Sunteți pe pagina 1din 40

LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE

_______________________________________________________________________________________

Definirea şi importanţa logicii

Conform Bibliei Dumnezeu a creat întreg universul având o anumită structură şi ordine, şi
fiind guvernat de legi (Gen:1). Aceasta dovedeşte că avem un creator raţional.
Noi am fost creaţi după chipul şi asemănarea Lui (Gen.1:26;27), astfel că şi omul este o
fiinţă raţională. Datorită raţiunii noi putem să înţelegem, prin cercetare, structura şi legile
universului. La început era Cuvântul (logosul) – Ioan 1:1
Logica este acea componentă (parte) a raţiunii care reflectă principiile şi regulile
gândirii corecte.
Etimologie: logică – gr. logos = cuvânt, raţiune.
Logica – ştiinţa (demonstraţiei) care studiază principiile şi legile generale ale gândirii
corecte (sau formele logice).
Formă logică – exprimarea simbolică a structurii (formei) unui raţionament, a unei
operaţii a gândirii.

Logica a fost întemeiată de Aristotel (filosof al Greciei antice, sec. IV î Ch.) care a
numito iniţial dialectică (discuţie, dezbatere).
Ramurile logicii:
1. Logica generală – (clasică, tradiţională, aristotelică) studiază formele logice
fundamentale: termenii, propoziţia şi raţionamentul.
2. Logica simbolică – (matematică sau modernă) studiază operatorii logici (negaţie,
conjuncţie, disjuncţie etc.)
3. Logica contemporană – include numeroase orientări curente:
o Logicile aletheice – studiază diferitele moduri ale adevărului (poate, probabil)
o Logicile deontice – norme interdicţii
o Logicile temporale
o Logicile epistemice (fac distincţie între ştiinţă şi credinţă)
o Logica ilocutorie (discurs dezbatere) etc.

Logica este pentru gândire ceea ce este gramatica pentru vorbire

Importanţa logicii:

Activitate: formaţi grupuri de câte 4 şi descoperiţi cel puţin 4 motive pentru care
logica merită studiată, la ce foloseşte studierea logicii.
 Să folosim în mod corect operaţiile gândirii.
 O bună organizare a informaţiilor noastre - înţelegerea corectă a realităţii.
 Să ştim să ne argumentăm (susţinem) în mod corect ideile, convingerile.
 Să depistăm erorile de gândire proprii, sau ale altora.
 Să evităm confuziile, să comunicăm mai clar unii cu alţii.
 Să evaluăm în mod corect argumentele din diferite domenii (politică, ştiinţă, etică,
religie, etc.

Domenii în care logica este implicată:


• Psihologia – memorarea logică, înţelegerea, luarea deciziilor etc.
• Retorica şi argumentare – conferinţe, dezbateri, predici etc.
• Domeniul juridic – acuzare, apărare
• Teologie – argumentarea existenţei lui Dumnezeu
• Medicină – stabilirea diagnosticului pe baza inducţiei şi a raţionamentului
• Informatică

1
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
_______________________________________________________________________________________

• Filosofia

2
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
_______________________________________________________________________________________

Fixare:
1. Care este fundamentul principiilor gândirii, de unde provin ele?
2. Principiile gândirii sunt absolute sau relative? Explicaţi.
3. Cum ar fi lumea fără principii ale gândirii?
4. Dacă principiile gândirii sunt universale atunci credeţi că ar putea exista mai multe “logicii”?
5. Logica poate fi “de folos” şi pentru scopuri negative? Explicaţi şi exemplificaţi.

Întrebări:
1. Care este legătura dintre raţiune şi logică?
2. Logica este necesară în cunoaştere? Explicaţi.
3. Ce studiază logica?
4. Ce sunt formele logice?
5. Enumeraţi trei forme (ramuri) ale logicii.
6. Prezentaţi cel puţin trei motive pentru a studia logica. Care dintre acestea vi se pare cel
mai puternic? Explicaţi.
7. Comentaţi comparaţia:
Logica este pentru gândire ceea ce este gramatica pentru vorbire

3
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

PRINCIPIILE LOGICII

Principiile sunt reguli sau legi cu generalitate maximă. Pe baza lor se stabilesc
celelalte reguli sau legi mai puţin generale.
Exemple.:
1. Cele 10 porunci sunt principii iar celelalte legi din vechiul testament sunt cazuri sau
aplicaţii speciale ale acestora.
2. La fel Constituţia cuprinde principiile pe baza cărora trebuie să fie elaborate celelalte legi.
3. În geometrie avem axiomele (principii) şi teoremele.
Principiile logicii, la fel ca axiomele, nu pot fi demonstrate. Ele sunt acceptate
în baza evidenţei lor.

1. Principiul identităţii
Orice obiect, indiferent de natura lui, fizică (plantă, animal, pix) sau ideală
(număr, figură geometrică, formă logică, etc.) este ceea ce este.
Acest principiu subliniază ideea că indiferent de asemănările mai mari sau mici a
unui obiect cu altele, fiecare îşi are propria individualitate. Totodată un obiect
rămâne el însuşi în baza unor trăsături esenţiale chiar dacă alte trăsături se
modifică. Ex.: Râul Crişul Repede este acelaşi râu chiar dacă debitul lui creşte sau
scade. Ca urmare noi nu trebuie să schimbăm sensul unui cuvânt sau expresii într-
o argumentare.
Ex.: Cu cât înveţi mai mult cu atât uiţi mai mult;
Cu cât uiţi mai mult cu atât ştii mai puţin;
Deci, cu cât înveţi mai mult cu atât ştii mai puţin.
Eroarea: nu se respectă principiul identităţii: termenii mai mult şi mai puţin nu
au acelaşi sens în cele trei fraze.
2. Principiul non-contradicţiei
Nu putem susţine concomitent două lucruri care se exclud reciproc (altfel ne
contrazicem pe noi înşine).
Ex. Nu putem susţine că un om este şi tânăr şi bătrân totodată, privită problema
din aceeaşi perspectivă
Oameni se contrazic atunci când se declară creştini dar ei nu cred evangheliile.
3. Principiul terţului exclus
O susţinere este ori falsă ori adevărată, a treia variantă este exclusă.
Acest principiu se consideră valabil doar în logica bivalentă (cum e cea
tradiţională) considerându-se că există excepţii. În logica modală acest principiu
nu se aplică. Ex.: Anul viitor va fi secetos.
4. Principiul raţiunii suficiente
Pentru a susţine ceva trebuie să avem un temei suficient de puternic.
Ex.: pe Marte trăiesc marţieni.
Temeiul lipseşte.

4
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Întrebări:
1. Care este relaţia dintre principii şi reguli (legi)? Explicaţi folosindu-vă de
exemple.
2. Formulaţi un principiu oarecare, apoi enunţaţi două reguli sau legi care derivă din
acesta.
3. Enunţaţi principiile logicii.
4. Pentru fiecare principiu al logicii daţi câte un exemplu (diferit de cel dat în caiet)
în care acesta este încălcat. Explicaţi în ce fel nu se respectă principiul respectiv.

5
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________
ARGUMENTAREA ŞI STRUCTURA SA

Argumentarea este folosită la tot pasul: mass-media, tribunale, grupul de prieteni etc.
Argumentarea poate fi definită în mai multe moduri.
Orice argumentare este formată dintr-o organizare inedită de raţionamente.

Raţionamentul – operaţia logică prin care, din propoziţii date numite premise,
derivăm logic o altă propoziţie numită concluzie.

Din punct de vedere al complexităţii argumentările pot fi:


• Argumentare simplă – cea formată dintr-un singur raţionament
• Argumentare amplă (complexă) – formată din cel puţin două raţionamente

În funcţie de modul în care este folosită argumentarea poate fi privită sub două
aspecte:
a) Argumentarea ca teorie a demonstraţiei – când încercăm să dovedim, să demonstrăm
ceva cu dovezi obiective.
Este folosită în special în domeniul cunoaşterii ştiinţifice
b) Argumentarea ca artă a convingerii (persuasiunii) – când încercăm să convingem pe
cineva să influenţăm să accepte o idee, să fie în acord cu noi
Este folosită în viaţa de zi cu zi

Argumentare implică o relaţie între două persoane:


1. Locutor – cel care argumentează
2. Interlocutor – cel căruia i se argumentează

Din perspectiva sincerităţii locutorului argumentarea poate fi:


 Reală – când locutorul crede în adevărul tezei (ceea ce susţine)
 Aparentă – când locutorul nu este convins de adevărul tezei

Structura argumentării
1. Teza (concluzia) – ideea care este susţinută sau respinsă. Când avem de-a face cu o
respingere argumentarea se mai numeşte combatere
2. Temeiurile – probele, argumentele, premisele prin care este susţinută sau respinsă teza

Identificarea unei argumentări se face cu ajutorul unor cuvinte numite indicatori ai


argumentării, care pot fi:
- de premisă: pentru că, deoarece, fiindcă, datorită, din cauză că etc.
- de concluzie: rezultă, deducem, prin urmare, deci, rezultă, în consecinţă, conchidem că
etc.

