Introducere Scopul educației rezidă, în a-l face pe om să iubească ceea ce este demn de a fi iubit și să urască ceea ce trebuie urît.

Aristotel (în Politica)

Problema educatieisi a instruirii este o problema veche, dar tot timpul noua. Educatia si instruirea au aparut odata cu aparitia omului, familiei, societatii, statului. De la o treapta de dezvoltare a socitatii la alta, procesul educational si instructive se perfectioneaza, se aduc in conformitate cu etapele respectivede dezvoltare a societatii si necesitatile ei. In general procesul educational si instructiva parcurs o cale lunga, dificila si glorioasa. Fiecare civilizatie, fiecare tara, popor au particilaritatile sale, specificul sau de educatie si instruire. Un rol important in dezvoltarea proceului instructive si educational a apartinut institutiilor invatamantului si cercetatorilor filosofice grecesti antice. In aceasta lucrare voi incerca sa analizez conceptiile lui Aristotel despre educatie si instruire care este actuala pîn ain prezent.

1

Despre noblețe" etc). "Despre bogгție".Aristotel. unde cercetarea era completată cu predarea. Se pare că el a încredințat conducerea școlii tuturor profesorilor. pînă la moartea lui Alexandru (323). s-a născut în Stagira în 383 î. Aristotel conduce această școală timp de 12 ani. Filip al II-lea. Aristotel rămîne la curtea din 2 . Lui Aristotel îi aparțin cuvintele: "Platon mi-e prieten. eticii ("Despre iubire". Dimineața se țineau cursuri pentru tineri. deschizător de drumuri în cele mai variate direcții (metafizică. pe atunci în vоrstă de treisprezece ani. Aristotel a îmbinat cu succes pe parcursul vieții sale activitatea filosofică cu cea pedagogică. după care este nevoit să plece din Atena. Această școală a fost un fel de universitate. politologie. Provenea dintr-o familie ce practica medicina din generație în generație. În Academie Aristotel începe să scrie primele sale lucrări. este pe deplin format. cel mai important discipol al lui Platon. anticipînd o interesantă formulă de gestionare democratică.. În 343-342 î. cu care Aristotel a copilărit împreună. a "Statului ideal" ale lui Platon. Tot odată. de unde și numele care i se dă adesea de Stagiritul. politicii ("Despre regalitate") etc. cu o problematică circumscrisă retoricii ("Despre retorica" sau Gryllos). Aristotel nu a susținut în întregime concepțiile filosofice ale dascălului său. estetică. Petrece 18 sau 20 de ani în Akademia platoniciană. etică. El a criticat teoria ideilor. Este considerat unul dintre cei mai mari filosofi ai Antichității. educației ("Despre educație").e. didactică.Hr. prin rotație. la moartea marelui magistru (Platon). Aristotel. asemenea universităților populare. Repere biografice. îl cheamă pe acesta la curtea macedoniană din Pella spre a-i încredința educația fiului său Alexandru. iar după-amiaza era deschisă unui public mai larg. dar adevгrul îmi este mai scump". în special dialoguri. Aristotel aprecia foarte înalt activitatea stiințifică. Cînd o părăsește.).. instructivă și educațională a lui Platon. logică. științe ale naturii etc.n.

