TUMORI BENIGNE

Tesuturi de origine tumori benigne tumori maligne

epiteliu pavimentos Papilom carcinom
scuamocelular
(malpighian,
epidermoid)

epiteliu tranzitional papilom tranziţional carcinom tranziţional

epiteliu cilindric de Adenom/ Polip Adenocarcinom

suprafaţă adenomatos
epiteliu glandular Adenom Adenocarcinom

trofoblast mola coriocarcinom

 Tesuturi de origine tumori benigne tumori maligne

ţesut conjunctiv matur Fibrom Fibrosarcom

ţesut mezenchimal mixom mixosarcom
ţesut adipos lipom liposarcom
Cartilaj condrom condrosarcom
Os osteom osteosarcom
muşchi striat rabdomiom rabdomiosarcom
muşchi neted leiomiom Leiomiosarcom
vase sangvine hemangiom hemangiosarcom
vase limfatice limfangiom limfangiosarcom

Adenoame (polipi adenomatoşi) de colon

Polip colonic ≠ adenom colonic!!!!

Polip:
 • Definitie: masă tisulară care protrude în lumenul intestinal
• Origine în mucoasă
– Nonneoplazici:
• maturarea anormală a mucoasei, inflamaţie
– Neoplazici:
• proliferare +/- displazie: polipi adenomatoşi
• Origine în corionul mucoasei sau submucoasă

Tumori benigne

Epidemiologie:
• în ţările dezvoltate: 20% populaţie la 40 ani; 50% populaţie la 60 ani
• În ţările în curs de dezvoltare frecvenţă scăzută;
• Nu au predilecţie de sex
• Factori de risc: dieta – consumul de fibre vegetale, fructe, acid folic ↓ riscul de
apariţie
Microscopic: trei categorii:
• polipul tubular - celule epiteliale cu dispoziţie tubulară, pediculul fiind acoperit
de epiteliu cilindric. Rezultă din proliferarea epiteliului de suprafaţă şi a glandelor
asociate mucoasei.
• polipul vilos - conglomerat de proliferări papilare digitiforme formate din axe
conjunctivo-vasculare extrem de subţiri acoperite de epiteliu cilindric. Rezultă din
proliferarea epiteliului de suprafaţă; localizarea de elecţie este reprezentată de
mucoasa rectală.
• polipul tubulovilos (mixt) reuneşte caracterele celor două tipuri precedente. Se
întâlneşte la nivelul mucoasei rectocolice.
Majoritatea polipilor sunt tubulari; 5% tubuloviloşi sau viloşi
Macroscopic:
• Pediculat (cu pedicul)
• Sesil (cu bază largă de implantare, direct pe suprafaţa mucoasei)

• Pot fi unici sau mutipli;

• de regulă multipli: 1/3 din pacienţi dezvoltă alt polip adenomatos în 2 ani; riscul
de apariţie a mai mulţi polipi ↑ dacă pacientul are mai mult de 3 polipi din care
cel puţin unul în colonul proximal
• Prezenţa a foarte numeroşi polipi - polipoză

Aspectul macroscopic diferă în funcţie de tipul histopatologic

• polipul tubular are aspect globulos, culoare roşie-violacee, φ cca 1 cm, sesil sau
pediculat, proemină în lumen
 • Polipul vilos are suprafaţă neregulată, viloasă, culoare mai deschisă decât cel
tubular, φ in general de mai mulţi cm, de regulă sesil
• Microscopie:
• Polip tubular, tubulovilos sau vilos
• Toţi polipii prezintă zone displazice

Leziuni precanceroase

• clasificare în 3 grade (displazie uşoară, moderată sau severă –Viena 1999)

• clasificare în 2 grade (neoplazie intraepitelială de grad jos şi de grad înalt - OMS
2000)
– neoplazie intraepitelială de grad jos:
• nuclei alungiţi, măriţi de volum, tahicromi DAR nu ajung la polul
apical al celulelor; producţia de mucină apicală conservată
– neoplazie intraepitelială de grad înalt:
• Atipii celulare: nuclei mari, hipercromi cu nucleoli proeminenţi,
stratificaţi; nucleii sunt pluristratificaţi şi ating polul apical;
frecvente mitoze; producţie de mucină redusă sau absentă
• Atipii arhitecturale: cripte ramificate, neregulate
– muscularis mucosa NU este invadată
Polip malignizat: variante histopatologice