Temă:
- manual, p. 10, ex. 1, 2.
- Construiţi 3 argumentări şi pentru fiecare precizaţi teza, temeiurile, şi încercuiţi
indicatorii argumentării corespunzători

6
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________
Activitate:
Formaţi grupuri de 4 elevi şi discutaţi următoarele cugetări din perspectiva importanţei
logicii. Totodată apreciaţi, individual, în ce măsură vi se potrivesc:
 Nimeni nu-şi dă osteneala să convingă atunci când poate să poruncească. (Claude Adrien
Helvetius)
 Nimeni nu ar trebui să consimtă decât la adevărurile demonstrate. (Blaise Pascal)
 Oameni ar muri, mai curând decât să gândească – şi mulţi chiar mor (Bertrand Russel)
 Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele. Dar
cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt
făcute în Dumnezeu. (Ioan 3:20-21)

• În ce situaţii sunt necesare argumentele?


• De ce argumentează oamenii? Consideră că are vre-un rost, care anume?
• De ce cred oamenii că cineva ar accepta opinia altcuiva ca adevărată?
• De ce şi-ar schimba propria lor opinie?
• Cum reacţionează oamenii la argumente? Cum ar trebui să reacţioneze?
• Cum ne raportăm noi la argumente? De ce ne raportăm astfel?

Se dau următoarele argumente:


1. Fumul de ţigară este dăunător sănătăţii, deci cine fumează îşi periclitează sănătatea.
De asemenea în unele localuri publice se fumează deci dacă vrei să îţi păstrezi sănătatea
nu fumezi şi eviţi localurile în care se fumează.
2. Dacă îţi cumperi pantofi din imitaţie de piele te costă mai puţin dar se strică mai
repede şi totodată sunt nesănătoşi pentru picior. Pantofii din piele sunt mai scumpi, dar te
ţin mult mai mult şi sunt mai sănătoşi pentru picior. Deci e mai avantajos să-ţi cumperi
pantofi din piele.
Se cere:
Descompuneţi argumentaţia în identificând: temeiurile, teza şi încercuiţi indicatorii
argumentării.

7
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________
TERMENII

Termenul – un cuvânt sau un ansamblu de cuvinte care exprimă o noţiune şi care se


referă la unul sau mai multe obiecte, ( reale sau ideale conceptuale).
Ex.: scaun, profesorul de logică, preşedintele actual al României, etc.

Componentele logico-semantice ale termenilor:


a) Componenta lingvistică – cuvântul sau expresia lingvistică
b) Componenta cognitivă – noţiunea, adică ideea pe care ne-o formăm.
c) Componenta ontologică – obiectul sau clasa (mulţimea) de obiecte la care ne referim
Ex.: termenul ,,om”, pasăre, Bucureşti:
a) cuvântul ,,om”
b) ideea de om, ceea ce înţelegem noi prin om.
c) Orice om

Caracteristicile termenilor:
 Intensiunea (conţinutul) – ansamblul de informaţii care ne redau însuşirile obiectelor
respective, înţelesul termenului în plan mintal.
 Extensiunea (sfera sau referinţa) – mulţimea obiectelor la care se referă termenul.
Ex.: Termenul ,,om” Intensiunea: faptul că este o fiinţă raţională, vorbitoare, etc.
Extensiunea: orice om sau toţi oamenii.

Clasificarea termenilor
1. Din punct de vedere intensional:
a) absoluţi – dacă se aplică obiectelor considerate izolat: creion, copil
relativi – când termenul desemnează o relaţie între diferite obiecte: tată, sinonim,
soţ, un sfert etc
b) abstracţi – dacă se referă la însuşiri, proprietăţi, considerate separat de obiecte:
frumuseţe, claritate, dreptate, adevăr etc
concreţi – dacă se referă la obiecte însuşiri sau proprietăţi caracteristice acestora:
număr, om, generos, cinstit etc
c) pozitivi – indică prezenţa unor însuşiri: prietenos, albastru, monedă
negativi – indică absenţa unor proprietăţi: şchiop, imoral, întuneric
d) simpli – dacă are rolul de noţiune primară: autoturism, manual, animal, etc.
compuşi – sunt derivaţi din termeni simpli: autoturism de teren, manual de logica,
animal sălbatic, etc
2. Din punct de vedere extensional:
a) vizi – extensiunea sa nu conţine nici un obiect: pătrat rotund, capitala Lunii,
infractor nevinovat, etc.
nevizi – extensiunea sa conţine cel puţin un element: capitala
României, scaun etc.
b) singulari – extensiunea lor cuprinde un singur obiect: Oradea, Europa,
generali – extensiunea lor cuprinde cel puţin două obiecte: scaun, continent,
calculator etc
c) colectivi – dacă reprezintă colecţii de obiecte (astfel încât proprietăţile colecţiei nu
aparţin şi elementelor ei): stol, turmă, bibliotecă etc.
distributivi – fiecare caracteristică din intensiunea termenului revine fiecărui
obiect din extensiune: pom, cană, culoare etc.
d) vagi – nu se poate decide cu precizie pentru fiecare obiect dacă aparţine sau nu
extensiunii: tânăr, frumos, bun etc
precişi – se poate preciza despre orice obiect dacă aparţine sau nu extensiunii
acelui termen: pătrat, om, perete etc.

8
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Temă: p. 14, ex. 2, 4


Exerciţii, aplicaţii:

1. Arătaţi care este deosebirea între componentele termenului.


2. Analizaţi intensiunea şi extensiunea termenilor: carte, şcoală, cel mai bun elev din
clasă, număr natural, triunghi.
3. Daţi trei exemple de termeni singulari şi trei exemple de termeni generali.

9
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

RAPORTURI ÎNTRE TERMENI

Între doi termeni, A şi B, din punct de vedere extensional, între aceştia putem
avea următoarele tipuri de raporturi, delimitându-se în două categorii:

 RAPORT DE CONCORDANŢĂ: când extensiunile celor doi termeni au cel puţin


un element comun:
a) Raport de identitate – extensiunile celor doi termeni coincid
Ex.: A – număr par
B – număr divizibil cu 2
A – Bucureşti A B
B – capitala României
b) Raport de ordonare (incluziune) – extensiunea unui termen este inclusă în
extensiunea celuilalt termen:
Ex.: A – porumbel
B – pasăre A
A – triunghi B
B – poligon
Gen - termenul cu extensiunea mai mare
Specie - termenul cu extensiunea inclusă
Genul este supraordonat speciei iar specia este subordonată genului
c) Raport de intersectare (încrucişare) – extensiunile termenilor au cel puţin un
element comun însă nici una din extensiuni nu este inclusă în cealaltă
Ex.: A – Elev
B – sportiv
A – animal amfibiu A B
B – mamifer

 RAPORT DE OPOZIŢIE: extensiunile termenilor nu au nici un element comun


a) Raport de contradicţie – când orice obiect am alege din universul de discurs
(clasa obiectelor la care ne referim în acel context) trebuie să se găsească
numai în extensiunea unuia din cei doi termeni.
Ex.: universul de discurs:
mulţimea animalelor
A B
A – vertebrat
B – nevertebrat
b) Raport de contrarietate – doi termeni se află în raport de contrarietate atunci
când, alegând un obiect din universul de discurs, acesta nu aparţine simultan
extensiunilor celor doi termeni, dar se poate să nu aparţină nici uneia din cele
două extensiuni.
Ex.: univers de discurs:
mulţimea animalelor A B
A B
A – câine
B – pisică

Temă:
Manual, p. 14, ex. 6, 7, 8, 9

10
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Exerciţii, aplicaţii:
4. Daţi un exemplu de doi termeni A şi B astfel încât A să fie gen iar B să fie
specie. Analizaţi şi comparaţi ca mărime intensiunea şi extensiunea celor doi
termeni.
5. Arătaţi în ce fel se modifică intensiunea şi extensiunea termenului ,,peşte” prin
adăugarea proprietăţii exotic.
6. Determinaţi în ce raport logic se află fiecare pereche de termeni ce poate fi
alcătuită din următoarea listă:
a) minor, major, persoană în vârstă de peste 18 ani, persoană în vârsta de peste
25 de ani, persoană care nu a împlinit încă 30 de ani. Univers de discurs:
clasa persoanelor.
b) triunghi, triunghi dreptunghic, triunghi isoscel, triunghi echilateral, pătrat.
Universul de discurs: clasa poligoanelor
În cazul raportului de incluziune precizaţi care termen est gen şi care este specie.
7. Aranjaţi termenii din următoarele serii în ordinea crescătoare a intensiunii lor:
a) vultur, pasăre, acvilă, animal;
b) conifer, brad argintiu, brad, copac, plantă;
c) paralelogram, poligon, pătrat, dreptunghi, patrulater;
d) tigru, animal, felină, mamifer;
e) triunghi, poligon, triunghi echilateral, triunghi isoscel, figură geometrică.
8. Completaţi tabelul cu termenii corespunzători:
Termenul Termen gen Termen specie
Copac
Municipiu
Părinte
9. Daţi câte două exemple de perechi de termeni care se află în raport de
contradicţie, respectiv contrarietate, precizând totodată universul de discurs
pentru fiecare caz.

