Introducere Scopul educației rezidă, în a-l face pe om să iubească ceea ce este demn de a fi iubit și să urască ceea ce trebuie urît.

Aristotel (în Politica)

Problema educatieisi a instruirii este o problema veche, dar tot timpul noua. Educatia si instruirea au aparut odata cu aparitia omului, familiei, societatii, statului. De la o treapta de dezvoltare a socitatii la alta, procesul educational si instructive se perfectioneaza, se aduc in conformitate cu etapele respectivede dezvoltare a societatii si necesitatile ei. In general procesul educational si instructiva parcurs o cale lunga, dificila si glorioasa. Fiecare civilizatie, fiecare tara, popor au particilaritatile sale, specificul sau de educatie si instruire. Un rol important in dezvoltarea proceului instructive si educational a apartinut institutiilor invatamantului si cercetatorilor filosofice grecesti antice. In aceasta lucrare voi incerca sa analizez conceptiile lui Aristotel despre educatie si instruire care este actuala pîn ain prezent.

1

deschizător de drumuri în cele mai variate direcții (metafizică. în special dialoguri. Se pare că el a încredințat conducerea școlii tuturor profesorilor. instructivă și educațională a lui Platon. Filip al II-lea. dar adevгrul îmi este mai scump".. Aristotel nu a susținut în întregime concepțiile filosofice ale dascălului său. științe ale naturii etc. pînă la moartea lui Alexandru (323).e. Dimineața se țineau cursuri pentru tineri.Hr. politicii ("Despre regalitate") etc. În 343-342 î.Aristotel. Provenea dintr-o familie ce practica medicina din generație în generație. Este considerat unul dintre cei mai mari filosofi ai Antichității. "Despre bogгție". Tot odată. Lui Aristotel îi aparțin cuvintele: "Platon mi-e prieten.). după care este nevoit să plece din Atena. Aristotel aprecia foarte înalt activitatea stiințifică. cu care Aristotel a copilărit împreună. educației ("Despre educație"). Aristotel. Aristotel rămîne la curtea din 2 . eticii ("Despre iubire". cel mai important discipol al lui Platon. s-a născut în Stagira în 383 î. cu o problematică circumscrisă retoricii ("Despre retorica" sau Gryllos). de unde și numele care i se dă adesea de Stagiritul. Petrece 18 sau 20 de ani în Akademia platoniciană. didactică. estetică. logică. Aristotel conduce această școală timp de 12 ani. Aristotel a îmbinat cu succes pe parcursul vieții sale activitatea filosofică cu cea pedagogică.. În Academie Aristotel începe să scrie primele sale lucrări. este pe deplin format. iar după-amiaza era deschisă unui public mai larg. la moartea marelui magistru (Platon). Repere biografice. etică. asemenea universităților populare. anticipînd o interesantă formulă de gestionare democratică. Această școală a fost un fel de universitate. unde cercetarea era completată cu predarea. politologie. îl cheamă pe acesta la curtea macedoniană din Pella spre a-i încredința educația fiului său Alexandru.n. prin rotație. a "Statului ideal" ale lui Platon. El a criticat teoria ideilor. Cînd o părăsește. pe atunci în vоrstă de treisprezece ani. Despre noblețe" etc).