să formeze individualitatea celui. pe de altă parte. 3 G.F. M. 1995. Aproape toate științele îl invocă pe Aristotel ca precursor. Etica nicomahică. Chiticari. pe cînd Aristotel și-a pus drept scop. V. 1994. care nu peste multă vreme. T..e.l. însoțit de prietenul și discipolul său Teofrast. Politica. Iaєi. va uimi lumea. datorită educației oferite lui Alexandru. educator și prieten al lui Alexandru Macedon. Despre suflet etc. Aristotel găsise un elev demn de el și din acest punct de vedere.133. iar lui Aristotel îi datorez faptul că el a atribuit vieții mele preț și valoare”2 A fost profesorul lui Alexandru Macedon (între anii 343 și 340). el a fost mai norocos decît Platon. Dionisos nu era decît un instrument care ar fi trebuit să pună în practică ideile gînditorului despre stat. 2 D. Hegel constată. știm totuși că profesorul a rămas și mai tîrziu în cea mai bună armonie cu marele său elev." 1 Alexandru Macedon a apreciat munca lui Aristotel în felul următor: "Eu îl venerez pe Aristotel tot așa ca și pe tatăl meu. timp de patru ani în calitate de învațător.n. Aristotel a avut una dintre cele mai mari influențe asupra istoriei culturii.Pella. 1969. "Deși suntem aproape fără știri asupra felului acestei educații. trebuie ținut seama că pentru Platon. întrucît tatălui eu îi datorez viața. Aristotel întemeiază această școală filosofică proprie Likeon (dupг denumirea hramului în cinstea lui Apolon unde se afla 1 Wilhelm Windelband. însă. Bucureєti. Susținut de Antipatros regentul macedonean al Atenei. Istoria filosofiei. revine în Atena spre a fonda aici o școală filosofică proprie. pînă cînd Alexandru va pomi în expediția sa contra perșilor.565-566. Istoria filosofiei grecești.3 În 355 î.. Aristotel (la vîrsta de 50 ani). că faptul de a fi fost educatorul lui Alexandru Macedon aparține în istorie ca un destin strălucit. Organon. Gоbdirea filosofică în lumea antică. W. vol. Se pare că. 3 . Căldare. Retorica. Etica eudemicг. Principalele sale scrieri sunt: Metafizica. Ed. p. iar spiritul și faptele lui Alexandru "mărturisesc despre spiritul educației primite". Fizica. Chișinău. Moldova. Poetica.Hegel. p.

p. Școala filosofică a lui Aristotel a existat pоnă la sfîrșitul lumii antice. Această moștenire este foarte bogată și diversă. corespunde diapazonului și forței potenției și a gîndirii sale enciclopedice.școala). Doisprezece ani (335-323) Aristotel a stat în fruntea acestei școli în activitate neobosită.4 Diogene Laertios îi atribuie 145 de tipuri de lucrări. p. București. (alții vorbesc chiar de 195 de tipuri)5. în general. În apropierea școlii se află o grădină pentru primblări și deoarece prelegerile se țineau în grădină. educația neformalizatг. Al. Introducere în filosofie. În cele 146 de lucrări în diverse domenii. Se consideră că pînă la noi au ajuns aproximativ o pătrime din operele scrise de către Aristotel. Cazan. 5 Gh. școala a fost numită "peripatetica". a se plimba. cum i-a fost dat stagiritului. perioadă în care dă o formă sistematică. definitivă și propriei sale concepții filosofi ce. în grădină) în instituția creată de el. 23. dedicate publicului interesat de problematica abordată de filosof. Pune bazele invațamantului peripatetic (din grecescul peripatein. dedicate elevilor liceului și altele de dimineață. 4 . realizată în aer liber. 1999. în celebrul Likeon își va ține Aristotel celebrele sale lecșii. adicг filosof peri patetic. Chișinău.190. Aristotel a 4 Sergiu Roșea. De la antici la Kant. foarte bine asortată ș complectată. 1998. Aici se studiau. cîte îi atribue Sergiu Roșca. Din istoria gîndirii filosofice. Aici. nici unui om nu i-a fost dat să creeze atîtea discipline. Școala a devenit mai apoi unul din cele mai puternice centre de cultură din Atena. Nici un alt filosof. unele de seară. o parte mare din aceste opere este pierdută. între care și o uriașă bibliotecă. din întreaga țară. se comentau și se dezvoltau concepțiile aristotelice. om de știință nu a inventat în cultură atît cît Aristotel. Moștenirea șiințificș și pedagogicș. Prietenia și protecția familiei regale macedoniene îi pune la dispoziție posibilități de studii și cercetare excepționale pentru acel timp. Autorii antici apreciază această moștenire din cоteva sute de "cărți".