11
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

DEFINIŢIA

Definiţia – operaţia logică prin care se redau caracteristicile unui obiect sau noţiuni,
caracteristici prin care se deosebesc de toate celelalte obiecte sau noţiuni.

Prin definire se stabileşte un raport de identitate între termenul definit şi expresia prin
care se redă intensiunea termenului respectiv.

Structura definiţiei:
a) Definitul (definiendum) A – ceea ce urmărim să definim
b) Definitorul (definiens) B – ceea ce se spune că este definitul
c) Relaţia de definire =df – raportul de identitate stabilit între definit şi definitor
A =df B A este prin definiţie B

Regulile definiţiei:
 Regula adecvării – definitorul trebuie să fie adecvat întregului definit şi numai
lui. Adică definitul şi definitorul trebuie să aibă aceeaşi extensiune.
Erori:
a) Definiţie largă: extensiunea definitorului este mai mare ca a definitului.
Ex.: Stiloul este un instrument de scris
b) Definiţie îngustă: extensiunea definitorului este mai mică decât a definitului.
Ex.: triunghiul este poligonul cu trei laturi egale

 Regula evitării circularităţii – termenul definitor nu trebuie să se sprijine pe


termenul definit
Eroare: Pilotul este acea persoană care pilotează avioane.

 Regula afirmării – definiţia trebuie să fie afirmativă. Definiţia trebuie, pe cât


posibil, să spună ce este un lucru, nu ce nu este.
Eroare: Omul este o fiinţă care nu este nici înger nici animal.
Excepţii: definiţia termenilor chel, întuneric, handicapat, etc.

 Regula clarităţii şi preciziei – definiţia trebuie să fie clară şi precisă. Nu se


acceptă expresii figurate sau ambigue şi termeni vagi în definiţii.
Eroare: Leul este regele animalelor sau triunghiul este poligonul în care toate
unghiurile sunt egale cu 60 de grade (fiecare în parte sau suma lor?)

 Regula obiectivităţii – definiţia nu trebuie să facă apel la o terminologie afectivă


prin care să se urmărească provocarea unei atitudini afective (să nu fie
persuasivă).
Eroare: Trandafirul este cea mai frumoasă floare cu ghimpi.

 Regula consistenţei – definiţia nu trebuie să intre în contradicţie cu alte definiţii şi


propoziţii din interiorul sistemului de referinţă

Temă:
Manual, p. 22, ex. 1, 2, 3, 4, 5, 6

Exerciţii, probleme:

12
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

1. Formulaţi regulile definiţiei şi pentru fiecare regulă daţi câte un exemplu de


definiţie care nu o respectă.
2. Formulaţi mai multe definiţii pentru termenul sportiv astfel:
a) să fie definiţie largă
b) să fie definiţie îngustă
c) să încalce regula evitării circularităţii
d) să încalce regula afirmării
e) să încalce regula clarităţii şi preciziei
f) să încalce regula obiectivităţii
g) să fie o definiţie corectă
3. Variantă la subiectul 2 pentru termenii: profesor, pictor, parlamentar, judecător.
4. Se dau următoarele definiţii. Precizaţi care dintre ele nu sunt corecte. Justificaţi
răspunsul arătând ce regulă încalcă şi explicând în ce mod:
a) Triunghiul este poligonul cu trei laturi egale.
b) Meseria e brăţară de aur.
c) Becul este acel obiect, folosit pentru iluminat şi care foloseşte ca sursă de
energie curentul electric.
d) Psihologia este ştiinţa care studiază procesele şi fenomenele psihice.
e) Orb înseamnă o persoană sau o fiinţă care nu are vedere
f) Rombul este acea figură geometrică plană care are patru laturi egale dar nu
este pătrat.
g) Creionul este un instrument destinat scrisului pe hârtie
h) ,,Fanta” este cea mai grozavă băutură răcoritoare cu gust de portocale.

13
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

CLASIFICAREA

Clasificarea – operaţia logică prin care, obiectele (noţiunile) dintr-o mulţime dată,
numită domeniu al clasificării, sunt repartizate în clase, după un anumit criteriu.

Structura clasificării:
a) Domeniul clasificării – mulţimea obiectelor ce le vom clasifica
b) Clasele – submulţimile în care introducem obiectele din domeniul clasificării
c) Criteriul – o însuşire (proprietate) sau un ansamblu de însuşiri pe baza cărora
selectăm obiectele pentru a le introduce în clase.
Exemplu: clasificarea animalelor după criteriul numărului de celule din care
este format organismul lor: unicelulare şi pluricelulare.

Regulile clasificării:

 Clasificarea presupune trei elemente: noţiunile date, clasele şi fundamentul.

 Criteriul clasificării trebuie să fie clar şi precis – criteriul clasificării trebuie să


fie îndeajuns de bine formulat pentru a determina în mod univoc în care clasă
trebuie introdus oricare element din domeniul clasificării
Eroare: clasificarea oamenilor după criteriul frumuseţii. Criteriul vârstei este bun.

 Clasificarea trebuie să fie completă – clasele obţinute trebuie să conţină toate


obiectele din domeniul clasificării şi numai pe acestea
Ex.: clasificarea câinilor după rasă trebuie să cuprindă toate rasele.

 Criteriul clasificării trebuie să fie unic – astfel, între clasele obţinute să existe un
raport de opoziţie, adică nici un element din domeniul clasificării nu trebuie să
aparţină decât unei singure clase.
Eroare: clasificarea poligoanelor în poligoane regulate, poligoane neregulate şi
patrulatere

 Regula omogenităţii – clasele obţinute trebuie să fie omogene adică asemănările


obiectelor din aceeaşi clasă să fie mai importante decât deosebirile.
Eroare: clasificarea automobilelor după culoare.

Temă:
Manual, p. 23 ex. 12, 15

14
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Exerciţii, aplicaţii:
1. Faceţi mai multe clasificări ale elevilor din şcoala voastră, precizând şi criteriul
folosit în fiecare caz, astfel:
a) Să încalce regula clarităţii şi preciziei criteriului
b) Să încalce regula completitudinii
c) Să încalce regula excluderii claselor
d) Să încalce regula omogenităţii
2. Variantă pentru domeniul clasificării: cărţi, automobile, figuri geometrice.
3. Faceţi trei clasificări corecte a elevilor din clasa din care faceţi parte, precizând
totodată, pentru fiecare caz în parte, criteriul folosit.
4. Explicaţi în ce constă eroarea pentru fiecare din următoarele clasificări:
a) Domeniul: păsări; clase: păsări frumoase şi păsări urâte
b) Domeniul: oameni; clase: oameni de sex masculin, oameni de sex feminin,
copii
c) Domeniul: animale domestice; clase: vaca, oaia, câinele, pisica, raţa, gâsca,
găina, calul şi măgarul.
d) Domeniul: animale; clase: animale cu coadă, animale fără coadă.
e) Domeniul: ceasornice: clase: mecanice, electronice, de mână, de masă.
f) Domeniul: sportivi; clase: bruneţi, blonzi, şateni, roşcaţi.

15
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

PROPOZIŢII CATEGORICE

Propoziţiile categorice – orice propoziţie cognitivă (de cunoaştere) în care se


stabileşte un singur raport logic necondiţionat între doi
termeni.