Principalele sale scrieri sunt: Metafizica. 2 D.565-566.Hegel." 1 Alexandru Macedon a apreciat munca lui Aristotel în felul următor: "Eu îl venerez pe Aristotel tot așa ca și pe tatăl meu. însă. Aristotel (la vîrsta de 50 ani). iar spiritul și faptele lui Alexandru "mărturisesc despre spiritul educației primite". că faptul de a fi fost educatorul lui Alexandru Macedon aparține în istorie ca un destin strălucit. Etica nicomahică.l. Fizica. 1969. T.. Aristotel întemeiază această școală filosofică proprie Likeon (dupг denumirea hramului în cinstea lui Apolon unde se afla 1 Wilhelm Windelband. Politica. știm totuși că profesorul a rămas și mai tîrziu în cea mai bună armonie cu marele său elev. 3 G. Retorica.3 În 355 î. Despre suflet etc. Hegel constată. "Deși suntem aproape fără știri asupra felului acestei educații. Aristotel a avut una dintre cele mai mari influențe asupra istoriei culturii. vol. Moldova. Iaєi. p. trebuie ținut seama că pentru Platon. M. Căldare. 1995.e. Ed. însoțit de prietenul și discipolul său Teofrast. 3 . revine în Atena spre a fonda aici o școală filosofică proprie. Se pare că. W. Poetica. Istoria filosofiei grecești. Organon.133.F. pînă cînd Alexandru va pomi în expediția sa contra perșilor. 1994. Aproape toate științele îl invocă pe Aristotel ca precursor. Gоbdirea filosofică în lumea antică. pe cînd Aristotel și-a pus drept scop. datorită educației oferite lui Alexandru. educator și prieten al lui Alexandru Macedon.. întrucît tatălui eu îi datorez viața. Susținut de Antipatros regentul macedonean al Atenei. Etica eudemicг. p. Chiticari. să formeze individualitatea celui. Chișinău. care nu peste multă vreme.Pella. V. Aristotel găsise un elev demn de el și din acest punct de vedere. iar lui Aristotel îi datorez faptul că el a atribuit vieții mele preț și valoare”2 A fost profesorul lui Alexandru Macedon (între anii 343 și 340).n. Bucureєti. va uimi lumea. pe de altă parte. el a fost mai norocos decît Platon. Dionisos nu era decît un instrument care ar fi trebuit să pună în practică ideile gînditorului despre stat. timp de patru ani în calitate de învațător. Istoria filosofiei.

o parte mare din aceste opere este pierdută. Al. Chișinău. Din istoria gîndirii filosofice. p. educația neformalizatг. dedicate elevilor liceului și altele de dimineață. corespunde diapazonului și forței potenției și a gîndirii sale enciclopedice. dedicate publicului interesat de problematica abordată de filosof. Introducere în filosofie. 1998. Această moștenire este foarte bogată și diversă. Aici se studiau. cum i-a fost dat stagiritului. perioadă în care dă o formă sistematică. București. Autorii antici apreciază această moștenire din cоteva sute de "cărți". În apropierea școlii se află o grădină pentru primblări și deoarece prelegerile se țineau în grădină. (alții vorbesc chiar de 195 de tipuri)5. unele de seară. școala a fost numită "peripatetica". în grădină) în instituția creată de el. Pune bazele invațamantului peripatetic (din grecescul peripatein. De la antici la Kant. Moștenirea șiințificș și pedagogicș. Nici un alt filosof. Cazan. 4 . adicг filosof peri patetic. Școala filosofică a lui Aristotel a existat pоnă la sfîrșitul lumii antice. se comentau și se dezvoltau concepțiile aristotelice. p.școala). În cele 146 de lucrări în diverse domenii. om de știință nu a inventat în cultură atît cît Aristotel.190. în general.4 Diogene Laertios îi atribuie 145 de tipuri de lucrări. Aristotel a 4 Sergiu Roșea. Aici. cîte îi atribue Sergiu Roșca. foarte bine asortată ș complectată. a se plimba. 5 Gh. 23. din întreaga țară. în celebrul Likeon își va ține Aristotel celebrele sale lecșii. Prietenia și protecția familiei regale macedoniene îi pune la dispoziție posibilități de studii și cercetare excepționale pentru acel timp. nici unui om nu i-a fost dat să creeze atîtea discipline. 1999. Școala a devenit mai apoi unul din cele mai puternice centre de cultură din Atena. Doisprezece ani (335-323) Aristotel a stat în fruntea acestei școli în activitate neobosită. între care și o uriașă bibliotecă. Se consideră că pînă la noi au ajuns aproximativ o pătrime din operele scrise de către Aristotel. definitivă și propriei sale concepții filosofi ce. realizată în aer liber.

