Proiect semestru

Tisalita(Budea)Claudia Camelia,an1,IDD,psihologie

Inteligenta emotionala-inteligenta scolara

Inteligenţa emoţională este capacitatea

personală de identificare şi gestionare eficientă a
propriilor emoţii în raport cu scopurile personale
(carieră, familie, educaţie etc).Finalitatea ei constă în
atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte
inter şi intra-personale.Inteligenta emotionala este
cea care te face sa stii cum sa-ti gestionezi emotiile si
cum sa comunici eficient cu ceilalti, in asa fel incat sa-
ti indeplinesti scopurile. Evident, este important si sa
fii inteligent ca sa ai succes, asta te va ajuta sa-ti
identifici aceste scopuri.Cei ce posedă capacităţi
emoţionale bine dezvoltate au mai multe şanse de a fi
eficienţi şi mulţumiţi în viaţă, deoarece îşi pot
controla abilităţile mintale ce le susţin
productivitatea. În schimb, cei cu puţine resurse de
control emoţional sunt expuşi la nenumărate conflicte
interne, ajungând astfel să-şi submineze propriul
potenţial.Inteligenţa educaţională este implicată în
mod uzual în rezolvarea problemelor bine definite,
adică cele pentru care se pot specifica complet starea
iniţială, starea finală, precum şi paşii ce trebuie
urmaţi pentru a trece de la starea iniţială la cea
finală. Pentru aceste probleme, totdeauna există o
soluţie care poate fi considerată cea mai bună. Prin
contrast, inteligenţa emoţională este implicată în
rezolvarea problemelor slab definite, adică acelea ce
pot fi interpretate în diferite moduri şi pentru care nu
există o soluţie optimă obiectivă.Cu toate acestea,
diferitele abordări pot conduce la rezultatul dezirabil.
Cele mai multe dintre problemele cu care ne
confruntăm sunt de natură socială şi este unanim
accceptat faptul că inteligenţa emoţională are o mult
mai puternică valoare predictivă pentru succesul
social decât cea conferită de inteligenţa
educaţională.Inteligenta emotionala si inteligenat
educationala au, desigur, şi lucruri în comun. Ambele
forme de inteligenţă operează cu cunoştinţe
declarative şi factuale şi ambele aplică aceste
cunoştinţe într-o manieră flexibilă. Cunoştinţele
declarative vizează înţelegerea naturii unor situaţii
particulare, pe când cele procedurale se referă la
ceea ce trebuie realmente făcut în situaţii specifice. A
fi flexibil în aplicarea cunoştinţelor declarative şi
procedurale însemnă să înţelegi ce se întâmplă într-o
situaţie nouă şi necunoscută şi, respectiv, să ştii ce
trebuie făcut în asemenea situaţii. O serie de
cercetări au dovedit că tinerilor ce manifestă
tulburări de comportament social (agresivitate,
devianţă criminală) le lipsesc deprinderile de
monitorizare şi interpretare a emoţiilor
celorlalţi.Termenul de „inteligenta scolara” sau
educationala, cu valoare pur operationala, ar
desemna, in perspectiva conceptiei lui J. Piaget,
echilibrul dinamic dintre asimilarea cerintelor scolare
si acomodarea la acestea, la diferite niveluri de
scolarizare. Se diferentiaza de inteligenta generala,
globala, verbala, practica, emotionale etc.mai ales
prin specificitatea continutului sau, dar se supune
legilor generale ale dezvoltarii mintale. Inteligenta
scolara exprima gradul de adaptare a elevului la
cerintele activitatii de tip scolar. Ea depinde de
variatiile permanente ale scolii, de sarcinile scolare si
de personalitatea elevului.Deci se raporteaza la
capacitatea elevului de a-si insusi cunostinte scolare,
deprinderi intelectuale etc. in conditii obisnuite,
normale, de scolarizare carora li se adapteaza marea
masa de elevi de aceiasi etate cronologica. Emotiile
au o larga functionalitate in viata copiilor. Parintii si
profesorii au un rol cheie in stabilirea bazelor
inteligentei emotionale ale copilului, deoarece ei
reprezinta adevarate modele.Un factor important in
constientizarea sentimentelor il reprezinta familia.
Daca familia vorbeste despre sentimente, copiii vor
invata sa le identifice si sa le exprime corespunzator.
Inteligenţa şcolară este o notiune relativă care depinde
în acelaşi timp de variaţiile permanente ale şcolii , ale
sarcinilor şcolare şi ale personalităţii elevului.
Inteligenţa şcolară este , alături de emotivitate ,
motivaţie etc. o dimesniune bipolară şi in acelaşi timp
multifactorială a personalităţii elevului . Performanţele
intelectuale pot fi ierarhizate de la inteligenţa superioară la
dficienţă mintală .
Aptitudinea şcolară este o structură complexă şi
dinamică de funcţii psihice (spirit de observaţie , organizare
perceptive motorize , atenţie , memorie , imaginaţie , gadire
etc.) care alături de motivaţie şi alte aspecte ale peronalităţii
determina reuşita şcolară a elevului . Cunoaşterea structurii
inteligenţei şcolare inseamnă dezvăluirea interrelaţiilor
funcţionale dintre procesele psihice implicate (gandire ,
memorie , atenţie etc. ) care sub aspectul funcţiei îndeplinite
şi al eficienţei pot fi considerate , la randul lor aptitudini .
Teoria factorială a aptitudinii şcolare propusă de P.E. Vernon
Copilul este înzestrat îincă din momentul naşterii cu
potenţialităţi caracteristice omului . Inteligenţa şcolară este
o formă particulară a inteligenţei care se dezvoltă în
procesul de învatamant ca rezlutlat al modelării
popenţialităţilor intelectuale ale elevului după natura , chipul
şi varietatea activităţii şcolare . Inteligenţa şcolară ,
exprimand capacitatea de adaptare a elevului la cerinţele
activităţii şcolare nu are sens inafara repertoriului concret al
activităţulor şcolare . Dar ele diferă in functie de varsta
elevului , profilul şcolii , dezvoltarea social istorică , etc.
Geneza inteligenţei şcolare fiind un proces îndelungat de
structurări şi restructurări, ritmul formării ei poate fi
accelerat sau incetinit de numeroşi factori de origine internă
şi externă . Pentru acest motiv elevii prezintă diferenţe
individuale accentuate sub aspectul nivelului , structurii şi al
eficienţei inteligenţei lor şcolare.