Baltagul

Romanul este specia genului epic in proza, de mari dimensiuni, cu mai multe fire
narative si cu o caracterizare complexa a personajelor.
Fiind o opera epica, “Baltagul” se structureaza pe momentele subiectului, pe parcursul a
saisprezece capitole.
Expozitiunea ne dezvaluie amanunte referitoare la personaje, spatiu, timp si
atmosfera. Opera o are in prim-plan pe Vitoria Lipan, sotia lui Nechifor Lipan. Aceasta
locuia in satul Magura, alaturi de cei doi copii ai sai: Gheorghita si Minodora. Actiunea se
petrece cu cateva secole in urma. De putin timp, femeia incepe sa fie ingrijorata de
barbatul ei, care nu s-a mai intors acasa cu oile. De asemenea, i se arata semne rau
prevestitoare, care o determina sa se consulte cu parintele Daniil, iar apoi cu vrajitoarea
satului. Niciunul nu este de prea mare ajutor, asa ca, in intriga, Vitoria decide sa plece in
cautarea celui iubit.
Pregatirea ia cateva saptamani, timp in care femeia tine post, strange bani
pentru calatorie si isi duce fiica la manastirea Varatec. Ea pleaca alaturi de fiul sau dupa
desfundarea drumurilor, la sfarsitul iernii. Cautarea este una lunga si amanuntita, cei doi
cautand disparutul din han in han, luand satele la rand. Ei afla la o crasma ca au fost
vazuti trei barbati, dintre care unul se potrivea descrierii lui Nechifor. Acesta ar fi
cumparat trei sute de oi, dintre care ar fi vandut o parte altor doi negustori: lui Calistrat
Bogza si lui Ilie Cutui. Vitoria se apropie din ce in ce mai mult de aflarea adevarului, mai
ales cand realizeaza ca urma sotului ei s-a pierdut undeva intre Suha si Sabasa, in
localitatea din urma fiind vazuti doar doi dintre cei trei oieri. Ea isi reia drumul intre cele
doua sate, cautand si mai amanuntit de aceasta data. Spre surpinderea ei si a lui
Gheorghita, ei gasesc cainele familiei, Lupu, in curtea unor localnici.
Desi a vorbit cu cei doi negustori pe care ii suspecta la primarie, ea nu a reusit
sa ii determine sa isi recunoasca fapta.
In punctul culminant, suspansul isi atinge nivelul maxim, atunci cand Lupu ii
conduce pe stapani intr-o rapa, iar acestia il gasesc pe Nechifor, avand un baltag infipt in
cap. Trupul este dus in siguranta, iar Vitoria invita la inmormantare multa lume, inclusiv
pe Bogza si Cutui.
Deznodamantul ne prezinta ceremonia propriu-zisa. Vitoria incepe sa discute cu
unul dintre partenerii sotului sau, si anume Calistrat Bogza. Ea il acuza subtil de moartea
barbatului, pomenind cu viclenie de baltagul acestuia, pe care parea sa fie „scris” ceva
cu sange. In acel moment, negustorul isi pierde cumpatul, datorita, pe langa spusele
femeii, si vinului baut inainte. El incearca sa scape, dar Gheorghita il loveste inainte sa
poata face ceva. Vazand cele intamplate, Cutui se sperie si isi recunoaste si el fapta,
pentru care plateste scump.
Actiunea se desfasoara in principal pe un plan exterior, constituit de cautarea
personajului principal. Pe langa acesta apare si unul interior, si anume maturizarea lui
Gheorghita, care primea toate indatoririle tatalui sau in familie, odata cu moartea
acestuia.
Personajele sunt caracterizate complex, atat in mod direct, cat si in mod indirect.
Caracterizarea directa este facuta de narator, iar cea indirecta reiese din faptele
atitudinile personajelor. Pe parcursul calatoriei, Vitoria da dovada de inteligenta,
iscusinta, curaj si viclenie, folosindu-se de propriile forte pentru a afla adevarul.
Principalul mod de expunere folosit este naratiunea, alaturi de care mai apar descrierea
si dialogul.
Opera „Baltagul” are la origine balada populara „Miorita”, din care imprumuta elemente
precum animalul credincios, femeia aflata in cautarea adevarului si ideea conflictului. In
text este prezent si un simbol – baltagul, care reprezinta crima, justitia, si mai ales
maturizarea lui Gheorghita.
Datorita tuturor celor amintite mai sus, putem afirma ca „Baltagul” apartine
genului epic, fiind un roman.