logica. nucleul concepției educative a lui Aristotel rezidă în străduința sa de a transforma filosofia socraticoplatonică a noțiunilor. W. "Analiticile"... orientată în mod esențial către 6 G.). Prin colecția sa de scrieri științifice Aristotel s-a manifestat ca geniul cel mai multelateral al grecilor antici și poate ca cel mai "complect" filosof al tuturor timpurilor. prima filosofie ("Metafizica" în 14 cărți). a făcut clasificarea lor). dupг părerea lui Hegel. cele mai multe discipline filosofice îi datorează lui diferențierea și începutul lor.564. Opera lui Aristotel cuprinde majoritatea domeniilor științelor din lumea antică: științele naturale și filosofia naturii ("Fizica").. Ibidem. "Prelegeri de fizică". a fost un bărbat alături de care nici o epocă nu poate pune unul care să-l egaleze.. Dar aspectul general al activității sale nu se înfățișeazăca un întreg ce sar sistematiza el însuși. subjugînd bogгția și dispresia acestei mase sub concept. dar el nu este mișcarea care leagă laolaltă"7. "Categoriile". Miezul. retorica.abordat cu rezultate strгlucite filosofia. pedagogia. retorica și poetica. care în ordinea concepțiilor filosofice este mai aproape de Platon.Hegel. partea "este recunoscută pentru sine ca un concept determinat.6 Platon și Aristotel sunt. întreg a cărui ordine și coeziune ar aparține conceptului. 1969. Istoria filosofiei. "Despre cer". politologia. București. "Topica" etc. biologia. logica ("Organonul". etica. avea să scrie despre Aristotel unele dintre cele mai frumoase pagini cu entuziasm și o admirație izvorîtă din sinceritatea geniului fascinat de geniul altuia: ". Psihologia ("Despre suflet". vol l. ci părțile sunt receptate empiric și așezate empiric una lîngă alta. atîta doar că Aristotel a pгtruns în întreaga masă și în toate laturile universului real. psihologia. 5 7 . economia politicг. "Despre insomnie"). fizica. p. politica și economia politică. "Despre somn". Hegel. poetica. biologie ("Despre originea animalelor" în care Aristotel a descris 500 specii de animale. 562. scrierile didactice. etc. p. etica. destinate pentru activitatea școlară și născută din ea. estetica. "dascăli ai neamului omenesc".

străbătută de marele principiu al dezvoltării. Spre deosebire de Platon. fie un mecanism. Aceștia vedeau în realitate fie o unitate frumos ordonată. a lumii lucrurilor. acesta a găsit în general nu numai obiectul cunoașterii științifice ci și momentul constructiv al lucrurilor individuale. Înainte de a prezenta concepțiile sale metafizice Aristotel trece. ce vizează fгurirea unui tip ideal de cetățean aflat în relații de deplină armonie cu statul. transformare. fie.23. pe scurt. în revistă încercările anterioare constatînd ca vechii filosofi au procedat unilateral. Aristotel consideră drept o imposibilitate să existe în mod separat realitatea și ceea ce este esența realitгții.8.. care au un substrat material și care se află în continuă mișcare. în general. în maniera lui Platon. El a difinit astfel natura: "natura e totalitatea lucrurilor. obiectelor. inclusiv cele ale naturii fizice. generalul de particular. În mod deosebit Aristotel se concentrează asupra criticii teoriei platoniciene a ideilor. o operă de artă. ruptura totală. p. Aristotel a identificat esența nu în afară a lucrurilor ci în lucruri însăși. Aristotel. 1998. 6 . spre deosebire de Platon. ideea. Cea mai gravă obiecție privește faptul că între ideile generale și lucrurile particulare există. în care să-și găsească o explicație toate procesele realității. Aristotel o concepe sub forma unui organism în dezvoltare. obiectelor. oprindu-se doar asupra unui aspect sau a unei laturi a stiintei. în formare. Spre deosebire de aceștia. susține existența obiectivă a naturii. Motivul asupra căruia se concentrează concepția aristotelică despre lume este altul decît al predecesorului său. într-o imagine mai largă asupra existenței. Întreaga concepție aristotelică a lumii obiective este. Din istoria gîndirii filosofice.etică. în care unitatea și succesiunea diferitelor 8 Sergiu Roșca. Chișinгu. ca și Platon. după Platon. dar întocmai că. Cu aceasta el nu a separat.

predestinat pieirii. Din punctul lui de vedere. ci insistă ca în măsură egală să se poarte grija de toate trei aspecte ale sufletului vegetal. în procesul educației. Aristotel recunoєtea și susținea posibilitatea cunoașterii lumii obiective. experiența în legătură cu memoria.momente o asigură ideea de finalitate. Aristotel evidenția următoarele trepte ale cunoașterii: senzația. reprezentarea. că omul posedă concomitent suflet vegetal El (sufletul) are nevoie de hrană și este sortit. EI considera. proprietăți există înaintea cunoștințelor. Lumea a apărut și se susține în urma unei activități organice. Aristotel nu punea pe primul plan grija despre existența nemuritoare a vieții de apoi. Pentru Aristotel este străină nostalgia dupг lumea de apoi. putrificării. procesele cu multiplele lor însușiri. lucrurile.42-43 7 . Iatгă de ce. uma. Chișinau 2003 p.9 9 Problema educatiei in filosofie. animal. particularități. misiunea ei constă în trecerea de la forma senzolială a cunoaєterii la gîndirea abstractă.