care în ordinea concepțiilor filosofice este mai aproape de Platon. scrierile didactice. Opera lui Aristotel cuprinde majoritatea domeniilor științelor din lumea antică: științele naturale și filosofia naturii ("Fizica"). vol l. biologie ("Despre originea animalelor" în care Aristotel a descris 500 specii de animale. estetica. "Prelegeri de fizică". destinate pentru activitatea școlară și născută din ea. Ibidem. fizica. Miezul. orientată în mod esențial către 6 G. etica. biologia. W. Prin colecția sa de scrieri științifice Aristotel s-a manifestat ca geniul cel mai multelateral al grecilor antici și poate ca cel mai "complect" filosof al tuturor timpurilor.abordat cu rezultate strгlucite filosofia. 562. 5 7 . "Despre somn". ci părțile sunt receptate empiric și așezate empiric una lîngă alta. poetica. logica.. "Despre insomnie"). "Despre cer". nucleul concepției educative a lui Aristotel rezidă în străduința sa de a transforma filosofia socraticoplatonică a noțiunilor. avea să scrie despre Aristotel unele dintre cele mai frumoase pagini cu entuziasm și o admirație izvorîtă din sinceritatea geniului fascinat de geniul altuia: ". Istoria filosofiei.. p. 1969. etc. politologia. atîta doar că Aristotel a pгtruns în întreaga masă și în toate laturile universului real. dar el nu este mișcarea care leagă laolaltă"7. retorica și poetica. Hegel. economia politicг. partea "este recunoscută pentru sine ca un concept determinat.564. psihologia. a făcut clasificarea lor). politica și economia politică. etica. cele mai multe discipline filosofice îi datorează lui diferențierea și începutul lor. "dascăli ai neamului omenesc". "Categoriile". "Topica" etc. Dar aspectul general al activității sale nu se înfățișeazăca un întreg ce sar sistematiza el însuși.. retorica. logica ("Organonul". întreg a cărui ordine și coeziune ar aparține conceptului.Hegel. București. pedagogia. p. prima filosofie ("Metafizica" în 14 cărți). a fost un bărbat alături de care nici o epocă nu poate pune unul care să-l egaleze. "Analiticile".. subjugînd bogгția și dispresia acestei mase sub concept.6 Platon și Aristotel sunt.). Psihologia ("Despre suflet". dupг părerea lui Hegel.

ce vizează fгurirea unui tip ideal de cetățean aflat în relații de deplină armonie cu statul. inclusiv cele ale naturii fizice. p. în maniera lui Platon. oprindu-se doar asupra unui aspect sau a unei laturi a stiintei. o operă de artă. Spre deosebire de Platon. Aristotel a identificat esența nu în afară a lucrurilor ci în lucruri însăși. Aristotel. Din istoria gîndirii filosofice. fie un mecanism.23. acesta a găsit în general nu numai obiectul cunoașterii științifice ci și momentul constructiv al lucrurilor individuale. El a difinit astfel natura: "natura e totalitatea lucrurilor. ca și Platon. obiectelor. în care să-și găsească o explicație toate procesele realității. Spre deosebire de aceștia. în revistă încercările anterioare constatînd ca vechii filosofi au procedat unilateral. Cu aceasta el nu a separat. Aristotel consideră drept o imposibilitate să existe în mod separat realitatea și ceea ce este esența realitгții. susține existența obiectivă a naturii. într-o imagine mai largă asupra existenței.etică. spre deosebire de Platon. Motivul asupra căruia se concentrează concepția aristotelică despre lume este altul decît al predecesorului său. Cea mai gravă obiecție privește faptul că între ideile generale și lucrurile particulare există. generalul de particular. 1998. transformare.. ideea. fie. Aristotel o concepe sub forma unui organism în dezvoltare. după Platon. Chișinгu. străbătută de marele principiu al dezvoltării.8. obiectelor. Întreaga concepție aristotelică a lumii obiective este. a lumii lucrurilor. ruptura totală. dar întocmai că. pe scurt. Aceștia vedeau în realitate fie o unitate frumos ordonată. care au un substrat material și care se află în continuă mișcare. 6 . în formare. În mod deosebit Aristotel se concentrează asupra criticii teoriei platoniciene a ideilor. Înainte de a prezenta concepțiile sale metafizice Aristotel trece. în care unitatea și succesiunea diferitelor 8 Sergiu Roșca. în general.

uma. lucrurile. predestinat pieirii.9 9 Problema educatiei in filosofie. Din punctul lui de vedere. Aristotel recunoєtea și susținea posibilitatea cunoașterii lumii obiective.42-43 7 . Lumea a apărut și se susține în urma unei activități organice. proprietăți există înaintea cunoștințelor. procesele cu multiplele lor însușiri. Aristotel nu punea pe primul plan grija despre existența nemuritoare a vieții de apoi. în procesul educației.momente o asigură ideea de finalitate. misiunea ei constă în trecerea de la forma senzolială a cunoaєterii la gîndirea abstractă. ci insistă ca în măsură egală să se poarte grija de toate trei aspecte ale sufletului vegetal. reprezentarea. Pentru Aristotel este străină nostalgia dupг lumea de apoi. animal. Iatгă de ce. Chișinau 2003 p. putrificării. experiența în legătură cu memoria. particularități. EI considera. Aristotel evidenția următoarele trepte ale cunoașterii: senzația. că omul posedă concomitent suflet vegetal El (sufletul) are nevoie de hrană și este sortit.