Structura propoziţiilor categorice:


a) Subiectul logic S – termenul despre care se spune (enunţă) ceva.
b) Predicatul logic P – termenul care ne spune ceva despre S
c) Relaţia dintre S şi P – este, nu este, sunt, nu sunt
d) Cuantificator – cuvinte prin care se precizează dacă ne referim la întreaga
extensiune a subiectului sau doar la o parte: toţi, toate, unii, unele, cel puţin unul
(una), câţiva, o parte dintre, etc.

Clasificarea propoziţiilor categorice

După calitate (tipul de raport dintre S şi P) avem:


a) Propoziţii categorice afirmative – raport de concordanţă
S este (sunt) P
b) Propoziţii categorice negative – raport de opoziţie
S nu este (nu sunt) P

După cantitate (tipul cuantificatorului) avem:


a) Propoziţii categorice universale – întreaga extensiune a lui S
b) Propoziţii categorice particulare – doar o parte a extensiunii lui S

Combinând cele două însuşiri obţinem o altă clasificare a propoziţiilor


categorice conform tabelului:

Tipul
Citire standard Simbol Formula Metoda Euler Metoda Venn
propoziţiei

Universal
Toţi S sunt P A SaP
afirmativă
S
P

Universal
Niciun S nu este P E SeP S P
negativă

Particular
Unii S sunt P I SiP S P
afirmativă
P
Particular
Unii S nu sunt P O SoP
negativă

Temă: p. 78 D 1
Exerciţii:
1. Formulaţi câte două exemple de propoziţii pentru fiecare tip de propoziţii
categorice.

16
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

2. Aduceţi la forma standard a propoziţiilor categorice următoarele propoziţii scriind


alături şi formula simbolică corespunzătoare:
a) Majoritatea elevilor au promovat.
b) Numai unii elevi sunt olimpici.
c) Numai câteva mere s-au stricat.
d) Ciorile au culoarea neagră.
e) Nu toate astrele au lumină proprie.
f) Mulţi dintre elevi nu fac parte din corul şcolii.
g) Printre matematicieni se află puţini sportivi de performanţă.
h) Nimeni, în afară de cei care încalcă regulamentul, nu este sancţionat.
i) Toate dreptele, în afara celor paralele, sunt concurente.
j) Diferite numere naturale nu sunt divizibile cu 2.

17
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

RAPORTURI ÎNTRE PROPOZIŢII CATEGORICE

Având aceeaşi termeni pentru S şi P se pot forma toate cele patru tipuri de propoziţii
categorice:
SaP: Toate vacile sunt erbivore (1)
SeP: Nicio vacă nu e erbivoră (0)
SiP: Unele vaci sunt erbivore (1)
SoP: Unele vaci nu sunt erbivore (0)

SaP contrarietate SeP


 Raport de contradicţie
Două propoziţii se află în raport de contra-
dicţie dacă nu pot fi ambele concomitent
nici adevărate nici false.
Ex.: SaP – Toate ciorile sunt negre (1)
SoP – Unele ciori nu sunt negre (0)
SeP – Nici un hoţ nu e cinstit (1)
SiP – Unii hoţi sunt cinstiţi (0)

 Raport de contrarietate SiP subcontrarietate SoP


Două propoziţii se află în raport de contrarietate dacă nu pot fi simultan adevărate
(dar pot fi simultan false).
Ex.: SaP – Toţi porumbeii sunt păsări (1)
SeP – Nici un porumbel nu este pasăre (0)
SaP – Toate păsările zboară (0)
SeP – Nici o pasăre nu zboară (0)

 Raport de subcontrarietate
Două propoziţii se află în raport de subcontrarietate dacă ele nu pot fi simultan
false (dar pot fi simultan adevărate)
Ex.: SiP – Unele rândunele sunt mamifere (0)
SoP – Unele rândunele nu sunt mamifere (1)
SiP – Unii parlamentari sunt cinstiţii (1)
SoP – Unii parlamentari nu sunt cinstiţi (1)

 Raport de subalternare (între A şi I respectiv E şi O)


Două propoziţii se află în raport de subalternare dacă îndeplinesc condiţiile:
- din adevărul propoziţiei universale, numită supraalternă, decurge logic
adevărul propoziţiei particulare de aceeaşi calitate, numită subalternă;
- din falsitatea propoziţiei particulare decurge logic falsitatea propoziţiei
universale de aceeaşi calitate.
Ex.: SaP – Toţi elevii sunt tineri (1)
SiP – Unii elevi sunt tineri (1)
SiP – Unii hoţi sunt cinstiţi (0)
SaP – Toţi hoţii sunt cinstiţi (0)

18
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Exerciţii, aplicaţii:

1. Completaţi corect următorul tabel bazându-vă pe raporturile între propoziţiile


categorice. Utilizaţi simbolurile: ,,1” pentru adevărat, ,,0” pentru fals şi ,,?“ pentru
situaţia în care nu se poate decide.
SaP = 1 SeP = SiP = SoP =
SaP = 0 SeP = SiP = SoP =
SeP = 1 SaP = SiP = SoP =
SeP = 0 SaP = SiP = SoP =
SiP = 1 SaP = SeP = SoP =
SiP = 0 SaP = SeP = SoP =
SoP = 1 SaP = SeP = SiP =
SoP = 0 SaP = SeP = SiP =

2. Se dau propoziţiile:
a) Toţi creştinii sunt cinstiţi
b) Nici un elev leneş nu e premiant
c) Unii sportivi sunt campioni olimpici
d) Unii politicieni nu sunt corupţi
Pentru fiecare formulaţi contradictoria

3. Formulaţi o propoziţie de tip SaP care să fie falsă (adevărată) iar apoi formulaţi
contrara, subalterna şi contradictoria ei.

4. Formulaţi o propoziţie de tip SeP care să fie falsă (adevărată) iar apoi formulaţi
contrara, subalterna şi contradictoria ei.

5. Formulaţi o propoziţie de tip SiP care să fie adevărată (falsă) iar apoi formulaţi
subcontrara, supraalterna şi contradictoria ei.

6. Formulaţi o propoziţie de tip SoP care să fie adevărată (falsă) iar apoi formulaţi
subcontrara, supraalterna şi contradictoria ei.

19
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

INFERENŢE IMEDIATE
CU PROPOZIŢII CATEGORICE

Inferenţele imediate sunt raţionamente în care avem o premisă şi o concluzie.

Din propoziţiile categorice luate ca premise, prin modificarea cantităţii şi a


calităţii putem obţine alte propoziţii categorice, echivalente cu primele (care au
aceeaşi valoare de adevăr).

Legea distribuirii termenilor: un termen poate fi distribuit în concluzie numai


dacă este distribuit şi în premisă.

Tabelul distribuirii termenilor:


Tipul
S P
propoziţiei
SaP + - ,,+” distribuit
SeP + + ,,-” nedistribuit
SiP - -
SoP - +

Conversiunea
Prin conversiune dintr-o propoziţie categorică de forma S – P obţinem o alta
de forma P – S, subiectul şi predicatul schimbându-şi reciproc rolurile. S – P → P – S
1. SaP → PiS (conversiunea prin accident)
Toţi porumbeii sunt păsări → Unele păsări sunt porumbei
2. SeP → PeS
Nici un creştin nu e musulman → Nici un musulman nu e creştin
3. SiP → PiS
Unii politicieni sunt oameni cinstiţii → Unii oameni cinstiţii sunt politicieni

Propoziţiile de tip SoP nu pot fi convertite deoarece nu respectă legea


distribuirii termenilor.
Unii oameni nu sunt scriitori → Unii scriitori nu sunt oameni

Obversiunea
Prin obversiune obţinem o altă propoziţie categorică de calitate opusă şi al
cărei predicat este contradictoriul predicatului premisei. S – P → S – P
1. SaP → SeP
Toate rândunelele sunt zburătoare → Nici o rândunică nu este nezburătoare
2. SeP → SaP
Nici un hoţ nu e cinstit → Toţi hoţii sunt necinstiţi
3. SiP → SoP
Unii elevi sunt harnici → unii elevi nu sunt leneşi
4. SoP → SiP
Unii oameni nu sunt creştini → Unii oameni sunt necreştini

20
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

*Contrapoziţia
Prin contrapoziţie obţinem o altă propoziţie categorică de aceeaşi calitate, al
cărei predicat este contradictoriul subiectului din premisă iar subiectul este
contradictoriul predicatului din premisă.
1. SaP → PaS
Toţi creştinii sunt cinstiţi → Toţi necinstiţii sunt necreştini
2. SeP → PoS (contrapoziţie prin limitare)
Nici un creştin nu e necinstit → Unii cinstiţi nu sunt necreştini
3. SoP →PoS
Unii deştepţi nu sunt harnici → Unii leneşi nu sunt proşti

Prin operaţii succesive de conversiune şi obversiune putem obţine mai multe


forme variate ce provin dintr-o propoziţie categorică până ajungem la o propoziţie de
tip O ce nu mai poate fi convertită:
SaP → PiS → PoS
SaP → SeP → PeS → PaS → SiP → SoP
SeP → PeS → PaS → SiP → SoP
SeP → SaP → PiS → PoS

Aplicaţii:
1. Se dau propoziţiile:
a) Toţi pensionarii sunt majori
b) Nici un creştin nu e musulman
c) Unele animale sunt carnivore
d) Unii elevi nu sunt buni matematicieni
Se cere:
I. Faceţi conversiunile lor prezentând şi formulele corespunzătoare . Unde nu
e posibil explicaţi de ce (explicaţie completă).
II. Faceţi obversiunile lor prezentând şi formulele corespunzătoare.
2. Manual, p.79 ex. 3 şi 4

21
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Silogismul
Silogismul – inferenţa (argumentul, raţionamentul) format din trei propoziţii categorice –
două premise şi o concluzie – şi din trei termeni: S, P, M (subiect logic, predicat logic,
termen mediu).

