Rolul firmelor de expediţii în derularea operaţiunilor de comerţ exterior

De Lector univ. drd. Cosmina Remeş

Odată cu dezvoltarea schimburilor internaţionale de mărfuri, a diversificării structurii

exporturilor şi importurilor, transporturile internaţionale au devenit din ce în ce mai
importante în economia mondială.

Importanţa din ce în ce mai mare a transporturilor internaţionale se datorează şi

participării unui număr mare de state la comerţul mondial şi la cooperarea economică
şi tehnico-ştiinţifică.

Pe măsură ce a crescut numărul întreprinderilor de transporturi internaţionale şi ca

urmare a adâncirii diviziunii internaţionale a muncii, precum şi apariţia unui număr
tot mai mare de reglementări internaţionale în probleme de derulare a importurilor şi
exporturilor pe teritoriul altor ţări, necesitatea asigurării unor operaţiuni şi servicii
conexe pentru realizarea transporturilor de mărfuri în bune condiţii, astfel a apărut
necesitatea specializării unor firme sau organizaţii economice care se ocupă cu
activitatea de expediţie internaţională.

Gradul diferit de dezvoltare economică a unor ţări sau zone a determinat

amplificarea corespunzătoare a schimburilor de mărfuri şi deci un anumit volum şi un
grad de complexitate pentru activitatea de transporturi şi expediţii.

Expediţia internaţională de mărfuri este definită ca o activitate de comerţ exterior

care oferă o serie de prestări de serviciu puse în slujba derulării operaţiunilor de
export şi import, având legături foarte strânse cu activitatea de transporturi
internaţionale.<!--[if !supportFootnotes]-->[58]<!--[endif]-->

Expediţia internaţională este o componentă a mecanismului de derulare a

operaţiunilor de export / import, ea reprezintă interfaţa dintre predătorul mărfii şi
cărăuş (transportator) şi dintre acesta din urmă şi destinatar, asigurând derularea
fluxurilor de mărfuri în bune condiţii.<!--[if !supportFootnotes]-->[59]<!--[endif]-->

Deci, ca urmare, expediţia internaţională este un ansamblu de activităţi desfăşurate

de expeditor, persoană fizică sau juridică, pentru a asigura deplasarea mărfurilor de
la locul de expediere la cel de destinaţie, puncte situate în ţări diferite. Este o
activitate specializată de comerţ exterior desfăşurată de casele de expediţie
internaţională, care în schimbul unei sume de bani, comision sau taxă fixă se obligă
faţă de întreprinderea importatoare să preia mărfurile încredinţate şi să realizeze
direct sau prin intermediari ca destinatarul mărfii-cumpărătorul să poată intra în
posesia ei.

Iniţial existau expeditori individuali care mijloceau legătura între comercianţii de

mărfuri şi cărăuşi (transportatori), făcând să se întâlnească în mod organizat cererea
de transport cu oferta de mijloace de transport. Cu timpul, în special în porturi şi în
localităţi situate la încrucişarea drumurilor comerciale, au apărut mici agenţi de
expediţie care au început să coopereze între ele.

Predând cărăuşului o cantitate mai mare de marfă, preluată de mai mulţi comercianţi
şi destinată corespondentului său dintr-o altă localitate sau ţară, care apoi va livra
fiecare partidă de marfă în parte, la beneficiarul său, expeditorul obţine de la
transportator un tarif mai avantajos, căci dă posibilitatea de utilizare mai completă a
spaţiului mijloacelor de transport şi obţinerea unor profituri mai mari pe unitatea de
timp.

Activitatea de expediţie internaţională reprezintă pentru derularea mărfurilor de

comerţ exterior acelaşi lucru pe care îl reprezintă „arhitectura pentru construcţii”.
Expeditorul internaţional poate contribui direct la promovarea exportului pe o
anumită piaţă şi poate influenţa în mod determinant eficienţa acestuia. Luând în
considerare varietatea de operaţiuni realizate şi serviciile complexe efectuate pentru
optimizarea transporturilor internaţionale pe toate planurile F.I.A.T.A.<!--[if !
supportFootnotes]-->[60]<!--[endif]-->, expeditorul este apreciat drept „arhitectul
transporturilor internaţionale”.