explicînd teoria silogismului și avansînd principiile logice. Materia nu existг în afara formei. Facultatea care caută adevărul practic presupune două stadii ale sufletului: arta și înțelepciunea practică. după Aristotel. o formг pură. Stagiritul crede că scopul vieții este fericirea (eudaimonia). prin căutarea căii de mijloc. va avea rezonanțe ideatice și în plan pedagogic. determinat. parcurge trei stadii de cunoaștere: cunoașterea științifică. Aceste cinci tipuri de activitate constituie virtuțile intelectuale. Suprema fericire se obține în urma cugetării. o rațiune "ce se gîndește pe sine". originară. ca ființă socială. ci să-l și practici. dar se ridică la o treaptă superioarг. a contemplării adevărului. Cunoașterea de nivel înalt se supune unei axiomatici. Cunoașterea de ordin științific pornește de la percepția senzorială. A întemeiat logica văzută ca știință a demonstrației. dar nu și suficientă. materia reprezintă obiectul pasiv si indeterminat al formelor. unui set de principii ce trebuie să fie respectate de fiecare știință în parte. Definește omul ca zoon politikon. care face ca materia să treacă de la potență la act. ca organon. eficientă și finală. punînd accentul pe funcția purificatoare a artei (catharsis). iar forma indică principiul activ. devenirea ("primul motor"). Crede că generalul poate fi regăsit în lucrurile individuale. după cum forma nu este decît formă a ceva. cea a generalului și universalului. Facultatea rațională. Moralitatea rezidă în evitarea extremelor. În plan etic. a unui anumit conținut. ca entitate angajată social. care investighează adevărul ca adevăr. rațiunea intuitivă și înțelepciunea filosofică.Premise ale gîndirii pedagogice Pentru Aristotel. formală. de unde emerge mișcarea. Există. Dialectica materie ca formă. Experiența imediată este necesară. identificată în divinitate. 8 . În plan estetic inaugurează teoria artei ca mimesis. Pentru a fi virtuos. nu este de ajuns să cunoști binele (ca la Platon). El stabileєte patru cauze ale devenirii: materială.

există o strînsă legătură între morală și politică. trebuia să fie gramatica. prealabilă. în acelaєi timp. Omul tinde spre relații sociale. iar pe de altă parte. trebuia să aducă organismul copilului în starea de pregгtire pentru procesul însușirii cunoștințelor. Băieții de la șapte ani trebuia să fie instruiți și educați de către stat. Gînditorul admitea educația în familie în formele ei tradiționale pоnă la vîrsta de șapte ani sub supravegherea funcționarilor de stat. în cadrul învățămîntului primar. de la vîrsta de cinci pînг la șapte ani să se efectueze instruirea și educația preventivă. Acordînd gimnasticii o importanță deosebită. statale. Gimnastica este predestinată pentru formarea frumosului. Aristotel a acordat o atenție deosebită problemei omului. Un rol deosebit în formarea unui început foarte fiumos trebuia să-l aibă muzica. muzica și desenul. El era de părerea că fiecare formă de organizare statală are nevoie de o educație corespunzătoare. Aristotel. "minte sănătoasă în corp sănătos". "natura adesea tinde spre aceasta. Gimnastica. gimnastica. condamna tradiția spartană a aplicării exercițiilor fizice grele în rezultatul cărora copiii se transformă în "animale sălbatice". Pe de o parte. Dacă omul este o ființă natural-socială. societății. statului.Examinînd problema veșnică a raportului determinantelor sociale și biologice în educație. trebuia să contribuie educației spirituale. Aristotel a ocupat o poziție flexibilă. ca în familie. Educația fizică. "de la părinți buni pot proveni numai urmași buni". dar să obținг aceasta nu poate". Inceputul instruirii și educației elevului se propunea de la "grija față de corp" și mai apoi "grija față de suflet. comune. 9 . minte". Drept obiecte necesare și obligatorii. EI studiază omul în manifestările și relațiile lui sociale. Aristotel a depus eforturi colosale în studierea și acumularea experienței sociale în domeniul conducerii statului. Aristotel a acordat atenție primordială educației sociale. Aristotel a creat istoria a 158 de state grecești. pornind de la teza sa potrivit căreia "omul este un animal politic". Aristotel propunea.