Exemplu:

1. Toate citricele sunt acre M–P


2. Lămâile sunt citrice S –M
3. Lămâile sunt acre S –P

Identificaţi termenul mediu, subliniaţi-l şi scrieţi deasupra lui un M!

Structura silogismului
Structura silogismului se determină pornind de la concluzie astfel:
1. Subiectul concluziei (S) – termenul minor – se regăseşte într-una din premise numită
premisa minoră (a doua)
2. Predicatul concluziei (P) – termenul major – se regăseşte în cealaltă premisă numită
premisa majoră (prima)
3. Termenul mediu M – apare în fiecare premisă dar nu şi în concluzie.

Termenii S şi P se numesc termeni extremi iar M realizează legătura între aceştia.

Identificaţi termenii extremi în exemplul anterior, subliniaţi-i şi scrieţi în mod corespunzător


în dreptul lor S şi P

Figuri şi moduri silogistice


În funcţie de poziţia termenului mediu în premise putem avea patru variante numite figuri
silogistice:
Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4
Premisa majoră M–P P–M M–P P–M
Premisa minoră S–M S–M M–S M–S
Concluzia S–P S–P S–P S–P

Fiecărei figuri silogistice îi corespund 64 scheme de inferenţă (4x4x4), total 256 de moduri
silogistice din care doar 64 sunt valide (corecte), câte 6 pentru fiecare mod.

Structura fiecărui mod silogistic poate fi simbolizată prin tipul propoziţiilor categorice în
ordinea standard şi numărul figurii.

Determinaţi exprimarea simbolică a structurii silogismului exemplificat: aaa-1

1. Temă
Pentru fiecare figură silogistică formulaţi un exemplu de silogism în limbaj natural iar
apoi determinaţi schema de inferenţă şi exprimarea simbolică.

22
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Validitatea silogismelor

Din cele 256 de moduri silogistice posibile doar 24 constituie inferenţe valide.
Validitatea unui silogism poate fi testată în trei moduri posibile:
 Prin verificarea respectării legilor silogismului;
 Prin reducerea la unele moduri valide;
 Prin metoda diagramelor Venn

 Metoda verificării prin legile silogismului


• Legile generale ale silogismului - trebuie să le satisfacă fiecare silogism valid;
• Legile speciale – caracterizează fiecare figură silogistică în parte

Legile generale ale silogismului


1. Termenul mediu trebuie să fie distribuit în cel puţin una dintre premise
În caz contrar termenii extremi ar putea fi legaţi doar cu o parte indeterminată din
extensiunea termenului mediu fără a fi siguri că acea parte apare în ambele premise.
Ex.: Toate păsările sunt animale
Toate pisicile sunt animale
(Unele pisici sunt păsări)?

2. Dacă un termen este distribuit în concluzie atunci trebuie să fie distribuit şi în premisa
în care apare.
În caz contrar ar apărea eroarea extinderii ilicite a unuia din termenii extremi.
Ex.: Toate păsările sunt animale
Nici un cal nu este pasăre
(Nici un cal nu este animal)?

3. Cel puţin una din premise trebuie să fie afirmativă.


În caz contrar extensiunea termenului mediu ar putea conţine elemente necomune cu
extensiunile termenilor extremi. Ca urmare ar fi posibile mai multe raporturi între
extensiunile extremilor, fără a fi necesară o anumită concluzie.
Ex.: Nici o pisică nu e erbivoră
Nici o pisică nu e vacă
(Unele vaci nu sunt ierbivore)?

4. Dacă ambele premise sunt afirmative atunci concluzia este tot afirmativă.
Din faptul că două mulţimi (extensiunile termenilor extremi) au fiecare în comun elemente
cu o altă mulţime (cu extensiunea termenului mediu), nu putem trage concluzia că cele
două mulţimi au elemente necomune.
Ex.: Toate mamiferele sunt animale
Toţi elefanţii sunt mamifere
(Nici un elefant nu este animal)?

5. Dacă una dintre premise este negativă, atunci concluzia este tot negativă
Dacă o premisă este negativă, atunci unul dintre termenii extremi are elemente necomune
cu termenul mediu. Ca urmare nu putem trage concluzia cu necesitate că termenii extremi
au elemente comune, deci nu putem trage o concluzie afirmativă.
Ex.: Toţi porumbeii sunt păsări
Nici o pasăre nu este peşte
(Unii peşti sunt porumbei)?

23
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

6. Cel puţin o premisă trebuie să fie universală.


În caz contrar am avea trei cazuri posibile pentru premise particulare:
a) Ambele premise afirmative:  termenul mediu nu ar fi distribuit în nici una din
premise  s-ar încălca astfel legea 1.
b)Ambele premise negative  s-ar încălca legea 2.
c) O premisă afirmativă şi alta negativă  avem doar un singur termen distribuit în
premise, care ar trebui să fie termenul mediu. Conform legii 5. concluzia va fi
negativă, deci termenul major este în ea distribuit  s-ar încălca legea 2.
Ex.: Unele mamifere sunt erbivore
Unele mamifere sunt tigri
(Unii tigri sunt erbivore)?

7. Dacă o premisă este particulară, atunci concluzia este tot particulară.


Conform legii 6, am avea o premisă universală şi una particulară. Sunt trei cazuri posibile
din punct de vedere al calităţii premiselor:
a) Ambele premise negative  s-ar încălca legea 3.
b) Ambele premise afirmative  conform legii 4, concluzia ar fi universal afirmativă,
deci minorul este distribuit. Dar cum ambele premise sunt afirmative, dintre care una
ar fi particulară  doar un termen este distribuit, acesta trebuie să fie termenul mediu,
pentru a nu se încălca legea 1. dar astfel se încalcă legea 2, deoarece minorul este
distribuit în concluzie dar nu şi în premisă.
c) O premisă negativă şi alta afirmativă  în premise vom avea doi termeni distribuiţi.
Legea 1  unul din cei doi termeni distribuiţi va trebui să fie termenul mediu. Legea
5  concluzia va fi negativă în cazul nostru concluzia va fi universal negativă  vor
fi distribuiţi şi minorul şi majorul, încălcându-se legea 2.
Toate variantele fiind false  concluzia nu poate fi universală.
Ex.: Toate mamiferele sunt animale
Unele mamifere sunt carnivore
Unele carnivore sunt mamifere
8. Într-un silogism valid există trei şi numai trei termeni
Este o lege ce se referă la erori în folosirea limbajului, un cuvânt fiind folosit cu două
sensuri diferite. Ca urmare în silogism vom avea patru termeni nu doar trei.
Ex.: Toate roşiile sunt legume
Unele haine sunt roşii
Unele haine sunt legume

24
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

 Metoda diagramelor Venn


Această metodă poate fi utilizată pentru verificarea validităţii inferenţelor cu propoziţii
categorice (deci şi pentru inferenţele imediate şi pentru silogism).
Diagramele Venn pentru propoziţiile categorice:
• Se marchează cu ,,x” acea porţiune a sferelor despre care putem deduce din propoziţie că
există elemente;
• Se haşurează acea porţiune a sferelor despre care putem deduce din propoziţie că nu
conţine (că nu există) nici un element.