Nici un exportator nu poate să realizeze singur deplasarea mărfurilor de la locul de

producţie la destinatarul final, fără să apeleze la tranzitar, cel puţin în obţinerea
documentelor şi alegerea rutei de transport. Totuşi o singură excepţie de la această
regulă o fac mărfurile care se transportă în vrac a căror expediţie, în unele situaţii, se
poate efectua direct de încărcător fără intermediul tranzitarului.

Tranzitarul în funcţie de genul de operaţiuni pe care-l exercită, poartă diverse nume:

tranzitar internaţional; comisionar vamal; agent maritim; comisionar de transport;
expeditor internaţional.

Pe plan internaţional la a 5-a Sesiune a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi

Dezvoltare (Manila – mai 1979), s-a subliniat importanţa activităţii de expediţie
internaţională în promovarea schimburilor internaţionale şi exercitarea profesiunii de
tranzit în:

<!--[if !supportLists]-->· expedierea mărfurilor;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· creşterea cointeresării la transportul multimodal;<!--

[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· modernizarea infrastructurii de transport;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· îmbunătăţirea activităţii de tranzit.<!--[endif]-->

Societăţile de expediţii specializate se ocupă cu organizarea expedierii mărfurilor de

comerţ exterior de la locul de predare până la locul de destinaţie, pe genuri de trafic
(export, import, tranzit), pe anumite relaţii, pe grupe de mărfuri sau genuri de
operaţiuni.

Funcţiile societăţii de expediţie internaţională sunt prezentate în cele ce urmează:

<!--[if !supportLists]-->· Furnizarea de informaţii către exportatori şi importatori

cu privire la exigenţele consumatorilor, prezenţa concurenţei, sursele de
aprovizionare, punctele de desfacere costurile de transport, manipulare şi depozitare
pe diferite rute şi în diferite centre comerciale.<!--[endif]-->
 <!--[if !supportLists]-->· Condiţionarea mărfurilor şi ambalajelor, se face pe calea
înnobilării calitative, reambalării, neutralizării ambalajului şi refacerii marcajului.<!--
[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Păstrarea mărfurilor în vederea desfacerii lor în momente

conjuncturale optime sau luarea lor în custodie, până la efectuarea plăţii sau în
cadrul operaţiunilor de grupaj.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Simplificarea formalităţilor şi raţionalizarea

documentelor, este îndeplinirea formalităţilor de tranzitare în vamă şi a altor
formalităţi impuse în perioada efectuării transportului până la destinaţie.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Folosirea mijloacelor naţionale de transport şi

asigurare.<!--[endif]-->

Pentru o bună organizare în urmărirea şi executarea acestor operaţiuni, este

necesară cunoaşterea tuturor reglementărilor ce acţionează în sfera transporturilor
internaţionale de mărfuri.

Contribuţia expeditorilor este foarte amplă în ceea ce priveşte rezolvarea într-un mod
corespunzător a problemelor de transport pe mai multe căi:

<!--[if !supportLists]-->· Creşterea volumelor de mărfuri ce trebuie transportate

prin folosirea raţională a capacităţii mijloacelor de transport atrase în circuitul
internaţional, efectuarea tuturor transporturilor încredinţate de mandanţi; <!--
[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Deplasarea mărfurilor de la locul de producţie la locul de

consum mai rapid prin diminuarea timpului de încărcare-descărcare, repredare,
reexportare, transbordare;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Asigurarea integrităţii mărfurilor în timpul transportului

atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ prin folosirea mijloacelor de
transport specializate;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Transportarea mărfii pe rutele cele mai optime pentru a

nu exista posibilitatea de pierdere a mărfii până la destinaţie; <!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Elaborarea unor documente de transport şi de expediţie

care să garanteze cumpărătorului că va primii marfa în cantitatea, calitatea şi la
timpul stabilit, iar vânzătorului că va încasa preţul stabilit prin contract. <!--[endif]-->

În ultimele decenii, pe plan mondial a crescut numărul întreprinderilor de transport

internaţionale. Ca urmare, există şi un număr foarte mare de case de expediţie.
Casele de expediţie se deosebesc între ele din mai multe puncte de vedere:

