Marele maestru obisnuia sa-si bea cafelele intr-o cafenea micuta, dar foarte placuta, a unei

oarecare madame Camille. Aici intr-o buna zi, a vazut-o pe Aline Chargot, o fata frumoasas
venita de la tara.El avea aproape 40 ani, iar ea-21. De cum a vazut-o ,a vrut s-o picteze.Cu toate
ca acesta,nu indraznea s-o priveasca in ochi.. Peste un timp si-a dat seama ca e indragostit
<3..Aline,ca toate fetele venite de la tara,visa sa se marite cu un domn frumos si bogat, Renoir
insa nu era nici frumos,nici bogat, dar pictorul a fermecat-o prin faptul ca era deosebit.Si Renoir,
care isi apara cu inversunare redutele vietii de hotel,si-a dat seama ca fata a pus mina pe inima si
sufletul lui.’Ah,femeile acestea! Mai bine pur si simplu sa le pictezi!’,exclama pictorul,alarmat
de dorinta de a se casatori.A crezut ca va putea sa scape de obsesie daca o va picta.Astfel a
aparut tablou ‘Luntrasul’, in care Aline sta pe malul Senei, imbracata intr-o rochie rosie. N-a
avut insa efectul scontat. Dupa ce a terminat tabloul, si-a dat seama ca o iubeste si mai mult.Pe
neobservate, Aline a intrat in viata lui reala.Speriat de-a binelea,Renoir o ia la sanatoasa:fuge
tocmai in Algeria.Peste un timp insa,dindu-si seama ca oricum n-o poate uita pe Aline,revine la
Paris.Primul lucru care l-a facut-a batut l ausa femeii..Din moment ce tinara intra in casa
pictorului,locuita acestuia a prins viata.Ea avea un talent deosebit de a face ordine in toate fara a
schimba modul de viata a sotului.Acum atelierul pictorului era curat si cnfortabil,iar cafeaua ii
era servita la orice ora.Chiar daca era o simpla fata de la tara,Aline era inteleginta si
tacticoasa,astfel era indragita de orice oaspete a casei prinsenumarau Cazanne,Monet,Zola.Mai
tirziu taablourile pictorului au fost tot mai mult solicitate de pretuitorii de arta.Renoir a mai
pictat-o pe sotia sa,pe care o considera intruchiparea frumusetii feminine si maternitatii.Peste un
timp,fericira lor a fost umbrita de boala Alinei.Ea nu se prea plingea,deoarece toata atentia ii era
indreptata spre sotul sau,care era intercut de 70 ani sit intuit la pat de rheumatism intr-un
carucior.In momentul in care a cazut la pat si era clar ca sfirsitul I se apropie,pictorul a fost rugat
sa fie dus linga patul aceleia care timp de 30 ani i-a fost cel mai fidel prieten,cea mai iubita
femeie.Dupa ce a sarutat-o pe obraz, a insistat sa mearga la atelier.Acolo,Renoir s-a asezat in
fata sevaletului,pe care se afla un tablou nefinisat-niste trandafiri superbi).Pe obrajii pictorului se
prelingeau lacrimi amre,umerii ii cutremurau.El lucra insa fara intrerupere,chiar daca tineacu
greu pensula din cauza ca artrita ii deformase degetele.Vroia sat ermine de pictat trandafirii..