spre viața conștientă.11 Nu este democrație acolo unde statul care își zice democratic procedează cu decrete populare. se ivesc numai acolo unde legea a pierdut suveranitatea. de parcă ar fi scris pentru vremurile noastre. iar democrația la demagogie. totodată. 42. paj. Politica. În orice stat. Conceptia pedagogică 10 11 Aristotel. Acestea au și stări excesive care le alterează esența și menirea. Pentru el. București. de exemplu. esențial pentru ca democrația să nu degenereze în demagogie este respectul legii. оn special. individul însuși. este ființă socială. omul. Ibidem. în fond. cetățeanul trebuie să se supună constituției. Aristotel definește omul în raport cu mediul vieții lui: educație. Aristotel pleda în favoarea statului sclavagist. că monarhia aristocratică și democrația sunt esențiale. grupuri sociale. Aceasta este una dintre cele mai faimoase definiții. sau mai bine zis. guvernare. Cît despre formele statului.10 și considera. "Demagogii". Așa. intelectuală. istorie. Aristotel considera. Aristotel avea în vedere egalitatea politică. Statul este natural (social) pentru că. 44 10 . Vl. aristocrația la oligarhie.paj. 1989. indiferent de forma acestuia. Lucrarea lui Aristotel "Politica" este în întregime o desfгșurare și argumentare a definiției de mai sus. Libertatea și egalitatea sunt "bazele fundamentale ale democrației". etc. nota el. În lucrarea sa "Politica" menționa că "animalul politic" se deosebește de celelalte animale prin faptul că el tinde spre bine. este încălcarea dreptului politic altfel decît îl recunoaște constituția. . După părerea lui Aristotel. iar aceasta pentru că decretele nu au generalitatea legii.Cel mai sistematic sunt expuse concepțiile lui despre educație și instruire în tractatul "Politica". căci răul cel mai rău pentru viața statului. politică. culturг. care s-au dat cîndva omului. carte VI. aplicare asupra cercetгrii bazelor statului și a sistemelor de guvernare. cetățeanul este liber cînd se supune autorității legii. monarhia poate duce la tiranie. forma perfectă a statului este cel democratic.

fostul său elev. o bibliotecă bine dotată și un "muzeu" de științe naturale. universalul se află în lucruri. Se știe că. pentru care Alexandru Macedon. În ideile sale pedagogice. dar cu alte obiective decît cele strict educative. Aristotel se prezintă ca fiind exponentul punctului de vedere atenian asupra vieții. Drept urmare. sensibilitate și inteligibilitate) le sunt necesare tratamente diferite. Si în plan pedagogic. adevărul se poate deduce în urma experienței directe cu obiectele. îi trimitea mostre de plante și de animale. Opera transmisă peste veacuri este o operă scrisă și predată. În concepția lui Hummel. el este prototipul profesorului. filosoful din Stagira se va deosebi de punctele de vedere ale lui Platon. Este adeptul dezvoltării progresive a naturii umane. pe un loc central se află studierea științelor naturii. Maniera didactică poate fi detectată în toate lucrările. Aristotel sugerează ideea că ceea ce nu poate face legea va face familia și ceea ce nu îndeplinește statul va prelua ca sarcină familia. Modalitatea de a realiza educația derivă din concepția sa cu privire la sorgintea (origine) și căile cunoașterii. tratatul său despre educație (Peri Paideias) s-a pierdut. el nu va accepta ideea abandonării copiilor de către familie unor instituții ale statului. Copiii vor fi integrați în școlile publice începănd cu vîrsta de șapte ani. el a înființat o grădină zoologică. facînd apologia echilibrului dintre rațiune și suflet. și educația trebuie să se 11 . cu toate că este de acord cu educația publică.Aristotel și-a petrecut viața mai mult cu învățămîntul decît cu cercetarea. de negăsit în Grecia. Din nefericire. În Liceul pe care îl înființează. întrucît aceasta poate veghea și stгpîni mai îndeaproape pornirile particulare ale copiilor. pentru Aristotel. De pildă. realizate progresiv prin exerciții și studii compatibile cu puterea particular de absorbție. Reflecțiile sale despre educație au fost preluate în importante opere. Celor trei trepte ale dezvoltării " sufletului " (corporalitate. Pentru aceasta.