<!--[if !supportLists]-->· Mărime – există un număr mare de întreprinderi

începând cu cele mici şi până la cele mai mari. Întreprinderile mici se află situate la
punctele de frontieră ale ţării şi sunt specializate numai în domeniul operaţiunilor de
vămuire, iar numărul de angajaţi este cuprins între 10 şi 12.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Obiectul de activitate – cele mai mici case de expediţie

efectuează operaţii într-un anumit gen de transport, altele efectuează prestări de
servicii în 5 – 6 ramuri şi activităţi de transport cum ar fi expediţia maritimă, fluvială,
aeriană, expediţia containerizată. Sunt organizate pe compartimente de export –
import – tranzit, pe grupe de mărfuri.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Zonele în care îşi desfăşoară activitatea – firmele mici îşi
desfăşoară activitatea în ţările unde au fost create, în localităţile sau regiunile din
ţară. Firmele multinaţionale prestând servicii complete în întreg sistemul de
distribuţie al mărfurilor, monopolizează operaţiunile de transport şi expediţie din
diferite ţări şi pentru anumite relaţii sau zone geografice, astfel ele au în subordine şi
controlează un număr foarte mare de firme mici şi mijloci aflate în oraşe şi localităţi
de tranzit.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Modul de organizare – casele de expediţie sunt

organizate în asociaţii sau uniuni<!--[if !supportFootnotes]-->[61]<!--[endif]-->, la
rândul lor toate uniunile sau asociaţiile sunt organizate în „Uniunea Federală a
Expeditorilor şi Depozitarilor”. În cadrul acestei uniuni îşi desfăşoară activitatea
comitete specializate pe tipuri de expediţie, pe probleme financiare şi de credit,
tarifare, juridice. Scopul uniunilor este acela de coordonare a activităţii membrilor lor
în vederea obţinerii unor profituri ridicate de monopol. Uniunile naţionale şi
internaţionale ale expeditorilor sunt membre ale organizaţiilor internaţionale ale
expeditorilor „FIATA”, această organizaţie internaţională are scopul de a apăra
interesele expeditorilor. În ceea ce priveşte organizarea internă, firma de expediţie
internaţională se poate constitui din punct de vedere al formei juridice, ca o societate
comercială dar forma cea mai adecvată este aceea de societate pe acţiuni. <!--
[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· Obţinerea licenţei – societatea de expediţie internaţională

pentru a-şi putea desfăşura activităţile trebuie să fie autorizată indiferent de forma
sa juridică. Legea naţională a fiecărei ţări prevede obligativitatea obţinerii licenţei
profesionale, pentru aceasta societatea de expediţie trebuie să prezinte dovezi că
dispune atât de mijloace materiale cât şi financiare.<!--[endif]-->

În afara mărfurilor care se transportă în vrac, nici un exportator nu poate să

realizeze singur mişcarea mărfurilor de la locul de producţie la destinatarul final, fără
să apeleze la tranzitar, cel puţin în vederea obţinerii documentelor şi alegerea rutei
de transport.

Rolul tradiţional al tranzitarului este acela de a acţiona în numele încărcătorului

pentru a organiza transportul mărfurilor în trafic internaţional. În funcţie de
operaţiunile pe care le exercită, el poartă diverse nume: tranzitar internaţional,
comisionar vamal, agent maritim, comisionar de transport, expeditor internaţional.

Tranzitarul face legătura între diverse unităţi care concură la derularea mărfurilor în
trafic internaţional (cărăuşi, administraţii vamale, încărcători şi descărcători), precum
şi alte unităţi cu care expeditorul sau destinatarul intră în contact.
Expeditorul internaţional este o persoană fizică sau juridică care în schimbul unei
sume de bani (comision sau o sumă forfetară) primită de la mandanţii săi (societate
de comerţ exterior), se obligă faţă de aceştia să preia mărfurile încredinţate şi să
realizeze sau să facă să se realizeze întreaga gamă a operaţiunilor necesare, pentru
care destinatarul (importatorul sau beneficiarul importului) să poată intra în posesia
bunurilor dobândite într-un termen cât mai scăzut şi cu cheltuieli minime.