Există. Moralitatea rezidă în evitarea extremelor. originară. formală. după Aristotel. cea a generalului și universalului. Crede că generalul poate fi regăsit în lucrurile individuale. ci să-l și practici. parcurge trei stadii de cunoaștere: cunoașterea științifică. Suprema fericire se obține în urma cugetării. dar nu și suficientă. ca organon.Premise ale gîndirii pedagogice Pentru Aristotel. unui set de principii ce trebuie să fie respectate de fiecare știință în parte. eficientă și finală. determinat. Dialectica materie ca formă. prin căutarea căii de mijloc. care face ca materia să treacă de la potență la act. iar forma indică principiul activ. nu este de ajuns să cunoști binele (ca la Platon). rațiunea intuitivă și înțelepciunea filosofică. materia reprezintă obiectul pasiv si indeterminat al formelor. Facultatea care caută adevărul practic presupune două stadii ale sufletului: arta și înțelepciunea practică. În plan estetic inaugurează teoria artei ca mimesis. A întemeiat logica văzută ca știință a demonstrației. El stabileєte patru cauze ale devenirii: materială. Cunoașterea de nivel înalt se supune unei axiomatici. dar se ridică la o treaptă superioarг. o formг pură. Definește omul ca zoon politikon. Experiența imediată este necesară. În plan etic. explicînd teoria silogismului și avansînd principiile logice. ca ființă socială. a unui anumit conținut. 8 . după cum forma nu este decît formă a ceva. identificată în divinitate. punînd accentul pe funcția purificatoare a artei (catharsis). Pentru a fi virtuos. care investighează adevărul ca adevăr. o rațiune "ce se gîndește pe sine". devenirea ("primul motor"). ca entitate angajată social. Facultatea rațională. a contemplării adevărului. va avea rezonanțe ideatice și în plan pedagogic. Cunoașterea de ordin științific pornește de la percepția senzorială. Aceste cinci tipuri de activitate constituie virtuțile intelectuale. Stagiritul crede că scopul vieții este fericirea (eudaimonia). de unde emerge mișcarea. Materia nu existг în afara formei.

"natura adesea tinde spre aceasta. muzica și desenul. Aristotel a acordat atenție primordială educației sociale. Aristotel a acordat o atenție deosebită problemei omului. Inceputul instruirii și educației elevului se propunea de la "grija față de corp" și mai apoi "grija față de suflet. prealabilă. Gimnastica este predestinată pentru formarea frumosului. gimnastica. trebuia să aducă organismul copilului în starea de pregгtire pentru procesul însușirii cunoștințelor. Omul tinde spre relații sociale. societății. EI studiază omul în manifestările și relațiile lui sociale. Gimnastica. Aristotel a creat istoria a 158 de state grecești. condamna tradiția spartană a aplicării exercițiilor fizice grele în rezultatul cărora copiii se transformă în "animale sălbatice". Aristotel. Pe de o parte. 9 . El era de părerea că fiecare formă de organizare statală are nevoie de o educație corespunzătoare. există o strînsă legătură între morală și politică. Dacă omul este o ființă natural-socială. Aristotel propunea. ca în familie. Educația fizică. "minte sănătoasă în corp sănătos". statului. comune. dar să obținг aceasta nu poate". Aristotel a ocupat o poziție flexibilă. de la vîrsta de cinci pînг la șapte ani să se efectueze instruirea și educația preventivă. statale. trebuia să fie gramatica. Aristotel a depus eforturi colosale în studierea și acumularea experienței sociale în domeniul conducerii statului.Examinînd problema veșnică a raportului determinantelor sociale și biologice în educație. Gînditorul admitea educația în familie în formele ei tradiționale pоnă la vîrsta de șapte ani sub supravegherea funcționarilor de stat. în cadrul învățămîntului primar. Băieții de la șapte ani trebuia să fie instruiți și educați de către stat. minte". "de la părinți buni pot proveni numai urmași buni". iar pe de altă parte. pornind de la teza sa potrivit căreia "omul este un animal politic". Un rol deosebit în formarea unui început foarte fiumos trebuia să-l aibă muzica. trebuia să contribuie educației spirituale. Drept obiecte necesare și obligatorii. Acordînd gimnasticii o importanță deosebită. în acelaєi timp.

