Radioul

Radioul este o metoda de transmitere a sunetului prin unde radio care sunt unde electromagnetice.
Undele radio calatoresc prin aer. Nicola Tesla, un fizician sarb din America, a inventat undele radio dar
existenta lor a fost promovata de Guilermo Marconi, un inventator italian. El a construit un sistem care
putea transmite si primi semnale radio de la o distanta de mai putin de 3 km. In 1895 a trimis un semnal
radio si dupa 2 ani a primit un raspuns radio din Canada, semul “s” in limbajul Morse. Odata cu aceasta
descoperire a inceput sa se dezvolte telegrafia si folosirea codului Morse care a fost foarte important mai
ales pentru comunicarea intre nave in cazul unor dezastre pe mare. Primul care a transmis un mesaj
vocal prin undele radio a fost Reginald Fessenden in 1900. Nikola Tesla a inceput in 1900 constructia
primei statii de radio, dar din lipsa de fonduri, a abandonat ideea. Totusi el este considerat cel care a
inventat ideea de statie de radio cu emisiuni.

Revoluţia Electronică

Revoluţia Electronică, deşi mai puţin cunoscută şi recunoscută, a fost foarte importantă. Consecinţa cea mai importantă a revoluţiei
electronice, a constituit-o apariţia radioului. În primii ani de dezvoltare, comunicaţiile radio au fost numite telegrafie sau telefonie
fara fir, expresii care nu au rezistat în timp, si care au fost înlocuite cu termenul generic radio.

Cea mai largă folosire a radioului o constituie radiodifuziunea, cu al său caz particular, şi de mare amploare televiziunea. Totuşi,
domeniile principale ale radiocomunicaţiilor , inclusiv cele spaţiale, îl reprezintă în continuare radiotelegrafia şi radiotelefonia. Un
subdomeniu de largă prezenţă în radiodifuziune este constituit de tehnica redării ci înaltă fidelitate a sunetului.

Începuturile radioului s-au cristalizat in urma fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante,
cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta, Faraday, Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim admis că primul care a fost în masură să
realizeze o emisie şi o recepţie de unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în 1887, care s-a bazat pe propriile studii de
fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale predecesorilor săi în special Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea
radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său înregistrator de furtună , 1895, care a realizat primele recepţii
sistematice, fiind si cel căruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele de până la el, a oferit lumii,
în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în 1943, a
fost recunoscută prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenţii (1893)(Tesla: „Marconi e un băiat bun. Lasă-l să
continue. Foloseşte 17 din patentele mele”). Şi totusi… SUA atribuie în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia,
realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie , şi pune
problema exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experienţelor lui Hertz, şi chiar a celebrului articol al
lui Maxwell din revista Philosophical Transactions în anul 1865, care se intitula “A Dynamical Theory of the Electromagnetic
Field”.

În 1843 ia fiinţă primul serviciu telegrafic prin fir, între Washington şi Baltimore, dupa ideea pictorului american Samuel Morse, iar
din acel moment nu a mai ramas de făcut decât suprimarea cablului electric, ceea ce s-a şi întâmplat câţiva ani mai târziu. În anul
1870 J.C. Maxwell demonstrează matematic existenţa undelor electromagnetice şi posibilitatea acestora de a se propaga cu viteza
luminii (300.000 km/s), întarind astfel ipoteza (nouă la vremea ei), că şi lumina este tot o oscilaţie electromagnetică. În sfârşit,
Giuliemo Marconi reuşeşte pentru prima dată să transmită o telegramă de 26 de cuvinte între Glacebay Canada şi Poldhor Anglia
(3122 km), punând astfel bazele unei realitaţi, radiocomunicaţiile.

În realizarea unei transmisii radio intervin două tipuri de echipamente. Primul este echipamentul de emisie, care are rolul de a emite
in eter informaţia utilă. Acesta, preia informatia de voce sau alta sursă, printr-un microfon, o aplica unui amplificator pentru ai
amplifica semnalul, iar apoi semnalul este direcţionat catre un modulator. Aici are loc un amestec al semnalului util, cu un semnal
de radiofrecvenţă, provenit de la un oscilator local. Din acest etaj, semnalul este injectat în etajul de radiofrecvenţă şi apoi direct în
antenă.
După ce semnalul a fost astfel transformat in radiaţie electromagnetică, intrevine al doilea tip de echipament, cel mai cunoscut, şi
anume echipamentul de recepţie sau mai pe scurt radioul. Aici, semnalul captat de antena receptorului, este demodulat, şi apoi
transmis unui amplificator de joasă frecvenţă. Difuzorul este ultimul element care mai intervine între radioreceptor si urechea
umană. După tipul de modulaţie al undei electromagnetice, întâlnim doua tipuri de modulaţie. Acestă frecvenţă modulatoare este
asigurată de oscilatorul local al echipamentului din care face parte. Întâlnim Modulaţia în amplitudine AM, şi Modulaţia în
frecvenţă FM