De cele mai multe ori, activitatea agentului de transport este efectuată de

comisionarul în vamă. Rolul comisionarului în vamă este acela de a conecta cărăuşul
cu expeditorul ca agent al cărăuşului sau al expeditorului.

El poate acţiona atât pentru cărăuş cât şi pentru expeditor în acelaşi timp dar
aceasta poate duce la anumite probleme deoarece trebuie să aibă câte o datorie faţă
de fiecare dintre ei, ceea ce l-ar pune în dificultate atunci când ar primii instrucţiuni
contradictorii de la aceştia.

Comisionarul în vamă nu are şi funcţia de cărăuş.

În momentul în care bunurile tranzitează într-o terţă ţară, comisionarul în vamă

trebuie să ia parte la transbordarea acestora dintr-un mijloc de transport în altul. El
poate să se implice în organizarea transportului în continuare precum şi în activitatea
fizică de descărcare şi încărcare dintr-un mijloc de transport în altul.

Activitatea de descărcare / încărcare este preluată în marea majoritate a cazurilor de

companii specializate, angajate fie direct de expeditor, fie de comisionarul în vamă.

Comisionarul în vamă se poate ocupa de transportul mărfurilor până la destinaţie în

ţara de origine a acestuia folosind mijloace de transport proprii sau angajate de la o
companie de transport.

Comisionarul în vamă trebuie să păstreze în depozit bunurile care sunt sosite din
import, precum şi bunurile care urmează să fie exportate. Depozitarea bunurilor are
loc în portul de încărcare sau în cel de descărcare.

Comisionarul în vamă poate avea depozitul lui propriu sau îl poate închiria de la alte
companii specializate. Atunci când deţine un depozit propriu poate efectua şi alte
activităţi, cum ar fi transportul mărfurilor la clienţi. El poate prelua de la clienţi atât
funcţia de depozitare cât şi cea de distribuţie.

Comisionarul în vamă mai poate efectua şi alte servicii auxiliare la transport, cum ar
fi asigurarea mărfurilor pe care le transportă în contul clientului, asistenţa vameşului
cu documentele necesare pentru export şi import, poate plăti taxa „cash” la livrarea
mărfurilor şi poate informa clientul în ceea ce priveşte transportul sau destinaţia.

O altă funcţie a comisionarului în vamă este aceea de a organiza şi coletăria, pentru

aceasta se pot organiza atât transporturi feroviare, aeriene cât şi maritime.

Ca exemplu în cazul transportului feroviar, comisionarul în vamă va colecta mai

multe mărfuri de la diferiţi expeditori pe care le va distribui în ţara de destinaţie.
Mărfurile colectate vor fi grupate şi apoi expediate cu vagonul. Comisionarul în vamă
va încheia un contract cu calea ferată pentru transportul mărfurilor colectate şi
pentru a oferi spaţiu la tarife speciale.

Această operaţiune presupune o cooperare între comisionarii în vamă din alte ţări şi
o extindere a organizaţiei comisionarului în afara graniţelor. Prin această funcţie
comisionarul în vamă îşi extinde funcţia internă în afara graniţelor devenind un agent
expeditor internaţional.

În concluzie atribuţiile cele mai importante ale expeditorului internaţional sunt:

<!--[if !supportLists]-->· să ambaleze mărfurile care fac obiectul expediţiei ori să

acorde asistenţa tehnică necesară celor care ambalează mărfurile, ţinând cont de
normele legale în materie din ţara de destinaţie şi din ţările de tranzit;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· preluarea mărfurilor ce urmează să fie expediate;<!--

[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· măsurarea şi cântărirea mărfurilor preluate în

sarcină;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· atunci când este necesar să efectueze operaţiuni de

asigurare a mărfurilor;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· întocmirea formalităţilor vamale;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· emiterea şi legalizarea facturilor consulare în cazurile

specifice;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· livrarea mărfurilor către cărăuşul ales, procurarea şi

remiterea documentului de transport exportatorului pentru a fi înaintat la banca
plătitoare, de către expeditor împreună cu documentele comerciale convenite în
contract cu importatorul;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· efectuează plăţi în numele şi pe contul încărcătorului;<!--

[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->· supraveghează expedierea printr-un contract permanent

cu cărăuşul.<!--[endif]-->

În vederea îndeplinirii acestor atribuţii, expeditorul internaţional trebuie să dispună

de o structură organizatorică adecvată, de o reţea de agenţi externi, de mari
antrepozite diversificate pe mărfuri şi regiuni dotate corespunzător.