grupuri sociale. sau mai bine zis. de parcă ar fi scris pentru vremurile noastre.11 Nu este democrație acolo unde statul care își zice democratic procedează cu decrete populare. monarhia poate duce la tiranie. este încălcarea dreptului politic altfel decît îl recunoaște constituția. 42. Ibidem. etc. Aristotel avea în vedere egalitatea politică. de exemplu. în fond. Statul este natural (social) pentru că. este ființă socială. spre viața conștientă. "Demagogii". În lucrarea sa "Politica" menționa că "animalul politic" se deosebește de celelalte animale prin faptul că el tinde spre bine. Pentru el. carte VI. București. nota el. culturг. individul însuși. căci răul cel mai rău pentru viața statului. guvernare. Libertatea și egalitatea sunt "bazele fundamentale ale democrației". Lucrarea lui Aristotel "Politica" este în întregime o desfгșurare și argumentare a definiției de mai sus. . totodată. cetățeanul trebuie să se supună constituției. paj. forma perfectă a statului este cel democratic. aplicare asupra cercetгrii bazelor statului și a sistemelor de guvernare. Acestea au și stări excesive care le alterează esența și menirea. politică. că monarhia aristocratică și democrația sunt esențiale. Conceptia pedagogică 10 11 Aristotel. Așa. Cît despre formele statului. se ivesc numai acolo unde legea a pierdut suveranitatea. omul. În orice stat. care s-au dat cîndva omului. iar aceasta pentru că decretele nu au generalitatea legii. Aceasta este una dintre cele mai faimoase definiții. Aristotel definește omul în raport cu mediul vieții lui: educație. cetățeanul este liber cînd se supune autorității legii.Cel mai sistematic sunt expuse concepțiile lui despre educație și instruire în tractatul "Politica". După părerea lui Aristotel. Aristotel pleda în favoarea statului sclavagist. istorie. 1989. оn special. Politica.paj. Aristotel considera. intelectuală.10 și considera. 44 10 . Vl. esențial pentru ca democrația să nu degenereze în demagogie este respectul legii. aristocrația la oligarhie. indiferent de forma acestuia. iar democrația la demagogie.

Maniera didactică poate fi detectată în toate lucrările. În concepția lui Hummel. fostul său elev. Aristotel sugerează ideea că ceea ce nu poate face legea va face familia și ceea ce nu îndeplinește statul va prelua ca sarcină familia. el este prototipul profesorului. universalul se află în lucruri. întrucît aceasta poate veghea și stгpîni mai îndeaproape pornirile particulare ale copiilor. realizate progresiv prin exerciții și studii compatibile cu puterea particular de absorbție. el nu va accepta ideea abandonării copiilor de către familie unor instituții ale statului. Aristotel se prezintă ca fiind exponentul punctului de vedere atenian asupra vieții. Drept urmare. adevărul se poate deduce în urma experienței directe cu obiectele. Din nefericire. de negăsit în Grecia. pentru Aristotel. Pentru aceasta. Copiii vor fi integrați în școlile publice începănd cu vîrsta de șapte ani. tratatul său despre educație (Peri Paideias) s-a pierdut. Opera transmisă peste veacuri este o operă scrisă și predată. dar cu alte obiective decît cele strict educative. pe un loc central se află studierea științelor naturii. În Liceul pe care îl înființează. Este adeptul dezvoltării progresive a naturii umane. De pildă. filosoful din Stagira se va deosebi de punctele de vedere ale lui Platon. sensibilitate și inteligibilitate) le sunt necesare tratamente diferite. îi trimitea mostre de plante și de animale. el a înființat o grădină zoologică. și educația trebuie să se 11 . Si în plan pedagogic. Se știe că. o bibliotecă bine dotată și un "muzeu" de științe naturale. cu toate că este de acord cu educația publică. În ideile sale pedagogice. Reflecțiile sale despre educație au fost preluate în importante opere. facînd apologia echilibrului dintre rațiune și suflet.Aristotel și-a petrecut viața mai mult cu învățămîntul decît cu cercetarea. Modalitatea de a realiza educația derivă din concepția sa cu privire la sorgintea (origine) și căile cunoașterii. Celor trei trepte ale dezvoltării " sufletului " (corporalitate. pentru care Alexandru Macedon.