SaP SeP SiP SoP

În cazul inferenţelor imediate se reprezintă premisa sub forma diagramei


corespunzătoare tipului de propoziţie. Concluzia trebuie să reiasă automat din diagramă, cu
precizarea că se admite, pe baza raporturilor dintre propoziţii, că din SaP se deduce SiP iar din
SeP se deduce SoP.
În cazul silogismelor verificarea validităţii se face prin următorii paşi:
1. În cazul în care se impune, se aduce silogismul la forma standard şi apoi se reprezintă
modul silogistic corespunzător
2. Se reprezintă trei cercuri intersectate, fiecare simbolizând unul dintre termenii S, P şi M.
3. Reprezentăm apoi doar premisele prin haşurarea porţiunilor vide de elemente şi prin
marcarea cu un ,,x” a porţiunilor care ne interesează şi care conţin sigur elemente.
4. Verificăm dacă apare corect reprezentarea concluziei. Adică concluzia trebuie să reiasă
cu necesitate, nu doar posibilă. Dacă da, atunci silogismul este valid, în caz contrar
silogismul este nevalid.

Pentru a fi mai uşor se recomandă:


 Când se reprezintă grafic o premisă se iau în considerare doar cercurile ce corespund
termenilor premisei respective;
 În cazul în care avem o premisă particulară se începe reprezentarea cu premisa universală;
 Dacă ,,x”-ul trebuie plasat într-o regiune care constă din două domenii, dintre care nici
unul nu a fost haşurat, îl vom plasa chiar pe linia ce desparte cele două domenii.

Ex.: 1. Toate păsările sunt animale MaP


2. Toţi porumbeii sunt păsări SaM
3. Toţi porumbeii sunt animale SaP
aaa-1

Ex.: 1. Nici un câine nu e pisică PeM


2. Toate pisicile sunt carnivore MaS
3. Nici o carnivoră nu e pisică SeP
eae-4

25
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Ex.: 1. Unii copii sunt sportivi MiP


2. Toţi elevii sunt copii SaM
3. Unii elevi sunt sportivi SiP

Ex.: 1. Nici un leu nu e pisică MeP


2. Toţi leii sunt carnivore MaS
3. Unele carnivore nu sunt pisici SoP

Exerciţii
1. Aduceţi următoarelor silogisme la forma standard, apoi determinaţi schemele de inferenţă
(modurile silogistice) corespunzătoare, iar apoi verificaţi validitatea lor prin metoda diagramelor
Venn. Verificaţi validitatea şi prin legile generale ale silogismului. În cazul nevalidităţii lor
precizaţi ce lege (legi, dacă sunt mai multe) încalcă şi în ce mod.
2.
a) Porumbeii sunt păsări MaP
Nici o vrabie nu este porumbel SeM
Nici o vrabie nu este pasăre Se P

Legea 2. Termenul minor ,,păsări” e distribuit în concluzie dar nu şi în premisă

b) Unele păsări sunt albe MiP


Toate ciorile sunt păsări SaM
Unele ciori sunt albe SiP

Legea 1. Termenul mediu (păsări) e nedistribuit


în ambele premise.

c) Creştinii sunt cinstiţi MaP


Ateii nu sunt creştini SeM
Ateii nu sunt cinstiţi SeP

Legea 2. Termenul major ,,cinstiţi” e distribuit în concluzie dar în premisă nu.

d) Cireşele sunt roşii PaM


Unele maşini sunt roşii SiP
Unele maşini sunt cireşe SiP

Legea 8. Termenul ,,roşii” e luat în două sensuri diferite


Legea 2. Termenul mediu ,,roşii” e nedistribuit în ambele premise

e) Porumbeii sunt păsări MaP


Gâştele nu sunt porumbei SeM
Gâştele nu sunt păsări SeP

Legea 2. Termenul major ,,păsări” e distribuit în concluzie dar în premisă nu.

26
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

B) Unii oameni sunt înalţi MiP


Unii oameni nu sunt artişti MoS
Unii artişti nu sunt înalţi SoP
Legea 6. Ambele premise sunt particulare
C) Creştinii sunt oameni PaM
Unii oameni sunt musulmani MiS
Unii musulmani sunt creştini SiP
Legea 1. Termenul mediu ,,oameni” e nedistribuit
în ambele premise

D) Pisicile sunt carnivore PaM


Unele carnivore sunt câini MiS
Unii câini sunt pisici SiP
Legea 1. Termenul mediu ,,carnivore” e nedistribuit
în ambele premise

E) Unele păsări nu zboară MoP


Nici un om nu e pasăre SeM
Nici un om nu zboară SeP
Legea 3. Ambele premise sunt negative

F) Unii oameni nu sunt căsătoriţi MoP


Unii oameni nu sunt elevi MoS
Unii elevi nu sunt căsătoriţi SoP
Legea 3. Ambele premise sunt negative
Legea 6. Ambele premise sunt particulare
Legea 1. Termenul mediu ,,oameni” e nedistribuit
în ambele premise

G) Bananele sunt dulci PaM


Unele fructe nu sunt dulci SoM
Unele fructe sunt banane SiP
Legea 5. Premisa minoră e negativă dar concluzia
e afirmativă.

H) Unii oameni sunt puternici MiP


Nici un elefant nu e om SeM
Unii elefanţi nu sunt puternici SiP
Legea 2. Termenul major ,,puternici” e distribuit în concluzie
dar în premisă nu.

3. Din următoarele perechi de premise derivaţi concluziile, apoi determinaţi schemele de


inferenţă (modurile silogistice) corespunzătoare. Verificaţi apoi dacă sunt valide, prin
metoda diagramelor Venn.

a) Pisicile nu sunt tigrii PeM


Tigrii sunt animale MaS
Unele animale nu sunt pisici SoP

b) Toţi oamenii sunt bipezi PaM


Nici un măgar nu e biped SeM

27
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Nici un măgar nu e om SeP

c) Unele fructe sunt banane PiM


Bananele sunt dulci MaS
Unele dulci sunt fructe SiP

d) Nici o cioară nu e albă PeM


Toate lebedele sunt albe SaM
Nici o lebădă nu e cioară SeP

e) Vacanţa trece repede


Şcoala nu trece repede
Şcoala nu e vacanţă

f) Trandafirii sunt flori cu spini MaP


Trandafirii sunt flori frumoase MaS
Unele flori frumoase sunt trandafiri S i P

Exerciţii:
1. Se dă silogismul:
1. Toate pisicile sunt carnivore
2. Toţi leii sunt carnivori
3. Toţi leii sunt pisici

Se cere:
a) Determinaţi schema de inferenţă corespunzătoare şi precizaţi care sunt termenii S, P şi
M.
b) Explicaţi pe baza legilor silogismului de ce silogismul nu este valid.

Variantă:
1. Toate automobilele Mercedes sunt performante
2. Unele automobile Mercedes nu sunt automobile de teren
3. Nici un automobil de teren nu este performant

2. Se dau următoarele două propoziţii categorice:


1. Toţi creştinii sunt cinstiţi
2. Unii creştini sunt elevi

Se cere:
a) Luând aceste două propoziţii în ordinea dată, derivaţi în mod corect concluzia.
b) Determinaţi schema de inferenţă corespunzătoare silogismului obţinut, precizând care
sunt termenii S, P şi M.

28
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

4. Propoziţii compuse

În unele argumentaţii validitatea lor (corectitudinea) nu se bazează pe structura


propoziţiilor logice din care sunt compuse. În aceste situaţii propoziţia logică este considerată
ca un întreg pentru care contează doar valoarea de adevăr.
Aceste propoziţii le vom numi propoziţii atomare sau variabile propoziţionale fiind
simbolizate prin literele p, q, r, s, t, etc.
În argumentare combinăm aceste propoziţii prin diverse operaţii logice numite
conectori logici şi obţinem astfel propoziţii compuse.
Valoarea de adevăr a propoziţiilor compuse va depinde de:
• Valoarea de adevăr a propoziţiilor atomare
• Tipul conectorului logic folosit
Conectorii logici se mai numesc funcţii de adevăr şi sunt exprimaţi prin unele cuvinte
de legătură.
Există cinci conectori logici de bază iar propoziţiile compuse rezultate vor fi numite
tot ca şi conectorii logici respectivi.

 NEGAŢIA – simbol –p, p, ∼ p, p


Tabelul de adevăr
P –p Ex.: p – Delfinii sunt mamifere
1 0 -p – Nu este adevărat că delfinii sunt mamifere
0 1

 CONJUNCŢIA – simbol &, ∧, cuvinte: şi, iar, dar.