Datorită faptului că nu există o lege aplicabilă expeditorilor de navlu, legătura legală

dintre comisionarul în vamă şi clientul său apare din condiţiile generale care se aplică
serviciilor de expediţie. În unele ţări aceste condiţii sunt date prin intermediul
asociaţiilor expeditorilor, în alte ţări (ţări scandinave) există o condiţie de a dobândi
calitatea de membru în asociaţiile de comisionare.
Membrii trebuie să aplice în afacerile lor condiţiile generale ale Asociaţiei Nordice a
comisionarilor în vamă, cunoscute sub numele de „NSAB 85”.

În timp ce condiţiile generale sunt elaborate unilateral de către comisionari şi

asociaţiile lor, fără consultarea organizaţiilor care îi reprezintă pe clienţi, condiţiile
generale ale Asociaţiei Nordice a comisionarilor în vamă au rezultat din cooperarea
dintre organizaţiile care reprezentau ambele părţi în relaţiile contractuale.

Au fost înfiinţate instanţe judecătoreşti şi tribunale dispuse să accepte condiţiile în

unele cazuri, chiar dacă acestea nu sunt menţionate expres în legătură cu părţile
contractuale.

Eforturile trebuie făcute în cadrul organizaţiei mondiale a expeditorilor de navlu în

sensul asigurări de condiţii generale, aceasta nu s-a dovedit a fi posibil dar FIATA a
oferit asociaţiilor membre aşa numitul „model FIATA” pentru condiţiile naţionale ale
comerţului agenţilor expediţionari.

Evoluţia legii în transportul internaţional este bine înrădăcinată în vechiul concept al

„cărăuşului obişnuit”, care era supus unor responsabilităţi stricte cu câteva excepţii
în caz de război, tulburări civile, forţă majoră.

Posibilitatea de evitare a responsabilităţi cărăuşului era foarte limitată. Referitor la

principiul libertăţi contractului, cărăuşii folosesc operaţiuni de a reduce
responsabilitatea lor prin renunţări şi limite financiare reduse ale responsabilităţii.

În cea ce priveşte legea transportului de bunuri pe mare, aceasta oferă cărăuşului o

mai bună poziţie decât în celelalte feluri de transport, mai ales în cazurile de eroare
de navigaţie sau conducerea navei şi incendii. Limitele financiare ale
responsabilităţilor în transportul de bunuri pe mare pot fi mai reduse decât cele ale
altor căi de transport.

Termenul de „agent expeditor” poate avea sensuri diferite pentru diferiţi oameni din
ţări diferite, atâta timp cât nu există definiţie internaţională acceptată pentru
„agentul expeditor”. Astăzi termenul apare ca o acoperire a trei funcţii principale fiind
evidentă o anumită suprapunere atât în interiorul unei ţări cât şi între ţări diferite:

1. Agentul de expediţie:

- acţionează ca agent pentru un importator sau exportator în concordanţă cu

instrucţiunile specifice furnizate de clientul său;

- asigură spaţiul de expediţie, întocmeşte documentele, achită impozitele şi taxele

legale, inclusiv pe cele vamale şi negociază contractele de transport local;

- nu acceptă responsabilităţi juridice în calitate de transportator.

2. Agentul maritim:

- acţionează ca un agent pentru un importator sau exportator, în concordanţă cu

instrucţiunile specifice furnizate de clientul său;
- asigură spaţiul de depozitare a expediţiei, întocmeşte documentele, achită
impozitele şi taxele legale, inclusiv pe cele vamale şi negociază contractele de
transport local;

- asigură servicii de amarare a încărcăturii, prin acceptarea pentru expediţia

internaţională, a unui număr de loturi de transport de mici dimensiuni, pe care le
ambalează intr-un container şi se ocupă apoi de transportul internaţional al acelui
container;

- asigură servicii de amarare a încărcăturii prin descărcarea loturilor de mărfuri din

containere şi apoi prin expedierea lor la destinatari;

- obţine conosamentul pentru transport maritim pentru încărcăturile destinate

exportului.