Sufletul. Nu este neglijată formarea morală. Aristotel recomandă studiul gramaticii. gimnastica și muzica. trebuie modelată materia cu forța acelei semnificații cuprinse în noțiunea de «formă» umană" (Suchodolschi. Cititul. cum am spus. gîndire și mișcare. întrucît "unde există simțire există și durere. "Despre cel ce învață pornind de la potență și care dobîndește știința de la cel ce se află în plin act și îi predă. respectiv capacitatea subiectului de a fi format prin propriile acte sau prin cele care vin din partea altora. ca și plăcere. 31 12 . în noua instituție creată de Aristotel filosofia era completată cu teme de biologie sau cu cunoștințe ce țin de alte științe ale naturii. În timp ce în Akademia lui Platon se studiau cu predilecție filosofia și matematicile. Muzica asigură petrecerea plăcută a timpului liber. Iași 2001. "După cum mîna este unealta uneltelor. Fiecare existență este rodul interferenței dintre materie și formă. Există deci «forma» fiecгrui om și sarcina educației constă în faptul că ea trebuie să acționeze asupra tuturor în același fel. La Aristotel primează acțiunea. dobîndirea de alte cunoștințe). în opinia lui. trebuie să afirmăm ori că nu suferгă nici o afecțiune. Cucos Istoria pedagogiei. Voința și stгăile apetente sunt puse și ele în discuție. Nu pornind de la «materie» se cuvine să se tindă către «forma» omului. iar unde sunt acestea e necesar să existe și dorința" (ibidem). Aristotel ne propune o teorie psihologică ce explică unele dintre preceptele sale pedagogice. Această «formă» modelează «materia» și creează omul. 13)12. ci dimpotrivă. ori că sunt feluri de schimbări: trecerea către stările de privație și 12 C. dar în același timp purifică sufletul de pasiuni și cultivă capacitatea de valorizare a lucrurilor frumoase.conformeze acestui principiu. aceasta din urmă avînd un rol activ. p. Alături de studierea științelor naturii. pe cînd senzația este forma lucrurilor percepute". după cum lasă să se întrevadă unele idei din Etica nicomahică. În lucrarea Despre suflet. Gimnastica stimulează dezvoltarea fizică și o atitudine plină de curaj. se definește prin simțire. p. scrisul și gramatica sunt necesare în îndeletnicirile de zi cu zi (comerț. tot așa și intelectul este forma formelor.

Cît despre perceperea ca act. ființa născută va avea oarecum percepere și cunoaștere. prin rațiune.la nivelul indivizilor luați izolați sau chiar vizați ca grupuri (de pildă. Să recunoaștem că această perspectivă. Aceste trei calitгți ale sufletului se manifestă diferențiat . atrăgîndune atenția.(dimpotrivă) trecerea spre dobîndirea unui caracter și spre menirea firească. prin păstrarea căii de mijloc și prin permanenta supraveghere a simțurilor de către partea rațională a sufletului. pentru gîndurile și faptele săvîrșite. prin subordonarea și dominarea sufletului vegetativ și animal de către sufletul rațional. în esența ei. La virtute se ajunge prin evitarea extremelor. meditînd asupra sensurilor profunde ale existenței și devenind conștient de potențele sale cele mai înalte. 1969. la sclavi predomină sufletul vegetativ. 97). Virtutea . ea corespunde cu contemplarea activă" (Aristotel.scopul fundamental al devenirii omului prin educație . imaginație și memorie. la sufletul animal se adaugă capacitatea de a avea senzații și dorințe. pe cînd la stгpînii lor se manifestă cu precгdere sufletul rațional).se obține treptat. p. își păstrează actualitatea. Cea dintîi schimbare a ființei cu senzație provine de la procreator. De îndată ce se va naște. unul animal și altul rațional. Numai în momentele de răgaz omul poate contempla realități suprasensibile și se dedă speculației.13 Gînditorul grec distinge trei ipostaze ale sufletului uman: un suflet vegetativ. Loisir-ul este semnul libertății care înalță spiritul. în cazul sufletului rațional apare gîndirea care îl îndreaptă pe om spre adevăr și care îl face nemuritor. Sufletului vegetativ îi sunt caracteristice hrănirea și procrearea . dincolo de limbajul deficitar din punctul de vedere al psihologiei moderne. 13 ibidem 13 . asupra responsabilizării omului.

