte de nici un fel de consiliere
reintegrare socială

4. pentru persoanele fără adăpost nu au


4. pentru persoanele fără adăpost vor avea parte de asistenţă medicală decât dacă ele
parte de asistenţă medicală sunt găsite pe str. de cetăţeni binevoitori
care să se apropie de ei.

5.copii vor fi reintegraţi social şi şcolar


5. nu sunt integraţi în societate
La niv. beneficiarilor

6.reintergarea socială a adulţilor

7. acces la serviciile sociale 7. nu au acces la servicii sociale

8. crearea unor locuri de muncă pentru 8. adulţii nu au locuri de muncă


adulţi

Persoanele fără adăpost vor avea libertatea să părăsească oricând doresc adăpostul,
existând probleme de tipul:
- beneficiarii nu suportă regimul din adăpost, sunt obişnuiţi să trăiască în grup, în comunitatea
lor şi cu prietenii pe care şi i-au format, iar sursa siguranţei lor este că se ajută reciproc unii pe
alţii şi nu-şi abandonează prietenii de o viaţă;
- mai apar dificultăţi de colaborare cu comunităţile de provenienţă, a primăriei din localitate,
poate şi din cauza lipsei de resurse, de fonduri, de oameni specializaţi pe nevoile celor fără
adăpost: asistenţi sociali, medici, psihologi, asistenţi medicali, etc;
- incoerenţa şi incompetenţa autorităţilor în faţa nevoilor celor fără adăpost.

6
4. Soluţii
Cele mai importante soluţii sunt:
o Crearea unui adăpost
o Locuinţe de închiriat la preţ redus
o Subvenţii, prestaţii
o Locuri de muncă
o Să aibă acces la cantină socială
o Să aibă acces la asistenţă medicală
o Să aibă acces la consiliere economică, psihologică şi juridică
o Persoanele identificate trebuie să aibă acte de identitate
o Pentru adulţi trebuie să fie recalificare/reintegrare pe piaţa muncii; de exemplu prin
ateliere protejate.
o Copiii sau persoanele fără adăpost să-şi refacă legăturile/relatiile cu familia,cu rudele; sa
aibă acces la serviciile sociale.
5. Concluzii
Numărul de persoane fără adăpost din Fălticeni neestimabil, dar sunt sigură că numărul nu se
modifică semnificativ, alţii vin şi alţii “pleacă”. Structura populaţiei de persoane fără adăpost
reflectă momentul în care au ajuns în stradă, aspect corelat cu cauza pierderii adăpostului.
Persoanele care au ajuns recent pe stradă sunt, în cele mai multe cazuri, tineri post-
instituţionalizaţi, fiind mai ales romi şi români. În schimb, cei care au locuit pe stradă între 4 şi 7
ani acuză probleme familiale pentru situaţia lor. Cei care au stat pe stradă între 8 şi 12 ani
prezintă o combinaţie de cauze multiple iar cei care au petrecut pe stradă mai mult de 12 ani
acuză mai ales escrocherii imobiliare sau divorţuri.
Persoanele fără adăpost raportează o incidenţă îngrijorătoare a situaţiilor deviante, în
cazul lor (28% declară consum frecvent de alcool, 18% declară probleme psihiatrice iar 10% au
avut tentativă de suicid), sau cel al anturajului. În plus, viaţa în stradă îi expune la un mare risc
de abuz. Jumătate dintre cei intervievaţi au fost ridicaţi de poliţie sau li s-au furat bunurile
personale. Alungarea şi agresare este o experienţă trăită de aproape jumătate din lot. O cincime
dintre cei anchetaţi a fost obligată să cerşească sau să fure.
Capacitatea de integrare profesională a persoanelor fără adăpost este deosebit de redusă
din mai multe cauze: au o stare de sănătate precară, majoritatea au maximum 7 clase absolvite,
cei mai mulţi nu au nici o calificare, mai bine de jumătate dintre ei nu au acte de identitate.
Având în vedere aspectele listate, la care se adaugă necazurile vieţii în stradă (riscurile, vezi mai

7
sus, absenţa facilităţilor necesare păstrării unei igiene minime) este de înţeles de ce majoritatea
nu lucrează deloc. Integrarea profesională presupune, în cazul lor, acoperirea nevoilor de bază
de hrană, adăpost şi acces la tratamente medicale.
Soluţiile propuse de persoane fără adăpost au vizat exact acoperirea nevoilor de bază.
Studiul statistic complex al evaluării subiective a posibilităţii de reintegrare socială arată
că posibilitatea de reintegrare este inhibată de: adaptarea la condiţiile vieţii de pe stradă şi de
abandonarea domiciliului ca strategie de evadare dintr-un context relaţional dificil.
Oricum, socializarea continuă, ea intervine în tot cursul schimbărilor din viaţa adultului
în măsura în care acesta îşi schimbă valorile, atitudinile comportamentale, dobândind noi
experienţe din viaţă si asumându-şi noi roluri sociale.2

2
Adrian Ibiş, Influenţa agenţilor de socializare ( familia, şcoala, gradul de referinţă) asupra comportamentelor
predelincvente ale elevilor, Ed. Pansofia, Bucureşti, 2001, p. 53