după cum lasă să se întrevadă unele idei din Etica nicomahică. Voința și stгăile apetente sunt puse și ele în discuție. Nu este neglijată formarea morală. Iași 2001. p. Gimnastica stimulează dezvoltarea fizică și o atitudine plină de curaj. În lucrarea Despre suflet. respectiv capacitatea subiectului de a fi format prin propriile acte sau prin cele care vin din partea altora. în opinia lui. p. gîndire și mișcare. Alături de studierea științelor naturii. Muzica asigură petrecerea plăcută a timpului liber. Fiecare existență este rodul interferenței dintre materie și formă. tot așa și intelectul este forma formelor. ca și plăcere. se definește prin simțire. întrucît "unde există simțire există și durere. scrisul și gramatica sunt necesare în îndeletnicirile de zi cu zi (comerț. cum am spus. La Aristotel primează acțiunea. ori că sunt feluri de schimbări: trecerea către stările de privație și 12 C. trebuie să afirmăm ori că nu suferгă nici o afecțiune.conformeze acestui principiu. "Despre cel ce învață pornind de la potență și care dobîndește știința de la cel ce se află în plin act și îi predă. Aristotel recomandă studiul gramaticii. Aristotel ne propune o teorie psihologică ce explică unele dintre preceptele sale pedagogice. dar în același timp purifică sufletul de pasiuni și cultivă capacitatea de valorizare a lucrurilor frumoase. Nu pornind de la «materie» se cuvine să se tindă către «forma» omului. trebuie modelată materia cu forța acelei semnificații cuprinse în noțiunea de «formă» umană" (Suchodolschi. 13)12. ci dimpotrivă. iar unde sunt acestea e necesar să existe și dorința" (ibidem). 31 12 . gimnastica și muzica. Această «formă» modelează «materia» și creează omul. "După cum mîna este unealta uneltelor. Cucos Istoria pedagogiei. Cititul. Sufletul. În timp ce în Akademia lui Platon se studiau cu predilecție filosofia și matematicile. dobîndirea de alte cunoștințe). în noua instituție creată de Aristotel filosofia era completată cu teme de biologie sau cu cunoștințe ce țin de alte științe ale naturii. aceasta din urmă avînd un rol activ. pe cînd senzația este forma lucrurilor percepute". Există deci «forma» fiecгrui om și sarcina educației constă în faptul că ea trebuie să acționeze asupra tuturor în același fel.

la sclavi predomină sufletul vegetativ. unul animal și altul rațional. Aceste trei calitгți ale sufletului se manifestă diferențiat . la sufletul animal se adaugă capacitatea de a avea senzații și dorințe. meditînd asupra sensurilor profunde ale existenței și devenind conștient de potențele sale cele mai înalte.se obține treptat. în cazul sufletului rațional apare gîndirea care îl îndreaptă pe om spre adevăr și care îl face nemuritor. 97). pentru gîndurile și faptele săvîrșite. dincolo de limbajul deficitar din punctul de vedere al psihologiei moderne. imaginație și memorie.scopul fundamental al devenirii omului prin educație . Să recunoaștem că această perspectivă. Loisir-ul este semnul libertății care înalță spiritul.la nivelul indivizilor luați izolați sau chiar vizați ca grupuri (de pildă. pe cînd la stгpînii lor se manifestă cu precгdere sufletul rațional). 13 ibidem 13 . prin păstrarea căii de mijloc și prin permanenta supraveghere a simțurilor de către partea rațională a sufletului. își păstrează actualitatea. Sufletului vegetativ îi sunt caracteristice hrănirea și procrearea . Numai în momentele de răgaz omul poate contempla realități suprasensibile și se dedă speculației. Cît despre perceperea ca act.13 Gînditorul grec distinge trei ipostaze ale sufletului uman: un suflet vegetativ. în esența ei. ființa născută va avea oarecum percepere și cunoaștere.(dimpotrivă) trecerea spre dobîndirea unui caracter și spre menirea firească. asupra responsabilizării omului. 1969. ea corespunde cu contemplarea activă" (Aristotel. prin subordonarea și dominarea sufletului vegetativ și animal de către sufletul rațional. La virtute se ajunge prin evitarea extremelor. Cea dintîi schimbare a ființei cu senzație provine de la procreator. Virtutea . prin rațiune. atrăgîndune atenția. De îndată ce se va naște. p.