ajuns în acest stadiu datorită educației.În viziunea lui Aristotel. București. prin educație. Etica nicomahică. Texte reprezentative ce mentioneaza conceptia educationala Aristotel. Editura Știintifică și Enciclopedică. 1988. . 14 . Educația este necesară pentru că numai ea actualizează omul fericit. Omul fericit este un om al binelui și al virtuții. de la starea de sălbăticie la cea de om desăvîrșit. adică acel om care a ajuns. finalitatea educației este totuna cu finalitatea pe care o are omul. traducere de Stella Petricel.

Editura Antet. deși sistemul cel din urmă este mai răspîndit și deși astăzi oricine învață pe copiii săi acasă obiectele și potrivit metodelor care оi 15 . chiar și neinițiat în știință. educația trebuie în mod necesar să fie una și aceiași pentru toți membrii săi. Trebuie să admitem deci că este în măsură să distingă mai exact particularitățile proprii fiecăruia. evident. pentru a reuși în ele. "Nu s-ar putea deci tăgădui că educația copiilor trebuie să fie unul din obiectele de capatenie ale grijii legiuitorului. 263). nimic nu împedica pe cineva. Nu e mai putin adevărat însă că cel ce dorește să devină un specialist sau un teoretician trebue sa se ridice pîna la universal. 157) "Toate științele și toate artele pretind. fiecare gasimd în ea ceea ce l i se adapteazг mai bine. noțiuni prealabile. dacă datorita experienței observă cu atenție fenomenele survenite întrun anumit caz. a cărui cunoaștere trebuie s-o dobîndească cît mai mult posibi spus. cît și profesorul de gimnastică sau orice alt profesionist se vor ocupa cel mai bine de cazurile particulare dacă posedă cunoaєterea universului. universalul este obiectul știintelor" (p. Aristotel. Bucureєti. statul a primit o lovitură funestг" (p. Tot așa este. Întrucît statul întreg are unul și același scop. să se ocupe corect de un caz individual. 1996. Pretutindeni unde educația s-a nesocotit. și cu deprinderea virtuții. deprinderi anterioare. iar nu particulare. unii oameni trec drep medici pentru ei însași în timp ce ar fi incapabili să aducă un remediu altcuiva. astfel. știind ce se potrivește tuturor sau unei anumite categorii. Politica.Cartea a X-a "La toate acestea trebuie să adăugăm că un sistem de educație individual este superior unui sistem de educație universal. Fără îndoială însă. Dar atît medicul. de unde urmează că ea trebuie să fie un obiect al supravegherii publice.

Se numesc îndeletniciri de meseriași toate îndeletnicirile. Cineva nu se instruiește jucîndu-se. tinerimea va învăța. pe acelea ce nu vor tinde să facă meșteșugari din aceia care le practică. nu prin jocuri. căci ar оnsemna să facem din joc scopul însuși al vieții. ei aparțin tot statului. 158). printre lucrurile utile. 160). "Un punct evident este că educația. artă ori știință. însă ea nu trebuie să le cuprindă pe toate fără excepție. dar trebuie a cгuța cu mare grijă să-I umplem cum se cuvine. Mișcarea pe care ne-o dă jocul destinde spiritul și-l odihnește prin plăcerea pe care o dă" (p. Jocul este mai ales util în mijlocul lucrărilor. nici vărstei care 16 . Munca aduce totdeauna osteneală și încordare. 158). trebuie să le cuprindă pe acelea absolut necesare. Toate îndeletnicirile putînd a se deosebi în liberale și servile.Dacг munca și repausul sunt amîndouă necesare. Omul care muncește are nevoie de relaxare. sufletul sau mintea unui om liber cu faptele virtuții" (p.plac. și este o eroare gravă să se creadă că fiecare cetățean este stăpîn pe sine.. iar studiul este întotdeauna anevoios. lucru imposibil. cel din urmă este netăgăduit de preferat. Trebuie deci să putem chema la timp întrebuințarea jocurilor ca un leac mănuitor. Adăugăm că timpul liber nu se cuvine nici copilăriei. "Se va recunoaște fără greutate că nu trebuie să se facă un joc din instruirea ce se dă copiilor. pentru că toți sunt elementele lui și pentru că оngrijirile date părților trebuie să concorde cu îngrijirile date totului" (p. ceea ce este comun trebuie să se învețe în comun. printre lucrurile folositoare. care sunt cu totul inutile pentru a deprinde corpul. . Negreșit. iar jocul are numai scopul să relaxeze. Cu toate acestea.