3. Expediţionarul ca operator de transport multimodal<!--[if !supportFootnotes]--

>[62]<!--[endif]-->:

- încheie un contract cu expeditorul în numele său, el fiind factorul principal direct

responsabil pentru întregul proces de transport aşa cum indică contractul de
transport;

- este un transportator general întrucât îşi asumă direct sarcina de a executa sau de
a accepta responsabilitatea pentru orice daune sau pierderi pe care mărfurile le pot
suferi în timpul transportului;

- sarcinile şi responsabilităţile sale sunt identice cu cele ale unui operator de

transporturi modale.

Deplasarea mărfurilor de comerţ exterior de la locul de producţie la cel de consum cu

ajutorul diferitelor mijloace de transport este un proces complex la realizarea căruia
expediţia internaţională participă printr-o gamă largă şi diversă de activităţi, cu
scopul de a facilita executarea obligaţiilor asumate de parteneri în condiţii de
rapiditate, siguranţă şi economicitate.

Cele mai importante servicii pe care le pot asigura expeditorii comercianţilor sunt
următoarele:

a) Asigurarea calculaţiilor tarifare privind nivelul cheltuielilor de transport şi a

cheltuielilor accesorii legate de derularea mărfurilor contractate

b) Acordarea de consultaţii privind interpretarea termenilor şi a condiţiilor de livrare

la încheierea contractelor de comerţ exterior

c) Indicaţii cu privire la posibilităţile de alegere a mijloacelor de transport cele mai

adecvate de către client

d) Acordarea de asistenţă comercială privind pregătirea şi prezentarea mărfurilor

pentru expediere, ambalarea şi marcarea acestora

e) Stabilirea rutelor optime de îndrumare a transporturilor

f) Întocmirea şi perfecţionarea formalităţilor privind asigurarea mărfurilor împotriva
riscurilor la transport

g) Întocmirea documentelor şi formalităţilor de expediere şi transport a mărfurilor de

comerţ exterior

h) Organizarea expedierii mărfurilor de comerţ exterior în tariful de grupaj

i) Întocmirea documentelor şi îndeplinirea formalităţilor pentru vămuirea mărfurilor

de export şi de import

j) Urmărirea deplasării mărfurilor pe parcurs şi avizarea promptă a celor interesaţi cu

privire la situaţia transportului

k) Plata cheltuielilor legate de derularea transportului mărfurilor şi decontarea

acestora în mod centralizat beneficiarilor de transport

l) Efectuarea de studii şi informarea celor interesaţi cu date privind dezvoltarea în

perspectivă a diferitelor ramuri de transport şi posibilităţile de utilizare a mijloacelor
de transport.

Activitatea de expediţie internaţională reprezintă pentru derularea mărfurilor de

comerţ exterior, acelaşi lucru pe care îl reprezintă arhitectura pentru construcţii.
Expeditorul internaţional poate contribui direct la promovarea exportului pe o
anumită piaţă şi poate influenta în mod determinant eficienta acestuia.

Expediţia internaţională stabileşte legătura între un încărcător sau destinatar

(proprietarul mărfurilor) şi întreprinderea de transport. Această intermediere
reprezintă rolul tradiţional al tranzitarului, rol ce va rămâne şi în viitor. Având acest
rol, el poate acţiona fie ca mandatar al încărcătorului, fie ca mandatar al cărăuşului,
sau chiar, concomitent, ca agent atât al încărcătorului, cât şi al cărăuşului.

BIBLIOGRAFIE:

Alexa C., Transporturi şi Expediţii Internaţionale, Ed. All, Bucureşti, 1995.

Caraiani G., Managementul în Activitatea de Expediţii Internaţionale, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 1999.

Caraiani G., Transporturi, Expediţii şi Asigurarea Internaţională, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 2001.

Caraiani G., Transporturi şi Expediţii Internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 1995.

Popa I., Tranzacţii Comerciale Internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 1992.