Etica nicomahică.În viziunea lui Aristotel. București. ajuns în acest stadiu datorită educației. adică acel om care a ajuns. traducere de Stella Petricel. . de la starea de sălbăticie la cea de om desăvîrșit. 1988. Editura Știintifică și Enciclopedică. finalitatea educației este totuna cu finalitatea pe care o are omul. Texte reprezentative ce mentioneaza conceptia educationala Aristotel. prin educație. Omul fericit este un om al binelui și al virtuții. 14 . Educația este necesară pentru că numai ea actualizează omul fericit.

Dar atît medicul. educația trebuie în mod necesar să fie una și aceiași pentru toți membrii săi. Bucureєti. Nu e mai putin adevărat însă că cel ce dorește să devină un specialist sau un teoretician trebue sa se ridice pîna la universal. statul a primit o lovitură funestг" (p. Fără îndoială însă. astfel. "Nu s-ar putea deci tăgădui că educația copiilor trebuie să fie unul din obiectele de capatenie ale grijii legiuitorului. deși sistemul cel din urmă este mai răspîndit și deși astăzi oricine învață pe copiii săi acasă obiectele și potrivit metodelor care оi 15 . unii oameni trec drep medici pentru ei însași în timp ce ar fi incapabili să aducă un remediu altcuiva. nimic nu împedica pe cineva. Editura Antet. a cărui cunoaștere trebuie s-o dobîndească cît mai mult posibi spus. Tot așa este. dacă datorita experienței observă cu atenție fenomenele survenite întrun anumit caz. și cu deprinderea virtuții. Întrucît statul întreg are unul și același scop. 157) "Toate științele și toate artele pretind. Pretutindeni unde educația s-a nesocotit. cît și profesorul de gimnastică sau orice alt profesionist se vor ocupa cel mai bine de cazurile particulare dacă posedă cunoaєterea universului. evident. să se ocupe corect de un caz individual. pentru a reuși în ele. chiar și neinițiat în știință. deprinderi anterioare. Aristotel. 1996. universalul este obiectul știintelor" (p. noțiuni prealabile. Politica. de unde urmează că ea trebuie să fie un obiect al supravegherii publice. fiecare gasimd în ea ceea ce l i se adapteazг mai bine. știind ce se potrivește tuturor sau unei anumite categorii.Cartea a X-a "La toate acestea trebuie să adăugăm că un sistem de educație individual este superior unui sistem de educație universal. 263). Trebuie să admitem deci că este în măsură să distingă mai exact particularitățile proprii fiecăruia. iar nu particulare.

Toate îndeletnicirile putînd a se deosebi în liberale și servile. ei aparțin tot statului. Cu toate acestea. ceea ce este comun trebuie să se învețe în comun.. tinerimea va învăța. căci ar оnsemna să facem din joc scopul însuși al vieții. Cineva nu se instruiește jucîndu-se. iar jocul are numai scopul să relaxeze. nici vărstei care 16 .Dacг munca și repausul sunt amîndouă necesare. 158). trebuie să le cuprindă pe acelea absolut necesare. printre lucrurile folositoare. iar studiul este întotdeauna anevoios. printre lucrurile utile. cel din urmă este netăgăduit de preferat. nu prin jocuri. lucru imposibil. Adăugăm că timpul liber nu se cuvine nici copilăriei. Jocul este mai ales util în mijlocul lucrărilor. Mișcarea pe care ne-o dă jocul destinde spiritul și-l odihnește prin plăcerea pe care o dă" (p. . "Un punct evident este că educația. Omul care muncește are nevoie de relaxare. sufletul sau mintea unui om liber cu faptele virtuții" (p. 158). și este o eroare gravă să se creadă că fiecare cetățean este stăpîn pe sine.plac. Trebuie deci să putem chema la timp întrebuințarea jocurilor ca un leac mănuitor. artă ori știință. Munca aduce totdeauna osteneală și încordare. "Se va recunoaște fără greutate că nu trebuie să se facă un joc din instruirea ce se dă copiilor. Se numesc îndeletniciri de meseriași toate îndeletnicirile. însă ea nu trebuie să le cuprindă pe toate fără excepție. Negreșit. care sunt cu totul inutile pentru a deprinde corpul. 160). pe acelea ce nu vor tinde să facă meșteșugari din aceia care le practică. pentru că toți sunt elementele lui și pentru că оngrijirile date părților trebuie să concorde cu îngrijirile date totului" (p. dar trebuie a cгuța cu mare grijă să-I umplem cum se cuvine.