P q p∧q
1 1 1 Ex.: p – afară e înnorat
1 0 0 q – plouă
0 1 0 p ∧q – afară e înnorat şi plouă
0 0 0

 DISJUNCŢIA – redată prin cuvintele: sau... sau; ori... ori; fie... fie
Disjuncţia are două forme:

d)Disjuncţia inclusivă (neexclusivă) simbol ∨


P q p ∨q
1 1 1 Ex.: p – privesc pe geam
1 0 1 Q – ascult muzică
0 1 1 p ∨q – privesc sau ascult
0 0 0

e) Disjuncţia exclusivă: simbol W


P q pWq Ex.: p – Dorm
1 1 0 q – Sunt treaz
1 0 1 p W q – Dorm sau sunt treaz
0 1 1
0 0 0

29
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

 IMPLICAŢIA – simbol → redat prin: dacă... atunci...

p q p →q
1 1 1 Ex.: p – Ionel învaţă
1 0 0 q – Ionel ia note bune
0 1 1 P → q – Dacă Ionel învaţă atunci Ionel ia note bune
0 0 1

Implicaţia nu este comutativă, ea exprimă o relaţie de succesiune logică între două


propoziţii logice prima fiind numită antecedent iar a doua consecvent.

 ECHIVALENŢA – simbol ≡ sau ↔ cuvinte: dacă şi numai dacă p atunci q

p q p↔q
1 1 1 Ex.: p – Luna se roteşte în jurul Pământului
1 0 0 q – Luna este satelit al Pământului
0 1 0 p ↔ q – Dacă şi numai dacă Luna se roteşte în jurul
0 0 1 Pământului atunci ea este satelit al Pământului

30
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Caracterizarea propoziţiilor compuse

Funcţiile de adevăr sunt formule logice.

Formulă – expresie din logica propoziţională a cărei structură logică este redată cu
ajutorul literelor propoziţionale, al parantezelor şi al conectorilor logici.

Formulele pot fi reprezentate cu ajutorul tabelelor de adevăr.


În funcţie de valoarea de adevăr a formulelor acestea se clasifică în trei tipuri:

 Tautologii (legi logice) – sunt cele care sunt adevărate pentru orice valoare de
adevăr a propoziţiilor atomare din care sunt compuse.
Exemple: p → (p ∨q); (p → q) ↔ (–p ∨q);
[(p → q) & (q → r)] → (p → r);
[p → (q & r)] → [(p → q) & (p → r)];
[(p → q) & (q → r)] → (p → r) (p & q) → (p ∨r)

 Formule contingente – sunt cele care sunt uneori adevărate, uneori false (în
funcţie de valoarea de adevăr a componentelor).
(p ∨q) → p; (p ∨r) → (p & q);
[(p ∨q) & (p ∨r)] → (q & r);

 Formule inconsistente – sunt cele care sunt false indiferent de valorile de adevăr
ale componentelor. Orice negaţie a unei tautologii este o formulă inconsistentă. De
asemenea o conjuncţie dintre o formulă şi negaţia ei este formulă inconsistentă.
p & – p; (p ∨q) & – (p ∨q); (p → q) ↔ – (–p ∨q)

Temă:
Verificaţi prin metoda tabelului de adevăr dacă exemplele date sunt corecte
(corespund tipului de formule pentru care sunt date ca exemple).

31
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Argumente deductive cu propoziţii compuse

Orice raţionament (inferenţă) are ca structură o implicaţie astfel:


- Conjuncţia premiselor reprezintă antecedentul
- Concluzia reprezintă consecventul.
Astfel inferenţei îi corespunde o formulă. Inferenţa este validă dacă formula
corespunzătoare este tautologie.

Inferenţe ipotetice:

a) Modus ponendo-ponens (afirmativ-afirmativ)


Schema: p → q Dacă înveţi atunci primeşti note bune
p Înveţi_________________________
q Deci primeşti note bune
[(p → q) & p] → q

b) Modus tollendo-tollens (negativ-negativ)


Schema: p → q Dacă înveţi atunci primeşti note bune
–q Nu primeşti note bune____________
–p Deci nu înveţi
[(p → q) & – q] → – p

Inferenţe disjunctive:

a) Modus tollendo-ponens
p ∨q Ionel învaţă sau ascultă muzică
-p Ionel nu învaţă a
q Ionel ascultă muzică
[(p ∨q) & -p] → q sau [(p W q) & -p] → q

b) Modus ponendo tollens


pWq Ionel doarme sau este treaz
p Ionel doarme a
-q Ionel nu este treaz
[(p W q) & p] → -q

32
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Inferenţe ipotetico-disjunctive (dileme):

a) Dilema constructivă simplă:


p →q Dacă furi atunci eşti necinstit
r →q Dacă minţi atunci eşti necinstit
p ∨r Furi sau minţi h
q Eşti necinstit
[(p → q) & (r → q) & (p ∨r)] → q

b) Dilema constructivă complexă:


p →q Dacă mănânci alimente ieftine atunci sănătatea ta e pusă în pericol
r →s Dacă mănânci alimente scumpe atunci rămâi cu mai puţini bani
p ∨r mănânci alimente ieftine sau mănânci alimente h
q ∨s Sănătatea ta e pusă în pericol sa rămâi cu mai puţini bani
[(p → q) & (r → s) & (p ∨r)] → (q ∨s)

c) Dilema distructivă simplă:


p →q Dacă fumezi atunci îţi distrugi sănătatea
r →s Dacă fumezi atunci cheltui bani pentru ceva rău
-q∨-r Nu îţi distrugi sănătatea sau nu cheltui bani pentru ceva rău
-p Nu fumezi
[(p → q) & (p → r) & (-q ∨-r)] → -p

d) Dilema distructivă complexă:


p →q Dacă sunt elev atunci frecventez şcoala
r →s Dacă sunt student atunci frecventez facultatea
-q ∨-s Nu frecventez şcoala sau nu frecventez facultatea
-p ∨-r Nu sunt elev sau nu sunt student.

[(p → q) & (r → s) & (-q ∨-s)] → (-p ∨-r)

33
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Determinarea validităţii
în cazul inferenţelor cu propoziţii compuse

Inferenţele cu propoziţii compuse sunt valide dacă formula corespunzătoare


este lege logică (tautologie). Aceasta se poate verifica prin două metode:

 Metoda tabelelor de adevăr.


 Metoda deciziei prescurtate (metoda tabelelor de adevăr parţiale)
Această metodă se bazează pe proprietatea implicaţiei logice de a nu admite cazul
în care antecedentul este adevărat şi consecventul fals.
 Presupunem că antecedentul (conjuncţia premiselor) este adevărat iar
consecventul este fals (adică formula este inconsistentă);
 Dacă în urma acestei presupuneri se ajunge la o contradicţie rezultă că
presupunerea este falsă, deci formula este validă;
 Se analizează variantele pentru care consecventul este fals dându-se valori de 1
şi / sau 0 pentru componentele acestuia.
Exemplu: verificarea validităţii dilemei constructive complexe:
[(p → q) & (r → s) & (p ∨r)] → (q ∨s)
Presupunem că nu este tautologie  (q ∨s) este fals. Acest lucru este posibil doar
când ambele componente sunt false adică q este 0 şi s este 0. Înlocuim în formulă:
[(p → 0) & (r → 0) & (p ∨r)] → 0 şi calculăm mai departe:
[-p & -r & (p ∨r)] → 0
a) Analizăm varianta p = 0
(1 & -r & r) → 0 cum avem –r & r în conjuncţie rezultă că 0 → 0 ceea ce
este adevărat, deci formula este adevărată pentru această variantă.
b) Analizăm varianta p = 1
(0 & -r & 1) → 0 cum avem în conjuncţie un 0 rezultă că toată conjuncţia
este falsă deci 0 → 0 ceea ce este adevărat, deci formula este adevărată
pentru această variantă.
Nu am ajuns la contradicţie logică înseamnă că presupunerea iniţială este falsă
deci formula este tautologie iar inferenţa este validă.

34
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Aplicaţii, temă:
1. Verificaţi comparativ prin cele două metode validitatea celorlalte inferenţe cu
propoziţii categorice studiate. În care cazuri consideraţi a doua metodă mai
eficientă?
2. Manual (Humanitas) p. 81, F 1 şi 2. sau manual p. 57 ex. 2
3. Pentru extemporal:
Se dă următoarea inferenţă formulată în limbaj natural:
Dacă înveţi bine atunci obţii note bune iar dacă obţii note bune atunci părinţii
vor fi mulţumiţi de tine. Deci dacă înveţi bine atunci părinţii vor fi mulţumiţi de
tine.
Se cere:
a) Determinaţi formula corespunzătoare inferenţei stabilind
corespondenţa dintre fiecare propoziţie logică şi simbolul utilizat;
[(p → q) & (q → r)] → (p → r)
b) Verificaţi prin oricare metodă învăţată dacă formula este validă şi
precizaţi acest lucru.
Verificaţi şi apoi precizaţi ce tip de formule sunt următoarele:
(p → q) ↔ (-p ∨q)
[(p w q) & (p → r) & (q → s)] → (r ∨s)
[(p → q) & (r → q) & (-p & -r)] → -q

4. Temă facultativă: alcătuiţi trei inferenţe valide (plauzibile), în limbaj natural, care
să conţină cel puţin trei variabile propoziţionale. Prezentaţi formula
corespunzătoare, schema lor şi verificarea.

35
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

EVALUAREA ARGUMENTĂRII
Raţionamente corecte

Raţionamentele (inferenţele) sunt acele forme logice prin care se obţin


cunoştinţe noi pe baza celor vechi.
Raţionamentele sunt de două tipuri:
1. Raţionamente (inferenţe) deductive;
2. Raţionamente (inferenţe) nedeductive.

Raţionamentul deductiv. Demonstraţia

Raţionamentul deductiv – este oricare raţionament care poate fi caracterizat drept


valid sau nevalid.

Validitate – acea proprietate a unei inferenţe în virtutea căreia din premise


adevărate
este imposibil să se tragă o concluzie adevărată.

Se numeşte demonstraţie a unei propoziţii P orice raţionament din premise


adevărate având concluzia P.
În cadrul unui sistem formal S, spunem că demonstraţia unei propoziţii P în
sistemul S reprezintă un şir P1...Pn de formule din S, astfel încât orice Pi (i între 1 şi n)
este sau axiomă, sau teoremă a sistemului S, adică orice teoremă are la rândul ei o
demonstraţie în cadrul sistemului.
O demonstraţie poate fi formată şi dint-un şir de raţionamente (inferenţe)
valide. Exemple: Inferenţele deductive imediate sau cele cu propoziţii compuse, dacă
au premisele adevărate, pot fi considerate demonstraţii.

Elementele demonstraţiei:
 Teza de demonstrat – propoziţia care se susţine (corespunzătoare concluziei
argumentării);
 Fundamentul demonstraţiei – definiţiile, axiomele şi teoremele folosite în
demonstraţie.

Demonstraţiile pot fi:


a) Demonstraţii directe – atunci când adevărul tezei de demonstrat (concluzia)
este dedus din adevărul propoziţiilor fundamentului.
b) Demonstraţii indirecte – atunci când adevărul tezei este dedus din falsitatea
contradictoriei tezei, care la rândul ei a fost dedusă din adevărul propoziţiilor
fundamentului (reducerea la absurd).

36
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Regulile de validitate a demonstraţiei:

1. Teza trebuie să fie formulată în mod clar şi precis. Altfel nu se ştie ce trebuie
demonstrat;
2. Teza trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei. Nerespectarea
acestei reguli duce la eroarea ignoratio elenchi demonstrându-se altceva decât se
cere. Deci demonstraţia nu e validă;
3. Fundamentul trebuie să conţină numai propoziţii adevărate – altfel nu mai putem fi
siguri de adevărul tezei (concluziei);
4. Fundamentul să fie raţiune suficientă pentru teză – propoziţiile din fundament să
fie suficiente pentru ca pe baza lor să se poată realiza demonstraţia. Totodată
adevărul propoziţiilor fundamentului să nu se bazeze pe adevărul tezei (eroarea
petitio principii);
5. prin procedeul logic folosit trebuie ca teza să rezulte cu necesitate din fundament –
inferenţele folosite să fie valide şi recunoscute în sistemul demonstrativ ales;
6. Sistemul demonstrativ să fie consistent – în el să nu apară contradicţii logice, altfel
s-ar putea demonstra atât teza cât şi contradictoria acesteia.

Aplicaţie:
Demonstraţie având teza: credinţa creştină este incompatibilă cu nici o altă
religie (un creştin nu poate fi totodată şi de altă religie cum ar fi budismul, etc.) iar
fundamentul fiind principiile Scripturii.

Temă:
1) Daţi un exemplu de demonstraţie directă utilizată la altă disciplină de studiu
(matematică, fizică, religie) arătând care sunt: teza de demonstrat şi
fundamentul demonstraţiei.
2) Daţi un exemplu de demonstraţie indirectă utilizată la altă disciplină de studiu
(matematică, fizică, religie) arătând care sunt: teza de demonstrat şi
fundamentul demonstraţiei.
3) Faceţi o demonstraţie unui credincios având teza de demonstrat: fumatul este o
practică incompatibilă cu viaţa unui creştin, fundamentul demonstraţiei fiind
toate principiile promovate de Scriptură.
4) Demonstraţi în mod indirect (prin reducere la absurd) că prin însăşi ideologia
sa, orice regim comunist este distructiv pentru societate.

37
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Raţionamente nedeductive
Raţionamentul inductiv.

Raţionamentul inductiv (inferenţa inductivă sau inducţia) – acel tip de


raţionament în care se porneşte de la premise ce reprezintă cazuri particulare şi se
ajunge la o concluzie care este o generalizare.

Ex.: Caprele sunt ierbivore


Oile sunt ierbivore
Vacile sunt ierbivore
Caprele, oile şi vacile sunt cornute
Toate cornutele sunt ierbivore

Inducţia are două forme:


 Inducţia completă – este un tip special de inducţie în care premisele epuizează
toate cazurile particulare la care se referă concluzia.
În acest caz fundamentul argumentării este suficient pentru a obţine o concluzie
sigur adevărată (dacă toate premisele sunt adevărate)
Ex.: Triunghiurile ascuţit-unghice au cel puţin un unghi ascuţit
Triunghiurile dreptughice au cel puţin un unghi ascuţit
Triunghiurile obtuz-unghice au cel puţin un unghi ascuţit
Toate triunghiurile au cel puţin un unghi ascuţit

 Inducţia incompletă (amplificatoare) – premisele reprezintă caracteristicile


elementelor unui eşantion dintr-o clasă pe care le generalizează asupra întregii
clase.
Inducţia incompletă poate fi prin enumerativă (primul exemplu) sau statistică
(ex.: sondajele de opinie în care concluzia va generaliza un procentaj din cadrul
eşantionului asupra întregii clase)
 Concluzia este doar probabil adevărată.
 Probabilitatea concluziei poate fi mărită atunci când eşantionul este
reprezentativ şi cât mai mare ca număr. Ex.: estimarea rezultatelor voturilor
înainte de numărarea lor trebuie să cuprindă oameni de diferite categorii
sociale în proporţie reală, din diferite regiuni ale ţării.dacă
 Inducţia amplificatoare sporeşte cunoaşterea aducând ceva nou.
 Inducţia amplificatoare este folosită în ştiinţă sub mai multe forme diferite
(inducţia ştiinţifică) pentru a se ajunge la legi şi principii (ex.: legea atracţiei
universale, tratamentele medicale pentru diverse boli se fac mai întâi pe
animale apoi pe un eşantion de pacienţi).
Ex.: observându-se că persoanele care consumă usturoi au o rezistenţă mai
mare la unele boli infecţioase s-a tras concluzia că consumul de usturoi
întăreşte sistemul imunitar al omului.

În deducţie concluzia nu poate avea generalitate mai mare ca şi premisele dar,


dacă este validă şi premisele sunt adevărate, atunci concluzia este sigur adevărată.
Ex.: Din faptul că toate pisicile sunt carnivore iar acest animal este pisică deducem
faptul că acest animal este carnivor.

38
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Comparaţie raţionamentul deductiv-raţionamentul inductiv

Raţionamentele deductive Raţionamentele inductive


Dacă raţionamentul este valid şi Concluzia nu este sigur adevărată ci doar
premisele sunt adevărate atunci şi probabil adevărată
concluzia este sigur adevărată
Concluzia nu depăşeşte ca generalitate Concluzia are o generalitate mai mare
premisa cea mai generală decât oricare premisă
Premisele sunt în general legi sau Premisele sunt în general cazuri
principii iar concluzia este un caz particulare provenite din experienţă iar
particular sau o lege (regulă) cu concluzia exprimă o generalizare (o lege)
generalitate mai mică
Nu duce la progresul cunoaşterii ci doar Duce la obţinerea de cunoştinţe noi. E
explicitează ce era deja cunoscut. E folosit în ştiinţă pentru a obţine legile din
folosit ca aplicaţie a legilor din ştiinţe. mai multe experienţe.

39
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
___________________________________________________________________________________

Analogia

40