de pe Pământ. Prietenia deschide inima, şi-o umple cu darurile ei. Prietenul cunoaşte, respectă şi tămăduieşte cel mai bine, rănile suferite de celălalt. Pragurile vieţii, cu bune, cu rele sunt înţelese de prieten. Minunată este prietenia ce trăieşte în inima noastră. Simţi şi tu, cum ne înalţă? Simţi şi tu, că viaţa-i mai frumoasă? Şi, parcă e mai uşoară, precum era, odinioară? Prietenia e nobilă, e frumoasă, e necesară. Prietenia nu se cumpără, nu e de vânzare, nu se negociază. Prietenia se naşte şi creşte doar în inimi alese. Prietenia e o floare rară, rară. Eu am găsit-o, sunt fericită!