Concluzie 14 C. 34 17 . Iași 2001. introducînd numeroase elemente de științe ale naturii. face loc disciplinelor realiste. prin dominarea pasiunilor de către rațiune și prin practicarea valorilor înalte. Scopul educației constă în atingerea virtuții. iar o ființă incompletă nu trebuie să se oprească cîtuși de puțin" (p. Alături de conținuturi specula ti ve.urmează după ea: lipsa de ocupație este capătul unei cariere. p. 164). Gînditorul pune accentul asupra rolului activității și al acțiunii personale a copilului în cunoașterea realității.14 Aristotel este adeptul unei educații pe etape și diferențiate în funcție de dimensiunile și caracteristicile "sufletului" persoanei educate. Cucos Istoria pedagogiei. Aristotel este de părere că educaюia publică trebuie să se bazeze și să se îmbine cu educația realizată în familie.

si ca organizarea educației trebue sa fie facută de catre stat. Este ceva ce se intămpla în jurul nostru și in acelaș timp se întimplă și cu noi. Narly Pedagogie generala.”15 Referințe bibliografice 15 C. Posteritatea aristotelică se constituie într-un capitol de sine stătător al istoriei filosofiei. Concepțiile folosofice ale lui Aristotel au constituit apogeul. se află în centrul atenției oamenilor de știință. Democrit. se studiază în instituțiile de invățămînt. fie că a fost sau nu acceptat. punctul culminant al filosofiei Greciei antice.In concepția lui Aristotel educația ar fi o acțiune de daltuire a ființei umane. Și la etapa actualг concepțiile filosofice și pedagogice ale lui Pytagoras. Aristotel a fost și rămîne o stea fixă a istoriei gîndirii filosofice de la care s-au împărtășit atîtea alte mari stele ale aceluiași domeniu încît. steaua s-a răspоndit în alte etemități. Aristotel etc. Heraclit. dar al filosofiei. EDP București 1996 18 . antichitate –contemporanietate. Aristotel a fost și este un Prim motor. Platon. De la naștere si pîna la moarte fiecare din noi este spectatorul si actorul acestui fapt. așa cum am spus Filosoful. fie că doctrina i-a fost exaltată. Pentru a crea o imagine a celor spuse anterior despre conceptia educationala a lui Aristotel. care scria ”că educația este un fapt social și unul individual în acelas timp. în neclintirea ei. il voi cita pe savantul roman C. cadrelor didactice. reeșind din ideia ca conceptele educaționale ale marilor savanti de la extremele timpuriloril. tot așa cum sculptorul cioplește un bloc de piatra pentru ia da formă. iar pentru modemi un sistem de referință sine qua non. Narly. Aristotel va fi pentru evul mediu. oamenilor de cultură.

Al. D. Banuh N. 8. Chișinău. 1969 Narly C. Ed. 1999 Căldare. Cazan. carte VI. Istoria filosofiei. Introducere în filosofie.Windelband. W. Pedagogie generala EDP București 1996 Problema educației în filosofie Rosca S. Istoria filosofiei grecești.l. 4. 4. Moldova.1. Istoria pedagogiei.M.. 9. Chișinau 2003 Roșca. 7. Aristotel. 19 . G.F. red. Gîndirea filosofică în lumea antică. Polirom Iași 1996 Cuznițov L. 1995. Filosofia educației Chișinau 2004 Hegel. De la antici la Kant. C. 1989.2. W.București. 1998 2. Chiticari.. București. 5. Chișinău.. Politica. S. Bucureєti. 10. Gh. 6. 3. Din istoria gîndirii filosofice. vol. Iași. 1994 Cucoș.