• Carcinom intramucosal: invazie în lamina propria cu reacţie desmoplastică

stromală dar fără invazie în submucoasă; nu are potenţial biologic metastazant;
preferabil clasificat ca neoplazie intraepitelială de grad înalt
• Carcinom invaziv: invazie în submucoasă prin muscularis mucosae
• Carcinom in situ În practică nu se utilizează termenul de carcinom in situ

• !!!! Buletinul histopatologic trebuie să includă tipul de carcinom, gradul, nivelul

invaziei, prezenţa invaziei angiolimfatice, statusul marginilor de rezecţie
– (tumoră în vecinătatea marginilor – tumoră la 1-2 mm sau într-un câmp cu
ob mare faţă de marginea de electrorezecţie)
Riscul de malignizare:
• Dimensiunea:
– <1% dacă φ < 1 cm
– 10% dacă φ > 2 cm
• Tipul histopatologic:
– risc ↑ dacă există componentă viloasă
• Număr:
– risc ↑ dacă există peste 3 polipi
 • Localizare:
– risc ↑ pentru polipi pe colonul transvers sau proximal
Tratament:
• polip adenomatos pediculat: polipectomie
– Chiar dacă prezintă arii de carcinom invaziv în corion – este suficientă dacă
• marginile de rezecţie sunt negative (neinvadate)
• nu se observă invazie vasculară sau limfatică
• carcinomul este bine sau moderat diferenţiat
• polip adenomatos sesil: rezecţie colonică (polipectomia este insuficientă)

Tumori ovariene seroase

• 25% din toate tumorile ovariene
• Benigne
• Borderline
• Maligne

• Chistadenom seros
• Benign; 25% bilateral
• Macro: pereţi netezi, eventual cu proiecţii papilare pe faţa internă
• Micro: chisturi bordate de un singur strat de celule columnare ciliate; nu se
observă atipii sau invazie

Papilom urotelial
• Uroteliu normal: mucoasă plană cu celule uroteliale cu dimensiuni de 3
limfocite; poate include uşoară dezorganizare a celulelor şi minim pleomorfism
nuclear (anterior denumite “displazie minimă”)
• Hiperplazie: hiperplazie plană sau papilară
• papilom urotelial: Neoplazie urotelială papilară cu franjuri de grosime normală
fără atipii

Lipomul
• Definiţie: tumoră benignă compusă din adipocite mature cu nuclei monomorfi cu
aspect similar ţesutului adipos normal
• Cea mai frecventă tumoră mezenchimală
• Epidemiologie: vârstă peste 40 de ani, foarte rar la copii
• Nu are predilecţie de sex sau rasă
 • Lipoame multiple: mai frecvente la femei; sindromul neoplaziei endocrine
multiple, sindromul Bannayan (macrocefalie, hemangioame, lipoame), sindromul
Madelung (lipoame cervicale multiple)
• Macroscopic: tumoare cu contur policiclic; consistenţă moale, pe secţiune ţesut
galben, omogen, încapsulat
• Microscopic: ţesut adipos matur cu adipocite fără atipii; celule mult mai mari de
până la 5 ori mai mari; nu se observă mitoze.
• Prognostic: nu se malignizează, pot recidiva; tratament chirurgical; nu
diminuează nici în perioade de starvaţie
• Variante: angiolipom fibrolipom, condrolipom, lipom cu cellule alungite, lipom
plemorf

Hemangiomul
• Definiţie. Tumoră vasculară bengină
• Frecventă, mai ales la copii
• Localizată superficial (cutanat – cap şi gât) sau profund (ficat)
• De regulă localizat – când afectează difuz segmente din corp – angiomatoză
• Macroscopic: la nivelul pielii hemangiomul poate avea aspect de leziune plană,
roşie-violacee, infiltrativă în ţesuturile din jur (hemangiom plan) sau de leziune
anfractuoasă, reliefată (hemangiom tuberos).
• Microscopic: Hemangiom capilar, cavernos, venos, arterial, mixt, microvenular,
capilar lobular (granulom piogen)
• hemangiomul capilar apare microscopic sub forma de vase tumorale grupate în
plaje. Se observă numeroase formaţiuni vasculare de tip capilar cu pereţi subţiri,
cu endoteliu mai înalt decât în capilarele normale. În lumenul spaţiilor vasculare
se găseşte sânge.