Concluzie 14 C. face loc disciplinelor realiste. Alături de conținuturi specula ti ve. iar o ființă incompletă nu trebuie să se oprească cîtuși de puțin" (p. introducînd numeroase elemente de științe ale naturii. Scopul educației constă în atingerea virtuții. Gînditorul pune accentul asupra rolului activității și al acțiunii personale a copilului în cunoașterea realității. Iași 2001.urmează după ea: lipsa de ocupație este capătul unei cariere.14 Aristotel este adeptul unei educații pe etape și diferențiate în funcție de dimensiunile și caracteristicile "sufletului" persoanei educate. prin dominarea pasiunilor de către rațiune și prin practicarea valorilor înalte. 164). Cucos Istoria pedagogiei. p. Aristotel este de părere că educaюia publică trebuie să se bazeze și să se îmbine cu educația realizată în familie. 34 17 .

dar al filosofiei. Aristotel a fost și este un Prim motor. Platon.”15 Referințe bibliografice 15 C. se studiază în instituțiile de invățămînt. steaua s-a răspоndit în alte etemități. Pentru a crea o imagine a celor spuse anterior despre conceptia educationala a lui Aristotel. De la naștere si pîna la moarte fiecare din noi este spectatorul si actorul acestui fapt. așa cum am spus Filosoful. reeșind din ideia ca conceptele educaționale ale marilor savanti de la extremele timpuriloril. Posteritatea aristotelică se constituie într-un capitol de sine stătător al istoriei filosofiei. Este ceva ce se intămpla în jurul nostru și in acelaș timp se întimplă și cu noi. Heraclit. Aristotel a fost și rămîne o stea fixă a istoriei gîndirii filosofice de la care s-au împărtășit atîtea alte mari stele ale aceluiași domeniu încît. Narly. fie că a fost sau nu acceptat. în neclintirea ei. EDP București 1996 18 . care scria ”că educația este un fapt social și unul individual în acelas timp. si ca organizarea educației trebue sa fie facută de catre stat. se află în centrul atenției oamenilor de știință. fie că doctrina i-a fost exaltată. il voi cita pe savantul roman C. Narly Pedagogie generala. antichitate –contemporanietate. Aristotel va fi pentru evul mediu.In concepția lui Aristotel educația ar fi o acțiune de daltuire a ființei umane. tot așa cum sculptorul cioplește un bloc de piatra pentru ia da formă. Aristotel etc. Și la etapa actualг concepțiile filosofice și pedagogice ale lui Pytagoras. Democrit. punctul culminant al filosofiei Greciei antice. oamenilor de cultură. iar pentru modemi un sistem de referință sine qua non. cadrelor didactice. Concepțiile folosofice ale lui Aristotel au constituit apogeul.

Chișinău. Chișinău. 1989. Banuh N. Pedagogie generala EDP București 1996 Problema educației în filosofie Rosca S. Politica. Bucureєti. Chiticari.București. 8. Istoria filosofiei grecești. 7. S. 1998 2. W. C. Aristotel. Gîndirea filosofică în lumea antică.1. 5. Istoria pedagogiei. W. Al. 19 . carte VI. Chișinau 2003 Roșca. Filosofia educației Chișinau 2004 Hegel. G. Din istoria gîndirii filosofice. 4. D. 3. Cazan. red. Introducere în filosofie.l.M.Windelband. Iași.. 4. 1994 Cucoș.2. 9. București. 10. 1999 Căldare. 1969 Narly C.. Istoria filosofiei. Polirom Iași 1996 Cuznițov L. De la antici la Kant. Gh. Ed. 6. Moldova. 1995. vol.F..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful