Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Specializarea Administratie Publica

REFERAT

CONSIILE LOCALE SI ROLUL LOR IN GUVERVARILE


LOCALE

Disciplina “Elemente de Stiinta Administratiei”


Profesor coordonator: Elena Rusu
Student: Chiritoi Andreea Mihaela
Anul I, Grupa 1.5

Anul 2009

1
2
Consiliile locale si rolul lor in guvernarile locale

1. Scurt istoric al administratiei publice locale in Romania

Literatura de specialitate, analiza materialelor faptice, precum si traditiile

romanesti in domeniune conduc la concluzia ca aparitia si evolutia institutiei

administratiei publice locale in tara noastra s-au desfasurat intr-o relatie directa

cu complexul economic si politico-juridic al societatii romanesti. Numai in

acest mod se explica si tendintele de autonomie locala care, ca orice alt

fenomen, sunt supuse influientelor si reformelor timpului, iar uneori chiar

momentului. In fapt, originile “administratiei locale” se pierd undeva in istoria

indepartata. Astfel, intr-o lucrare recent aparuta, cu titlul “Administratia publica

locala in Romania”, autorii arata ca “Aparitia vietii administrative locale a

precedat cu mult pe aceea a celei generale pentru ca, in ordinea istorica a

lucrurilor, comuna cu nevoile ei proprii a aparut inainte de nasterea statului”1.

De altfel, este unanima parerea specialistilor in istorie si drept in a recunoaste ca

bazele organizarii administrative modern sunt puse de “legile pentru infiintarea

consiliilor judetene si de organizare comunala” din 1864 promulgate de

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

“Legislatia administrative a lui Cuza- arata Anibal Teodorescu- a constituit un


1
CEZAR CORNELIU MANDA- Administratia publica locala din Romania, p.52. Ed. LUMINA LEX, 1999, Bucuresti.

3
mare pas inainte prin principiile de organizare a administratiei locale pe care

le-a inaugurat, legile avand menirea sa pregateasca calea unei autonmii locale

mai largi si sad ea expresie democratic organismelor locale”2. Dar formule de

autonomie locala gasim cu mult inainte de aceste vremuri.

Astefel, intr-un document emis de “Necula a lu Bobanea” la 13 mai 1563 se

mentioneaza pentru prima data indatoririle “judetului” (viitorul primar) cat si

ale ajutoarelor sale, respective cei “12 pargari” (viitorii consilieri), care isi

desfasurau activitatea in Bucuresti. Responsabilitatile acestora au fost gandite

atat de temeinic incat trebuie sa recunoastem ca o serie dintre aceste, intr-o

forma mai evoluata, se regasesc si in zilele noastre. Atributiile “judetului”

(primarul)si ale “pargarilor” (consilierii) erau numeroase: reprezentau orasul fata

de domnitori, fata de marii dregatori (demnitarii de azi), fata de celelalte orase.

De asemenea, aveau in grija proprietatea oraseneasca (patrimoniul din zilele

noastre), delimitarea acesteia, parcelarile si masuratorile locurilor de casa

(asemanator cadastrelor din present); judecau unele neintelegeri dintre localnici,

se ocupau de strangerea darilor si de prestarile in munca si servicii . alegerea lor

se facea de catre obstea orasului. In fine, in timpul domniei lu constantin

Brancoveanu, obligatiile administratiei publice locale au fost trecute in

responsabilitatea functionarilor domnitorului.


Cele doua legi din timpul Domnitorului Alexandru Iona Cuza (Legea

2
ANIBAL TEODORESCU- Tratat de drept administrativ, Vol.II, p.318, Ed. Institutului de arte Grafice, 1929.

4
pentru infiintarea consiliilor judetene si Legea comunala), precum si

Constitutia din 1866, dar si celelalte legi mentionate constituie, in ansamblul lor,

pentru prima oara in istoria societatii romanesti, cadrul juridic si institutional

de referinta al administratiei publice locale.

Ulterior, in plan legislative apar o serie de reglementari care vin sa intareasca

principiul descentralizarii, pe de o parte, iar, pe de alta parte, sa adanceasca

caracterul democrat al eligibilitatii organelor locale. Constitutia din 1923

proclama aceleasi principii pentru organizarea administratiei locale ca si

Constitutia din 1866, insa acestea sunt mai clar exprimate si mai bine precizate

de catre Constituantul de la 1923.3

Din pacate, Constitutia din 1938 isi pune amprenta perioadei istorice pe care o

traversa tara si asupra administratiei locale in sensul limitarii autonomiei locale.

Astfel, potrivit Legii din 1938, “comuna este administrata de consiliul

communal si de primar”, consiliul communal fiin format din membri alesi si de

membri de drept, avand mai mult rol consultativ. Primarul era presedintele

consiliului communal, fiind numit de prefect sau de rege la propunerea

ministrului de interne. In noua formula, administratia locala este condusa

autoritar, conducerea efectiva apartinand rezidentului regelui si primarului.4

Constitutia din 1965 si celelalte reglementari ce decurgeau din aceasta


3
IOAN MURARU, GHEORGHE IANCU – Constitutiile Romaniei. Texte, note. Prezentare comparative, p.63, Regia
Autonoma “Monitorul Oficial”, Bucuresti, 1995.
4
CORNELIU-LIVIU POPESCU – Autonomia loala si integrarea europeana, p.63, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999.

5
prevedeau ca organele locale ale puterii de stat, Consiliile populare erau alese

prin vot universal, iar organele locale ale administratiei de stat, comitete sau

birouri executive ale Consiliilor populare alese de acestea erau raspunzatoare in

fata comitetelor sau birourilor executive superioare si a Consiliului de Ministri.

In realitate, in toata aceasta perioada, asa-numitul “centralism democratic” a

determinat subordonarea directa a organelor locale ale administratiei de stat

Consiliului de Ministri si aparatului central al fostului Partid Comunist.

Mai mult, dupa anii ’60, a aparut sistemul functiilor duble, de partid si de stat,

incat primul secretar al comitetului judetean de partid era “ales” in mod

obligatoriu ca presedinte al consiliului popular judetean si al comitetului

executiv. Intrucat toti prim-secretarii de judet si de municipiu erau alesi in mod

sigur si obligatoriu ca sefi ai executivului local, la nivelul respective a rezultat

cu prisosinta caracterul formal al alegerilor locale. In plus, unitatile

administrativ-teritoriale nu dispuneau de un patrimoniu propriu aferent de

interes local, distinct de cel republican. In concluzie, asa-zisul centralism

democratic asigura la nivelul administratiei publice locale un sisitem strict

centralizat de organizare si functionare a autoritatilor publice, iar ideea declarata

a “autonomiei locale” nu era altceva decat o aplicare a rolului conducator al

partidului unic in plan local.5


2. Cadrul juridic si institutional al administratiei publice locale

5
EUGEN POPA – Autonomia locala in Romania, p. 143, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999

6
Constitutia Romaniei statueaza principiile de baza privind modul de

constituire si functionare a administratiei publice locale : “Administratia publica

din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii,

autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice”6 . In aceeasi ordine de

idei, Legea fundamental a Romaniei stabileste ca “Autoritatile administratiei

publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt

consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.”7 Ele functioneaza, in

conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice

din comune si din orase.8 Serviciile publice de interes orasanesc si judetean

coordonate de consiliile orasenesc si, respectiv, judetean sunt: serviciile de

transport orasenesc si judetean, salubritatea, alimentarea cu apa si caldura,

precum si diferitele servicii prestate de cetateni si persoane juridice ca urmare a

solicitarilor individuale ale acestora.9 Este important de subliniat ca aceste

servicii sunt altele decat cele coordonate de prefect, ca reprezentant al


Guvernului in plan local. Prefectul coordoneaza in principal serviciile publice

6
Constitutia Romaniei din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.
429/2003, articolul 120, paragraful 1
7
Constitutia Romaniei din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.
429/2003, articolul 121, paragraful 1
8
Constitutia Romaniei din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.
429/2003, articolul 121, paragraful 2
9
PETRE JIMA, CORNELIU MANDA, MIRCEA PREDA, ALEXANDRU SINC – Legea administratiei publice locale;
Comentarii, Adnotari, Practici, Prognoza. P. 103-106, Ed. AMIVA, Bucuresti, 1993.

7
descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile

administrativ-teritoriale.10

In baza principiului separatiei puterilor in stat, puterea executiva se

regaseste in plan local in persoana prefectului, ca reprezentant al Guvernului in

activitatea autoritatilor administratiei publice alese in unitatile administrativ-

teritoriale (consiliile judetene, consiliile locale si primarii), precum si in

serviciile de specialitate ale ministerelor sau ale autoritatii centrale organizate in

unitatile administrativ-teritoriale; aceste „servicii publice de specialitate” sunt

organizate in judete si se afla in subordinea directa a ministerului de resort. Ele

sunt conduse de persoane numite in functii de ministrul de resort, cu avizul

prefectului.

10
Potrivit articolului 123 din Constitutie, aliniatul 2.

8
3. Cum se constituie administratia publica locala

Autoritatile din administratia publica locala se grupeaza in doua mari categorii:

1.autoritati locale cu putere deliberativa;

2.autoritati locale cu putere executiva.

Legea administratiei publice locale11 reprezinta pentru colectivivitatile locale

legea de baza, ,,Constitutia’’ acestora. Potrivit acestor legi, prin ,,colectivitate

locala’’ se intelege totalitatea cetatenilor din unitatea administrativ-teritoriala

respectiva; comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice.

Autoritatile administratiei publice locale sunt:consiile locale (pentru comune si

orase) si consiile judetene.

A. CONSIILE LOCALE

Consiile comunale, orasenesti si municipale sunt autoritati deliberative ce

asigura autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice.

Autonomia exprima atat organizarea si functionarea administratiei publice

locale cat si gestionarea, sub proprie responsabilitate, a intereselor

colectivitatilor pe care le reprezinta. Aplicarea principiului autonomiei si

descentralizarii nu poate aduce atingerea cararacterului de Stat National

Unitar al Romaniei.
11
Legea 69/1991

9
Descentralizarea administrativa la nivel teritorial a dus la recunoasterea

autonomiei locale a colectivitatilor comunale, orasenesti, municipale si judetene.

Pe baza dispozitiilor constitutionale, Legea administratiei publice locale12

republicata13, reglementeaza, in prezent,regimul general de autonomie locale,

precum si organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice

locale14.

Principiile puse de legislatorul pozitiv la baza administratiei publice in unitatile

administrativ teritoriale sunt: descentralizarea, autonomia locala, deconcentrarea

serviciilor publice3, eligibilitatea autoritatilor administratiei publice locale,

legalitatea si consultarea cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes

deosebit.

Legea defineste doua concepte esentiale pentru dreptul administrativ, si anume

cel de colectivitate locala si cel de autonomie locala.

Prin colectivitate locala se intelege ,,totalitatea locuitorilor din unitatea

administrativ-teritoriala.

In interpretarea care poate fi data acestui text va trebui sa acceptam ca fiecare

colectivitate locala reprezinta o entitate distincta de suma indivizilor care o

compun, titulara de autonomie locala administrativa, cu vointa juridica proprie.

Si definitia pe care legea o da autonomiei locale este criticabila atata vreme cat

se intelege prin aceasta ‘’dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor

administratiei publice locale, de a solutiona si de a gestiona, in numele si in

12
Legea 215/2001
13
Monitorul Oficial nr.123 din 20 februarie 2007
14
Se apreciaza ca, din respect pentru alegatorii unei colectivitati locale, s-ar impune ca legile care modifica
competenta autoritatilor locale in mod fundamental sa produca efecte numai odata cu inceperea mandatului
acestora. Se presupune ca alegatorii tin seama, la acordarea votului reprezentantilor lor, si de activitatile pe
care ascestia sunt pusi sa le indeplineasca in exercitiul funtiei lor.

10
interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in

conditiile legii.’’

Critica adusa acestei definitii se refera la faptul ca autonomia locala reprezinta

un drept al colectivitatii locale, persoana juridica de drept public, si nu al

autoritatilor acesteia, care numai exercita drept in numele si in interesul

colectivitatii.

De asemenea remarcam prevederea comform careia autoritatile locale

solutioneaza ‘’treburile publice’’, nu doar o parte a acestora asa cum statueaza

Carta europeana a autonomiei locale.

In sistemul administrativ romanesc, care imbina descentralizarea cu

deconcentrarea administrativa, rezolvarea tuturor treburilor publice ale

colectivitatii locale la acest nivel reprezinta un deziderat.

In continutul autonomiei locale se disting urmatoarele componente:

-o componenta institutionala;

-o componenta patrimonial-gestionara;

-o componenta financiara;

Termenul de colectivitate locala acopera realitati foarte diferite privind forta

componentelor enumerate mai sus, generate de dimensiunea, dezvoltarea

economica, culturala etc.

In pofida acestor diferente, dreptulul pozitiv reglementeaza unicitatea statului

colectivitatii comunale, orasenesti, municipale, care trebuie sa indeplineasca

aceleasi competente, sa solutioneze si sa gestioneze treburile publice ale

colectivitatii.

Dreptul colectivitatilor locale la autonomia locala se exercita prin doua categorii

de persoane administrative si anume:


11
-deliberative: consiliile comunale, orasenesti, municipale si judetene;

-executive: primarii.

Acestea au plenitudine de competenta, atributiile lor fiind depline si exclusive si

se stabilesc numai prin lege. De asemenea in spiritul Cartei europene a

autonomiei locale, se precizeaza ca autonomia confera autoritatilor locale

dreptul de a avea initiativa in toate domeniile, drept care poate fi limitat doar

prin lege, prin includerea unor domenii in mod expres in competenta altor

autoritati publice.

Regimul general al autonomiei locale, asa cum este reglementat prin lege,

prevede ca raporturile dintre autoritatile administratiei publice locale, din

comune si orase si autoritatile administratiei publice de la nivel judetean se

bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si

solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet.

Autoritatile deliberative ale colectivitatilor locale sunt consiliile locale

constituite din comune,, orase, municipii si judete.

Consiliile locale sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct,

secret si liber exprimat.

12