Leiomiomul uterin
• Tumoră benignă a miometrului
• cea mai frecventă tumora benignă uterină în perioada reproductivă (30-60% în
studiile necroptice).
• Cel mai adesea sunt multiple, asimptomatice. Pot deveni simptomatice prin
apariţia de sângerări sau durere, când suferă modificări degenerative; este
estrogen dependentă, creşte rapid în timpul sarcinii şi involuează în perioadele de
climax.
Leiomiomul Macroscopie
• Uterul este mărit de volum
• cavitatea deformată
• noduli bine încapsulaţi,
 • consistenţă crescută,
• localizare
– subseroasă,
– submucoasă
– în grosimea miometrului
• dimensiuni diferite (câţiva mm până la peste 10 cm)
• Pe secţiune - formaţiuni nodulare, solide, cu limite distincte, aspect fasciculat.

• Microscopic:
– fibre musculare netede similare celor miometriale, cu dispoziţie
dezordonată.
– Celularitate mai bogată decât cea a miometrului din jur; celulele sunt
alungite, au o cantitate moderată de citoplasmă galbenă în coloraţia van
Gieson, nucleii sunt alungiţi cu capetele rotunjite (aspect "în trabuc"), cu
cromatina pulverulentă.
– Între fibrele musculare se găseşte o cantitate variabilă de fibre şi celule
conjunctive (colorate în roşu în coloraţia van Gieson).
– În nodulii mari apar leziuni degenerative datorită diminuării aportului
sanguin (ramoliţie pseudochistică, necroză).
– În perioada climaxului, celulele musculare din compoziţia tumorii se
atrofiază şi sunt înlocuite de benzi de ţesut fibros (fibroleiomiom)
• Variante
– Apoplectic/cu degenerescenţă roşie
– cu degenerescenţă hidropică
– mixoid
– Benign metastazant
– celular
– mitotic activ
– epitelioid
– palisadant
– lipoleiomiom
– cu infiltrate limfoid
– simplastic

Fibroadenomul mamar
• cea mai frecventă tumoră benignă mamară;
• apare la femei aflate în perioada reproductivă, în strânsă corelaţie cu nivelul
hormonal
 • la bărbaţi poate apare după tratamente hormonale (estrogenoterapia din cancerul
de prostată).
Macroscopie.
• Fibroadenomul mamar apare ca nodul unic (în 1/5 din cazuri multiplu),
• dimensiuni de la câţiva milimetri până la câţiva centrimetri,
• consistenţă elastică, bine delimitat;
• la secţionare nodulul "herniază" (faţa de sectiune este convexă), aspectul este
omogen.
Microscopie.
• Se descriu două tipuri de fibroadenoame: pericanalicular şi intracanalicular; cel
mai frecvent în cadrul aceluiaşi adenom sunt prezente ambele tipuri de
proliferare.
• Fibroadenomul mamar pericanalicular se caracterizează prin creşterea
elementelor stromale fibroase în jurul elementelor epiteliale canalare proliferate
care sunt mici, rotunde, fiind practic separate între ele de tesutul fibros.
Abundenţa stromei conferă consistenţă dură nodulului.
• În fibroadenomul mamar intracanalicular elementele epiteliale proliferează în
lumenul canalelor galactofore; epiteliul este alcătuit din două tipuri de celule.
Stroma, adesea mixoidă, comprimă şi elonghează canalele conferindu-le aspectul
caracteristic "în forma de coarne de cerb". Consistenţa acestui tip de fibroadenom
mamar este mai moale.